Datoriile față de aproapele

Colegiul Național “Aurel Vlaicu”

– București
 Omul se împlineşte ca om atâta vreme cât stă sub
poruncile lui Dumnezeu. Prin legile Sale veşnice,
Dumnezeu a statornicit bune relaţii între fiii Săi, şi este o
datorie sfântă a fiecărui om a cunoaşte şi a pune în
lucrare datoriile pe care le are faţă de aproapele său.
Deoarece am fost creaţi cu natură dublă, trup şi suflet,
avem datorii faţă de viaţa trupească a aproapelui, dar şi
faţă de viaţa sa sufletească. Biserica ne învaţă care sunt
datoriile noastre faţă de trebuinţele trupeşti ale
semenului:
1. Hrănirea celui flămând.
• Din oarecari pricini, care depind sau nu de voinţa sa,
omul poate ajunge în starea de a nu avea cu ce se hrăni.
Cei cu stare mai bună sunt chemaţi să-l ajute neîntârziat
din prisosul agoniselii lor, oferindu-i cu dragoste
frăţească pâinea cea de toate zilele.
 2. Potolirea setei celui însetat.
Aproapele nostru poate ajunge în stare de neputinţă,
încât, în pat fiind, nu se poate deplasa pentru a-şi lua singur
apa necesară. Creştinul educat de Biserică va împlini
neîntârziat această necesitate a celui bolnav.
3. Îmbrăcarea celui gol.
Sunt destule împrejurări în viaţă când cineva este în
situaţia de a nu avea veşmintele necesare şi este expus
intemperiilor. Acestuia îi vom da din hainele noastre,
urmând pilda Sfinţilor care dăruiau cu drag singura lor
haină, ştiind că dăruiesc lui Hristos.
4. Cercetarea celor aflaţi în necazuri şi nevoi.
Când ne apropiem de aceştia şi le împărtăşim necazul sau
durerea, Dumnezeu le trimite alinare.
 5. Cercetarea celor bolnavi.
Aceştia trebuie mângâiaţi şi întăriţi în suferinţa lor,
arătându-le că suferinţa le este dată pentru încercare,
întărire şi ispăşire. Îi vom ajuta să poată fi spovediţi şi
împărtăşiţi şi să primească roadele slujirii bisericeşti prin
Sfântul Maslu. Îi vom învăţa să nu cadă în greşeala de a-şi
căuta sănătatea prin mijlocirea vrăjitorilor şi
fermecătorilor, ştiind că aceştia sunt slujitori ai diavolului.
6. Găzduirea călătorilor.
Asemenea Sfinţilor şi a celor cu frică de Dumnezeu, care
primeau cu bucurie pe străinii ce le treceau pragul, şi noi
avem această datorie sfântă.
 7. Îngroparea săracilor.
Când cineva, trecut din viaţa acesta, nu are cine să-l
îngroape, noi înşine ne vom îngriji de cele necesare pentru
ca să aibă parte de înmormântarea bisericească, după aceea
îl vom pomeni în rugăciunile noastre şi ale Bisericii, făcând
şi parastasele la soroacele cuvenite.