MASURAREA MORBIDITATII

Curs – Tara de Sus

NICOLETA BÎNDILĂ
Măsurarea morbidităţii
Obiective educaţionale
Să cunoască la ce serveşte studiul morbidităţii
Să cunoască principalele tipuri de morbiditate
Să definească incidenţa bolilor
Să măsoare incidenţa bolilor
Să definească diferitele tipuri de prevalenţă
Să măsoare prevalenţa bolilor
Să cunoască factorii care pot modifica prevalenţa
bolilor
STUDIUL MORBIDITĂŢII SE UTILIZEAZĂ
controlul bolilor în comunitate;
planificarea şi implementarea măsurilor de prevenţie;
planificarea îngrijirilor curative;
analiza factorilor sociali în relaţie cu sănătatea
populaţiei umane;
estimarea importanţei economice a bolii;
cercetarea etiologiei şi a tabloului clinic al bolii;
comparări internaţionale şi naţionale privind
propagarea bolii în populaţie.
 SURSA DE INFORMAŢII PENTRU
STUDIUL MORBIDITĂŢII

documentaţia medicală (FO, registru de consultaţii);

registrele de boală (cancer, BCV, malformaţii etc.);
date obţinute prin screening;
date furnizate de diferite tipuri de chestionare;
fişele de declarare a bolilor transmisibile.
MORBIDITATEA SPITALIZATĂ
Morbiditatea spitalizată nu este sugestivă pentru
morbiditatea din teritoriul arondat spitalului, pentru
că internările depind de:
dotarea spitalului;
numărul de paturi;
pregătirea şi comportamentul personalului;
dorinţa bolnavului de a se interna;
în spital ajung frecvent forme grave de boală;
se internează şi bolnavii din alte teritorii;
frecvenţa mai mare a internărilor la sexul feminin.
 TIPURI DE MORBIDITATE
 Există 4 tipuri de morbiditate:
1) MORBIDITATEA REALĂ = toate cazurile de îmbolnăvire
existente în colectivitate este mai mare decât morbiditatea
diagnosticabilă
2)MORBIDITATEA DIAGNOSTICABILA= se referă la cazurile
existente în colectivitate, dar tehnicile cunoscute nu permit
stabilirea diagnosticului. Ex. SIDA, a devenit cunoscută după
descoperirea tehnicilor de diagnostic.
3) MORBIDITATEA DIAGNOSTICATĂ = cuprinde cazurile care pot
fi diagnosticate prin tehnicile existente în perioada de referinţă.
4)MORBIDITATEA RESIMŢITĂ = interesează cele trei sfere şi
reprezintă îmbolnăvirile percepute de populaţie.
INCIDENŢA (I)
Incidenţa = fenomenul de masă ce măsoară
frecvenţa de apariţie a cazurilor noi de boală într-
o populaţie definită şi într-o perioadă de timp (1
an calendaristic).  cazurile noi de îmbolnăvire
specifică bolilor acute.
1. Incidenţa generală (anuală, globală).

Număr cazuri noi de boală

 1000
Popula ţia
 2. Ponderea (structura) cazurilor noi de îmbolnăvire printr-o anumită
cauză.
Ponderea(structura)
Numar cazuri noi de imbolnavire prin BCV
cazurilor noi de  x 100
Numar cazuri noi de toate cauzele
imbolnavire prin BCV
Incidenţa specifică poate fi calculată:
 sexe
 medii de reşedinţă
 grupe de vârstă
 cauze de boală (grupe de boli)
3. Densitatea incidenţei - viteza de propagare a bolii în populaţie.
Unitatea de măsură este reprezentată de perioada de timp în care fiecare
persoană din populaţia studiată este expusă la risc înainte de apariţia bolii.
Perioada de expunere poate fi exprimată în luni, ani sau toată viaţa.

Nr. cazuri noi de boala din perioada observata

Densitatea incidentei  x 10 n
Nr. persoane  ani expunere (observare)
 4. Incidenţa cumulativă

Nr. cazuri noi de imbolnavir e din

perioada respectiva
Incidenta cumulativa  x 1.000
Nr. de persoane fara boala din populatia
la risc la inceputul studiului

 Populaţia la risc = nr. persoane care vor face cu o frecvenţă mai mare boala.
 utilă pentru a compara riscul pentru sănătate în populaţii diferite
 Factorii care influenţează incidenţa
 neglijenţă în înregistrarea datelor;
 accesibilitate;
 adresabilitate;
 acceptabilitate determinată de raportul existent între atitudinea personalului
medical şi pacienţi;
 apariţia de noi FR sau FP (factori de protecţie);
 modificarea stilului de viaţă;
 migraţia populaţiei;
 evoluţia în timp a bolii;
 modificări în clasificarea bolilor;
 modificări în structura pe grupe de vârstă şi sexe a populaţiei
 eficacitatea tratamentelor sau a programelor de intervenţie;
 disponibilitatea serviciilor de sănătate;
PREVALENTA (P)
 P = frecvenţa cazurilor de boală existente (noi + vechi) într-o populaţie definita la
un moment dat - P de moment - sau într-o perioadă de timp - P de perioada.
 Dacă incidenţa se referă la apariţia bolii, prevalenta se referă la prezenţa bolii în
populaţie, măsoară „povara" bolii în populaţie.
 Prevalenta este un indicator specific studiului morbidităţii prin boli cronice.
 Unitatea de observaţie = cazul nou şi vechi de îmbolnăvire şi nu bolnavul.
 Caz vechi = caz de boală diagnosticat şi cunoscut în serviciile de sănătate.
 Prevalenta de moment
 Arată situaţia la un moment dat, indiferent de data debutului bolii.

Nr. cazuri noi  vechi existente la un moment dat

Prevalenta de moment  x 100
Nr. persoane examinate (investigate)

 Prevalenta generală şi specifică

 => cumulează toate cazurile de îmbolnăvire
 => supramorbiditate feminină;
 => prevalenta din rural > urban.
Morbiditatea spitalizată
 =>se referă la persoanele internate.
 => nu este sugestivă pentru morbiditatea din teritoriul arondat spitalului pentru că
internările depind de:
 dotarea spitalului, numărul de paturi
 dorinţa bolnavului de a se interna
 pregătirea şi comportamentul personalului medical
 în spital se internează şi bolnavii din alte teritorii
 în spital ajung cel mai frecvent, formele grave de boală frecvenţă mai mare a
internărilor la persoanele de sex feminin.
 Utilizarea numai a morbidităţii spitalizate pentru caracterizarea unei populaţii
conduce la rezultate eronate, cunoscute sub numele de „paralogismul lui Berkson".
Morbiditatea individuală (pe contingente) - unitatea de observaţie
este persoana bolnavă care poate prezenta una sau mai multe boli.
 P = fenomen de masă al tuturor cazurilor de îmbolnăvire înregistrate în populaţie
 - Prevalenţa de moment
 - Prevalenţa de perioadă

Nr. total cazuri de imbolnavire

Prevalenta de perioada  x 100
Nr. persoane examinate (investigate)
 Unitatea statistică = cazul nou + vechi şi nu bolnavul
 Prevalenţa este specifică pentru studiul morbidităţii pentru bolile cronice
 Prevalenţa arată volumul de morbiditate
 P
 imigrarea bolnavilor (vin)
 mortalitatea 
 letalitatea 
 plecare de persoane sănătoase
 nr. cazuri noi în teritoriu
 nr. mic de vindecări
 durata mare a bolii
 P
 emigrare (pleacă)
 mortalitatea 
 letalitatea 
 sosire de persoane sănătoase
 puţine cazuri noi în teritoriu
 prin deces (populaţie îmbătrânită)
 Prevalenţa se raportează la 100 persoane examinate şi nu la 100 persoane
din teritoriu
 Prevalenţa = Incidenţa x Durata bolii
ECHILIBRUL EPIDEMIOLOGIC INCIDENŢĂ -
PREVALENŢĂ.
Prevalenţa depinde de: incidenţă şi durata bolii P = I x Δt

80 Incidenţa crescută
70
Prevalenţa scăzută apare în:
· rata de fatalitate este crescută
60
datorită creşterii virulenţei
50 bolii.
· creşterea selectivă a emigrării
40
cazurilor (pleacă bolnavii
30 cronici din teritoriu)
20 · aplicarea tratamentelor cu
eficacitate crescută, ce duc la
10
vindecare şi la o scurtare a
0 duratei bolii (prevalenţa este
1992 1994 1996 1998 2000 2002 scăzută)
600
Incidenţa constantă
Prevalenţa crescută apare în
500
următoarele situaţii.
· organism cu rezistenţă
400
scăzută.
· vindecare scăzută (în bolile
300 cronice, pentru că prevalenţa
creşte, adică apar cazuri noi şi
200 vechi mai multe în teritoriu.
· durata bolii este crescută
100 datorită utilizării de
medicamente cu eficacitate
0 scăzută.
1992 1994 1996 1998 2000 2002 · sosirea în teritoriu a cazurilor
noi.
80
Incidenţa  este ca un arc de
70 cerc, prevalenţa scade.
O astfel de situaţie apare atunci
60
când:
50
durata bolii este foarte scurtă
(pentru a explica aspectul
40 incidenţei, de arc de cerc.
 durata bolii este foarte scurtă
30
(pentru a explica aspectul
20
incidenţei, de arc de cerc.
 rata de mortalitate este
10 crescută (sunt decese multe
pentru că dispar cazurile
0
1992 1994 1996 1998 2000 2002 vechi).
Prevalenţa este utilizată în:

evaluarea nevoilor de îngrijiri de sănătate.

planificarea serviciilor de sănătate
formularea programelor de sănătate.
 DALY
anii de viaţă ajustaţi (corectaţi) după incapacitate
măsoară povara globală a bolii în populaţie

 anii de viaţă pierduţi prin deces prematur

 anii trăiţi în incapacitate
 un DALY reprezintă un an de viaţă sănătoasă pierdut.
 ia în consideraţie doar două caracteristici:
 vârsta
 Sexul
 ca predicţii pentru anul 2020 la nivel mondial se aşteaptă ca primele cauze
ale poverii bolii să fie determinate de:
 boala ischemică
 depresie unipolară
 accidente de trafic
 boli cerebro-vasculare
 BPOC
 infecţii ale tractului respirator inferior
 TBC
 afecţiuni cauzate de războaie
 în România primele cauze care determină povara
bolii sunt:
 bolile aparatului cardiovascular
 tumori maligne
 tulburări mentale şi de comportament
 accidente, traumatisme, otrăviri
 bolile SNC
 bolile aparatului digestiv
 bolile aparatului respirator
 bolile infecţioase
 malformaţii congenitale
Raportul OMS privind starea de sănătate în anul 2002 identifică cei mai
importanţi factori de risc, în număr de 10, existenţi la nivel global şi regional,
în funcţie de povara bolii pe care o determină, evaluată prin DALY, PYLL
 comportamentul sexual cu risc
 HTA
 fumatul
 consumul excesiv de alcool
 lipsa apei potabile în regiune
 lipsa igienei sau a sanitaţiei de bază
 deficitul de fier
 poluarea mediului datorită arderii combustibilului solid
 colesterolul crescut
 obezitatea
Pentru ţările puternic dezvoltate, primii factori de risc sunt:
 fumatul
 HTA
 consumul de alcool
 colesterolul crescut
iar în ierarhia DALY, primele cauze sunt:
 boala coronariană
 depresia unipolară
 bolile cerebro-vasculare
 alcoolismul
Pentru ţările mediu dezvoltate, primii factori de risc sunt:
 consumul de alcool
 HTA
 fumatul
 subnutriţia
 obezitatea
iar în ierarhia DALY, primele cauze sunt:
 tulburările depresive unipolare
 bolile cerebro-vasculare
 infecţii respiratorii
 traumatisme datorate accidentelor rutiere
Pentru ţările subdezvoltate, primii factori de risc sunt:
 subnutriţia
 comportament sexual cu risc
 lipsa apei potabile şi a igienei
 poluarea cu particule solide
iar în ierarhia DALY, primele cauze sunt:
 infecţia HIV/SIDA
 infecţii ale tractului respirator inferior
 boala diareică
 bolile copilăriei
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte
următorii termeni care exprimă
consecinţele bolii:
deficienţa ("impairment",
"déficience") - "este devierea de la
normalitate prin orice pierdere sau
anormalitate a structurii sau funcţiei
anatomice, fiziologice şi psihologice"
 incapacitatea ("disability", "incapacité"): "este orice
restricţie sau lipsa posibilităţii de a desfăşura o
activitate într-o manieră considerată ca fiind normală
pentru un individ. Incapacitatea reprezintă o deviere de
la normele performanţei obişnuite a individului,
caracterizată prin deficienţe ale comportamentului sau
activităţilor considerate ca fiind socialmente
corespunzătoare "
 handicap ("handicap", "désavantage"): "este o
inegalitate socio-profesională a unei persoane, care
limitează îndeplinirea rolului acesteia în societate (în
funcţie de vârstă, sex, categorie socio-profesională,
nivel de educaţie)." Dezavantajul trebuie evaluat în
funcţie de normele sau performanţele socio-culturale,
astfel că o persoană poate fi considerată ca fiind cu
handicap întru-un anumit grup socio-cultural, dar nu şi
în alt grup.
Raportul asupra dezvoltării globale (Banca
Mondială, 1993), foloseşte indicatorul GBD-
Global Burden of Disease - exprimat prin
ponderea globală a bolii. Acest indicator a
fost calculat pentru principalele regiuni
economice ale lumii, inclusiv fostele ţări
socialiste din Europa. GBD a fost dezvoltat în
colaborare cu OMS, pentru a cuantifica
pierderile din durata de viaţă datorate
îmbolnăvirilor, măsurate în „ani de viaţă
pierduţi”.
„Disability adjusted life year” (DALY) este
o unitate folosită pentru a măsura atât
ponderea globală a bolii, cât şi eficacitatea
intervenţiei, aşa cum rezultă din reducerea
consecinţelor bolii. Exprimarea se face în
valoarea prezentă a anilor viitori de viaţă
sănătoasă care sunt pierduţi ca urmare a
deceselor premature sau a îmbolnăvirilor
survenite într-un an anume.
Indicatori de înrăutăţire, incapacitate şi
handicap
Clasificarea Internaţională a indicatorilor de afectare a
incapacităţii şi handicapului ca suma efectelor anatomice,
fiziologice şi biologice ale bolii.
Incapacitatea este definită ca impactul bolii asupra
capacităţii de a îndeplini diverse acţiuni în mod
corespunzător condiţiei umane.
Handicapurile sunt impactele primelor două categorii
asupra rolurilor individului în societate şi sunt specifice la
nivel individual.
Clasificarea dimensiunilor incapacităţii
include: locomoţia, atingerea şi întinderea,
dexteritatea, văzul, auzul, capacitatea de
autoîngrijire, comunicarea,
comportamentul şi funcţia intelectuală.
Dimensiunile handicapului acoperă
funcţiile de supravieţuire: orientare,
independenţă fizică, mobilitate, ocupaţie,
integrare socială şi autosusţinerea
economică.
Metodele de măsurare şi apreciere a incapacităţii şi
handicapului au fost descrise, de către Ibrahim (1980).
Acesta consideră necesară adăugarea unui indice de
securitate clasificării OMS. Modelul său IDH
(impairement-disability- handicap) ia în considerare
efectele pe cinci niveluri:
nivel biologic;
nivel anatomic/fiziologic;
nivel de incapacitate;
nivel de handicap;
ponderea globală a bolii.
 Relaţia dintre boală şi handicap (O.M.S)

Acest concept permite în unele boli elaborarea de măsuri

preventive (de exemplu vaccinarea anti rubeolă a gravidelor
evită apariţia cataractei congenitale la făt, consecinţă definită
ca un handicap).
 STUDII EPIDEMIOLOGICE

 Obiective educaţionale:
- proiectarea unui studiu de cohortă şi case-control
- măsurarea şi interpretarea riscurilor în studiile de
cohortă şi case-control
- analiza şi interpretarea rezultatelor unui studiu de
cohortă şi case-control
 Clasificarea studiilor se face în funcţie de
modalitatea de selecţie a subiecţilor
 în funcţie de expunere – studii de cohortă
 în funcţie de rezultate – studii case-control
ANCHETE DE COHORTA (generaţie)
 AVANTAJE
1. Se poate urmări direct modul de acţiune a FR pe parcursul studiului
2. Permit măsurarea directă a RR şi RA.
3. Există puţine riscuri de concluzii false.
4. Expuşii şi nonexpuşii la factorul investigat sunt selecţionaţi înainte
de a se cunoaşte efectul, deci măsurarea riscului nu este influenţată de
prezenţa bolii
 DEZAVANTAJE
1. Durata mare (de ani) a studiului
2. Necesită loturi mari de subiecţi pentru studiu.
3. Pot apare modificări în timp ale lotului:
 prin plecarea persoanelor
 prin decese
 refuză să colaboreze
 loturile vor fi diferite structural şi numeric, nu se mai pot obţine rezultate
4. Modificări în timp ale criteriilor de diagnostic.
5. În clasificarea şi definiţia bolii.
6. Sunt dificil de realizat.
7. Costul mare.
ANCHETE RETROSPECTIVE CASE - CONTROL
 AVANTAJE
1. Durata mică a studiului (cât mă uit în FO sau în fişele de deces)
2. Numărul mic de subiecţi necesari pentru studiu.
3. Cost scăzut.
4. Sunt aplicabile în boli rare.
5. Permit analiza concomitentă a mai multor factori.
6. Permit repetarea studiului.
 DEZAVANTAJE
1. Non-răspunsul care poate ţine de dorinţa persoanelor anchetate de a
colabora sau nu, de memoria lor.
2. Documentele medicale pot fi incomplete.
3. Ancheta se adresează persoanelor în viaţă, ori tocmai decedaţii de boala
studiată au avut probabil forme mai grave ale bolii.
4. Constituirea unui LM corespunzător este de obicei foarte dificilă.
5. Permite numai estimarea RR
6. Erorile sistematice şi nesistematice apar mult mai frecvent decât în
anchetele prospective (cohortă).