Tema „Stabilitatea economică”

1.Stabilitatea economică-definiție și caracteristică.

2.Produsul intern brut-indicator macroeconomic.
3.Fenomenele de dezechilibru macroeconomic-
inflația și șomajul.
1.Stabilitatea economică-definiție și
caracteristică.
 Stabilitatea economică

este o situație în care o țară nu prezintă variații mari în principalii săi indici
macroeconomici. Cei mai importanți sunt inflația, șomajul și produsul intern
brut (PIB).
În general, o economie este considerată stabilă dacă prezintă un avans mic în
PIB și în nivelul ocupării forței de muncă.
De asemenea, creșterea medie a prețurilor de piață ar trebui să fie minimă.
Cei mai importanți indicatori de stabilitate economică sunt următorii:
1.Creștere economică modestă: Acest lucru este important deoarece, dacă PIB-ul crește la rate
foarte mari, se pot acumula presiuni inflaționiste.
2.Inflație scăzută și stabilă: Atunci când prețurile nu prezintă fluctuații puternice, agenții
economici se confruntă cu o incertitudine mai mică. Apoi, vor avea mai multă încredere să
investească în țară.
3.Șomaj minim: O economie stabilă se apropie de rata naturală a șomajului. Acest lucru este
posibil în măsura în care nivelul ocupării forței de muncă crește datorită creșterii PIB-ului.
4.Monedă stabilă: O parte a stabilității este un curs de schimb fără fluctuații puternice.
Dacă această condiție este îndeplinită, exportatorii și importatorii vor putea să își facă proiecțiile
cu mai puțină incertitudine.
2.Produsul intern brut-indicator
macroeconomic.
 Produsul Intern Brut 

reprezintă rezultatul final al activităţii economice, care corespunde valorii bunurilor şi

serviciilor produse pentru consumul final. 
PIB-ul este valoarea brută a bunurilor şi serviciilor finale, produse în interiorul teritoriului
economic naţional de totalitatea rezidenţilor (naţionali şi străini), evaluată la preţurile de
piaţă, într-o perioadă de timp (de regulă un an).
Cu alte cuvinte, totul ce a fost creat și consumat în această economie (automobile, servicii,
case, grâu, ouă, activități ale funcționarilor publici, legume, fructe, telefoane, etc.) este
evaluat la prețul de piață și deteemină PIB-ul țării.
Dacă PIB-ul unei țări crește, înseamnă că populația produce și consumă mai multe bunuri și
servicii, și invers.
PIB-ul include doar bunurile finale.
Pentru a evita supraevaluarea PIB-ului în calcul se iau doar bunurile și serviciile finite, care sunt
destinate consumului propriu zis.
Să presupunem că, un producător de făină cheltuiește 10 lei pentru un kilogram de făină și vinde
această faină companiei „Franzeluța”. “Fanzeluța” la rândul său, va coace pâine și o va vinde pe
piață. În PIB v-a fi inclusă doar pâinea la prețul ei de piață, deoarece cei 10 lei cheltuiți pentru
făină sunt deja incluși în pâine. Pâinea este produs final, dar făina este un bun intermediar.
Bun final este un produs destinate consumului propriu zis care nu necesită nici o prelucrare pentru
a fi consumat.
Bun intermediar sunt cele folosite ca materie primă pentru producerea altor bunuri sau materiale
care necesită a fi prelucrate.
PIB-ul poate fi calculat prin mai multe metode. Cel mai des folosită
metoda este cea a cheltuielilor.
Astfel PIB-ul calculate după metoda cheltuielilor:
PIB=C+I+G+NX
Unde,
C-cheltuieli de consum
I-cheltuieli pentru investiții
G-cheltuieli și investiții guvernamentale
NX-cheltuieli pentru export și import