Contestări ale Persoanei și

lucrării Sfântului Duh

Pr. Conf. Dan Sandu

Master TPFR 2018-2019 1

 Starea de lucruri
• Contestările teologice istorice nu au vizat
direct dumnezeirea Duhului, ci relația Lui cu
Tatăl și cu Fiul (Filioque), relația Lui cu
materia
• Biserica Romano-Catolică a insistat că
Duhul Sfânt nu lucrează în afara Bisericii și
Tainelor
• Protestanții au preluat filioque dar nu și
prezența în Taine; neo-protestanții
consideră că duhul se manifestă încă în
darurile speciale, cum ar fi vorbirea în limbi.
Master TPFR 2018-2019 2
 Ereziile primare
• Cauza principală care a dus la apariția ereziilor a fost
aceea că intelectualii care veneau la creștinism nu se
puteau elibera în întregime de vechile tipare de gândire
pe care le deprinseseră la școlile filosofice.
• În timp ce părinții Bisericii și Sinoadele ecumenice
căutau să adapteze limbajul filozofiei la taina lui Hristos
pentru a o exprima corect, nu pentru a o raționaliza,
mințile teoretice au căutat să încadreze misterul
Logosului întrupat în schemele metafizice ale vechilor
filozofii și să-l reducă la categoriile înțelegerii umane.
• În cazul Sfântului Duh, devierile deveneau absolut
normale dacă era pusă la îndoială dumnezeirea lui Iisus
Hristos.
Master TPFR 2018-2019 3
 Istoricul doctrinei despre
Duhul Sfânt
• Liniile generale privind rolul Sfântului Duh în lume sunt
trasate din VT, de unde se vede că Duhul pregătește
venirea lui Iisus
• Pavel afirmă că primirea Duhului este semnul cinstirii lui
Dumnezeu (Efeseni 5, 18)
• Ioan Evanghelistul transmite promisiunea lui Hristos că
Duhul aduce mângâiere creștinilor (Paracletul)
• Devine principalul inspirator al deciziilor sinodale
ecumenice si autoritatea dumnezeiască
• Origen vede o legătură între sensul vieții creștine și
prezența Duhului: ”cel ce ajunge la cunoașterea tainelor
Duhului dobândește mângâiere și bucuria inimii”
• Trăirea Duhului era semnul văzut al autenticității predicii
apostolice (Păstorul lui Herma – sec. II), dar le dădea
creștinilor puterea șiMaster
darurile speciale de a împlini
TPFR 2018-2019 4
misiunea Bisericii.
 Montanismul

• Montanus (sec. II) se considera întruparea

Duhului, împreună cu cele două profetese:
Priscila și Maximilia (Frigia – Asia Mică).
• Maximilia: ”După mine nu va mai fi profeție, ci
sfârșitul”
• Priscila: ”Frigia este sfântă, iar Ierusalimul va
coborî din ceruri”.
• Condamnat pentru exacerbarea rolului Sf. Duh.
Biserica a insistat asupra lucrărilor comune
Treimii: botezul este cea mai veche dovadă

Master TPFR 2018-2019 5

 Monarhianismul

Monarhianismul dinamic:
• Teodot din Roma și Pavel de Samosata (sec.
III): Duhul Sfânt era doar o influență divină, nu
Dumnezeu
Monarhianismul modalist:
• Praxeas din Roma, Noetius din Smirna, Sabelie
(sec. III): Fiul este Tatăl întrupat. Dumnezeu nu
este treime, ci unime care apare în diferite forme
sau moduri (modalism).

Master TPFR 2018-2019 6

 Arianismul
• Deși neagă dumnezeirea lui Iisus, inițiază și subordonarea
Duhului Sfânt
• Arie (sec. IV) considera că nici Duhul nu are esență divină:
”Naturile Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt sunt separate,
distincte și despărțite, fără a participa una la cealaltă”
(Atanasie, Patru discursuri împotriva arienilor).
• Chiril al Ierusalimului (+386): ”Duhul Sfânt este părtaș la
dumnezeire...ființă dumnezeiască și cu neputință de
cercetat”. Față de îngeri, Duhul nu e trimis să slujească
pentru că ”cercetează adâncurile lui Dumnezeu (I
Corinteni 2, 10 ș.u.)
• Atanasie(+373): ”Duhul este părtaș la Triada
veșnică...dacă ar fi creat, noi nu am mai avea acces la
Dumnezeu prin El, ci am fi uniți cu o creatură străină de
natura divină”. El afirmă că este omousios cu Tatăl și Fiul.
• Sinodul de la Alexandria (362) anatematizează pe cei care
afirmă că Duhul este creatură și e separat de natura lui
Hristos.
Master TPFR 2018-2019 7
 Macedonianismul (pnevmatomahismul)
• Își are rădăcinile în arianism. Inițiat de patriarhul Macedonie
• A fost combătut de Grigorie de Nissa (+395): ”Duhul Sfânt
este din Dumnezeu și este al Fiului... având aceeași
identitate cu ei”.
• Sf. Grigorie de Nazianz (+389): ”Este Duhul Dumnezeu? Cu
siguranță. Atunci este consubstanțial cu Tatăl și cu Fiul?
Sigur, dacă este Dumnezeu”.
• Sf. Vasile cel Mare (+379) a scris lucrarea Contra lui
Eunomie și Despre Duhul Sfânt. ”Noi nu spunem că Duhul
este nenăscut, ci își are originea în Tatăl Domnului nostru
Iisus Hristos. Nu este nici născut, pentru că Iisus este Unul-
Născut... El purcede din Tatăl și mărturisim că este din
Dumnezeu, fără a fi creat”.
• Se evită riscul de a avea doi ”Fii” și se mărturisește că sunt
diferiți prin relația cu Tatăl, dar nu se poate explica diferența
pentru că ține de ființa incomprehensibilă
Master TPFR 2018-2019 a lui Dumnezeu. 8
 Filioque (inovație dogmatizată)
Ideea Filioque a fost susținută pentru prima dată de
Fericitul Augustin (+430) care vorbește despre dubla purcedere:
Fiul este de la Tatăl, Duhul tot de la Tatăl. Primul e născut, al
doilea purces... Deci, dacă Fiul se naște, Duhul este al amândurora
pentru că purcede din amândoi. Născându-L pe Fiul, L-a făcut și
izvor din care purcede Duhul”.
A fost oficializată la Sinodul de la Toledo (589), pe baza
teologiei fericitului Augustin
Primul care a combătut adaosul a fost Sf. Maxim
Mărturisitorul, apoi patriarhul Fotie (+895), care l-a excomunicat pe
papa Nicolae I, urmat de Sfântul Grigorie Palama (+1359).
În Filioque se regăsesc atât diteismul cât și
pnevmatomahismul.
Sinodul IV Lateran (1215): ”Tatăl nu e de la nimeni, Fiul
este de la Tatăl, Duhul este de la amândoi în mod egal, fără
început și fără sfârșit: Tatăl naște, Fiul e născut iar Duhul purcede,
Master TPFR 2018-2019 9
consubstanțial, co-egal, împreună atotputernic și împreună veșnic”
 Argumentarea occidentală

Anselm de Canterbury(+1109):

”Pentru că Duhul este al Tatălui și al lui Hristos, Sfântul

Duh este Duhul lui Dumnezeu și Duhul Tatălui și al
Fiului...Când afirmăm că Duhul purcede din Dumnezeu
Tatăl, înseamnă din aceeași unitate a naturii divine, dacă
același Dumnezeu este Tată și Fiu, atunci Duhul Sfânt este
și de la Fiul... Fiul trimițându-L pe Duhul de la Tatăl (Ioan
15, 26) și trimiterea Duhului din Tatăl sunt unul și același
lucru. Nu înțelegem cum, dacă natura lui Dumnezeu
aparține și Fiului, Duhul Sfânt purcede din ființa
dumnezeiască a Tatălui, prin ființa dumnezeiască a Fiului și
nu din natura divină a Fiului” (On the Procession of the
Holy Spirit). Master TPFR 2018-2019 10
 Contestările protestante
• Biserica Romano-Catolică a dat, prin aceasta, dreptul de
infailibilitate și sfințire numai Bisericii, iar locul lui Hristos l-a
luat Papa
• Luther (+1546) a contestat autoritatea Bisericii opunând
Biblia ca singura sursă de autoritate; după el, Duhul Sfânt
lucrează în două moduri, extern (predicarea Cuvântului) și
intern (prin botez și euharistie). Nimeni nu poate primi
darurile Duhului decât prin cuvânt și nu înțelege Cuvântul
decât prin Duhul, astfel leagă pe Fiul de Duhul.
• Calvin(+1564) Duhul stă la baza Bibliei însăși; mărturia Lui
este mai presus de Scriptură și se exprimă nemijlocit în
inima fiecăruia (numai cel ce citește Biblia sub iluminarea
internă a Duhului poate accepta autoritatea textului).
• Karl Barth(+1968): ”Numai prin Duhul, prin care este Iisus
Hristos, îl cunoaștem ca Cel ce este” (esențial în revelație
și cunoaștere)
Master TPFR 2018-2019 11
 Consecințe ulterioare în lumea modernă
• Protestantismul ulterior a făcut distincție între inspirația
Duhului către autorii cărților Scripturii (acțiune infailibilă) și
iluminarea minții celor care trebuie să înțeleagă și să accepte
ceea ce s-a revelat (o asistență și asigurare despre adevăr).

• Quakerii: Când Cuvântul este predicat, Duhul lui Dumnezeu

iluminează pe oameni prin Cuvântul, nu despărțit de El.

• John Wesley(+1791): Pe baza Romani 8, 16, consideră că

simțirea Duhului în inimă spală păcatele și asigură mântuirea
individuală.

• La baza penticostalismului stă Charles Fox Parham care

afirma în 1901 (USA) că fiecare botez cu Duhul Sfânt din
Faptele Apostolilor a fost însoțit de vorbirea în limbi. De aici
credința că Sfântul Duh se revarsă și astăzi asupra oamenilor
sub forma harismelor din perioada apostolică.
Master TPFR 2018-2019 12
 Mișcările harismatice
• Cel mai celebru autor este Rodman Wiliams (Renewal
Theology) care consideră că toți suntem botezați ”în Duhul
Sfânt” (I Corinteni 12, 13), cel care face botezul nevăzut fiind
Iisus, care îl toarnă (Fapte 2, 33)

• Urmarea botezului cu Duhul Sfânt sunt darurile (harismata)

speciale, manifestate în manieră senzațională.

• Acum se manifestă în diferite mișcări harismatice, numite

generic ”al treilea val” în SUA, considerând că fiecare
primește botezul în Duhul Sfânt în momentul convertirii, iar
predicarea Evangheliei trebuie însoțită de semne și minuni, ca
în NT. Ceea ce urmează după convertire este ”umplerea” de
Duhul Sfânt.

• Meritul mișcărilor harismatice este că au readus în locul

cuvenit preocuparea teologiei pentru Duhul Sfânt.
Master TPFR 2018-2019 13