ANTREPRENOR

ANTREPRENORIAT
 Conceptul de antreprenor datează din perioada
timpurie, perioadă în care întreprinzătorii se regăseau
în rândul militarilor și negustorilor.
Figura reprezentativă a negustorului aventurier a
fost întruchipată de Marco Polo, negustorul
venețian care a căutat să stabilească rute
comerciale spre Extremul Orient ghidat de
mirajul îmbogățirii.
 În Evul Mediu, datorită restricțiilor impuse
de biserică, s-a dezvoltat o singură categorie de
întreprinzători și anume clericii.
În secolul al XVII-lea , eticheta de întreprinzător era
atribuită persoanelor care încheiau aranjamente
contractuale cu guvernanții în scopul de a presta
servicii sau în vederea achiziționării de produse.

În Anglia, „speculatorii de pământ” și fermierii intrau

în categoria întreprinzătorilor.
 În secolul al XVIII-lea întreprinzătorul
reprezenta figura principală din economie.

Sensul de „aventurier” atribuit mult timp

întreprinzătorului este înlocuit cu sintagma de
„om de afaceri”.
 În secolul al XIX-lea antreprenoriatul a
început să fie privit din
perspectivă economică.

Întreprinzătorului i se atribuie o „combinație

de calități morale, judecată, perseverență și
cunoașterea lumii afacerilor.”
 În secolul al XX-lea, conceptul de
întreprinzător a fost frecvent asociat cu
întreprinderea liberă și capitalismul.

Întreprinzătorul este considerat agent al

schimbării, o persoană creativă, cu idei inovatoare
de afaceri, care contribuie la creșterea și
profitabilitatea întreprinderii.
 Inițial definiția conceptului de
antreprenoriat a fost limitată la a descrie
acțiunile economice firmelor mari.

În timp, odată cu apariția și dezvoltarea

micilor întreprinzători, termenul de antreprenoriat
a căpătat o semnificație mai largă, fiind utilizat și
în raport cu acest sector.
CONCLUZIE:
Antreprenorul este persoana care își asumă
responsabilitatea inițierii, administrării și dezvoltării
unei afaceri.
Antreprenoriatul reflectă totalitatea acțiunilor care au
drept scop inițiere și dezvoltarea afacerilor.