MEMORIE SI UITARE

INTRE BLOCAJ SI
STIMULARE
STUDENT: Sandu Cătălina, Voicu Aurora Mihaela și Nedelcu Ana-Maria
COORDONATOR: CONF. DR. VLAICU CLAUDIA
 Memoria, in ansamblul ei, arata cine
suntem. Ea este esența pentru statutul de
ființe umane inteligente și unice.
Memoria reprezintă biografia
fiecăruia, traseul urmat în viață și sursa
deciziilor viitoare.
Fără memorie, ne pierdem identitatea,
locul și scopul pe care îl avem în familie și
în societate.
1. DEFINIREA MEMORIEI:

Etimologic, cuvântul memorie vine

din latinescul memoria. Este vorba
despre un proces cognitiv, logic,
reprezentând capacitatea creierului uman
de a codifica, stoca, păstra și apoi aminti
informații dobândite și experiențe
trecute. Este esențială pentru dezvoltarea
omului și depinde de procesele de
învațare, pentru ca asocierea datelor va
stimula și perfecționa procesul de
memorare.
2. TIPURI DE MEMORIE:

Exista mai multe tipuri de memorie, în

funcție de modul în care se manifestă, de
reacțiile și de efectele produse la nivelul
creierului. La baza clasificării stă o teorie ce
datează din anii 1968, formulată de psihologul
Richard Atkinson și de medicul Richard
Shiffrin, care au identificat trei tipuri diferite
de memorie: memoria senzorială, memoria pe
termen scurt și memoria pe termen lung. Este
o clasificare simplificată, dar sta la baza
teoriilor actuale, mult mai complexe.
3. PROCESELE MEMORIEI

PRINCIPALELE PROCESE ALE MEMORIEI

SUNT:
• MEMORARE
• PASTRARE
• ACTUALIZARE

MEMORARE – primul moment al memoriei, cel

in care are loc intiparirea, fixarea experientei noastre.

PASTRAREA – este al doilea proces care face

posibila retinerea pentru un timp al celor memorate.

ACTUALIZARE – este a treia etapa a memoriei,

in care cele pastrate sunt folosite si valorificate si se
poate face acest lucru prin reproducere sau
recunoastere.
 4. CLASIFICAREA MEMORIEI:

Memoria neintenționată sau involuntară – are un

caracter nesistemantic,fiind în funcție de
particularitățile stimulului (reținem stimulii mai
deosebiți ca noutate, intensitate, semnificație), fie
de cele ale subiectului (starea mai mare sau mai
redusă receptivitate psihică.)

In funcție de prezența sau

absența intenției și a
controlului voluntar:

Memoria voluntară sau intenționată – este forma

esențială de organizare și manifestare a
capacității mnezice a omului. Ea este necesară
mai ales în activitățile grele, dificile, monotone.
 Memorie logică (bazată pe
înțelegerea și descifrarea
sensurilor, implicațiilor,
semnificațiilor materialului
memorat)
In funcție de prezența sau
absența deprinderii și
înțelegerii legăturilor
specifice între elementele și
secvențele materialului:

Memorie mecanică
(efectuată în lipsa
înțelegerii)
 Delimitarea formelor de memorie după modalitatea de recepție pe care o
implică preponderant:

vizuală

mixtă
Memorie

chinestezică

auditivă
 Condițiile unei memorări optime:

a) În primul rând, sunt esențiale motivația elevului și scopul

învățării;

b) Înțelegerea materialului de învățat are și ea un rol primordial:

stabilirea de legături logice cu cunoștințele anterioare;

c) Voința este, de asemenea, un factor, deși experimental s-a

dovedit că înțelegerea este mai importantă;

d) Procesul învățării presupune și o cunoaștere frecventă a

efectelor, rezultatele eforturilor de memorare, pentru a putea
umple lacunele existente în scopul imbunătațirii stilului;

e) Repetiția este și ea necesară, dar nu o repetitive mecanică, ci

aceea care urmarețte la fiecare nouă lectură deprinderea de noi
înțelesuri.
 UITAREA

Fenomenul uitării se înscrie pe o linie de normalitate a funcţionării sistemului mnezic şi se defineşte prin
incapacitatea de reamintire a unor informaţii.
Factori de care depinde uitarea:
-particularități ale materialului memorat,
-frecvența producerii evenimentelor,
-păstrarea/schimbarea circumstanţelor,
-asocierea evenimentelor, informaţiilor.
Aceşti factori au constituit obiectul unor cercetări experimentale. În toate cercetările s-a pus în evidenţă
relaţia dintre gradul, nivelul de învăţare, de asimilarea unei informaţii şi nivelul uitării.
Experimentele lui Underwood(1964) au ajuns la aceeaşi concluzie: nivelul învăţării, indiferent de cum se
obţine, influenţează performanţa memoriei, dar nu are nici o influenţă asupra ratei uitării.
Un alt aspect vizat au fost modificările contextului şi implicaţiile lor asupra uitării. Schemele contextuale
au fost recunoscute ca un factor determinant al uitării încă de la primele formulări ale teoriei asociaţiei. În
categoria factorilor contextuali intră şi variabilitatea encodării introdusă de Martin(1972) şi reprezintă
modul în care se poate schimba interpretarea unui stimul cu efecte de schimbare la nivelul memoriei.
 Pentru delimitarea uitării, au fost
introduse patru criterii:

- prezenţa sau absenţa intenţiei şi a

controlului voluntar;

- prezenţa sau absenţa desprinderii şi

înţelegerii legăturilor specifice între
elementele și secvențele materialului;

- aferentația dominantă;

- factorul timp (Golu,M., 2005,p.553)

 Formele uitării:
-uitarea totală (ştergerea, dispariţia, suprimarea
integrală a datelor memorate şi păstrate);
-recunoașterile şi reproducerile parţiale;
-lapsusul (uitarea momentană).

Cauzele uitării:
-stări de oboseală, surmenaj, anxietate,
îmbolnăvirea creierului;
-insuficiența sau proasta organizare a învăţării;
Uitarea poate fi combătută prin eliminarea
cauzelor care duc la instalarea ei şi mai ales prin
manipularea factorilor cauzatori. Cel mai sigur
mod de combatere al uitării îl reprezintă
repetarea materialului memorat ”Repetitio est
mater studiorum”. (Zlate, M., 2006, p.2019).
Combaterea uitarii:
• Creierul activ - memoria, ca si activitatea musculara, trebuie
întreținută.
• Activitatea fizică – deși activitatea creierului este importantă,
mișcarea este vitală pentru un creier sănătos.
• Somnul sănătos - peste 95% dintre adulți au nevoie de 7 - 9 ore de
somn. Lipsa acestora afectează memoria, creativitatea, capacitatea de
concentrare și gândirea critică, abilitățile de rezolvare a problemelor.
• Stresul sub control - stresul este unul dintre cei mai mari dusmani ai
creierului. Stresul cronic distruge neuroni, iar studii elaborate au probat
legatura dintre stres și tulburările de memorie;
• Râsul - este cel mai bun medicament și acest lucru este valabil atăt
pentru creier, cat și pentru memorie, dar și pentru corp. Râsul activează
multe zone din creier, iar momentele asociate cu emotii pozitive sunt
mai rapid și mai bine fixate in memoria de lungă durată;
• Hrana bună - creierul este un foarte mare consumator de energie.
Circa 20% din caloriile arse într-o zi sunt consumate de activitatea
cerebrală.
• Tratarea problemelor de sănătate - nu doar demența sau boala
Alzheimer provoacă pierderi de memorie.
Viața psihică a omului – scria medicul și fiziologul danez Lange – este
un ghem de impresii senzitive, adică un prezent fără trecut, dar și fără
viitor.
Orice afecțiune, chiar și gripa, poate afecta capacitatea de memorare a
creierului. Atunci când sistemul imunitar se luptă cu o anumita afecțiune
sau atunci când o persoană se confruntă cu o durere persistentă,
capacitatea de concentrare este afectată, și prin urmare apar și
problemele de memorie.
Așa cum anumite părți ale corpului se ridează sau se deformează,
creierul se micsorează o dată cu înaintarea în varstă, conexiunile
neuronale se încetinesc și se formează cât mai puține celule nervoase.
Procesul începe mai devreme de 30 de ani și afectează zeci de milioane
de oameni, dând naștere la frustrare, pierderea încrederii în sine,
nesiguranță socială și uneori chiar și diminuarea satisfacției de a trăi, fapt
ce poate duce uneori la autoneglijare, dar și alte probleme grave de
sănătate.
Pentru a contracara tulburările de memorie legate de vârsta, mulți oameni
apelează la diverse exerciții și jocuri de concentrare și memorie: șah,
cuvinte încrucișate, puzzle, cititul cu voce tare, jocuri etc.
Exista mai multe tipuri de tulburări de memorie care afectează activitatea
zilnică a oricarui individ, printre acestea se afla:

• Boala Alzheimer; • Schizofrenia;

• Amnezia; • Parkinson;
• Amnezia disociativa; • Dementa;
• Ateroscleroza; • Afazia;
• Tumori craniene; • Sindromul de stres posttraumatic;
• Sindromul de oboseala cronica; • Coreea lui Huntington;
• Depresia; • Tulburare de personalitate multipla.
Cauzele tulburărilor de memorie
Problemele de memorie nu sunt cauzate doar de leziuni sau
afecțiuni care apar la nivelul creierului. Factorii de mediu,
psihologici și emoționali pot avea un impact negativ asupra
memoriei, inclusiv asupra stocarii, păstrării, activării,
recuperării ulterioare și folosirii informațiilor sau a
amintirilor.
Stresul si tensiunile au un impact negativ semnificativ
asupra capacității indivizilor de a memora, deoarece
cauzează un deficit de atenție și exercită o presiune
neadecvată asupra abilităților mentale.
Oxigenul este unul dintre cei mai importanti factori care
asigură buna funcționare a creierului și, implicit, a
memoriei. Când creierul nu este suficient oxigenat, acesta nu
funcționează în parametrii normali și nu poate stoca sau
utiliza informațiile amintite.
Prevenție:
• Program de odihnă
• Activități fizice
• Rutină
• Gânduri pozitive
• Vizită la medic
• Hrană (alimente pentru minte: nuci,
pește, soia, roșii, uleiul de măsline ,
ciocolata neagră, mazăre etc.)
Exerciții de memorie
- repetarea frecventă a numelui
interlocutorilor,
- asocierea numelor cu imagini,
- dialogul și opiniile diferite,
- gruparea cifrelor si a noțiunilor (in loc
de 3-5-6-9-8-0-7-4, vei ține minte mai
degrabă 35-69-80-74),
- folosirea muzicii și a ritmului în
procesul de învățare,
- legarea numerelor de mișcarea în sine
(memoria motorie înregistrează
succesiunea de mișcări).
Exemplu de activitate pentru stimularea memoriei:
ACUM ÎL VEZI, ACUM NU-L VEZI Desfăşurare:
Vârsta : de la 3 la 10 ani 1. Luaţi o tavă mai mare)
Participanți : sub 6 ani individual, peste 6 ani
în grup 2. Puneţi 10 de obiecte pe tavă şi apoi acoperiţi-le cu o bucată de
pânză.
Durata : 20 minute
3. Spuneţi-le participanţilor că aveţi un număr de obiecte pe tavă
Obiective : creşterea abilităţilor de
concentrare prin:
şi că doriţi ca ei să-şi amintească cât mai multe posibil. De
asemenea, precizaţi elevilor că ei au doar un minut pentru a privi
• recunoaşterea obiectelor după ce au fost obiectele.
văzute doar 1 minut
•
4. Apoi, descoperiţi obiectele şi porniţi cronometrul. După un
testarea memoriei de scurtă durată
minut acoperiţi obiectele la loc.
Echipament: Tavă, 10 – 20 de obiecte micuţe
(ca radiera, creionul, bile, etc.), o bucată 5. Cereţi elevilor să scrie toţi itemii pe care şi pot aminti.
depânză, hârtie şi creioane pentru a scrie ce-
şi amintesc 6. Există itemi care au fost uitaţi de către toţi elevii? Puteţi să-i
învăţaţi pe copiitehnici de memorare şi să repetaţi experimentul
„Repetitio est mater studiorum”
Bibliografie:

1.Anitei M., Fundamentele Psihologiei, Bucureşti, Editura Polirom, 2010,

2.Idem, Psihologie Experimentală, Editura Polirom, Bucureşti, 2007,
3.Cosmovici A., Psihologie Generală, Editura Polirom, Bucureşti, 1996,
4.Golu M., Bazele Psihologiei Generale, Editura Universitară, Bucureşti,2005,
5.Zlate M., Fundamentele Psihologiei, Editura Universitară, Bucureşti, 2006.
6. Zlate M., Psihologie, Editura Aramis, 2005