Imunoterapie

Imunoterapia în bolile inflamatoare și

autoimune
• Dacă activarea răspunsului imun este benefică pentru
a combate infecțiile și cancerul, există și situații în care
tocmai acțiunea exagerată a sistemului imunitar, care
atacă structuri normale ale organismului, stă la baza
bolii. Este vorba de afecțiunile autoimune, cum sunt
poliartrita reumatoidă și spondilita anchilozantă în
reumatologie și rectocolita ulcerohemoragică și boala
Crohn în gastroenterologie.
• Scăderea răspunsului imun și, în consecință
a inflamației, în aceste situații, este privită
ca o soluție viabilă de zeci de ani, de când s-
au introdus corticoterapia și medicamentele
imunosupresoare, cum este azatioprina, în
tratamentul acestor pacienți. Terapia
biologică reprezintă o soluție pentru
pacienții cu forme severe de boală care nu
răspund la terapia clasică.
• Este vorba de anticorpi monoclonali care
blochează factorul de necroză tumorală
(TNF), cum sunt infliximab și adalimumab,
dar și proteine care împiedică legarea TNF
de receptorii săi, cum este etanercept. Alte
tratamente, cum este anakira, inhibă
acțiunea interleukinelor, având același
obiectiv, de a scădea intensitatea
răspunsului imun.
Stimularea sistemul imunitar
• 1. Terapia cu celule T cu receptor de antigen himeric
este o modalitate nouă și promițătoare de a obține
celule ale sistemului imunitar care să lupte cu
cancerul. Pentru aceasta tehnică, celulele T sunt
recoltate din sângele pacientului și modificate genetic
în laborator pentru a avea receptori specifici pentru
un anumit antigen (numiți receptori de antigen
himeric) pe suprafața lor.
• Acești receptori se vor atașa la proteinele
de pe suprafața celulelor canceroase.
Celulele T sunt apoi multiplicate în laborator
și infuzate înapoi în sangele pacientului,
căutând celulele canceroase și lansând un
atac imun precis împotriva lor. Această
tehnică a demonstrat rezultate foarte
încurajatoare în studiile clinice pe pacienți
cu leucemii și limfoame.
2. Limfocitele care infiltrează tumora.

• Cercetătorii au descoperit că celulele sistemului imunitar

pătrund adânc în interiorul unor tumori și au numit aceste
celule limfocite infiltrante ale tumorilor. Aceste celule T pot fi
recoltate din formațiunile tumorale și multiplicate în
laborator, fiind apoi reintroduse în organismul pacientului. În
studiile clinice la pacienți cu melanom, cancer renal, cancer
ovarian și alte tipuri de cancer, s-a constatat că, după ce sunt
injectate, limfocitele infiltrante luptă activ împotriva
cancerului.
Vaccinuri împotriva cancerului

• Majoritatea știm despre vaccinurile administrate la oameni

sănătoși, pentru a preveni infecțiile, cum ar fi rujeola și
varicela. Aceste vaccinuri folosesc germeni inactivați sau
morți pentru a declanșa un răspuns imun, pregătind sistemul
imunitar pentru a face față infecției. Cele mai multe
vaccinuri împotriva cancerului funcționează în același mod,
antrenează sistemul imunitar să atace celulele canceroase,
cu scopul de a trata cancerul sau de a împiedica reapariția
acestuia după tratament.
• Există, însă, și vaccinuri care previn apariția
cancerului deoarece apără organismul
împotriva unor infecții care pot conduce la
apariția afecțiunilor maligne.
Vaccinuri care previn cancerul.
• Unele forme de cancer sunt cauzate de infecția cu virusuri,
astfel încât vaccinurile care protejează împotriva infecției ar
putea ajuta, implicit, la prevenirea cancerului. De exemplu,
există vaccinuri care previn infecția cu papilomavirusul
uman, virus implicat în apariția cancerului de col uterin și
altor tipuri de cancer. De asemenea, vaccinarea împotriva
infecției cu virusul hepatitic B previne, implicit, cazurile de
cancer hepatic cauzate de acest virus.
Vaccinurile care tratează cancerul
• încearcă să antreneze sistemul imunitar ca să atace
celulele canceroase din organism. În loc să prevină
boala, ele au scopul să combată o boală deja
existentă. Un asemenea vaccin este proiectat pentru a
fi specific, adică să vizeze celulele canceroase, fără a
afecta celulele sănătoase. Unele vaccinuri sunt
alcătuite din celule canceroase, componente ale
celulelor, sau proteine care funcționează ca antigene.
• Uneori, se recoltează celule ale sistemului
imunitar de la pacient, care sunt expuse în
laborator la antigene, înmulțite și reinjectate
pacientului. Vaccinurile conțin, adeseori, și alte
substanțe numite adjuvanți cu rolul de a
amplifica răspunsul imun. Deoarece sistemul
imunitar are celule speciale pentru memoria de
lungă durată, se speră că vaccinul ar putea
continua să acționeze mult timp după ce s-a
administrat, prevenind reapariția cancerului.
Sipuleucel-T
• De exemplu,Sipuleucel-T este un vaccin aprobat în
SUA pentru tratarea cancerului de prostată în stadiu
avansat, care nu mai răspunde la terapia hormonală.
Pentru acest vaccin, celulele sistemului imunitar sunt
recoltate din sângele pacientului și trimise la
laborator, unde sunt expuse la substanțe chimice care
le transformă în celule ale sistemului imunitar
speciale numite celule dendritice.
• Ele sunt, de asemenea, expuse la o proteină
numită fosfatază acidă prostatică, care le
antrenează să recunoască și să declanșeze
un răspuns imun împotriva celulelor
cancerului de prostată. Celulele dendritice
sunt apoi reintroduse în organismul
pacientului prin perfuzie, celulele
dendritice ajutând alte celule ale sistemului
imunitar să atace celulele canceroase.
Immunoterapii nespecifice

• Sunt acele terapii care nu au o acțiune țintită

împotriva celulelor canceroase, ci influențează
răspunsul sistemului imunitar per ansamblu.
Totuși, ca urmare a stimulării sistemului imunitar,
imunoterapiile nespecifice ajută lupta
organismului împotriva celulelor canceroase.
Două imunoterapii nespecifice folosite frecvente
sunt:
• Interferonul. Interferonii sunt proteine naturale
produse de către celule ale sistemului imunitar, ca
răspuns la prezența de agenților străini, fiind numiți
după primele trei litere ale alfabetului grecesc:
interferon alfa, beta și gamma. Interferonul alfa
oprește creșterea și multiplicarea celulelor
canceroase, dezvoltarea vaselor de sânge care
hrănesc tumora și stimulează sistemul imunitar că
atace celulele canceroase. Aceste acțiuni au făcut ca
interferonul alfa să fie produs în laborator și folosit ca
tratament la bolnavii cu tumori maligne.
• Interleukinele sunt un grup de citokine care care
se comportă ca și mesageri chimici pentru
celulele implicate în imunitate. Dintre acestea,
interleukina-2 aduce celulelor imune mesajul de
creștere și diviziune, ajutând sistemul imunitar
să producă celule care distrug cancerul. Aceste
beneficii au făcut ca interleukina-2 să fie produsă
în laborator și utilizată pentru tratamentul
cancerului renal și cancerului de piele, inclusiv
melanomului.
Interleukin-2