Powerpoint Reumato

ARTROZA
ARTROZ
A
“…un grup heterogen de afecţiuni care evoluează
cu manifestări articulare datorate alterării
integrităţii cartilajului şi modificări
consecutive ale osului subcondral”
(American College of Rheumatology 1986)

CARTILAJ
ARTICULAR
MUŞCHI
PERI LIGAMENTE
ARTICULARI
PROCES
PATOLOGIC
OS
SINOVIALĂ
SUBCONDRAL
CAPSULA
1994: “New Horizons in Osteoarthritis” Academia

Americana
• absenteism profesional,
 pensionare prematură,
 costuri mari,
 indicatori de morbiditate
extrem de ridicati
 cea mai frecventă cauză
de artroplastie
EPIDEMIOLOGIE
Artroza este cea mai frecventă suferinĠă reumatologică.
Prevalenţa bolii după vârsta de 30 de ani este de 9%: 6% gonartroză
simptomatică
3% coxartroză simptomatică
PrevalenĠa bolii creşte cu vârsta şi există diferenţe legate de sex:
până la 50 de ani suferă mai frecvent bărbaţii;
după 50 de ani femeile suferă mai frecvent de artroză digitală şi de
gonartroză;
coxartroza este mai frecventă la barbaţi, indiferent de vârstă;
între 30-65 de ani prevalenţa bolii creşte de 2-10 ori;
incidenĠa este de 70% la populaĠia de peste 65 de ani.
A doua cauza de invaliditate la persoanele peste 50 ani.
Manek NJ, Lane NE. Osteoarthritis: current concepts in diagnosis and management.
Am Fam Physician. 2000;61:1795-1804
PREVALEN‫܉‬A ARTROZEI ÎN
EUROPA
ARTROZA: COSTURI MEDICALE SI
SOCIALE
 Absenteism profesional
 Pensionare prematura
 Costuri ce depasesc 2% din PIB in
SUA
 Indicatori de morbiditate extrem de ridicati
 Cea mai frecventa cauza de artroplastie
ARTROZA:
RĂSPUNDERE MEDICALĂ ‫܇‬I
FINANCIARĂ
FACTORI DE RISC
 Generali
 Ereditatea
 Nutriţia
 Statusul hormonal şi densitatea osoasă
 Metabolismul cartilajului şi osului
 Locali (biomecanici)
 Obezitatea
 Mediul mecanic al articulaţiei
 Încărcarea cartilajului
 Traumatismul şi deformarea articulară
 Solicitarea profesională
 Activităţile sportive
 Slăbirea musculaturii
(Felson col., Ann. Int. Med. 2000, 133:635-646)

STRUCTURA
CARTILAJULUI
CARTILAJUL ARTICULAR
 Integritatea sa depinde de echilibrul dintre
sinteza si degradarea constituentilor matricii
extracelulare
Homeostazie
Degradare Sinteza
CARTILAJUL ARTROZIC
 Citokinele promoveaza degradarea si inhiba

sinteza constituentilor matricii extracelulare
Artroza
Degradare Sinteza
DEZECHILIBRUL SINTEZĂ-
DEGRADARE
ÎN ARTROZĂ
Proces de sinteză
Proces de
degradare
PATOGENEZA ARTROZEI
Biomecanic
Degradare Condrocite  Sinteza

matriceala matriceala
Citokine IGF-1
Enzime TGF-
Oxid nitric
Genetic Pierderea integritatii Metabolic
matriceale
Artroza
IGF = insulin-like
MORFOPATOLOGI
E
Cartilaj normal Cartilaj artrozic

MODIFICĂRI ALE CARTILAJULUI
ÎN ARTROZĂ
MORFOPATOLOGIE
(Buckwalter şi Martin, Clin. Symp. 1995, 47:1-32)

ARTICULAğIE NORMALĂ VS
ARTROZICĂ
Genunchi normal Genunchi artrozic
Capsula ingrosata
Capsula
Formarea de chist
Cartilaj Sinoviala Scleroza osului
subcondral
Cartilaj franjurat
Hipertrofie sinoviala
Os
Formarea de osteofit
TABLOU CLINIC
 Simptome
 Durere : accentuata de activitatea fizica
 Redoare articulara : minima dimineata (durata sub
30
de minute), accentuata de inactivitate
 Reducerea mobilitatii articulare
 Semne
 Crepitatii
 Tumefactie articulara
 Limitarea mobilitatii articulare
 Atrofie musculara
 Deformare articulara
 Instabilitate articulara
DUREREA - CARACTERISTICI
 Simptomul predominant
 Cronică
 Tip mecanic
 Intensitate variabilă
 Meteodependentă
 Absenţa corelaţiei cu severitatea RX
 Se poate cuantifica → cel mai bun criteriu de evaluare
a eficacităţii terapiei
INDICELE FUNCğIONAL
AL LUI LEQUESNE
INDEXUL WOMAC PENTRU
EVALUAREA DURERII ARTROZICE
LA MEMBRELE INFERIOAR
Care este intensitatea dureriiEcând: 0 1 2 3 4
Mergeţi pe o suprafaţă regulată; Urcaţi sau coborâţi

scările: Noaptea în pat;
Vă ridicaţi din scaun după o şedere îndelungată;
Staţi în picioare
0- fără durere; 1-durere de intensitate redusă; 2-durere de intensitate

moderată;
3–durere severă; 4-extremă; WOMAC= Western Ontario McMaster
University
SITUSURI ANATOMICE DE GENERARE
A DURERII IN ARTROZA
ARTROZA
ARTROPATIE CRONICĂ INVALIDANTĂ
DEFORMARE
POZI‫܉‬II LIMITAREA
ARTICULARA INSTABILITAT
VICIOASE MOBILITĂ‫܉‬II
E
DETERIORAREA CALITĂ‫܉‬II VIE‫܉‬II

FORME CLINICE TOPOGRAFICE
ARTROZA MÂINII
 Incidenţă: la 1/3 din persoanele

de
peste 80 de ani;
 Sexul feminin;
 Deficit de prehensiune moderat;
 Indice de evaluare: indexul
funcţional al lui Dreisser
INDICELE FUNCTIONAL
DREISSER
DIFICULTATE ABSENTĂ U‫܇‬OARĂ MARE IMPOSIBIL
0 1 2 3
Po‫܊‬i răsuci o cheie?
Po‫܊‬i tăia cu cu‫܊‬itul?
Po‫܊‬i tăia hârtia cu
cu‫܊‬itul?
Po‫܊‬i ridica o sticlă cu
mâna?
Po‫܊‬i strânge pumnul?
Po‫܊‬i face un nod?

Po‫܊‬i coase?
Po‫܊‬i manevra o
‫܈‬urubelni‫܊‬ă?
Po‫܊‬i încheia un
nasture?
Po‫܊‬i scrie mai mult?
Accep‫܊‬i o strângere
de mână? TOTAL: 0-30
ARTROZA ŞOLDULUI
(COXARTROZA)
 Frecvenţa
 primitivă:30-40% (F);
 secundară:60-70%
 Durere:
 Tip mecanic (trohanterian, fesier,
inghinal)
 Limitare funcţională:
 Tulburări de mers;
 Scăderea distanţei parcurse;
 Dificultate la urcatul scărilor;
 Atitudine vicioasă:
 În flexum, rotaţie externă şi adducţie
 Hipotrofie muşchi fesier şi quadriceps
 Index de evaluare
 indexul funcţional al lui Lequesne
 Impotenţa funcţională progresivă →
deteriorarea calităţii vieţii
ARTROZA GENUNCHIULUI
(GONARTROZA)
 Frecvenţa: 43-57% (F:70-80%);
Durere cronică cu sediul antero-intern şi
posterior;
Reducerea perimetrului de mers;
Dezaxare: valg, var, flexum;
Mărirea de volum a articulaţiei (deformare
osoasă);
Genunchi deformat, dezaxat, dureros şi instabil
(stadiile avansate);
Indicele de evaluare – indexul funcţional al lui
Lequesne;
Impotenţă funcţională progresivă → scade
calitatea vieţii.
ARTROZA VERTEBRALA
SUBSTRATUL MORFOLOGIC AL
SEMNELOR RADIOLOGICE ESENTIALE
IN ARTROZE
Semne radiologice Substratul morfologic

1.Îngustarea spaţiului 1.Pierdere de cartilaj
articular (subţiere, ulcerare,
2.Scleroză subcondrală dispariţie)
2.Îngroşare osoasă
reparativă
3.Osteofitoză marginală
3.Proliferare osoasă şi
cartilaginoasă
4.Pseudochisturi sau geode
4.Microfracturi subcondrale
şi irupere de lichid sinovial
ASPECT RADIOLOGIC: ARTROZA
MAINII
GONARTROZA
COXARTROZA
SPONDILOZA CERVICALĂ
SPONDILOZA CERVICALĂ
SPONDILOZA LOMBARĂ
SPONDILOZA LOMBARĂ
DISOCIA‫܉‬IE
ÎNTRE SEMNELE CLINICE ‫܇‬I RADIOLOGICE
Normal OA
MANIFESTARI SEMNE RADIOLOGICE

CLINICE
DURERE DISABILITAT
E
CÂND/CUM ÎNCEPE MANAGEMENTUL
OA?
 Tratament preventiv
 Ac‫܊‬iunea asupra factorilor de risc modificabili
(obezitate, malaliniament, activitate fizica, pozitie
corecta in timpul efortului)
 Tratament curativ
 Atunci când OA este
simptomatică
Factorii de risc în artroză
Stres mecanic (suprasolicitări repetate

anomalii de statică)
Factori biochimici
Factori genetici (ereditatea)
Condrocitele Enzime (Proteinaze, citokine inflamatorii)

MANAGEMENTUL OA- OBIECTIVE
OBIECTIV 1: Durerea, mobilitatea, disabilitatea ‫܈‬i calitatea

vie‫܊‬ii
OBIECTIV 2: Limitarea progresiei distruc‫܊‬iei

articulare
CARE SUNT METODELE DE
TRATAMENT
ACCESIBILE?
TRATAMENT FARMACOLOGIC TRATAMENT NONFARMACOLOGIC
•analgezice: paracetamol •exerci‫܊‬ii
•AINS neselective/selective •recuperare
•opioide •dieta
•injec‫܊‬ii intraarticulare: steroizi, •orteze
hialuronat •talonete
•SYSADOA - •pantofi cu talpă ortopedică
Simptomatic Slow-Acting Drug in OA •cârje
TRATAMENT CHIRURGICAL
•lavaj articular
•debridare artroscopică
•osteotomie
•artroplastie
ALEGEREATRATAMENTULUI OPTIM
• Recomandări bazate pe:

1. Consensul exper‫܊‬ilor (din diferite specialită‫܊‬i ‫܈‬i numeroase
‫܊‬ări)
2. Analiza sistematică a ghidurilor
3. Recenzii ‫܈‬i metaanalize a dimensiunii efectelor ‫܈‬i nivelul de
eviden‫܊‬ă
RECOMANDĂRI GENERALE
MANAGEMENTUL OPTIM AL OA
modalită‫܊‬i nonfarmacologice +
farmacologice
 Nivel de eviden‫܊‬ă: bazat pe opinia

exper‫܊‬ilor
 Sus‫܊‬inute de toate ghidurile
ACETAMINOFEN
≈ 4 g/zi – durere medie-moderată din gonartroză ‫܈‬i coxartroză
 Prima alegere
 Utilizat pe lungă durată
 3-4 g/zi (recomandarea OARSI = Osteoarthritis
Research
Society International)
 Profil de siguran‫܊‬ă bun
 Recomandarea FDA<4g/zi → hepatotoxicitate
 Interac‫܊‬iuni - warfarina
AINS ORALE
NESELECTIVE/SELECTIVE – INHIBITORI
Pacien‫܊‬ii simptomatici cu COX
gonartoză
2 sau coxartroză – în
doze
minime eficiente
Folosirea pe termen lung →↑riscul complica‫܊‬iilor
cardiovasculare
• Pentru pacien‫܊‬ii‫܈‬inonresponderi
gastrointestinale
la
analgezice
Pot fi prescrise în acutizare
• Toxicitate gastrointestinale (perfora‫܊‬ii, ulcera‫܊‬ii sângerări) ‫܈‬i
• cardiace
(infarct miocardic)
•Riscul complica‫܊‬iilor severe gastrointestinale cre‫܈‬te cu vârsta,
durata,
tratamentului, medica‫܊‬ia asociată
•Complica‫܊‬iile cardiovasculare – recomandări OARSI
 Doza cea mai mică eficientă
 Durata cea mai mică
AINS TOPICE
AINS topice ‫܈‬i capsaicina ca adjuvan‫܊‬i ‫܈‬i alternative

la analgezicele ‫܈‬i agen‫܊‬ii antiinflamatori orali în gonartoză
• Eficacitate demonstrată conform metaanalizelor

• Fără toxicitate
• Ketoprofen, diclofenac
• Folosite în OA articula‫܊‬iilor superficiale
(mâini,
genunchi)
STEROIZII INTRAARTICULAR
utiliza‫܊‬i în tratamentul gonartrozei ‫܈‬i coxartrozei, la pacien‫܊‬ii cu durere
moderată spre severă care nu răspunde la tratamentul cu analgezice/AINS
orale
‫܈‬i la pacien‫܊‬ii cu gonartroză ‫܈‬i semne clinice de inflama‫܊‬ie locală
• Nivel de eviden‫܊‬ă Ia – genunchi, Ib - ‫܈‬old;

• Recomandarea tuturor ghidurilor
• Efecte secundare:
– Artrită septică
– Exacerbare temporară a durerii
– Sinovită microcristalină
– Hemartroză
– Dezechilibrarea DZ
– Ro‫܈‬ea‫܊‬ă după injectare
HIALURONATUL INTRAARTICULAR
Injec‫܊‬iile cu hialuronat i.a. : gonartroză, coxartroză
 Conceptul „vâscosuplimentării”
 Numeroase preparate: 3-5 injec‫܊‬ii
 Numeroase studii în gonartroză, mai
pu‫܊‬ine eviden‫܊‬e în coxartroză
 Nu sunt recomanadate de NICE datorită
raportului cost/eficien‫܊‬ă
CONDROPROTECTOARELE
Tratamentul cu glucozamino ‫܈‬i/sau condroitin sulfat poate prezenta beneficiu
simptomatic la pacien‫܊‬ii cu gonartroză. Dacă răspunsul nu apare în 6 luni,
tratamentul se opre‫܈‬te..
Glucozamina ‫܈‬i condroitin sulfatul prezintă efecte modificatoare ale structurii

cartilajului în gonartroză, iar diacereina la pacien‫܊‬ii simptomatici cu
coxartroză.
•Produ‫܈‬i naturali
•Includ:
– Hidrocloridul sau sulfatul de glucosamină
– Sulfatul de condroitină
– Extras insaponificabil de avocado ‫܈‬i soia
– Diacerein
OPIOIDEL
E
Folosirea opiodelor u‫܈‬oare ‫܈‬i a analgezicelor narcotice sunt indicate în
tratamentul durerii refractare la pacien‫܊‬ii cu coxartroză/gonartroza, unde
al‫܊‬i agen‫܊‬i farmacologici sunt ineficien‫܊‬i ‫܈‬i/sau contraindica‫܊‬i.
Opioidele puternice pot fi folosite în managementul durerii severe în

circumstan‫܊‬e exceptionale. La ace‫܈‬ti pacien‫܊‬i poate fi indicat tratamentul
chirurgical.
 Efecte secundare: grea‫܊‬ă (30%), constipa‫܊‬ie (23%),

ame‫܊‬eli (20%), somnolen‫܊‬ă (18%), vărsături (13%)
 Recomandări – durerea severă din OA, pentru durată
scurtă, înaintea interven‫܊‬iei chirurgicale
TRATAMENTUL NEFARMACOLOGIC
• Intervenții participative
– Recuperare
Modulează
– Educație
stresul
• Dispozitive ajutătoare mecanic la
– Orteze, atele, talonete nivel articular
• Intervenție chirurgicală,
artroscopie, debridare
artroscopică
INFORMA‫܉‬IA ‫܇‬I EDUCA‫܉‬IA
 To‫܊‬i pacien‫܊‬ii cu coxartroză ‫܈‬i gonartroză

trebuie să fie informa‫܊‬i asupra obiectivelor de
tratament
‫܈‬i importan‫܊‬a modificărilor stilului de via‫܊‬ă
(exerci‫܊‬ii, reducerea greută‫܊‬ii ‫܈‬i alte măsuri
care elimină distruc‫܊‬ia articulară)
NICE 2008
DISPOZITIVE
REDUC FACTORUL
MECANIC
Gonartroză: varus/valgus Pantofi cu talpă ortopedică
Instabilitate medie/moderată
talonet
orteză
•pentru compartimentul
medial tibiofemural are
Ameliorează durerea, corectează
beneficiu simptomatic Orteză pentru
stabilitatea, reduce riscul de
•nu are impact structural baza
cădere
•poate reduce durerea si policelui
consumul de AINS
DISPOZITIVE AJUTĂTOARE DE MERS
CÂRJE: studii biomecanice
‫܈‬i recomandările exper‫܊‬ilor
Cadru de mers
Coxartroză/Gonartroză OA bilateral
KINETOTERAPIA ‫܇‬I BALNEOTERAPIE
Pacien‫܊‬ii cu gonartroză, coxartroză: Kinetoterapie
Efect pe durere ‫܈‬i disabilitate pe gleznă (Ia), pe ‫܈‬old

Exerci‫܊‬ii: mers, înot, ciclism, activită‫܊‬i fizice
Exerci‫܊‬ii analitice – focusate pe articula‫܊‬ia simptomatică după evaluare atentă
KT: ex. aerobice, de mobilizare, tonifiere musculara, stabilitate articul.
Balneoterapie pentru coxartroză
KINETOTERAPIA
Efect pe durere, func‫܊‬ia articulară ‫܈‬i calitatea

vie‫܊‬ii
TRATAMENT CHIRURGICAL
 Cazurile refractare la tratamentul
combinat (farmacologic +
nonfarmacologic) – artroplastia totală
 Gonartroza unicompartimentală
 Osteotomia ‫܈‬i proceduri ce preservă
articula‫܊‬ia: coxartroza sec pe displazie
TRATAMENTUL ORTOPEDICO-CHIRURGICAL
osteotomie;
debridare artroscopică; artrodeză;
artroplastie;
CHIRURGIA “BIOLOGICĂ” (de viitor)
grefă osteocondrală;
“inginerie tisulară” – prin transplant de condrocite autologe
sau de celule mezenchimale nediferenţiate
FIZIOPATOLOGIA OA: ‫܉‬INTE TERAPEUTICE
NOI
NOI ‫܉‬INTE TERAPEUTICE ÎN OA
Targeted therapies in osteoarthritis: a systematic review of the trials on

www.clinicaltrials.gov Francis Berenbaum MD, PhD Director
Anticorpi anti factor de cre‫܈‬tere a nervului
TANEZUMAB
ARTROZA- ENTITATE BIO-PSIHO-
SOCIALĂ
DURERE ACCENTUAREA
ARTROZA + OBOSELII
ALTERAREA ALTERAREA
STATUSULUI AFECTIV REDUCEREA ACTIVITĂğII STATUSULUI SOCIAL
(DEPRESIE, ANXIETATE) + ŞI A CAPACITĂğII DE
SCĂDEREA CAPACITĂğII DE MUNCĂ
EFORT
SCĂDEREA CAPACITĂğII DE
AUTOÎNGRIJIRE
(↓ADL)
DETERIORAREA
CALITĂğII VIEğII
Bibliografie
 1. Anca Rosu, Florentin Vreju. Artroza. In Paulina Ciurea Reumatologie

Craiova: Editura Medicala Universitara, 2007, 387-414.
 2. Andra Balanescu. Artroza. in Ruxandra Ionescu Esentialul in
Reumatologie
Bucuresti: Editura Amaltea, 2007, 382-399.
 3. Scot A. Vogelgesang Osteoarthritis. In Sterling G. West editor.
Rheumatology Secrets Philadelphia: HANLEY ε BELFUS, INC., 2002, 151-160.
 4. Marc C. Hochberg, Alan J. Silman, Josef S. Smolen, Michael E. Weinblatt,
Michael H. Weisman. Rheumatology, fourth edition, Philadelphia, Elsevier,
2008.
 5. Kenneth D. Brandt Osteoarthritis. Rheumatic Disease Clinics of North
America 2003; 29 (4): 653-847.
ARTROZELE
• sunt afecţiuni neinflamatoare ale articulaţiilor mobile,
caracterizate prin deteriorarea si abraziunea cartilajului
articular, precum şi prin leziuni hipertrofice ale extremităţilor
osoase;
• cresc ca frecvenţă paralel cu vârsta; neînsoţite de semne
generale şi nici de leziuni extraarticulare;
• afectează majoritatea persoanelor peste 65 de ani, prevalenţa
crescând cu vârsta (la 80% din persoanele peste 65 de ani).
• clinic se traduc prin: dureri, impotenţă funcţională şi prin
deformări articulare;
• radiologic: pensarea spaţiului articular, osteofitoză,
osteoscleroză subcondrală şi uneori zone circumscrise de
osteoporoză.
ETIOLOGIA
1. Factorii mecanici: poate fi produsă de o suprasolicitare datorită unei

repartiţii anormale a presiunilor articulare, cu o hiperpresiune în anumite
puncte. Obezitatea constituie un factor favorizant al artrozelor, prin mărirea
sarcinii suportate de articulaţiile membrelor inferioare şi ale coloanei lombare;
2. Factorii traumatici : microtraumatisme, traumatismele importante ce
determină fracturi, luxaţii sau subluxaţii;
3. Factorii endocrini şi metabolici
- în acromegalie, hormonul de creştere, secretat în exces, induce o hipertrofie
cartilaginoasă care se însoţeşte de o nutriţie proastă şi de o degenerescenţă
secundară.
- mixedemul se însoţeşte frecvent de artroze, întrucât diminuarea hormonilor
tiroidieni determină un deficit metabolic generator de leziuni ale cartilajului.
- în cursul menopauzei are loc un dezechilibru hormonal (o hipersecreţie de
hormon STH şi o secreţie scăzută de estrogeni) ce favorizează leziunile de tip
artrozic.
- dislipidemiile pot contribui la producerea leziunilor din artroze.
ETIOLOGIA
4. Îmbătrânirea
- cu înaintarea în vârstă se produc perturbări endocrine, care
nu sunt compatibile cu o activitate metabolică echilibrată a
cartilajului. În aceste condiţii apariţia artrozei este marcată, la
aceasta contribuind şi o vascularizaţie redusă.
5. Factorii inflamatori cronici
După unele inflamaţii sau infecţii, cartilajul articular poate fi
alterat, dezorganizat, înlocuit printr-un ţesut cicatricial fibros,
ce antrenrază şi alterări osoase. Se produc astfel artrozele
secundare.
EXAMENUL CLINIC
- sunt afectate articulaţiile care au suportat sarcini mari: articulaţiile membrelor

inferioare (genunchi, şold) şi articulaţiile coloanei lombare;
- sunt frecvent întâlnite artrozele interfalangiene distale (nodulii Heberden) şi cele
ale coloanei cervicale.
• Durerea articulară - apare în special după efort fizic (durere mecanică) şi poate
să se atenueze prin repausul articulaţiei. Odată cu progresia bolii poate să apară
şi în repaus. Frigul şi vremea umedă pot să agraveze durerea
(meteorodependentă).
• Redoarea articulară apare după repausul prelungit şi de obicei dispare după 10-
15 min. de mobilizare a articulaţiei. Mişcările active şi pasive pot fi limitate
datorită redorii sau fibrozării ţesuturilor moi articulare şi periarticulare (capsulă,
tendoane etc).
• Limitarea funcţiei articulare duce la o impotenţă mai mult sau mai puţin
importantă şi care este determinată de contractura musculară reflexă şi de
modificările extremităţilor osoase. În artroze nu se realizează niciodată
anchiloze, care constituie apanajul artritelor (poliartrita reumatoidă, artritele
infecţiose).
Examenul obiectiv
• existenţa crepitaţiilor fine şi mai târziu a cracmentelor determinate

de mobilizarea activă sau pasivă a articulaţiei interesate
(cracmentele se datoresc neregularităţilor suprafeţelor articulare
care vin în contact );
• sensibilitatea şi mărirea de volum a articulaţiei, care sunt
determinate de proliferările osteocartilaginoase exuberante şi de
asocierea unei hidrartroze, datorită iritaţiei sinoviale, chiar şi în
prezenţa unui revărsat sinovial;
• în stadiile avansate se observă limitarea mişcărilor active şi pasive,
deformări articulare şi chiar anchiloze.
EXPLORĂRI PARACLINICE
1. Examene de laborator:
Testele biologice de inflamaţie sunt negative:
- V.S.H., fibrinogen, formula leucocitară, electroforeza;
- ASLO – normal,
- testul Waaler-Rose, testul fixării latexului – negative;
- anticorpii antinucleari, lipsesc.
2. Examenul radiologic
- îngustarea spaţiului articular ca urmare a deteriorării cartilajului;
- osteoscleroza subcondrală;
- prezenţa de chiste osoase subcondrale;
- osteofitoza marginală;
- osteoporoza epifizară inconstantă şi necaracteristică.
3. Prin examenul scintigrafic se pot detecta anomalii care preced
apariţia semnelor radiologice.
I. COXARTROZA
ETIOLOGIE
• localizarea reumatismului degenerativ la articulaţia şoldului.

• este cea mai invalidantă dintre artroze, întâlnită de obicei între 50-60 de ani cu
evoluţie spre infirmităţi grave.
• se clasifică în:
I. Coxartroza primitivă idiopatică – în absenţa unei cauze decelabile (45%);
II. Coxartrozele secundare (55%) – pot fi favorizate de:
- Traumatisme generatoare de fracturi de col femural, luxaţii;
- Malformaţii congenitale ale şoldului: suluxaţie şi displazia congenitală,
protruzie acetabulară, coxa plana;
- Coxite reumatismale vechi;
- Osteonecroza aseptică a capului femural (primitivă sau secundară);
- Boala Paget.
ASPECTE CLINICE
• Durerea, apare iniţial insidios:

- sediu: - în regiunea inghinală, cu iradiere pe faţa anterioară a a coapsei ;
- pe faţa externă a regiunii trohanteriene (iradiere pe faţa externă a coapsei);
- în regiunea fesieră (iradiere pe faţa posterioară a coapsei
- durerea izolată a genunchiului, este o durere proiectată (! Orice durere a
genunchiului de cauză neprecizată trebuie să ne determine să examinăm cu
atenţie şoldul).
- durerea este de tip mecanic, agravată de mers, sprijin, de mişcare, de
oboseală, “durere de sfârşit de zi” şi calmată de repaus.
• Impotenţa funcţională este de intensitate variabilă: iniţial dificultate la mers,

la urcatul şi coborâtul scărilor; bolnavul nu poate să-şi lege şireturile la
încălţăminte (“semnul pantofului”); încrucişarea şi poziţia picior peste picior
devenind imposibilă
EXAMENUL OBIECTIV
• şchiopătare;
• atitudine vicioasă, cu membrul inferior în uşoară
flexie, addus şi rotat extern;
• coborârea pliului fesier, atrofie musculară.
• în decubit dorsal, constatăm o limitare a mişcărilor, cu
durere, limitarea flexiei coapsei pe bazin, abducţiei şi
rotaţiei.
• în decubit ventral, bolnavul nu poate ridica coapsa de
la planul patului.
EXAMENUL RADIOLOGIC
• pensarea inerliniului articular,

pensarea supero-externă,
superior-globală, supero-
internă sau internă;
• osteofitoză;
• osteocondensare subcondrală;
• osteoporoza;
• deformări ale capului, ale
cotilului sau subluxaţii.
TRATAMENT - mijloace ortopedice
a) Reducerea sprijinului este absolut necesară întrucât exercitarea unei presiuni

pe zonele patologice accelerează producerea leziunilor anatomice. Se
recomandă:
- să evite mersul, mai ales pe teren accidentat;
- să folosească un baston, pe care să-l ţină de partea opusă şoldului afectat;
- să evite ortostatismul prelungit şi să se aşeze pe scaune înalte, ceea ce va evita
înţepenirea în flexie şi va diminua durerile de mobilizare;
- regimul hipocaloric (obezitatea constituie o suprasarcină pentru articulaţiile de
sprijin bolnave).
b) Reeducarea – menţinerea unei funcţii articulare satisfăcătoare, vizând
instalarea unei atrofii musculare şi corijând atitudinile vicioase. În acest sens se
recomandă masaj, care are efect calmant şi decontracturant, ameliorând şi
circulaţia locală.
Pentru reeducarea funcţională de o mare utilitate este mobilizarea activă fără
sprijin, căci astfel se întreţine o bună musculatură.
TRATAMENTUL KINETOTERAPEUTIC
1. Combaterea durerii :
- medicaţie antiinflamatorie, antalgică şi
sedativă, în asociere;
- infiltraţii cu hidrocortizon şi xilină,
intraarticulare şi periarticulare,
- electroterapie antalgică (diadinamici, Trabert,
medie frecvenţă, joasă frecvenţă);
- termoterapie (parafină, ultrasunete,
ultrascurte);
- kinetoterapie fără încărcare;
- masaj;
- diapulse (curent pulsat de înaltă frecvenţă);
- uneori, tracţiune continuă sau discontinuă,
pentru a scădea presiunea.
2. Refacerea stabilităţii şoldului
a) Posturile libere,
• Pentru flexum, poziţia de bază va fi decubitul ventral cu o mică pernă sub
abdomen, pentru delordozare. Se accentuează forţa de extensie a şoldului,
aplicând o a doua pernă sub genunchi şi o altă pernă pe bazin.
Din decubit dorsal, se plasează o pernă sub bazin, membrul afectat este
întins, iar cel sănătos se sprijină pe talpă.
• Pentru derotaţia externă - pacientul se aşează în decubit heterolateral,
membrul afectat încrucişează pe cel sănătos, şoldul este flectat, piciorul se
sprijină de pat prin marginea internă iar, călcâiul este uşor ridicat.
Din decubit dorsal, şoldul şi genunchiul sunt flectate. Se lasă să cadă
coapsa liber spre linia mediană, piciorul rulând pe marginea lui internă.
• Pentru abducţie - din decubit dorsal se evită deplasarea membrului
sănătos, şi se aplică o pernă între coapse.
• Posturile fixate, se execută în două feluri:

• Prin montaje cu scripeţi şi contragreutăţi, realizându-se poziţionarea dorită;
• Prin atele schimbate progresiv;
• Manipulările, sunt mult mai puţin utilizate la şold decât la alte articulaţii. Sunt
• însă folosite manipulările prin tracţiune, care sunt eficiente atât pentru durere, cât
şi pentru mobilizare.
• Mişcările pasive ;
• Mişcările active (vor fi descrise ulterior);
• Corectarea poziţiei trunchiului şi bazinului
b) Posturile fixate, se execută în două feluri:

• prin montaje cu scripeţi şi contragreutăţi, realizându-se poziţionarea
dorită;
• prin atele schimbate progresiv;
c) Manipulările, sunt mult mai puţin utilizate la şold. Sunt
însă folosite manipulările prin tracţiune, care sunt eficiente atât pentru
durere, cât şi pentru mobilizare.
d) Mişcările pasive ;
e) Mişcările active (vor fi descrise ulterior);
f) Corectarea poziţiei trunchiului şi bazinului
3. Mobilitatea şoldului
• Mobilizările pasive sunt utilizate în scopul menţinerii mişcărilor normale

sau a recâştigării lor.
Mobilizările pentru flexia şoldului se fac cu genunchiul flectat, pentru a
evita opoziţia ischiogambierilor retracturaţi. Extensia se execută tot cu
genunchiul flectat, dar cu bazinul fixat.
Abducţia şi adducţia necesită şi ele fixarea bazinului. Rotaţiile pasive se
execută în decubit ventral cu gamba flectată, sau în decubit dorsal, rulând
cu două mâini coapsa.
• Mişcările activo-pasive
Aceste mişcări sunt mai indicate decât manevrele pasive. Sunt preferate
exerciţiile de suspendare-tracţiune cu ajutorul scripeţilor, mobilizările
fiind efectuate de pacient cu membrele superioare sau cu membrul
inferior sănătos.
3. Mobilitatea şoldului
Antrenarea flexiei:
• din decubit dorsal, se execută flexii de
genunchi şi şold ;
• din decubit dorsal, bazinul fixat cu o
curea la planul patului, se execută flexii
ale şoldului cu sau fără flectare de
genunchi;
• din decubit dorsal cu genunchii flectaţi
sau întinşi se efectuează ridicări ale
trunchiului până la poziţia şezând cu
genunchii flectaţi
• din stând pe genunchi şi mâini, se
flectează şoldul prin lăsarea trunchiului
în faţă spre podea sau prin sprijinul
feselor pe călcâie şi aplecarea
trunchiului ;
Antrenarea flexiei:
• din poziţia cvadrupedică se flectează şoldul şi
genunchiul astfel încât fruntea să ajungă la
genunchi;
• din ortostatism se flectează şoldul şi
genunchiul trecând o minge pe sub coapsă.
• din ortostatism, cu mâinile fixate pe bara de la
spalier, se fac genuflexiuni cu proiecţia
trunchiului în faţă.
Antrenarea extensiei
• din decubit ventral, bazinul fixat,
se execută extensii din şold, cu şi
fără flectarea genunchiului;
• din decubit dorsal cu genunchii
flectaţi se fac ridicări ale
bazinului;
• din poziţia ghemuit se fac treceri
repetate la poziţia ortostatică ;
• din decubit ventral cu membrele
inferioare pe masă, şi trunchiul
în afara mesei se fac repetate
ridicări ale trunchiului ;
Antrenarea extensiei
• din poziţia şezândă se prinde
ferm bara spalierului şi se
execută ridicări ale trunchiului cu
genunchiul şi şoldul flectat;
• din decubit dorsal, mâinile prind
o bară şi ridică trunchiul, bazinul
este împins în sus, călcâiele
nepărăsind solul.
Antrenarea abducţiei:
• din decubit dorsal, se execută abducţii
alunecând pe o placă;
• din decubit lateral pe partea sănătoasă, se
ridică membrul inferior, genunchiul fiind
extins;
• din decubit ventral, se fac abducţii;
• din suspendat, se fac abducţii cu ambele
membre inferioare; apoi cel sănătos se
fixează la spalier şi se execută abducţia doar
cu cel afectat ,
• din poziţia suspendat, mâinile prinzând bara
spalierului şi membrele inferioare sprijinite
pe bara spalierului; se deplasează în abducţie
un membru inferior şi membrul superior de
aceeaşi parte.
Antrenarea adducţiei (exerciţii pentru

întinderea şi nu pentru tonifierea lor)
• din decubit dorsal se efectuează

încrucişarea membrelor inferioare cu
şoldul flectat şi genunchiul întins;
• din poziţia suspendat se ridică membrele
inferioare în timp ce o minge sau sau un
sac de nisip sunt ţinute între picioare sau
între genunchi ;
• se execută o fandare laterală, membrul
inferior opus fiind sprijinit pe un suport ;
Antrenarea rotaţiilor:
• din decubit ventral, bazinul este fixat, iar genunchiul este flectat la 90°; se
deplasează gamba în afară (rotaţie externă) sau înăntru (rotaţie internă);
• şezând turceşte, se apasă spre podea genunchii (rotaţie externă);
• din ortostatism, vârfurile picioarelor se apropie, iar călcâiele se
îndepărtează (rotaţie internă), apoi se face mişcarea inversă ;
• mers cu vârfurile picioarelor înăntru sau cu vârfurile în afară etc.
5. Exerciţii de facilitare
În condiţiile limitării unor mişcări prin contractura – retractura
musculaturii antagoniste, se foloseşte tehnica contracţie –
relaxare (“hold-relax”). De obicei, este vorba de ischiogambieri,
adductori şi psoasiliac.
6. Exerciţii de pedalaj
Mobilizarea articulaţiilor prin pedalajul la bicicletă este larg
utilizată, deoarece permite mişcarea fără a încărca suprafaţa
portantă. Se poate realiza concomitent şi tonifierea musculară
(cvadriceps).
II. GONATROZA
• localizarea reumatismului
degenerativ la articulaţia
genunchiului.
• pot fi afectate articulaţiile
femurotibială (1, 2) sau
femuropatelară (3).
• poate fi primitivă sau
secundară.
Etiologie
I. Gonartroza primitivă – mai frecventă la femeie decât la bărbat,

apare la vârste de 40-70 de ani.
Sunt incriminaţi următorii factori:
- factori endocrini;
- obezitatea;
- tulburări venoase (40% dintre bolnavii cu gonartroză au
varice);
II. Gonartroze secundare:

- traumatisme (fracturi de femur sau tibie, luxaţii sau entorse
grave, rupturi de menisc);
- tulburări de statică (genu varum, genu valgum),
- secundare: boala Paget, osteocondromatoza, osteocondrita
disecantă.
Exmenul clinic
I. Simptome subiective:
• durere de mică intensitate, localizată pe faţa anterioară sau antero-internă a
genunchiului, în fosa poplitee, cu iradiere posibilă pe gambă;
• durerea se accelerează la urcarea şi coborârea scărilor, mers pe teren accidentat;
• impotenţă funcţională;
II. Semne obiective:
• genunchii pot fi deformaţi, măriţi de volum;
• semnul rindelei: ţinând membrul inferior întins, se mobilizează rotula atât transversal
cât şi cranio-caudal, apăsând-o pe planul osos profund al condililor femurali; în
artroza prin această manevră se provoacă crepitaţii perceptibile la palpare, iar
bolnavii acuză dureri vii;
• prin mobilizarea articulaţiei (mişcări de flexie şi extensie), la palparea ei se produc
crepitaţii; flexia forţată este dureroasă; limitarea extensiei este invalidantă şi tardivă;
• şocul rotulian prezent – hidartroză
Examenul radiografic
a) de profil: osteofitoză discretă la nivelul

unghiului superior şi inferior al rotule;
b) de faţă:
• pensarea interliniului articular
femurotibial;
• osteofite pe spina tibială externă sau
internă, la marginea
• osteoscleroza suprafeţelor osoase;
• geode.
Stadializare
• Stadiul iniţial:
- dureri în ortostatism prelungit şi mers pe teren accidentat, mai ales la coborâre,
- uşoară hipotonie şi hipotrofie a cvadricepsului, crepitaţii moderate.
• Stadiul evoluat:
- dureri intense care apar repede în ortostatism şi mers;
- limitarea mobilităţii până la maximum 90°;
- creşterea de volum a genunchiului, crepitaţii intense;
- uşor flexum;
- hipotrofie şi hipotonie accentuată a cvadricepsului;
- instabilitate activă, de obicei există şi deviaţii laterale;
- radiografia arătă reducerea spaţiului articular.
• Stadiul final:
- dureri în repaus, frecvente “reâncălziri” inflamatorii;
- mobilitatea redusă sub 90°;
- deformarea articulaţiei;
- insuficienţă musculară severă, deficit motor important;
- flexum;
- mersul se face cu baston;
- deviaţie în plan sagital sau frontal;
- examenul radiologic arată spaţiul articular mult îngustat.
Tratament ortopedic
• bolnavul trebuie să-şi menajeze genunchiul, să evite mersul excesiv, în

special pe teren accidentat, ca şi ortostatismul prelungit.
• regimul dietetic hipocaloric trebuie prescris bolnavilor obezi, căci excesul
ponderal constituie o suprasolicitare permanentă pentru articulaţiile portante,
Fizioterapia
• Fizioterapia poate fi folosită însă cu prudenţă în caz

de revărsat sinovial sau de pulseu inflamator, deoarece
ultrasunetele pot produce exacerbări ale suferinţelor
bolnavului!!!
• Crenoterapia poate aduce ameliorări evidente, ca şi în
celelalte artroze, prin băile de vapori, de nămol,
duşuri, masaje şi reeducare în piscină.
Terapia kinetică şi de
recuperare
• Posturările, evitarea flexumului;
Pentru deviaţiile posibile în plan frontal (varus, valgus) posturările directe
sunt inoperante, doar posturarea corectoare pentru mers a piciorului prin
“pene” taloniere are valoare.
• Tonifierea musculaturii – cvadricepsul în principal, dar şi ischiogambierii; o
atenţie deosebită se va acorda şi rotatorilor, care vor fi antrenaţi selectiv; se
va urmări refacerea forţei extensoare pentru ultimele 20°.
• Mobilizarea articulară – în primul rând pentru recâştigarea extensiei
complete, apoi pentru mărirea flexiei .
• Refacerea stabilităţii genunchiului atât prin exerciţii de tonifiere musculară
analitice, cât şi prin exerciţii în lanţ kinetic închis; se va urmări şi refacerea
rezistenţei la efort a aparatului extensor.
• Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru,
abilitate).
Reguli de profilaxie secundară
• greutate corporală normală;

• evitarea ortostatismului şi mersului prelungit;
• evitarea mersului pe teren accidentat;
• mersul cu sprijin în baston;
• evitarea poziţiilor de flexie maximă;
• evitarea menţinerii prelungite a unei anumite poziţii a
genunchiului;
• mişcări libere de flexie-extensie după un repaus mai prelungit şi
înainte de trecerea în ortostatism;
• corectarea cu susţinătoare plantare (talonete) a piciorului plat;
• evitarea tocurilor înalte;
• evitarea traumatismelor directe (lovituri, stat în genunchi).
III. SPONDILOZA CERVICALĂ
= prezenţa procesului degenerativ,

artrozic, la nivelul coloanei
cervicale.
Anatomia şi biomecanica
• C1 la C7,
• prima vertebră – atlasul – se articulează cu craniul. Este
alcătuită din două mase osoase (laterale), unite între
ele prin două formaţiuni osoase de forma unui arc,
dispuse unul anterior şi celălalt posterior.
• a doua vertebră – axisul – se caracterizează prin corpul
alungit transversal. Pe faţa ei superioară se află o
apofiză care are 12-16 mm înălţime şi reprezintă un
pivot cilindric în jurul căruia se roteşte atlasul în
mişcarea de rotaţie a capului.
• a şaptea vertebră cervicală are toate caracteristicile
celorlalte vertebre cervicale, doar că are apofiza
spinoasă, foarte lungă ,
• apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale sunt
orientate oblic înapoi şi în jos, servind ca loc de origine
a unor muşchi şi de inserţie ale unor ligamente ale
coloanei vertebrale cervicale.
Gradul de mobilitate
Gradul de mobilitatea implică următoarele mişcări:

• flexia,
• extensia,
• rotaţia laterală,
• înclinarea laterală a capului.
- aproximativ 50% din flexie şi extensie are loc între occiput şi C1 iar restul
de 50% din amplitudinea mişcărilor se distribuie restului coloanei cervicale
cu o uşoară creştere între C5-C6.
- aproximativ 50% din rotaţia capului are loc între C1 şi C2. Aceste două
vertebre au forma specializată astfel ca să permită un grad mare de rotaţie.
Restul de 50% se face datorită articulaţiilor celorlalte cinci vertebre
cervicale.
- înclinarea laterală a capului este determinată de articulaţiile vertebrelor
cervicale, ea nefiind o mişcare pură de lateralitate ci este combinată cu
elemente de rotaţie.
Testarea mişcărilor active
• Flexia şi extensia
- se cere pacientului să-şi apropie bărbia de torace ca la afirmaţia “DA”.
Pacientul este capabil în mod normal să atingă toracele cu bărbia (în flexia
normală) şi să privească în tavan deasupra capului său (în mişcarea normală
de extensie).
• Rotaţia
- se cere pacientului să-şi roteze capul stânga-dreapta cu maximum de
amplitudine. Normal mişcarea este atât de amplă încât bărbia este în linie cu
umărul de fiecare parte.
• Înclinarea laterală
- se cere pacientului să-şi încline capul lateral spre umăr până atinge cu
urechea, umărul, fără a compensa lipsa de mobilitate a gâtului prin ridicarea
umărului. În mod normal individul este capabil de o mişcare de aproximativ
45° lateral spre fiecare umăr.
Testarea mişcărilor pasive
• Flexia şi extensia
Pacientul este în DD, capul fiind în afara suprafeţei de sprijin; Kt. lateral de
pacient cu o mână realizează priza sub mandibulă, iar cealaltă mână este
plasată la nivelul regiunii occipitale. Se realizează pasiv flexia şi extensia
capului.
• Rotaţia
Pacientul este în DD, capul fiind în afara suprafeţei de sprijin; Kt. lateral de
pacient cu o mână realizează priza la nivelul regiunii temporale superioare, iar
contrapriza în partea opusă a feţei, pe bărbie. Pentru a testa rotaţia se pune
capul în poziţie neutră şi apoi se roteşte lateral.
• Înclinarea laterală
Kt., folosind aceleaşi prize ca şi cele utilizate în cazul mişcării pasive de rotaţie
a capului, înclină lateral capul pacientului spre umărul acestuia. O amplitudine
normală a înclinării laterale este de aproximativ 45° .
Etiopatogenie:
• vârsta, care favorizează procesul de uzură,

• tulburările de statică,
• malformaţiile congenitale,
• surmenajul profesional şi sportiv,
• afecţiunile inflamatorii
Examenul clinic:
1) Cervicalgia cronică reprezintă forma clinică cea mai frecventă.

• Durerea poate iradia cefalic când cervicalgia are la bază leziunea rahisului
superior sau spre regiunea supraspinoasă, interscapulară şi brahială dacă leziunea
interesează segmentul inferior. Durerea poate fi exacerbată de oboseală fizică şi
intelectuală.
• Uneori tabloul clinic mai cuprinde: ameţeli, acufene, tulburări oculare şi
laringofaringiene, insomnii , stări depresive. Aproape totdeauna simpomele se asociază şi
cu tulburări de tip nevrotic.
2) Cervicalgia acută , torticolisul acut.

• Cervicalgia acută însoţită sau nu de torticolis se instalează brusc şi este de
scurtă durată. Durerea poate iradia ocular, auricular sau facial.
• Torticolisul acut se defineşte printr-o înclinare laterală a capului involuntară,
dureroasă, de apariţie brutală, cu blocarea mişcărilor de rotaţie şi lateroflexie.
• El se manifestă printr-o contractură a unor muşchi ai gâtului
(sterocleidomastoidian sau trapez), cel mai frecvent unilaterală, care se însoţeşte la cea
mai mică mişcare de o durere acută ce împiedică aproape total orice deplasare a capului.
Durerea sa este de câteva zile. Uneori se poate însoţi de o scolioză compensatorie.
Examenul clinic:
3) Cefaleea cervicală – se descriu trei forme clinice:

• Forma occipitală: durerea corespunde teritoriului ramului posterior al nervului
C2 şi C3; pot apărea paroxisme cunoscute sub numele de “nevralgie Arnold”.
• Forma occipitotemporomaxilară: durerea ocupă regiunea parietală, auriculară şi
unghiul inferior al mandibulei; se datoreşte iritării ramului anterior a nervului C2
şi C3.
• Forma supraorbitară este cea mai frecventă reprezentând 67% din totalul
cazurilor de cefalee de origine cervicală.
Cefaleea poate fi episodică sau continuă, uşoară sau severă şi este declanşată de
poziţiile vicioase şi eforturile fizice. Acest fenomen poate fi explicat prin
conexiunile nervului trigemen cu măduva cervicală, filetele C1, C2, C3
participând la formarea contingentului oftalmic al nervului V.
4) Migrena cervicală este un sindrom paroxistic caracterizat prin cefalee, greţuri,

vărsături, tulburări oculare şi neurovegetative.
Examenul clinic:
5) Sindromul cervical – este un sindrom datorat iritării filetelor simpaticului cervical

posterior de către osteofitele vetebrale.
- cuprinde elemente clasice: cervicalgii, cefalee occipitală, vertij, acufene,
scotoame, parestezii, greţuri, vărsături, sindroame nevrotice. Simptomatologia se
accentuează la mişcările de lateralitate ale capului şi este frecventă la persoanele
de sex feminin cu o structură stabilă. S-a constatat că de fapt simptomatologia
este expresia tulburărilor circulatorii din sistemul vertebrobazilar.
6) Nevralgia cervicobrahială se caracterizează printr-o durere cervicală şi a

membrului superior apărută în urma iritaţiei sau compresiunii unui ram nervos
de la C5 la C8. Durerea, are debut progresiv şi se manifestă cervical,
interscapular, precordial şi brahial. Se accentuează nocturn, la mobilizări şi la
efort şi poate îmbrăca aspecte hiperalgice. Brahiagia este unilaterală sau
bilaterală, simetrică sau asimetrică, are topografie mono- sau pluriradiculară şi se
însoţeşte de parestezii distale.Tulburările neurologice sunt mai rar întâlnite.
Examenul clinic:
7) Mielopatia cervicartrozică include manifestările ce apar ca

urmare a compresiunii măduvei cervicale de către elementele de
hiperproducţie osoasă.
- Simptomatologia apare progresiv cu manifestări iritative de tip
algii difuze sau cu traiect radicular în membrele superioare
însoţite de parestezii. Bilateralitatea şi recrudescenţa nocturnă
este caracteristică. La nivelul membrelor inferioare bolnavul
acuză fatigabilitate, uneori dificultate în mers.
- Examenul obiectiv al coloanei cervicale este în general sărac.
Se pot constata modificări ale curburii fiziologice, contractură
musculară paravertebrală şi afectarea mobilităţii segmentare şi
globale.
- Examenul radiologic: îngustarea diametrului sagital al
canalului vertebral şi prezenţa de osteofite.
Examenul radiologic:
• modificarea lordozei cervicale;

• pensarea spaţiului discal cu reacţia condensată a platourilor;
• osteofitoza peridiscală;
• îngustarea spaţiului şi reacţia artrozică.
Diagnostic diferenţial:
• spondilitele infecţioase şi reumatismale;

• tumorile vertebrale;
• sindromul de coastă cervicală;
!!! În prezenţa unei compresiuni medulare cu dureri
cervicale reduse sau absente trebuie luată în discuţie şi
alte afecţiuni ca: scleroza multiplă, scleroza laterală
amiotrofică, etc.
Tratament
• Tratamentul igienic constă din repausul prelungit în perioadele algice,

evitarea eforturilor fizice şi a purtării de greutăţi.
• Tratamentul medicamentos se adresează etapelor algice, când se recurge la

o terapie antalgică şi antiinflamatorie.
- se folosesc antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) pe cale generală cum
sunt: aspirina, indometacin, diclofenac, naproxenul, piroxicamul etc. Ca
medicaţie antalgică se recurge la Algocalmin, Paracetamol, Tramal, în
posologii diferite.
- terapia decontracturantă şi miorelaxantă vizează combaterea contracturii
musculare şi a spasmelor musculare (Clorzoxazon, Mydocalm, Myolastan,
Neuriplege etc).
Tratamentul
Fiziokinetoterapia are următoarele obiective:
• relaxarea şi protecţia regiunii cervicale (în faza acută),
• ameliorarea durerii şi a spasmului,
• ameliorarea mobilităţii regiunii cervicale,
• creşterea forţei musculare,
• corectarea celorlalte deviaţii ale coloanei cervicale.
• Masajul asigură bolnavului o bună relaxare şi efect antalgic (netezirile, rulările,

presiunile combinate cu vibraţiile).
• Electroterapia are la bază folosirea curentului electric, a energiei cuantice şi a

undelor elctromagnetice în scop profilactic, curativ şi de recuperare.
- curentul galvanic,
- curenţi de joasă frecvenţă (diadinamici),
- curenţi de medie frecvenţă (interferenţiali),
- curenţi de înaltă frecvenţă,
- ultrasunetele, câmpuri magnetice de joasă frecvenţă.
Kinetoterapia
Kinetoterapia urmăreşte:
• Îmbunătăţirea nutriţiei locale,
• Îmbunătăţirea circulaţiei locale,
• Ameliorarea durerii,
• Îmbunătăţirea elasticităţii părţilor moi ale coloanei cervicale, precum şi a
părţilor moi învecinate,
• Creşterea amplitudinii mişcărilor colanei cervicale şi a capului cu obţinerea
unei mobilităţi mai bune,
• Îmbunătăţirea kinesteziei,
• Creşterea forţei musculare.
Cele mai importante tehnici folosite sunt:

• Tehnici pasive (elongaţiile, întinderile, tehnicile de manipulare vertebrală),
• Tehnici active (exerciţii de creştere a amplitudinii, exerciţii de creştere a
forţei musculare, tehnici FNP).
Kinetoterapia
• Elongaţiile
- sunt tehnici pasive de mobilizare a coloanei cervicale
executate de kinetoterapeut sau cu ajutorul unor aparate
speciale.
Pentru a efectua elongaţia se aplică o palmă sub bărbie şi alta
sub occiput şi se trage în sus, încet şi apoi tot încet se lasă în
jos.Se poate efecuta si cu mijloace mecanice.
Elongaţia poate diminua durerile cervicale, prin creşterea
lumenului găurii de conjugare de unde iese rădăcina nervoasă.
De asemenea, elongaţia scade presiunea la nivelul capsulei
articulare de la faţetele apofizelor articulare precum şi prin
relaxarea spasmului muşchilor contractaţi.
• Întinderile - metode care permit:

- întinderea unui muşchi contractat sau scurtat,
- întinderea fibrelor de colagen,
- mobilizarea pasivă a fibrelor musculare şi creşterea elasticităţii
lor.
Ele sunt necesare pentru a minimaliza riscul de traumatizare a
muşchilor şi tendoanelor.
Kinetoterapia
• Tehnicile de manipulare vertebrală
- sunt mişcări pasive, de amplitudine minimă şi viteză maximă,
care se
execută după limita mişcării pasive şi de obicei până la limita
anatomică a articulaţiei. Au ca scop readucerea în stare
funcţională a articulaţiilor afectate în urma unor traumatisme
vertebrale, contracturi paravertebrale, întinderi ligamentare
etc. De asemenea se urmăreşte ameliorarea durerii, creşterea
amplitudinii mişcărilor active şi a celor pasive.
• Exerciţiile de creştere a forţei şi amplitudinii :

- în cazul exerciţiilor izometrice, forţa dezvoltată de un muşchi
deplasează un obiect
imobil, iar muşchiul nu şi-a schimbat lungimea, fibra
musculară şi-a crescut tensiunea fără să se scurteze. Se pot
face contracţii izometrice maxime din poziţiile de flexie,
extensie, înclinare laterală.
- Contracţiile trebuie menţinute cel puţin 6 -10 secunde care
este minumul necesar pentru obţinerea scopului propus.
- În exerciţiile izotonice, muşchiul îşi modifică lungimea fibrei
fără importante schimbări în tensiunea de contracţie.
Ex de streching
MUSCULATURA SUPERIOARĂ A SPATELUI Şl GÂTULUI
= Muşchii ridicători, muşchii prol'unzi ai cefei,
muşchiul splenic al capului şi cervical, muşchii
transversospinali
- Funcţia: aplecarea capului şi gâtului înapoi.
A. Contracţia musculară
Culcat pe spate cu picioarele îndoite şi mâinile
prinse la ceafă: ridicarea uşoară a capului şi
împingerea lui activă înapoi, cu toată forţa,
contra mâinilor20 sec.
B. întindere
Tragerea capului în sus până ce se simte
contracţia la nivelul musculaturii cefei şi în
partea superioară a spatelui. Menţinerea poziţiei
20 sec.
MUSCULATURA LATERALĂ A GÂTULUI
= Muşchii scalen anterior, mediu şi posterior, muşchii
splenic al capului şi cervical, muşchiul drept al capului,
muşchii spinal al capului şi cervical, muşchii
semispinali ai capului şi cervicali, muşchii
intertransversati
Funcţia: aplecarea laterală a capului.
A. Contracţia musculară
Aplecarea capului lateral şi aşezarea braţului de
aceeaşi parte pe cap: împingerea puternică a capului
contra rezistenţei opuse de mână. încordarea se
menţine 20 sec.
B. întindere
Tragerea capului cu mâna înapoi în poziţia iniţială.
Tracţiunea uşoară se va efectua până ce se simte
încordarea. Menţinerea poziţiei cea 20 sec.
Ce este reumatologia?
• Specialitate care se ocupa de bolile autoimune, artritele si bolile

musculoscheletale
• Varietate: LES, SSc, boli comune (artroze, osteoporoza, etc)
• “Reumatism este un termen comun pentru multe boli si dureri,
din care multe nu au inca nume si care sunt se datoreaza unui
numar mare de cauze” William Heberden (1710-1801),
Anamneza
• Durerea = cel mai frecvent si

mai constant simptom
→ durerea cronica
• Impotenta functionala,
- Dizabilitate, handicap
Istoricul bolii
1. Durerea musculoscheletică:
• interesează una sau mai multe articulaţii, felul debutului (acut sau
cronic), durata durerii, intensitatea, iradierea, migrarea, factori de
agravare sau de ameliorare, caracterul durerii.
2. Redoarea articulară :
• are durată variabilă: durează minute în bolile degenerative şi ore în
cele inflamatorii cronice
3. Tumefierea :
• poate fi însotită de durere, parestezii, căldură sau roşeaţă a
articulaţiei.
• poate dura ore (reumatismul palindromic) sau perioade lungi de timp.
4. Oboseală, slăbiciune, cu pierderea funcţiei unor articulaţii
(incapacutatea de a ţine un obiect în mână).
Iradierea durerii
Coloana cervicală: Occiput, umeri, braţe Coloana

toracică: Perete toracic anterior
Coloana lombară: Membre inferioare
Regiunea laterală a braţului: Umar
Cot : Antebraţe
Şold: Regiunea anterioară a coapsei, genunchi
Genunchi: Coapse, şold
Impactul funcţional – HAQ
Boala Durerea
Impotenţa funcţională
ex. Imposibilitatea de a mişca un deget
Disabilitatea
ex. Dificultăţi la cantatul la vioară
Handicapul
ex. Pierderea locului de muncă, depresie
Simptome generale
• Febră
• Inapetenţă
• Scădere în greutate
• Fatigabilitate
• Astenie
• Letargie
• Alterarea somnului
• Anxietate şi depresie
Examenul obiectiv
I.Examenul general:
• tipul constituţional, constituţia endocrină ne pot
explica diversele forme clinice,
• paloarea tegumentară ne poate orienta către o
metastază osoasă,
• nodulii subcutanaţi, periolecranieni, bursita
olecraniană sau tofii (poliartrită sau de gută),
II. Examenul pe aparate şi sisteme: existenţa unei
cardiopatii, nefropatii, splenomegalii,limfadenopatii.
Examenul obiectiv
III. Examenul articular:

1. Inspecţia şi palparea – se examinează
- mb superioare, centripet: mâini, coate, umeri, cutia
craniană, faţa;
- articulaţiile temporomandibulare, segmentul
cervical, segmentul dorsal, segmentul lombar,
articulaţiile sacroiliace, sacrul, coccisul.
- mb inferioare sunt, centrifug: şold, genunchi, picior.
Examenul articular
• tumefierea;
• căldura locală (palparea comparată a articulaţiilor simetrice);
• durerea la presiune a intregii articulaţii sau numai a unor zone articulare;
• deformare osteo-articulară, măriri osoase, subluxaţii, contracturi
musculare;
• limitarea mişcărilor prin cauze intraarticulare (distrugeri de cartilaj
articular , prezenţa de corpi străini intraarticulari) sau prin cauze
extraarticulare (scurtări tendinoase, capsulite retractile, spasme
musculare);
• crepitaţiile fine sunt date de frecarea suprafeţelor articulare ce prezintă
eroziuni , iar cele groase sunt produse de modificări profunde ale
structurii cartilajului;
• instabilitate articulară cu mişcări posibile în alte planuri decit în cele
fiziologice;
• scăderea forţei musculare (scăderea forţei de prindere, cu scăparea
obiectelor din mână.
1. Examenul mâinii
• valoare orientativă în patologia de tip inflamator,

degenerativ şi abarticular,
• aspectul şi mobilitatea articulaţiilor interfalangiene şi
metacarpofalangiene,
• sensibilitatea la palpare ,
• aspectul unghiilor şi al zonei periunghiale,
• parestezii (tunelul carpian).
Tumefiere generalizată a mâinii în forma incipientă de PR
Mâna la debut în PR
Contractura in flexie a degetelor datorata fascitei in PR

Sinovita simetrica in PR
Tenosinovita extensorilor în PR
1.1. Mişcările specifice articulaţiilor
pumnului
• Flexia – realizează o amplitudine de 85-90°.

• Extensia – realizează o amplitudine de 80-85°.
• Înclinarea radială - se realizează o medie de 15°.
• Înclinarea cubitală se realizează, de asemenea, din aceleaşi
articulaţii, însumând o medie de 40°.
• Mişcarea de circumducţie rezultă din trecerea succesivă prin
poziţiile de flexie, înclinaţie cubitală, extensie şi înclinaţie
radială.
Artroza IFD Heberdens
Deformari in LES, degete in gat de lebada LES MCF si leziuni cutanate

Atrita psoriazica
Flexie 80°- 90° Extensie 70°- 80
Deviatie radiala 15°- 20°

1.2. Examenul cotului
• locul de elecţie al
nodulilor şi al bursitei.
• nodulii reumatoizi sunt
fermi, uneori aderenţi la
periost sau tendon.
1.2. Examenul cotului
• flexia: 45˚-180˚.
• supinaţia şi pronaţia: în
jur de 140˚.
• anchiloza se măsoară
prin unghiul format de
cubitus şi humerus, în
mod comparativ.
1.3. Examenul umărului
Extensia 0-50 ° Adducţia 50°
Flexia 0-180 °
Abducţia 180°
1.4. Articulaţia temporomandibulară
• la palpare: crepitaţii,
tumefacţii,
• mobilitatea se apreciază
măsurând distanţa dintre
arcade la deschiderea
maximă a gurii.
• existenţa unei anchiloze sau
tendinţa luxantă a
mandibulei.
1.5. Examenul coloanei vertebrale
• în poziţie ortostatică are o proiecţie rectilinie.

• în plan sagital i se identifică curburi fiziologice (lordoza cervicală, cifoza
toracală, lordoza lombară).
• segmentul cervical al coloanei vertebrale: anteflexie de 45˚, extensie de 45˚-
60˚, rotaţie de 60˚- 80˚ şi o flexie laterală de 45˚.
Coloana cervicală
Coloana dorsală şi lombară
• la coloana dorsală se explorează în

plan frontal (flexia laterală a
trunchiului),
• indirect, prin măsurarea
expansiunii cutiei toracice între
expir forţat şi inspir forţat
(diferenţa normală între
circumferinţe este > 5 cm).
• la coloana vertebrală lombară se
examinează păstrarea, ştergerea
sau accentuarea lordozei, ca şi
mobilitatea în această zonă.
Distanta occiput-perete = 0
Anteflexie = distanta degete sol ~ 0
Testul Schober > 5 cm
Hipermobilitate
Test pt. sciatica
1.6. Examenul şoldului
• mersul,
• se măsoară cele două membre inferioare,
• se apreciază simetria celor două fese şi a celor două
coapse, se măsoară mişcările posibile în articulaţie (flexie,
extensie, abducţie, adducţie, rotaţie internă şi externă).
• se apreciază sensibilitatea burselor trochanteriene
(mişcările de rotaţie internă şi flexie dureroasă),
iliopectinee (adducţia cu flexia coapsei, ca şi flexia sau
extensia sunt dureroase), ischiogluteală (poziţia şezândă
este dureroasă).
1.7. Examenul genunchiului
• orientarea gambei faţă de coapsă –
genu varum sau valgum.
• se identifică prezenţa de lichid
sinovial,
• se palpează spaţiul popliteu pentru
găsirea unor chiste.
1.8. Examenul piciorului
• mişcările pasive şi active
posibile,
• observarea boltei plantare,
• sensibilitatea articulaţiei
metacarpofalangiene,
• orientarea şi forma degetelor,
• palparea plantei, mai ales în
zona de inserţie a tendonului
ahilean.
Mobilitatea articulatiei tibio-tarsiene
Rotatia metatarsienelor 35°
Metatarsofalangiene si interfalangiene
EVALUARE FUNCTIONALA
• ANALITICA
1)Bilant articular
2)Bilant muscular
• GLOBALA
1.) Generala
2.)Specifica (in functie de boala)
I) GLOBALA GENERALA:
• Evaluarea echilibrului si mersului
• Evaluarea prehensiunii
• Aprecierea statusului functional general prin fisa ADL
(activities of daily living-activitatile vietii zilnice)-
Univ. Illinois
• Aprecierea calitatii vietii pacientului prin scala HAQ
(Health Assessment Questionnaire)
• Scala FID (Functional Independence Measure)
• Indexul calitativ al senzatiei subiective a durerii
Indexul calitativ al senzatiei
subiective a durerii
Parametrii Evaluare
Gradul 5=durere absenta
Gradul 4=durere absenta cu senzatie locala de “ma tine ceva”
Gradul 3=durere discontinua cu impotenta functionala
temporara
Gradul 2=durere moderata dar continua,insotita de redoare
locala si mobilitate constant diminuata
Gradul 1=durere puternica si continua cu redoare si contractura
marcata, ce limiteaza foarte mult mobilitatea
Gradul 0=durere intensa cu impotenta functionala totala ce
obliga repausul la pat
Scorul (gradul)
Genunchiul
Refacerea jocului
articular
Tehnici de alunecare posterioară
a) Alunecarea posterioară a tibiei pe femur cu genunchiul flectat
Pentru refacerea flexiei

Tehnici de alunecare posterioară
b) Alunecarea posterioară a tibiei pe femur cu genunchiul aproape de

extensia maximă

Tehnici pentru rotaţia medială a tibiei pe femur
a) rotaţia internă cu genunchiul flectat la aprox 90°

Tehnici pentru rotaţia medială a tibiei pe femur
b) rotaţia internă la grade variate de flexie

Mişcarea inferioară a patelei

Mobilizarea articulaţiei
patelofemurale
Pentru mobilizare generală

Pentru refacerea extensiei
Tehnici pentru rotaţia externă
a) Rotaţia externă cu genunchiul flectat la 90°

Tehnici pentru rotaţia externă
b) Rotaţia externă aplicată în poziţii variate, aproape de extensia maximă

Tehnici de alunecare anterioară
a) Alunecarea anterioară a tibiei pe femur, cu genunchiul flectat la 90°
b) Alunecarea anterioară a tibiei pe femur cu genunchiul aproape de

extensia maximă
P DD cu gen uşor flectat;

Kt realizează contrapriza pe partea ant a femurului distal,
proximal de condili, iar priza apucă dinspre partea medială
partea posterioară a tibiei proximale, având ambele coate
uşor flectate.
Mişcarea: înclinarea înapoi a trunchilui kt-ului,
Joint Mobilization:
Tibiofemoral
Anterior Glide Medial Tibial
Condyle
Anterior Glide
Tehnica de detracţie

Tehnica de alunecare anterioară şi posterioară a fibulei
Capul fibulei se mişcă:

- înainte în timpul flexiei
- înapoi în timpul extensiei
Tehnica de înclinare spre varus
Pentru mobilizare generală
Tehnica de înclinare spre valgus - invers

Joint Mobilization:
Medial Tibial Condyle Posterior Glide
Umăr
Mobilizări articulare
Tehnici pentru relaxare
a) Detracţia longitudinală
b) Alunecarea inferioară – mişcarea spre flexie
Alunecarea inferioară
d) într-o poziţie a braţului

c) în abducţie
ridicată peste 90°
Tehnici pentru Rotaţia internă
a) Alunecare posterioară - cu braţul în diferite grade de abducţie
Pentru refacerea
RI şi flexiei
Tehnici pentru Rotaţia internă
b) Alunecare posterioară - cu braţul abdus la 90°
Joint Mobilization:
Posterior Glide With Flexion (alunecare
posterioară)
Alunecarea acromioclaviculară
Alunecarea anterioară – în DV
Tehnici pentru Rotaţia externă
Alunecare anterioară
Tehnici pentru Rotaţia externă
Alunecarea posterioară – cu braţul aproape de abd 90°
DD, br abd <90° , cot fl 90°;

Kt lateral de P, menţíne pumnul P-ului
cu mâna dr; palma stg priză pe partea
ant şi proximală a humerusului.
Genunchiul are rol de stop.
M: mâna stg împinge în jos, dr.
execută rot ext.
Tehnici pentru Add orizontală şi întinderea
generală a capsulei
a) Alunecarea laterală (decoaptarea glenohumerală)
generală a capsulei (decoaptare)
b) Alunecarea laterală – în flexie
generală a capsulei
c) Alunecarea laterală şi înapoi – în flexie
Joint Mobilization—
Scapular Distraction
Joint Mobilization:
Scapular Inferior Glide
Joint Mobilization—
Sternoclavicular Glides
Definitie
• Numele bolii provine din latina si înseamna
"os poros". Tesutul osos este un tesut viu, în
care are loc permanent atât depunere de os
cât si pierdere de os. Dupa vârsta de 35 de
ani, pierderea de os depaseste depunerea.
Când acest proces este accelerat, oasele
devin tot mai fragile (chiar daca la exterior
pot parea solide) si structura lor se
aseamana tot mai mult cu a unui burete cu
gauri mari în interior. Boala scheletica
sistemica, caracterizata prin scaderea
densitatii osoase.
ETIOLOGIE
Factori care nu pot fi controlati: -

sexul feminin
- antecedente personale de fracturi
ca adult
- conformatie mignona
- antecedente familiale
- menopauza timpurie
- intoleranta la lactoza
- nivele de estrogen scazute -
amenoreea ( lipsa ciclului )
- inflamatia cronica
- imobilitatea
- hipertiroidie
- hiperparatiroidie
- deficienta vitaminei D
ETIOLOGIE
Factori de risc care pot fi controlati :

- dieta saraca in calciu
- consum crescut de cafeina
- fumat
- consum ridicat de alcool
- curele de slabire
- deficitul de estrogen
- modul de viata sedentar si lipsa de
miscare
- alimentatie saraca si sanatate deficitara in
general.
DIAGNOSTIC
Modalitatea prin care se pune un

diagnostic corect este
densitometria. Aceasta se poate
face prin:
 tomografie
computerizată
cantitativă
 absorbţiometrie
duală (DEXA)
 densitometria
ultrasonică
• Boala evolueaza timp îndelungat silentios, fara semne clinice, debutând
prin aparitia complicatiilor: fracturi (cele mai frecvente: încheietura mâinii,
vertebre/tasari, sold) asociate cu dureri cronice, deformitati si impotenta
functionala (anchilozari). Aceasta duce la reducerea semnificativa a calitatii vietii
pacientilor.Deteriorarii tesutului osos si prin urmare: cresterea riscului de fractura.
Fracturile osteoporozice
cele mai des intalnite sunt:
- la incheietura mainii
(caracteristice varstei de 55 de
ani);
- vertebrale (caracteristice
varstei de 65 de ani);
- de sold (caracteristice varstei
de 75 de ani).Cele mai
periculoase fracturi
osteoporozice sunt cele
vertebrale si de sold. Ele sunt
foarte dureroase, invaliditatea
fiind de lunga durata, iar
ingrijirea este, uneori,
permanenta.
• In primele doua
decade ale vietii predomina
osteogeneza (formarea),
rezultând: cresterea.
Urmeaza o perioada de
consolidare, aprox. 10 ani în
timpul careia individul îsi atinge
maximul masei sale osoase
(peak bone mass). Incepând cu
vârsta de 30 de ani, datorita
predominarii resorbtiei, aceasta
se va reduce treptat, rezultând o
pierdere de aproximativ 3 % pe
deceniu.
In menopauza pierderea osoasa
se intensifica, atingând 2%
anual.
Evolutia duce la o pozitie cifotica iremediabila, ajungandu-se
in cele din urma la imobilizarea in scaun cu rotile.
Se trece treptat de la o
pozitie anatomica corecta
la cifozarea coloanei
toracale.Urmatoarea
etapa presupune
utilizarea unui baston pt
sprijin si evitarea
caderilor.Mersul cu cadrul
metalic este ultima etapa,
inainte de imobilizarea
intr-un scaun cu rotile.
Afecteaza predominant zonele
toracica si toraco-lombara ale
coloanei vertebrale si este un
factor de risc in fracturile de sold.
Osteoporoza face ca oasele sa
devina fragile, slabe si susceptibile
la fracturi. Aceasta poate
determina o scadere in inaltime,
cifoza si dureri severe. In
majoritatea cazurilor slabirea osului
apare cand exista nivele scazute de
calciu, fosfor si alte minerale din os.
Persoanele diagnosticate
cu osteoporoză pot face destul de
multe lucruri pentru a opri
evoluţia bolii şi a evita fracturile:
 pot utiliza medicaţie
specifică
 pot să-şi asigure un
aport adecvat de calciu şi
vitamina D
 pot să-şi crească nivelul
de activitate fizică
 pot să prevină căderile
 pot folosi
protectoare de şold
Obiectivele generale
urmarite în tratamentul prin
kinetoterapie sunt:
- refacerea fortei musculare si
cresterea rezistentei musculare;
- cresterea si adaptarea capacitatii de
efort;
- ameliorarea functiei de coordonare,
control si echilibru a corpului;
- formarea capacitatii de relaxare;
- corectarea posturii si aliniamentului
corpului;
- cresterea mobilitatii articulare;
- reeducarea respiratorie;
- reeducarea sensibilitatii.
Metode fizice :
- corset / brau ortopedic
- exercitii fizice cu consultarea
unui fizioterapeut
In faza acuta a tasarii :
- analgezice
- miorelaxante
- caldura
- masaj
- repaus conform indicatiilor
medicului
Exercitiul fizic regulat oricât de putin chiar ajuta la mentinerea
densitatii osoase si în plus întareste sistemul muscular si scade astfel riscul
caderilor. Exista câteva reguli generale:
- cele mai indicate sunt exercitiile antigravitationale, care presupun

purtarea unor greutati.
Ex.: mersul pe jos, urcarea scarilor, chiar si simpla ridicare din pat si statul
în picioare câteva ore pe zi. Înotul este mai putin eficient, dar e oricum mai
bun decât nimic.
Reducerea riscului de cadere la domiciliu. Montarea de balustrade
solide la toate scarile, precum si mânere de care se poate prinde la baie.
Acoperirea podelei alunecoasa cu covoare sau mocheta. Tinereai casei în
ordine si înlaturarea obiectelor cazute pe jos, mai ales bucatile de sfoara,
ata, cabluri electrice, de telefon, etc. Montarea telefoanelor în cât mai multe
încaperi pentru ca ajutorul sa fie cât mai usor de solicitat în cazul unui
accident.
Echiparea cu îmbracaminte si încaltaminte care confera siguranta
maxima. Purtarea de încaltaminte care sprijina bolta plantei si cu talpi
nealunecoase, dar ferirea de talpile din cauciuc (tenisi) pentru ca sunt atât
de aderente încât va pot dezechilibra. Hainele, capoatele si paltoanele sa
fie suficient de scurte ca sa nu va faca posibila împiedicarea când urcati
scarile.
Pastrarea echilibrul. Daca se observa lipsa siguranta în timpul
mersului, folositi un baston. Punerea articolelor de bucatarie cât mai la
îndemâna.
Controlarea auzului si vederii.Folosirea ochelarilor si aparatului auditiv.
Iluminarea cât mai bine a întregii case.
În caz de cadere. Miscati-va încet si evitati sa fortati bratul sau piciorul la care v-ati
lovit. Daca banuiti ca s-a produs o fractura, nu va miscati si nu permiteti nimanui sa
va miste pâna la sosirea ajutorului medical.
In cazul osteoporozei, nu efectuati exercitii care cresc riscul
de fractura.
Contraindicate sunt: exercitiile care suprasolicita coloana
vertebrala, gimnastica aerobica intensa, saritul cu coarda, sau
joggingul, genoflexiuni, exercitii de flexie a trunchiului pe coapse sau
alte exercitii care arcuiesc spatele, saritul pe saltele elastice,
exercitiile pe suprafete alunecoase pentru a evita caderile, evitarea
miscarii de adductie a picioarelor, întrucât ea poate duce la
fracturarea unui col femural slabit.
Evitarea posturilor lordozante si cifozante impreuna cu evitarea
aplecarii inainte a capului constituie regula de aur in kinetoterapia
osteoporezei. Exercitiile in osteoporoza au ca scop: tonificarea musculaturii
paravertebrale si abdominale, determinind astfel cresterea densitatii coloanei
vertebrale osteoporozante si excitarea periostului oaselor prin exercitii fizice,
ce constituie un stimul pentru formarea de os.
Exercitii pentru osteoporoza
1. alergare pe loc timp de 30 de secunde
2. bicicleta 10, 15 min

3. din pozitie verticala, bratele lateral, coatele in extensie, se fac miscari
circulare cu bratele, crescind treptat amplitudinea, apoi scazind-o, timp de 30 de
secunde, pauza 5 secunde, se efectueaza doar spre inapoi;
4. Din poziţia stând cu bratele sus, prindem un baston de capete si
efectuam flexia bratelor concomitent cu extensia capului
5. din pozitie verticala cu miinile sus, tinand un baston se fac
miscari circulare de bazin in ambele sensuri;
6. Decubit dorsal, coapsele la 90 de grade fata de bazin, ridicarea
unei mingi sustinute la nivelul gleznei.
7.stand cu spatele la perete spijinit pe o minge mare de
cauciuc, picioarele departate, tragem umerii spre inapoi, flectam usor
genunchii fara sa pierdem contactul cu mingea.
8.acelasi exercitiu, dar cu

spatele la spalier
9. Din pozitia stand, bratele in abductie de 90°, flexii si extensii din
articulatia pumnului(radio-carpiana).
10. Stand, cu bratele in abductie la 90°, rotatii ale pumnului spre

inainte si spre inapoi.
11. Stand, cu bratele abduse la 90°,

avand cate o gantera in fiecare mana, flexii si
extensii de la nivelul articulatiei pumnului.
12. Pozitia stand, mainile la ceafa, rotatia coatelor spre
inapoi.
13. Stand cu picioarele departate, bratele in abductie de 90°,

flexia coapsei pe bazin, alternativ.
14. Stand cu picioarele departate mai mult decat latimea

umerilor,mainile la ceafa, tragem de coate, trecerea greutatii corpului
de pe un membu inferior pe celalalt.
15. Decubit
dorsal, cu un elastic fixat
la nivelul articulatiei
gleznei si prins la celalalt
capat cu mana, flexia
mainii cat de mult posibil.
16. Decubit dorsal, bratele in prelungirea trunchiului, flexia
coapsei pe bazin cu genunchiul extins, alternativ.
17. Decubit dorsal, bratele in prelungirea trunchiului,

felxia coapsei pe bazin cu genunchiul flectat, alternativ.
18. Decubit dorsal, mainile la ceafa, coatele ating podeaua,

se efectueaza bicicleta.
19. Stand in
sprijin pe genunchi si
pe maini, extensia si
abductia bratelor
alternativ, sprijinul
facandu-se pe
genunchi si palma
opusa.
20. Stand in
sprijin pe genunchi
si pe maini, cu o
mingiuta la nivelul
genunchiului,
ridicam genunchiul
si il pozitionam pe
mingiuta, apoi
efectuam cu celalalt
picior.
21. Asezat
pe scaun, mainile la
ceafa, coatele trase
cat de mult spre
inapoi, rasucirea
trunchiului spre
stanga si apoi spre
dreapta.
22.din asezat pe o minge mare de cauciuc, spatele cat mai drept,
bratele in flexie de 90°, flexia coapsei pe bazin efectuata alternativ cu
mentinerea echilibrului
23. Stand cu picioarele departate, bratele in prelungirea
trunchiului, se incruciseaza degetele, indoirea trunchiului spre
dreapta si spre stanga.
24. Stand cu picioarele

departate, mainile la nivelul soldului,
extensia trunchiului.
25. Sprijin pe ambele picioare, si la nivelul trunchiului pe o

minge mare de cauciuc, genunchii flectati, rularea trunciului pe
minge inainte si inapoi.
26. Stand cu fata la scara fixa, mainile prind scara fixa la
nivelul umerilor, extensia membrelor inferiore, alternativ.
27. Stand, mana stanga apuca sipca scarii fixe de la

nivelul umarului, bratul drept in abductie de 90 °, avand in fata o
oglinda, abductia membrului inferior drept.se efectueaza si de
partea opusa.
28. Stand cu fata la spalier, mainile

pozitionate pe sipca la nivelul umerilor,flexia
coapsei pe bazin cu genunchiul flectat, laba
piciorului urcand treptat cate o sipca.
29. Decubit ventral, sprijin
pe antebrate, extensia trunchiului
concomitent cu extensia capului.
Trecerea in sprijin pe palme,
coatele se extind treptat.
30. Decubit ventral,

sprijin pe antebrate, extensia
membrelor inferioare alternativ.
PICIORUL
REUMATISMAL
EXAMENUL CLINIC
 Tumefierea
Tumefierea difuză a piciorului, unilateral sau bilateral, este dată cel mai frecvent
de edeme cu cauze diverse (insuficientă cardiacă congestivă, hipoalbuminemie,
tromboflebită profundă etc.).
Tumefierea localizată a piciorului semnifică afectarea sinovială a articulaţiilor
piciorului, inflamaţia tecilor tendoanelor şi a burselor. Sinovita articulaţiei gleznei
se palpează cel mai bine cu piciorul în uşoară flexie plantară prin prinderea ei între
degetul mare şi celelalte degete ale mâinii examinatorului. Sinovita articulaţiei
subtalare este greu de diagnosticat clinic, spre deosebire de cea a articulaţiilor
tarsometatarsiene (TMT), metatarsofalangiene (MTF) şi interfalangiene (IF).
Tenosinovita tendoanelor muşchilor care interesează glezna pe faţa laterală sau
medială produce tumefiere liniară, localizată în zona de distribuţie a tendonului
respectiv. Un aspect tipic este dat de tenosinovita flexorilor degetelor de pe faţa
plantară, producând o tumefiere caracteristică a degetului (“deget în cârnat”).
Bursitele se caracterizează prin tumefieri rotunde, localizate cel mai
frecvent la nivelul piciorului posterior (bursita retrocalcaneană, bursita
retroachiliană).
Sensibilitatea localizată
 Sensibilitatea localizată la nivelul piciorului anterior, mai ales dacă se asociază
cu tumefierea articulaţiilor MTF , este sugestivă pentru PR.
 Sensibilitatea localizată la nivelul articulaţiei MTF a degetului mare, mai ales
atunci când se asociază cu tumefiere sau deformare, pune problema de gută
sau artroză.
 Sensibilitatea localizată la nivelul piciorului anterior, neînsoţită de tumefiere,
sugerează metatarsalgie.
 Sensibilitatea localizată la nivelul piciorului posterior ridică problema afectării
diverselor structuri anatomice existente la acest nivel: tendonul lui Achile,
burse şi fascia plantară.
 Sensibilitatea localizată pe marginea medială a piciorului şi a gleznei, asociată
cu înţepături şi dureri în talpă, este sugestivă pentru sindromul de tunel tarsian
(compresia nervului tibial posterior).
 Sensibilitatea localizată pe marginea laterală a piciorului şi gleznei, mai ales
când se dezvoltă rapid posttraumatic şi se asociază cu tumefiere instalată
rapid, pune problema de întindere/ruptură a ligamentelor laterale ale gleznei şi
de entorsă consecutivă.
 Deformarea articulară
a) Piciorul plat - aplatizarea arcului longitudinal medial al
piciorului, cu deplasarea plantară a navicularului şi capului
talusului; în cazuri severe piciorul este eversionat (valgus) şi
abducţionat. Adesea se dezvoltă o calozită pe capul talusului.
- Este favorizat de hipotonia gambierului posterior şi a lungului
peronier lateral, ca şi de laxitatea marelui ligament plantar.
- Acest tip de deformare poate fi înăscută sau dobândită (PR,
artropatia neuropatică, posttraumatic).
- “Piciorul plat” poate fi asimptomatic sau simptomatic (oboseală
a muşchilor piciorului, durere şi intoleranţă la mers sau
ortostatism prelungit), beneficiază de încălţăminte ortopedică, iar
formele avansate au indicaţie de tratament ortopedic.
 Deformarea articulară
1. “Piciorul în gheară” sau Pes cavus se caracterizează printr-o mărire
neobişnuită a arcului longitudinal medial, uneori şi a arcului longitudinal
lateral, având ca rezultat scurtarea piciorului. Aceasta rezultă din scurtarea
ligamentelor extensoare ale degetelor, cu degete “în gheară”. Pes cavus este
adesea asimptomatic, dar poate produce oboseala muşchilor piciorului şi
durere, mai ales la alergători.
Formele uşoare şi medii de boală beneficiză de încălţăminte ortopedică şi de
exerciţii de extensie a degetelor piciorului; în cazuri severe se indică tratament
ortopedic.
2. Hallux-valgus este o deformare a piciorului caracterizată prin devierea
laterală a degetului mare, asociată cu deviere medială şi subluxaţie a primului
metatarsian.
Deşi hallux valgus apare mai frecvent la femei, putând indica o predispoziţie
genetică, acest tip de deformare se întâlneşte mai frecvent în PR şi în artroză.
Tratamentul este conservator (încălţăminte ortopedică, antalgice,
antiinflamatoarii); tratamentul ortopedic este indicat la cei cu deformare
severă.
3. Hallux rigidus este o deformare a piciorului caracterizată prin
flexia articulaţiei IFP, cu orientare înspre în jos a vârfurilor
degetelor. Pacienţii prezintă durere intermitentă şi restricţie
marcată a mişcării în articulaţia MTF, mai ales la dorsiflexia
degetelor. Hallux rigidus poate fi congenital, manifestându-se
mai frecvent la femei tinere, sau dobândit, fiind prezent la
persoane vârstnice cu artroză. În stadii precoce, tratamentul este
conservator; în stadii avansate se indică tratament ortopedic.
4. Hallux – flexus sau extensus sunt, de obicei, secundare unor
artrite
5. Ultimele patru degete pot suferi deformaţii “în ciocan” sau
“grife”, ca urmare a dezechilibrului dintre flexori şi extensori,
hipotonia interosoşilor şi lombricalilor, cu variante diferite
(proximală, distală, totală, inversată etc.).
TIPURILE LEZIONALE ŞI DEFORMAŢIILE
PICIORULUI REUMATISMAL
 Leziunile piciorului în PR. Localizările cele mai frecvete sunt la

nivelul articulaţiilor metatarsofalangienelor şi interfalangienelor, realizând
deformaţii complexe. Apoi localizări tibiotarsiene, calcaneene, sub aspect
de osteoperiostită erozivă. Localizările mediotarsiene sunt mai rare şi
consecinţa lor este limitarea mişcărilor de inversiune şi eversiune.
 Leziunile piciorului în spondilartrita anchilozantă. Cele mai frecvente
sunt cele calcaneene. Avem de a face cu tenobursita achiliană şi
osteoperiostita, cu predominanţa proceselor de osificare, de hipertrofie şi
apoziţii osoase.
 În poliartrita psoriazică. Predomină artrite metatarsofalangiene,
interfalangiene şi tibiotarsiene, însoţite adesea de modificări atrofice ale
tegumentelor, miotendinite retractile, leziuni unghiale, precum şi placarde
psoriazice plantare.
 În gută este caracteristcă artrita metatarsofalangiană şi interfalangiană
a degetului mare. În forma cronică piciorul poate lua aspectul reumatoid
sau un aspect de picior artrozic.
GUTA
 Suferinţă determinată de o anomalie înnăscută sau

dobândită a metabolismului purinic. Ea se exprimă
biologic prin hiperuricemie, iar clinic prin episoade
de artrită acută, nefropatie interstiţială cronică,
urolitiază şi/sau depuneri tisulate (tofi).
 Etiopatogenie: acidul uric, nu mai poate fi
metabolizat, deoarece organismul uman este lipsit de
o enzimă specifică – uricaza. Acidul uric trebuie
eliminat din organism ca atare. Procesul se realizează
prin excreţie urinară (2/3) şi pe cale digestivă (1/3),
prin secreţii biliare.
GUTA
Examenul clinic
 I. În faza de hiperuricemie asimptomatică nu se decelează nici un semn clinic sugestiv
(artrită, tofi, litiază).
 II. Artrita acută gutoasă apare numai la 5% dintre bolnavii cu hiperuricemie.
Atacul acut de gută poate fi declanşat de traumatisme, ingestie de alcool, exces
alimentar, unele medicamente, intervenţii chirurgicale, infecţii. debutul clinic este
monoarticular, cel mai frecvent afectată fiind articulaţia metatarsofalangiană a
halucelui. Primul atac se mai poate produce şi la gleznă, călcâi, genunchi etc.
Atacul apare exploziv în plină sănătate, de obicei noaptea, trezind bolnavul prin
intensitatea durerii articulaţia se roşeşte, se încălzeşte şi se tumefiază. Uneori apare
limfangita, febra, leucocitoza şi creşterea VSH.
 III. Perioda intercritică este intervalul de timp dintre atacurile acute de gută. Ea are
durată variabilă.
 IV. Guta cronică tofacee este urmarea acumulării progresive de acid uric în organism,
ceea ce duce la depuneri tisulare sub formă de tofi. Intervalul de timp scurs de la primul
atac de gută până la apariţia tofilor este în medie de 10-11 ani de evoluţie a bolii fără
tratament.
Locurile de elecţie ale formării tofilor sunt: cartilajul, epifiza osoasă, sinoviala, tecile
tendinoase, tegumentul, interstiţiul renal.
TRATAMENTUL KINETIC ŞI DE RECUPERARE
Obiectivele tratamentului kinetic sunt:

 - combaterea durerii;
 - refacerea echilibrului muscular;
 - refacerea mobilităţii articulare;
 - refacerea bolţii plantare;
 - refacerea alinierii piciorului.

POLIATRITA REUMATOIDĂ
Definiţie
afecţiune inflamatorie cronică autoimună,
caracterizată prin hipertrofie sinovială cu infiltrat
inflamator mononuclear, ce are drept rezultat
distrugerea progresivă a structurilor articulare;
proliferarea sinovialei este limitată, cu apariţia
treptată a unui proces de fibroză;
se manifestă clinic prin artrită prezentă la mai multe
articulaţii;
de 2-3 ori mai frecvent la femei ca la bărbaţi.
Anatomie funcţională / biomecanică
Articulaţia radiocubitocarpiană (RCC), sau articulaţia pumnului, este
realizată între extremitatea distală a radiusului, şi rândul proximal de
oase carpiene.
Articulaţiile carpometacarpiene (CMC) sunt realizate între rândul distal
de oase carpiene (trapez, trapezoid, os mare, os cu cârlig) şi
extremitatea proximală a metacarpienelor. Prima articulaţie de acest tip
între trapez şi baza primului metacarpian este extrem de mobilă,
permiţând grade variate de flexie/extensie şi abducţie/adducţie pentru a
aduce degetul mare în opoziţie cu celelalte degete. Spre deosebire de a
II-a şi a III-a articulaţie de acest tip, care sunt fixe, cea de-a IV-a şi a V-a
articulaţie sunt mobile, permiţând flexia degetelor către degetul mare în
cursul mişcărilor de prindere şi apucare.
Articulaţiile metacarpofalangiene (MCF), realizate între extremitatea
distală a metacarpienelor şi extremitatea proximală a falangelor, şi
articulaţiile interfalangiene proximale (IFP) şi interfalangiene
distale, realizate între oasele falangiene, sunt articulaţii de tip “balama”.
Anatomie funcţională / biomecanică
- pe sub retinaculum flexor trec
tendoanele m. flexori ai degetelor:
flexorul radial al carpului şi flexorul
lung al policelui, precum şi cele patru
tendoane ale flexorului superficial şi
profund.
- tunelul carpian delimitat inferior de
oasele carpiene şi superior de
retinaculum flexor, adăposteşte cele
patru tendoane ale flexorului
superficial şi ale celui profund, precum
şi nervul median.
- tunelul ulnar (canalul Guyon) delimitat
superior de o structură
fibrocartilaginoasă proprie, inferior –
de retinaculum flexor, medial – de
pisiform şi lateral – de osul cu cârlig;
adăposteşte nervul ulnar.
- pe faţa dorsală a mâinii există
retinaculum extensor, pe sub care
trec tendoanele muşchilor extensori
ai degetelor: lung abductor al
policelui, extensorul scurt al
policelui, extensorul radial al
carpului lung şi scurt, extensorul
lung al policelui, ce realizează
extensia degetului mare şi a
carpului, şi extensorul comun al
degetelor şi propriu al indicelui,
extensorul degetului mic şi
extensorul ulnar al carpului, care
realizează extensia degetelor II, III,
IV, V.
Mişcările specifice articulaţiilor pumnului
Flexia – realizează o amplitudine de 85-90°.

Extensia – realizează o amplitudine de 80-85°.
Înclinarea radială se realizează din aceleaşi articulaţii,
radiocarpiană şi metacarpiană, însumând o medie de
15°.
Înclinarea cubitală se realizează, de asemenea, din
aceleaşi articulaţii, însumând o medie de 40°.
Mişcarea de circumducţie rezultă din trecerea
succesivă prin poziţiile de flexie, înclinaţie cubitală,
extensie şi înclinaţie radială.
Flexie 80°- 90° Extensie 70°- 80
Deviatie radiala 15°- 20°

Mişcările specifice policelui
Adducţia – mişcarea prin care policele depărtat de

palmă se apropie de index.
Abducţia – mişcarea prin care policele se îndepărtează
de index – se execută într-un plan perpendicular pe
planul palmei, având o amplitudine de 65-70°.
Flexia constă în înclinarea policelui spre faţa palmară,
având o amplitudine de 35-40°.
Extensia este mişcarea inversă flexiei policelui, are
aceeaşi amplitudine.
Opoziţia este o mişcare combinată şi se face prin
apropierea activă a policelui de auricular sau de oricare
din celelalte degete.
Mişcările specifice articulaţiilor mâinii şi
degetelor
Articulaţiile intermetacarpiene proximale şi distale
permit formarea arcurilor mâinii, unul – proximal, la care
participă şi articulaţiile carpometacarpiene, şi – altul distal,
la nivelul articulaţiilor intermetacarpiene distale, care
permite formarea arcurilor oblice.
Articulaţiile metacarpofalangiene:
- flexia activă - 90°, pasivă - 120°;
- extensia cu aceleaşi amplitudini, activ şi pasiv;
- mişcările de lateralitate ale degetelor, care permit
amplitudini de 30°, deci o amplitudine maximum 60°.
Articulaţiile interfalangiene proximale şi distale permit
doar mişcări de flexie şi extensie.
Pentru articulaţiile IFP, flexia este de până la 120°, iar IFD
– de aproximativ 90°.
Studiul mişcărilor de prehensiune
mişcări ale segmentelor mâinii, la care participă obligatoriu

policele, cu scopul de a apuca obiecte;
se disting:
1. pensa bidigitală (police + un opozant),
2. pensa tridigitală ( police + două opozante),
3. pensa polidigitală (police + celelalte opozante),
4. pensa interdigitală (între două degete)
5. pensa police-digito-palmară (între police, palmă şi degete).
6. priza digito-palmară (între degete şi palmă, de ex,
apucarea volanului).
Tipuri de prehensiune
tipul I – prehensiunea terminală, fină, de precizie, a unor obiecte
mici (apucarea unui ac). În acest tip de priză participă faţa palmară
a ultimei falange a policelui şi a indexului.
tipul II – prehensiunea subterminală a unor obiecte ceva mai
groase prin opoziţia subterminală dintre faţa palmară a policelui şi
indexului şi faţa externă a mediusului (apucarea unui creon).
tipul III – prehensiunea subtermino-laterală a unor obiecte plate
având o grosime medie (de ex., apucarea unei farfurii, la care
participă faţa palmară a pulpei polcelui şi faţa externă a indexului).
tipul IV – prehensiunea latero-laterală, între index şi medius
(apucarea unei ţigări).
tipul V – prehensiunea digito-palmară, în care nu participă
policele, ci doar faţa palmară a degetelor şi palma ( apucarea
volanului).
tipul VI – prehensiunea polici-digito-palmară, în care participă
întreaga faţă palmară a policelui, a celorlalte falange şi a palmei.
Etiologie
factori de mediu: infecţioşi (clostridium perfringens,

micoplasme), virusuri (virusul Epstein – Barr, parvovirusuri
etc.);
factori endogeni: colagenul, moleculele de IgG (rol de
întreţinere a bolii); ac IgM - factor reumatoid - împotriva
moleculelor anormale de Ig;
susceptibilitatea genetică este argumentată de studii
familiale şi de corelări cu ag. de histocompatibilitate (HLA
DR4);
factori endocrini (mai frecventă la femei);
Examenul clinic
debutul bolii insidios (2/3), se manifestă prin: oboseală, pierdere

ponderală, mialgii, redoare matinală prelungită, poliartralgii;
rar debutul bolii este acut, cu dezvoltarea rapidă a unei poliartrite
acute,febră, adenopatii şi splenomegalie.
Manifestările articulare: tumefacţie, durere şi limitarea mişcărilor.
1. Tumefacţia articulară este rezultatul iniţial al sinovitei exudative, cu

acumularea de lichid sinovial şi, ulterior, al sinovitei proliferative, cu
hipertrofia sinovialei şi îngroşarea capsulei articulare;
2. Durerea este cauzată de distensia capsulei articulare;
3. Limitarea mişcărilor este cauzată iniţial de durere, iar apoi de fibroză,
de
anchiloza osoasă sau de contractura părţilor moi. Articulaţiile cu sinovială
mare şi cu solicitare mecanică importantă sunt cel mai sever afectate.
Articulaţiile sunt afectate simetric !!!
Examenul clinic
Articulaţiile cel mai frecvent afectate sunt:
la mînă – articulaţiile interfalangiene proximale şi

metacarpofalangiene; articulaţiile IFD NU sunt afectate;
articulaţia radiocarpiană (cot);
articulaţiile piciorului: articulaţiile metatarsofalangiene,
astragalocal-caneană, astragaloscafoidiană;
genunchii sunt frecvent afectaţi, sinovita fiind la început
exudatică şi apoi proliferativă;
artrita şoldului este mai rară;
afectarea articulaţiilor coloanei vertebrale interesează
segmentul cervical, putând determina subluxaţii în
articulaţia atlanto-axială;
artrita temporo-mandibulară este frecventă.
Tumefiere generalizată a mâinii în forma incipientă de PR
Mâna la debut în PR
Contractura in flexie a degetelor datorata fascitei in PR

Sinovita simetrica in PR
Tenosinovita extensorilor în PR
Manifestări extraarticulare
1. Tegumentele : noduli reumatoizi,

elemente purpurice, tulburări trofice:
- nodulii reumatoizi subcutani se

întîlnesc cel mai des pe feţele de
extensie sau de presiune (cot,
occiput, sacru), burse seroase sau
tendoane. Sunt fermi, uneori aderenţi
la periost sau tendon.
Bursita olecraniana si noduli reumatoizi

Manifestări extraarticulare
2. Vasculita reumatoidă a arterelor mici şi mijlocii poate determina

polineuropatii, ulceraţii cutanate, infarcte viscerale.
3. Manifestările cardiovasculare :pericardita, tulburări de conducere

(noduli reumatoizi în miocard), valve cardiace incompetente.
4. Manifestările pleuropulmonare sunt urmarea afecţiunii pleurale, a

fibrozei pulmonare, a nodulilor pulmonari şi a vasculitei:
- pleurezia – exudatul pleural prezintă valori scăzute ale glucozei, ale
fracţiilor complementului, creşteri de imunoglobuline, de factori reumatoid
- localizarea pulmonară a nodulilor determină apariţia de infiltrate
circumscrise, ducând la fibroză pulmonară, o boală obstructivă respiratorie.
5. Manifestările neurologice de tip polinevrită sunt urmarea vasculitei

vasa nervorumparestezii, paralizii, areflexie.
- Neuropatia periferică  sdr. de tunel carpian.
- Mielopatia cervicală
Examenul paraclinic
1. Testele de inflamaţie:
- VSH, proteina C reactivă, -globulinele;
- anemie normocitară normocromă sau hipocromă;
- leucocite normale, uneori leucocitoze;
2. Explorările imunologice:
- Factorul reumatoid – prezent la 75-80% dintre bolnavi.
- Anticorpii antinucleari sunt prezenţi la 10% din bolnavi;
- Complementul seric este normal sau uşor crescut.
3. Cercetarea lichidului sinovial evidenţează leucocite polimorfonucleare,

ragocite.
4. Artroscopia
5. Biopsia sinovială – este indicată în cazul unor afectări monoarticulare,

pentru a exclude alte suferinţe ca sarcoidoza, tuberculoza articulară.
6. Explorarea radiologică :
- osteoporoza juxtaarticulară;
- distrucţia cartilajului articular;
- eroziunile marginale (cel mai
caracteristic semn);
- deformarea articulară,
dezaxarea osoasa , anchiloza.
Subluxatie si deviere ulnara

Deformare cu luxatie interfalangiana
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv: cel putin 4 criterii (ARA);
1. Redoare matinală cu durata de minimum o oră,

ce este prezentă de cel puţin şase săptămîni;
2. Tumefierea de cel puţin şase săptămâni a minimum trei
articulaţii;
3. Tumefierea de cel puţin şase săptămâni a carpului, a
articulaţiilor metacarpofalang, IFP;
4. Tumefierea articulaţiilor simetrice;
5. Modificări radiologice tipice pentru PR (osteoporoza şi
eroziunile);
6. Prezenţa de factor reumatoid;
7. Prezenţe de noduli reumatoizi
Diagnosticul diferenţial
1. Afectarea iniţială a unor articulaţii ale membrelor inferioare poate sugera uneori
debutul periferic al unei spondilite anchilopoetice.
2. Reumatismul articular acut poate fi confundat cu PR. Cointeresarea
cardiacă, evoluţia ulterioară a simptomelor şi titrul ASLO crescut îndreaptă
diagnosticul spre RAA.
3. Artritele degenerative pot fi confundate cu debutul cu PR. Elementele
care deosebesc cele două afecţiuni sunt: caracterul durerii (în artroză dispare
după repaus), numărul mic de articulaţii intresate, lipsa de simetrie a artropatiilor,
respectarea articulaţiilor metacarpofalangiene (excepţie fac cele ale degetelor 1 şi 2).
Examenul radiologic arată prezenţa osteofitelor marginale.
4. Guta /pseudoguta pot fi asemănătoare PR. Examenul lichidului sinovial
permite diagnosticului.
5. Reumatismul psoriazic este pauciarticular şi asimetric; el interesează
articulaţiile interfalangiene distale. Factorul reumatoid este negativ, iar radiografia
poate arăta resorbţia totală a ultimei falange.
6. Lupusul eritematos sistemic - identificarea unor cointeresări viscerale şi
identificarea în sânge de ac. antinucleari la titruri ridicate orientează diagnosticul
spre boala lupică.
Artroza IFD Heberdens
Deformari in LES, degete in gat de lebada LES MCF si leziuni cutanate

Atrita psoriazica
Clasificarea clinico – funcţională
Clasa I – capacitatea nealterată de efectuare a tuturor

activităţilor zilnice;
Clasa II – activităţile zilnice pot fi efectuate, dar cu
durere şi cu reducerea mobilităţii articulare;
Clasa III – capacitatea de a se îngriji singur;
Clasa IV – imobilizare la pat sau în scaun cu rotile şi
incapacitatea de a se îngriji singur.
Clasificarea în funcţie de starea
anatomică
Stadiul I (precoce):
- lipsa radiografică a leziunilor erozive, dar posibila prezenţă a
osteoporozei;
Stadiul II (moderat):
- osteoporoza vizibilă radiologic, cu posibilă deteriorare a cartilajului;
- absenţa deformărilor articulare;
- atrofia muşchilor adiacenţi articulaţiei;
- leziuni ale părţilor moi extraarticulare (noduli, tenosenovite).
Stadiul III (sever):
- osteoporoza şi distrucţiile osului şi ale cartilajului sunt vizibile radiografic;
- deformare articulară cu subluxaţii, deviere ulnară sau hiperextensie, dar
fără fibroză sau anchiloză osoasă;
- atrofie musculară marcată şi extinsă;
- prezenţa de noduli şi tenosinovite.
Stadiul IV (terminal):
- criteriile stadiului III, fibroză articulară şi anchiloză.
PR stadiu 4:
Osteoporoza
Disparitia interliniei art. proxim
Distructii cartilaginoase
Anchiloza osoasa
Managementul in poliartrita reumatoida
Scop:
 Indepartarea durerii
 Reducerea inflamatiei
 Protejarea structurilor articulare
 Mentinerea functionalitatii
 Controlul implicatiilor sistemice.
Stategii
terapeutice
Non-farmacologice Farmacologice Chirurgicale

Strategii terapeutice non-
farmacologice
• Repaus – reduce inflamatia si durerea articulara
• Kinetoterapie – exercitii pentru mentinerea fortei musculare si
a mobilitatii articulare, fara exacerbarea inflamatiei
• Managementul durerii – masaj, stimulare electrica
transcutana, acupunctura, etc
• Imobilizare articulara - pentru a evita miscarile nedorite ale
articulatiilor inflamate si eventuale deformari
• Orteze si mecanisme adaptative
• Educarea pacientului si a familiei acestuia
• Modificarea stilului de viata
Tratament farmacologic
Principii:
introducerea precoce a tratamentului de fond,
utilizarea cu precădere a medicamentelor active cu
acţiune rapidă (Methotrexatul),
folosirea pe termen lung a dozelor mici de cortizon,
asocierea medicaţiilor de fond,
aplicarea unor terapii biologice, eventual în asociere cu o
medicaţie de fond,
recurgerea la pulsterapie cortizonică şi
imunosupresoare,
introducerea unor imunosupresoare active şi cu înaltă
specificitate (Ciclosporina) .
AINS
 neselective + inhibitori de pompa
protoni
 inhibitori de COX-2 – Celebrex,
Rofecoxib,Nimesulid, Meloxicam,
Terapia de fond Antalgice

 Metotrexat, Azathioprina opioide
(Tramadol,
 Sulfasalazina
Codeina)
Antalgice clasice
 Ketoprofen
Terapii biologice – DMARD’s
 anti-TNF-
 antagonistii receptorului IL-1, CD 20, Ly T
Fizioterapia
ultrasunet,
unde scurte,
ionoforeză cu histamină,
sonoforeză cu cortizon,
curenţi diadinamici,
curenţi interferenţiali,
masaj.
Tratamentul kinetic şi de
recuperare
Obiective:
Refacerea mobilităţii (prin adoptarea unor
posturi, prin mobilizări pasive sau
autopasive, prin metode facilitatorii);
Refacerea forţei musculare;
Refacerea abilităţii.
Tratamentul kinetic şi de
recuperare
Poziţia de imobilizare funcţională a mâinii
Pumnul, în extensie dorsală de 25-45°; această poziţie permite o
funcţionalitate optimă nu numai pentru pumn, ci şi pentru degete.
În cazul unei artrodeze, se fixează pumnul în extensie 20-25°, cu o
uşoară înclinaţie cubitală 5-10°.
Policele se aşează în poziţie funcţională astfel: radioscafoidiană,
scafotrapezoidiană şi trapezometacarpiană – anteflexie maximă şi
abducţie amplă, în metacarpofalangiană şi interfalangiană – flexie de
câte 10°. Policele: semiopoziţie, înaintea planului palmar, astfel încât
indexul şi mediusul, realizând doar o uşoară flexie, să poată întâlni
policele imobilizat.
Ultimele patru degete se aşează, în caz de imobilizare temporară, în
semiflexie, după cum urmează: flexie de 50-80° în MCF, flexie de 10-40°
în IFP şi tot flexie în IFD, de 10-20°.
I. Refacerea mobilităţii
Posturile antideclive: sunt cele mai

simple şi se menţin liber de către
pacient sau cu ajutorul unor eşarfe.
Posturile seriate în atele: sunt
utilizate pentru menţinerea unei
poziţii funcţionale câştigate prin
mobilizările pasive;
Posturile de repaus nocturne: atele
de repaus, noaptea, care menţin
pumnul în prelungirea antebraţului,
articulaţiile MCF şi IFP în uşoară
flexie. Atele se intind de la 5 cm. sub
cot până la vârful degetelor, degtele
fiind abduse, inclusiv policele.
Posturi preventive ale deformaţiilor:
se folosesc mai ales în leziunile de
nervi periferici, pentru a evita
instalarea deformărilor.
Întinderile
reprezintă mişcări pasive pe toată amplitudinea de mobilizare
a segmentului respectiv, iar la punctul maxim de mişcare se
execută tracţiuni pentru întindere tisulară.
se fac progresiv cu blândeţe, durează maximum 10 minute şi
se repetă de 3-4 ori pe zi, fiind urmate de o atelă care are
rolul să menţină amplitudinea câştigată.
Întinderile se indică în:

- aderenţe ale ţesutului moale şi ale tendoanelor,
- redoare articulară,
- cicatrice şi grefoane postoperatorii,
- hipercorecţia unor deformări pentru care se aplică atele seriate,
- contractura Dupuytren, etc.
Mişcările pasive:
exerciţii de tracţiune în ax ,
exerciţii de alunecare latero-laterală sau de abducţie-
adducţie,
exerciţii de alunecare antero-posterioară sau de flexie-
extensie,
exerciţii de rotaţie axială sau de torsiune,
exerciţii de flexie-extensie, abducţie-adducţie, de
circumducţie etc.
exerciţii combinate.
Mişcările pasivo-active: fac trecerea spre
mobilizările active şi sunt indicate în două cazuri
principale:
- când forţa musculară este prea slabă pentru a
asigura întreaga amplitudine a mişcării;
- când mişcarea activă singură nu se face pe
direcţiile de mobilizare fiziologice sau dorite.
Exerciţiile de facilitare neuromusculară
Exerciţiile de facilitare neuromusculară
(diagonalele de facilitare ale membrului
superior):
în D1F, degetele sunt în flexie şi deviate radial,
policele - addus;
în D1E, degetele sunr extinse şi deviate ulnar ,
policele – abdus;
în D2F, degetele sunt extinse şi deviate radial,
policele – extins;
în D2E, degetele sunt flectate şi deviate ulnar,
policele - în opozabilitate.
II. Refacerea forţei musculare
Pentru flexia pumnului: se
execută flexii libere sau cu
opoziţie.
- opoziţia la nivelul
metacarpianului 2, cu
împingere spre deviaţie
cubitală fortifică, în special,
palmarul mare.
- pentru cubitalul anterior,
contrarezistenţa este pe
capul proximal al
metacarpianului 5,
împingând uşor spre
deviaţie radială.
Pentru extensia pumnului:
se execută, cu sau fără
opoziţie.
- pentru întărirea selectivă a
cubitalului posterior,
rezistenţa se aplică pe
metacarpianul 5 împingând
şi spre deviaţia radială.
- pentru radiali,
contrarezistenţa este pe
metacarpienele 2 şi 3,
împingând spre deviaţie
cubitală.
Pentru adducţia pumnului (înclinaţie cubitale) se

sprijină palma şi faţa anterioară a antebraţului pe
masă. Mâna kt opunându-se la înclinaţia cubitală.
Pentru exersarea abducţiei (înclinaţie radială), se
sprijină palma şi faţa anterioară a antebraţului pe
masă. Mâna kt opunându-se la înclinaţia radială.
Exersarea flexiei active a

metacarpofalangienelor: se
comandă flexia falangei I,
menţinând falanga II şi III în
extensie, cu realizarea unei
opoziţii cu policele. Apoi, kt
opune rezistenţă pe faţa
palmară a metacarpienelor şi
a falangei.
Exersarea extensiei primei falange, menţinând falanga a II-a

şi a III-a în flexie, se face cu mâna sprijinită pe masă prin faţa
dorsală.
Pentru a exersa electiv flexorul comun superficial se comandă
extensia falangei I, flexia falangei a-II-a şi extensia falangei a-
III-a. Aceleaşi exerciţii se fac apoi cu contrarezistenţă
manuală.
Exersarea abducţiei degetelor are ca poziţie de plecare mâna
aşezată cu faţa palmară pe masă şi cu degetele în adducţie.
Kt opune o contrarezistenţei opuse la nivelul falangelor
distale.
Exersarea adducţiei degetelor se face cu mâna sprijinită pe
masă şi cu degetele depărtate. kt intercalează degetele sale
cu cele ale bolnavului pentru a realiza o contrarezistenţă.
Abducţia activă cu contrarezistenţă Adducţia activă cu contrarezistenţă

Refacerea forţei musculare a
policelui
se comandă flexia prin ducerea

policelui vertical înaintea planului
palmar, apoi se readuce policele în
planul palmar – extensie.
Contrarezistenţa se aplică puţin
deasupra articulaţiei
metacarpofalangiene
policele în extensie, se comandă
subiectului să depărteze policele şi
să-l menţină în planul palmei
(abducţia), apoi întoarcerea în
contact cu al doilea metacarpian
(adducţia). Contrarezistenţa se aplică
pe marginea radială a primului
metacarpian.
Flexia activă şi extensia cu contrarezistenţă în interfalangiana policelui
Extensia cu contrarezistenţă a primei falange a policelui

III. Refacerea abilităţii
recuperarea activităţilor zilnice (ADL), de la

posibilitatea deschiderii unei uşi sau a unei ferestre
până la capacitatea de a utiliza furculiţa şi cuţitul
sau de a scrie;
refacerea gesticii cerute de munca şi profesiunea
pacientului sau câştigarea unei noi abilităţi pentru
îndemânarea către o altă activitate profesională;
învăţarea unei abilităţi incomplete sau “trucate”, dar
care să permită utilizarea obiectelor sau a sculelor
de muncă, adaptată restantului funcţional al mâinii.
Reeducarea şi terapia ocupaţională
a mâinii
A) Deviaţia cubitală a degetelor
Reeducarea gestuală: prevenirea apariţiei acestei deformaţii sau
agravarea ei, precum şi în cazurile avansate indicate pentru
tratamentul chirurgical corector. Se va recomanda bolnavului să
folosească prehensiunea bidigitală termino-terminală, deoarece
prehensiunea termino-laterală sau subtermino-laterală accentuează
deviaţia. În prehensiunea polici-digito-palmară se va evita pronaţia
(tăiatul pâinii, stoarcerea rufelor, folosirea robinetului etc.).
Posturi recomandate:
- posturi pe atele – de repaus, în perioada puseului acut, cu repaus
nocturn şi intermitent diurn prin faşă gipsată sau material termoplastic,
cu poziţionarea pumnului în uşoară extensie, MCF – în uşoară flexie şi
uşoară orientare radială, IFP – în uşoară flexie, IFD – libere şi policele
– în uşoară opoziţie cu primul spaţiu interdigital;
- corectoare – în deviaţia deja constituită, în timpul activităţii, prin inele
corectoare, atele mobile.
Programele de kinetoterapie îşi vor propune următoarele obiective:
- mobilizarea articulaţiilor vecine: cot, umăr;
- mobilizarea pumnului şi a degetelor (importanat de reţinut: nocivitatea
hiperextensiei MCF, necesitatea mobilizării policelui şi păstrarea spaţiului I
interdigital),
- direcţionarea corectă a degetelor II, III, IV în timpul exreciţiilor de
flexie a degetelor);
- întărirea aparatului extensor al degetelor, a carpului şi a aparatului flexor
al degetelor;
- întărirea interosoşilor şi a lombricalilor;
- întărirea opozantului degetului V;
- întărirea flexorului, a extensorului scurt şi a lungului abductor al policelui.
Reeducarea şi terapia
ocupaţională a mâinii
B) Deformaţia “în gât de lebădă”
Reeducarea gestuală urmează
aceleaşi principii ca şi la deviaţia
cubitală a degetelor, deoarece în
acest tip de leziune cauza cea mai
frecventă este afectarea MCF şi
subluxaţia F1, la nivelul MCF.
Se recomandă ca posturi de repaus
material termoplastic în poziţie
funcţională sau repaus al mâinilor
(mână peste mână sau mână peste
mână cu degetele încrucişate).
Programele de kinetoterapie sunt valabile pentru MCF ca şi
cele descrise la deviaţia cubitală:
- mobilizarea IF numai cu pumnul în extensie, pentru a

limita extensia IFP;
- în timpul mobilizării pumnului degetele vor fi menţinute în
flexie;
- în timpul exersării IF în flexie şi a pumnului în extensie
MCF sunt menţinute în uşoară flexie;
- tonifierea flexorului superficial al degetelor, care este
flexor al F2;
- pentru tonofierea extensorului carpului se poate folosi
extensia pumnului contra unei rezistenţe;
- ergoterapia presupune activităţi de: cusut, brodat cu acul,
împletit cu andrelele, croşetat, modelare în plastilină, lut
etc.
Reeducarea şi terapia
ocupaţională a mâinii
C) Deformaţia în butonieră
Reeducarea gestuală: prevenirea hiperextensiei IFD;
prehensiunea obiectelor care necesită priză bi- sau tridigitală se
va efecta termino-terminal.
Posturi recomandate:
- în puseul acut inflamator IFP – repaus în atelă amovibilă în
poziţie funcţională (intermitent diurn şi nocturn), repausul mâinilor
diurn cu flexie uşoară a mâinilor, IFP, IFD (ex: cuprinderea
genunchilor, ţinerea în mâini a unei mingi de tenis).
Programe de kinetoterapie
În etapa iniţială, caracterizată prin artrita IFP cu tendinţa la
deformaţia “în butonieră”, exerciţiile se adresează în mod special
flexorului profund al degetelor, efectudu-se în paralel cu exerciţii
ale MCF. Se vor exclude exerciţiile de flexie a IFP şi se va exersa
extensia degetelor pentru IFP cu MCF în flexie.
D) Policele în “Z”
Reeducarea gestuală are în vedere faptul că este afectată în principal
opoziţia policelui, pensa polici–digitală terminală fiind ineficientă.
Spaţiul interdigital police – index, trebuie menţinut cât mai mare. Orice
gest de prehensiune polici–digitală sau polici–digito–palmară va fi
precedată de abducţia maximă a policelui. Se va evita foloirea
prehensiunii latero-laterale, care accentuează deformaţia.
Posturi recomandate
- repausul mâinilor se va face cu policele în abducţie maximă,
menţinându-se această poziţie prin sprijinirea policelui şi a indexului în
unghi drept pe marginea mesei.
Programele de kinetoterapie
- în faza incipientă se vor exersa antagoniştii scurtului extensor, şi
anume: flexorul profund al policelui, lungul abductor şi opozantul
policelui. Programul de kineto– are în vedere mobilizarea policelui în
abducţie şi opoziţie, cu imobilizarea articulară IF parţială sau totală,
pentru a preveni hiperextensia F 2, iar articulaţia MCF va fi menţinută în
rectitudine (manuală sau atelă).
PERIARTRITA
SCAPULOHUMERALĂ
= sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umărului şi prin

redoare, determinate de leziuni degenerative şi inflamatorii
ale tendoanelor şi burselor articulaţiei gleno-humerale;
ANATOMIA FUNCŢIONALĂ/
1. Articulaţia sternoclaviculară
permite două grade de libertate şi patru
sensuri de mişcare: ridicarea şi coborârea
claviculei, proiecţia înainte şi înapoi,
circumducţia.
muşchii care realizează mişcările în această
articulaţie sunt:
- trapezul şi capătul clavicular al
sternocleidomastoidianului; acesta realizează
ridicarea claviculei;
- marele pectoral, deltoidul şi subclavicularul,
care realizează coborârea claviculei;
- marele pectoral, deltoidul şi subclavicularul,
care realizează proiecţie înainte;
- trapezul şi capătul clavicular al
sternocleidomastoidianului, ce realizează
proiecţie înapoi.
ANATOMIA FUNCŢIONALĂ
2. Articulaţia acromioclaviculară
ajută scapula să urmărească, în
mişcarea ei, mişcările claviculei,
nedistanţându-se de torace,
axul biomecanic al deplasărilor
suprafeţelor articulare este
reprezentat de ligamentele
coraco-claviculare extrinsece,
mişcările pe care le permite
această articulaţie se realizează
cu ajutorul aceloraşi muşchi ce
mobilizează clavicula şi scapula.
3. Articulaţia scapulotoracică permite următoarele mişcări:

ridicare, coborâre, adducţie, abducţie.
Unghiul inferior al scapulei în mişcarea de basculă a ei poate realiza
o amplitudine pe un arc de cerc de aproximativ 45°, oferind
mişcărilor braţului, dublarea amplitudinilor, mai ales în flexie şi
abducţie.
La mişcările omoplatului ar mai trebui menţionat şi faptul că
alunecarea sa se poate realiza nu numai strict în plan frontal, ci şi
uşor oblic, dinspre înapoi spre înainte, deci într-un al doilea plan de
mişcare, plan care poate fi denumit şi “planul omoplatului”.
Muşchii care realizează mişcările omoplatului sunt:
- trapezul superior şi unghiularul, pentru ridicare;
- trapezul inferior şi micul pectoral, pentru coborâre;
- marele dinţat, pentru abducţie;
- trapezul mijlociu şi romboizii, pentru adducţie.
3. Articulaţia glenohumerală:
cea mai complexă şi cea
mai mobilă dintre articulaţiile
umărului.
este o enartroză cu trei
grade de libertate în trei
planuri: sagital, frontal şi
transversal.
mişcări posibile: abducţia,
adducţia, flexia, extensia,
rotaţia internă, rotaţia
externă şi circumducţia.
Examenul umarului
Anamneza :
Mediu socioprofesional si familial :
profesie, hobby-uri, sporturi practicate
Antecedente traumatisme, boli digestive
Durerea : mod de debut, sediu, intensitate,
iradiere, orar
Tratamente urmate
Examenul umarului
Examen comparativ obligatoriu
Analiza diferitelor miscari contrate.
Punerea in evidenta a unui deficit
motor fara reproducerea durerii
– Durerea paraziteaza interpretarea
Diminuarea fortei se poate datora
durerii sau rupturii coifului rotatorilor
– Diferentierea este dificil de facut
Examenul umarului
Inspectia comparativ cele 2 membre
amiotrofii ?
Palpare = puncte dureroase ? Modificarea
temperaturii locale
Mobilitate +++ (± manevre specifice)
– Activa = globala (antepulsie, abductie, rotatii)
– Pasiva = analitica (blocajul acromionului)
– Contrata (durere?)
Examenul umarului
Mobilitate activa
Flexie = Antepulsie = 160-180°
Extensie = Retropulsie = 50°
Adductie = 45-50°
Abductie = Ridicare laterala
Gleno-humerala = 90°
Gleno-humerala + Scapulo-toracica = 180°
Rotatie Externa 80°
Rotatie Interna 90°
Miscari combinate =
Mana la ceafa (Antepulsion + Rot.int)
Mana la spate (Retropulsie + Rot. int.)
Examenul umarului
Abductie
De la 0 la 90°
in scapulo-humerala
De la 90 la 180°
in scapulo-toracica
Muschii implicati
–Deltoid
–Supraspinos
–Portiunea lunga a bicepsului
Examenul umarului
1 : Antepulsie
160°-180°
Deltoid
Portiunea lunga a
bicepsului
2 : Retropulsion
50 - 80°
Deltoid
315
Examenul umarului
rotatie interna
Rotatie interna apreciata prin

nivelul vertebrei
care poate fi atinsa
316
Examenul umarului
Rotatie externa
80° Muschii implicati

– Supraspinos
– Subspinos
– Mic rotund
80°
317
Muşchii manşetei rotatorilor
m supraspinos (abducţie) se găsesc pe faţa ant

m infraspinos (rotaţie externă) a scapulei şi se inseră
pe marea tuberozitate
rotundul mic (adducţie şi rotaţie externă)
humerală
m subscapular (adducţie şi rotaţie se găsesc pe faţa

internă) posterioară a
scapulei şi se inseră
pe mica tuberozitate
Muşchii manşetei rotatorilor
Muşchiul biceps:
capătul scurt al bicepsului
se inseră pe procesul
coracoid,
capătul lung al bicepsului
are iniţial un traiect
extracapsular prin gaura
bicipitală şi apoi un traiect
intracapsular, inserându-se
pe marginea superioară a
cavităţii glenoide.
produce flexia şi abducţia
umărului.
Patologia calotei rotatorilor
Periartrita scapulo-humerala
4 patologii din care primele 3 sunt cel mai frecvent secundare unui
conflict sub-acromial
1. Umar dureros simplu :

– Tendinite prin surmenaj articular sportiv sau profesional
– Tendinita de supraspinos sau de lung biceps
2. Umar pseudo-paralitic cu atingerea integritatii
coifului rotatorilor :
– Cronic: evolutie spre artroza gleno-humerala
– Acut : ruptura traumatica a coifului
3. Umarul dureros acut hiperalgic
4. Umar inghetat : capsulita retractila
UMĂRUL DUREROS SIMPLU
tendinita de supraspinos şi de biceps

mai frecvent la adult tanar
suprautilizare articulara profesionala sau sportivă,
caracter mecanic declanșat de activitate și care
cedeaza in repaus
– uneori durere nocturna fara rigiditate matinala
intensitate crescanda
– durere tranzitorie la debut, intensitate mai mare, in
repaus
UMĂRUL DUREROS SIMPLU
Clinic:
dureri moderate în umăr, mai ales cu ocazia unor mişcări (când se
îmbracă, când se piaptănă), sau când se solicită membrul superior ;
lung biceps: fata anterioara a umarului cu iradiere spre brat “testul palm
up “
supraspinos: mijlocul umarului, regiunea supraacromiala cu iradiere
laterala : manevra Jobe, manevra de Neer
mişcările umărului nu sunt limitate;
Examenul obiectiv:
mobilitatea activă şi pasivă a articulaţiei umărului şi localizăm zonele
sau punctele dureroase.
mişcarile de abducţie, de rotaţie externă şi internă sunt posibile, dar
sunt efectuate cu o oarecare reţinere din partea bolnavului,
abducţia se face iniţial cu uşurinţă, dar când se ajunge la un unghi de
45°, bolnavul se opreşte din cauza durerii (susţinând membrul superior,
mişcarea poate fi continuată - semn al resortului - leziunea tendonului
supraspinos).
Manevra Jobe :
testeaza
supraspinosul ,
bratul in ABD de 90°
rotatie interna (cu
policele indreptat spre
sol)
deplasare cu 30° in
fata (in planul
omoplatului) pentru
testarea specifică a
supraspinosului
Testul Palm-up
Ridicarea anterioara a
bratului in rotatie externa
contra rezistentei Palparea bicepsului comparativ
Testeaza bicepsul brahial in timpul contractiei contra rezistentei
Se cerceteaza o ruptura a bicepsului
(palparea unei mase globuloase)
Evaluarea infraspinosului
Pacientul asezat
Manevra Patte Bratul ridicat la 90°
in plan scapular
Antebratul flectat la 90°,
Pt incearca sa se opună
mișcarii
de rotatie interna
Impuse de examinator
Evaluarea subscapularului
327
A
Testul Gerber poziţionarea mâinii pacientului în dreptul coloane

lombare şi îndepărtarea acesteia către posterior
Teste de conflict subacromial
Manevra Yocum
Manevra Hawkins
Testul Yocum
Cerceteaza conflictul subacromial
329
Pacientul iși plaseaza palma intinsa pe
umarul opus prezumat sanatos, cotul
flectat la 90°
Pacientul isi ridica cotul de pe torace
contra rezistentei
Testul Hawkins
bratul pacientului este
ridicat anterior la 90°, cotul
flectat la 90°,
medicul va efectua o rotatie
interna fortata a umarului
impingand bratul cu o
mana si pumnul cu cealalta
mana
durerea pe fata externa a
umarului semnifica un
conflict subacromial sau
coraco-humeral
UMĂRUL DUREROS ACUT
Tablou clinic:
este consecinţa fie unei tendinite acute, în jurul unei calcifieri
tendinoase, fie a unei bursite subacromiodeltoidiană;
debutează brutal, cu o durere atroce şi impotenţă funcţională totală a
membrului superior, sau poate fi consecinţa unui umăr dureros
simplu;
durerile se exacerbează în timpul nopţii, împiedicând bolnavul să
doarmă;
durerea iradiază către ceafă sau către fosa supraclaviculară şi, mai
des, pe marginea radială a membrului superior, către mână.
Examenul obiectiv:
Creşterea temperaturii locale la nivelul umărului,
Mişcările active sunt imposibilă; se constată o oarecare mobilitate
pasivă, dar de foarte mică amplitudine.
Mişcarea cea mai dureroasă şi cea mai limitată este abducţia, care
nu depăşeşte adesea 30º-40°. Abducţia combinată cu retropulsia şi
cu rotaţia internă sau externă este şi mai greu de realizat.
UMĂRUL BLOCAT
posttraumatica (± sdr. umar-mana)

alte etiologii :diabet, cardiopatie ischemica,
332
hemiplegie, tumori toracice, NCB, medicamente
(barbiturice)
UMĂRUL BLOCAT
Clinic;
dureri moderate ale umărului cu exacerbări nocturne, cu
evoluţie lentă către o limitare progresivă a mişcărilor.
cu timpul durerea dispare total, dar mobilitatea
articulaţiei scapulohumerale este complet sau aproape
complet abolită (umăr blocat),
dificultăţi mari în efectuarea unor gesturi cotidiene
(înbrăcatul, pieptănatul).
Examenul obiectiv:
mişcările active, cât şi cele pasive sunt mult reduse
(limitare a mişcărilor, nu prin durere, ci prin leziuni ale
capsulei, care limitează în special abducţia şi rotaţia
externă).
UMĂR PSEUDOPARALITIC
 este consecinţa unei tendinite prealabile, a rupturii întinse,

spontane sau traumatice a tendoanelor muşchilor rotatori.
 echimoza ; ± retractia lungii portiuni a bicepsului
Clinic:
- se constată impotenţă funcţională, ridicarea activă la verticală
a braţului este imposibilă, în contrast cu păstrarea mişcărilor
pasive.
- impotenţa funcţională persistă şi după ce durerea, intensă
iniţial, a diminuat spontan sau în urma tratamentului analgezic
şi antiinflamator
Ruptura coifului rotatorilor
Cu ajutorul membrului
controlateral mobilitatea este
complet indolora
335
Ridicarea activa
imposibila
Umar pseudo-paralizat
EXAMENUL RADIOLOGIC
Calcifieri periarticulare (calcifierea tendonului

supraspinosului, calcifieri ale bursei
subacromiodeltoidiene, a cărei inflamaţie acută
constituie deseori substratul morfologic al
umărului dureros);
Osteoporoza extremităţii superioare a
humerusului ;
Geode – în zona din vecinătatea marii
tuberozităţi;
ARTROGRAFIA
capacitate articulară mult
scăzută (pot fi injectaţi numai
câţiva ml. de substanţă de
contrast şi nu 15-20 ml, ca
într-o articulaţie normală),
reducerea imaginii
artrografice,
ruptura calotei rotatorilor
(prezenţa substanţei de
contrast în ţesuturile moi
periarticular, mai ales în bursa
subacromiodeltoidiană, are
semnificaţia unei soluţii de
continuitate în capsulă şi în
calota rotatorilor).
TRATAMENT KINETIC ŞI DE
RECUPERARE
Obiective:
calmarea durerii,
refacerea mobilităţii în articulaţia centurii
scapulare,
refacerea forţei musculare,
refacerea abilităţii, a mişcărilor controlate şi a
stabilităţii umărului.
1. Calmarea durerii
tratament medicamentos sau fizical,
imobilizare şi posturi:
- pt păstrarea mobilităţii se pot adopta posturi alternante, urmărind
deschiderea unghiului dintre trunchi şi braţ, braţ şi antebraţ,
începând cu 30º până la 90º în articulaţia scapulohumerală, iar la
cot între 30º-120º.
- trecerea de la o postură cu deschidere mai mică la alta cu
deschidere mai mare se va face lent, prin mişcări pasive,
autopasive sau active,
- timpul posturării poate să dureze de la câteva zeci de minute
până la 1-2 ore ziua şi 2-3 ore noaptea, urmând a se schimba fie la
un unghi mai larg, fie la altul mai închis.
- posturarea cu articulaţia scapulohumerală închisă sub 30º, nu se
face, pentru a se preîntîmpina blocarea umărului datorită tendinitei
de supraspinos..
1. Calmarea durerii
- în umărul dureros acut,

repausul umărului cu sprijinul
în eşarfă al antebraţului , se
face în uşoară abnducţie.
Abducţia se menţine cu
ajutorul unei perini insiunuate
între braţ şi peretele toracic
sau cu ajutorul unei atele
metalice maleabile (care
permite creşterea amplitudinii
de abducţie în funcţie de
progresul obişnut de bolnav).
2. Refacerea mobilităţii articulare
I. Tehnicile manevrelor de întindere capsuloligamentare:
indicate pentru a remobiliza capul humeral în glenă,
se execută în doi timpi: iniţial, se pune în tensiune ţesutul
prin manevra respectivă, apoi se accentuează tracţiunea
câteva secunde.
sunt contraindicate în:
- fazele dureroase ale sechelei,
- în retracţiile capsulare şi în sechele ale
umărului luxat,
- în fracturile capului şi 1/3 superioare a diafizei
humerale,
- în sindroamele umăr-mână, în fazele iniţiale.
a)Tracţiunea axială: întinderea

capsulei superioare şi a ligam
glenohumeral şi coracohumeral,
lărgirea spaţiului subacromial prin
coborârea capului humeral.
b) Decoaptarea glenohumerală:
întindere capsuloligamentară, dar
cu îndepărtarea capului humeral
de suprafaţa glenoidă.
c) Alunecarea posterioară a
capului humeral: întindere
puternică a ligam. coracohumeral
d) Tracţiunea în afară a capului

humeral: decoaptare articulară şi
tracţiune pe capsula posterioră
e) Coborârea capului humeral:

coborârea capului
humeral şi întinderea
capsulei superioare şi a
ligam coracohumeral.
II. Mobilizări pasive:
Articulaţia sternocostoclaviculară : Kt. mobilizează umărul ridicându-l în
sus (capătul distal al claviculei este proiectat înainte), în jos (capătul
distal al claviculei este proiectat înapoi), spre ureche (capătul distal al
claviculei se ridică), spre torace (capătul claviculei coboară).
Articulaţia acromioclaviculară: kt apucă cu o mână capătul distal al

claviculei, iar cu cealaltă apucă acromionul. Se mobilizează acromionul
în jos, cu cealaltă mână mobilizează capătul distal al claviculei în sus
sau invers.
Articulaţia scapulotoracică: se mobilizează scapula spre în afară

(rotaţia externă a scapulei), spre înăuntru (rotaţia internă), în jos
(coborârea scapulei), în sus (ridicarea scapulei).
III. Mobilizările autopasive
Ex. 1. Pacientul în poziţia şezând mobilizează cu mâna sănătoasă

membrul superior afectat. Se execută autoflexia, autoadducţia,
autoabducţia.
Ex. 2. Subiectul în ortostatism, lîngă o masă, pe care se sprijină cu

trunchiul sau cu mâna sănătoasă. Membrul superior afectat,
perpendicular spre podea, făcând un unghi de 90º cu trunchiul,
atârnă cu o greutate în mână. Se execută un balans de flexie –
extensie şi circumducţii (automişcări pendulare – exerciţiul
Codman).
Ex. 3. Automişcările umărului se pot realiza prin montaje variate

(scripeţi), care să permită mobilizarea în diferite direcţii a braţului
lezat cu ajutorul membrului superior opus.
3. Refacerea forţei musculare
1. DD se fac mobilizări pe o planşetă talcată sau având în

mână o patină cu rotile. Abducţia se execută cu cotul
flectat şi cu rotaţia externă a braţului.
2. Mâinile sunt reunite la ceafă. Se încearcă ridicarea
coatelor până în dreptul feţei. Se apropie coatele
(tracţiune capsulară posterioară), se îndepărtează coatele
(tracţiune pe capsula anterioară şi ligamentul
coracohumeral).
3. Se fac mişcări libere ale braţului în toate direcţiile
(abducţie – adducţie – anteducţie – retroducţie – rotaţii)
sau combinări ale acestor mişcări (adducţie cu flexie,
abducţie cu flexie şi rotaţie externă, retroducţie cu
abducţie şi rotaţie internă etc.).
4. Cu faţa la perete se “păşeşte” cu degetele în sus pe perete, membrul
superior fiind întins. Pe măsură ce se urcă mai sus pe perete, bolnavul
se apropie.
5. La colţul camerei, o mână face priză pe un perete, iar cealaltă – pe
celălalt perete. Se execută flectări din cot, cu bascularea înainte a
trunchiului între braţe. Totul se repetă, mâinile luând prize pe perete, tot
mai sus. Exerciţiul este pentru întinderea capsulei.
6. Mâinile prind în faţă o bară la spalier. Se fac genuflexii. Corpul,
coborând, va întinde capsula inferioară. Este acelaşi principiu de
mişcare, dar, stând cu spatele la o masă pe care se sprijină, mâinile
fiind în retroducţie, se face genuflexie. Se întinde mult capsula
anteroinferioară.
7. Exerciţii cu baston, în care braţul sănătos are rol de ghidaj şi ajutor.
Se lucrează cu bastonul în faţa corpului, ridicându-l cât mai sus
deasupra capului.Se execută şi abducţii, adducţii, circumducţii. Ulterior,
prizele se fac cu bastonul în spate, executându-se retroducţii, abducţii,
adducţii, circumducţii.
Exerciţiile cu rezistenţă :
utilizarea scripetoterapiei
cu contragreutăţi,
utilizarea cordoanelor
elastice sau a instalaţiilor
cu arcuri,
utilizarea ganterelor şi a
halterelor,
contracţii izometrice.
PATOLOGIA REUMATOLOGICA
A UMARULUI
Dr Laura Alexa
VEDERE ANTERIOARA A
UMARULUI
MUSCHII PROFUNZI
Acromion Apofiza coracoida
Subscapular
Capul humeral
Marele rotund
Unghiul inferior
Triceps sural al omoplatului
351
VEDERE POSTERIOARA A
UMARULUI
Acromion
Supraspinos
Micul rotund
Spina omoplatului
Marele rotund
Subspinos
Triceps brachial
ANATOMIA UMARULUI
ARTERELE SI NERVII UMARULUI
354
EXAMENUL UMARULUI
Anamneza :
 Mediu socioprofesional si familial : profesie, hobby-uri, sporturi
practicate
 Antecedente traumatisme, boli digestive
 Durerea : mod de debut, sediu, intensitate, iradiere, orar
 Tratamente urmate
EXAMENUL UMARULUI
 Examen comparativ obligatoriu
 Analiza diferitelor miscari contrate.
 Punerea in evidenta a unui deficit motor fara reproducerea

durerii
 Durerea paraziteaza interpretarea
 Diminuarea fortei se poate datora durerii sau rupturii coifului

rotatorilor
 Diferentierea este dificil de facut
EXAMENUL UMARULUI
 Inspectia comparativ cele 2 membre amiotrofii ?
 Palpare = puncte dureroase ? Modificarea temperaturii locale
 Mobilitate +++ (± manevre specifice)
 Activa = globala (antepulsie, abductie, rotatii)
 Pasiva = analitica (blocajul acromionului)
 Contrata (durere?)
Examenul umarului
Mobilitate activa
Flexie = Antepulsie = 160-180°
Extensie = Retropulsie = 50°
Adductie = 45-50°
Abductie = Ridicare laterala
Gleno-humerala = 90°
Gleno-humerala + Scapulo-toracica = 180°
Rotatie Externa 80°
Rotatie Interna 90°
Miscari combinate =
Mana la ceafa (Antepulsion + Rot.int)
Mana la spate (Retropulsie + Rot. int.)
EXAMENUL UMARULUI
Abductie
De la 0 la 90°
in scapulo-humerala
De la 90 la 180°
in scapulo-toracica
Muschii implicati
–Deltoid
–Supraspinos
–Portiunea lunga a bicepsului
EXAMENUL UMARULUI
1 : Antepulsie 160°-
180°
 Deltoid
 Portiunea lunga a
bicepsului
2 : Retropulsion 50 -
80°
 Deltoid
360
Examenul umarului
Rotatie externa
80° Muschii implicati

– Supraspinos
– Subspinos
– Mic rotund
80°
361
Examenul umarului
rotatie interna
Rotatie interna apreciata prin

nivelul vertebrei
care poate fi atinsa
362
UMARUL DUREROS
EXAMEN CLINIC ; EX.
COMPLEMENTARE
 Examen local (durere iradiata?)

 rahis
cervical, torace, abdomen
 examen neurologic
 Biologic
 VSH...
 Radiologic
 Radiografie de fata (defileul sub-acromial++)
± rotatii
363
PATOLOGIA COIFULUI ROTATORILOR
EX "PERI-ARTRITA SCAPULO HUMERALA"
4 patologii din care primele 3 sunt cel mai frecvent secundare unui conflict sub-
acromial
1. Umar dureros simplu :
 Tendinite prin surmenaj articular sportiv sau profesional
 Tendinita de supraspinos sau de lung biceps
2. Umar balant pseudo-paralitic cu atingerea integritatii coifului
rotatorilor :
 Cronic: evolutie spre artroza gleno-humerala
 Acut : ruptura traumatica a coifului
3. Umarul dureros acut hiperalgic
4. Umar inghetat : capsulita retractila (algoneurodistrofie)
364
UMAR DUREROS SIMPLU
TENDINITA (SUPRASPINOS, LUNG
BICEPS)
Durere cu topografie variabila in functie de tendonul interesat:

 Lung biceps: fata anterioara a umarului cu iradiere spre brat
“testul palm up “
 Supraspinos mijlocul umarului, regiunea supraacromiala cu
iradiere laterala : manevra Jobe, manevra de Neer
365
UMAR DUREROS SIMPLU
TENDINITA (SUPRASPINOS, LUNG
BICEPS)
 Cel mai frecvent adult tanar
366
 Suprautilizare articulara profesionala sau sportiva
 Orar mecanic declansat de activitate si care cedeaza in

repaus
 Uneori durere nocturna fara rigiditate matinala
 Intensitate crescanda
 Durere tranzitorie la debut, intensitate mai mare, debordanta
in repaus
UMAR DUREROS SIMPLU
EXAMEN CLINIC
 Mobilitatea activa
 Limitata si dureroasa in concordanta cu tendoanele atinse
367
 « Arc dureros » in antepulsie
 Utilizarea prematura a mobilitatii omoplatului in abductie
 Mobilitatea pasiva
 Normala (cu exceptia manevrelor de Neer si de Hawkins

efectuate in pozitii contrate
 Teste contra rezistentei
 Detecteaza tendoanele afecfate

TESTAREA MUSCHILOR
COIFULUI ROTATORILOR
CONTRA REZISTENTEI
Manevra Jobe :
 Testeaza supraspinosul
(partea superioara a coifului)
 bratul in abductie la 90°
 in rotatie interna (policele

indreptat spre sol)
 Deplasare 30° in fata(in
planul omoplatului) pentru
testarea specifica a
supraspinosului
368
369
Testul Jobe
MANEVRA JOBE
 Testeaza deficitul motor, comparativ,se aplica o forta rapida si
intensa
 Se efectueaza la sfarsitul examenului clinic pentru ca poate fi
dureroasa
 Solicitam pacientului sa reziste durerii
 Frecvent negativa in rupturile partiale
EXAMENUL UMARULUI
L.P. A BICEPSULUI
Testul Palm-up
Ridicarea anterioara a
bratului in rotatie externa
contra rezistentei Palparea bicepsului comparativ
Testeaza bicepsul brahial in timpul contractiei contra rezistentei
Se cerceteaza o ruptura a bicepsului 371
(palparea unei mase globuloase)
EXAMENUL UMARULUI
Evaluarea subspinosului
Pacientul asezat
Manevra Patte Bratul ridicat la 90°
in plan scapular
Antebratul flectat la 90°,
Medicul incearca sa coboare

antebratul printr-o miscare
de rotatie interna
contra rezistentei
Raspunsul se evalueaza
de la 0 la 5
372
Examenul umarului
ruptura de subscapular
373
A
B C
Testul Gerber poziţionarea mâinii pacientului în dreptul coloane

i lombare şi îndepărtarea acesteia către posterior
TESTE DE CONFLICT
SUBACROMIAL
 Manevra Yocum
374
 Manevra Hawkins
 Manevra de Neer
375
Testul Yocum
TESTUL YOCUM
 Cerceteaza un conflict subacromial
376
 Pacientul isi plaseaza palma intinsa pe umarul opus prezumat
sanatos, cotul flectat la 90°
 Pacientul isi ridica cotul de pe torace contra rezistentei
TESTUL HAWKINS
Miscare pasiva
377
Rotatie interna la 90°
Antepulsie
Conflict
antero-superior
si conflict anterior
coracoidian
TESTUL HAWKINS
 Bratul pacientului este ridicat anterior la 90°, cotul flectat la 90°,
378
 Medicul va efectua o rotatie interna fortata a umarului impingand
bratul cu o mana si pumnul cu cealalta mana
 Aparitia unei dureri pe fata externa a umarului semnifica un conflict
subacromial sau coraco-humeral
TESTUL NEER
Examinatorul isi plaseaza
379
mana sub cotul examinatorului
Se ridica membrul superior
in rotatie interna (mediala),
flexie antero-laterala si
blocarea scapulei prin
sprijin pe fata superioara
a umarului
Testul este pozitiv daca

apare durerea intre
80° si 100°
UMAR SIMPLU DUREROS
TRATAMENT
 Repaus relativ
 Antalgice
380
 Infiltratiii peri- (sau intra- ) articulare
 Calea subacromiala laterala (supraspinos)
 Calea subacromiala anterioara (bursa seroasa
subacromiala)
 Calea anterioara bicipitala (risc de ruptura – rezervata
specialistilor)
 Kinetoterapie : fizioterapie (infra-rosii, ultra-sunete...),
reeducare...si auto-reeducare
RUPTURA COIFULUI ROTATORILOR
(UMARUL “PSEUDO-PARALIZAT ’’)
 Tendinita prealabila (frecvent)

 Traumatisme (uneori) ± durere
381
 ± echimoza ; ± retractia lungii portiuni a bicepsului
 Mobilitate activa : limitata ++ ; bascula +++
 Mobilite pasiva : normala
 Examen neurologic : normal
 Rx. : ascensiunea capului humeral

Ruptura coifului rotatorilor
Cu ajutorul membrului
controlateral mobilitatea este
complet indolora
382
Ridicarea activa
imposibila
Umar pseudo-paralizat
Omartroza excentrica
prin ruptura coifului rotatorilor
Ascensiunea <7 mm
capului humeral
Ruptura bureletului gleno-humeral

RUPTURA COIFULUI ROTATORILOR
TRATAMENT
 Subiect tanar; ruptura traumatica = chirurgie
 Ruptura degenerativa :
384
 antalgice
 uneori AINS la debut
 rat infiltratii (cu rezerve)
 Kinetoterapie si reeducare
UMARUL ACUT HIPERALGIC
 Frecvent tendinita prealabila

 Debut brusc sau rapid
385
 Durere intensa, permanenta
 Impotenta totala
 Mobilizare imposibila
 Rx. : opacifierea bursei sub acromio-deltoidiene

CALCIFICARE PERI-ARTICULARA
(APATITA)
386
Punctia-aspiratie a calcificarii
Calcificare tip A
omogena 387
UMARUL ACUT HIPERALGIC
TRATAMENT
 Imobilizare (esarfa)
388
 Gheata
 Antalgice in doze forte
 AINS sau corticoizi
 Infiltratii subacromiale sau intra articulare : corticoizi +

xilocaina
CAPSULITA RETRACTILA A UMARULUI
(“UMARUL INGHETAT“)
 Uneori posttraumatica (± sdr. umar-mana)

 Alte etiologii :diabet, cardiopatie ischemica, hemiplegie, tumori
389
toracice, NCB, medicamente (barbiturice)
 Durere si iradiere progresiva
 Limitarea mobilitatii active si pasive (abductie si
rotatie externa ++)
 Rx. : normala la debut ; scintigrafie +
 Evolutie : de la cateva luni la cativa ani
CAPSULITA RETRACTILA A UMARULUI
TRATAMENT
 Antalgice
 (AINS)
390
 Infiltratii intra-articulare (radio-ghidate)
 (Pamidronat IV)
 Kinetoterapie +++ , pe termen lung, auto-reducare!
 Niciodata in faza dureroasa
 Fizioterapie
 Mobilizare lenta, indolora, prelungita pe parcursul a mai multor
luni (ani) : mobilizare gleno-humerala, scapulo-toracica, prevenirea
amiotrofiei
Dr. Anton Litvin
Ankylosing Spondylitis Assistant professor
Self study materials for students.
5 year, Internal Medicine, 2nd semester
th
Department of
Topic 6. Ankylosing spondylitis. Internal Medicine
6th year, Internal Medicine, Rheumatology circle
Topic 4. Management of patients with back pain and joint V. N. Karazin Kharkiv
syndrome. National University
ProPowerPoint.Ru
Definition
• Ankylosing spondylitis (AS) – is is a chronic
systemic inflammatory disease of the axial
skeleton, with variable involvement of
peripheral joints and nonarticular structures.
• AS is one of the seronegative
spondyloarthropathies and has a strong genetic
predisposition. It mainly affects joints in
the spine and the sacroiliac joint in the pelvis.
• In severe cases, complete fusion and rigidity of
the spine can occur.
ProPowerPoint.Ru
Synonyms
• Bekhterev (Bechterew’s) disease
• Marie-Strümpell disease
• Bekhterev-Marie-Strümpell disease
ProPowerPoint.Ru http://www.lawyers-plus.com/wp-content/uploads/2015/05/Dollarphotoclub_34521222.jpg
What is ankylosing spondylitis?
https://www.youtube.com
/watch?v=zXYwMMxqxhs
ProPowerPoint.Ru
Epidemiology
• The prevalence ranges from 0.1 to 1 % of the population
• Men are affected 3 times more than women
• Commonly develops between the ages of 15 and 40
• Predominant in Caucasians worldwide
ProPowerPoint.Ru http://www.nature.com/nrrheum/journal/v6/n8/images/nrrheum.2010.86-f3.jpg
Etiology
• Etiology is unknown, but probable etiologic
factors are:
• Genetic predisposition - % of people with AS
share the genetic marker HLA-B27
• Bacterias - Klebsiella pneumoniae and
some other Enterobacterias.
ProPowerPoint.Ru
HLA B27
• Human Leukocyte Antigen (HLA) B27 is a
surface antigen encoded by the B locus in
the major histocompatibility
complex (MHC) on chromosome 6 and
presents antigenic peptides to T cells.
• It lies on the surface of WBC.
• HLA-B27 is strongly associated
with ankylosing spondylitis , and other
associated inflammatory diseases
referred to as "spondyloarthropathies“.
• More than 100 disease associations have
been made, including many ocular
diseases and systemic diseases with
specific ocular manifestations.
ProPowerPoint.Ru http://journals.cambridge.org/fulltext_content/ERM/ERM1_16/S1462399499001118sup011.gif
HLA B27
Associated pathologies:
•Ankylosing spondylitis
•Juvenile rheumatoid arthritis (JRA)
•Arthritis related to Crohn's disease or ulcerative
colitis
•Psoriatic arthritis
•Reactive arthritis (Reiter's syndrome)
•Uveitis
ProPowerPoint.Ru http://photos.gograph.com/thumbs/CSP/CSP992/k13474673.jpg
HLA B27
• HLA-B27 Typing is a laboratory immunogenetic PCR blood test that
determines the presence or absence of the HLA B27 alleles.
• Venous blood is been tested.
• Patient shouldn’t smoke for 1 hour before blood collecting.
• Price: Ukraine 6-30 USD, USA 200 USD, India 17-60 USD.
• Indications: differential diagnostics of systemic diseases. Most valuable
in case of validating ankylosing spondylitis and reactive arthritis, making
out it’s prognosis.
• NB!!! It’s an additional test which helps to validate Ds

of AS. It’s not the main and only investigation!!!
• NB!!! This test is negative in about 10% of patients
with AS .
ProPowerPoint.Ru
https://edc2.healthtap.com/ht-staging/user_answer/reference_image/11530/large/thromboplastin_blood_test.jpeg?1386670724
Enterobacterias
The Enterobacteriaceae are a
large family of Gram-negative bacteria that
includes, along with many harmless symbionts,
many of the more familiar pathogens, such as:
• Salmonella
•Escherichia coli
•Yersinia pestis
•Klebsiella pneumoniae
ProPowerPoint.Ru http://thumbs.dreamstime.com/z/viruses-cartoon-vector-22358237.jpg
Pathogenesis
There are 2 theories:
•Receptors theory – HLA B27 is a receptor for etiologic
factor (bacteria, virus, etc.). The resulting complex
provokes production of cytotoxic T-cells which cause
damage to cells with HLA B27 molecule.
So, urinary or bowel infection can be a trigger for AS.
•Molecular mimicry theory – bacterial antigen (or other
damaging factor) in complex with other HLA molecule gets
similar to HLA B27 properties and is been recognized by
cytotoxic T-cells as HLA B27 or decreases the immune
reaction at pathologic peptide (immunological tolerance).
ProPowerPoint.Ru
Pathogenesis
In both cases autoimmune
inflammatory process is a result. It has
features:
•Usually starts with affection of
sacroiliac joints, then intervertebral and
costovertebral joints are involved (rarely
– peripheral joints).
•Characterized by active fibrosis with
further ossification and calcification,
and ankylosis as result.
https://live100stemcell.files.wordpress.com/2015/01/spine4.jpg
ProPowerPoint.Ru
Pathomorphology
• Enthesitis - the site of ligamentous attachment to
bone is the primary site of pathology. The early
lesions consist of subchondral granulation tissue,
infiltrates of lymphocytes and macrophages in
ligamentous and periosteal zones, and subchondral
bone marrow edema.
• Synovitis - may progress to pannus formation with
islands of new bone formation.
• Ostitis – with fibrosis and ossification.
• Ankylosis
ProPowerPoint.Ru
Pathomorphology
ProPowerPoint.Ru
http://img.webmd.com/dtmcms/live/webmd/consumer_assets/site_images/media/medical/hw/h9991602_001.jpg
Sites of affection
• Sacroiliac joints
• Intervertebral joints
• Costovertebral joints
• Brachial (shoulder) joints
• Coxofemoral (hip) joints
• Knee joints
• Ankle joints
• Small joints of hands
ProPowerPoint.Ru http://dissertation.com.ua/blog/wp-content/uploads/2012/09/ankilozirujushhij-spondiloartrit-bolezn-behtereva-2_1.jpg
Symptoms (early AS)
1. Pain in sacroiliac and lower back
regions:
•permanent; dull
•worsens in rest; in the morning; nocturnal
•reliefs in motion; in the afternoon
2. Buttock pain:
•irradiates into posterior surface of hip
•migrates from left to right gluteus
ProPowerPoint.Ru
http://www.ljmodernpilates.co.uk/wp-content/uploads/2012/08/spine-for-brochure.jpg
Symptoms (early AS)
3. Lower back stiffness:
•in the morning, for ≥ 30 minutes
•reliefs after activity, warm shower
4. Chest pain:
•mimicries intercostal neuralgia and
intercostal muscles myositis
•worsens in coughing, sneezing, deep
breathing
http://img.gawkerassets.com/img/17h57cyhn3onnjpg/original.jpg
ProPowerPoint.Ru
Symptoms (early AS)
5. Stiffness and tenderness of

back muscles.
6. Flattening of lumbar lordosis
7. Bilateral sacroilitis.
http://3.bp.blogspot.com/-HM4rC3QLwhE/UuWv3rZr2EI/AAAAAAAAARI/MoqTE3ajffk/s1600/fit009_2_lr11_3.gif
ProPowerPoint.Ru
Symptoms (early AS)
8. Enthesopathies – pain in the site of ligamentous
attachment to bone:
•lliac crests
•trochanters
•spinous processes of vertebrae
•costovertebral joints
9. Extra-articular manifestations – usually eyes
affection (anterior uveitis); bilateral, acute onset,
lasts for 2-3 months, registered in 30% of patients.
ProPowerPoint.Ru
Symptoms (advanced AS)
1. Pain in different segments of spine.
2. Question mark posture
3. Atrophy of back muscles.
4. Decreased thorax excursion.
5. Decreased articulations in spine.
6. Ankylosis of sacroiliac and intervertebral
joints.
7. Cutaneous lesions – that are identical to
pustular psoriasis
ProPowerPoint.Ru
Symptoms (advanced AS)
8. Cardiovascular system involvement:
•aortitis
•aortic insufficiency
•pericarditis, myocarditis
9. Bronchopulmonary system involvement – fibrosis of apical lung
segments.
10. Urinary system involvement
•amyloidosis
•IgA-nephropathy
11. Gastrointestinal system involvement
•ulcerative colitis
•Crohn’s disease
ProPowerPoint.Ru
Question mark posture
Question mark posture, or suppliant posture - loss of
lumbar lordosis, fixed kyphosis, compensated extension
cervical spine, protruberant abdomen.
ProPowerPoint.Ru http://usercontent1.hubimg.com/5791834_f520.jpg
Question mark posture
ProPowerPoint.Ru http://lechenie-simptomy.ru/wp-content/uploads/2015/02/поза-при-болезни.jpg
Extra articular manifestations
• Ocular (anterior uveitis)
• Cardiovascular (aortitis, myocarditis, AV-block)
• Gastrointestinal (colitis, enteritis)
• Cutaneous (pustular psoriasis)
• Pulmonary (fibrosis)
• Renal (amyloidosis)
http://www.themindrestrained.org/wp-content/uploads/2015/05/
ProPowerPoint.Ru confused-doctor.jpg
Ocular manifestations
• Anterior uveitis (iritis, iridocyclitis) – is
an inflammation of the front part of the
eye, between the cornea and the lens.
• Appears in 20-30% of patients with AS.
• Symptoms: eye pain, sensitivity to light, eye redness, blurred
vision, spots in field of vision.
• Usually resolves within 2–3 months without residual visual
impairment.
• Complications: hypopion, synechia, cataract and glaucoma.
• Treatment: steroid, antibiotic and midriatic eye drops, usage
of sunglasses.
ProPowerPoint.Ru http://zdorovyeglaza.ru/wp-content/uploads/2015/06/Problema-perednego-uveita-500x300.jpg
Cardiovascular manifestations
Aortic insufficiency
• May include:
1. Aortitis
2. Aortic insufficiency
3. Pericarditis
4. Myocarditis
5. AV-blocks
• Registered in about 33% of patients with AS.
• Investigations: ECG, echocardiography, CT.
• All these conditions should be treated by cardiologist.
ProPowerPoint.Ru http://www.doctortipster.com/wp-content/uploads/2011/07/aortic-regurgitation1.jpg
Gastrointestinal manifestations
• Inflammatory bowel diseases (IBD) - is a group
of inflammatory conditions of the colon and small
intestine, which include:
1. Crohn’s didease
2. Ulcerative colitis
• Diagnosed in 5-10%
of patients with AS.
ProPowerPoint.Ru
http://images.medicinenet.com/images/slideshow/crohns-disease-s5-illustration-of-crohns-disease-and-ulcerative-colitis.jpg
• Symptoms: abdominal
pain, vomiting, diarrhea, rectal bleeding, severe
internal cramps, weight loss, anemia.
• Complications: toxic megacolon, bowel perforation,
colorectal cancer, intestinal obstruction, fistulas,
abscesses, malabsorption and malnutrition.
ProPowerPoint.Ru http://www.athersys.com/images/IBDFigure1.jpg
• Investigations: stool
analysis, colonoscopy
with biopsy.
• Treatment: steroids,
immunesupressants,
antibiotics, TNF
inhibitors, surgery,
fecal bacteriotherapy.
NSAIDs are prohibited

in case of IBD!!!
ProPowerPoint.Ru http://www.dailytimesgazette.com/wp-content/uploads/2015/09/drugsinhand1.jpg
Cutaneous manifestations
• Psoriasis is a chronic autoimmune disease characterized by
patches of abnormal skin (typically red, itchy, and scaly)
that may vary in severity from small and localized to
complete body coverage.
• There are 5 main types: plaque,
guttate, inverse, pustular, and
erythrodermic.
• Pustular psoriasis associates with AS.
• Occurs in 10-25% of patients with AS.
• Dermatologist’s assistance is needed.
ProPowerPoint.Ru
http://www.healthline.com/hlcmsresource/images/slideshow/Photos-of-the-Types-of-Psoriasis/285x285_Types_of_Psoriasis_Slide_9.jpg
Cutaneous manifestations
Pustular psoriasis usually

exists as a large red area
covered with green tender
pustules (blisters) that are
1-2 mm diameter.
ProPowerPoint.Ru
Pulmonary manifestations
• Apical (upper lobe)
fibrosis – is a rather
prevalent complication of
a large number of
pathologies.
• Symptoms:
productive/non-productive
cough, dyspnea.
• Develops in up to 50% of
patients with AS.
Check for tuberculosis!!!
http://2.bp.blogspot.com/_WnNkrYwZkW8/Sub3XSt0GwI/AAAAAAAACiM/LwScCtQkFlY/
ProPowerPoint.Ru s1600-h/fibrosis2.JPG
Renal manifestations
• Renal amyloidosis – renal deposits
of amyloid, especially in glomerular
capillary walls, which may cause
albuminuria and the nephrotic syndrome.
• IgA nephropathy - deposition of
the IgA antibody in the glomerulus, the
most common variant of nephritic
syndrome.
• Met in 10-35% of patients with AS.
• Complication: chronic renal failure.
• Cooperation with nephrologist is needed.
ProPowerPoint.Ru hhttp://cdn.shopify.com/s/files/1/0316/8657/files/Kidney.png?1418
Nota Bene!!!
• Uveitis without joint

syndrome = Uveitis
• Joint syndrome + Uveitis
= AS
• Aortitis without joint
syndrome = Aortitis
• Joint syndrome + Aortitis
= AS
• IBD without joint syndrome
= IBD
• Joint syndrome + IBD
= AS
http://st2.depositphotos.com/1004918/7100/i/950/depositphotos_71006221-
ProPowerPoint.Ru … and so on.
Complications
• Functional insufficiency (ankylosis)
• Spinal fractures (osteoporosis)
• Cauda equina syndrome - is a rare
complication that occurs when nerves
at the bottom of spine become
compressed. Causes pain or
numbness in lower back and
buttocks, weakness in legs (can
affect ability to walk), urinary
incontinence or bowel incontinence.
ProPowerPoint.Ru http://obesitycoverage.com/wp-content/uploads/2014/09/complications2.jpg
Teamwork
A large number of different specialists may be needed
for management of AS patients.
ProPowerPoint.Ru http://www.riglocums.com/system/site/uploads/content/images//iStock_000022514360Large.jpg
Teamwork
…or sometimes
one may be
enough.
ProPowerPoint.Ru
Forms of the disease
• Central – affection of only spine and
sacroiliac joints.
• Rhizomelic – affection of spine,
shoulder and hip joints.
• Peripheral – affection of both axial and
peripheral joints (knee, ankle, etc.)
• Scandinavic – affection of spine and hand
joints (mimicries rheumatoid arthritis)
• Visceral – affection of joints and
internal organs.
ProPowerPoint.Ru
http://www.terryarondberg.com/wp-content/uploads/2010/08/Thinking-doctor-1.jpg
Mobility measurement
1. Lumbar mobility
•Modified Schober test (lumbar flexion test)
•Finger-to-floor distance (Tomayer test )
•Lumbar lateral flexion
2. Thoracic mobility
•Chest expansion
3. Cervical mobility
•Occiput-to-wall distance (Forestier test)
•Tragus-to-wall distance
•Cervical rotation
4. Hip mobility
•Intermalleolar distance
ProPowerPoint.Ru
Schober test
• Patient standing upright
• Two marks are made on the patient's
back: one at the level of the sacral
dimples (at the fifth lumbar spinous
process) and the other 10 cm above.
• The patient then bends forward as
far as possible (ie, attempts to touch
toes with knees extended), and the
distance between the two marks is
again measured.
• Normally the overlying skin will
stretch to 15 cm
• Values less than this can be indicative
of reduced lumbar mobility.
ProPowerPoint.Ru
Modified Schober test
• In this test marks are
made 5 cm below and 10
cm above the sacral
dimples.
• The distance between
these marks should
increase from 15 cm to at
least 20 cm with lumbar
flexion.
• The distance less than 5
cm is abnormal.
ProPowerPoint.Ru
Modified Schober test
/watch?v=B9RaFB5BwrQ&i
ndex=1&list=PLB376ABEAA
66A984D
ProPowerPoint.Ru
Finger-to-floor distance
• Expression of spinal
column mobility when
bending over forward
• Measured distance is
between the tips of the
fingers and the floor
when the patient is
bent over forward with
knees and arms fully
extended.
ProPowerPoint.Ru http://www.ampli5.eu/media/wysiwyg/gelenkigkeits-test-ohne.jpg
Lateral lumbar flexion
• Patient stands with heels and
buttocks touching the wall, knees
straight, shoulders back, outer edges
of feet 30 cm apart, feet parallel.
• The patient bends laterally as much
as he can
• Measure minimal fingertip-to-floor
distance in full lateral flexion without
flexion, extension or rotation of the
trunk or bending the knees.
• The difference between start and
endpoint is recorded
• Normally >10 cm.
ProPowerPoint.Ru
Lateral lumbar flexion
/watch?v=c-IeFZkPEoE&ind
ex=2&list=PLB376ABEAA66
A984D
ProPowerPoint.Ru
Chest expansion
• Measured as the
difference between
maximal inspiration and
maximal forced
expiration in the fourth
intercostal space in
males or just below the
breasts in females
• Normal chest
expansion is ≥5 cm.
http://i.ytimg.com/vi/PmOgrzQ3lNI/maxresdefault.jpg
ProPowerPoint.Ru
Chest expansion
Normal values
depending on age and sex.
Age
Sex
cm
ProPowerPoint.Ru
Chest expansion
/watch?v=SumtVr5c1Qg&li
st=PLB376ABEAA66A984D
&index=3
ProPowerPoint.Ru
Occiput to wall distance
• Patient stands, with heels and
buttocks against the wall; the
head is placed back as
far as possible, keeping the
chin horizontal
• Patient extends his neck
maximally in an attempt to
touch the wall with the
occiput.
• Normally = 0.
ProPowerPoint.Ru
Tragus to wall distance
• Patient stands, with
heels and buttocks
against the wall.
• The head is placed
back as far as
possible, keeping
the chin horizontal.
• Normally <15 cm.
ProPowerPoint.Ru
Tragus to wall distance
/watch?v=9-SvI4disNE&ind
ex=6&list=PLB376ABEAA66
A984D
ProPowerPoint.Ru
Cervical rotation
• Patient supine, head in neutral
position, forehead horizontal.
• If necessary head on pillow or
foam block to allow this.
• Gravity goniometer / bubble
inclinometer placed centrally
on the forehead.
• Patient rotates head as far as
possible, keeping shoulders
still, ensure no neck flexion or
side flexion occurs.
•ProPowerPoint.Ru
Normally 70-900
Cervical rotation
/watch?v=t7Z47hxrdcI&list
=PLB376ABEAA66A984D&i
ndex=4
ProPowerPoint.Ru
Intermalleolar distance
• Patient stands with
legs separated as
far as possible.
• The distance
between the medial
malleoli is
measured.
• Normally >100 cm.
ProPowerPoint.Ru
Intramalleolar distance
/watch?v=-MSzN8jPrHk&in
dex=5&list=PLB376ABEAA6
6A984D
ProPowerPoint.Ru
Tests for sacroiliitis
• Pelvic compression test

• Fabere test
• Gaenslen Test
https://edc2.healthtap.com/ht-staging/user_answer/avatars/1728307/large/Sacroiliac_joint_pain.jpeg?1397394172
ProPowerPoint.Ru
Pelvic compression test
• Test irritability by
compressing the
pelvis with the patient
prone.
• Sacroiliac pain will be
lateralised to the
inflamed joint.
ProPowerPoint.Ru http://i.ytimg.com/vi/0yxg_Zj9Dg4/hqdefault.jpg
Pelvic compression test
/watch?v=ux8G2pNhQQs&l
ist=PLik7TzimeymI_Fd8aTc
eYUp6YNTjkz1Rq
ProPowerPoint.Ru
Fabere test
• FABER test (Fabere test, Patrick test, Figure Four
test) is performed by having the tested leg flexed,
abducted and externally rotated.
• If pain occurs anteriorly on the same side of the
body → hip joint disorder.
• If pain occurs posteriorly
on the opposite side of
the body → sacroiliac
joint disorder.
https://i.ytimg.com/vi/p1jo3puFDAU/maxresdefault.jpg
ProPowerPoint.Ru
Fabere test
/watch?v=p1jo3puFDAU
ProPowerPoint.Ru
Gaenslen test
• The non-tested leg is kept in extension, while the tested leg
is placed in maximal flexion.
• The examiner places one hand on the anterior thigh of the
non-tested leg and the other hand on the knee of the
tested leg to apply a flexion overpressure
• The extended leg may also
be placed off the table to
create a greater force.
• A positive test occurs if it
produces low back pain.
http://www.e-rheumatology.gr/sites/default/files/SDS-Sacroiliac-
ProPowerPoint.Ru Gaenslen-test.gif
Gaenslen test
/watch?v=GT23jJ4k4NQ&in
dex=2&list=PLik7TzimeymI
_Fd8aTceYUp6YNTjkz1Rq
ProPowerPoint.Ru
Laboratory tests
• CBC: increased ESR, sometimes – hypochromic
anemia and leucocytosis.
• Biochemistry: increased level of α-2-globulines and γ-
globulines, seromucoid, sialic acid, CRP.
• Rheumatoid factor
in blood – negative.
• HLA-B27 Typing – positive in
about 90% of cases.
• Others – depending on
extra articular manifestations
and complications.
http://www.cryohc.com/wp-content/uploads/2013/04/lab_tests.png
ProPowerPoint.Ru
Instrumental tests
• X-ray – main diagnostic method.
• Scyntygraphy
• CT-scan, MRI
• Others - depending on extra
articular manifestations
and complications.
ProPowerPoint.Ru http://www.medgadget.com/wp-content/uploads/2014/10/ct-scanner.png
X-Ray Grading of SI joints
• Grade 0: normal
• Grade I: some blurring of the joint margins – suspicious (A)
• Grade II: minimal sclerosis with some erosion (B)
• Grade III:
– definite sclerosis on both sides of joint
– severe erosions with widening of joint space with or without ankylosis (C)
• Grade IV: complete ankylosis (D)
ProPowerPoint.Ru http://www.remedicajournals.com/UIControls/ImageOpen.axd?aaid=7000
Bamboo spine
• Bamboo spine occurs as a
result of vertebral body fusion
by marginal syndesmophytes.
It is often accompanied by
fusion of the posterior
vertebral elements as well.
• Typically involves the
thoracolumbar and or
lumbosacral junctions and
predisposes to unstable
vertebral fractures.
ProPowerPoint.Ruhttp://radiopaedia.org/images/564392
Bamboo spine
• The outer fibres of the annulus
fibrosus of the intervertebral discs
ossify, which results in the formation
of marginal syndesmophytes between
adjoining vertebral bodies. The
resulting radiographic appearance
therefore is that of thin, curved, radio-
opaque spicules that completely
bridge adjoining vertebral bodies.
• There is also accompanying
squaring of the anterior vertebral
body margins with associated reactive
sclerosis of the vertebral body
margins (shiny corner sign).
ProPowerPoint.Ru http://1.bp.blogspot.com/_QeK6h6J8gEo/SxILouJ-0UI/AAAAAAAAAEA/hdt3AhCyJek/s1600/ASSpinepic.jpg
Bamboo spine
ProPowerPoint.Ru
Modified New York Criteria (1984)
Clinical Criteria Radiologic Criteria
•Low back pain, > 3 months, improved by • Sacroiliitis grade  2
exercise, not relieved by rest bilaterally
•Limitation of lumbar spine motion, OR
sagittal and frontal planes
• Limitation of chest expansion relative • Sacroiliitis grade 3 – 4
to normal values for age and sex unilaterally
Definite AS if radiologic criterion present plus at least one

clinical criteria
Probable AS if:
•Three clinical criterion
•Radiologic criterion present, but no signs or symptoms satisfy
clinical criteria
ProPowerPoint.Ru
ASAS Criteria (2010)
ProPowerPoint.Ru http://www.rheumtutor.com/wp-content/uploads/2012/08/ASAS-Criteria-for-Axial-SpA6.jpg
Treatment
1. Regime
2. Drug therapy:
•NSAIDs
•Steroids
•DMARDs
•Anti-TNF drugs
3. Physiotherapy
4. Surgical treatment
ProPowerPoint.Ru
http://nomoreenabling.com/wp-content/uploads/2013/05/recovery.jpg
Regime
• Regular exercises – swimming, yoga.

Contact sports are NOT recommended.
• Hard bed
• Posture – sit/walk straight.
• Diet – rich with Calcium,
avoid overweight.
ProPowerPoint.Ru http://georgii56.ru/proekt/uvelir/images/images263-CHasy.jpg
NSAIDs
• Indomethacin (Indocin)
– 25mg 3 times per day,
up to 150 mg per day.
• Diclofenac (Cataflam,
Voltaren-XR, Zorvolex) –
25-50 mg 3 times per
day.
• Ibuprofen (Motrin,
Advil) – 200 mg 3 times
per day.
ProPowerPoint.Ru http://rccatalyst.com/wp-content/uploads/2015/07/nsaids.jpg
Steroids
• Used when NSAIDs non-
effective.
• Prednisone – 5-60 mg per day
(1 mg/kg/day).
• Hydrocortisone – 20-240 mg
per day.
• Pulse therapy – prednisone IV
1000 mg 1 time per day for 3
days.
http://predexpress.com/prednisone.jpg,
http://www.buy-pharma.co/img/uploads/1804-hisone-10-hydrocortisone-tablet-10-mg-
ProPowerPoint.Ru samarth.jpg
DMARDs
• Extremely effective
in case of peripheral
form of AS.
• Sulfasalazine – 2-3 g
per day.
• Methotrexate – 7.5
– 20 mg 1 time per
week.
ProPowerPoint.Ru http://img.tradeindia.com/fp/2/727/846.jpg, http://www.allivet.com/images/product/large/163.jpg
TNF inhibitors
• TNF inhibitors - are pharmaceutical
drugs that suppresses the physiologic
response to tumor necrosis factor (TNF),
which is part of the inflammatory response.
• Advantages: high specificity, selectivity;
decreased risk of immunosuppression.
• Disadvantages: high price, increased
oncological risk.
• The global market for TNF inhibitors in
2008 was $13.5 billion and $22 billion in
2009.
ProPowerPoint.Ru http://authoritynutrition.com/wp-content/uploads/2013/01/doctor-with-thumbs-up1.jpg
TNF inhibitors
• Indications: rheumatoid arthritis, ankylosing
spondylitis, inflammatory bowel disease, psoriasis.
• Side effects: lymphomas,
infections, congestive
heart failure, demyelina-
ting disease, a lupus-like
syndrome, induction of
auto-antibodies, injec-
tion site reactions.
ProPowerPoint.Ru http://thumbs.dreamstime.com/x/miraculous-cure-panacea-12517519.jpg
TNF inhibitors
• Golimumab (Simponi) – SC 50
mg every month.
• Adalimumab (Humira,
Exemptia) – SC 40 mg 1 time per
2 weeks.
• Infliximab (Remicade, Remsima,
Inflectra) – IV drop 5 mg/kg
once, repeat in 2 weeks, then –
in 6 weeks and perform every 6-
8 weeks.
ProPowerPoint.Ru
Physiotherapy
• Exercises
• Massage
• Heat procedures
ProPowerPoint.Ru http://www.ankylosing-spondylitis.ie/uploads/img/5294876f1b916.png
Surgical Treatment
• Spine osteotomy is a surgical procedure in which a
section of the spinal bone is cut and removed to
allow for correction of spinal alignment.
• Usually needed for correction of severe deformed,

rigid and fixed spinal deformity.
• The three main types of osteotomy are:

1. Smith-Petersen Osteotomy (SPO)
2. Pedicle Subtraction Osteotomy (PSO)
3. Vertebral Column Resection Osteotomy (VCR)
ProPowerPoint.Ru http://ecx.images-amazon.com/images/I/6190NWg%2ByHL._SL1000_.jpg
Surgical Treatment
• Smith-Petersen Osteotomy (SPO) - is recommended
in patients in whom a relatively small amount of
correction (10-20° for each level) is required.
• A section of bone with posterior
ligament and facet joints are
removed from the back of the
spine causing the spine to lean
more toward the back.
• SPO may be performed at one
or multiple locations along the
spine to restore lordosis.
ProPowerPoint.Ru https://www.superteachertools.net/jeopardyx/uploads/20141009/Ponte.jpg
Surgical Treatment
• Pedicle Subtraction Osteotomy (PSO) - is recommended in
patients in whom a correction of approximately 30° is
required mainly at the lumbar level.
• PSO involves all three posterior,
middle, and anterior columns of
the spine.
• A posterior element and facet joints
(similar to a SPO) and a portion of
the vertebral body along with the
pedicles are removed.
• PSO allows for more correction of
the lordosis than SPO.
ProPowerPoint.Ru http://www.yurielkaim.com/wp-content/uploads/2012/04/imgres-1.jpeg
Surgical Treatment
• Vertebral Column Resection Osteotomy (VCR) - involves the
complete removal of a single or multiple vertebral bodies.
• It allows for maximum correction

that can be achieved with any
spinal osteotomy.
• It introduces a large defect in the

spine, so the spinal fusion is also
performed over these levels for
reconstruction (autograft,
structural allograft or metal cage).
ProPowerPoint.Ru http://www.myissc.com/spine_problems/spinal_cord_tumor/graphics/anterior-posterior_osteotom.jpg
Surgical Treatment
/watch?v=4mpPs3lVZgE
ProPowerPoint.Ru
Prognosis
ProPowerPoint.Ru http://www.painneck.com/images/ankylosing-spondylitis-symptoms.jpg
Thank you
ProPowerPoint.Ru http://www.brettsanders.me/wp-content/uploads/2015/01/bamboo_texture1595.jpg
Spondilita anchilozanta - aspecte
clinice și tratamentul de recuperare
Lect.univ.dr. Elena Sîrbu

Facultatea de Educație Fizică și Sport
Departamentul de Kinetoterapie și
Motricitate Specială
Ce știm despre SA?
- Boală inflamatoare cronică care afectează predominant

coloana vertebrală, dar și articulațiile periferice,
- Afectarea precoce a articulațiilor sacro-iliace,
- Este asociată antigenului HLA B27,
- Evoluează spre anchiloză!
- de 3x mai frecventa la bărbați, tineri (20-40 de ani).
Etiopatogenie
• Incomplet cunoscută
• Factorii genetici:
- HLAB27 prezent la 90-95% dintre pacienți;
- rudele de gr I HLAB27 + ale bolnavilor cu SA au
simptome clinice și radiologice de boală (20%);
- alte gene: HLAB60 (↑susceptibilității de 3-6 ori);
• Factorii de mediu: Klebsiella pneumoniae!!
Articulațiile cel mai frecvent afectate
• sacroiliace
• intervertebrale, costovertebrale
• umeri,
• coxofemurale,
• genunchi,
• glezne.
http://dissertation.com.ua/blog/wp-content/uploads/2012/09/ankilozirujushhij-spondiloartrit-bolezn-behtereva-2_1.jpg
Manifestări clinice
I. Manifestări axiale
1. Durere lombară joasă (expresie a
afectării artic SI):
- debut insidios, la adulții tineri
- <40 de ani,
- caracter inflamator,
- iradiază în fesă sau pe traseul nv
sciatic până în sp. popliteu,
- este recidivantă, frecvent
alternantă (sciatica în basculă).
Manifestări clinice
II. Afectarea articulațiilor periferice:

- oligoartrita asimetrică, în special la
membrele inferioare (30-70%);
- centuri (șold, umeri) – SA juvenilă;
- hidartroza intermitentă a genunchiului
(SA juvenilă);
- entezitele (la nivelul joncțiunii
costosternale, proceselor spinoase,
crestei iliace, marelui trohanter,
tuberozității ischiatice);
- durerea toracică – afectarea artic
costo-vertebrale, entezita
costosternală sau manubrio-sternală
Talalgia (fasciită plantare sau tendinită
achiliană;
III. Manifestări clinice extraarticulare
Uveită acuta
Oculare, anterioară
Cardiace,
Pulmonare,
Renale,
Neurologice.
Insuficiență aortică
Examenul fizic
I. Examinarea articulației
sacro-iliace
FLX maximă+ABD+RE (testul Patrick)
Manevra Illouz-Coste
Manevra Volkmann
Examenul fizic
II. Examinarea mobilității coloanei:

1. Limitarea anteflexiei coloanei lombare:
• Distanţa deget-sol;
• Testul Schober;
2. Limitarea flexiei laterale dorso-lombare:
• Testul flexiei laterale;
3. Testarea mobilității coloanei cervicale
Examinarea mobilității coloanei lombare
Testul Schober
Testul indice-sol
Testul flexiei laterale

Normal >10 cm
Examinarea expansiunii cutiei toracice
Normal ≥5 cm
Examinarea mobilității coloanei cervicale
Testarea rotațiilor Testul occiput-perete
Testarea înclinării laterale

Examenul fizic
Afectarea segmentului toracic

• poziţie cifotică, cu ștergerea
lordozei lombare,
• respiraţie de tip abdominal, iar
abdomenul este protuberant.
Afectarea coloanei cervicale
• capul este flectat, cu privirea
îndreptată spre pământ.
Imagistica în SA
• Rgr bazin: Sacroiliita bilaterală, simetrică,
predominând pe versantul iliac.
• Rgr. coloanei cervico-dorso-lombare:
- scleroza marginală a corpilor vertebrali (vertebra
cu colţuri luminoase – shiny corner),
- aspect pătrat al vertebrelor ,
- osificarea progresivă a inelului fibros şi formarea
de punţi între vertebre (sindesmofite);
- în fazele avansate: “coloana de bambus”;
• RMN, CT: diagnostic precoce!!!!
Sacroiliita radiologică este trăsătura
caracteristică a SA
• 0=normal;
• 1=suspiciune de sacroiliită;
• 2=sacroiliita minimă
(pseudolărgirea sp articular
datorită eroziunilor Sacroliită gr I
subcondrale);
• 3=sacroiliita moderată (scleroza
ambelor versante ale articulaţiei
cu diminuarea spaţiului);
• 4 = anchiloza Sacroiliită gr III
Diagnosticul SA (Criteriile de la New York
modificate 1984)
• Lombalgie joasa și redoare de cel putin 3 luni,

ameliorata de miscare si nu de repaus
• Limitarea mobilitatii coloanei lombare in plan sagital și
frontal
• Limitarea expansiunii toracice
• Sacroiliită bilaterală gr 2-4 SAU Sacroiliită unilaterală
gradul 3-4
SA definita = criteriul radiologic + cel puțin un criteriu

clinic
SA probabilă: 3 criterii clinice SAU criteriul radiologic
V. der Linden S. et al Arthritis Rheum.1984

Tratament
I.1. Tratament igieno-dietetic
• Activitatea fizică permisă în funcţie de forma clinică şi de
stadiul bolii;
• Repaus la pat variabil, în funcţie de forma clinică a bolii;
• Bolnavii se vor odihni pe paturi plane, tari, fără arcuri şi fără
perne;
• Scăderea greutăţii corporale sub greutatea ideală
corespunzătoare sexului şi vârstei;
• Dieta trebuie să fie hipercalorică, cu vitamine din abundenţă;
hiposodată în cazul bolnavilor care fac tratament cu AINS.
1.2. Exerciţii posturale Forrestier intercalate între
activităţile zilnice
• DD cu mâinile sub cap: la inspirul profund se apasă cu coatele

şi capul pe pat (extensia integrală a coloanei vertebrale);
• DV cu mâinile sub cap: la inspirul profund, pacientul ridică
capul şi umerii de pe pat (extensia coloanei cervicodorsale);
• DV cu mâinile la spate: la inspirul profund pacientul ridică
capul, umerii şi toracele de pe pat ( extensia coloanei
dorsolombare);
• DV cu mâinile la spate: la inspirul profund pacientul ridică
membrele inferioare de pe pat (extensia coloanei
lombosacrate).
I.3. Adoptarea unor posturi în activităţile zilnice (ADL)
• DD pe pat tare cu şoldurile şi

genunchii extinşi pe pat;
• statul pe scaun cu spătar înalt
şi realizarea permanentă al
contactului spătarului cu
spatele până la spinele
omoplaţilor;
• masa de lucru la nivelul
pieptului, iar antebraţele pe
masă;
• evitarea unei şederi
îndelungate în fotoliu sau
scaun;
• în ortostatism, menţinerea
unei distanţe maxime între
pube şi apendicele xifoid.
I.4. Programul NASS (National Ankylosing Spondylitis
Society)
• Exerciţiul 1: Stând în picioare, cu călcâiele şi

şezutul lipite de perete şi păstrând bărbia
înăuntru, pacientul împinge capul spre perete.
Se menţine această poziţie numărând până la 5
apoi se relaxează. Se repetă de 10 ori.
• Exerciţiul 2: Stând pe un scaun solid, pacientul
ține cu mâna dreaptă marginea scaunului. El
trebuie să întindă braţul stâng orizontal în faţa
şi să-l rotească spre stânga. Se menţine această
poziţie, apoi se revine apoi la poziţia inițială. Se
repetă de 3 ori pentru fiecare braţ.
Society)
• Exerciţiul 3a: Pacientul trebuie să aplece

capul spre stânga şi dreapta către
umărul respectiv. Se menţine această
poziţie, apoi se forţează încă puţin. Se
revine la poziţia inițială. Se repetă
pentru fiecare parte de 2 ori.
• Exerciţiul 3b
- Pacientul apleacă capul spre înapoi
privind peretele şi apoi tavanul. Se
revine la poziţia normală. Se repetă de
mai multe ori.
- Pacientul apleacă capul spre înainte,
astfel încât bărbia să atingă gâtul apoi
revine la poziţia iniţială. Se repetă de
mai multe ori.
Society)
• Exerciţiul 4: Pacientul în DD cu
genunchii extinși, mâinile
kinetoterapeutului fiind plasate pe
coaste, pe partea laterală a toracelui.
Rugaţi pacientul să inspire puternic pe
nas şi să expire pe gură, apăsând
coastele cu mâinile pe toată durata
inspiraţiei. Se repetă de 10 ori.
• Exerciţiul 5: Pacientul în DD cu
genunchii îndoiţi şi tălpile pe podea. El
trebuie să ridice şoldurile astfel încât
şezutul să nu atingă podeaua, iar între
umeri şi genunchi să existe o linie
dreaptă. Se menţine această poziţie şi
se repetă de 5 ori.
Society)
• Exerciţiul 6: Pacientul în DD cu genunchii

îndoiţi şi tălpile pe podea, braţele întinse
pe podea, trebuie să rotească genunchii
uniţi spre dreapta încercând să atingă cu
faţa exterioară a coapsei podeaua. Se
repetă la fel pentru partea stânga. Se
efectuează de 9 ori.
• Exerciţiul 7: Pacientul în DV și brațele pe

lângă corp trebuie:
- să ridice un picior cu genunchiul întins şi
cu coapsa desprinsă de podea. Să repete
de 5 ori pentru fiecare picior;
- să ridice capul şi umerii de pe podea cât
poate de mult. Să repete de 10 ori;
II. Tratamentul kinetic de recuperare
• rol de a creşte tonusul muşchilor extensori, pentru a

contracara potenţialele deformări articulare.
• presupune următoarele obiective:
- combaterea durerii;
- combaterea poziţiilor vicioase;
- îmbunătăţirea mobilităţii articulare;
- menţinerea unui tonus bun al erectorilor;
- posturarea unei verticalităţi toracice cât mai ample
pentru asigurarea volumelor pulmonare în limite cât mai
normale.
II.1. Menţinerea şi corectarea posturilor şi aliniamentului
corpului
A. Adoptarea unor posturi corecte în activităţile zilnice

B. Exerciţii corectoare şi de conştientizare posturală
- În ortostatism, călcâiele la 15 cm de perete se ia contact cu zidul prin sacru,
apoi cu omoplaţii, apoi cu occiputul; se menţine această poziţie 1-2 minute,
apoi se repetă.
- La bolnavii cu artrite periferice este important să fie menţinută poziţia
funcţională a tuturor segmentelor.
- În şezând pe un taburet, cu spatele la perete se menține contactul prin trei
puncte (sacru, omoplaţi, occiput), derulând coloana de-a lungul zidului de jos
în sus.
- Din poziţia “patrupedă”, se lordozează apoi se cifozează coloana pentru
conştientizarea poziţiei.
- Dacă apar atitudini vicioase şi cu tendinţă la fixare, aceste posturi nu se pot
aplica uşor; accentul cade pe curele posturale şi se aplică mijloace mecanice
de suport sau de corecţie.
II.2. Kinetoterapia activă
• asigurarea mobilităţii coloanei vertebrale şi a articulaţiilor

centurilor;
• menţinerea poziţiei corecte şi prevenirea atitudinilor vicioase;
• tonifierea musculaturii antigravitaţionale şi posturale;
• prevenirea contracturilor;
• menţinerea mobilităţii şi a elasticităţii cutiei toracice;
• stimularea activităţii aparatului respirator şi circulator;
• îmbunătăţirea circulaţiei generale;
• asigurarea tonusului psihic pozitiv.
III.2. Kinetoterapia activă
Zona cervico-dorsală
1. Pacientul este în DD cu capul în afara suprafeţei de sprijin, fiind susţinut
de kinetoterapeut. Se execută: flexia şi extensia activă a capului, înclinarea
laterală şi rotaţia activă stânga-dreapta.
2. Pacientul este în DD cu genunchii flectaţi, plantele pe sol şi sprijin pe
occiput. Pacientul încearcă detaşarea regiunii dorsale de pe sol,
menţinând regiunea lombară şi occiputul în contact cu suprafaţa de
sprijin. Se revine la poziţia iniţială. Exerciţiul se repetă de 6 ori.
3. Din şezând cu membrele superioare abduse la 90° din articulaţia
scapulo-humerală, pacientul execută alternativ cu fiecare membru
superior o retroducţie, privirea urmărind braţul prin rotaţia activă a
capului. Se vor face 8 repetări pentru fiecare parte.
4. Din poziţia şezând pe scaun, cu membrul superior atârnând pe lângă
corp, pacientul realizează flexia trunchiului pe coapse, până ce urechea
dreaptă atinge genunchiul stâng. Se revine la poziţia de bază şi se repetă
cu partea opusă. Se repetă de 6 ori pentru fiecare parte
Zona dorso-lombară
1. În poziţia “răsturnată” lordozantă (în
genunchi cu trunchiul în hiperextensie)
acţiunea maximă se face la nivel L4-L5. Se
efectuează flexia laterală alternativ stânga-
dreapta. Se repetă de 7 ori pentru fiecare
parte.
2. În poziţie “redresată” lordozantă (cu

trunchiul înclinat şi cu membrele superioare
atârnând către sol), acţiunea maximă se face la
nivelul L1-L3. Se realizează alternativ mişcări
de flexie laterală ale trunchiului, mâna stângă
făcând priză pe talonul drept. Se repetă de 9
ori pentru fiecare parte.
Zona dorso-lombară
3. În poziţie “ semiredresată”
(aceeaşi poziţie , dar menţinând
vârful degetelor în contact cu solul),
acţiunea maximă se face în D11-D12.
Se fac flexii laterale ale trunchiului,
degetele nu părăsesc solul, dar
trunchiul şi privirea se rotează. Se
repetă de 7 ori.
4. În poziţie “orizontală” lordozantă (poziţie

patrupedă), acţiunea maximă corectivă se
face în D9-D10. Din această poziţie:
- cu braţele întinse şi depărtate la nivelul
umerilor, palmele alunecă pe sol până ce
sternul se apropie de sol, coapsele rămân în
poziţie verticală, iar nasul ia contact cu
solul. În această poziţie se fac balansări cu
lordozare puternică. Exerciţiul se repetă de
6 ori.
- aceeaşi poziţie ca la exerciţiul anterior; se
ridică lent, simultan braţele şi toracele până
la verticală. Se repetă de 5 ori.
- din aceeaşi poziţie se duce un membru
inferior spre zenit, răsucind capul şi
trunchiul. Se repetă de 8 ori pentru fiecare
parte.
Concluzii
• Diagnosticul SA= dg tardiv,
• Diagnostic precoce și un tratam. adecvat,
• Managementul optim al pacienţilor cu spondilită constă
în combinaţia tratamentului farmacologic cu cel
nonfarmacologic.
• Exercițiul fizic (Recomandări EULAR),
• Ameliorarea durerii şi îmbunătăţirea calității vieţii,
reducând morbiditatea şi mortalitatea; prevenirea
progresiei bolii cu apariţia anchilozelor.
Vă mulţumesc!
Spondiloza dorsală şi
lombară
reprezintă localizarea procesului

degenerativ la nivelul coloanei dorsale
şi/sau lombare
Anatomia şi biomecanica coloanei
dorsolombare
• În regiunea dorsală, vertebrele au corpul rotund, canalul
vertebral este mai îngust, circular, apofizele spinoase sunt mult
mai înclinate înapoi iar apofizele transverse prezintă la vârful lor
pe faţa anterioară o faţetă articulară pentru tuberozitatea coastei
corespunzătoare.
• Regiunea lombară are cele mai voluminoase vertebre, au corpul
uşor lăţit transversal, apofizele spinoase sunt dispuse orizontal iar
cele transverse sunt mai mici. Corpul vertebral privit din profil,
este mai înalt în partea sa anterioară, ceea ce explică curbura
lordotică (fiziologică) normală a acestei regiuni.
Anatomia şi biomecanica coloanei
dorsolombare
În segmentul dorso-lombar mişcările sunt realizate astfel:
• flexia – muşchiul drept abdominal,
• extensia – muşchii iliocostal, lungul spinal, interspinalii,
intertransverşii,
• înclinarea laterală (stânga-dreapta) – muşchii pătratul
lombelor, psoasul, intertransversalii,
• rotaţia (stânga-dreapta) – muşchii marele şi micul oblic
abdominal, intercostalii ajutaţi de sistemul muscular
spinotransvers ai şanţurilor vertebrale.
Gradul de mobilitate al coloanei dorso-lombare
• Flexia măsoară 80 –90° din care 50° din segmentul dorsal şi 40° din
segmentul lombar. Se apreciază măsurând distanţa “deget – sol” .
• Extensia este mult mai limitată, 20 –30° şi este imposibil de a o aprecia
obiectiv. Eventual se poate încerca măsurarea cu un goniometru special.
• Lateralitatea (stânga – dreapta) se apreciază a fi de 20 – 25° şi poate fi
măsurată astfel: pacientul este în ortostatism, se ia ca punct de reper un
punct de pe faţa laterală a coapsei pe care îl atinge vârful degetului
medius, apoi mâna alunecă pe lângă coapsă în jos odată cu înclinarea
laterală a corpului şi se punctează din nou. Apoi se măsoară distanţa în
centimetri dintre cele două puncte.
• Rotaţia (stânga – dreapta) măsoară 30 - 45° pe fiecare parte şi se apreciază
prin unghiul format între linia umerilor şi linia bicretă a pelvisului.
Anteflexie = distanta degete sol ~ 0
Extensie lombara 30°
Înclinarea laterala 25-30°
Rotatie dreapta a coloanei dorsale
Examenul clinic şi paraclinic în spondiloza
dorsală
• Dorsalgia cronică – apare la sexul feminin creând o stare de disconfort
toracic posterior. Segmentul interscapular este cel mai afectat.
Poate avea şi origini musculare (scaleni, trapezi, romboizi), ligamentare,
deranjamentul minor intervertebral, entorsele costale.
Examenul fizic poate evidenţia o deviaţie în plan frontal sau sagital de
amplitudine mică adesea ireductibilă. Palparea remarcă zone de
sensibilitate, de contractură limitată sau atrofii ale muşchilor
paravertebrali.
• Dorsalgia acută – dureri acute, cel mai adesea în zona medie, cu un
pronunţat caracter mecanic. Examenul fizic subliniază durere la presiune
pe spinoasele T5-T6 şi T9-T10. Apare întotdeauna după un efort deosebit
sau după o mişcare bruscă,
• Nevralgia intercostală.
Hiperproducţiile discoosteofitice şi interapofizare pot irita nervii
intercostali generând o simptomatologie de tip nevralgic.
Examenul radiologic
• osteofite pe segmentul T5-T9;

• pensarea discului intervertebral şi reacţia
condensată a platourilor;
• calcificări ale nucleului;
• artroză interapofizară;
Examenul clinic şi paraclinic în
spondiloza lombară
• Lombalgia cronică este expresia leziunii degenerative a fibrocartilajului
discal intervertebral, cu fisurarea inelului fibros. Durerea este accentuată
de efort, iradiază în regiunea fesieră sau spina iliacă posterosuperioară,
cedează la repaus şi în poziţie de relaxare şi se însoţeşte de redoare şi
dificultate de redresare.
La examenul obiectiv:contractură musculară paravertebrală cu palparea
dureroasă a apofizelor spinoase la 1,5 cm de linia mediană în decubit
ventral.
• Lombalgia acută apare brusc cu contractură musculară, blocaj lombar,
scolioză antalgică. Ea se produce prin fisurarea incompletă a inelului fibros
discal cu inclavarea parţială a inelului pulpos.
• Afectarea radiculară se produce prin compresiune datorită unei protruzii
sau hernii de disc. Debutul este brusc, declanşat de efort, mişcări greşite.
Este mai frecventă la nivelul L5-S1 şi mai rară la nivelul L3-L4.
• Nevralgia sciatică (L5-S1) se insoţeşte de lombalgii cu atitudine antalgică
în flexie contralaterală leziunii. Mobilitatea coloanei vertebrale în flexie-
extensie este redusă, rotaţia laterală fiind posibilă.
Durerea se accentuează la presiunea punctelor lui Valleix:
- punctul lombar, în unghiul sacrovertebral;
- punctul sacroiliac, la nivelul articulaţiei sacroiliace, este punctul cel mai
constant;
- punctul fesier, la nivelul marii incizuri sciatice;
- punctul trohanterian, în şanţul ischiotrohanterian;
- punctul peroneotibial, la nivelul gâtului peroneului.
• În compresiunea L5 durerile iradiază pe partea postero-externă a coapsei,
faţa externă a gambei, dosul piciorului până la al treilea deget, cu deficit
senzitiv, iar tulburările motorii apar la extensorul comun al degetului şi
peronierii laterali. Mersul pe călcâie este dificil.
• În compresia S1 durerea iradiază pe faţa posterioară a fesei, coapsei,
gambei şi în planta piciorului, cu deficit senzitiv al plantei şi degetului V şi
tulburări motorii la nivelul tricepsului sural. Mersul pe vârfuri este dificil şi
reflexul ahilian abolit.
• Nevralgia crurală apare brusc după eforturi, predomină la
bărbaţii între 40 şi 60 de ani, cu paroxisme nocturne şi
redoare vertebrală.
- Este localizată (L3) pe faţa externă a fesei şi faţa anterioară a
coapsei, se însoţeşte de parestezii, hipoestezie şi este
intensificată prin hiperextensia membrului inferior întins pe
bazin (Lasegue inversat).
- Deficitul motor se observă la nivelul muşchiului cvadriceps
care devine hipotrofic şi chiar atrofic.
- Reflexul rotulian este diminuat sau abolit.
• Nevralgia L4 – durerea iradiază pe faţa externă a coapsei,
marginea anterioară a gambei spre maleola internă şi haluce.
- Deficitul motor, interesează gambierul anterior.
- Reflexul rotulian este în general diminuat.
Examenul radiologic
• În stadiul de debut se constată “fenomenul de vid” care se caracterizează

prin apariţia unei clarităţi aerice adesea liniare, corespunzând acumulării
de gaz (90% azot) în fantele discale.
• În stadiile avansate se constată modificări ale corpurilor vetebrali:
a) scleroza platourilor discale care se însoţeşte de pensare cu apariţia de
geode – noduli Schmorf (hernii intraspongioase);
b) osteofitoză vertebrală poate apărea pe marginea anterioară şi laterală a
corpurilor;
c) osificări în discul vertebral;
d) calcificări discale sau în ţesutul herniat (intercanaliculare,
subligamentare), reprezentând un indice de protruzie sau hernie discală
veche.
e) degenerescenţa discului intervertebral (protruzie sau hernie discală) se
evidenţiază prin diminuarea înălţimii spaţiului intervertebral, posterior sau
lateral.
Tratament
• Tratament medicamentos: repausul prelungit pe pat semidur, combaterea
durerii şi a contracturii prin AINS, decontracturante şi infiltraţii cu corticoizi
retard.
• Mijloacele fizicale – electroterapia:
- curenţi de joasă frecvenţă – galvanizări; ionizări cu novocaină, clorură de
calciu, histamină; curenţi diadinamici; curenţi interferenţiali de frecvenţă
medie;
- ultrasunetele au efecte deosebite în artroze, acţionând asupra fibrelor de
colagen prin combaterea fibrozei şi sclerozei capsulei articulare.
- curenţii de înaltă frecvenţă (unde scurte, microunde) au efect de
termoterapie de conversie în profunzime.
- căldura superficială (radiaţii infraroşii) sau termoterapie prin împachetări
cu parafină sau nămol exercită efecte sedative locale asupra receptorilor
cutanaţi şi profunzi, producând vasodilataţie arterială, contribuind la
decontracturarea musculară.
Tratament kinetic – obiective:
• combaterea durerii;
• combaterea poziţiilor vicioase;
• îmbunătăţirea mobilităţii articulare;
• promovarea exerciţiilor de asuplizare a coloanei, de armonizare a
curburilor fiziologice;
• tonifierea musculaturii erectoare a coloanei vertebrale;
• posturarea unei verticalităţi toracice cât mai ample pentru asigurarea
volumelor pulmonare în limite cât mai normale.
Mobilizările pasive se aplică în artroza dureroasă având drept scop
combaterea stazei, edemului şi retracţiilor musculoligamentare.
Mobilizările active sunt indispensabile în reeducare, evitând atrofia
musculară şi crescând forţa şi volumul muşchiului normal sau atrofiat.
Tratament kinetic
• În dorsalgiile acute, când nu apar simptome de

compresiune radiculară:
- posturarea corectă în poziţiile antalgice şi repausul
la pat, câteva zile. Apoi se trece la un program de
exerciţii kinetice din poziţii de descărcare a coloanei
vertebrale şi apoi de încărcare a ei în mod treptat
până la exerciţii active şi cu rezistenţă în ortostatism.
- se va recomanda acelaşi program kinetic ca în
spondilita anchilozantă – porţiunea dorsală a
coloanei vertebrale.
Tratament kinetic
• În discopatiile lombare
• Lombalgiile cronice prin insuficienţă
discală au ca specific mici leziuni
incipiente ale nucleului pulpos şi ale
inelului fibros. Aceste leziuni diminuă
mult capacitatea de muncă prin
apariţia durerilor şi a unei sensibilităţi
crescute la efort.
- se recomandă masaj combinat cu
exerciţii de gimnastică medicală,
exerciţii de asuplizare articulară şi
musculară în zona lombară, fără
încărcarea coloanei vertebrale, cu
accent pe tonifierea musculaturii
paravertebrale şi abdominale.
Tratament kinetic
flexii, extensii ale coloanei lombare în jurul bazinului
flexii anterioare ale trunchiului urmate de redresări

Tratament kinetic
încurbări şi depresiuni ale coloanei

Tratament kinetic
• În lombosacralgie, diferenţiem patru stadii:

- Perioada acută, caracterizată prin dureri intense lombosacrate, cu sau
fără iradiere; bolavul nu-şi poate calma durerile nici în decubit; prezintă
contractură lombară;
- Perioada subacută, în care durerile din decubit au dispărut, bolnavul se
poate mişca în pat fără dureri, se poate deplasa prin cameră, poate să stea
pe scaun, durerea fiind suportabilă dacă nu-şi mobilizează coloana;
- Perioada cronică permite pacientului să-şi mobilizeze coloana, durerile
fiind moderate; în ortostatism şi mers durerile pot apărea după o perioadă
mai lungă de timp, pot persista contracturi paravertebrale;
- Perioada de remisiune completă
Tratament kinetic
I. Schemele de kinetoterapie aplicabile în perioada acută au la bază:
I.a. Reechilibrarea sistemului nervos vegetativ – se urmăreşte creşterea tonusului vagal
prin:
• postura de decubit ventral, cu o pernă sub abdomen (care comprimă plexul celiac) şi
care să cifozeze lomba, sau, decubit lateral “în cocoş de puşcă”, presând cu mâinile
perna aşezată pe epigastru;
• patul înclinat în uşor Trendelenburg (pentru excitarea sinusului carotidoan);
• căldură în zona lombară.
I.b. Relaxare generală;
I.c. Scăderea iritaţiei radiculare prin:
• Adoptarea unor posturi antalgice:
– DD, cu capul şi umerii ridicaţi pe o pernă, genunchii flectaţi cu un sul sub ei,
picioarele sprijinindu-se pe tălpi;
– DL „în cocoş de puşcă”;
– DD, cu şoldurile şi genunchii la 90º, gambele sprijinindu-se pe un scăunel sau o
cutie.
• Tracţiuni vertebrale continue la pat, cu un cadru special sau cu o centură lată;
• Imobilizare în „pat gipsat Williams”.
I.d. Relaxarea contracturii musculaturii lombare
• Pentru obţinerea relaxării musculare lombare inferioare, cu reducerea concomitentă a

lombosacralgiei se aplică exerciţiului de facilitare “ţine – relaxează” (hold-relax).
• Se utilizează poziţiile finale ale diagonalelor Kabat :
• Diagonalele membrelor superioare vor influenţa musculatura abdominală superioară şi cea
extensoare superioară a trunchiului.
• Diagonalele membrelor inferioare vor influenţa musculatura inferioară abdominală şi cea a
trunchiului. Dacă există o contractură dureroasă lombară stângă, se începe cu membrele de
pe partea dreaptă, determinând o activare musculară pe hemitrunchiul drept. În acest scop
se utilizează:
- diagonala a doua de extensie a membrului superior drept (D2E); contrarezistenţa pentru
izometrie se aplică în faza finală. Această schemă activează musculatura abdominală
superioară dreaptă;
- cea de-a doua diagonală de flexie a membrului superior drept (D2F), contrarezistenţa
aplicându-se la sfârşitul mişcării. Această schemă activează musculatura extensoare a
trunchiului superior pe dreapta;
- prima diagonală de extensie a membrului superior drept (D1E), contrarezistenţa aplicându-
se în faza de scurtare (finală) a diagonalei. Această schemă activează musculatura flexorilor
laterali drepţi ai trunchiului;
- prima diagonală de flexie a membrului inferior drept cu genunchiul flectat la 90º (D1F),
activează musculatura abdominală dreaptă inferioară;
- prima diagonală de extensie a membrului inferior (D1E), contrarezistenţa aplicându-se în
poziţia finală a diagonalei. Schema activează extensorii lombari drepţi;
Tratament kinetic
II. Schemele de kinetoterapie aplicate în perioada subacută
II.a. Relaxarea musculaturii contractate, care implică:

- continuarea cu rezistenţă mai crescută, a izometriei în cadrul metodei “ţine
– relaxează” prin schemele de mai sus;
- trecerea la executarea exerciţiilor pe întregul parcurs al diagonalei Kabat
(contracţie izotonă), kinetoterapeutul realizând o contracţie uşoară pe
întreaga diagonală;
II.b. Asuplizarea trunchiului inferior prin exerciţii de remobilizare a coloanei
lombare, basculări de bazin, întinderea musculaturii paravertebrale şi
psoasiliacului (program Williams)
Tratament kinetic – program Williams
Faza I:
1. Din decubit dorsal, se flectează şi se extind genunchii.
2. Din decubit dorsal, se trage cu mâinile câte un genunchi la
piept, încercând atingerea lui cu fruntea.
3. Din decubit dorsal, se flectează sau se extind concomitent
ambii genunchi.
4. Din decubit dorsal, cu braţele ridicate pe lângă cap în sus,
genunchii flectaţi la 90°, tălpile pe pat, se împinge lomba
spre pat, se contractă abdomenul, şi se saltă uşor sacrul de
pe pat; se revine, apoi se repetă.
5. În şezând pe un scaun, cu genunchii mult îndepărtaţi: se
apleacă cu mâinile înainte, astfel încât să atingă solul de sub
scaun; se menţine această aplecare 4-5 secunde, se revine,
apoi se repetă.
Tratament kinetic - program Williams
Faza II
6. Din DD, cu genunchii flectaţi, tălpile pe pat:
se apleacă ambii genunchi spre dreapta , apoi
spre stânga, până când faţa externă a coapsei
atinge patul.
7. Din DD se aşează călcâiul drept pe
genunchiul stâng, şi se execută o abducţie cât
mai internă a şoldului drept, până se atinge
cu genunchiul drept patul, apoi se inversează.
8. Din DD, se ridică alternativ câte un membru
inferior cât mai sus, cu genunchiul perfect
întins.
Tratament kinetic - program Williams
Faza II
9. Din ortostatism se fac genuflexii cu mâinile sprijinte pe spătarul

scaunului, spatele fiind perfect drept, iar călcâiele rămânând pe sol.
10. Poziţia de “cavaler servant”, se apleacă corpul pe coapsa ridicată la
90°, şi se sprijină mâinile pe sol. Se întinde genunchiul de sprijin şi se
execută o balansare care trebuie să întindă psoasiliacul.
11. Se pot face şi exerciţii din atârnat (cu spatele la scara fixă, iar mâinile
deasupra capului prind bara): ridicarea genunchilor la piept; rotarea
stânga-dreapta a genunchilor flectaţi; bascularea stânga-dreapta a
membrelor inferioare întinse.
Tratament kinetic
III. Schemele de kinetoterapie aplicabile în perioada cronică
III.a. Asuplizarea lombară – accelaşi obiective, ca în perioada subacută:

Faza a III-a a programului Williams:
1. Din decubit dorsal, cu genunchii flectaţi, se împinge lomba spre pat, şi
se basculează în sus sacrul (lomba rămâne mereu în contact cu patul). Se
contractă apoi peretele abdominal. Treptat se execută aceleaşi exerciţii,
dar cu genunchii tot mai puţin flectaţi, până ajung să fie complet întinşi.
2. În ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm de acesta, se aplică
sacrul şi lomba pe perete. Se apropie treptat, călcâiele de perete,
menţinând contactul lombei cu acesta.
3. Din decubit dorsal se execută bicicleta, cu pelvisul mult basculat înainte.
4. Pentru întinderea flexorilor şoldului, se folosesc schemele Kabat:
Tratament kinetic – perioada cronică
4. Schemele Kabat:
• Schema D1F: MI în „poziţia alungită”, adică de pornire a diagonalei, iar

genunchiul uşor flectat la marginea patului, gamba fiind sub nivelul
acestuia. Se realizează o priză pe faţa dorsală a piciorului iar cealaltă mînă
este fixată pe genunchi, realizându-se o contrarezistenţă de izometrie, apoi
o relaxare în cadrul tehnicii “ţine-relaxează”.
• Din decubit lateral pe partea opusă şoldului de lucrat: şoldul şi genunchiul

homolateral sunt puternic flectate, iar şoldul de deasupra este hiperextins.
Se face o priză sub genunchi şi o altă priză pe şold. Se aplică o
contrarezistenţă la tendinţa de flexie a şoldului pacientului, contracţie
izometrică, apoi relaxare;
• Schema D2F: MI în „poziţie alungită”, genunchiul fiind întins. Se aplică

ocontrarezistenţă prin priză pe faţa antero-laterală a coapsei şi o priză pe
faţa dorsală a antepiciorului. Această schemă permite întinderea tensorului
fasciei lata prin tehnica “hold-relax”.
Tratament kinetic – perioada cronică
5. Întinderea extensorilor lombari, se realizează mai bine executând hold-

relax-ul pe antagonişti (musculatura flexoare) decât pe agonişti
(musculatura paravertebrală):
• Decubit dorsal, şoldurile şi genunchii la 90°, se face o priză peste genunchi

şi o altă priză sub planta picioarelor. Pacientul trebuie să tragă genunchii
la piept, mişcare contrată de kinetoterapeut. În acelaşi timp kt. se opune
mişcării de rotaţie. Izometria astfel realizată tonifică flexorii, dar în special
relaxează extensorii trunchiului.
• Din şezând, cu membrele inferioare întinse, se execută mişcarea de

“despicare”; asistentul contrează mişcarea prin priză pe frunte, iar prin
priza pe mâna stângă încercarea de ridicarea a securii – se execută tehnica
“hold-relax”.
Tratament kinetic
III.b. Tonifierea musculaturii trunchiului, respectiv a musculaturii abdominale
şi extensoare lombare (extensorii paravertebrali şi psoasiliacul):
1. În decubit dorsal cu genunchii la 90°, tălpile pe pat; se ridică capul-umerii-

trunchiul (braţele întinse), până când braţele ajung deasupra genunchilor la
cca 10 cm. Se revine, apoi se repetă. Exerciţiul tonifică drepţii abdominali.
2. Din “poziţia patrupedă”, se suge puternic peretele abdominal, se menţine 5-
6 secunde, apoi se repetă. Exerciţiul tonifică transversul abdominal.
3. Din decubit dorsal cu genunchii flectaţi la 90°, pacientul duce ambii
genunchi uniţi spre planul patului. La excursia maximă a mişcării se execută
izometria (asistentul se opune mişcării).
4. Din decubit dorsal, cu şoldurile şi genunchii flectaţi la 90°: pacientul îşi trage
la piept genunchii, iar asistentul se opune mişcării; concomitent, acesta caută
să rotească gambele ca pe nişte leviere, dar pacientul se opune.
Tratament kinetic
5. Din decubit dorsal, cu membrele inferioare întinse: kinetoterapeutul, cu antebraţul sub
treimea distală a coapselor, încearcă să le ridice, dar pacientul se opune; concomitent cu
cealaltă mână, apucă picioarele şi le trage spre el, dar pacientul se opune. Exerciţiile 3,4,5
tonifică musculatura rotatorie a trunchiului inferior.
6. În decubit lateral, cu coapsele uşor flectate: kinetoterapeutul face face priză pe faţa
anterioară a umărului, trăgând înapoi de el, iar cu cealaltă mână aplică o priză pe pelvisul
superior, faţa posterioară, împingând înainte. Pacientul se opune acestor forţe; apoi se
inversează prizele (umăr - posterior, şi pelvis - anterior) şi apoi pacientul se relaxează.
7. Se execută podul, din decubit dorsal, cu genunchii flectaţi, sprijin în umeri-spate şi picioare,
se ridică bazinul şi lomba, kinetoterapeutul se opune acestor mişcări, apăsând pe crestele iliace.
Exerciţiul tonifică musculatura extensoare lombară.
8. Din poziţia de “pod”, pacientul încearcă o rotare a bazinului, asistentul opunându-se acestei
mişcări.
9. Din poziţia de “pod” se face translarea laterală a bazinului; la capătul mişcării asistentul
contrează.
10. Din ortostatism, lângă o masă, pacientul se sprijină cu mâinile pe ea şi face o uşoară flexie
din şolduri. Kinetoterapeutul cu o mână pe scapulă şi cealaltă anterior pe creasta iliacă opusă
împinge, respectiv trage îndărăt; pacientul se opune; se schimbă apoi poziţia mâinilor.
11.Pentru tonifierea musculaturii trunchiului superior se utilizează tehnicile “despicatul” şi
“ridicarea”.
Tratament kinetic
IV.a. Conştientizarea poziţiei corecte a coloanei lombare şi bazinului:
Adoptarea unor posturi corectoare:
• în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi umerii uşor ridicaţi;
• în decubit lateral, cu coapsele şi genunchii flectaţi;
• în ortostatism cu pantofi fără tocuri; un picior pe un scănel; scurtarea distanţei
• pube-apendice xifoid; presarea lombei pe un zid, etc;
• în şezând linia genunchilor fiind deasupra liniei şoldurilor; lipirea spatelui de
spătar; tragerea înspre volan a scaunului şoferului; etc.
Exerciţii de delordozare prin bascularea bazinului:
• în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi, apoi treptat cu genunchii întinşi;
• în ortostatism la perete, cu călcâiele la 25-30 cm distanţă de zid, apoi apropiindu-
le treptat;
• din şezând, cu sprijin pe mâini la spate; se execută lordozari şi delordozări;
• din poziţia “patrupedă” se execută lordozări şi delorodzări;
• aplecarea trunchiului pe un genunchi care se flectează, celălalt membru inferior
rămânând întins în spate – corpul ia aspect de cumpănă – în acest fel se pot lua
obiecte uşoare de pe podea, etc.
IV.b. “Înzăvorirea” coloanei lombare : blocarea în timpul efortului a segmentului
afectat, învăţarea menţinerii poziţiei neutre şi învăţarea mobilizării cu totul
independent a membrelor faţă de trunchi.
• Stadiul I: “înzăvorirea” rahisului lombar în poziţie neutră concomitent cu
imobilizarea membrelor (se adoptă poziţii imobile din ortostatism, şezând şi
decubit);
• Stadiul II: menţinând în continuare trunchiul “înzăvorit”, se mobilizează
• complet independent membrele – lomba delordozată;
- în DD, se flectează şi se deflectează genunchii, se abduc-adduc braţele;
- în şezând: ridicarea braţelor spre orizontală, apoi spre zenit, ridicarea coapselor,
abducerea lor etc;
- în ortostatism: flectarea la 90° a şoldurilor, alternativ, mobilizarea braţelor;
• Stadiul III: mobilizarea trunchiului “înzăvorit” ca pe o piesă unică.
- în DD: ridicarea din pat prin rostogolire laterală, apoi cu împingere în braţe şi
coborârea concomitentă din pat a membrelor inferioare;
- în şezând: oscilaţii antero-posterioare şi laterale prin rularea pe ischioane; ridicări şi
aşezări pe scaun;
- în ortostatism: aplecarea cu fandare pe un picior, apoi executarea cumpenei;
genuflexiuni cu spatele sprijinit de perete sau libere cu aplecare anterioară, uşoară;
• Stadiul IV, în care cele învăţate în primele trei stadii se aplică, diferenţiat.
SUFERINŢELE COTULUI
Anatomie şi biomecanică
Articulaţie tip “balama”, formată din trei
articulaţii:
Articulaţia radioulnară – între faţa
medială a capului radial şi gaura radială
situată pe faţa laterală a ulnei şi este
fixată de ligamentul anular al radiusului.
Participă la mişcarea de pronosupinaţie;
Articulaţia radiohumerală – între
proeminenţa globulară a capitulumului
humeral şi concavitatea superioară a
capului radial. Rol de flexie şi de extensie
a antebraţului pe braţ.
Articulaţia ulnohumerală – este formată
între olecran şi trochleea humerală, care
se adaptează perfect în concavitatea
găurii trohleare a olecranului. Intervine în
mişcările de flexie, extensie
Ligamentul colateral ulnar se

întinde între epicondilul medial
şi extremitatea proximală a
olecranului. Este cel mai
puternic stabilizator al cotului.
Ligamentul colatral radial
se întinde între epicondilul
lateral şi capul radial, fiind, de
asemenea, un puternic
stabilizator al cotului.
Muşchii cotului:
pe faţa laterală a cotului, la nivelul epicondilului
lateral, se află tendonul extensorului comun,
deasupra căruia se află lungul extensor radial al
carpului,
pe faţa medială a cotului, la nivelul epicondilului
medial, se află tendonul flexorului comun,
deasupra căruia se află rotundul pronator.
pe faţa anterioară a cotului, anterior de
brahioradial, se află bicepsul,
pe faţa posterioară se află tricepsul.
în zona antero-laterală:
nervul radial;
în zona antero-medială:
nervul median;
nervul ulnar traversează
regiunea cotului, între
epicondilul medial şi
trohleea humerusului.
Particularităţi:
este puţin acoperită de muşchi, deci este
frecvent supusă traumatismelor;
este înconjurată de elemente tendinoase cu
posibilităţi mari de retracţii tendinoase şi
calcifieri periarticulare;
are raporturi strânse cu nervii median, radial şi
cubital, cu posibilităţi de lezare a acestora şi cu
consecinţele lor;
are raporturi strânse cu artera brahială –
posibilităţi de ischemie a flexorilor antebraţului în
traumatisme sau redori strânse de cot.
MIŞCĂRILE SPECIFICE ŞI
BIOMECANICA COTULUI
Flexia porneşte din poziţia 0, atingând 145° şi pasiv

160°(bicepsul brahial, brahial anterior şi brahioradial).
Extensia (muşchiul triceps) este mişcarea inversă flexiei,
adică reîntoarcerea spre poziţia anatomică 0. Cotul nu
are extensie decât în cazuri de hiperlaxitate, maximum
5-10°.
Pronaţia şi supinaţia sunt mişcări ale antebraţului
permise de articulaţiile radiocubitale proximală şi distală.
Muşchii pronatori sunt: rotundul pronator, pătratul
pronator.
Muşchii supinatori sunt: scurtul supinator, biceps brahial.
Flexie 150°
Extensie 0°
Supinatie 80°
EXAMEN CLINIC
examinat unilateral şi bilateral şi apoi trebuie
evaluat în raport cu umărul şi mâna;
se examinează cu pacientul în poziţie şezândă
sau ridicată, cu braţul ridicat şi uşor abducţionat,
cu cotul în flexie de 90º;
Examenul clinic al cotului oferă informaţii despre:
- sensibilitatea localizată;
- tumefierea articulară;
- deformarea articulară;
- mobilitatea articulară.
1. Sensibilitatea localizată :
la nivelul olecranului, poate orienta spre bursita olecraniană, chiar
în absenţa durerii de cot, iar la nivelul epicondililor – către
epicondilite.
sensibilitatea localizată pe faţa posterioară a cotului, la palparea
nervului ulnar, sugerează un sindrom de compresiune a nervului
ulnar.
sensibilitatea localizată pe faţa anterioară poate orienta către
sinovita cotului.
2. Tumefierea cotului :
Tumefierea pe faţa anterioară a cotului, balotabilă de la o faţă
laterală la cealaltă, prin compresie cu podul palmei examinatorului,
semnifică sinovita cotului.
Tumefierea pe faţa posterioară a cotului este orientativă pentru
bursita olecraniană, care, având mare tendinţă de suprainfecţie,
poate prezenta şi roşeaţă şi căldură locală. Poate fi dată de
traumatisme cu subluxaţia posterioară a capului radial, de prezenţa
tofilor gutoşi şi a nodulilor reumatoizi situaţi în bursa olecraniană.
3. Deformarea articulară:
contractura în flexie: flexia cotului cu mai
mult de 10°;
cubitus recurvatum: hiperextensia cotului
cu mai mult de10°;
cubitus valgus: devierea laterală a
antebraţului pe braţ cu mai mult de 15°;
cubitus varus: devierea medială a
antebraţului pe braţ cu mai mult de 10°.
PATOLOGIA COTULUI
i. DURERE DE COT DE TIP “INTRINSEC”
1. AFECTAREA PERIARTICULARĂ
Bursită olecraniană
Epicondilită laterală (“cotul tenismenului”)
Epicondilita medială
Sindrom de compresie a nervului ulnar
2. AFECTAREA ARTICULARĂ
Boli inflamatorii: PR, ACJ, artrită psoriazică, reumatism palindromic;
Boli metabolice: gută, pseudogută, uremie;
Boli infecţioase: artrită infecţioasă;
Boli hematologice: hemofilie, leucemie;
Boli degenerative: artroze;
Boli sinoviale rare: sinovita villo-nodulară;
Alte boli: osteocondrită disecantă, sindrom Ehlers-Danlos.
II. DURERE DE TIP “REFERAT”
Boli cardiace:angină pectorală;
Boli ale coloanei cervicale: discopatii, hernii de disc, spondiloză cervicală cu pensare
posterioară;
Boli ale umărului: bursită subdeltoidiană, tendinită bicipitală;
Boli ale mâinii: sindrom de tunel carpian, tenosinovita stenozantă a mâinii.
I. AFECTAREA PERIARTICULARĂ
1. Bursita olecraniană:
forma posttraumatică sau idiopatică:
- tumefacţie la nivelul feţei posterioare a
cotului, de forma unei mingi de golf,
elastică, sensibilă la palpare, dar fără
durere intensă şi cu păstrarea mobilităţii;
- durere provocată de mişarea de extensie
sau flexie.
Tratament:
- protecţia cotului cu bandaj elastic,
- antiinflamatorii nesteroidiene,
- aspirarea lichidului sinovial al bursei
olecraniene.
forma inflamatorie aseptică de bursită olecraniană are
aceleaşi elemente clinice ca şi forma posttraumatică:
- prezenţa de lichid sinovial în cavitatea articulară.
- limfadenopatia regională (supraepitrochleană şi axilară)
trebuie căutată întotdeauna în această situaţie.
- această formă apare în: PR, artrite induse de microcristale
(gută şi pseudogută) şi uremie.
Examenul lichidului sinovial: lichid de tip inflamator
( leucocite > 30000/mm³, vâscozitate scăzută).
Tratament:
- aspirarea lichidului sinovial al bursei;
- injectarea locală a unui glucocorticoid.
forma inflamatorie septică:
- tabloul clinic se completează cu
căldură şi roşeaţă locală, celulită
peribursală şi, uneori, febră.
- apare mai ales la pacienţii
imunodeprimaţi: DZ, infecţie cu
HIV, corticoterapie prelungită,
colagenoze.
- este o formă severă, impunând
analiza bacteriologică a lichidului
sinovial al bursei, datorită
tendinţei de diseminare a infecţiei
(septicemie).
Tratamentul:
- administrarea de antibiotice
rezistente la penicilinaze
( oxacilină);
- administrarea de antibiotice după
analiza lichidului sinovial al bursei.
2. Epicondilita laterală (“cotul tenismanului”)
cea mai frecventă suferinţă cauzatoare de
durere de cot întâlnită la adulţii tineri
( jucători de tenis).
boala este produsă prin degenerescenţa
tendonului extensorului comun la locul de
inserţie pe epicondilul lateral.
sensibilitate dureroasă la nivelul
epicondilului lateral. Mişcarea de apucare a
mâinii este afectată datorită durerii.
există două semne cardinale pt diagnostic
orientativ:
- durere crescută pe faţa laterală a
antebraţului la dorsiflexia pumnului
împotriva rezistenţei cu cotul extins;
- durere crescută pe faţa laterală a
antebraţului la extensia cotului împotriva
rezistenţei cu pumnul flectat.
gradul de mobilitate a cotului este păstrat şi
numai câteva grade de extensie a cotului
pot fi pierdute, în special, în formele cronice
Tratamentl: repaus, bandaj elastic,
ultrasunete, terapie laser, acupunctură;
injectarea unui glucocorticoid este benefică.
3. Epicondilita medială (“cotul
jucătorului de golf”):
de 15 ori mai puţin frecventă,
comparativ cu epicondilita laterală.
este produsă de compresia
tendonului flexorului comun la locul
de inserţie pe epicondilul medial.
sensibilitate dureroasă, localizată la
nivelul epicondilului medial.
durerea pe faţa medială a
antebraţului la flexia forţată a
pumnului cu cotul extins este semnul
care orientează diagnosticul.
tratamentul este acelaşi ca şi pentru
epicondilita laterală..
II. AFECTAREA ARTICULARĂ
1. Artritele cronice ale coatelor:
reprezintă localizarea unei PR (şi mai rar a spondilartritei
periferice),
debutul prin artrita coatelor este excepţional, astfel că
diagnosticul se impune prin afectarea anterioară a altor
segmente.
artrita reumatoidă duce la limitarea precoce a extensiei,
evoluând adeseori spre anchiloză în semiflexie,
Diagnosticul diferenţial cu artritele secundare ale cotului
(streptococice, stafilococice, tuberculoase) se face prin
împrejurările etiologice şi tabloul clinic diferit (afectare
unilaterală, roşeaţă locală, adenopatie, febră etc.).
II. AFECTAREA ARTICULARĂ
2. Artroza cotului:
poate fi secundară unei luxaţii sau fracturi.
frecvent apare în urma unor microtraumatisme
repetate.
la examen se constată dureri la nivelul liniei
interarticulare, cracmente la mobilizare, limitarea
flexiei, extensiei şi supinaţiei.
RX: condensare osoasă marginală, osteofite pe
olecran, coronoidă, calcificări tendinoase, mai
ales la triceps.
Obiective:
combaterea durerii,
combaterea tulburărilor vasomotorii şi
trofice,
refacerea mobilităţii articulare,
creşterea forţei musculare.
1. Combaterea durerii :
se face imobilizând cotul în poziţii
antalgice, respectând unghiurile
funcţionale.
se va recomanda, deci, pe lângă
posturăriile în atele , faşă gipsată
şi posturări libere şi liber ajutate;
medicaţia antalgică,
antiinflamatorie şi sedativă
asociată ;
terapia fizicală cu efecte
antalgice.
2. Combaterea tulburărilor vasomotorii şi trofice:
sunt relativ frecvente şi trebuie tratate cât mai precoce, deoarece pot
antrena fenomene secundare severe (edem, staza veno-limfatică,
încetinirea circulaţiei arteriolocapilare, hipotrofia tegumentelor );
apar în regiunea cotului, antebraţului şi, chiar a mâinii.
Măsuri de prevenire şi combatere:
- posturi antideclive, pentru facilitarea întoarcerii venolimfatice,
- mobilizarea tuturor articulaţiilor ce pot fi mobilizate şi în special a celor
distale,
- masajul tegumentului şi al ţesutului conjunctiv, executat centripet,
- electroterapie (curenţi de joasă frecvenţă şi de frecvenţă medie),
- băile parţiale cu vârtejuri “whirl-pool”,
- băile galvanice,
- hidroterapia alternantă (băile, afuziunile, duşurile alternante),
- termoterapia etc.
3. Refacerea mobilităţii articulare:

trebuie să ne asigurăm că:
- nu există obstacol osos (fragment intraarticular, osteoame, calus
vicios);
- integritatea anatomică a musculaturii este conservată.
majoritatea specialiştilor contraindică, în recuperarea cotului,
mobilizările pasive şi tracţiunile (mai ales pentru mişcarea de flexie-
extensie şi mai puţin pentru pronosupinaţie)!!!
a) Mişcările pasive şi întinderile pot determina inflamaţie articulară, ca
şi mici rupturi ale ţesutului periarticular, cu formare de hematoame.
b) Musculatura articulaţiei cotului este supusă unor efecte mai
accentuate ale inducţiei reciproce. Întinderea pasivă (“stretch-
reflexul”) dezvoltă contracţii simultane ale antagoniştilor, care se vor
opune şi mai mult mobilizării .
III. Refacerea mobilităţii articulare
Mişcările autopasive sunt cele mai recomandate, fiind reglate de
senzaţia de tracţiune şi durere din cotul traumatizat:
1. Subiectul este în poziţie şezândă, cu coatele pe o masă, având

mâinile cu degetele întrepătrunse; se execută flexii-extensii de cot,
MS sănătos antrenându-l pe cel afectat.
2. Subiectul este în poziţie şezândă, cu ambele coate flectate, sprijinite
pe torace, cu antebraţele înainte, având mâinile cu degetele
întrepătrunse; se execută pronosupinaţia.
3. Pacientul, cu degetele întrepătrunse în faţa trunchiului, cu coatele
îndepărtate în lateral; prin ducerea mâinilor spre umărul omolog
cotului lezat realizează flexia şi supinaţia acestuia; extensia spre
hemibazinul contralateral asociază şi pronaţia.
4. Poziţia ortostatică fiind afectat MS dr.; bastonul, în contact cu
spatele; MS stg. mobilizează în sus şi în jos bastonul.
5. Mobilizări autopasive prin scripetoterapie, utilizându-se tracţiunea cu
mâna sănătoasă.
III. Refacerea mobilităţii articulare:
Mişcările active - creşterea mobilităţii
1. Exerciţii de flexie-extensie:
Şezând la masă cu cotul, braţul şi
antebraţul – sprijinite pe placa
mesei, se execută mişcările din cot,
antebraţul alunecând pe masă.
2. Idem ca mai sus; pacientul are în
mână un suport cu rotiţe, pe care îl
aduce spre corp (flexie) şi îl
îndepărtează (extensie).
3. Şezând, cu braţul atârnat, se
execută mişcările din cot (în plan
vertical). Se încearcă să se atingă
cu mâna umărul.
III. Refacerea mobilităţii articulare:
4. Şezând, cu braţele în abducţie de 90°, se

caută să se atingă cu mâna umărul
respectiv (mişcare în plan orizontal).
5. Din poziţia stând, se mimează mişcările
de box prin întinderea braţului şi strângerea
lui la piept (mişcare în plan sagital). Pentru
facilitare se execută alternativ şi cu membrul
sănătos.
6. Din poziţia şezând ori stând, sau din
decubit dorsal se duce mâna la umărul opus
şi se extinde antebraţul apoi pe diagonală.
7. Din poziţia stând, cu faţa la perete,
mâinile se sprijină pe el. Picioarele – în
punct fix. Se fac flotări de braţe, cu
aplecarea trunchiului spre perete printre
braţe.
III. Refacerea mobilităţii articulare
Exerciţii de pronosupinaţie:
1. Cotul lipit de trunchi. Se execută mişcarea de
pronosupinaţie.
2. Palmele desfăcute şi lipite. Se execută rotaţii, degetele
privesc în jos, apoi se rotesc mâinile ca să ajungă să
privească în sus.
3. Cu un baston în mână se execută pronosupinaţie. Se
poate lucra şi cu o ganteră, care imprimă, prin greutatea
ei, o forţă de tracţiune mai mare.
4. Mişcări combinate pentru facilitare: pronaţia se execută
pe parcursul abducţiei braţului, iar supinaţia – în
adducţia braţului.
IV. Creşterea forţei musculare
Refacerea forţei în mişcările
de flexie şi de extensie :
1. Pacientul se află în poziţia şezândă,
cu MS întins înainte, kt fixează braţul
cu o mână deasupra cotului, iar cu
cealaltă apucă 1/3 inferioară a
antebraţului, deasupra pumnului.Se
cere să execute flexii (mâna în
supinaţie) şi extensii ( mâna în
pronaţie), contra rezistenţei realizate
de kt
2. Pacientul, în poziţie şezândă, ţine o

ganteră de 1-2 kg şi efectuează flexii şi
extensii ale antebraţului contra
rezistenţei dată de greutatea ganterei.
3. Pacientul, în poziţie şezîndă, cu coatele
sprijinte pe masă , execută strîngeri
repetate cu antebraţul asupra unei
mingi aşezate în faţa pieptului.
4. Pacientul, şezînd, cu spatele
sprijinit de scaun, braţele în
retroducţie cuprinzînd
speteaza, efectuează extensii
contra unei rezistenţe opuse de kt
sau cu greutăţi;
5. Pacientul stând cu spatele la
spalier, cu sprijin al mîinilor la
nivelul şoldurilor şi membrele
inferioare sprijinte în faţă la 50
cm, execută flexii şi extensii la
nivelul coatelor .
Refacerea forţei în mişcările de pronaţie şi supinaţie

1. Pacientul, şezând, are braţul pe lângă corp, cotul flectat
la 90°, antebraţul înainte, pumnul şi mâna în prelungirea
antebraţului. Ktul stă în în faţa pacientului şi apucă cu
mâna omoloagă antebraţul pacientului sub cot (ca la
salutul roman). Cu o astfel de priză, pacientul execută
pronaţii şi supinaţii, mişcările fiind contrate de kt;
2. Pacientul, şezând, are cotul flectat la 90°, antebraţul este
sprijinit pe masă, mâna este liberă la marginea mesei şi
susţine o ganteră. Pacientul execută pronaţii urmate de
supinaţii contra rezistenţei realizate de ganteră.
Se mai poate folosi şi un măner cu arc pentru a opune
rezistenţă mişcării
PICIORUL ŞI GLEZNA
PICIORUL ŞI GLEZNA
Poziţia de repaus: aprox 10 de flexie plantară şi o poziţie intermediară între
inversie şi eversie.
Poziţia articulară închisă: glezna – dorsiflexia; metatars şi tars – inversie
maximă; articulaţia talocrurală – dorsiflexie maximă.
Afectarea capsulară: flexie plantară – dorsiflexie.
Mobilizările în articulaţia subtalară de tracţiune şi alunecare sunt indicate în
restricţia flexiei dorsale şi plantare.
Alunecarea ventrală şi dorsală în articulaţia talocrurală: pentru restricţia flexiei
plantare, tibia este mişcată într-o direcţie dorsală; pentru restricţia dorsiflexiei
tibia este mişcată într-o direcţie ventrală.
Alunecarea dorsală a talusului în articulaţia talocrurală este indicată în restricţia
dorsiflexiei în timp ce alunecarea ventrală a talusului este indicată în restricţia
flexiei plantare.
Tehnica de detracţie
• P: DD, genunchiul uşor flectat, şoldul
uşor flectat şi abdus.
• Kt: Genunchiul P-lui este menţinut
deasupra crestia iliace a Kt-lui, presând
gamba P-lui între cotul şi trunchiul său.
• apucă glezna pacientului aî ambele police
se găsesc pe partea medială, iar celelalte
degete pe partea laterală. Cu o mână
(stânga în poză) ia contact cu partea
dorsală a talusului, iar cu cealaltă mână
(dreapta) ia contact cu calcaneul posterior
• Antebraţele sunt orientate în linie cu direcţia forţei (în continuarea gambei P-lui).
• M: Detracţia este obţinută prin aplecarea înainte a trunchiului Kt-lui, forţa
transmiţându-se ambelor mâini.
• Glezna poate fi menţinută în uşoară eversie pentru a bloca articulaţia subtalară.
• Detracţia trebuie să apară în timpul extensiei piciorului.
Tehnica de alunecare posterioară a tibiei pe talus (sau
alunecarea anterioară a talusului pe tibie)
• P: DD.
• Kt: Cu o mâna (dreapta) apucă şi
stabilizează talusul şi piciorul, venind din
partea medială şi cuprinzând partea
posterioară a calcaneului.
• Cealaltă mâna (stânga) ia contact cu tibia
distală, pe partea anterioară, chiar
proximal de maleole.
• M: Tibia este alunecată posterior pe talus
prin acţiunea mâinii stângi.
• Este o tehnică folosită pentru extensia piciorului.

Tehnica de alunecare posterioară a talusului pe tibie
• P: DD, calcaneul scos în afara SS.

• Kt: Cu o mână (stânga) stabilizează tibia
distală prin apucarea şi presarea ei
împotriva SS.
• Cu podul palmei celeilalte mâini (dreapta)
ia contact cu talusul pe partea anterioară.
• M: Prin aplecarea trunchiului înainte, Kt-
ul transmite forţa prin intermediul mâinii
de pe talus (dreaptă), care va induce
alunecarea posterioară a talusului pe
tibie.
• Este o tehnică folosită pentru flexia gleznei.
Articulaţia subtalară
• Poziţia articulară închisă este valgusul

calcaneului şi supinaţia antepiciorului faţă
de calcaneu.
• Afectările capsulare limitează varusul şi
pronaţia.
• Tehnica de detracţie
• Se execută în acelaşi mod ca şi detracţia articulaţiei gleznei, exceptând priza

dorsală ce se mişcă distal pentru a lua contact cu osul navicular.
• În acest fel calcaneul este îndepărtat de talus prin intermendiul navicularului şi
cuboidului.
Tehnica de înclinare a calcaneului spre valgus (eversia)
flectat şi uşor abdus.
• Kt: Aşezat cu spatele la P. Apucă glezna în
aşa fel încât falangele distale ale policelor
iau contact cu partea medială a
calcaneului, iar falangele distale ale
celorlalte degete iau contact cu partea
laterală şi proximală a calcaneului.
• M: Înclinarea în valgus a calcaneului este obţinută prin deviaţia ulnară a

pumnilor, forţa transmiţându-se prin falangele policelor.
• Falangele celorlalte degete joacă rolul de punct fix pentru ca mişcarea să poată
apărea.
• Această tehnică se foloseşte pentru creşterea eversiei în articulaţia subtalară.
Tehnica de înclinare a calcaneului spre valgus (eversia)
• Kt: Aşezat cu spatele la P. Apucă glezna în
aşa fel încât falangele distale ale policelor
iau contact cu partea medială a
calcaneului, iar falangele distale ale
celorlalte degete iau contact cu partea
laterală şi proximală a calcaneului.
• M: Înclinarea în valgus a calcaneului este obţinută prin deviaţia ulnară a

pumnilor, forţa transmiţându-se prin falangele policelor.
• Falangele celorlalte degete joacă rolul de punct fix pentru ca mişcarea să poată
apărea.
• Această tehnică se foloseşte pentru creşterea eversiei în articulaţia subtalară.
Tehnica de înclinare a calcaneului spre varus (inversia)
• Această tehnică se execută asemănător cu
tehnica de înclinare spre valgus, falangele
policelor fiind proximal de calcaneu, iar
falangele degetelor se mută distal, pentru
a lua contact cu calcaneul lateral.
• Falangele degetelor mişcă calcaneul în
inversie, acum policele jucând rol de
punct fix.
• Această tehnică se foloseşte pentru creşterea inversiei în articulaţia subtalară.

Tehnica de balans dorsal al calcaneului pe talus
• P: DD, genunchiul flectat la 90, şoldul
• Kt: Adoptă aceeaşi poziţie ca pentru
tehnicile anterioare. Prin apucare cu o mână
(stânga în poză) stabilizează talusul dorsal,
având policele pe partea medială şi degetele
pe partea laterală.
• Cu cealaltă mână (dreapta) ia contact cu
marginea superioară a calcaneului posterior,
având deasemenea policele pe partea
medială şi degetele pe partea laterală.
• M: În timp ce mâna stângă fixează talusul, mâna dreaptă balansează calcaneul

ritmic pe un semicerc spre înainte.
• Această tehnică împreună cu următoarea refac mişcarea ce trebuie să apară în
articulaţia subtalară, în ultimele grade de flexie şi extensie a gleznei.
Tehnica de balans plantar al calcaneului pe talus
• Se execută la fel ca şi tehnica de balans
dorsal,
modificând însă prizele în aşa fel încât
- mâna stângă se mută mai jos pentru a lua
contact cu osul navicular,
- iar mâna dreaptă este mutată uşor mai
cranial, chiar proximal de partea
posterioară a calcaneului.
• Balansul talusului înapoi se face acum prin mâna stângă (prin intermediul
navicularului şi cuboidului) în timp ce mâna dreaptă joacă rolul de punct fix
(pentru ca mişcarea să fie localizată).
Articulaţia talonaviculară
Tehnica de alunecare dorsală şi plantară
• P: DD, genunchiul uşor flectat, călcâiul

sprijinit pe SS.
• Kt: Cu o mână (dreapta) fixează calcaneul şi
talusul pe SS prin apucarea părţii dorsale a
piciorului, la acealaşi nivel cu gâtul
talusului, având policele pe partea laterală
şi celelalte degete pe partea medială.
• Cu cealaltă mână (stângă) apucă osul navicular (folosind tuberculul navicular

ca şi linie de demarcaţie), având palma şi policele în contact cu partea dorsală
a piciorului, iar degetele în contact cu partea medială şi plantară a piciorului.
• M: În timp ce mâna dreaptă stabilizează şi împiedică mişcările în articulaţia
gleznei, mâna stângă va mişca osul navicular, dorsal şi plantar faţă de talus.
Articulaţia talonaviculară
• P: DD, genunchiul uşor flectat, călcâiul

sprijinit pe SS.
• Kt: Cu o mână (dreapta) fixează calcaneul şi
talusul pe SS prin apucarea părţii dorsale a
piciorului, la acealaşi nivel cu gâtul
talusului, având policele pe partea laterală
şi celelalte degete pe partea medială.
• Cu cealaltă mână (stângă) apucă osul navicular (folosind tuberculul navicular

ca şi linie de demarcaţie), având palma şi policele în contact cu partea dorsală
a piciorului, iar degetele în contact cu partea medială şi plantară a piciorului.
• M: În timp ce mâna dreaptă stabilizează şi împiedică mişcările în articulaţia
gleznei, mâna stângă va mişca osul navicular, dorsal şi plantar faţă de talus.
Articulaţia naviculoculeiformă
• se execută în mod asemănător cu tehnica de

alunecare dorsală şi plantară în articulaţia
talonaviculară, mişcând însă prizele distal.
• Astfel, Kt-ul, cu o mână (stânga în poză) va
stabiliza osul navicular în timp ce mâna
dreaptă, apucând la nivelul oaselor
cuneiforme, le va mobiliza alternativ, plantar
şi dorsal.
Articulaţiile cuneiformometatarsiene
• se execută la fel cu cea de mai înainte,

mişcând prizele mai distal.
• Mâna dreaptă a Kt-lui va apuca oasele

cuneiforme, stabilizându-le, în timp ce
mâna stângă va mişca oasele metatarsiene.
Articulaţiile cuneiformometatarsiene şi
cuboidometatarsiene
Tehnica de rotaţie (pronaţia şi supinaţia)
• P: DD, genunchiul flectat la aproximativ
70, călcâiul sprijinit pe SS.
• Kt: Stabilizează oasele cuneiforme şi
cuboide cu o mână (stângă).
• Pentru mişcarea de pronaţie, antebraţul
drept este supinat, iar cu mâna (dreaptă)
apucă proximal metatarsienele din partea
laterală, cu policele pe partea dorsală şi
degetele pe partea plantară.
• Pentru supinaţie, antebraţul drept este pronat, iar mâna (dreaptă) apucă
metatarsienele proximal, de partea medială, cu policele pe partea dorsală şi
degetele pe cea plantară.
• M: Mâna dreaptă rotează metacarpienele în bloc, în pronaţie şi apoi schimbând
priza, în supinaţie.
• Această tehnică se foloseşte pentru refacerea pronaţiei şi supinaţiei antepiciorului.

Powerpoint Reumato

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Powerpoint Reumato

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARTROZA

(American College of Rheumatology 1986)

1994: “New Horizons in Osteoarthritis” Academia

(Felson col., Ann. Int. Med. 2000, 133:635-646)

 Citokinele promoveaza degradarea si inhiba

Degradare Condrocite  Sinteza

Cartilaj normal Cartilaj artrozic

(Buckwalter şi Martin, Clin. Symp. 1995, 47:1-32)

 Absenţa corelaţiei cu severitatea RX

 Se poate cuantifica → cel mai bun criteriu de evaluare

Mergeţi pe o suprafaţă regulată; Urcaţi sau coborâţi

0- fără durere; 1-durere de intensitate redusă; 2-durere de intensitate

ARTROPATIE CRONICĂ INVALIDANTĂ

DETERIORAREA CALITĂ‫܉‬II VIE‫܉‬II

 Incidenţă: la 1/3 din persoanele

Po‫܊‬i face un nod?

Semne radiologice Substratul morfologic

MANIFESTARI SEMNE RADIOLOGICE

Stres mecanic (suprasolicitări repetate

Condrocitele Enzime (Proteinaze, citokine inflamatorii)

OBIECTIV 1: Durerea, mobilitatea, disabilitatea ‫܈‬i calitatea

OBIECTIV 2: Limitarea progresiei distruc‫܊‬iei

• Recomandări bazate pe:

 Nivel de eviden‫܊‬ă: bazat pe opinia

AINS topice ‫܈‬i capsaicina ca adjuvan‫܊‬i ‫܈‬i alternative

• Eficacitate demonstrată conform metaanalizelor

• Nivel de eviden‫܊‬ă Ia – genunchi, Ib - ‫܈‬old;

Glucozamina ‫܈‬i condroitin sulfatul prezintă efecte modificatoare ale structurii

Opioidele puternice pot fi folosite în managementul durerii severe în

 Efecte secundare: grea‫܊‬ă (30%), constipa‫܊‬ie (23%),

 To‫܊‬i pacien‫܊‬ii cu coxartroză ‫܈‬i gonartroză

Efect pe durere ‫܈‬i disabilitate pe gleznă (Ia), pe ‫܈‬old

Efect pe durere, func‫܊‬ia articulară ‫܈‬i calitatea

Targeted therapies in osteoarthritis: a systematic review of the trials on

 1. Anca Rosu, Florentin Vreju. Artroza. In Paulina Ciurea Reumatologie

1. Factorii mecanici: poate fi produsă de o suprasolicitare datorită unei

- sunt afectate articulaţiile care au suportat sarcini mari: articulaţiile membrelor

• existenţa crepitaţiilor fine şi mai târziu a cracmentelor determinate

• localizarea reumatismului degenerativ la articulaţia şoldului.

• Durerea, apare iniţial insidios:

• Impotenţa funcţională este de intensitate variabilă: iniţial dificultate la mers,

• pensarea inerliniului articular,

a) Reducerea sprijinului este absolut necesară întrucât exercitarea unei presiuni

• Posturile fixate, se execută în două feluri:

2. Refacerea stabilităţii şoldului

b) Posturile fixate, se execută în două feluri:

• Mobilizările pasive sunt utilizate în scopul menţinerii mişcărilor normale

Antrenarea adducţiei (exerciţii pentru

• din decubit dorsal se efectuează

I. Gonartroza primitivă – mai frecventă la femeie decât la bărbat,

II. Gonartroze secundare:

a) de profil: osteofitoză discretă la nivelul

• bolnavul trebuie să-şi menajeze genunchiul, să evite mersul excesiv, în

• Fizioterapia poate fi folosită însă cu prudenţă în caz

• greutate corporală normală;

= prezenţa procesului degenerativ,

Gradul de mobilitatea implică următoarele mişcări:

• vârsta, care favorizează procesul de uzură,

1) Cervicalgia cronică reprezintă forma clinică cea mai frecventă.

2) Cervicalgia acută , torticolisul acut.

3) Cefaleea cervicală – se descriu trei forme clinice:

4) Migrena cervicală este un sindrom paroxistic caracterizat prin cefalee, greţuri,

5) Sindromul cervical – este un sindrom datorat iritării filetelor simpaticului cervical

6) Nevralgia cervicobrahială se caracterizează printr-o durere cervicală şi a