Poluarea și protecția

ecosistemului aerian.

Efectuat de către:Melnic Bogdan;

Grupa: MC-31.
 Ecosistem
Ecosistem este o noțiune introdusă în anul 1935 de botanistul Arthur Tansley în domeniul ecologiei, pentru a desemna o
unitate de funcționare și organizare a ecosferei alcătuită din biotop și biocenoză și capabilă de productivitate biologică.
Ecosistemul cuprinde și relațiile dintre biotop și biocenoză și relațiile dintre organismele biocenozei. Pentru ca un
ecosistem să fie funcțional este necesar să conțină trei elemente de bază: producenții, consumenții și reducenții

Biotopul reprezintă totalitatea factorilor abiotici prezenți într-un spațiu

bine determinat care asigură existența viețuitoarelor.
Biocenoza cuprinde comunitatea de populații ( plante, animale, micro-organisme ) caracteristice unui
biotop, aflate în relațiile specifice ( apărare, răspândire si hrănire ).
 Ecosistem aerian
Este alcătuit din toți factorii biotici (ființe vii) și abiotici (elemente
inerte) care interacționează în troposferă. Într-un sens strict, este un
ecosistem de tranziție, deoarece niciun organism viu nu își îndeplinește
ciclul de viață complet în aer.

Principala caracteristică abiotică a ecosistemului aerian este că

substratul în care se dezvoltă este aerul. Acesta este un amestec de gaze
și, prin urmare, un substrat cu densitate mai mică decât cel terestru sau
acvatic.

Pe de altă parte, atmosfera este spațiul în care au loc procesele climatice, în special precipitațiile,
vânturile și furtunile.
Deși păsările domină prin excelență în mediul aerian, există și insecte și mamifere zburătoare.În alte
grupuri de animale, cum ar fi peștii și reptilele, există specii capabile să alunece zboruri.

La fel, plantele care prezintă polenizare anemofilă (prin vânt) folosesc ecosistemul aerian ca vehicul
pentru transportul polenului. În mod similar, multe plante își dispersează fructele sau semințele prin aer.
Aerul atmosferic absoarbe zilnic cantităţi mari de particule solide, lichide şi gazoase
Poluarea
emanate devariate surse naturale şi artificiale. În atmosferă se ridică în fiecare minut ecosistemului
pulberi şi gaze fie denatură vegetală (spori, granule de polen), fie provenite din erupţiile
vulcanice sau din distrugereascoarţei terestre, eroziunea solului. Dar cel mai mare impact aerian.
asupra atmosferei îl au factorii antropici. Uzinele, fabricile, termocentralele,
autovehiculele sunt principalii poluatori caremodifică compoziţia naturală şi calitatea
aerului. Poluarea aerului se poate manifesta sub formăde ceaţă, negură, aer ceţos.

Impactul antropic negativ asupra proceselor ce decurg în atmosferă este cauzat de:
reducereaconsiderabilă a suprafeţelor de pădure; poluarea Oceanului Planetar (având
consecinţe negativeasupra algelor verzi); consumul sporit de oxigen în procesele de
ardere tehnologică la mijloacelede transport ce funcţionează pe baza motoarelor cu
ardere internă şi în industrie. Aceste proceseconduc la micşorarea cantităţii de oxigen
din atmosferă. Deocamdată această micşorare nu esteevidentă, dar se află în dinamică.
 Solutii de protecita a ecosistmului aerian.
1. Folosirea transportului public în locul mașinii personale, măcar câteva zile pe lună.
2. Folosirea în comun a unei mașini cu colegii de muncă pentru navetă
3. Folosirea mașinii doar dacă e în stare tehnică foarte bună .
4. Compostarea resturilor vegetale în loc de arderea lor.
5. Reducerea numărului de călătorii cu mașina dacă nu sunt esențiale (poți merge și pe jos la
cumpărături etc.)
6. Spălarea cu jet puternic de apă a străzilor și a trotuarelor și/sau aspirarea lor ulterioară (reduce
particulele în suspensie cu circa 70% la nivelul trotuarului)
7. Plantarea de garduri vii și tufe perene la marginea bulevardelor și a străzilor .
8. Interzicerea folosirii suflătoarelor de frunze și a mașinilor de tăiat iarba pe benzină și
înlocuirea lor cu suflătoare electrice
9. Interzicerea, monitorizarea și pedepsirea arderii resturilor vegetale atât în oraș cât și în satele
înconjurătoare
10. Intervenții masive în trafic pentru pedepsirea mașinilor neconforme.
11. Crearea unui sistem de zeci de senzori de măsurare în timp real a calității aerului, dispuși
atât în zonele cu trafic aglomerat, cât și în cele rezidențiale.