MEDICAŢIA CITOSTATICĂ( ANTINEOPLAZICĂ)

Chimioterapicele anticanceroase, cunoscute şi sub denumirea de medicamente

antineoplazice, antitumorale, citotoxice, citostatice sunt substanţe capabile să blocheze
proliferarea celulară in procese proliferative maligne; efectul citotoxic inseamnă
omorarea celulei maligne. Principala acţiune a acestor substanţe este cea antitumorală.
Insă, in organism pot interfera şi procese fiziologice (cu oprirea acestora), ceea ce
determină apariţia efectelor secundare. Zona terapeutică a acestor medicamente este
ingustă. La acţiunea citotoxică a citostaicelor sunt expuse nu numai celulele canceroase,
ci şi ţesuturile normale care proliferează rapid (măduva hematopoietică, sistemul
limfatic, epiteliul digestiv, foliculii piloşi, epiteliul germinativ al gonadelor, structurile
embrionare), de aici rezultand şi o multitudine de efecte secundare, care se pot
manifesta ca o boală a intregului organism-boala citostatică:
- mielosupresia cu apariţia de leucopenie, trombocitopenie, anemie;de aceea, curele cu
anticanceroase se fac intermitent cu doze mari o perioadă de timp după care este
necesară o pauză ce permite procesul de refacere a unor celule normale şi a apărării
imunologice;
- căderea părului (alopecia);
- inhibarea proliferării mucoasei digestive (a stratului germinativ), cu apariţia de ulceraţii,
stomatite, enterite;
- greaţă, vomă;
- spermatogeneza şi ovogeneza pot fi perturbate atat cantitativ cat şi prin producere de
mutaţii (malformaţii). In graviditate au efect teratogen.
Prin acţiunea mutagenă au efect cancerigen in anumite condiţii;
- efecte metabolice: hiperuricemia, uricozuria, datorită omorarii masive a
celulelor;
- efectul imunodepresiv poate fi atat nedorit, cu scăderea capacităţii de
apărare antitumorală (favorizand astfel proliferarea celulelor maligne şi metastazarea), cu
apariţia de infecţii (in special virotice, dar şi bacteriene, micotice sau parazitare) dar
poate fi şi dorit (alături de corticosteroizi putand fi utili pentru menţinerea homogrefelor
şi a altor ţesuturi transplantate, precum şi in unele boli autoimune).
ANTIMETABOLIŢI
Această grupă cuprinde substanţe ce interferează in special cu sinteza ADN, acţiunea lor
citotoxică se produce in faza S a ciclului celular (fază de sinteză a ADN). Se impart in
3 subgrupe:
a. Antagonişti ai acidului folic
Metotrexatul (Antifolan) este un analog al acidului folic, care inhibă enzima
dihidrofolatreductaza. Administrarea se face oral sau parenteral (injecţii i.m., perfuzii
i.v., i-arterial). Se indică in: leucemii limfatice acute; coriocarcinom; alte tumori solide,
in asociere cu alte citostatice; ca imunodepresiv la bolnavii cu transplant de măduvă, in
diferite boli autoimune. Efecte adverse:scade hematopoieza; ulceraţii
digestive;hepatotoxic mai ales la administrarea orală. Toxicitatea acută a metotrexatului
poate fi combătută prin leucovorină.
b. Analogi ai bazelor purinice, pirimidinice inhibă sinteza nucleotizilor fiziologici,
respectiv a acizilor nucleici prin incorporarea in structura acizilor nucleici in locul
bazelor naturale, producand denaturarea informaţiei genetice.
Mercaptopurina (Purinethol) este o substanţă stabilă, care se administrează oral.
Acţionează ca antimetabolit al adeninei, inhiband formarea de adenilat, guanilat din
acidul inozitinic. Se indică in:leucemii limfatice acute; coriocarcinom, ca medicaţie de
intreţinere; ca imunodepresor.
Azatioprina (Imuran) este un derivat al mercaptopurinei, folosit mai ales ca
imunodepresor.
5-Fluoruracil are toxicitate mare. Se foloseşte ca adjuvant (in asocieri). Se indică in
cancere solide (gastric, colorectal, hepatic, de san, ovarian, al vezicii urinare, pancreatic,
de col uterin). Este greu suportat.
Citarabina (Citozin Arabinozid) se indică in leucemii mieloide acute.
c.Compuşi asemănători antimetaboliţilor.
Hidroxicarbamida (hidroxiureea) se foloseşte in leucemia granulocitară cronică.
L-Asparaginaza este o enzimă care descompune L-asparagina in acid aspartic şi
amoniac. Consecutiv, unele celule neoplazice, indeosebi limfoblaştii leucemiei acute a
copiilor, incapabile să sintetizeze L-asparagina, prezintă fenomene toxice şi mor datorită
deficitului acestui aminoacid constituent esenţial al proteinelor.
SUBSTANŢE ALCHILANTE
Agenţii alchilanţi sunt compuşi care cuprind grupări alchil foarte reactive. Radicalii alchil
se pot lega covalent de atomii de azot aparţinand bazelor purinice şi pirimidinice. Acest
fapt poate determina lezarea acizilor nucleici, cu tulburarea mesajului genetic şi apariţia
de mutaţii. Efectul acestor agenţi seamănă cu cel al substanţelor radiante, de aceea se
mai numesc radiomimetice, pot provoca greaţă, vomă, precum radiaţiile.
a. Beta cloretilamine sau derivaţi de azotiperite
Clormetina sau azotiperita este primul medicament citostatic sintetizat.Are efect toxic
local puternic, distruge ţesuturile, de aceea se administrează numai pe cale i.v. Se
foloseşte in boala Hodgkin, in asocieri.
Efecte adverse: reacţii acute de greaţă şi vomă; administrată incorect poate provoca
tromboflebită, iar injectată paravenos determină o inflamaţie locală severă; este iritantă
pentru ţesuturi; hipotensiune arterială.
Melfalan (Levofalan) se utilizează larg terapeutic in mielomul multiplu, sarcoame.
Clorambucil (Leukeran) este stabil, mai puţin toxic, ceea ce il face avantajos in folosirea
pe cale orală, in condiţii cronice. Indicaţiile majore sunt: leucemia limfatică cronică,
boala Hodgkin şi limfoamele nehodgkiniene.
Ciclofosfamida este agentul alchilant cel mai folosit terapeutic, administrandu-se unic
sau in asociaţii polichimioterapice. Se poate administra oral sau parenteral. Pe langă
efectele secundare ca greaţă, vomă, toxicitate mieloidă, are şi un efect secundar
caracteristic şi anume cistita hemoragică. Indicaţiile principale sunt limfoamele
nehodgkiniene şi boala Hodgkin, mielomul multiplu, carcinoame (pulmonar
microcelular, de col uterin, mamar), tumori solide, etc. Se poate folosi şi imunosupresor.
b. Etilenimine: Thio-Tepa (Girostan) se administrează injectabil (i.v. sau intracavitar-
in pleură, pericard, peritoneu). Este folosită in cancerul de ovar, de vezică, de san şi
boala Hodgkin. Are toxicitate medulară mare (deprimă puternic hematopoeza).
c. Sulfonoxizi: Busulfan (Citosulfan) este un compus stabil ce se administrează oral.
Este de elecţie in leucemia granulocitară cronică.
d. Derivaţi de nitrozouree
Lomustin (Nipalkin) este un compus cu liposolubilitate marcată, indicat indeosebi pentru
tratamentul tumorilor cerebrale.
Streptozocina este un antibiotic cu oarecare selectivitate pe celulele normale şi tumorale
de la nivelul insulelor Langerhans. Se indică in tratamentul insulinoamelor.
e. Derivaţi triazenici
Dacarbazina se indică in tratamentul tumorilor solide: sarcoame, melanom malign.
Procarbazina (Natulan), derivat de hidrazină asemănător se indică in boala Hodgkin,
mai ales in scheme polichimioterapeutice.
f. Compuşii de platină - cisplatin se poate folosi ca medicaţie unică sau in combinaţii
in tumori solide(ovar, testicul, vezică urinară, ORL).
ANTIBIOTICE ANTICANCEROASE
Sunt compuşi naturali, cu afinitate pentru ADN, realizand intercalări intre spiralele de
ADN, complexe cu ADN, modificand structura ADN preformat, devenind astfel
imposibilă replicarea şi transcripţia.
a. Antraciclinele sunt cele mai importante antibiotice anticanceroase, au culoare roşie.
Doxorubicina (Adriamycin, Adriblastin) cu toxicitate mare, se foloseşte larg.
Epirubicina (Farmorubicina) se foloseşte injectabil (i.v., perfuzii). Se leagă de ADN,
formand radicali liberi cu efect citotoxic. Se foloseşte in hemoblastoze, leucemii, tumori
solide ca agent unic sau in asocieri. Efecte adverse: deprimă hematopoieza, cardiotoxic
(efect advers caracteristic); dacă doza ajunge la un anumit nivel apar aritmii, scăderea
contractilităţii şi insuficienţă cardiacă ireversibilă.
b. Bleomicina se indică in cancere cutanate, de căi urinare (datorită acţiunii pe celulele
scuamoase). Nu determină scăderea hematopoiezei. Principalul efect secundar este
fibroza pulmonară.
c.Actinomicine: dactinomicina se indică in cancere testiculare(seminom), unde poate
avea rezultate bune.
d. Inhibitorii topoizomerazelor: etopozida poate fi utilă in cancerul pulmonar cu celule
mici, in cancerul testicular, de san, boala Hodgkin, hemoblastoze. Tenipozida se indică
in limfoamele maligne,tumorile cerebrale maligne, cancerul de vezică urinară.
ALCALOIZI ANTIMITOTICI
Sunt o grupă de chimioterapice anticanceroase care işi datoresc efectul fixării de tubulină,
blocand formarea fusului mitotic şi, astfel, mitoza este blocată in metafază. Colchicina,
datorită toxicităţii nu se mai foloseşte.
Alcaloizii din Vinca rosea - vincristin se indică in leucemii limfatice acute, boala
Hodgkin, limfoame nehodgkiniene, tumori solide (in asociere). Este mai puţin toxică
pentru măduva hematopoietică. Vinblastin se indică mai ales in boala Hodgkin,
limfoame nehodgkiniene. Produce deprimarea măduvei hematopoetice.
HORMONI ŞI ANTAGONIŞTI HORMONALI
Sunt utili in tumori hormonodependente, avand acţiune selectivă asupra acestora, fără
afectarea hematopoiezei.
a.Glucocorticoizii - se pot utiliza in diferite cancere limfatice. Astfel, prednisonul se
poate folosi in leucemia acută limfoblastică, leucemia limfatică cronică.
b. Estrogenii (de sinteză) sunt utili in cancerul de prostată avansat.
Exemple: dietilstibestrol (Distilben), clanisen.
c. Antiestrogenii se indică in cancerul mamar ce conţine receptori de estrogeni ce
stimulează proliferarea (in special sunt eficace in perioada post-menopauză cand 75%
din tumori conţin receptori estrogenici).
Tamoxifenul se administrează oral.
Aminoglutetimida are o eficacitate asemănătoare tamoxifenului in cancerul mamar
metastatic la femeie in postmenopauză, mai ales in caz de metastaze osoase.
d. Androgenii in doze mari pot fi utili in cancerul mamar la femei, cu metastaze.
e. Antiandrogenii (ciproteron şi flutamid) sunt indicaţi pentru tratamentul cancerului
de prostată metastatic.
f. Progestativele (hidroxiprogesteron, medroxiprogesteron) in doze mari pot fi eficace
in cancerul endometrial avansat.
g. Analogii agonişti ai gonadorelinei (goserelin, leuprorelin, triptorelin) se utilizează
in cancerul de prostată metastatic.
IZOTOPII RADIOACTIVI
I131 are o perioadă de injumătăţire de 8 zile, administrat oral in doze foarte mici se
acumulează in tiroidă unde emite radiaţii beta şi gama. Radiaţiile beta, puţin penetrabile
realizează iradierea locală utilă in hipertiroidie şi unele forme de cancer tiroidian. Se
administrează oral, in doză unică sub formă de iodură de potasiu.Utilizarea radioiodului
implică riscuri, incidenţa hipofuncţiei fiind de cca 30%.
P32 se utilizează sistemic, ca fosfat. Se depune in oase. Iradiază ţesutul osos şi măduva
hematopoietică, fiind util in mieloame, policitemie (poliglobulie).