Claude Debussy - La Cathédrale

Engloutie
• Claude Debussy este cel mai influent reprezentant al impresionismului muzical,
creatorul unui stil inovativ, cu o finisare tehnică și cu un aer de natură poetică.
• Debussy a fost promotorul impresionismului, curent de o mare importanță în
cultura muzicală. Compozitorul  a contribuit la dezvoltarea unor noi procedee de
limbaj muzical, din dorința de a crea un stil nou, care ar purifica muzica franceză
prin etosul tradițional.
• Născut ca o reacție împotriva postromantismului care se manifesta prin exces în
materie de expresie, pe când  impresionismul urmărea redarea unor impresii
particulare și fixarea a tot ceea ce era subtil, creând o estetică proprie.
• Debussy a promovat impresionismul cu ajutorul noilor contribuții ce
țin de dezvoltarea diferitor procedee de limbaj. El readuce pitorescul,
analiza sufletească și portretistica vechilor creații franceze într-un
limbaj impresionist.
• El tindea spre a transmite cât mai sugestiv simțurile, încercând să le
transmită în cât mai multă muzică, din cât mai puține note.
• Debussy a creat melodia impresionistă, ce se deosebește prin
delicatețea și plasticitatea nuanțelor și în același timp prin neclaritatea
și nedeterminarea lor.
• Debutul melodiei ne introduce într-o atmosferă plăcută, printr-o
sonoritate profundă de calmitate, unde se folosește scara pentatonică
al lui Sol, folosind cvarte și cvinte paralele suprapuse.
• Debussy ne prezintă tema principală a melodiei.
• De reținut rolul important al basului.
• Aici acordurile pentatonice ale lui sol sunt
folosite peste nota fa în bas. Acestea se
combină pentru a crea armonii în modul
lidian pe fa.

• Mișcarea basului în primele 5 măsuri este

una treptat descendentă, Sol-Fa-Mi
În acest pasaj auzim melodia secțiunii B. Textura se schimbă și se formează efecte de clopot
cristalin. Nota la # introduce creația în modul lidian pe Mi. Toată această secțiune conține repetarea
notei mi, atât la mâna stângă cât și la mâna dreaptă.
Debussy duce progresia de bas mai departe, unde are loc o trecere bruscă în Si.

Debussy folosește acordurile pentatonice de Si major exclusiv pentru trei măsuri

• În acest moment are loc o modulație de la Si major la Mib Major.
0

• În acest pasaj găsim altă modulație cromatică. Planul tonal al lui Debussy s-a tot
mutat de la Sol M(ms 14), apoi Si M (ms 16), Mib M (ms 19), și înapoi la Sol M (ms
22) .
• Acest pasaj este în modul mixolidian pe sol, construindu-se spre marea sosire la do
major care va urma în măsura 28. Multe dintre aceste acorduri sunt formate din
scara pentatonică al lui Fa.
• În măsura 23-24 avem un pasaj melodic la mâna dreaptă care se repetă în măsura
25-26 la mâna stângă.
• Putem observa până acum o preferință a compozitorului pentru tonalitățile majore.
• Trecem în modul mixolidian pe Do. Urmează o progresie acordică

• Mișcarea basului din ms 40 este una treptată descendentă (2M), coborand

de la nota Do-Sib-Lab . În ms 42 avem un pentatonic pe Sib, iar cu apariția
notei Lab(ms 44) se crează o sonoritate de lidian pe Lab.
• Are o loc o trecere enarmonică de la Lab la Sol# .
• Se ține pedală pe Sol# pentru a crea modul eolian pe sol#
• Melodia care a fost sugerată în deschidere este acum repetată și
dezvoltată.
• Din măsura 47 până in măsura 54 suntem in modul eolian pe Sol #,
din măsura 55 se schimbă modul, mai exact frigian pe Sol#
 Do#M SiM7m LaM7m Do#M7m Sol#M7m Re#M7m Sol#M7m Do#M7m Sol#M7m
Re#M7m 7m

• Aceasta este o serie de acorduri paralele de septimă de dominantă, în

mod traditional fiecare acord ar fi trebuit rezolvat, însă Debussy se
abate de la această regulă.
• Muzica este neclară, tensionată datorită ciocnirii secundei mari Fa#-
Sol# cântată in registrul grav de către mâna stângă.
• Revenim la planul diatonic în tonalitatea Do M. Avem și prezența basului ostinat.

• Se revine la modul mixolidian pe Do

• În finalul lucrării muzicale, revine tema de început, iar din punct de
vedere tonal se stabilizează pe Do M .