CERC PEDAGOGIC-

22.03.2022

Modalități de motivare a elevilor pentru învățarea

Religiei

prof. Elena Ungureanu

Școala Gimnazială
„Dimitrie Cantemir” Vaslui
 Un vechi proverb chinezesc spune: „Aud și uit, văd și îmi amintesc, fac și învăț”.
ASCULT – ASIMILEZ - ÎNȚELEG - IMPLEMENTEZ

ȘCOALA ANIMALELOR

Într-o bună zi, animalele au decis să înființeze o ȘCOALĂ. Au gândit și o programă care să acopere toate nevoile
de învățare și s-au oprit la următoarele materii: cățărare, alergare, zbor și înot.
RAȚA era bună, senzațional de bună la înot, mult mai bună decât profesorul, însă mediocră la alergare și zbor. La
cățărat era complet neajutorată. Profesorii au decis că rața nu mai are nevoie să-și dezvolte abilitățile nautice, ci este
timpul să învețe să se cațere. Din acest motiv a început să lucreze intensiv la cățărat. După un timp, rața a devenit
foarte slabă la înot, iar cățăratul nu se prindea deloc de ea!
Mediocru este totuși acceptabil... mai ales în școala respectivă pentru că nimeni nu a considcrat că este cazul să-și
facă griji. Doar rața singură simțea, undeva în sufletul ei, că nu este în regulă.
VULTURUL a fost de la început un copil problemă...
A fost primul în clasă la cățărat în vârful copacului. Problema era că folosea propriul lui stil, nu cel din regulament.
El a devenit acel elev care trebuia să rămână mereu după ore pentru a scrie de 100 de ori „Nu am voie să zbor!”
URSUL a picat toate testele deoarece iarna venea la ore foarte adormit, în cazul său, vara fiind cel mai
prielnic anotimp. Dar școala, din păcate, în anotimpul călduros este închisă.
ZEBRA chiulea aproape tot timpul pentru că poneii râdeau de dungile ei. Și asta o întrista foarte tare.
CANGURUL a început primul în clasă, dar s-a descurajat rapid când i s-a cerut să alerge pe toate cele
patru picioare, ca și colegii săi.
PEȘTELE a renunțat la școală pentru că s-a plictisit. Pentru el toate materiile erau la fel. Dar nimeni nu a
înțeles asta pentru că nimeni nu mai văzuse vreodată un pește.
VEVERIȚA a luat un „FB” la cățărare, dar profesorul de zbor i-a cerut să zboare (de jos în sus, nu de sus
în jos). Picioarele ei au obosit atât de tare practicând decolarea, încât a început să ia „B” la cățărare și „S”
la alergare.
ALBINA, de departe a fost cea mai mare problemă. Așa că profesorul a trimis-o pentru testare la cabinetul
medical. Doctorul a spus că albina are aripi prea mici pentru zburat și că sunt categoric nepotrivit prinse
de corp. Albina nu a văzut niciodată raportul doctorului pentru că a zburat unde-a văzut cu ochii.
„RAȚA” poate este acel copil bun la Limba Romană și slab la Matematică, care primește exerciții
suplimentare la Matematică în timp ce colegii lui lucrează la Limba Romană. După o perioadă de timp își
va pierde strălucirea inclusiv la Limba Română. Dar „Uraaa!” va avea rezultate mediocre la Matematică.
„VULTURUL” poate că este copilul care devine „problema” pentru că are propriul său stil de a face
lucrurile. Deși nu face nimic cu adevărat RĂU, nonconformismul său pare generator de probleme. Prin
urmare, sfârșește mereu pedepsit.
Cine nu-l recunoaște pe „URS”, copilul strălucitor din tabere. Acel copil care excelează în activitățile
extrașcolare, dar care eșuează lamentabil în tot ceea ce TREBUIE să facă la școală?
„CANGURUL” este probabil copilul care renunță la luptă pentru că nu a fost suficient de apreciat și de
încurajat.
„PEȘTELE” este elevul cu nevoi speciale care nu se poate pune în valoare într-un mediu obișnuit.
Spre deosebire de „RAȚĂ”, care se „descurcă”, „VEVERIȚA” se autodistruge și eșuează pentru că sunt
lucruri pe care, PUR ȘI SIMPLU nu le poate face. Șl NIMENI NU O CREDE!
„ALBINA”, ooo, albina! Este acel copil cu care dascălul simte că nu va ajunge niciodată nicăieri. Dar
care, spre surpriza tuturor, cu ajutorul părinților, are suficientă motivare personală pentru a reuși.
„ZEBRA” este poate acel copil gras, slab, scund, înalt, de altă etnie sau pur și simplu doar timid, care
eșuează aparent pentru că nu se străduiește suficient. Prea puțini realizează că motivul real al eșecului
acestui copil este un anumit grad de „inadecvare" socială.

Fiecare COPIL este o combinație unică de personalitate și talente. Unii copii sunt dotați
intelectual, alții emoțional, alții sunt buni sportivi iar alții sunt dotați cu multă creativitate. Fiecare copil
vine pe lume cu propria lui „colecție” de talente. Dar niciun copil nu vine pe lume și cu un „ghid de
utilizare”.
Dascălii ADEVĂRAȚI descoperă „ghidul de utilizare” al fiecărui copil pe care trebuie să-l
călăuzească, tocmai pentru a utiliza la maximum „colecția” sa de talente.

Ce este diferit?
Care este diferența care face diferența?
Există trei lucruri care fac diferența:
1. Starea
Care este starea noastră? Care este starea elevilor atunci când are loc procesul de învățare? Care este
gradul de atenție? Cât de prezenți suntem în momentul în care predăm? Cât de prezenți sunt elevii în
momentul în care îi învățăm?
2. Transferul de informații
Cum putem preda ținând cont de nevoile elevilor noștri? Cum putem structura cunoștințele teoretice,
astfel încât să le recepționeze cu ajutorul diferitelor filtre senzoriale? Cum să configurăm activitățile
din planurile de lecție, astfel încât să ținem cont de diversitatea elevilor noștri?
3. Calitatea informațiilor
Care este interesul elevilor față de domeniu sau față de materie? Cum putem crește interesul
elevilor? Cum filtrează ei informațiile predate? Cum îi stimulăm să aplice cele învățate?

Dacă întrebi un elev, sau chiar un adult, ce înseamnă un profesor bun, de cele mai multe ori
vei primi un răspuns precum cel de mai jos: „Este acela care știe să se apropie de elevi, știe să se
facă iubit. Este acela care te captivează la ore și reușește să fie o sursă de inspirație pentru
elevii săi”.
 Îți dai seama că ai făcut o lecție de calitate atunci când elevii tăi vor manifesta interes, se vor
prezenta curioși pentru cunoștințele predate și vor fi ochi și urechi la tot ce le transmiți. De foarte multe
ori se întâmplă ca elevii să respingă informația oferită de cadrul didactic tocmai din motivul că nu găsesc
răspuns la întrebarea: „La ce mă ajută dacă știu asta?”. Tocmai din acest motiv merită ca dascălul, prin
tot ceea ce face, să prezinte utilitatea informației.
Poți să le prezinți exemple despre cum informația îl ajută în viața de zi cu zi. De asemenea, poți
face conexiuni între cunoștintele prezentate în lecțiile anterioare și cele prezentate recent. Poți să
folosești metode anticipative, în care să le spui despre ce vor face săptămâna / luna viitoare și lucrurile
stăpânite astăzi îi vor ajuta în viitor.
Tocmai din acest motiv, pentru a realiza cea mai interesantă și mai atractivă oră, atunci când îți faci
planul de lecție, merită să-ți adresezi câteva întrebări:
Ce fel de activități îi va face mai receptivi?
Cum pot face materia interesantă pentru elevi?
Oare cum aș putea să-i implic în timpul lecției?
Cum aș putea să le câștig atenția încă de la începutul orei?
Ce exemple ar trebui să prezint ca ei să vadă utilitatea materiei?
 Joacă-te cu atenția precum un magician

 A ști cum să redirecționezi și cum să captezi atenția este o abilitate vitală pentru orice dascăl.
 Poți avea informații foarte valoroase, slide-uri grozave sau idei geniale, ele nu valorează nimic dacă
atenția elevilor tăi este în altă parte.
 Din acest motiv, este important să te asiguri că atenția elevilor este direcționată acolo unde îți
dorești. Astfel informația va ajunge pe un teren fertil. Pentru asta, vă propun câteva metode care,
spun specialiștii, pot ajuta să câștigi atenția elevilor, dar mai ales să o menții.
Metoda „Cârligul” - „Cârligul” este și funcționează ca un element introdus de profesor în timpul
orei pentru captarea atenției elevilor. Se pot folosi acțiuni, obiecte, întrebări sau chiar povești interesante
și neobișnuite, un video, care funcționează ca un cârlig pentru atenția elevilor. Această metodă poate fi
folosită la început, în timpul, dar și la finalul lecției. Depinde doar ce îți dorești să obții. Evident, merită
să creezi legături cu materialul pe care urmează să-l prezinți.
Metoda „Merită să notați asta!” Atunci când adresezi o informație importantă sau o întrebare care
tu consideri că merită să fie discutată, poți folosi această metodă.
Metoda are 3 pași:
 Adresează întrebarea sau spune informația și noteaz-o pe tablă sau pe ecran, iar apoi spune formula
magică „Merită să notați asta!”.
 Elevii își scriu în caietele lor, timp în care poți analiza comportamentul lor;
 La expirarea timpului, poți să-i provoci la o discuție facilitată pentru a sublinia și mai mult conceptul
sau răspunsurile.
3. Metoda „Haideți să...”
„Acolo unde este atenția ta, este toată energia ta!” este citat cunoscut al lui Albert Einstein.
Metoda aceasta este o metodă simplă de redirecționare a atenției. De fiecare dată când îți dorești să
recâștigi atenția grupului, tot ce trebuie să faci este să le redirecționezi atenția către o nouă etapă a lecției.
4. Provoacă-i prin fișe de exerciții și chestionare
Ele constituie un important suport pentru activitatea didactică. Fișele merită să fie construite metodic, să
fie atractive pentru determinarea implicării active în rezolvarea sarcinilor.
5. Spune-le povești captivante relevante
Povestea și metafora sunt pentru dascăl precum ciocanul si nicovala pentru fierar. Fără aceste două
elemente eficiența orelor de curs ar scădea considerabil. Intercalează poveștile cu informația predată.
Poveștile merită să fie legate de interesele elevilor și să faciliteze procesul de învățare.
 Modelul E-M-R
- se referă la crearea și menținerea de relații pozitive cu elevii noștri
E - Establish (Consolidează)
În această fază scopul principal este acela de cultivare de relații pozitive cu elevii tăi. „Atunci când un dascăl
consolidează relația cu toți elevii săi, ei se simt conectați, în siguranță și respectați”. Având parte de un asemenea
mediu, elevii se vor prezenta implicați în procesul educațional și vor manifesta interes pentru ceea ce le transmite
dascălul lor.
- petrece timp cu elevii tăi și interesează-te de hobby-urile lor și de ceea ce le place;
- întâmpină-i cu atitudine pozitivă;
- folosește-le prenumele.
M - Maintain (Menține)
Această etapă implică susținerea și continuarea unei relații pozitive și de calitate între profesor și elevi. Pentru
menținerea unei relații de calitate sunt necesare interacțiuni pozitive în permanență.
 fii deschis și apropiat față de părinți și informează-i despre aspectele pozitive ale copilului lor;
 interesează-te deschis despre fiecare dintre elevii tăi;
 discută cu aceștia în pauze subiecte de interes pentru ei.

R - Restore (Repară)
Această etapă se referă la repararea relației dintre profesor și elevi atunci când au intervenit
anumite acțiuni și comportamente negative.
Studiul demonstrează ceea ce mulți dascăli știu deja din experiența lor: atunci când faci tot
posibilul să ai o relație pozitivă cu elevii tăi, aceștia vor avea încredere în tine, vor fi mai deschiși, mai
cooperanți și mult mai implicați în timpul orelor. Cu alte cuvinte, elevii te vor aprecia la fel de mult
cum îl apreciau pe dl. Trandafir.
 De ce jocuri didactice?
Lucian Blaga spunea că: „Înțelepciunca și iubirea copilului e jocul”,
iar noi adulții îl jucăm ori de câte ori avem ocazia.
 GHICEȘTE RĂSPUNSUL!
Obiectiv: Această activitate are ca scop recapitularea cunoștințelor din lecțiile susținute anterior, fiind totodată un
excelent exercițiu de deschidere a orei într-un mod dinamic.
Durata: 5-10 de minute;
Jucători: toată clasa;
Vârsta: 8-18 ani;
Spațiu de joacă: în curtea școlii / în sala de clasă / în online;
Descriere: Alege un elev voluntar din clasă. Poate fi chiar unul pe care vrei să-l evaluezi în ora respectivă.
Acesta va parcurge următorul proces:
1. Scrie pe tablă o întrebare din lecție și 3 variante din care doar una să fie corectă, fără a dezvălui varianta
corectă;
2. Colegii săi votează varianta corectă prin ridicarea mâinii;
3. Elevul care a propus întrebarea dezvăluie răspunsul corect explicând și motivul pentru care răspunsul este cel
corect.
Procesul se poate relua cu același elev sau cu alți colegi.

Un avantaj al acestui joc este că ne putem da seama de cunoștințele unui elev din întrebările și răspunsurile pe
care le formulează.
 JOCUL RECUNOȘTINȚEI
Obiectiv: Prin intermediul jocului, elevii își vor dezvolta obiceiul de a fi recunoscători.
Durata: 30 de minute;
Jucători: toată clasa;
Vârsta: peste 3 ani;
Spațiu de joacă: în sala de clasă / în tabere / în online;
Descriere: Deschide activitatea și întreabă-i pe elevi dacă înțeleg ce înseamnă recunoștința. După o discuție facilitată
scurtă, în care îi întrebi diverse lucruri pentru care sunt recunoscători, oferă-le o foaie de hârtie și un creion. Invită-i să
deseneze cum văd ei Pomul recunoștinței. Roagă-i să deseneze frunze în pomul lor. Invită-i să scrie sau să deseneze câte
un simbol pe frunze, care să reprezinte lucrurile pentru care sunt recunoscători.
După ce toți au finalizat, îi rogi să vină, pe rând, în fața clasei. Vor prezenta desenul colegilor formulând câte o propoziție
pentru fiecare simbol desenat pe foaie.
Apoi, grupați câte doi, vor alege maxim două lucruri pentru care sunt recunoscători si le vor spune, pe rând, colegului de
grupă în timp ce îl privesc în ochi. Îi rogi să urmărească ce simt în fimp ce colegul transmite recunoștința sa, dar și cum
se simt în timp ce transmit recunoștință către al doilea elev.
 JOCUL RECUNOȘTINȚEI
În cazul elevilor de vârste mai mari (gimnaziu, liceu), le poți cere să prezinte în fața clasei ce reușite au avut în
ultima lună, pentru care sunt recunoscători și chiar să enumere care sunt acei pași pe care i-au parcurs, pentru a
atinge reușitele. Le poți adresa în mod aleatoriu diverse întrebări, precum:
Cum v-ați simțit în timpul atingerii succeselor?
Cum v-ați simțit pe parcurs? Cum vă simțiți acum?
 Concluzii:
Prin intermediul jocului, îi înveți pe elevi că recunoștința este cea mai puternică unealtă de a trece de la
nemulțumire la aprecierea lucrurilor pe care le au în prezent. Poveștile colegilor îi inspiră să realizeze că nu
este necesar să dețină încă o jucărie, sau un anumit tricou, pentru a aprecia ce au acum. Recunoștința folosită
zilnic, crește gradul nostru de fericire și sănătate.
 MINGEA INVIZIBILĂ
Obiectiv: Elevii își dezvoltă abilitățile de cooperare
Durata: 30 de minute
Jucători: toată clasa;
Vârsta: toate vârstele
Spațiu de joacă: în curtea școlii / în sala de clasă / online
Descriere: Roagă elevii să se așeze într-un cerc. Începe jocul și prezintă-le elevilor mingea invizibilă din
palmele tale de mărimea unei portocale. Culoarea și textura sunt la alegerea ta. Oferă un scurt timp elevilor
să vizualizeze mental mingea. Apoi, pune în interiorul mingii cu puterea gândului, bucurie și un gând
frumos. Astfel, mingea crește vizibil în mărime și în greutate. Mărește volumul mingii imaginare și dă-o mai
departe elevului din dreapta ta. Acesta mimează cum primește o minge mai mare, putând mima chiar
mărimea și greutatea ei. O ia în mâini, îi transmite și el un gând frumos, mingea crescând din nou și o
înmânează următorului jucător. Jocul continuă până când mingea face două ture pe la toți copiii. Ea crește în
mărime continuu cu fiecare gând frumos.
La final, se dezbate, împreună cu elevii, experiența din timpul jocului, prin diverse întrebări:
Cât a fost mărimea mingii prima dată când au primit-o?
Ce legătură este între numărul gândurilor bune și mărimea ei?
Cum a fost să dea și să primească gânduri bune?
Cum s-au simțit? Ce concluzii pot trage din acest joc?
Ce pot aplica din acest joc în viața reală?
Au dat ușor mingea sau au vrut să o păstreze?
Câte gânduri bune au dat, câte au primit?
Ce concluzii pot trage în legătură cu cât au dat și cât au primit?
Dacă ar fi să enunțe, într-o singură propoziție, un principiu sau o lege a vieții, bazată pe a da și a primi,
care ar fi și cum s-ar numi legea?
Concluzii: Este un joc metaforic, încărcat de simboluri, care îi ajută să descopere puterea gândurilor
pozitive prin creșterea metaforică a mingii, odată cu trecerea de la un elev la altul.
 CALENDARUL NOSTRU
Obiectiv: Realizarea unui calendar creativ și stimularea creativității

Durata: 30 de minute;
Jucători: toată clasa;

Vârsta: peste 12 ani;

Descriere:

Toți participanții se așează în cerc. Coordonatorul anunță o dată din calendar, prezintă vremea corespunzătoare și ce activități
desfășoară oamenii. De exemplu: 1 ianuarie 2022, ninge și lumea sărbătorește Revelionul.
Toți elevii își vor imagina acea zi și ce fac ei mai exact ca și cum ar fi acolo. Toți se adună în mijloc și creează acea zi ca și
cum ar juca într-un film timp de 3 minute. Pot și interacționa între ei. Apoi, se procedează la fel cu alte dale din calendar.
La final, întreabă elevii:

Care dată le-a plăcut cel mai mult și de ce?

Au fost autentici sau au imitat colegii?

Au interacționat cu colegii lor în timpul jocului?

Concluzii: Acest joc stimulează creativitatea și energizează. La ora de religie se poate folosi ca elevii să-și imagineze o zi de
sărbătoare (duminică sau Nașterea Domnului, Înviere, etc.)
 În vremurile contemporane ne dorim să credem că lucrurile s-au schimbat mult în bine,
dascălii fiind cei care înțeleg foarte bine că sarcina lor este să-și sprijine elevii în evoluție, să-i ajute
să dobândească abilități și să le dezvolte acele principii de viață pentru a deveni stâlpi în familie și
societate.
 Ținând cont de toate aceste motive, noi ce ne dorim? Vrem ca elevii noștri să aibă simțul
răspunderii, ne dorim să știe să discearnă între bine și rău, să aibă capacitatea de a lua decizii și să
devină oameni de încredere? Atunci trebuie să ținem cont de următorul lucru:
Orice facem și orice spunem... contează!
Metodele pe care le folosim în predare, felul în care vorbim cu elevii în timpul pauzelor,
modul în care ne comportăm în diferite situații și, evident, modul în care reacționăm la comportamentele
lor problematice, fac parte din fișa postului nostru de manager al clasei. Noi, în calitate de cadre
didactice, suntem figura centrală în educația elevilor, suntem cei care planifică, organizează și conduc
activitatea de predare, noi suntem cei care își setează obiective și tot noi trebuie să le atingem.
 Elevii noștri sunt asemenea unor vulcani. Să-i ajutăm să erupă treptat.
 Au nevoie de o motivație interioară. Cum creștem motivația elevilor noștri?
- prin învățare experiențială
- să ne apropiem de ei, să-i cunoaștem mai bine și să-i înțelegem (să intrăm în papucii lor)
- doresc să fie tratați ca adulți
- să manifestăm deschidere față de ei
- să le înțelegem fricile
- să-i implicăm în ceea ce le place lor (concursuri, activități extracurriculare, vizite, excursii)
- să le recunoaștem reușitele, să-i încurajăm, să-i facem conștienți că pot foarte mult
- iar răbdarea să o picurăm cu iubire din exces (nu din plin)
Să iubești ca să poți să educi. Să le spunem că-i iubim, cât de valoroși sunt
pentru că majoritatea nu știu de acest lucru și au nevoie de o confirmare. Iubește ca să nu greșești!
Și poate ce ne dorim să realizăm acum, va deveni (vom primi) binecuvântare mai târziu.
 Desenul pentru vacanță
Se spune că într-un an, în apropierea Paștelui, Doamna Învățătoare s-a decis să le dea copiilor o temă
pentru vacanță. Fiind vorba despre clasa întâi, copiii aveau de făcut un desen legat de acele lucruri pentru
care sunt foarte bucuroși că le-au primit.
După vacanță copiii au venit fiecare cu desenele lor. Unii au desenat ciocolată, dulciuri, alții au
desenat un cățel, alții mașinuțe și păpuși Barbie. Fiecare se bucura și arăta desenul colegilor. Doar un singur
băiat ținea foaia invers. Doamna învățătoare a observat acest lucru și s-a dus la el. În timp ce se îndrepta spre
banca lui, ochii băiatului începeau să strălucească.
- Ionuț, tu ce-ai desenat?
Fără să zică nimic, Ionuț a întors foaia și i-a arătat că desenase o mână. Nimic altceva, doar o mână și
atât. Colegii au văzut desenul lui Ionuț și au început să ghicească semnificația desenului său.
- Este un mâna unui fermier, pentru că Ionuț este de la țară! a strigat un copil;
- Este mâna unui polițist care te protejează! a zis altul;
- Este mâna unui șofer, ceea ce lucrează și tatăl lui, exclamă altul.
Discuția a continuat și totuși Ionuț nu răspundea nimic. Chiar atunci a sunat clopoțelul și a început pauza
mare.
 Doamna învățătoare s-a apropiat de banca băiatului și l-a întrebat încă o dată:
- Ionuț, ce înseamnă desenul tău? Ce este mâna pe care ai desenat-o?
- Este mâna dvs., doamna învățătoare.
Și atunci a realizat, de fapt, ce efect au avut toate acele gesturi mici pe care le făcuse pentru Ionuț
până atunci. Atunci când i-a oferit o gumă de șters. Atunci când i-a oferit ajutor să-și ascută creionul.
Atunci când i-a spus de atâtea ori lui Ionuț: „Ia-mă de mână, să mergem afară”.
S-a oprit, a așezat desenul pe băncuță și l-a privit în ochi pe băiat. Tot ce făcuse doamna învățătoare
până atunci pentru el reprezenta un cadou mult mai puternic decât orice alt lucru primit.

 Silește-te din răsputeri să fii tu însuți ceea ce-ai vrea să fie copilul tău. Ne dorim foarte mult de la
copiii noștri, de la elevii noștri, acești copii pe care-i creștem în instituții ale educației, dar instituția
cea mai de preț este exemplul personal.
 „Fiți voi ceea ce vreți să cereți de la ceilalți, dăruiți voi ca să fiți dar”.
(Sfântul Evanghelist Ioan)