FERICIREA

Elev: Grigore Pavel-Norocel

Clasa: a XII-a D
Coordonator: Prof. Căldură Simona
 Ce este fericirea?
Premisele filosofice și psihologiece care stau la baza conceptului de fericire se
regăsesc în piramida lui Abraham Maslow

NEVOILE / NECESITATILE
• NECESITATEA SECURITATII EMOTIONALE
• NECESITATEA DE RECONFIRMARE A VALORII
• NECESITATEA DE A AVEA PREOCUPARI CREATIVE
• NECESITATEA DE A AVEA OBIECTE ALE
DRAGOSTEI
• NECESITATEA SENZATIEI DE PUTERE
• NECESITATEA STATORNICIEI
• NEVOIA DE IMORTALITATE
 Componentele fericirii
 COMPONENTA PLĂCERII (GR HEDONE - PLĂCERE)
CĂUTAREA PLĂCERII DE NATURĂ SENSIBILĂ, MATERIALĂ,
PALPABILĂ (ex: mâncare, statul în natură, postări cu mâncare, băutura, vacanțe,
confort, etc)
 COMPONENTA ÎMPLINIRII (GR EUDAIMONIA - ÎMPLINIRE
PERSONALĂ, SUFLETEASCĂ, BUNĂSTARE) - ex: relațiile cu oamenii
importanți, cu alte viețuitoare, contribuția-ajutorul dat celuillalt,etc
 COMPONENTA DORINȚEI
FERICIREA REZIDĂ DIN PLĂCEREA DE A TE BUCURA DE DIVERSE
LUCRURI SAU DE ÎMPLINIREA TUTUROR DORINȚELOR PE CARE LE
AI.
 COMPONENTA FACTORILOR DE SOCIALIZARE: EREDITATEA -
GENETICA, MEDIUL SI ALEGERILE (experiența de grup și experiența
personală)
 Ce este perfecționismul?
 Un perfecționist își crește asteptările până la niște standarde
nerealistice, care pot fi extrem de greu, sau chiar aproape
imposibil de atins.
 Aceasta este esența perfecționismului.  Prin definiție,
perfecționismul este inabilitatea de a fi mulțumit cu ceva
până când nu este perfect. 
 Perfect pentru tine, ca pentru cineva din exterior.
 În realitate, perfecțiunea la care un astfel de caracter aspiră este,
nimic altceva, decât o iluzie. O iluzie indusă de el însuși, în mod
repetat, astfel încât acesta speră ca acțiunea sau lucrul pe care îl
face să pară în ochii celor din jur un succes desăvârșit, infailibil.
 Poate un perfecționist să fie
fericit?
 Multe persoane privesc perfectionismul ca pe un lucru pozitiv și nobil, ca
pe o virtute care îți crește şansele să fii o persoană de succes, dar de fapt,
perfecționismul se alimentează din frica de a face greşeli. În ciuda a ce pare
să sugereze termenul de perfecționism, el nu înseamnă să tinzi să fii
varianta ta cea mai bună. Perfecționismul nu înseamnă o creştere personală
sănătoasă, ci mai degrabă presupune presiunea ca ceea ce faci să fie foarte
bine.Deşi nu există o definiție perfectă a perfecționismului, acesta implică:
 Încercarea continuă de a atinge standarde înalte (pentru tine și pentru
ceilalți)
 Să te evaluezi pe tine ca persoană bazându te pe abilitatea ta de a atinge
acele standarde foarte înalte
 Trăirea unor consecințe negative (dezamăgire, demotivare) în urma
neatingerii acelor standarde
 Poate un perfecționist să fie
fericit?
 Perfecționismul se alimentează din frica de a face greşeli şi din credințele
conform cărora greşelile te fac să fii mai puțin valoros, mai puţin plăcut de alții
(chiar devalorizat) sau că greşelile duc la rezultate dezastruoase.Paradoxul
perfecționismuluiMulte persoane privesc perfecționismul ca pe un lucru pozitiv
și nobil, ca pe o virtute care îți creşte şansele să fii o persoană de succes.
Oamenii au diverse motive pentru a fi perfecționiști: vor spune că le permite să
fie eficienţi, organizați sau să fie pregătiți pentru orice. Chiar dacă prin a avea
standarde înalte şi scopuri ambițioase ne creştem şansele să avem reuşite în
viață, uneori ele se pot transforma în obstacole serioase în calea noastră către
fericire și pot chiar să ne împiedice performanța. De exemplu, amânăm să
începem o activitate de teama că nu o vom face foarte bine sau o evităm
(făcând orice altceva), cu speranţa că se va rezolva de la sine sau că nu va mai
trebui făcut (Îți sună cunoscut?). Astfel, anxietatea pe care o simțim în legătură
cu felul în care vom performa ne sabotează performanța. Trăim stresați si nu
reuşim să ne bucurăm de viață.
 Poate un perfecționist să fie
fericit?
 Chiar dacă avem standarde înalte, ele se pot transforma în obstacole
serioase.Descrierea unei persoane perfecționiste ar suna cam aşa în termeni
pozitivi: dedicată, perseverentă, om pe care te poți baza. În sens negativ, ar fi
cam aşa: critică, nerealistă, caută aprobarea celorlalți, trăiește multă
anxietate.Domeniile vieţii în care cineva poate fi perfectionist sunt: locul de
muncă / școală, organizare şi curățenie, familie și alte relaţii, timpul liber,
felul în care vorbeşte şi scrie, mâncare / greutate / formă a corpului, igiena
personală, sport.Să faci foarte bine în toate domeniile vieţii este o chestiune
de auto-sabotaj, căci există puține șanse să reușești acest lucru în timp ce
trăiești o viață echilibrată. Această senzație de presiune constantă este foarte
probabil să te facă să te simți mereu tensionat și stresat, ca și cum ai fi pe
marginea prăpastiei. De asemenea, fiind perfecționist, adesea ajungi să te
simți vulnerabil pentru că aproape niciodată nu atingi acele standarde înalte
pe care ți-le impui și ajungi să te simți ca un eșec.
 Poate un perfecționist să fie
fericit?
 Există o diferență între perfecţionism şi excelențăStandardele
de neatins sunt atât de înalte și inflexibile încât chiar și faptul
că ajungi la ele vine cu un cost considerabil de mare. Atunci
când nu atingi standardul impus, în loc să crezi că a fost într-
adevăr nerealist, vei ajunge la concluzia că nu ai muncit
suficient sau ai eşuat. Atunci, devii foarte critic și exigent cu
tine și îți spui „Sunt așa un prost!”, „Trebuia să fac mai bine!".
Apoi, ca emoții apar furia, frustrarea, anxietatea, depresia,
vinovăţia şi ruşinea.Să ai aceste aşteptări atât de inflexibile de
la tine poate avea un impact negativ asupra stării tale de bine,
generând rigiditate, frustrare, izolare socială, motivație scăzută,
blocaj emoțional, depresie și o puternică senzație de eşec.