Abordarea etno sociologică

https://www.youtube.com/watch?
v=cniJ6TIjygY
Daniela ROVENTA-FRUMUSANI 2012
Analiza discursului.Ipoteze si ipostaze
 Etnografia comunicării
• Reprezentată de Dell Hymes şi J. Gumperz,
etnografia comunicării adoptă un demers
inductiv şi “naturalist” – observarea
evenimentelor de comunicare în mediul lor
natural: spital, cafenea, şcoală, familie. Va fi
vorba despre o lingvistică ce a descoperit
fundamentele etnografiei şi o etnografie ce a
descoperit conţinuturile lingvisticii
 Dell Hymes-SPEAKING
• “Setting” (cadrul fizic: spaţio-temporal şi cadrul psihologic: de
pildă ambianţa decrispată a unui dejun în familie);
• “Participants” – incluzând locutorii şi interlocutorii, precum şi pe
toţi actorii prezenţi la eveniment (participanţi sau nu la
conversaţie);
• “Ends” – incluzând atât scopul sau intenţia, cât şi rezultatul
activităţii de comunicare (în cazul unei cine de familie, alături de
scopul satisfacerii unui impuls de la baza piramidei maslowiene,
apare ca rezultat şi empatia, relaţia convivială consolidată);
• “Acts” – etichetă ambiguă, acoperind atât conţinutul mesajului
(temele conversaţiei), cât şi conotaţia globală (mesaj referenţial
sau directiv etc.);
 Dell Hymes-SPEAKING
• “Key” – detaliere a componentei precedente, precizează tonul (glumă,
reproş, predică) evenimentului de comunicare;
• “Instrumentalities” – evidenţiază în primul rând canalul şi codurile
comunicării, mai exact pe cele cu semnificaţie deosebită pentru
participanţi (codul vestimantar la un dineu monden, interviu de
angajare etc.);
• “Norms” – reprezintă atât mecanismele interacţionale ale conversaţiei
(gestiunea intervenţiilor, întreruperi, schimbarea temei, etc.), cât şi
presupoziţiile socio-culturale în vigoare în cadrul unei comunităţi;
• “Genre” – ca entitate discursivă, corelată unei anumite situaţii de
comunicare (o conversaţie familială este personalizată, în cadrul
acesteia ponderea o au conţinuturile implicite etc.).
 Concepte fundamentale
• Cele două concepte esenţiale dezvoltate de
etnografia comunicării sunt competenţa de
comunicare și comunitatea de comunicare
• stilul și temele conversaţiei sunt predeterminate de
cadrul spaţio-temporal şi cultural (“La mulţi ani!”
rostit în afara momentului potrivit va fi perceput ca o
ironie; principiul politeţii va comanda în Europa
sincronizarea – la un compliment se răspunde fie cu
un compliment, fie cu o mulţumire, la indienii din
America la un compliment nu se răspunde deloc).
 Garfinkel si etnometodologia
• Etnometodologia s-a născut în anii ’60 la Los Angeles în jurul
lui Garfinkel ca promotor al criticii sociologiei tradiţionale.
“Studies in Ethnomethodology” (1967
• Etnometodologia studiază un nou continent, familiar şi
straniu, apropiat şi depeizant (“nu e nevoie să călătoreşti
foarte departe precum antropologii pentru a descoperi
misterul necunoscutului”).
• Faptele sociale sunt astfel (contrar afirmaţiei lui Durkheim)
construite prin activitatea continuă a indivizilor care pun în
joc o metodologie profană. Actorii interpretează constant
realitatea socială, inventează viaţa într-un bricolaj permanent
 Indexarea
• Indexarea pleacă de la premisa că viaţa socială se
constituie prin intermediul limbajului, dar că un cuvânt
nu îşi capătă sensul complet decât în contextul de
producere/receptare, altfel spus indexat unei situaţii de
interacţiune
Ex A –Am un fiu de treiseprezece ani.
B – Foarte bine.
A – Am şi un câine.
B - Atunci, îmi pare rău.
 Reflexivitatea
• Reflexivitatea vizează simultan construirea regulii şi
aplicarea ei.“când mă aşez la coadă pentru a aştepta
autobuzul arăt că am înţeles codul social şi contribui
activ la respectarea lui. Practica mea face ca acest cod
social să existe” (Jean Lohisse, 2001: 159).
Ex“Ştiţi că eu nu torn” (enunţul pronunţat de Pablo de la
centrul de readaptare a drogaţilor) semnifică multinivelar:
“M-aţi invitat să torn.”;
“Răspunsul meu este negativ.”;
formulează implicit legea tăcerii.
 Accountability (descriptibilitatea)
• se referă la faptul că în măsura în care o interacţiune
socială este descriptibilă, ea poate fi realizată prin
acţiunile practice ale actorilor
• Metoda principală a etnometodologului va fi
urmărirea – tracking. Etnograful trebuie să găsească
mijloacele de a fi acolo unde are nevoie să fie, să
vadă şi să audă, să dezvolte încrederea între el şi
subiecţi şi să pună o sumedenie de întrebări. Toate
aceste comportamente caracterizează observaţia
participativă