Filosof presocratic din Grecia Antica, reprezentant al
școlii ionice. Considerat fondatorul dialecticii. „Acme” (maturitatea) sa cade în anii celor de-a 69-a ediție a Jocurilor Olimpice (504 - 501 î.Hr.). Viata lui Heraclit
Or.Efes. Teatru din Grecia Antica
Heraclit era din vechiul oraș-stat grecesc Efes.
El provenea din familia regală Catrids, dar a cedat titlul regal fratelui său. Era un adversar al democrației. Ca urmare a eșecurilor în domeniul politic, a refuzat să participe la treburile statului și a început să locuiască la templu. Viata lui Heraclit
Heraclit a condamnat stilul de viață vicios al
concetățenilor săi, a criticat ordinea din Efes și alte orașe grecești. Grecii s-au mirat că un descendent al familiei regale a ales calea sărăciei și a reflecției. Dar ei și-au amintit adesea de Heraclit, înțeleptul, în legătură cu împrejurări grave pentru oraș. Deci, conform mărturiei filozofului Diogene Laertes, când Efesenii „i-au cerut să le dea legi, el a neglijat cererea lor, referindu-se la faptul că orașul era deja în strânsoarea unui sistem de stat prost” Lucrarea lui Heraclit Concepțiile filozofice ale lui Heraclit sunt expuse în singura sa lucrare, Despre natură, care a constat din trei părți: despre univers; despre stat; despre zeitate. S-au păstrat peste 100 de fragmente-citări ale lucrării; expunerea lui Heraclit este metaforică, alegorică, cu ambiguitate voită și ghicitori. Cuvintele lui Socrate despre compoziția lui Heraclit: „Ceea ce am înțeles este excelent, cred că și asta nu am înțeles...” Invatatura lui Heraclit Heraclit a negat existența unei singure ființe neschimbate. Lumea nu este creată de zei, ea se mișcă, se schimbă; totul se reînnoiește , „în fiecare zi un nou soare”. Cosmosul este o modificare a unui singur principiu, trecând, schimbându-se în mod natural în diverse forme. Acest principiu inițial este „focul etern viu” – cel mai schimbător dintre cele patru elemente. Focul este atât substanța primară, cât și mintea și legea, deoarece baza lumii este „tulburarea naturală” a focului. Invatatura lui Heraclit
Dar lumea în schimbare nu este haos; procesul
mondial este ritmic, totul are limitele lui, „măsura” ei. Focul se supune unei legi interioare - Logosul. Legea este o proprietate inalienabilă a primei substanțe.
Focul, logosul este înțeles cu ajutorul minții, ochii și
urechile sunt martori răi. Deși gândirea este comună tuturor, toți oamenii sunt capabili de ea și legile ei sunt aceleași, nu toată lumea este capabilă de cunoaștere. Dialectica lui Heraclit Principiul unității și al luptei contrariilor Sursa procesului general de schimbare este lupta, ciocnirea principiilor opuse, care este supus Logosului. Totul trece în opusul său: nemuritorii sunt muritori și muritorii sunt nemuritori; apa de mare este cea mai pură pentru unii, cea mai murdară pentru alții; cel mai inteligent om este prost pentru o zeitate. Lupta contrariilor este sursa și condiția oricărei dezvoltări, mișcări. În același timp, contrarii care se nega unul pe altul există în unitatea necesară și numai această unitate a contrariilor creează armonia lumii. Dialectica lui Heraclit Principiul dezvoltării universale Al doilea principiu inerent Logosului este principiul variabilitatii constante, fluiditatea lucrurilor, cu alte cuvinte, principiul dezvoltarii universale. Observarea celui mai obișnuit fenomen - curgerea râului - i-a permis lui Heraclit să tragă o concluzie strălucitoare despre dezvoltarea și variabilitatea fără sfârșit a tuturor lucrurilor. Așa trebuie înțelese cuvintele lui: „Pe cei care intră în aceleași râuri, la un moment dat curg ape diferite. Căci nu există nimic în lume care să fie absolut calm, absolut constant, poate, cu excepția dezvoltării în sine.. Dialectica lui Heraclit Principiul relativității Totul în lume este relativ - acest gând acum popular în Heraclit este exprimat indirect, sub formă de aforisme. „Marea”, a spus el, „este cea mai curată și mai murdară apă: pentru pești – de băut și de salvare, pentru oameni nepotriviți de băut și distrugătoare”. „Boala face sănătatea plăcută și bună, foamea face săturație, oboseala face odihnă.” Cu alte cuvinte, întreaga lume este plină de contrarii și tranziția lor unul în celălalt; relația contrariilor (luptă și unitate) determină dezvoltarea universală, care, la rândul ei, duce în mod necesar la relativitatea universală a tot ceea ce este în lume. Astfel, se poate determina esența Logosului Heraclitean. Etica lui Heraclit Unul dintre principalele vicii ale oamenilor considerat ignoranța. Ignoranți sunt cei leneși în gândire, care, în căutarea bogățiilor, nu își cultivă sufletul. I-a considerat cei mai buni pe cei care preferă reflecția, perfecționarea sufletului, în detrimentul săturației „bestiale” a bunurilor materiale. Fiecare persoană poate dezvolta în sine o abilitate benefică de reflecție, de autocunoaștere. Etica lui Heraclit Heraclit vede motivul „barbariei sufletelor” oamenilor în starea lor materială concretă. Sufletele provin din umezeală, dar tind să se usuce. Iar diferența dintre un suflet „umed” și unul „uscat” determină diferența dintre un prost și unul inteligent. Astfel, beţivul are sufletul umed; sufletul înțeleptului este cel mai uscat. Într-o stare de uscăciune extremă, sufletul uman iradiază lumină, mărturisind natura sa de foc. Scopul omului este să-și depășească tendința de a percepe pasivă a vieții și a complezenței nepăsătoare. Spre deosebire de sufletul „umed”, cel „uscat” se află într- o stare de nemulțumire și anxietate constantă. Citatele lui Heraclit „Multe cunoștințe nu învață mintea.” „Totul curge, totul se schimbă”. „A avea încredere în senzațiile nerezonabile este proprietatea sufletelor grosolane.” „Din diversitate vine armonia perfectă”. „Nemuritorii sunt muritori, muritorii sunt nemuritori; prin moartea celuilalt ei trăiesc, unul prin viața celuilalt mor. „Născuți pentru a trăi, sunt sortiți morții și chiar lasă copii pentru ca moartea să se nască.” „La intrarea în aceleași râuri, o dată unele, alta dată ape diferite curg.” Citatele lui Heraclit „Marea este cea mai pură și mai murdară apă: pentru pești este potabilă și salvatoare, pentru oameni este improprie de băut și distrugătoare” „Boala face sănătatea plăcută și bună, foamea face săturație, oboseala face odihnă.” „Naturii îi place să se ascundă”. „Acest cosmos, același pentru toată lumea, nu a fost creat de niciun zeu sau de oameni, dar întotdeauna a fost, este și va fi un foc veșnic viu, care se aprinde în măsuri și se stinge în măsuri.”