ACTIVITATEA PROFESIONALA SI VIATA FAMILIALA Cariera profesională și viața de

familie. Ce au în comun munca și dragostea

Cariera profesională și viața de familie  ne conturează identitatea, împlinirea, apartenența.

Am întâlnit  de multe ori, în experiența mea de psihoterapeut, ideea că atunci când avem
probleme în relația de cuplu e nevoie să depunem efort pentru a le rezolva, dar când vine vorba
de locul de muncă, pornim de la ipoteza că problemele trebuie îndurate.
 
Esther Perel în podcastul How’s work oferă o perspectivă utilă asupra felului în care putem
depăși conflictele, dezacordurile sau lipsa de încredere la serviciu. Cum putem înțelege mai bine
dificultățile pe care le întâmpinăm la muncă? Ea vorbește despre câteva concepte utile pentru a
înțelege dinamica relațională la muncă. Și asta pentru că locul de muncă, la fel ca familia, este un
sistem relațional.
• „Moștenirea” relațională sau CV-ul relațional
• Fiecare dintre noi aduce la muncă nu doar abilități, talent și efort, ci și o perspectivă personală asupra
relațiilor, formată din experiențele pe care le-am avut. Aceasta se manifestă la locul de muncă atunci
când e nevoie să decidem dacă cerem ajutorul unui coleg, dacă delegăm sarcini, dacă simțim sau nu
loialitate față de colegi, dacă acceptăm sau nu să muncim mai mult decât ceilalți și ce atitudine avem
față de cei care gândesc altfel decât noi.
• Această moștenire relațională poate merge în două direcții principale:
• relațiile sociale ocupă un rol central –  am învățat că putem avea încredere în cei din jur, că
putem forma o rețea de sprijin (alții ne ajută când avem nevoie, noi îi ajutăm când au nevoie)
și că în general, nu suntem singuri pe lume;
• relațiile sociale ocupă un loc periferic – am fost învățați să trebuie să ne descurcăm singuri, că
nimeni nu ne poate ajuta la fel de bine cum ne-am ajuta singuri – în general, suntem pe cont
propriu în această lume.
• Când persoane cu moșteniri relaționale opuse interacționează la locul de muncă, apar dificultăți și probleme.
• Esther Perel atrage atenția și asupra faptului că, așa cum oamenii au în prezent mai multe relații de cuplu (în
unele cazuri, cu aceeași persoană), vor avea mai multe locuri de muncă sau chiar mai multe cariere de-a
lungul vieții. Iar întrebarea cea mai importantă în acest context este: pot angajații să aibă mai multe cariere în
același loc de muncă?
• Toți angajații încearcă să răspundă la două nevoi diferite (la fel ca în relațiile de cuplu): nevoia de stabilitate,
de apartenență și de siguranță și nevoia de creștere, de dezvoltare, înnoire și semnificație. Iar angajatorii încep
deja să ia în considerare aceste nevoi, apărând în vocabularul de business tematici precum siguranța
emoțională, autenticitate, vulnerabilitate, transparență și apartenență – toate subiecte care țineau până acum de
sfera emoțională și personală. Observăm astfel o fluiditate între sfera emoțională și sfera economică sau de
business: nevoile și atitudinile specifice relațiilor personale apar și în activitatea profesională și invers.
• Cariera profesională și viața de familie – mai dinamice ca oricând
 
• Putem vorbi chiar de un capitalism emoțional – iar cel mai sugestiv exemplu al acestui fenomen este felul în
care alegem partenerii de cuplu. Întâlnirile în ziua de azi, devin din ce în ce mai asemănătoare cu un interviu
pentru un job: evaluăm un potențial partener în funcție de ceea ce oferă, în funcție de ceea ce putem noi oferi
și în termeni de „cea mai bună ofertă” – cea care ne va convinge să renunțăm la aplicațiile de dating.
• Activitatea profesională – de la structură la rețea
• „Azi părăsim o relație de cuplu nu pentru că suntem nefericiți, ci pentru că am putea fi mai fericiți.
Același lucru este valabil azi și pentru locul de muncă.” 
• Evoluția noastră profesională reflectă dinamismul social general. Dacă bunicii noștri au trăit
toată viața în același loc în care s-au născut și au muncit în aceeasi companie până când au
ieșit la pensie, majoritatea dintre noi părăsim locul în care ne-am născut și vom schimba mai
multe locuri de muncă până la pensie.
• De-a lungul a trei generații, am făcut saltul de la o structură fixă, cu ierarhii precise, roluri
clare, reguli fixe și limite solide între angajator și angajat la o rețea deschisă și flexibilă, în care
angajatul și angajatorul se află într-o permanentă conversație și negociere. În prezent, una
dintre preocupările majore ale angajatorului este: „Cum o să te fac să vrei să rămâi în compania
mea?”. Angajații caută în continuare apartenența la locul de muncă, însă vor să aibă libertatea
de a renunța la aceasta oricând, pentru un loc de muncă mai bun.
• Locul de muncă – o sursă a identității noastre
• La fel cum privim relațiile de cuplu ca pe o sursă a identității noastre – căutăm un partener
care să ne ajute să devenim cea mai bună versiune a noastră, astăzi căutăm un loc de muncă
flexibil astfel încât să se adapteze nevoilor noastre personale. Job-ul ne poate ajuta să creștem
din punct de vedere emoțional și poate contribui la starea noastră de fericire.

• Așa cum bunicii noștri au trăit într-o economie de producție, părinții noștri într-o economie de
servicii, noi trăim într-o economie bazată pe identitate. Dacă generațiilor anterioare li s-a spus
care este identitatea lor, generația actuală trebuie să descopere propria identitate. Și facem
acest lucru explorând oportunitățile profesionale și luând decizii profesionale care vor decide
nu doar ce vom face, ci și cine suntem.