Imunoterapia reprezintă o metodă de management terapeutic al patologiilor,

oncologige, bolilor autoimune, afecțiunilor de tip alergic sau infecțios, în cazul cărora
tratamentele convenționale reprezentate de chimioterapie sau radioterapie nu sunt eficiente,
respectiv determină apariția de efecte secundare importante ce depășesc beneficiul terapeutic.

Imunoterapia este folosită pentru tratarea cancerului și are ca principal efect potențarea
răspunsului autoimun anti-tumoral fiziologic al organismului.

Principalele tipuri de cancer în cazul cărora s-au obținut rezultate remarcabile prin
intermediul imunoterapiei sunt reprezentate de melanomul malign, tumorile vezicale aflate în
stadii incipiente de evoluție, limfom non Hodgkin, cancer de sân.

Imunoterapia ca metodă de profilaxie s-a extins ulterior cu vaccinuri împotriva

rubeolei, rujeolei și a febrei galbene. În anul 1981 a fost introdus pe piața farmaceutică primul
vaccin bazat pe un singur antigen de suprafață purificat pentru prevenirea hepatitei B.
Descoperirea interferonului în anul 1957 în Statele Unite ale Americii a fost prima etapă a
studiilor care au dus la apariția vaccinurilor împotriva cancerului.1

Imunoterapie presupune utilizarea de:

 anticorpi monoclonali (limfon non Hodgkin, leucemie limfocitară cronică)

 vaccinuri antitumorale (melanom, tumori cerebrale, cancer de sân)
 terapia cu celule T
 terapia cu virus oncolitic
 imunoterapii nespecifice (leucemie mieloidă cronică, carcinom bazocelular în stadiu
incipient).

Avantajele imunoterapiei:

 încetinirea ratei de proliferare a celulelor tumorale

 diminuarea riscului de diseminare a celulelor canceroase
 susținerea sistemului imunitar
 distrugerea la nivelul tumorii a agenților terapeutici cu rol toxic pentru a distruge
celulele canceroase.

Efectele adverse ale imunoterapiei depind de o serie de factori

1
Immunotherapy of cancer, Hossein Borghaei a, Mitchell R. Smith a, Kerry S. Campbell
  tipul de medicament
 dozele prescrise
 modalitatea de administrare (oral sai i.v.)
 starea generală de sănătate a pacientului
 combinația de substanțe cu rol imunologic administrate.

Principalele reacții adverse asociate imunoterapiei sunt reprezentate de

 eritem tegumentar în cazul imunoterapiei injectabile

 reacții alergice de tip analifactic
 afectare pulmonară manifestată prin tuse, dispnee
 manifestări digestive- senzație de greață, vărsături, diaree
 stare de oboseală accentuată
 senzație de slăbiciune musculară.

Reacțiile adverse de tip alergic ale imunoterapiei se pot manifesta de obicei în decurs
de câteva săptămâni sau luni de la începerea tratamentului, însă pot surveni oricând pe durata
administrării. De obicei, efectele adverse se remit odată cu întreruperea și inițierea
corticoterapiei.

Imunoterapia alergenică

Terapia de desensibilizare reprezintă o formă de imunoterapie care presupune

expunerea în mod repetat a unui pacient cu teren atopic, la un anumit tip de alergen, care este
capabil să declanșeze un răspuns imun specific. Expunerea se face gradual, medicul alergolog
crescând doza de alergen, treptat. Scopul acestei metode de tratament este desensibilizarea
sistemului imun cu reducerea intensității fenomenelor de tip alergic și a riscului de apariție al
evenimentelor de tip anafilactic.

Imunoterapia de alergen specifică este aplicată în special pentru a trata alergiile

sezoniere la polen sau a celor declanșate de acarieni. S-a demonstrat faptul că imunoterapia
alergenică reduce severitatea și frecvența reacțiilor alergice de tipul rinitei alergice, astmului
și urticariei.2

2
Allergen injection immunotherapy for seasonal allergic rhinitis, Moises A. Calderon, Bernadette Alves, Mikila
Jacobson, Brian Hurwitz, Aziz Sheikh, Stephen Durham
 Imunoterapia a constituit o revoluție în tratamentul afecțiunilor neoplazice și
autoimune, gasind soluții potrivite pentru tratarea pacienților în cazul cărora tratamentele
clasice nu ofereau beneficii clinice relevante.

Din păcate, managementul imunoterapeutic poate fi uneori un proces costisitor care

necesită efectuarea de teste suplimentare pentru identificarea pacienților eligibili pentru acest
tip de tratament.

Conceptul de imuno-oncologie

Medicamentele imuno-oncologice potențează răspunsul imunologic normal anti-cancer al

organismului, crescându-i capacitatea de a ataca și de a distruge celulele anticanceroase
(Kamta et al. 2017).

Abordarea imuno-oncologică constă în doua categorii principale:

 imunoterapia pasivă – care facilitează și potențează răspunsul imun existent al

organismului, exemplele includ inhibitorii punctelor de control
 imunoterapia activă – care direcționează celulele imune ale organismului astfel încât
să recunoască, să atace și să distrugă celulele canceroase (exemplele includ vaccinurile
anticancer).

Cea mai de succes până în prezent este imunoterapia pasivă. Manipularea punctelor de
control imun este în prim planul imuno-oncologiei. Punctele de control imun reprezintă
apărarea naturală a organismului împotriva fenomenelor de autoimunitate, ele au rolul de a
stopa răspunsul imun pentru a preveni daunele colaterale de la nivelul celulelor sănătoase,
prin inactivarea sau în anumite cazuri distrugerea limfocitelor activate cum sunt celulele T,
după ce au recunoscut, au atacat și au distrus o celulă canceroasă sau un microorganism.3

In prezent, cele doua tipuri de inhibitori ai punctelor de control disponibile în practica

clinică sunt:

 inhibitorii CTLA-4 – CTLA-4 este o moleculă specializată produsă de celulele T în

faza timpurie a activării lor în organele limfoide care, apoi migrează la suprafața
celulei și inactivează celula T pentru a împiedica un răspuns imun exagerat și
fenomene autoimune nedorite
3
Reacțiile adverse ale imunoterapiei - ESMO Ghidul Pacientului - Reprezentanți ai European Society for
Medical Oncology (ESMO): John Haanen; Karin Jordan; Francesca Longo; Jean-Yves Douillard; Svetlana
Jezdic; Claire Bramley
  inhibitorii căii PD-1 ( inhibitorii PD-1/PD-L1) – PD-1 este o moleculă specializată
care moderează activitatea celulelor T mai târziu în cursul răspunsului lor la cancer și
anume în momentul în care au ajuns la nivelul tumorii. Prin împiedicarea legării PD-1
(„lacătul”) la PD-L1 („cheia”), inhibitorii PD-1/PD-L1 prelungesc și pot chiar revigora
răspunsul imun antitumoral. PD-1/PD-L1 reprezintă un mecanism necesar pentru a
minimiza fenomenele autoimune nedorite și leziunea țesuturilor periferice după ce
celulele sistemului imunitar si-au terminat misiunea. (Boutros et al., 2016)

În practica clinică, a fost aprobată utilizarea mai multor inhibitori CTLA-4 și inhibitori
PD-1/Pd-L1 în diferite forme de cancer. Aceștia sunt testați în studii clinice pentru a fi
utilizați și pentru alte forme de cancer.

Toți inhibitorii CTLA-4 și inhibitorii PD-1/PD-L1 disponibili la ora actuală sunt

anticorpi monoclonali - proteine specializate, țintite, produse în laborator, care se leagă la o
moleculă specifică.

Sunt administrați prin injectare/ perfuzie intravenoasă. În general, sunt administrați ca

tratament unic și uneori pot fi combinați între ei sau în asociere cu chimioterapia (Haanen et
al., 2017).

Tip de medicament Exemplu

Inhibitori CTLA-4 ipilimumab
Inhibitori PD-1 (țintesc „lacătul”) nivolumab, pembrolizumab
Inhibitori PD-L1 (țintesc „cheia”) atezolizumab, avelumab, durvalumab
Terapie combinată ipilimumab + nivolumab