Heraclit din Efes

Ἡράκλειτος

(544-483 i.e.n)
 Heraclit din Efes

Filosof presocratic din Grecia Antica, reprezentant al

școlii ionice.
Considerat fondatorul dialecticii.
„Acme” (maturitatea) sa cade în anii celor de-a 69-a
ediție a Jocurilor Olimpice (504 - 501 î.Hr.).
 Viata lui Heraclit

Or.Efes. Teatru din Grecia Antica

Heraclit era din vechiul oraș-stat grecesc Efes.

El provenea din familia regală Catrids, dar a cedat titlul regal fratelui
său.
Era un adversar al democrației.
Ca urmare a eșecurilor în domeniul politic, a refuzat să participe la
treburile statului și a început să locuiască la templu.
 Viata lui Heraclit

Heraclit a condamnat stilul de viață vicios al

concetățenilor săi, a criticat ordinea din Efes și alte orașe
grecești.
Grecii s-au mirat că un descendent al familiei regale a
ales calea sărăciei și a reflecției. Dar ei și-au amintit adesea
de Heraclit, înțeleptul, în legătură cu împrejurări grave
pentru oraș.
Deci, conform mărturiei filozofului Diogene Laertes,
când Efesenii „i-au cerut să le dea legi, el a neglijat cererea
lor, referindu-se la faptul că orașul era deja în strânsoarea
unui sistem de stat prost”
 Lucrarea lui Heraclit
Concepțiile filozofice ale lui Heraclit sunt expuse în
singura sa lucrare, Despre natură, care a constat din trei părți:
despre univers;
despre stat;
despre zeitate.
S-au păstrat peste 100 de fragmente-citări ale lucrării;
expunerea lui Heraclit este metaforică, alegorică, cu
ambiguitate voită și ghicitori.
Cuvintele lui Socrate despre compoziția lui Heraclit:
„Ceea ce am înțeles este excelent, cred că și asta nu am
înțeles...”
Invatatura lui Heraclit
Heraclit a negat existența unei singure ființe
neschimbate. Lumea nu este creată de zei, ea se mișcă,
se schimbă; totul se reînnoiește , „în fiecare zi un nou
soare”.
Cosmosul este o modificare a unui singur principiu,
trecând, schimbându-se în mod natural în diverse
forme. Acest principiu inițial este „focul etern viu” – cel
mai schimbător dintre cele patru elemente.
Focul este atât substanța primară, cât și mintea și
legea, deoarece baza lumii este „tulburarea naturală” a
focului.
Invatatura lui Heraclit

Dar lumea în schimbare nu este haos; procesul

mondial este ritmic, totul are limitele lui, „măsura” ei.
Focul se supune unei legi interioare - Logosul. Legea
este o proprietate inalienabilă a primei substanțe.

Focul, logosul este înțeles cu ajutorul minții, ochii și

urechile sunt martori răi. Deși gândirea este comună
tuturor, toți oamenii sunt capabili de ea și legile ei sunt
aceleași, nu toată lumea este capabilă de cunoaștere.
 Dialectica lui Heraclit
Principiul unității și al luptei contrariilor
Sursa procesului general de schimbare este lupta, ciocnirea
principiilor opuse, care este supus Logosului.
Totul trece în opusul său: nemuritorii sunt muritori și
muritorii sunt nemuritori; apa de mare este cea mai pură
pentru unii, cea mai murdară pentru alții; cel mai inteligent
om este prost pentru o zeitate.
Lupta contrariilor este sursa și condiția oricărei dezvoltări,
mișcări. În același timp, contrarii care se nega unul pe altul
există în unitatea necesară și numai această unitate a
contrariilor creează armonia lumii.
 Dialectica lui Heraclit
Principiul dezvoltării universale
Al doilea principiu inerent Logosului este principiul
variabilitatii constante, fluiditatea lucrurilor, cu alte cuvinte,
principiul dezvoltarii universale.
Observarea celui mai obișnuit fenomen - curgerea râului - i-a
permis lui Heraclit să tragă o concluzie strălucitoare despre
dezvoltarea și variabilitatea fără sfârșit a tuturor lucrurilor. Așa
trebuie înțelese cuvintele lui: „Pe cei care intră în aceleași râuri,
la un moment dat curg ape diferite. Căci nu există nimic în
lume care să fie absolut calm, absolut constant, poate, cu
excepția dezvoltării în sine..
 Dialectica lui Heraclit
Principiul relativității
Totul în lume este relativ - acest gând acum popular în Heraclit
este exprimat indirect, sub formă de aforisme. „Marea”, a spus
el, „este cea mai curată și mai murdară apă: pentru pești – de
băut și de salvare, pentru oameni nepotriviți de băut și
distrugătoare”. „Boala face sănătatea plăcută și bună, foamea
face săturație, oboseala face odihnă.”
Cu alte cuvinte, întreaga lume este plină de contrarii și
tranziția lor unul în celălalt; relația contrariilor (luptă și
unitate) determină dezvoltarea universală, care, la rândul ei,
duce în mod necesar la relativitatea universală a tot ceea ce este
în lume. Astfel, se poate determina esența Logosului
Heraclitean.
Etica lui Heraclit
Unul dintre principalele vicii ale oamenilor
considerat ignoranța.
Ignoranți sunt cei leneși în gândire, care, în
căutarea bogățiilor, nu își cultivă sufletul.
I-a considerat cei mai buni pe cei care preferă
reflecția, perfecționarea sufletului, în detrimentul
săturației „bestiale” a bunurilor materiale.
Fiecare persoană poate dezvolta în sine o abilitate
benefică de reflecție, de autocunoaștere.
Etica lui Heraclit
Heraclit vede motivul „barbariei sufletelor” oamenilor
în starea lor materială concretă. Sufletele provin din
umezeală, dar tind să se usuce. Iar diferența dintre un
suflet „umed” și unul „uscat” determină diferența dintre
un prost și unul inteligent. Astfel, beţivul are sufletul
umed; sufletul înțeleptului este cel mai uscat.
Într-o stare de uscăciune extremă, sufletul uman
iradiază lumină, mărturisind natura sa de foc.
Scopul omului este să-și depășească tendința de a
percepe pasivă a vieții și a complezenței nepăsătoare.
Spre deosebire de sufletul „umed”, cel „uscat” se află într-
o stare de nemulțumire și anxietate constantă.
Citatele lui Heraclit
„Multe cunoștințe nu învață mintea.”
„Totul curge, totul se schimbă”.
„A avea încredere în senzațiile nerezonabile este
proprietatea sufletelor grosolane.”
„Din diversitate vine armonia perfectă”.
„Nemuritorii sunt muritori, muritorii sunt nemuritori;
prin moartea celuilalt ei trăiesc, unul prin viața celuilalt
mor.
„Născuți pentru a trăi, sunt sortiți morții și chiar lasă
copii pentru ca moartea să se nască.”
„La intrarea în aceleași râuri, o dată unele, alta dată
ape diferite curg.”
Citatele lui Heraclit
„Marea este cea mai pură și mai murdară apă:
pentru pești este potabilă și salvatoare, pentru
oameni este improprie de băut și distrugătoare”
„Boala face sănătatea plăcută și bună, foamea
face săturație, oboseala face odihnă.”
„Naturii îi place să se ascundă”.
„Acest cosmos, același pentru toată lumea, nu a
fost creat de niciun zeu sau de oameni, dar
întotdeauna a fost, este și va fi un foc veșnic viu, care
se aprinde în măsuri și se stinge în măsuri.”