Stadiile instruirii

Traseul metodic al oricărui joc poate fi împărţit (teoretic) în mai multe etape/stadii.
Acest lucru poate focaliza caracteristicile şi priorităţile, poate uşura alegerea mijloacelor
şi a formelor de instruire.

Iniţiere Fixare Consolidare Perfecţionare Valorificare

Învăţare –> Automatizare parţială

Învăţarea este prezentă în toate stadiile instruirii, jucătorii având permanent ceva nou
de însuşit – fie o nouă acţiune, fie o nouă combinaţie tactică.
Pe tot parcursul instruirii, vor fi automatizate părţi ale acţiunilor/deprinderilor
motrice specifice (perceptiv-motrice, heteroconduse, complexe, tehnico-tactice,
deschise, seriale, cognitiv-motrice).
https://www.youtube.com/watch?
v=ZSb7yZ75qak&list=PLWTF2yGGXbKI3vvFos8FXjZjdnUTXzaNL
 Cerinţe specifice stadiilor învăţării acţiunilor de joc
1.În iniţiere-fixare:

• Fiecare exercițiu va avea o singură sarcină

• se va urmări formarea deprinderii fără detaliile neesenţiale;
• Pentru programele kinetoterapeutice se va folosi preponderent exersarea
analitică; Pentru colectivele mari accentul se va pune pe exersarea
globală;
• Execuţia va fi încadrată în condiţii de variabilitate spaţio-temporală, chiar
dacă aceste condiţii vor fi uşurate faţă de solicitările reale ale jocului si/sau
adaptate;
• exersarea va respecta condiţiile regulamentului;
• pe cât posibil, deprinderea se va efectua de la început cu viteza specifică;
https://www.youtube.com/watch?v=cDRDaGSFsVg
• vor fi evitate elementele de întrecere introduse înainte de fixarea
aspectului dominant al execuţiei acţiunilor de joc, folosirea prea mult
a exerciţiilor fără minge sau cu imitare şi exersarea fără aspect tactic.
• se va urmări stabilirea de legături între acţiunea ce trebuie învăţată şi
unele aspecte deja cunoscute sau acţiuni nespecifice voleiului dar deja
însuşite
• vor fi abordate succesiv aspectul tehnico-tactic individual, apoi cel
tactic colectiv, la care, eventual, se vor adăuga solicitările psihice, care
apar pe parcursul jocului.
https://www.youtube.com/watch?
v=xGgnvQAjTJQ
b. În stadiile de consolidare, perfecţionare, valorificare:
• accentul va fi pus pe constanţă, precizie, eficacitate în acţiuni;
• se va urmări dezvoltarea capacităţii de concurs;
• exerciţiile vor fi încadrate în situaţia tactică;
• vor spori solicitărilor acţiunilor până la situaţii care depăşesc condiţiile
reale ale jocului
• vor fi evitate dezvoltarea capacităţilor motrice numai prin repetarea
acţiunilor de joc şi consolidarea acţiunilor “clasice” fără iniţierea în
acţiuni specifice jocului.
 Principiile instruirii

Instruirea va porni de la general la particular şi de la structura de joc la

acţiunea de joc. Acest lucru stimulează participarea activă şi motivaţia pe tot
parcursul pregătirii, integrează mai rapid acţiunile nou însuşite în ansamblul de
joc şi se formează deprinderea de a participa integral la joc.
Pe tot parcursul învăţării şi perfecţionării se va acorda prioritate
învăţării globale a jocului şi a acţiunilor de joc specifice. Acest lucru va fi
urmărit în cazul folosirii voleiului în lecţia de educaţie fizică sau k mijloc de
odihnă activă pentru alte sporturi

În cazul în care se urmăreşte ca acţiuni din jocul de volei să fie folosite

în cadrul programelor compensatorii sau pentru dezvoltarea potenţialului
motric se va prefera exersarea analitică.
 * Pentru voleiul practicat în scop competiţional, indiferent de
stadiu, se va urmări permanent îmbunătăţirea indicelui de eficienţă al
acţiunilor de joc.
Acest lucru se va urmări nu numai în competiţii ci şi pe tot
parcursul antrenamentelor atât în privinţa respectării regulamentului
de joc cât şi în privinţa aprecierii eficienţei prin efectul pe care
aceasta îl are în desfăşurarea acţiunii viitoare. Pentru serviciu, blocaj
şi atac se va aprecia gradul de dificultate cu care adversarul va juca
mingea iar pentru preluări şi ridicare – posibilităţile pe care
coechipierii le au în privinţa continuării fazei de joc.
 Se va urmări permanent realizarea unui echilibru între
acţiunile de atac şi cele de apărare, deoarece primele au tendinţa să
fie mai rapid însuşite (sunt mai atractive)

Se va urmări în principal apărarea în linia a II-a al cărei aport

este decisiv în continuitatea jocului şi în obţinerea victoriei.

În cazul în care voleiul este practicat în scopul odihnei active,

recreerii, ca mijloc al educaţiei fizice, ca mijloc de socializare etc.,
exigenţele sunt minime, reduse până la nivelul păstrării mingii în
joc.
Traseul instruirii

Traseul instruirii dedicate practicării voleiului poate fi grupat

astfel:
• exersarea globală a acţiuni - cât mai apropiată de condiţiile de joc;
• ansamblul acţiunii cu accent pe corectarea individuală a greşelii;
• repetarea acţiunii în condiţii de joc;
• ansamblul acţiunii cu accent pe constanţă şi eficacitate.
 Cerinţele metodologice de modelare ale acţiunilor de joc în cadrul
traseului instruirii pot fi rezumate la:

 acţiunea motrică se modelează într-o situaţie de joc;

 orice acţiune se percepe şi se analizează în realitatea situaţiei de joc;
 luarea deciziilor se subordonează scopurilor tactice;
 acţiunile se reglează permanent, prin înţelegerea scopurilor în
desfăşurarea situaţiei de joc;
 reglarea comportamentului se optimizează prin realizarea
permanentă a acţiunilor de joc.
 Principalele coordonate operaţionale aplicate în pregătirea
specifică:

 sportivii se poziţionează în exerciţii perpendicular pe plasă

sau în conformitate cu structura de joc;
 se preferă poziţionările în triunghi, cu 3 jucători;
 se urmăresc execuţiile cu eficienţă maximă, la fiecare
contact cu mingea;
 se vor schimba sarcinile de execuţie pentru a permite
partenerului să-şi pregătească observarea şi anticiparea,
necesare condiţiilor de joc;
 se urmăreşte sincronizarea cu coechipierii;
 se urmăreşte aşezarea sportivilor în structurile de joc, în
funcţie de necesităţile de ameliorarea a execuţiilor şi de
scopul urmărit;
 pentru competiţii se începe cu antrenarea punctelor forte ale
sportivilor, după care se abordează cele cu lipsuri şi în încheiere
apar execuţiile îndrăgite;
 se vor folosi jocuri cu temă şi punctare pe dominantele de
pregătire, pentru motivarea sportivilor;
 se vor folosi explicaţii scurte, la obiect, cu eventuale alte
intervenţii în lucrul efectiv, fără oprirea acestuia;
 se vor folosi intervenţiile pozitive pentru motivarea autodepăşirii
sportivilor;
 se va comunica permanent şi deschis cu sportivii pentru creşterea
încrederii reciproce.
 Exerciţiile concepute după structuri de joc oferă posibilitatea
abordării modelarii pregătirii, atât sub forma colectivă, cât şi
individuală. Se poate realiza o pregătire individuală, chiar dacă
aceasta se face pe grupuri de jucători sau în formaţie de echipă.
Eşalonarea învăţării acţiunilor de joc individuale:
 
pasa de sus
+ organizarea celor 3 lovituri
serviciul de jos
preluarea de jos
atacul pe direcţia elanului
blocajul individual
serviciul de sus
Modele de joc
 NU pt KT !!

Voleiul – mijloc al educaţiei fizice

 
Factori limitativi:
- nr. insuficient de mingi (de volei, de cauciuc etc.)
- însuşirea necorespunzătoare a pasei de sus (cuantificare, metodologie)
- accent redus pe însuşirea globală a jocului
- folosirea în lecţie numai a unor elemente din volei fără utilizarea jocului
bilateral
- planificarea unor modele de joc greoaie
- folosirea insuficientă a jocului cu efectiv redus, cu efective inegale şi/sau
mixte
- utilizarea unor exerciţii si forme de organizare fără corespondenţă cu jocul şi
cu preponderenţă exersarea statică (- pt obiectivele generale ale EFS)
Eşalonarea acţiunilor de joc colective
 
- În general se pregătesc mai întâi acţiunile colective în atac si apoi cele din
apărare.
- Învăţarea dispozitivelor la efectuarea şi primirea serviciului se realizează în
acelaşi timp
- La începători (cls V-VI) se însuşeşte întâi jocul cu efectiv redus 4X4
(campionatul şcolilor generale)
- La jocul 6X6 se pregăteşte în principal aşezarea cu 5 jucători la preluarea
serviciului iar ca dispozitiv de apărare (in timpul desfăşurării fazei) formaţia în
semicerc.
- Se învaţă întâi combinaţiile cu ridicare înalta înainte, apoi cele cu ridicare
peste cap. Mai apoi cele cu ridicare înalta lungă (din Z2 spre Z4) şi, eventual,
mult mai târziu (sau deloc) cele cu atac simultan şi cu încrucişare (numai la
echipa scolii).
Reguli metodice generale şi pentru optimizarea instruirii
 
1. Folosirea celor mai adecvate modele de joc în funcţie de condiţiile din şcoală, timpul avut
la dispoziţie, nivelul elevilor etc.

a. Model de joc pentru cls V-VI: joc 4X4 pe teren redus

organizarea jocului: acelaşi dispozitiv – aşezare în semicerc - la primirea serviciului, la
organizarea atacului, a apărării şi la efectuarea serviciului

b. Model de joc pt cls VII-VIII: joc 6X6 cu ridicare efectuata de către jucătorul din Z3, cu
blocaj individual la corespondent sau cu jucătorul 3 peste tot, dublare efectuată de cel mai
apropiat jucător din linia I, apărare cu jucătorul 6 retras (model 1 de joc)

c. Model de joc pt cls IX-X .....XII: joc 6X6 cu ridicare efectuată de către jucătorul din Z2, cu
blocaj individual sau colectiv, dublare efectuată de extrema din linia 1 sau cea din linia a 2-
a, apărare cu jucătorul 6 retras (model 2 de joc)

d. Model de joc pt echipa reprezentativă: joc 6X6 cu blocaj colectiv, cu intrarea unui jucător
din linia a II-a la primirea serviciului, dublare efectuată pe linia culoarelor, folosirea
autodublării, apărare cu jucătorul 6 retras (model 3 de joc)

e. Model de joc cu specializare pe posturi

2. Extinderea jocului cu efectiv redus – începând cu 2X2 (!în curricula -prea
mult accentul pe jocul 1X1)

3. Operativitate maximă în timpul exersării

- grupe si/sau echipe stabile pe parcursul unor perioade mai îndelungate
- folosirea instructorilor (elevi m buni)
- trecerea din formaţiile de DFA direct în grupe pe exersare
- densitate pedagogică redusa prin explicaţii scurte care punctează numai
dominantele care eventual să fie oferite pe parcursul demonstraţiei
4. Stimularea autoconducerii, autoarbitrajului şi a activităţii extraclasă
5. !Dublarea activităţii statice cu actiuni dinamice – fără aceasta voleiul nu
răspunde obiectivelor efs
6. Îmbinarea exersării frontale (maximum 3 elevi la o minge) cu lucrul pe
ateliere