Cursul nr.

Reconstrucţie ecologică
aplicată
Refacerea unui ecosistem presupune:

 cunoaşterea tuturor părţile sale componente

 aducerea lor împreună
 știința de a le asambla pentru a funcţiona împreună.
 utilizarea de cunoştinţe despre
• relaţiile intraspecifice şi inter-specifice,
• rolul unor boli în evoluţia populaţiilor,
• influenţa variaţiilor genetice asupra structurii şi stabilităţii
comunităţilor vegetale şi animale.
Reconstrucţia sau reabilitarea ecologică a unui
ecosistem degradat trebuie:
 să asigure suportul pentru regenerarea ecosistemului iniţial, cu
toate componentele sale abiotice şi comunităţile biologice.
 să creeze condiţii de viaţă pentru primele verigi ale lanţurilor
trofice - suportul verigilor superioare şi baza piramidelor trofice
din ecosistem.
• comunităţile vegetale - principalul producător de biomasă şi
suportul fundamental al celorlalte comunităţi biologice
• comunitatea de bacterii şi fungi - joacă un rol major în ciclul
nutrienţilor şi formarea stratului fertil superior al solului.
 „Implantul” acestor organisme într-un ecosistem ce urmează a
fi reabilitat se poate realiza prin intermediul unor fragmente de
sol înierbat aduse din ecosisteme similare celui care este
supus operaţiunilor de reabilitare.
 Criterii de evaluare a succesului unui
program de reconstrucţie

a. durabilitatea ecosistemului rezultat - capacitatea de auto-susţinere şi perpetuare a

comunităţilor componente, în timp, fără intervenţia omului;

b. rezistenţa în faţa speciilor invazive – comunităţile biologice naturale sunt mai

stabile în faţa speciilor invazive decât cele degradate; sensibilitatea ecosistemului
la pătrunderea speciilor invazive este o dovadă a fragilităţii comunităţilor biologice;

c. productivitatea - evaluarea capacităţii comunităţilor vegetale şi animale de a utiliza

resursele disponibile prin fotosinteză, chemosinteză, respiraţie, metabolism; un
ecosistem reabilitat trebuie să realizeze aceeaşi productivitate ca şi ecosistemul
iniţial, înaintea degradării sale.
 Criterii de evaluare a succesului unui
program de reconstrucţie
d. reţinerea nutrienţilor - particularitatea oricărui ecosistem aflat într-un flux
continuu al materiei şi energiei;
 buna funcţionare şi durabilitatea unui ecosistem reconstruit sunt
corelate cu pierderi de nutrienţi similare ecosistemului iniţial.
 in cazul unor pierderi mai mari, ecosistemul va fi fragil la invazia
unor specii ce pot valorifica nutrienţii pierduţi.

e. restabilirea relaţiilor interspecifice - cheia integrităţii funcţionale a

ecosistemului reabilitat. Refacerea comunităţilor vegetale antrenează
instalarea comunităţilor animale, mai mobile.
Existenţa ecosistemului este condiţionată de prezenţa unor specii-cheie
(polenizatori, bacterii fixatoare de azot sau alţi nutrienţi)- poziție cheie în
lanțurile trofice
Reconstrucţia ecologică a ecosistemelor marine
Îmbunătăţirea calităţii mediului marin şi conservarea
biodiversităţii oceanului planetar se pot realiza prin:

• management durabil în zonele costiere,

• dezvoltarea unor sisteme de control, reducere şi monitorizare a deversărilor
de substanţe chimice,
• dezvoltarea unor tehnologii nepoluante pentru exploatarea resurselor
petroliere şi a gazelor naturale,
• coordonarea activităţilor de pescuit industrial
• exploatarea comercială a altor resurse marine
• asigurarea unei dezvoltări durabile a sectorului turistic
• asigurarea unui echilibru între conservarea sectoarelor sălbatice de litoral şi
expansiunea activităţilor economice costiere.
Programele de reabilitare ecologică în mediul marin sunt
fragmentare, urmărind refacerea unor habitate.
• recifele coraliere
• mangrovele
• zonele costiere

Strategiile de reconstrucţie ecologică vizează beneficiile ecologice

şi economice pe care conservarea recifelor coraliere şi a
mangrovelor le asigură comunităţii locale:
• protecţia zonelor costiere de riscurile generate de eroziune
• creşterea nivelului mării ca urmare a încălzirii globale sau ale
impactului unor tsunami
• dezvoltarea activităţilor de pescuit şi valorificarea fructelor de mare
• turismul ecologic
 Recifele coraliere
 cele mai sensibile ecosisteme marine la presiunea
activităţilor umane
• mijloacele distructive de pescuit
• supra-exploatarea peştelui şi a fructelor de mare,
• modificarea calităţii fizico - chimice,
• creşterea nivelului sedimentelor de origine costieră,
• invazia unor specii exotice,
• cabluri subacvatice,
• turismul
 se află sub o presiune constantă a unor factori
perturbatori, a. î. procesul de degradare este mult mai
rapid decât capacitatea lor naturală de refacere.
 Recifele coraliere din Florida
Sunt supuse acţiunii uraganelor şi în consecinţă:
• se degradează structura recifului prin desprinderea unor
fragmente ca urmare a valurilor puternice,
• bucăţile rezultate pot fi proiectate de valuri în recif,
transformându-se în adevărate proiectile subacvatice.
Reducerea riscului:
 îndepărtarea fragmentelor rupte
 proiectarea de tehnologii ce vizează protejarea recifului prin:

• ridicarea unui recif artificial, sub formă circulară, în jurul

recifelor degradate urmare a catastrofelor naturale,
• întărirea artificială a structurii naturale a recifului, în punctele
cu risc accentuat de fragmentare în cazul unor intemperii.
Condiţii necesare formării unui recif
 fixarea fragmentelor izolate recoltate pe un substrat
suficient de solid
 calitatea apei - factor important pentru supravieţuirea
fragmentelor de coral transplantate.
 iniţierea unei etape de „curăţare” a apei care să asigure
temperatura, transparenţa şi calitatea chimică la valori
conforme cu cerinţele ecologice ale speciilor de corali
transplantate.
 nerespectarea aceastei condiţii a fost cauza eşecului a 89
% dintre proiectele americane de reconstrucţie ecologică a
unor recife coraliere realizate în apele oceanului Pacific.
Reabilitarea recifelor din mările Japoniei-regiunea Okinawa
Degradarea recifelor coraliere:
 pescuitului intensiv cu mijloace distructive
 „spălării” recifului

Iniţierea unei tehnici speciale de reabilitare a structurii recifului:

 colectarea larvelor de corali (planule) în tuburi ceramice (rata de
supravieţuire creşte în stadiul larvar)
 transplantarea lor în zonele degradate

Afectarea recifelor coraliere din golful Manar - SE Indiei

 supra-pescuit şi folosirea mijloacelor distructive de pescuit
 recoltarea fructelor de mare prin traulare,
 recoltarea fragmentelor de corali în scopuri comerciale,
 depozitarea deşeurilor
 dezvoltarea industrială din regiunea de coastă.
Implicarea comunităţii locale:

 dezvoltarea unor activităţi economice durabile

 creşterea crabilor şi a altor specii de crustacee
 respectarea unor restricţii în activitatea de pescuit
 practicarea turismului ecologic
 iniţierea unor programe de reabilitare ecologică a recifelor
prin valorificarea colectării/transplantului de planule şi
fragmente mici de recif
 Tehnologia Biorock

 foloseşte curentul electric cu intensităţi reduse

 provoacă electroliza apei marine, asociată cu precipitarea
CaCO3 şi Mg(OH)2
 determină creşterea pH-ului la nivelul cristalelor de CaCO3
 ajută la stimularea creşterii scheletului polipilor coralieri şi a
moluştelor.
 permite supravieţuirea şi dezvoltarea recifelor coraliere în ape
puternic poluate şi cu temperaturi ridicate,
 favorizează mai mult ramificarea polipilor decât în condiţii
normale
 favorizează fixarea unui număr mai mare de alge simbionte.
 Rezultatele utilizării tehnologiei Biorock
 în apele jamaicane, rata de creştere a coralilor a fost de 3 - 5 ori
mai mare decât cea naturală, în teritorii unde recifele native au
fost sufocate de „înflorirea” algelor

 în apele din jurul insulelor Maldive, s-a înregistrat o rată de

supravieţuire şi dezvoltare a polipilor coralieri cuprinsă între 50 –
80 %, faţă de 1 - 5 % în zonele adiacente, folosite ca martor.
• peştii manifestă o preferinţă accentuată pentru recifele
coraliere rezultate prin utilizarea acestei tehnologii
observându-se diversităţi şi densităţi impresionante.
• moluştele şi crustaceele au înregistrat creşteri rapide
• dezvoltarea biodiversităţii a recifelor coraliere.
Rezultatele utilizării tehnologiei Biorock

 în apele Indoneziei, s-au iniţiat proiecte ce valorifică

această tehnologie:
• amenajarea de recife coraliere artificiale în vederea
atragerii şi dezvoltării unor stocuri de peşti şi alte
organisme marine.
• amenajarea de recife coraliere sub formă de arcuri
submarine în apele din vecinătatea plajelor pentru
• atragerea turiştilor interesaţi de scufundări,
• protejarea plajelor de impactul eroziunii.