Perfecționismul este o balanță greu de echilibrat

Conform unui studiu publicat în Journal of Applied Psychology al Asociației Americane de

Psihologie, perfecționismul este caracterizat de eforturi ca totul să iasă fără greșeală, de
setarea de standarde nerealist de înalte și de autocritică excesivă atunci când un individ își
analizează acțiunile. Cercetarea mai spune că perfecționiștii tind să fie inflexibili și rigizi cu
privire la gradul de performanță pe care și-l doresc și că adesea percep performanța într-o
manieră binară – ori există, ori nu, nu e loc de zone gri. Atunci când perfecționiștii nu reușesc
să atingă nivelul imaginat de performanță, cu oricât de puțin, de obicei percep situația ca un eșec
total, mai ales că își judecă performanțele prin filtrul unor standarde nerealiste. Chiar și atunci
când reușesc să atingă performanța dorită, perfecționiștii rămân critici la adresa propriei
persoane, așa că nu reușesc să se bucure de nicio reușită și adesea își setează un prag
mental și mai înalt pentru următoarea „performanță perfectă” pe care o imaginează.

De obicei, perfecționismul este strâns legat de caracteristici ale personalității individului, mai
spun specialiștii, astfel că angajații care caută excelența sunt, de obicei, și cei are au ca trăsătură
de personalitate conștiinciozitatea. Diferența dintre perfecționism și conștiinciozitate stă
tocmai în concentrarea pe a face ceva fără greșeală – perfecționiștii caută compulsiv să
performeze mereu fără greșeală, conștiincioșii caută să exceleze. De asemenea, perfecționiștii
sunt mai instabili emoțional în cazul unei greșeli și înregistrează un grad ridicat de gânduri
dubitative sau critică de sine.

Un studiu Harvard Business Review (HBR) mai arată că tendința spre perfecționism a crescut
constant în ultimii 30 de ani. La cercetare au participat tineri din Marea Britanie, SUA și Canada,
dar datele colectate spun că tendințele și comportamentele perfecționiste au crescut cu 32%
în ultimele trei decade.

Totuși, un alt studiu publicat în jurnalul Procedia Economics and Finance spune că nu există
doar efecte negative ale perfecționismului, ci că acesta are și avantaje. Astfel,
perfecționismul pozitiv este asociat cu un grad mai mare de implicare a angajaților la
birou, astfel că poate avea efecte pozitive asupra stării de bine la locul de muncă, ceea ce
ferește angajații de burnout. Angajații care adoptă un perfecționism positiv au un temperament
mai pozitiv, o stimă de sine crescută și o bunăstare care le permite să atingă mai ușor
obiectivele setate. Tot ei sunt cei care sunt mai înclinați către învățare și tind să performeze
bine în rolurile lor și să ia și responsabilități în plus. Totuși, cercetătorii atrag atenția că punctul
de echilibrul optim al perfecționismului pozitiv este fragil și că e simplu ca angajații să
ajungă la perfecționism negativ, fără să-și dea seama, chiar dacă un rol în această balanță o
joacă și starea psiho-emoțională a individului.

Distincția dintre perfecționismul pozitiv și cel negativ este făcută și într-un articol științific
din European Journal of Economics, Finance and Administrative Sciences în care specialiștii
menționează că diferența dintre perfecționismul pozitiv și cel negativ își are rădăcinile în
teoriile comportamentale, unde comportamentele similare pot fi asociate cu efecte emoționale
diferite, în funcție de elementele negative sau pozitive de care se lovește individul în mediul
profesional, adică dacă primește reacții pozitive sau negative din partea superiorilor.

Și un articol BBC menționează că o analiză a unor studii efectuată de Georgia Institute of

Technology arată că există două tipuri de perfecționism: cel care caută excelența și cel care
vrea să evite cu orice preț greșeala. În timp ce perfecționiștii care caută excelența au ca
obiectiv performanța, perfecționiștii care vor să evite greșeala fac din asta singurul lor țel. BBC
mai notează că, în mod suprinzător, datele arată că nu există o diferență notabilă în ceea ce
privește performanța efectivă înregistrată, adică un angajat perfecționist nu înseamnă automat un
angajat productiv.

Tipuri de manageri perfecționiști

În ceea ce-i privește pe manageri, HBR notează că există trei tipuri de manageri
perfecționiști:

Perfecționistul orientat către sine. Manageri care au credințe interioare legate de faptul că a fi
perfecționist și a căuta perfecțiunea sunt elemente care aduc beneficii. De obicei, acești
manageri au gânduri negative despre ei înșiși și își evaluează negativ activitatea atunci când
nu reușesc să atingă propriile standarde imaginate. Acești manageri fac tot posibilul să-și
mențină constantă performanța și sunt în pericol de a suferi de anxietate, gânduri ruminative și
burnout.

Perfecționistul „social”. Manageri (dar și angajați) care au impresia (de cele mai multe ori
greșită) că ceilalți așteaptă de la ei să fie perfecți. Acest gen de manangeri sau angajați cred că
respectul sau acceptarea de către ceilalți sunt elemente care le condiționează atingerea
standardelor perfecte pe care superiorii sau colegii lor pare că le impun. Astfel, acești manageri
își creează presiuni psihice suplimentare și pot ajunge adesea să sufere de manifestări fizice –
aritmii, probleme de somn, dureri de cap etc.

Perfecționistul orientat către ceilalți. Acesta este cel mai des întâlnit tip de perfecționism la
manageri. Acești manageri dau mare importanță dorinței celorlalți de a fi perfecți și setează
standarde de performanță foarte înalte pentru echipă. Evaluările se fac dur, iar acest tip de
perfecționism dus la extrem ajunge adesea să afecteze relațiile interumane și atmosfera de la
birou. De obicei, acest managerii din această categorie sunt percepuți drept ostili, inspiră
teamă și se manifestă cu furie atunci când ceilalți nu reușesc să atingă performanțele care
le-au fost setate de management.

Cum scapi de perfecționism la birou

Fă schimbări mici. Analizează-ți comportamentul la birou și vezi unde sunt punctele nevralgice,
apoi încearcă să-ți schimbi și abordarea și să-ți dai seama că succesul nu depinde de a face totul
perfect.
De exemplu, atunci când scrii un e-mail, îți pot seta o alarmă după un timp, astfel încât să fii
forțat să-l trimiți și să nu stai minute în șir să-l analizezi la infinit.

Setează așteptări realiste. Fie că e vorba de tine sau de ceilalți, setează așteptări realiste. Atunci
când ridici bara de performanță mult prea sus ai mari șanse fie să fii dezamăgit de tine, fie să-i
frustrezi pe ceilalți care nu vor putea niciodată să atingă acel nivel setat. În plus, setarea unor
așteptări realiste te va feri pe tine sau echipa de burnout și va face lucrurile mai ușoare. Poți
începe să schimbi treptat aceste așteptări – începe pe rând, cu câte un proiect.

Acceptă eșecul. Perfecționismul negativ se ferește de eșec și greșeli, așa că încearcă să-ți
schimbi perspectiva și să privești greșelile sau lucrurile care nu au mers cum te așteptai ca
oportunități de învățare. Asta te va ajuta, cu timpul, să devii conștiincios și să cauți excelența, nu
să preferi perfecționismul pentru că vrei să te ferești de greșeală.

Cere părerea celorlalți. Perfecționiștii sunt foarte critici cu ei înșiși, de obicei, așa că părerea
celorlați s-ar putea să-ți ofere o perspectivă nouă. Poate lucrurile nu sunt atât de rele sau greșite
pe cât le percepi. Cu timpul, încearcă să înlocuiești abordarea critică cu una realistă, bazată pe
date sau fapte.

Fii selectiv. Analizează-ți activitatea și alege care sunt elementele cele mai importante pentru a
face performanță în cariera ta. În acest fel te vei putea concentra pe ele și vei fi mai puțin tentat
să faci absolut toate aspectele perfect.

Gestionează-ți volumul de muncă. Perfecționiștii ajung des să muncească în exces, așa că

întreabă-te dacă lucrurile pe care le faci chiar e nevoie să fie făcute în acea zi sau dacă e nevoie
să fii tu cel care le rezolvă. În acest fel, îți vei da seama că uneori ceva ce pare urgent nu este atât
de vital, iar unele lucruri pe care le ai de făcut le poți delega altora.

Schimbă-ți abordarea cu privire la greșeli. Dacă ești in ipostaza managerului perfecționist

orientat către ceilalți, încearcă să îți schimbi modul de abordare spre unul mai înțelegător. Cei
mai mulți angajați nu greșesc intenționat, iar dacă reacția ta e furia sau agresivitatea, nu-i vei face
decât să se teamă să mai greșească și ai să-i împingi, astfel, spre un perfecționism toxic,
alimentat de anxietate și frică.

Realizează când e suficient. În mediul profesional, puține sarcini de zi cu zi au nevoie să fie

făcute cu adevărat perfect. Restul pot fi făcute și la un nivel care nu e neapărat excelența în
domeniu, ci este suficient de bun pentru a realiza obiectivul acelei sarcini. Încearcă să stai
departe de tentația de a realiza orice sarcină, oricât de mică, la un nivel de excelență perfect și
încearcă să-ți obișnuiești și angajații să realizeze când au atins un prag de performanță suficient
pentru anumite lucruri pe care le au de făcut.