DEPISTAREA PRECOCE A

COPIILOR CU DIVERSE
PROBLEME DE DEZVOLTARE
Sursă: Suport de curs ”Tulburările de dezvoltare neuropsihică la copii”
autor: Pintilii Alina-logoped
Introducere:
◦ Sistemul nervos (SN) al copilului reprezintă un ansamblu morfologic şi
funcţional specific ce realizeză controlul şi modularea funcțiilor întregului
organism.
◦ Întârzierea în dezvoltarea SN poate apărea datorită unor cauze:
◦ Genetice;
◦ hormonale ;
◦ sau datorită altor cauze.
Diagnosticarea: ◦ Unele tulburări de dezvoltare pot fi
diagnosticate chiar de la naştere.
◦ Totuşi, multe probleme de
dezvoltare se observă mult mai
târziu, când copilul este mai slab
dezvoltat, decât colegii de grupă.
◦ Mulţi copii, care prezintă întârziere
a creşterii au şi o dezvoltare
neuropsihică întârziată.
Tulburările de dezvoltare reprezintă o categorie de probleme ale
sănătăţii mentale, în care copii au dificultăţi, în îndeplinirea
sarcinilor timpurii de dezvoltare precum:

◦ vorbirea,
◦ comunicarea,
◦ socializare,
◦ achiziţiile cognitive (gîndirea şi învăţarea),
◦ şi achiziţiile motorii.
 Dezvoltarea copilului este determinată de
următoarele trei domenii principale:
1.Dezvoltarea fizică, include toate
aspectele legate de dezvoltarea
corporală (înălţime, greutate, muşchi,
glande, creier, organe de simţ),
abilităţile motorii (de la învăţarea
mersului până la însușirea scrisului).
Totodată aici se includ aspectele
privind nutriţia şi sănătatea.
2. Dezvoltarea cognitivă include toate procesele mintale, care intervin în actul
cunoaşterii sau al adaptării la mediul înconjurător. În stadiul timpuriu de
dezvoltare se includ următoarele abilități, precum:
• percepţia,
• imaginaţia,
• gândirea,
• memoria,
• învăţarea şi limbajul.
3.Dezvoltarea psiho-socială și emoțională cuprinde,
aspectele legate de personalitate şi dezvoltarea
socială ca părţi integrative.
Dezvoltarea emoţională este importantă și necesită să
fie evaluată prin faptul că exprimă impactul familiei
şi societăţii asupra individului.
 Pentru a atinge aceste obiective, este necesar de un sistem de
diagnoză timpurie, care să cuprindă:

- detectarea devierii copilului din perioada nou-născutului;

- să determine cauzele acestor abateri;
- să furnizeze o corecție medicală psiho-pedagogică.
Un astfel de sistem ar trebui să includă:
- screening-ul tuturor copiilor din primul an de viață;
- diagnosticul diferențial pentru diagnosticarea corectă;
- organizarea îngrijirii corective din momentul stabilirii primei suspiciuni de
abatere în dezvoltare.
Concluzie:
◦ Studiile în domeniul pedagogiei,
psihologiei generale și speciale,
demonstrează că primii doi, trei ani de
viață sunt esențiali pentru dezvoltarea
copilului. Prin urmare, diagnosticul
precoce a copiilor cu nevoi
educaționale speciale, este o prioritate.
Argument

◦ Vârsta timpurie prezintă mai

multe oportunități de corectare
datorită plasticității psihicului
copilului și o mai mare
sensibilitate la efectele care
vizează corectarea dezvoltării
mentale a copilului.
Vă mulțumesc pentru atenție!