SPECTROMETRIA DE MASA

Metodă de studiu a structurii moleculelor prin bombardarea

acestora cu electroni în vid. Prin impactul electronilor cu proba se
formează un ion-radical (specie cu sarcină pozitivă şi un electron
lipsă în orbitali n sau  ).

Ion-radical (numit şi ion molecular este instabil şi se scindează

(prin ionizare şi fragmentare) la radicali sau ioni pozitivi mai stabili.
Spectrul de masă este o sumă de mase separate ale tuturor
fragmentelor moleculare cu sarcină (ioni). Identificarea ionului de
bază (molecular) în spectru este utilă pentru determinarea masei
moleculare a probei :

etc. etc.
- e-  
A:  [A]+  B + C+  D+  E+ etc

F+  G  etc.
 Principiul metodei:
prin bombardare cu un fascicul de
electroni monocinetici având tensiuni
diferite de accelerare (10-15 eV sau 50-
100 eV în vid înaintat de 10-5 mm
coloană de Hg), moleculele substanţei
de studiat aflate în stare gazoasă se
scindează în ioni. Ionii rezultaţi sunt
acceleraţi, deviaţi diferit într-un câmp
electromagnetic în funcţie de masa lor
şi studiaţi pe rând (îndeosebi ionii
pozitivi dar uneori şi cei negativi).

Valoarea energiei lor cinetice este mv2/2

= eV.

Dacă câmpul magnetic H este perpendicular pe direcţia de deplasare a ionilor,

forţa pe care el o exercită asupra acestora este :

F = Hev/c

unde : H - intensitate câmp; e - sarcina particulei; v - viteza particulei

c -viteza luminii
Pornind de la o moleculă neutră de tip ABCD, prin ionizare rezultă ionul
pozitiv ABCD+, din care prin fragmentare pot lua naştere un număr variat de
ioni şi radicali :

A+ + BCD
A + BCD+ Tensiunea electronilor la
AB+ + CD care începe fragmentarea
ABCD+  AB + CD+ moleculei se numeşte
ABC+ + D potenţial de apariţie a
ABC + D+
ionilor fragmentaţi.
AD+ + BC
AD + BC+

Procese de ionizare şi fragmentare

Sub acţiunea fasciculului de electroni, molecula se scindează

proporţional cu energia acestor electroni. Dacă fasciculul de electroni are
energie mică, de 9-15 eV, bombardarea substanţei de studiat are ca
rezultat îndepărtarea unui electron din moleculă şi apariţia unui ion
corespunzător moleculei de origine (ION MOLECULAR), M+

M + e-  M+ + 2 e-
Tipuri de ionizare
Electron Impact (EI) – proba este incalzită și bombardată cu electroni rapizi
care determină formarea unui ion molecular (M+) și a fragmentelor

Ionizare Chimică (CI)– proba este incalzită și ionizată în prezența unor

substanțe donori de protoni, din care rezultă fragmente ionice de masă (M+H)
+
si mai puține alte fragment mici ( comparativ cu EI)

Bombardare cu atomi rapizi (Fast Atom Bombardment – proba este

bombardată cu atomi grei și rezultă ioni (M+H)+ , cu fragmentare redusă.
Metoda optimă pentru compusi polari.

Alte tehnici moderne:

Matrix Assisted Laser
Desorption Ionization
(MALDI)- rezultă ioni
(M+H)+. Optim pentru
proteine.

ElectroSpray Ionization
(ESI) – rezultă ioni
(M+nH)n+ și (M - nH)n-
 Ionii se separă în ordinea
masei lor moleculare
și a sarcinii

Schiţa unui spectrometru de masă: rezervor de vapori (1), filament cu

anod (2), accelerator (3), separator de ioni rezultati prin fragmentare (4),
colector de ioni (5), amplificator (6), înregistrator (7), frită (8), fante de
intrare şi ieşire (9 şi 10), magnet (11).
Separarea
fragmentelor în
funcție de m/z

Apariția
spectrului și a
ionului
molecular
 Tipuri de detectori
Detector Magnetic – Câmpul magnetic separă ionii fragmentelor
rezultate

Time of Flight analyzer (TOF) – ionii sunt accelerați prin tub de

“zbor” (flight) și se masoară timpul petrecut în detector

Analizor cuadrupol(QA) – ionii sunt filtrați sau captați într-un sistem

cu metale încărcate electromagnetic ( Ion trap)

Analizor tip Fourier Transform Ion Cyclotron Resonance (FT ICR) –

magnet care colectează ionii în orbite circulare și măsoară energia
lor de rezonantă. Are cea mai înaltă rezoluție și sensibilitate.
 Sisteme moderne de detectori de masa

TOF-TOF Doi detectori cuplati TOF

Cuplaj de filtru de masa

Q-TOF cuadrupol cu analizor TOF cu
celula intermediara de
coliziune

Cuplaj de doi detectori TOF cu

celula de coliziune

Triple Quad
Forma specifica a unui Spectrul de masa
 Interpretarea spectrelor de masă.
Spectrele de masă sunt adevărate amprente digitale ale moleculelor şi pot
fi folosite la identificarea substanţelor, lămurirea unor probleme structurale.
Interpretarea spectrelor este dificilă din cauza numărului mare de linii care
apar.
Ion molecular = 107
Abundenta max. (100%) corespunde valorii m/e = 92 (M-
15)+.
Utilizând tabele cu masele moleculare ale unor molecule,
putem deduce că masa 107 poate fi atribuită
etilpiridinei sau dietilpiridinei,
ambele cu formula C7H9N.

15 – masa gruparii metil

107-79=28 (-CH2-CH2-)
79-51=28 (-CH2-CH2-)

Elucidarea structurii unui compus organic prin analiza spectrului de masă.

 In molecule stabile, ionul cu
M abundenţă maximă este
numit ion molecular şi
corespunde structurii
moleculei iniţiale.

M-1 In spectru, abundenţa I(%)

M+1
este reprezentată ca
funcţie de sarcina specifică
(m/e) a ionilor rezultaţi.

Spectre de masă ale n-butanului, izobutenei şi a benzenului.

Intensitatea semnalului maxim se ia drept bază de comparaţie ( 100%) şi intensitatea
celorlalte linii se raportează ca procente fata de acesta (abundenţă relativă).
Intensitatea se exprimă în unităţi de ionizare totală, determinând contribuţia fiecărui
semnal la ionizarea totală (%).
Se pot observa liniile ce corespund abundenţei relative în fiecare caz, notate cu I (%)
şi raportate la ionul cu abundenţă maximă.
Intrerpretarea spectrelor de masă
 Aplicatii ale Spectrometriei de masa
Determinarea masei moleculare
Ionul molecular M+ formează în spectru un maxim, de obicei cu
abundenţa cea mai mare.
Valoarea masei este exactă şi se calculează în numere întregi . Aplicabil
pentru molecule mici (glucide, lipide, aminoacizi, medicamente)
utilizind sistem EI sau CI, ESI cuplat cu Q-TOF. Biopolimerii se
determina prin metoda MALDI.
Determinarea structurilor moleculare
Determinarea formulei structurale, mai ales la substanţe cu masă
moleculară mare (unde apar posibilităţi variate de legare a atomilor
componenţi) cere multă practică şi experienţă din partea
experimentatorului.
Etapele determinării sunt :
• identificarea ionului molecular M+
• se alege cea mai probabilă structură, pe baza studierii modelelor de
fragmentare, corelate cu regulile de fragmentare
• se compară spectrul necunoscut cu al unei substanţe etalon, realizat
în aceleaşi condiţii, cu acelaşi spectrometru de masă.
 Concluzii
Spectrometria de Masă determină ionii fragmentelor
rezultate după “spargerea” (sub acțiunea electronilor
accelerați) a moleculei initiale (M)

•Spectrul de masă reprezintă abundența nr de ioni în

funcție de raportul lor masă/sarcină

•Analiza se face în faza gazoasă, nu în soluție

• Structura poate fi elucidată prin determinarea masei

fragmentelor și reconstituirea moleculei inițiale
 Ce indicatii specifice ne dau metodele de
spectrometrie moleculară?

Spectrometria UV-Vis: indică prezența de legături

duble conjugate și compușii aromatici
Spectrometria FT-IR: indică grupările funcționale din
molecule polare
Spectrometria de masa: indica masa moleculei și
structura ei pe baza gruparilor fragmentate
Spectrometria H-NMR sau C-NMR : indică numarul
de H sau C și poziția lor în moleculă, determinind
structura moleculara