Marketing în gospodărirea apelor

Marketingul reprezintă una din marile „descoperiri” ale acestui secol, o

ştiinţă ce a fost dezvoltată şi este utilizată (sau cel puţin aşa ne place să credem) în
scopul unei mai armonioase dezvoltări economico-sociale a societăţii omeneşti.
Totuşi, nu trebuie să considerăm că ştiinţa marketingului a apărut brusc, undeva
la începutul secolului XX.
Cristalizarea experienţei economice dobândite de-a lungul a mai multe secole,
de către societatea omenească, a condus, treptat, la conştientizarea unor elemente
valoroase de teorie şi practică economică.

Definirea marketingului, identificarea rolului acestuia în practică,

reprezintă punctul de plecare în poziţionarea marketingului în cadrul
familiei ştiinţelor economice. O primă definiţie a marketingului, ce trebuie
avută în vedere, este cea realizată de Asociaţia Americană de Marketing
(AMA) şi publicată prima dată în revista americană „Marketing News” în
luna martie 1986:
Popular, "marketing" reprezintă promovarea produselor, mai ales publicitatea și 
brandingul. Totuși, în limbaj profesional termenul are un spectru mai mare de
înțelesuri care au ca element comun punerea în centrul atenției a clienților.
Produsele sunt dezvoltate pentru a satisface dorințele unor grupuri de clienți, și,
în anumite cazuri, chiar a unor clienți anume. McCarthy a împărțit marketingul
în patru segmente de activitate. Topologia lui a devenit universal recunoscută,
iar setul lui de 4P a devenit un termen al limbajului.
Cei patru P sunt:
•Produs: Aspectele de Managementul produselor și Marketingul produselor se
ocupă de specificațiile bunului sau produsului în cauză, și la modul în care
relaționează la nevoile și dorințele utilizatorului final.
•Preț: Se referă la procesul de stabilire a prețului pentru un produs, inclusiv
reducerile de preț.
•Promovare: Include reclama, relațiile publice, publicitatea și vânzările personale
, și se referă la diferite metode de promovare a unui produs, brand sau
companie.
•Plasament sau distribuție, se referă la modul în care produsul ajunge la client;
spre exemplu, plasamentul la locul vânzării sau desfacerii cu amănuntul. Acest al
patrulea P face referință la locul unde produsul sau serviciul este vândut,
exemplu regiune geografică sau ramura industrială, și segmentul căruia se
adresează(tineri adulți, familii, companii, oameni de afaceri, femei, bărbați, etc.).
Aceste patru elemente sunt de obicei numite marketing mix. Un comerciant poate folosi
aceste valori pentru a întocmi un plan de marketing. Modelul celor 4P este folositor mai
ales când se folosește pentru produse de o valoare redusă. Produsele industriale,
serviciile și produsele cu o valoare mare au nevoie de mici adaptări ale acestui model. 
Marketingul serviciilor trebuie să aibă în vedere natura unicității serviciilor. Marketingul
industrial sau B2B trebuie să țină seama de valoarea pe termen lung a acordurilor
contractuale care sunt specifice tranzacțiilor din lanțul de aprovizionare. 
Marketingul relațiilor încearcă să facă acest lucru privind marketingul prin prisma valorii
pe termen lung a relațiilor decât prin prisma tranzacțiilor individuale.
Ciclul de viata al produsului reprezintă perioadă de timp pe care o petrece produsul pe
piaţă, debutând cu lansarea acestuia şi terminând cu retragerea lui de pe piaţă. Desigur,
“dispariţia” lor comercială (de pe o anumită piaţă sau chiar de pe toate pieţele),
implicând dispariţia lor din oferta întreprinderii, nu echivalează întotdeauna şi cu ieşirea
lor, în mod automat, din consum. În dotarea populaţiei (indivizi, familii, gospodării), a
întreprinderilor rămân produse, în stare de funcţionare, încă o anumită perioadă după
ce au fost scoase din fabricaţie. perioadă de timp pe care o petrece produsul pe piaţă,
debutând cu lansarea acestuia şi terminând cu retragerea lui de pe piaţă. Desigur,
“dispariţia” lor comercială (de pe o anumită piaţă sau chiar de pe toate pieţele),
implicând dispariţia lor din oferta întreprinderii, nu echivalează întotdeauna şi cu ieşirea
lor, în mod automat, din consum. În dotarea populaţiei (indivizi, familii, gospodării), a
întreprinderilor rămân produse, în stare de funcţionare, încă o anumită perioadă după
ce au fost scoase din fabricaţie.
Marketingul este procesul de planificare şi executare a activităţilor de concepere
(a produsului – n.a.), stabilire a preţului, promovare şi distribuire a ideilor,
bunurilor şi serviciilor, în scopul realizării unor schimburi care să satisfacă
obiective individuale şi organizaţionale
Această definire a marketingului are câteva elemente care merită să fie
menţionate:
 include în sfera marketingului atât bunurile materiale cât şi serviciile
 are în vedere şi marketingul din domeniile nelucrative ( includerea ideilor chiar
pe prima poziţie )
 are în vedere toate elementele mixului de marketing ( produs, preţ, distribuţie şi
promovare ).
Limita acestei definiţii este acela că nu are în vedere o adaptare a obiectivelor la
„piaţa-ţintă” pe care o vizează schimburile preconizate. Tot din sfera „şcolii
americane” provine şi definiţia dată de unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti de
marketing, profesorul Philip Kotler, şi anume:
Marketingul reprezintă un proces social şi managerial prin care grupurile sau
indivizii obţin ceea ce le trebuie sau îşi doresc prin crearea şi schimbul de produse
ori valori cu alte grupuri şi indivizi ( Philip Kotler ).
Cu toate că această definiţie are în vedere elemente importante precum: nevoi,
dorinţe şi cereri; produse; valoare şi satisfacţie; schimburi, tranzacţii şi relaţii) ea
nu conţine suficiente elemente pentru a defini în totalitate ceea ce reprezintă
marketingul.
Marketingul reprezintă o concepţie modernă în orientarea întreprinderilor,
concretizată într-un ansamblu coerent de activităţi practice programate şi
organizate prin utilizarea unor metode şi tehnici ştiinţifice.
Marketingul reprezintă activitatea formală, sistematică şi fundamentată
ştiinţific, desfăşurată de o entitate identificabilă, în vederea obţinerii unui răspuns
favorabil din partea unui public predeterminat, prin intermediul unei promisiuni
adaptate la aşteptările acestuia
Raportul calitate/pretul si disponibilitatea sunt factori hotarâtori în alegerea unui
produs.
Pentru a putea realiza o definire cât mai clară şi exactă a marketingului trebuie
avute în vedere câteva lucruri importante:
marketingul este o funcţie a oricărei organizaţii (atât cele cu scop lucrativ cât şi
nelucrativ). Această funcţie are rol integrator, adică se împleteşte cu funcţiile
tradiţionale complectându-le şi potenţându-le.
acţiunile de marketing trebuie să fie realizate astfel încât să fie adaptate funcţie de
publicul ţintă vizat.
realizarea unor asemenea activităţi trebuie să se bazeze pe cunoaşterea cât mai
exactă a nevoilor acestui public şi trebuie să aibă în vedere metode şi tehnici
ştiinţifice.
finalitatea tuturor activităţilor de marketing trebuie să fie o cât mai bună satisfacere
a nevoilor şi dorinţelor publicului vizat.
organizaţia care realizează astfel de activităţi nu trebuie să-şi neglijeze proprii
angajaţi, atitudinea faţă de aceştia trebuind să fie identică cu cea faţă de publicul
ţintă.
Ca o concluzie la cele de mai sus, am putea spune că marketingul este acea
funcţie a organizaţiei, care prin intermediul unor metode şi tehnici ştiinţifice,
permite identificarea şi satisfacerea, în mod sistematic, a nevoilor, cerinţelor şi
dorinţelor publicului-ţintă la nivelul dorit de acesta.
Această definire a marketingului doreşte să pună în evidenţă caracterul practic,
pragmatic, pe care îl are această ştiinţă. Bineînţeles că o abordare din perspectiva a ceea
ce înseamnă, în general, definirea unei ştiinţe, ar putea să conducă la o exprimare
relativ diferită a conceptului de marketing.
Totuşi, deşi nu conţine termenul de „ştiinţă” sau „stare de spirit”, doi termeni întâlniţi
destul de des în definiţii, definiţia de mai sus pune la cel mai înalt nivel abordarea
practică din perspectiva ştiinţifică şi nu empirică. Mijloacele prin care o anumită
organizaţie cunoaşte şi se adaptează cerinţele mediului, intern şi extern, sunt „metodele
şi tehnicile ştiinţifice”.
Nu în ultimul rând, trebuie precizat că modul în care a fost realizată definiţia, pleacă de
la premisa că prin caracterul său pronunţat aplicativ, marketingul reprezintă, la ora
actuală, pentru orice organizaţie, în primul rând o modalitate practică (ştiinţific
determinată) viabilă de care aceasta trebuie să ţină seama - pentru a desfăşura o
activitate eficientă - şi mai puţin o ştiinţă care trebuie studiată şi dezvoltată pentru a-şi
dovedi utilitatea practică.
În final, trebuie menţionat faptul că funcţia de marketing a organizaţiei este foarte
importantă, pentru că permite optimizarea utilizării resurselor necesare satisfacerii
optime a clienţilor.
Tema 2 Mediul de marketing din
domeniul gospodăririi apelor
Micromediul de marketing

Micromediul include factorii si fortele cu actiune imediata asupra intreprinderii, care

influenteaza direct succesul activitatii desfasurate si asupra carora si intreprinderea
isi exercita controlul intr-o masura mai mica sau mai mare: intreprinderea insasi,
furnizorii, intermediarii, concurentii si publicul.
--intreprinderea isi elaboreaza si coordoneaza activitatea de marketing tinand seama
de informatiile transmise de compartimentele de management, cercetare-dezvoltare,
financiar-contabil, aprovizionare, productie, personal etc.
Deciziile de marketing sunt influentate direct de calitatea personalului din toate
compartimentele intreprinderii si de circulatia informatiei dintre acestea. Toate
aceste compartimente constituie mediul intern al unei firme si reprezinta partea
micromediului ce se afla sub controlul ei total si direct. Asupra celorlalte elemente
ale micromediului intreprinderea poate avea influenta dar nu poate avea un control
total.
-- furnizorii. In timp ce clientii reprezinta o sursa directa de venituri pentru
intreprindere, furnizorii sunt elementul variabil in structura costului unui produs.
Costul unui produs variaza direct proportional cu cantitatea de materii prime,
subansamble si componente pe care intreprinderea le procura de la furnizori.
 Furnizorii reprezinta o forta de influenta prin preturile practicate, calitatea
oferita si promptitudine - si putem spune ca din acest punct de vedere furnizorii
reprezinta o mare problema, multe intreprinderi fiind nevoite sa trateze cu un singur
furnizor. Atunci cand furnizorii intra in competitie pentru client, se vor stradui sa
prezinte cat mai multa credibilitate si sa-si mentina preturile la un nivel cat mai
scazut pentru a atrage cat mai multi clienti.
-- clientii - reprezinta o forta de influenta a competitivitatii pentru ca pot determina
reducerea preturilor, pot solicita o calitate sporita sau mai multe servicii post
vanzare si prin aceasta pot influenta piata unui produs.
In primul rand, clientii influenteaza pozitiv activitatea unei intreprinderi atat
timp cat cumpara produsele acesteia si nu pe cele ale concurentei. Cu cat clientii
cumpara mai mult de la o intreprindere, cu atat va creste si profitul acesteia.
Amenitarea asupra intreprinderii (forta negativa) apare atunci cand clientii renunta
sa mai faca afaceri cu aceasta si se indreapta spre concurentii existenti pe piata. Prin
urmare, intreprinderea trebuie sa dezvolte strategii de atragere, pastrare si chiar
castigare a clientilor.
--intermediarii sunt persoane fizice sau juridice care fac legatura intre
vanzatorul si cumparatorul unui produs, al unui serviciu sau care incheie o
tranzactie avand imputernicirea ambelor parti in schimbul unui avantaj. Exista 3
tipuri de intermediari care ajuta eforturile de marketing ale unei firme.
- resellerii sunt organizatii al caror rol este de a face produsele mai usor accesibile
consumatorului final. Acestia sunt angrosistii, detailistii, agentii de vanzari sau
orice alta forma de intreprindere al carei scop este distribuirea produselor altei
firme;
- distribuitorii fizici, sunt de obicei operatorii depozitelor de marfuri si firmele de
transport implicate in transportarea bunurilor de la producator la utilizator;
- agentiile prestatoare de servicii de marketing sunt agentiile de publicitate,
firmele de sondare a pietei, cele de consultanta de marketing si orice alta
intreprindere care ofera consultanta sau facilitati ce ajuta clientii lor sa.si identifice
si sa comunice cu consumatorii.
--competitorii sunt organizatii similare care incearca sa satisfaca aceleasi nevoi ale
clientilor si sunt percepute de consumatori ca alternative pentru satisfacerea
cerintelor lor. Concurentii unei firme se pot inscrie in una din urmatoarele
categorii:
- rivalitatea existenta pe piata intre producatorii mai vechi;
- aparitia de noi firme concurentiale;
- produse si/sau servicii alternative.
Tinand cont de toate aceste forte ce influenteaza gradul de competitivitate a unei
intreprinderi putem identifica mai multe niveluri ale concurentei, bazate pe gradul
de substituire al produsului :
 Tipuri de concurenta
1. concurenta de solutii -intreprinderea concureaza cu toate intreprinderile care solicita
un cuantum aproximativ echivalent din veniturile cumparatorilor;
2. concurenta generica - intreprinderea concureaza cu toate intreprinderile care ofera
produse si/sau servicii destinate sa satisfaca aceeasi nevoie;
3. concurenta de produs - intreprinderea le considera concurente pe toate
intreprinderile care ofera acelasi produs sau clasa de produse;
4. concurenta de marca - o intreprindere le considera concurente pe celelalte
intreprinderi care ofera aceleiasi categorii de consumatori produse si/sau servicii
similare, la preturi similare.
 Macromediul de marketing

Macromediul de marketing cuprinde fortele externe care actioneaza asupra intreprinderii

si a micromediului sau stimuland sau franand activitatea desfaturata de aceasta. Aceste
forte sunt grupate in mediul demografic, mediul economic, mediul tehnologic, mediul
politic si juridic, mediul socio-cultural si mediul natural. Acesti factori exercita in
permanenta o influenta mai mica sau mai mare asupra activitatii intreprinderii, aflandu-se
intr-o permanenta schimbare. Toate firmele sunt constiente de acest lucru dar nu toate
sunt la fel de eficiente in monitorizarea mediului extern, a tendintelor factorilor de mediu
si in adaptarea activitatilor desfasurate in consecinta.
Mediul demografic cuprinde populatia din zona de activitate a intreprinderii, prezentand interes
atat ca piata a fortei de munca cat si ca piata de desfacere pentru bunuri si servicii. Intreprinderea
este interesata de mai multe aspecte demografice: numarul populatiei din zona de interes,
structura populatiei dupa sex si varsta, structura familiei), densitatea, mobilitatea populatiei,
speranta de viata, repartitia populatiei in mediul rural si urban, etnia, religia, educatia etc.
Aceste atribute sunt utilizate de intreprindere in determinarea dimensiunilor pietei potentiale, in
elaborarea de estimari privind evolutia cererii de produse si srevicii, in stabilirea celui mai potrivit
mix pentru piata respectiva. Atributele demografice pot furniza indicii clare asupra structurii
gamei de produse, asupra preturilor pe care consumatorii sunt dispusi sa le plateasca pentru aceste
produse, asupra modalitatilor optime de distribuire a lor si a celor mai potrivite actiuni
promotionale.
Mediul economic cuprinde totalitatea factorilor din economie care influenteaza capacitatea
intreprinderii de a concura in domeniul sau de activitate, dar si posibilitatea
si disponibilitatea consumatorilor de a cumpara diverse bunuri si servicii.4 Intre factorii care
influenteaza puterea de cumparare se numara veniturile curente, veniturile disponibile, preturile,
tendinta spre economii sau consum si politica de credite.
Rata de crestere a economiei unei tari are un impact important asupra eforturilor de marketing ale
unei intreprinderi - o rata inalta de crestere inseamna o economie puternica si prin urmare un
potential de marketing ridicat.
De asemenea, cand veniturile nominale depasesc rata inflatiei are loc o crestere a veniturilor reale
si consumatorii isi pot procura cantitati sporite de bunuri si servicii. In schimb o rata a somajului
ridicata afecteaza activitatea multor intreprinderi deoarece populatia are tendinta sa renunte la
bunurile care nu sunt de stricta necesitate.
Mediul tehnologic are un rol important in atingerea scopurilor si obiectivelor propuse. Tehnologia
poate determina modul de satisfacere a diferitelor trebuinte ale consumatorilor si influenteaza
deciziile de marketing referitoare la noi produse si servicii, ambalare, promovare, distributie etc.
Intreprinderile care nu se adapteaza la noile tehnologii isi pun in pericol existenta pe termen lung,
pierzand clientela in favoarea concurentilor. In acelasi timp tehnologiile avansate necesita
pregatirea atat a personalului dar si a consumatorilor care nu sunt intotdeauna receptivi.
Tehnologiile noi fiind costisitoare de obicei, provocare aconsta in a realiza productie de masa si
desfacere maxima cat mai eficient.
Mediul politic este format de structurile sociale ale societatii, fortele politice ce actioneaza si de
raporturile stabilite intre acestea. Toate acestea determina un climat politic stabil sau mai putin
stabil cu influente directe asupra mediului de afaceri dintr-o tara, ca si gradul de interventie a
statului in economie si atitudinea generala a administratiei fata de viata economica a societatii
Mediul juridic cuprinde ansamblul normelor juridice si actelor normative care reglementeaza
desfasurarea activitatilor comerciale ale intreprinderilor. Mediul juridic si institutional nu
cupronde doar legislatia comerciala interna ci si reglementarile stabilite de organismele
internationale abilitate.
La modul cel mai general, legislatia comerciala poate fi impartita in trei mari grupe de legi:
- legi destinate reglementarii concurentei de piata (protejarea intreprinzatorilor contra concurentei
neloiale, preturilor discriminatorii etc.);
- legi pentru protectia consumatorului (garantarea sigurantei produselor utilizate, protectia
impotriva practicilor comerciale inselatoare etc.);
- legi de interes general pentru sosietate (reducerea poluarii mediului, conservarerea unor resurse,
cresterea calitatii vietii etc).
Mediul socio-cultural include institutiile si factorii care definesc o societate, conferindu-i un sistem
proriu de valori, de traditii, norme si obiceiuri ce genereaza un anumit comportament etic, moral si
cultural pentru toti membrii sai.
Toti acesti factori influentand comportamentul de consum si de cumparare al consumatorilor, devine
evident pentru marketeri necesitatea monitorizarii mediului cultural, urmarirea tendintelor si
schimbarilor survenite de la o generatie la alta.
Mediul natural face parte din cadrul ganeral in care o intreprindere isi desfasoara activitatea,
exercitand asupra acesteia unele constrangeri sau oferindu-i anumite oportunitati.
Pretul produselor este influentat de costul materiilor prime, al energiei si, in ultimul timp, de
cheltuielile pentru reducerea poluarii. Gestonarea optima a resurselor naturale este o problema
importanta atat pentru agentii economici cat si pentru organismele de stat.
Monitorizarea tururor factorilor de micromediu si de macromediu trebuie sa aiba loc continuu,
fiecare componenta a mediului de marketing nu trebuie rupta din context ci urmarita in
interdependenta cu toti ceilalti factori. Urmarirea evolutiilor si tendintelor meidului de marketing
este o sarcina dificila, dar orice manager stie ca o schimbare majora a oricarui factor amintit poate
avea un impact major asupra obiectivelor si planurilor de marketing.
Trebuie subliniat si faptul ca daca toti factorii mediului de marketing (atat micromediului cat si
macromediului) influenteaza direct sau indirect activitatea pe care o intreprindere o desfasoara,
aceasta la randul ei poate controla si infuenta doar un numar redus de factori. Din acest punct de
vedere, autorii americani Joel R. Evans si Barry Berman abordeaza mediul de marketing ca fiind
alcatuit din factori controlabili (care, la rindul lor sunt impartiti in factori condusi de top
management - obiective globale, cultura organizationala etc. - si factori condensi de marketing -
obiective si strategii de marketing, organizarea activitatii de marketing, controlul activitatii de
marketing etc.) si factori necontrolabili (consumatorul, concurenta, factori politici, economici,
tehnologici etc.).
Tema4 Comportamentul consumatorului
Recuperarea și reutilizarea apei închide bucla dintre alimentarea cu apă și
eliminarea apei uzate. Integrarea acestor două funcții de gospodărire a apei
solicită o perspectivă de planificare, un cadru instituțional de susținere,
coordonarea infrastructurii și facilităților, protecția sănătății publice, tehnologie de
tratare a apelor uzate și amplasarea adecvată pentru utilizările finale, fiabilitatea
procesului de tratare, administrarea întreprinderilor de servicii publice pentru apă,
acceptarea și participarea publică. Opțiunile sunt noi tehnologii pentru tratarea
apelor uzate și noi modele de afaceri, precum parteneriate publice-private și
cooperarea cu sectorul privat.
Sistemele de alimentare domestică pierd adesea 50% din apă prin scăpări.
Reducerea pierderilor de apă implică schimbarea proiectării, construcţiei, a
operării şi a întreţinerii sistemelor, precum şi a comportamentului utilizatorilor. De
asemenea, ar putea include introducerea unor măsuri de economisire a apei. În
Zaragoza, Spania, economisirea apei a fost o ţintă principală începând cu 1996.
Municipalitatea a îmbunătăţit gestionarea pierderilor de apă cu dispozitive de
economisire a apei şi prin monitorizarea debitelor şi a presiunilor cu un sistem de
achiziţii de date si de control de supervizare, legate la un sistem de informaţii
geografic şi la un model de simulare
Tema 3.Cercetările de marketing în domeniul
gospodăririi apelor
Marketingul reprezintă o concepţie modernă în orientarea întreprinderilor,
concretizată într-un ansamblu coerent de activităţi practice programate şi
organizate prin utilizarea unor metode şi tehnici ştiinţifice.
Cea de a doua definiţie aparţine unui tânăr şi valoros specialist, membru al
aceleiaşi catedre de profil, domnul Răzvan Zaharia. În viziunea dânsului:
Marketingul reprezintă activitatea formală, sistematică şi fundamentată
ştiinţific, desfăşurată de o entitate identificabilă, în vederea obţinerii unui
răspuns favorabil din partea unui public predeterminat, prin intermediul unei
promisiuni adaptate la aşteptările acestuia
În final, trebuie menţionat faptul că funcţia de marketing a organizaţiei este
foarte importantă, pentru că permite optimizarea utilizării resurselor necesare
satisfacerii optime a clienţilor.
Tema 5. Organizarea activității de marketing
Noile exigenţe impuse agenţilor economici de trecere la economia de piaţă
stimulează interesul acestora pentru modernizarea proceselor economice,
în cadrul cărorase înscrie și adoptarea practică a marketingului în
activităţile proprii.
Definirea unor noi structuri organizatorice raportată la necesitatea
încorporării marketingului în practica economică privește în esenţă
rezolvarea succesivă a următoarelor probleme :
stabilirea locului activităţii de marketing în sistemul organizatoric al
întreprinderii de gospodărire a apelor (organigrama acesteia)
delimitarea atribuţiilor și a sistemului de relaţii cu celelalte componente ale
structurii organizatorice
organizarea internă a direcţiei (serviciului biroului) de marketing
încadrarea unui personal de specialitate:
stabilirea criteriilor de performanţă a activităţii desfășurată.
În figura de mai jos sunt prezentate condensat elementele activităţii de marketing și
factorii care influenţează strategia de marketing a unei firme. prin sistemele
înfăţișate în figură, firma supraveghează mediul în care operează și se adaptează
acestu
 Ea trebuie să se adreseze atît la mediul microeconomic (intermediari, furnizori,
concurenţi, organisme publice), precum și la mediul macroeconomic (factori
demografici, economici, politici, juridici, tehnologici, naturali și socio-culturali).
Aceste aspecte sunt valabile în egală măsură atît în cazul unei afaceri mici cît și în cazul
unei corporaţii multinaţionale.

Factorii care inluenţează strate$ia de marketing a unei firme

Organizarea activităţii de marketing se poate realiza atît în cadrul
structurilor organizatorice tradiţionale ale întreprinderii cît și prin
intermediul unei structuri distincte (serviciul, compartiment). În acest caz
toate activităţiile de marketing revin în sarcina direcţiei (compartimentului)
de marketing cu o poziţie și un rol bine  precizate în sistemul organizatoric
al întreprinderii.
Diferitele forme de organizare a activităţii de marketing reflectă opţiunile în
privinţa dispersării sau concentrării acesteia ca și nivelul ierarhic atribuit și
oficializat prin stabilirea locului
lor în sistemul de organizare al întreprinderilor
Principalele formule organizatorice întîlnite în activităţile practice de
marketing sunt următoarele:
a) Desfășurarea unor activităţi de marketing în cadrul compartimentelor
tradiţionale - vînzări (desfacere), producţie, planificare, organizare, - rolul
principal revenind celui de vînzări, în cadrul căruia se desfășoară cele mai
multe acţiuni de marketing.
b) gruparea majorităţii activităţilor de marketing într-unul din
Compartimentele tradiţionale, de regulă, cel de vînzări, în acest caz, multe
activităţi care înainte erau realizate în alte compartimente, trec în
subordinea celui de vînzări.
c) costituirea în cadrul structurii organizatorice a întreprinderii a unui
Compartiment specializat de marketing, subordonat direct conducerii, în cadrul
căruia sunt grupate toate activităţile de marketin .
Ultima etapă a activităţii de marketing constă în organizarea resurselor de
marketing, precum și în implementarea și controlul planului de marketing. Firma
trebuie să-și creeze un compartiment de marketing care să aibă capacitatea de a
implementa planul de marketing. În cazul unei firme mici este posibil ca o singură
persoană să îndeplinească toate sarcinile de marketing (studiul
pieţei, comercializare,
 publicitate, etc.)
Compartimentele moderne de marketing sunt organizate în diverse moduri:
-organizare de marketing pe principii funcţionale
este una în care funcţiile de marketing sunt conduse de către
manageri separaţi, subordonaţi vicepreședintelui de marketin;
- o organizare pe criteriul produselor
este o metodă în cadrul căreia produsele sunt repartizate unor manageri de
produs, care colaborează cu specialiștii din cadrul sectoarelor funcţionale
pentru a-și dezvolta și a-și implementa planurile.
/
- o organizare bazată pe pricipiile marketingului general al pieţei
este o metodă în cadrul căreia pieţele de importanţă majoră sunt repartizate
unor manageri de piaţă,care colaborează cu specialiștii în cadrul
compartimentelor funcţionale pentru a-și elabora și a-și implementa
 planurile.
 
Unele firme utilizează o organizare combinată, bazată pe criteriul produselor
și al pieţelor, numită organizare matricială.
Pentru a putea realiza o definire cât mai clară şi exactă a marketingului
trebuie avute în vedere câteva lucruri importante:
 marketingul este o funcţie a oricărei organizaţii (atât cele cu scop
lucrativ cât şi nelucrativ). Această funcţie are rol integrator, adică se
împleteşte cu funcţiile tradiţionale complectându-le şi potenţându-le.
 acţiunile de marketing trebuie să fie realizate astfel încât să fie
adaptate funcţie de publicul ţintă vizat.
 realizarea unor asemenea activităţi trebuie să se bazeze pe cunoaşterea
cât mai exactă a nevoilor acestui public şi trebuie să aibă în vedere
metode şi tehnici ştiinţifice.
 finalitatea tuturor activităţilor de marketing trebuie să fie o cât mai
bună satisfacere a nevoilor şi dorinţelor publicului vizat.
 organizaţia care realizează astfel de activităţi nu trebuie să-şi neglijeze
proprii angajaţi, atitudinea faţă de aceştia trebuind să fie identică cu
cea faţă de publicul ţintă.
.
Ca o concluzie la cele de mai sus, am putea spune că marketingul este acea funcţie a
organizaţiei, care prin intermediul unor metode şi tehnici ştiinţifice, permite
identificarea şi satisfacerea, în mod sistematic, a nevoilor, cerinţelor şi dorinţelor
publicului-ţintă la nivelul dorit de acesta.
Această definire a marketingului doreşte să pună în evidenţă caracterul practic,
pragmatic, pe care îl are această ştiinţă. Bineînţeles că o abordare din perspectiva a
ceea ce înseamnă, în general, definirea unei ştiinţe, ar putea să conducă la o exprimare
relativ diferită a conceptului de marketing.
Totuşi, deşi nu conţine termenul de „ştiinţă” sau „stare de spirit”, doi termeni întâlniţi
destul de des în definiţii, definiţia de mai sus pune la cel mai înalt nivel abordarea
practică din perspectiva ştiinţifică şi nu empirică. Mijloacele prin care o anumită
organizaţie cunoaşte şi se adaptează cerinţele mediului, intern şi extern, sunt „metodele
şi tehnicile ştiinţifice”.
Nu în ultimul rând, trebuie precizat că modul în care a fost realizată definiţia, pleacă de
la premisa că prin caracterul său pronunţat aplicativ, marketingul reprezintă, la ora
actuală, pentru orice organizaţie, în primul rând o modalitate practică (ştiinţific
determinată) viabilă de care aceasta trebuie să ţină seama - pentru a desfăşura o
activitate eficientă - şi mai puţin o ştiinţă care trebuie studiată şi dezvoltată pentru a-şi
dovedi utilitatea practică.
 Tema 8.Politica de preț a firmei din domeniul
gospodăririi apelor
 Tarife, plăţi şi alte instrumente economice Serviciile pentru apă tind să
fie responsabilitatea administraţiei publice locale (Serageldin, 1994). Cu
toate acestea, în Sudul Global, veniturile locale ale guvernului sunt de
multe ori insuficiente pentru a ţine pasul cu schimbările demografice şi cu
evoluţiile fizice. În acelaşi timp, potenţialul de recuperare a costurilor la
furnizorii de servicii comerciale este diminuat de către utilizatori de
veniturile medii-scăzute. În plus, dorinţa de a plăti pentru apă variază
adesea în funcţie de calitatea serviciilor, astfel, veniturile insuficiente
pentru exploatare şi întreţinere pot duce la un ciclu de deteriorare a
serviciilor şi de reducere a recuperării costurilor. În timp ce preţurile apei,
care reflectă condiţiile deficitului acesteia şi costurile reale de dezvoltare şi
de livrare a apei pot încuraja un management mai eficient al apei de către
toţi utilizatorii acesteia, tarifarea apei trebuie să continue, de asemenea, şi
să ţină seama de rolul acesteia ca bun social. Acest lucru trebuie păstrat în
minte atunci când se planifică tarifele apei, astfel încât drepturile grupurilor
vulnerabile să fie protejate (Visscher şi alţii, 1999; Peña, 2011).
Mecanismele de taxare adoptate trebuie să fie corespunzătoare şi să
reflecte atât condiţiile locale socio-culturale cât şi pe cele economice.
În sectorul de apă, modele de plată sunt proiectate în cadrul bazinelor
hidrografice. Comunităţile din aval, de exemplu, plătesc utilizatorii de apă din
amonte să se abţină de la practici care subminează integritatea fluxurilor de apă şi
calitatea acesteia. Plata pentru serviciile ecosistemice reprezintă astfel un
instrument pentru gestionarea în comun a resurselor naturale, dincolo de
graniţele oraşului (DST, 2008; Mafuta şi alţii, 2011).
O politică corespunzătoare de preţuri poate încuraja generarea de venituri. Astfel
de politici trebuie să ia în considerare stimulentele şi practicile existente. Tarifele
diferenţiate, care se iau în considerare pentru calitatea apei pot servi ca
stimulente pentru a limita utilizarea apelor de suprafaţă sau subterane în
favoarea celei recuperate, de exemplu. Preţurile apei şi alocările acesteia ar trebui
să reflecte costurile reale ale dezvoltării surselor de apă şi a livrării apei. Preturi
exacte vor încuraja managementul înţelept al apei de către toţi utilizatorii
acesteia, în conformitate cu o strategie urbană integrată de gospodărire a apelor.
3.
Sistemele de tarifare, taxele şi subvenţiile, pot fi utilizate pentru a transfera
beneficiile către grupurile vulnerabile, fără a diminua productivitatea
economică a resurselor de apă. În cazul în care tarifele sunt prea mici pentru a
susţine operarea durabilă şi întreţinerea, în loc să favorizeze consumatorii mai
săraci, sistemul poate contribui la o mai mare inegalitate. Instrumente de
tarifare, cum ar fi creşterea structurii de tip rate grupate şi tarifele pentru
utilizarea în exces, sunt stabilite, astfel încât utilizatorii să plătească mai mult
pentru niveluri mai ridicate de consum. Alte stimulente financiare, cum ar fi
reducerile, reamenajarile subvenţionate şi auditurile pe apă, preţuri de sezon
şi preţurile zonale, pot fi de asemenea utilizate.