MARCAREA PRODUSELOR

ȘI SERVICIILOR

Proiect realizat de Merticariu Andreea Maria

GIC, Anul 1, grupa 3
 CUPRINS

1. Definirea mărcii ,rol și forme.

2. Scurt istoric
3. Semnele distinctive care pot fi înregistrate ca mărci
4. Tipuri de mărci
5. Funcțiile mărcii
6. Caracteristicile de calitate a mărcilor
7. BIBLIOGRAFIE
 1. DEFINIREA MĂRCII ,ROL ȘI
FORME.

Cea mai importantă definiție a mărcii a fost dată de Asociația

Americană de Marketing (AMA), astfel: ,,O marcă este un nume,
un termen, un semn, un simbol sau un desen, ori o combinație de
elemente, destinată să ajute la identificarea bunurilor sau
serviciilor unui vânzător sau grup de vânzători și la diferențierea
lor de cele ale concurenților".

Marca este prima formă de proprietate industrială, beneficiind de

reglementări legislative și fiind considerată o componentă de bază
a patrimoniului societății.
Rolul mărcii: Este foarte bine determinat în perioada
actuală întrucât contribuie, pe de o parte, la identificarea
produsului și diferențierea acestuia față de produsele
concurente, iar pe de altă parte garantează un nivel calitativ
constant pentru consumatori, comunică o serie de
informații despre produs, făcând și reclamă acestuia.
Marcarea se realizează prin:
• imprimarea pe ambalaje de hârtie, carton, materiale plastice,
materiale complexe;
• litografierea pe ambalaje de hârtie superioară(cerată sau
metalizată);
• ștanțarea pe ambalaje metalice, din sticlă, mase plastice;
• ștanțarea și pirogravarea pe lemn.
 2.SCURT ISTORIC

Marcarea și etichetarea au o istorie foarte veche. Practica

însemnării obiectelor cu mărci proprii a început, probabil, cu
marcarea vitelor pentru ca acestea să nu mai poată fi furate.
Imagini cu vite marcate au fost descoperite în mai multe
morminte egiptene antice din anul 2700 î.Hr. Marcarea a fost
adaptată apoi și pentru alte tipuri de bunuri. Mărcile
identitare, precum ștampilele aplicate pe ceramică, erau și ele
folosite în Egiptul Antic.

În Grecia și Roma antică aceste însemnări au fost folosite

pentru obiectele ceramice pe când în Japonia și China
însemnările erau folosite pe obiecte din porțelan.

În Evul Mediu încep să se contureze funcțiile mărcilor și

regimul lor juridic, datorită dezvoltării meșteșugurilor.
 3. SEMNELE DISTINCTIVE
CARE POT FI ÎNREGISTRATE
CA MĂRCI

 Numele de marcă
Numele unor persoane sau pseudonime, nume istorice, denumiri geografice , (substantive
proprii) ; pot apărea și ca semnături.
 Cifrele și literele
Reprezintă o prescurtare cu ajutorul inițialelor , anul apariției, o caracteristică de calitate
facilitând citirea , pronunțarea și montarea acestora.
 Sigla
Reprezintă o prescurtare cu ajutorul inițialelor, a unor nume, a unor firme, a unor denumiri.
 Reprezentări grafice
Reprezentarea grafică a unui nume de marcă, embleme, vignete, peisaje, monumente,
 4.TIPURI DE MĂRCI

A. - După numărul produselor se disting:

1. mărci individuale – care sunt nume unice date unor articole individuale
2. mărci de familie – care se folosesc pentru mai multe produse ale
aceleași firme (ex. Xerox).
B. - După numele mărcii distingem:
3. marca producătorului – de regulă se vând mai multe produse sub
aceleași nume. Se remarcă utilizarea pe scară tot mai mare obținerea
licenței de folosire a unei mărci prin plata unei taxe.
4. marca distribuitorului (privată) sau a detailistului sau marca de
magazin.
5. marca generică – ce subliniază numele produsului însuși, nu
producătorul sau distribuitorul (zahăr, ulei, cafea).
C. - După profilul firmei care le înregistrează și
utilizează, există:
1. marca de fabrică – fiind un semn distinctiv adoptat de
producători pentru a deosebi produsele lor de alte
produse similare prezentate de concurență;
2. marca de comerț – este simbolul folosit de o
întreprindere comercială, în special de marile
magazine
3. marca de serviciu – - utilizată pentru a evidenţia
anumite servicii, executate în condiţii de calitate bine
determinate de către anumite firme de transport,
turism, paza
 5. FUNCȚIILE MĂRCII

Astăzi, marca, constatăm este element constitutiv

acorporal al produsului, ce conferă acestuia identitatea,
datorită funcțiilor pe care le îndeplinește :
•funcția practică de identificare a produselor

•funcția de garantare a unui nivel calitativ constant

•funcția de concurență

•funcția de comunicare

•funcția de publicitate
•funcția de personalizare

•funcția ludică

•funcția distinctivă
6. CARACTERISTICILE DE CALITATE
A MĂRCILOR

Caractersticile de calitate pe care le pot avea mărcile sunt:

percebilitatea – dată de caracterul lizibil , estetic și armonios
a mărcii , asigurat prin poziția , modul de scriere și reliefare a
caracterelor sau a semnelor grafice ;
omogenitatea – evidențiată prin integrarea și îmbinarea
armonioasă a mărcii în ansamblul mijloacelor de comunicare
și a celorlalte elemente cu care intră în combinație ;
distincția– conferită de originalitatea mărcii , capabilă să-i
sporească perceptibilitatea în raport cu alte mărci ;
puterea de evocare – respectiv reliefarea caracteristicilor
produselor și serviciilor prin simbolizarea mărcii ;
personalitatea – dată de capacitatea de a promova , prin
simbolurile utilizate , o imagine de marcă bine conturată ;
capacitatea de memorizare – respectiv ușurința reținerii
numelui sau simbolului ales astfel încât să se excludă orice alte
confuzii ;
notorietatea – determinată prin valoarea conferită mărcii de
ansamblul acțiunilor desfășurate în timp și asocierea cu anumite
teme și situații care-i sporesc prestigiul ;
 

 
7. BIBLIOGRAFIE
1. Kötler, Philip (1999). Managementul Marketingului,
Editura Teora, București;
2. PAINA, Nicolaie, POP, D. Marius, Politici de marketing,
Editura Presa Universală Clujeană, Cluj Napoca 1998;
3. Kotler, Ph., Armstrong, G., Saunders, J., Wong,
Principiile Marketingului;
4. Popescu, I.C., Comunicare în Marketing, Ediția a II
revizuita și adăugită, Editura Uranus, 2003;
5. Baetoniu P. ; Ionaşcu I.; Stanciu I. “Bazele teoretice şi
metodologice ale merceologiei” Academia de Stiinte
Economice 1987;
6. Eminescu Y. “Mărcile de fabrică , comerţ şi de servicii”
Editura Academică Bucureşti 1974;