FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

CENTRAL (SNC)
•
Medicamentele care acționează asupra SNC
se împart în două mari clase:
•
1). Inhibitoare (Deprimante) ale SNC
•
2). Stimulatoare (Excitatoare) ale SNC
•
I.Deprimante ale SNC
•
Anestezice generale
•
Hipnotice. Sedative. Tranchilizante
•
Neuroleptice
•
Antidepresive
•
Antiepileptice
•
Antiparkinsoniene
•
Analgezice opioide
•
II. Exicitatoare ale SNC
•
Amfetamine
•
Metilxantinele (cafeina, teobromina)
•
Halucinogene
 HIPNOTICE. SEDATIVE. TRANCHILIZANTE

HIPNOTICE
Se mai numesc si somnifere sau soporifice –
induc / favorizează instalarea somnului;
Ele sunt medicamente folosite în tratamentul
tulburărilor de somn sau a insomniilor;
Insomniile pot fi de adormire sau de inductie, în
care bolnavul adoarme greu și, de mentinere, în
care bolnavul adoarme normal, dar se trezește
des în cursul somnului;
Insomniile mai pot fi clasificate și astfel:
1). insomnii de tip primar - există o tulburare
primară din partea SNC;
2). insomnii de tip secundar - apar
consecutiv suferinței altor organe;
De exemplu, insomnia din insuficienta
cardiacă este de tip secundar;
Hipnoticele grăbesc adormirea, prelungesc
durata somnului si raresc/abolesc trezirea;
Fiziologia somnului
Somnul este un proces activ;
Exista doua categorii de somn:
I. Somnul cu unde rapide (paradox)
Recunoaste o transmitere noradrenergică și
este rezultatul unor stimuli ce pleacă din locus
coeruleus spre scoarta;
II. Somnul cu unde lente (ortodox)
Este rezultatul unor impulsuri care pleacă din
nucleii rafeului median și care au drept NT
serotonina (5-HT);
Pe EEG apar unde frecvente, insoțite de miscări rapide ale
globilor oculari (REM) în somnul paradox si unde mari, lente,
insoțite de mișcări lente ale globilor oculari în somnul ortodox;
Somnul începe cu somnul cu unde lente, care este intrerupt de
puseuri de somn rapid (paradox);
În aceste puseuri apar visele;
Hipnoticele nu actioneaza asupra mecanismului de producere a
somnului, ci asupra SRAA;
Ele inhibă SRAA si astfel apare somnul;
Locus coeruleus = nucleu reticular pontin, care este interconectat
la centrul lui Jouvet = centrul somnului paradoxal;
Somnul paradoxal este somnul profund, iar traseul EEG este
asemnător stării de veghe (de aceea se numește paradox);
Unele hipnotice, în doze mici, au efect sedativ, care
inseamnă o stare de liniștire din partea SNC;
Dacă se cresc ușor dozele apare somnolența;
Deseori este dificilă separarea intre efectul sedativ si cel
hipnotic;
De aceea, de multe ori medicamentele se numesc
sedativo-hipnotice
Prin inhibiția SRAA sunt blocate impulsurile care asigura
starea de veghe si astfel rezultă un somn pasiv;
Majoritatea hipnoticelor prelungesc somnul cu unde lente
în detrimentul somnului cu unde rapide;
Indicatii terapeutice
 În tratamentul insomniilor;
 În doze mici, hipnoticele se pot folosi ca
sedative;
 În tratamentul convulsiilor și epilepsiei;
 Unele se folosesc pentru relaxarea
musculaturii striate;
 Altele pentru relaxarea musculaturii netede
(efect spasmolitic);
I.Hipnotice barbiturice = sunt derivați ai acidului barbituric sau de
malonil-uree;
Ele se clasifică, dupa durata de actiune în 4 clase:
 Barbiturice cu durată lungă de acțiune (8-12 ore): barbitalul,
fenobarbitalul;
 Barbiturice cu durată intermediară de acțiune (4-8 ore):
amobarbitalul;
 Barbiturice cu durată scurtă de acțiune (2-4 ore): ciclobarbitalul,
pentobarbitalul;
 Barbiturice cu durată de acțiune ultrascurtă (20-30 min):
tiopentalul;
1.FENOBARBITALUL(LUMINAL,GARDENAL)
- Este un hipnotic cu durată lungă de acțiune;
- Este indicat în insomniile de menținere;
- Are acțiune inductoare enzimatică puternică – fenobarbitalul este un
inductor enzimatic tipic;
- Favorizează propria metabolizare dar și a altor medicamente și
substanțe endogene (bilirubina);
- Radicalul fenil îi conferă acțiune anticonvulsivantă;
- Este indicat în epilepsia grand mal;
- Stări de hiperbilirubinemie și icter nuclear la nou născut;
- Are și acțiune coleretică și colagogă; este și spasmolitic;
- Se metabolizează în ficat prin hidroxilare;se elimină prin urină, circa
20-30 % sub formă nemetabolizată;
- În prezent se folosește mai rar în calitate de hipnotic;
- Produce o stare de bumăceală la trezire;
Mecanism de acțiune: fenobarbitalul (și toate barbituricele) acționează
asupra receptorilor pentru GABA , răspîndiți în tot SNC;cresc durata
de deschidere a canalului de Cl- atașat receptorului pentru GABA;
Se prezintă sub formă de comprimate de 15 mg și 100 mg și fiole de 2 ml
soluție uleioasă (100 mg/ml) – nu se administrează iv;
Barbituricele acționează la nivelul unor site-uri multiple – aceasta fiind și
explicația pentru care ele pot produce o anestezie generală deplină;
De altfel, ele sunt deprimante mai puternice ale SNC, comparativ cu BZD;

2.PENTOBARBITALUL (NEMBUTAL)
- Are durată scurtă de acțiune;
- Poate fi folosit în insomnia de inducție;
- Este indicat în narcoanaliză;
- De asemenea, în medicina experimentală, pentru a produce narcoză
la animalele de experiență;
- Se prezintă sub formă de capsule de 50 și 100 mg,supozitoare de 30,
60,120 și 120 mg;sub formă injectabilă, 50 mg/ml (preparate din SUA);

3.CICLOBARBITALUL(CICLOBARBITAL+)
- Este indicat în insomnia de adormire;
- Se prezintă sub formă de comprimate de 200 mg;
- Dozele sunt 1-2 comprimate (200-400 mg) la adulți și 50-100 mg la
copii, seara la culcare;

4.AMOBARBITALUL (AMITAL+,DORMITAL+)
- Are durată intermediară sau medie de acțiune;
- Dozele sunt de 100-200 mg seara la culcare;
- Amitalul se prezintă sub formă de comprimate de 300 mg, iar
dormitalul de 100 mg;
- Preparatul american Amytal se prezintă sub formă de pulbere 250 și
500 mg, pentru preparare de injecții;
 12.INTOXICAȚIA CU BARBITURICE
 În formele ușoare și moderate se aseamănă cu intoxicația
acută alcoolică (consum mare de alcool) – amețeli,
dezinhibiție, ataxie, vorbire dificilă și confuzie mintală;
 În formele severe – stupoare sau comă profundă, deprimare
respiratorie, hipotermie și hipotensiune;
 Decesul în intoxicațiile severe se produce prin colaps
cardiocirculator și stop respirator;
 Complicațiile constau în hipoglicemie,pneumonia de
aspirație,edem pulmonar non-cardiogen;
 Doza letală nu este precizată, însă în cazul unei supradoze
= 10 D hipnotică, riscul de deces poate fi considerabil;
 Examinările paraclinice includ glicemia, hemograma,
biochimia, gazele din sângele arterial, analize toxicologice,
R-grafia pulmonară;
 Tratamentul
 Asigurarea funcțiilor vitale, eliberarea căilor aeriene,
monitorizarea semnelor vitale, pulsoximetria, ECG, accesul
iv, O2terapia;
 Acestea sunt primele măsuri care trebuie luate la sosirea
pacientului în UPU/CPU;
 Administrarea de lichide la cei în stare de colaps/șoc;
 Evacuarea conținutului gastric – lavajul gastric;
 Administrarea de cărbune activat (lavajul gastric nu este
mai eficace decât administrarea numai a cărbunelui);
 Diureza forțată și alcalinizarea urinii: 1-2 mEq bicarbonat
de Na iv, continuat cu 50-100 mEq în 500 ml glucoză 5%;
 Hemodializa și hemoperfuzia sunt indicate în cazurile
grave cu comă profundă, prelungită și cu complicații
respiratorii;
II.Hipnotice benzodiazepinice
 Au o structură alcătuită dintr-un nucleu benzenic condensat cu un
heterociclu, care conține N în pozițiile 1 și 4;
 Sunt medicamente folosite pe scară largă în practica clinică;
 BZD sunt medicamente cu acțiune:
 - sedativo-hipnotică;
 - anxiolitică sau tranchilizantă;
 - miorelaxantă centrală;
 - anticonvulsivantă/antiepileptică
 - unele produc anestezie generală pe cale iv;
 Mecanismul de acțiune: BZD acționează asupra receptorului GABAA
pentru GABA;
 BZD potențează inhibiția GABA-ergică în foarte multe regiuni din SNC
(axul cerebro-spinal): măduva spinării, hipotalamus, hipocamp,
substantia nigra, cortexul cerebral și cortexul cerebelos;
 Interacțiunea BZD cu receptorul pentru GABA conduce la o creștere a
conductanței canalelor de Cl asociate receptorului GABA;
 Pătrunderea clorului în celule – hiperpolarizare neuronală/inhibiție;
 BZD cresc probabilitatea de deschidere a acestor canale de Cl;
BZD sunt superioare barbituricelor în calitate de hipnotice;
BZD produc un somn mai apropiat de somnul fiziologic;

1.NITRAZEPAMUL(NUMBON)
- Este un hipnotic indicat în insomnia de adormire,de inducție;
- Dozele sunt 5-10 mg cu ½ oră înainte de culcare;
- Dozele sunt mai reduse la persoanele în vîrstă;
2.FLUNITRAZEPAMUL (ROHYPNOL)
- Are proprietăți similare cu nitrazepamul
- Dozele sunt de 1-2 mg pentru inducerea somnului;
- Alte indicații: preanestezie pe cale im și pentru inducția
anestezică,pe cale iv;
3.FLURAZEPAMUL (DALMANE)
- Are unefect hipnotic mai de durată;
- Dozele sunt de 15-30 mg seara la culcare;
- Are și acțiune miorelaxantă;
- Produce sedare diurnă semnificativă și scăderea capacităților
profesionale;
4.TRIAZOLAMUL (HALCION)
- Este un hipnotic cu acțiune rapidă și de scurtă durată;
- Dozele sunt de 0,25-0,50 mg;
- Produce cefalee destul de des;
 11.INTOXICAȚIA ACUTĂ CU BENZODIAZEPINE
 BZD (diazepam, nitrazepam, medazepam, temazepam)
rareori determină intoxicații grave singure;
 Totuși, ele potențează efectele altor deprimante ale SNC
precum alcoolul, ADT, barbiturice etc;
 Tabloul clinic: somnolență, amețeli, ataxie, dizartrie;
 Rareori stare de comă, depresie respiratorie și hipotensiune
ușoară;
 Intoxicația mortală este neobișnuită;
 Totuși, decesul poate surveni ca urmare a deprimării
respiratorii excesive, îndeosebi la pacienții în vârstă și la cei
cu BPOC;
 Tratament: menținerea liberă a căilor aeriene și ventilația
adecvată – dacă este nevoie;măsuri de susținere;spălătura
gastrică și cărbunele activat nu sunt indicate decât în cazul
ingestiei sigure a BZD;
 Multe BZD dau naștere la metaboliți cu durată lungă de
acțiune;
 Pacienții care iau o supradoză (intoxicații) au dificultăți în a
conduce mașina și în executarea unor munci de precizie
câteva zile sau chiar săptămâni – trebuie atenționați în
acest sens;
 Flumazenil (Anexate) este antidot al intoxicației cu BZD;
 Rareori este necesar (în UK nu este aprobată folosirea lui);
 Produce revenirea din intoxicație în decurs de 1 min;
 Are însă o durată scurtă de acțiune ( 1 oră), iar efectele
toxice pot reapare;
 Flumazenilul poate produce convulsii și aritmii cardiace;
 Precipită sindromul de abstinență la cei cu dependență de
BZD;
 Nu trebuie folosit la cei care combină BZD+ADT, deoarece
poate produce convulsii și stop cardiac;
 III. Hipnotice cu altă structură
 1. ZOLPIDEMUL(STILNOX,SANVAL+)
 Este un derivat de imidazopiridină cu acțiune hipnotică;
 Ameliorează calitatea somnului fără să modifice
semnificativ stadiile;
 Deși are structură diferită de BZD, mecanismul de acțiune
este similar;
 Acționează la nivelul receptorilor GABA pentru BZD,
subtipul 1;
 Acțiunile sale pot fi antagonizate de flumazenil (la fel ca și
BZD);
 Este relativ bine suportat;
 Dozele mari pot produce stare confuzională la bătrîni;
 Are slabe acțiuni miorelaxante și anticonvulsivante;
 La doze mari suprimă somnul REM;
 În doze foarte mari și în combinație cu alcoolul deprimă respirația;
 Riscul de producerea adependenței este mai mic comparativ cu BZD;
 Pentru efectul hipnotic este suficient 1 comprimat de 10 mg seara la
culcare;
 Dozele vor fi mia reduse la pacienții în vîrstă;
 2.ZOPICLONA(IMOVANE)
 Este o ciclopirolonă cu acțiune hipnotică, sedativă, tranchilizantă,
miorelaxantă și anticonvulsivantă;
 Acționează la fel ca și BZD, prin potențarea inhibiției GABA-ergice;
 Doza este de 7,5 mg (un comprimat) seara la culcare;
 3. ZALEPLONUL
 4. RAMELTEONUL
 5. ESZOPICLONA
Există cîteva medicamente care nu se mai folosesc în prezent
1.CLORALHIDRATUL
- Este hipnotic și anticonvulsivant;
- se transformă în organism în tricloretanol și apoi acid tricloracetic;
- Acidul tricloracetic este un compus toxic pentru ficat, stomac și cord
(produce aritmii cardiace);
2.TRICLOFOSUL
- Este similar cloralhidratului, fiind un metabolit al acestuia;
- Este relativ mai bine suportat;
- Se folosește rar,sub formă de sirop,1-2 g;
3.GLUTETIMIDA
- Are acțiuni farmacologice similare barbituricelor;
- Este un hipnotic cu efect rapid și de scurtă durată;
- Are acțiuni anticolinergice și inductoare enzimatice;
- Prezintă risc crescut de dependență;
 SEDATIVE
 Sunt medicamente care în doze mic produc o stare de liniștire din
partea SNC;
 La doze mari devin hipnotice
 Primele sedative au fost bromurile;
 Acțiunea sedativă se explică prin întărirea inhibiției corticale și
scăderea excitabilității acesteia;
 Actionează prin înlocuirea Cl de către Br în lichidele din organism;
 În doze mari, bromurile vor conduce la creșteri ale acidului bromhidric
în stomac;
 Un regim hipoclorurat va accentua efectele adverse, toxice ale
bromurilor, iar unul hiperclorurat va scădea toxicitatea acestora;
 Înafara bromurilor,în calitate de sedative se mai folosesc:
 1.Sulfatul de magneziu - are și acțiune coleretică și purgativă
 2.Valeriana officinalis
 3.Extraveralul + – conține 50 mg extract de valeriană, 30 mg extract
de crategus și 20 mg fenobarbital;
 4.Leonurus villosus
 Multe din sedative sunt indicate în diverse nevroze vegetative (stări
de nervozitate,agitație sau anxietate,asociate de către bolnavi unor
suferințe organice);

TRANCHILIZANTE
 Denumirea vine de la cuvîntul tranquille = liniștire
 Se mai numesc anxiolitice – înlătură teama și frica ce acompaniază
anumite stări patologice (nevroze cu anxietate)
 În calitate de tranchilizante se folosesc cîteva BZD și alte
medicamente:
1.DIAZEPAMUL(DIAZEPAM+,VALIUM)
 Are toate proprietățile BZD
 Se metabolizează în ficat sub acțiunea enzimelor microsomale (N-
dezalchilare și hidroxilare alifatică) –faza I (metaboliții sunt activi) și
apoi prin glucuronoconjugare – glucuronizii se elimină pe cale renală;
 Metaboliții fazei I au acțiune prelungită;
 T1/2 plasmatic pentru diazepam este de 1-2 ore iar pentru metaboliți
de 20-80 de ore;
 Indicații terapeutice: nevroze cu anxietate, insomnii acompaniate de
anxietate,cura de dezintoxicare la alcoolici, pavorul nocturn;

2.MEDAZEPAMUL (RUDOTEL,GLORIUM,ANSILAN)
 Dozele sunt de 5-10 mg de 2-3 ori pe zi în diverse stări de anxietate;

3.ALPRAZOLAMUL (XANAX)
 Este o BZD cu acțiune anxiolitică și antidepresivă (pe primul plan);
 Este indicat în nevroze cu componentă anxioasă,stări de panică;
 Se prezintă sub formă de comprimate de 0,25 și 0,50 mg;soluție
0,1/ml și 1 mg/ml de uz oral;
4.BROMAZEPAMUL(CALMEPAM,LEXOTANIL)
 Este indicat ca tranchilizant/anxiolitic,1,5-3 mg de 2-3 ori pe zi;

5.CLORAZEPATUL DIPOTASIC (TRANXENE)

 Are proprietăți similare diazepamului;
 Acțiunea este de lungă durată;
 Se prezintă sub formă de comprimate de 5 și 10 mg;
 Se poate administra și parenteral,25-50 mg im/iv,în cazuri de urgență;
Înafara BZD, mai există cîteva anxiolitice:
1.MEPROBAMATUL(MILTOWN)
 Are acțiune anxiolitică;
 Produce toleranță și dependență, se utilizează mai rar;
2.HIDROXIZINA (ATARAX)
 Are acțiuni sedative,anxiolitice,antihistaminice H1,antiemetică;
 Este indicată în afecțiuni cutanate pruriginoase acompaniate de
simptome psiho-afective importante;
 Se găsește sub formă de comprimate și capsule de 10,25,50 și 100
mg;suspensie 10 mg/5 ml și 25 mg/5 ml;forme injectabile 25 și 50
mg/ml;
3.BUSPIRONA (STRESSIGAL, BUSPAR)
 Are acțiuni anxiolitice;
 Profilul farmacologic este diferit de a celorlalte anxiolitice menționate;
 Acțiunea anxiolitică este lipsită de sedare și de acțiune euforică;
 Nu are acțiunile hipnotice, anticonvulsivante sau miorelaxante ale
BZD;
 Este indicată în anxietatea cronică;
 Acționează agonist parțial pe receptorii 5-HT1A și asupra D2 din SNC;

Indicații terapeutice generale ale medicamentelor sedativo-hipnotice:

 1.Stări de anxietate (combaterea acestor stări)
 2.Tratamentul insomniilor
 3.Sedarea pacienților în cazul unor intervenții chirurgicale
 4.Epilepsia și convulsiile
 5.Anestezia echilibrată (pentru inducția iv a anesteziei generale)
 6.Tratamentul sindromului de abstinență la alcoolici
 7.Relaxarea musculară în afecțiuni neuromusculare
 8.Tratamentul unor afecțiuni psihiatrice
  NEUROLEPTICE (ANTIPSIHOTICE)
 Neuroleptic înseamnă paralizia transmiterii prin anumite
sinapse neuronale;
 Se mai numesc și neuroplegice, antipsihotice sau
tranchilizante majore;
 Sunt indicate în boli psihice precum:
 - schizofrenia
 - parafrenia și paranoia
 - episodul maniacal
 - sindromul Gilles de La Tourette:
 Ticuri faciale și vocale cu debut în copilărie și evoluție
progresivă;
 Prezintă miscări dezordonate, ecolalie, coprolalie și emit
zgomote bizare;
 Ecolalie = tendința de a repeta cuvinte auzite;
 Coprolalie = vorbire cu expresii pornografice și obscene;
 Neurolepticele (NL) atenuează simptomele psihotice
precum:
 - halucinațiile
 - delirul
 - autismul
 - comportamentul maniacal
 Autismul este greu de influențat, de regulă se obțin efecte
favorabile doar cu ajutorul NL incisive,dezinhibitoare;
 Efectele NL diferă la pacienți,indivizi normali sau animale;
1.La omul sănătos: încetinire psihomotorie, o stare de
normalizare/liniștire emotivă, ataraxie.
2.La pacientul psihotic: atenuarea/dispariția fenomenelor
psihotice, ataraxie, fenomene vegetative și endocrine
complexe, tulburări extrapiramidale;
3.La animalele de experiență: antagonizarea fenomenului
de roadere forțată după amfetamină, scăderea toxicității
de grup după amfetamină;
 Alte efecte ale NL: unele sunt puternic sedative și
potențează acțiunea deprimantă a altor medicamente
(hipnotice, anestezice generale etc).
 Antagonizează/împiedică apariția psihozelor produse de
halucinogene (mescalina, LSD = dietilamida acidului
lisergic), hipertermia/hipotermia;
Efectele adverse sunt multiple și uneori grave;apar după
tratament îndelungat;
1.Tulburări extrapiramidale
 - distoniile musculare acute (spasme tonice, grimase
faciale, crize oculogire, scolioză,scoaterea limbii), la copii
și adulți tineri; cedează la oprirea terapiei și la
antiparkinsoniene anticolinergice;
 - acatisia (agitație motorie, tendință la mișcare
permanentă); cedează parțial la antiparkinsoniene
anticolinergice;
 - sindrom parkinsonian (tremor, rigiditate, hipokinezie,
facies imobil); apare mai ales la vîrstnici; cedează la
antiparkinsoniene anticolinergice;
 - diskineziile tardive (diskinezii faciale,mișcări de
mestecare, mișcări coreo-atetozice); apar după luni/ani de
tratament;sunt complicații grave; nu dispar/pot fi chiar
agravate de antiparkinsoniene;
2.Tulburările endocrine: crește secreția de prolactină și
scade secreția de STH;
3.Alte efecte adverse: hipertermia malignă, hipotensiune
ortostatică,depuneri pigmentare în cornee și cristalin,
cardiotoxicitate, icter colestatic, fenomene anticolinergice
(uscăciunea gurii, tulburări de vedere, dificultăți de
micțiune);
Mecanismul de acțiune
NL acționează prin antagonizarea unor receptori
dopaminergici din creier de tipul D2;
 Receptorii pentru DA sunt de 5 tipuri și sunt grupați în
două familii:
 familia D1 (D1 și D5) și familia D2 (D2,D3 și D4);
 D1 se află în corpul striat și neocortex;
 D5 se află în hipocamp și hipotalamus;
 Efectorii pentru familia D1 sunt:AMPc, hidroliza PIP2,
mobilizarea Ca2+ din depozite și activarea PKC
 D2 se află în striat, hipofiză și substantia nigra (pars
compacta);
 D3 se află în tuberculul olfactiv, n.accumbens,
hipotalamus;
 D4 se află în cortexul frontal,mezencefal,măduva
spinării;
 Efectorii pentru familia D2:  AMPc (prin inhibiția
AC),curentului de K+ și  curentului de Ca2+ -
voltaj dependent;
Există mai multe căi DA-ergice în creier:
 1. calea mezencefal-sistemul limbic
(n.accumbens) – prin blocarea receptorilor D2 din
aceste căi se explică efectul antipsihotic al NL;
 2. calea nigro-striatală – blocarea receptorilor
dopaminei este responsabilă de efectele
extrapiramidale ale NL;
 3. neuronii din trigger-ul vomei (o zonă
chemoceptoare din apropierea centrului
vomei din bulb) – acțiunea antiemetică a
NL;
 4. neuronii din eminența mediană a
hipotalamusului – acțiunile endocrine ale
NL;
 Alte efecte ale NL se explică prin acțiuni
asupra receptorilor muscarinici,ai histaminei
și serotoninei din SNC.
Cele 3 fascicole dopaminergice din SNC
1). Fascicolul (calea) nigro-striatală. Neuronii din substantia nigra pars
compacta (SNc) se proiectează în partea dorsală a striatului; este
fascicolul care suferă modificări degenerative în boala Parkinson. Linia
albastră întreruptă.
2). Neuronii din AVT se proiectează către porțiunea ventrală a striatului
(nucleul accumbens), bulbul olfactiv, amigdala, hipocamp, cortexul
orbital și prefrontal medial și girusul cingulat (gyrus cinguli). Linia albastră
continuă.
3). Neuronii din nucleul arcuat al hipotalamusului se proiectează prin
calea tuberoinfundibulară din hipotalamus, prin care dopamina este
eliberată către adenohipofiză (hipofiza anterioară). Linia cu săgeată roșie.
Clasificarea NL
I.După efectul asupra psihozelor se împart în:
 1.NL inhibitoare sau antiproductive
 2.NL activatoare sau incisive

II.După structură se împart în 4 clase:

1.NL fenotiazine
 Fenotiazine alifatice: clorpromazina, levomepromazina,
prometazina;
 Fenotiazine piperidinice: tioridazina, periciazina,
mesoridazina;
 Fenotiazine piperazinice: trifluorperazina, flufenazina,
perfenazina, proclorperazina;
 2.NL tioxantenice: clopentixolul, flupentixonul,
clorprotixenul, tiotixenul;

3.NL butirofenonice: haloperidolul, droperidolul,

pimozidul.

4.NL cu structură diversă: sulpirida, clozapina,

olanzapina, risperidona, ziprazidona.

NL fenotiazinice
1.CLORPROMAZINA (CLORDELAZIN+, PLEGOMAZIN)
 - este primul medicament folosit ca antipsihotic
 - este indicat în psihoze, îndeosebi în schizofrenie
2.LEVOMEPROMAZINA (NOZINAN)
 Are efecte similare clorpromazinei, efectul sedativ mai
mare, este un antipsihotic relativ slab;
3.TIORIDAZINA (MELLERIL)
 Derivat piperidinic cu acțiune antipsihotică similară
clorpromazinei;
 Este sedativă și anxiolitică;
 Indicații: psihoze, nevroze cu anxietate;
4.FLUFENAZINA(MIRENIL)
 Piperazină cu potență mare, antipsihotic foarte activ;
 Efectele adverse sunt reduse;
5.PIPOTIAZINA (PIPORTIL)
 Este o fenotiazină piperidinică
 Este un antipsihotic cu acțiune intensă;
 Este indicată în autism, halucinații, delir și agitația
maniacală;
NL tioxantenice
 Sunt asemănătoare ca acțiuni farmacologice cu NL
fenotiazinice;
 Sunt antipsihotice foarte active, ceva mai bine suportate;
 Sunt indicate în:
 Psihoze, stări delirante cronice;
 Stări de agitație și agresivitate;
 Insomnii severe la bolnavii psihotici;
 Se pot administra pe cale orală și pe cale injectabilă;
NL butirofenonice
HALOPERIDOLUL(HALDOL)
 Antipsihotic cu acțiuni marcate, cu potență ridicată.
 Este indicat în halucinații și stări de agitație maniacală.
 Are și acțiune antivomitivă și anxiolitică.
 Efectele adverse extrapiramidale și anticolinergice sunt
frecvente.
 Alte NL butirofenonice și înrudite:
 Benzperidolul
 Droperidolul (se asociază cu fentanilul în NLA)
 Penfluridolul
 Pimozidul
NL cu structură diversă. NL de dată recentă
1. CLOZAPINA (LEPONEX)
 Este un NL atipic, eficace în cazurile rezistente la alte NL.
 Efectele adverse extrapiramidale sunt foarte reduse
(avantaj).
 Poate produce agranulocitoză.
 Produce agravarea glaucomului și retenție de urină.
 Acționează prin antagonizarea unor receptori ai familiei D2
și pe receptorii 5-HT2A.
2.LOXAPINA (LOXITANE)
 Are proprietăți antipsihotice marcate.
 Este ușor sedativă și hipotensoare, fenomenele
extrapiramidale sunt prezente.
3.RISPERIDONA(RISPOLEPT)
 Are acțiuni antagoniste asupra receptorilor:
 5-HT2A (serotonină), D2 (dopamină), 1
(adrenergici) și H1 (histamină).
 Este și slab antimuscarinică.
 Simptomele extrapiramidale sunt marcate, are
acțiune sedativă moderată.
 Poate produce hiperprolactinemie.
 Este indicată în schizofrenie.
 Are o eficacitate crescută, este bine tolerată.
 Dozele sunt între 2-8 mg/zi.
 4.OLANZAPINA(ZYPREXA)
 Un NL recent,cu eficacitate crescută.
 Dozele obișnuite sunt de 5-10 mg/zi.
 Efectele adverse sunt reduse.
 5.ZIPRASIDONA(GEODON)
 Un antagonist dopaminergic și serotoninergic de dată
recentă.
 Are și acțiuni agoniste pe receptorii 5-HT1A.
 Are și proprietăți antidepresive.
 Produce alungirea intervalului QT pe ECG.
 6.ARIPIPRAZOLUL(ABILIFY)
 Are acțiuni parțial agoniste pe receptorii D2.
 Acționează agonist 5-HT1A și antagonist 5-HT2A.
Alte NL
 Există cîteva NL derivați de benzamidă:
 Metoclopramida
 Cisaprida
 Sunt folosite îndeosebi în afecțiuni digestive.
 Ele au acțiuni antiserotoninergice și antagoniste ale receptorilor D 2
periferici și centrali.

 Unele NL au acțiune antiemetică mai pronunțată:

 Proclorperazina (Emetiral+)
 Este o fenotiazină cu proprietăți antivomitive;
 Este indicată în tratamentul vomei din sarcină, uremie, intoxicații
medicamentoase, după citostatice, voma postoperatorie.
 Tietilperazina (Torecan)
 Este tot o fenotiazină, indicată exclusiv ca antiemetic;
 Are acțiune inhibitoare și asupra nucleilor vestibulari - este eficace în
vomele din kinetoze (răul de mișcare);
 ANTIDEPRESIVE
ANTIDEPRESIVE
 Se mai numesc timoleptice;
 Sunt medicamente folosite în tratamentul depresiei;
 Asupra psihicului normal au o influență redusă, cel mult o
stare de disforie;
 Depresia este o boală psihică caracterizată prin:
 - apatie și interes scăzut față de mediu
 - senzație de autoacuzare
 - anorexie și scădere ponderală
 - sentimente de tristețe, oboseală
 - capacitate de concentrare scăzută
 ANTIDEPRESIVE
 Unele simptome pot îmbrăca manifestări extreme care
merg pînă la suicid;
 În SUA, 40 000 sinucideri/an (70% datorită depresiei);
 Depresia se poate manifesta izolat sau poate fi
precedată/urmată de o stare de manie (insomnie, fugă de
idei, grandomanie, supraapreciere) – în cadrul psihozei
maniaco-depresive sau psihoza bipolară (ciclotimică);
 Depresia se explică patogenetic prin disfuncții ale
sistemelor monoaminergice din creier:
 Noradrenalina (NA) și serotonina(5-HT)
 CLASIFICAREA ANTIDEPRESIVELOR (4 CLASE)
 I.ANTIDEPRESIVE TRICICLICE (ADT)
 I.A. Amine terțiare
 AMITRIPTILINA (ELAVIL)
 CLOMIPRAMINA (ANAFRANIL)
 DOXEPINA (SINEQUAN)
 IMIPRAMINA (TOFRANIL)
 TRIMIPRAMINA (SURMONTIL)
 I.B. Amine secundare
 AMOXAPINA (ASENDIN)
 DESIPRAMINA (NORPRAMIN)
 MAPROTILINA (LUDIOMIL)
 NORTRIPTILINA (PAMELOR)
 PROTRIPTILINA (VIVACTIL)

 II.INHIBITORI SELECTIVI AI RECAPTĂRII
SEROTONINEI
 1.R,S-CITALOPRAM
 2.S-CITALOPRAM
 3.FLUOXETINA (PROZAC)
 4.FLUVOXAMINA (LUVOX)
 5.PAROXETINA (PAXIL)
 6.SERTRALINA (ZOLOFT)
 7.VENLAFAXINA (EFFEXOR)
 III.INHIBITORI DE MAO (IMAO)
 1.FENELZINA (NARDIL)
 2.TRANILCIPROMINA (PARNATE)
 3.SELEGILINA (ELDEPRYL)

 IV.ANTIDEPRESIVE ATIPICE
 1.ATOMOXETINA (STRATTERA)
 2.BUPROPIONUL (WLLBUTRIN)
 3.DULOXETINA (CYMBALTA)
 4.MIRTAZAPINA (REMERON)
 5.NEFAZODONA (SERZONE)
 6.TRAZODONA (DESYREL)
 I.ANDIDPRESIVELE TRICICLICE (ADT)
 - se mai numesc antidepresive tipice
 - au structură asemănătoare cu a NL;
 - se împart în amine terțiare și amine secundare
 - aminele terțiare se transformă în organism în amine
secundare – acestea sunt mai active;
 - după unii autori, aminele terțiare sunt promedicamente

 Efectul andidepresiv se explică astfel: ADT inhibă

receptarea NA și a 5-HT în terminațiile presinaptice;
 In continuare se acumulează NA și 5-HT în spațiul sinaptic
iar apoi vor fi acționați receptorii centrali ai NA și cei ai 5-
HT (în administrare acută);
 Efectele cronice ale acumulării de NA se explică prin
desensibilizarea receptorilor -adrenergici centrali
(receptori inhibitori);
 Eficacitatea terapeutică se datorează și creșterii
neurotransimisiei serotoninergice;
 Unele medicamente – maprotilina și amoxapina – sunt
compuși cu structură heterociclică (nu sunt ADT, dar au
acțiuni similare acestora);

 ADT sunt indicate în:

 - depresia endogenă sau depresia majoră
 - depresia care acompaniază lăuzia
 - depresia din parkinsonism
 - depresii din boli infecțioase
 - tulburări de panică
 - enurezis nocturn la copii peste 6 ani
 - nevralgia de trigemen (împreună cu carbamazepina)
 - profilaxia crizelor de migrenă

În prezent ADT nu mai sunt de primă alegere!

 Farmacocinetică: ADT sun medicamente liposolubile, se
absorb bine din din tubul digestiv, se metabolizează la
prima trecere prin ficat;
 Aminele terțiare se transformă în amine
secundare;
 Mai departe suferă un proces de hidroxilare sub
acțiunea oxidazelor microsomale hepatice;
 Metaboliții suferă apoi procesul de conjugare cu
acidul gluccuronic;
 Compușii astfel rezultați se elimină pe cale
renală;
 ADT au T1/2 cuprins între 8-89 ore;
 Efecte adverse

 Sedare (blocarea receptorilor H1) sau fenomene de

excitație și insomnie,

 Hipotensiune marcată (acțiune 1-adrenolitică asupra

vaselor) cu tahicardie refelexă,

 Tulburări de vedere și agravarea glaucomului, uscăciunea

gurii (xerostomie), tulburări de micțiune, retenție urinară și
constipație – toate aceste, prin blocarea unor receptori
muscarinici ai Ach.
 Sunt de fapt efecte adverse atropinice.
 ADT au acțiuni stabilizante de membrană puternice,
similare chinidinei – încetinesc conducerea la nivelul
inimii.

 Produc aritmii ventriculare grave;

 ADT scad pragul pentru convulsii;

 La doze toxice produc convulsii cu evoluție potențial
letală;
 Maprotilina are un potențial proconvulsivant crescut;

 Amoxapina are acțiuni antagoniste asupra receptorilor

dopaminergici – tulburări extrapiramidale, ginecomastie,
sindrom NL malign.
 Interacțiuni medicamentoase

 Fenitoina, aspirina și fenotiazinele pot deplasa

ADT de pe proteinele plasmatice și cresc
concentrațiile plasmatice ale ADT – efecte
adverse toxice;

 Antipsihoticele, inhibitorii selectivi ai recaptării

serotoninei, metilfenidatul și contraceptivele orale
inhibă metabolizarea ADT – efecte adverse
toxice;
 1.IMIPRAMINA
 Preparatul autohton se numește Antideprin+;
 Se transformă în organism în dezipramină,metabolit activ;
 Este indicată în tratamentul depresiilor,enurezis nocturn;
 2.AMITRIPTILINA
 Este un compus triciclic cu acțiuni antidepresive marcate;
 Are acțiuni sedative,anticolinergice (anti-M) și alfa1-
adrenolitice;
 Inhibă recaptarea 5-HT în măsură mai mare comparativ
cu NA;
 3.MAPROTILINA
 Inhibă recaptarea mai ales a NA;
 Este de ales în stările de depresie însoțite de agitație;
 Are efect sedativ marcat;
 4.TRIMIPRAMINA
 Are acțiuni andidepresive,sedative și anxiolitice marcate;
 Produce efecte adverse anticolinergice (anti-M) și
hipotensiune ortostatică;
 5.CLOMIPRAMINA
 Împiedică recaptarea serotoninei preponderent și mai
puțin pe cea a NA;
 În doze mari are acțiune cardiotoxică
Eficacitatea ADT este similară,alegerea unuia sau altuia
dintre medicamente depinde de efectele adverse și
toleranța acestora,durata de acțiune;
 Intoxicația acută cu ADT
 Este potențial letală
 2 g de imipramină pot produce decesul
 Clinic:
 Inițial, o stare de excitație, neliniște, apoi mioclonii,
convulsii tonico-clonice;
 Ulterior apare coma, deprimarea respirației, hipoxie,
deprimarea reflexelor, hipotensiune marcată;
 Sunt prezente semne anticolinergice: midriază, piele roșie
și uscată, retenție urinară, tahicardie/alte aritmii cardiace;
 Acidoză metabolică marcată, nu se cunoaște prin ce
mecanism apare.
 Toxicitatea cardiacă și hipotensiunea sunt dificil
de tratat;
 Pacienții prezintă risc crescut de aritmii grave;
 Tratament
 - trebuie început foarte repede în ED/UPU;
 - spălătura gastrică/lavajul gastric;
 - cărbunele activat;
 - dializa este ineficace;
 - bicarbonat pe cale iv;
 - fenitoina și lidocaina – tratamentul aritmiilor
ventriculare;
 - Dacă există QT prelungit pe ECG poate apare torsada
vîrfurilor – sulfat de magneziu iv, izoprenalina perf i.v.,
Cardiostimuarea atrială (pacing atrial);
 - hipotensiuenea – noradrenalină perf i.v. și repleție
volemică;
 - glucozizii cardiotonici și antiaritmicele IA sunt cid;
 - ventilație asistată la nevoie;
 - revenirea din comă se face treptat, în circa 3 zile;
 - starea de excitație și delirul pot să reapară;
 - supraveghere atentă cîteva zile – risc de apariție a
aritmiilor cardiace cu potențial letal;
 II.INHIBITOARE SELECTIVE ALE RECAPTĂRII
SEROTONINEI (ISRS)
 - Unii autori le numesc și pe acestea atipice;
 - Împiedică recaptarea selectivă a serotoninei;
 - Sunt compuși de dată mai recentă;
 Produc mai puțin efecte anticolinergice și au o
cardiotoxicitate mai scăzută – comparativ cu ADT;
 - Trebuie folosite totuși cu prudență;
 - Primul medicament aprobat de FDA în tratamentul
depresiei majore – fluoxetina, în 1987;
 - Principalele ISRS: fluoxetina, sertralina, fluvoxamina,
paroxetina și citalopram;

 ISRS – un progres în tratamentul depresiei;

 - Au afinitate scăzută/nulă pe receptorii muscarinici,
histaminergici sau beta-adrenergici;

 - Sunt bine tolerate de cardiaci și de cei în vîrstă - foarte
sensibili la acțiunile anticolinergice și hTA ortostatică
provocate de ADT;
 - acțiunea principală – modularea neurotransmisiei
serotoninergice în creier.
 Creșterea disponibilului de serotonină determină
stimularea unor autoreceptori 5-HT1A, fapt care va
conduce la desensibilizarea lor și din nou la creșteri ale
eliberării de serotonină;

 La începutul tratamentului unii pacienți pot prezenta

fenomene de agitație și anxietate – dozele vor fi ajustate;
1.FLUOXETINA (PROZAC)
- Este foarte eficace în depresia majoră;

- Nu prezintă efectele adverse ale ADT;

- Concentrațiile eficace sunt atinse în 4-6 săptămîni;

- Se metabolizează în ficat prin demetilare;

- Metabolitul activ are un T1/2 lung;

- Inhibă puternic unele izoenzime ale citocromului P450;

- Consecutiv, scade metabolizarea ADT și a unor

antiaritmice precum propafenona (clasa IC);

- Indicații terapeutice: depresie, bulimia nervoasă,

tulburări de panică, dureri asociate neuropatiei diabetice;

- Efecte adverse: insomnie, tremor, scădere ponderală,

tulburări în sfera sexuală, convulsii (în caz de
supradozare);
2.SERTRALINA (ZOLOFT)
- Are un T1/2 de circa 25 ore;

- Este suficientă o singură doză/zi, dimineața – pentru a

evita insomnia;

- Se metabolizează în ficat;

- Inhibă la fel ca și fuloxetina citocromul P 450 2D6;

- Atenție la asocieri cu ADT și propafenonă;

3.PAROXETINA (SEROXAT)
- Are un T1/2 de circa 21 ore;

- Se leagă puternic de proteinele plasmatice – atenție în

cazul administrării și a warfarinei (anticoagulante orale);

- Inhibă izoenzimele P 450 (2D6);

- Tratamentul va fi întrerupt treptat

4.CITALOPRAMUL
- Are un T1/2 de circa 35 de ore;

- Se leagă circa 80% de proteinele plasmatice;

 Are acțiunile farmacolocgice ale clasei din care face parte;
 Indicațiile sunt aceleași – tratamentul depresiei;

 III.INHIBITORII MAO
 Sunt 3 medicamente IMAO aprobate pentru tratamentul
depresiei:
 izocarboxazidul, fenelzina și tranilcipromina;
 IMAO au aceeași eficacitate ca și ADT și ISRS;
 Au două dezavantaje majore:
 1). Hepatotoxitatea;
 2). Crizele hipertensive periculoase după consumul unor
alimente;
- Din acest motiv, nu sunt de primă alegere în tratament de
lungă durată;

Selegilina – foarte eficace ca antidepresiv și lipsită de cele

două efecte adverse majore;

- MAO este o enzimă mitocondrială prezentă în creier, ficat,

intestin;

- Se prezintă sub două izoforme: MAO-A și MAO-B;

- MAO-A metabolizează îndeosebi NA și 5-HT în creier;

- MAO-B metabolizează mai ales dopamina centrală;

- Ambele enzime sunt inhibate de cele 3 medicamente:
izocarboxazid, fenelzina și tranilcipromina;

- Acțiunea antidepresivă este legată mai ales de inhibiția

MAO-A;

- Moclobedina și clorgilina – au acțiune pe MAO-A;

- IMAO au acțiuni stimulante asupra SNC similare

amfetaminei;
- Sunt indicate la cei care nu răspund la ADT;

- Sunt hepatotoxice;

- Impun restricții alimentare – alimebntele bogate în tiramină

vor fi restricționate;

- Tiramina este metabolizată în mod normal de către MAO-

A în muscoasa intestinală și de ambele izoenzime, MAO-A
și MAO-B, în ficat;
- Dacă sunt inhibate ambele izoenzime se produc creșteri
ale tiraminei circulante;

- Consecutiv, va apare o stimulare adrenergică

excesivă, creșteri ale NA și ale valorilor TA – crize
hipertensive, AVC;

- Alte efecte adverse: tulburări de ejaculare, uscăciunea

gurii, hipotensiune ortostatică, slăbiciune și creștere în
greutate;
 Nu se vor asocia cu ISRS (venlafaxina) deoarece se
produce o stimulare excesivă a receptorilor pentru 5-HT
din trunchi și măduvă;
 Apare un sindrom serotoninic: tulburări psihice și
neurologice (tremor, mioclonii) și cardiovasculare (colaps);
 Acest sindrom poate fi letal;
 Intoxicația cu IMAO: agitație, halucinații, hipereflectivitate,
febră și convulsii;
 Tratamentul este dificil;
IV.ANTIDEPRESIVE ATIPICE
MIRTAZAPINA (REMERON)
 Compus tetraciclic, crește neurotransmisia mediată de
NA și 5-HT;
 Blochează receptorii presinaptici 2 – astfel este favorizată
eliberarea de NA;
 Crește și eliberarea de serotonină;
 Are acțiuni antagoniste pe receptorii 5-HT2A, 5-HT2C și 5-
HT3;
 Afinitate scăzută pe receptorii muscarinici și 1-
adrenergici;
 - nu inhibă recaptarea NA și a serotoninei;
 - produce sedare și creștere ponderală;
 - se va administra seara la culcare;
 - efecte nesemnificative pe citocromul P 450;

 BUPROPIONUL (WELLBUTRIN)
 Este un andidepresiv cu profil farmacologic particular;
 Slab inhibitor al recaptării neuronale a NA și 5-HT;
 Este relativ bine tolerat;
 Nu se cunoaște foarte clar cum se produce acțiunea
antidepresivă;
 Produce insomnie, neliniște.
 La doze mari – convulsii;
 Este contraindicat în caz de convulsii în
antecedente.
 Nu este eficace la cei cu anxietate.
 Este folosit deseori în asociaţie cu alte
antidepresive (pentru creşterea efectului final).
 Unii autori îl recomandă şi în tratamentul A.D.H.D.
(attention deficit hyperkinetic disorder)
 Sindromul hiperkinetic asociat cu deficit de
atenţie).
TRAZODONA (DESYREL)
 Blochează recaptarea serotoninei;
 Antagonist pe receptorii 5-HT2;
 Este lipsită de acțiunile antimuscarinice ale ADT dar
produce efect alfa-adrenolitic;
 Efectele adverse: amețeli, sedara avansată, greață și
hipotensiune ortostatică;
 Alt efect advers – priapismul;
 Se vor folosi doze scăzute – pentru a evita sedarea;
NEFAZODONA (SERZONE)
 Are structură asemănătoare trazodonei;
 Este mai puțin sedativă;
 Mecanismul de acțiune este similar trazodonei;
 Nu produce creștere ponderală și nici tulburări sexuale;
 ATOMOXETINA (STRATTERA)
 Inhibă trensportul presinaptic al NA
 Indicat în ADHD, la copii peste 6 ani

 ALPRAZOLAMUL (XANAX)
 Este o BZD și are toate proprietățile acestora;
 Are acțiune antidepresivă importantă;
 Este indicată în depresiile acompaniate de anxietate;
 Medicamente antimaniacale

 CARBONATUL DE LITIU
 Este indicat în tratamentul stărilor de manie;
 Efectul antimaniacal se instalează după cîteva zile de
tratament;
 În episodul acut se administrează un NL de tipul
haloperidolului sau un anxiolitic puternic precum
lorazepamul;
 Tratamentul trebuie supraveheat atent;
 Afectează rinichiul și glanda tiroidă;