PRINCIPIILE BUGETARE

Reprezintă o sinteză a experienţei practicii bugetare, dar şi a

cerinţelor şi exigenţelor presupuse de procesul elaborării şi execuţiei
bugetului de stat.

În statele cu economie de piaţă, principiile bugetare definesc:

• modul de reflectare a veniturilor şi cheltuielilor publice în bugetul de
stat, adică sfera de cuprindere a acestuia;
• durata de timp pentru care parlamentul autorizează guvernul să
realizeze exerciţiul bugetar;
• relaţia care trebuie să existe între veniturile şi cheltuielile bugetare;
• informarea opiniei publice despre sursele veniturilor şi destinaţia
acestora.
 În ţara noastră, conform Legii privind finanţele publice, la baza
elaborării şi executării bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de
stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale stau:

• principiul universalităţii;

• principiul publicităţii;

• principiul unităţii bugetare;

• principiul anualităţii;

• principiul specializării bugetare;

• principiul unităţii monetare.

• Conform principiului universalității veniturile şi cheltuielile
se includ în buget în totalitate, în sume brute. De asemenea,
veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli
bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor,
care au stabilite destinaţii distincte.
• Principiul publicităţii stabileşte că sistemul bugetar trebuie
să fie deschis şi transparent, acest lucru realizându-se prin:
dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul
aprobării acestora; publicarea actelor normative prin care au
fost aprobate bugetele, precum şi a conturilor anuale de
execuţie a acestora; mijloacele de informare în masă au
acces la difuzarea tuturor informaţiilor cu privire la
conţinutul bugetului de stat, exceptând informaţiile şi
documentele nepublicabile, prevăzute de lege.
• Principiul unităţii bugetare. Acest principiu
presupune înglobarea într-un singur document,
denumit buget general, după o schemă unitară
de clasificare a tuturor veniturilor şi cheltuielilor
statului, interzicând reţinerea sau separarea
anumitor venituri ori părţi din venituri pentru a
se finanţa anumite acţiuni publice.
• Principiul anualităţii vizează două aspecte:
perioada de timp pentru care se întocmeşte şi
aprobă bugetul și perioada în care se încasează
veniturile şi se efectuează cheltuielile înscrise în
autorizaţia dată Guvernului de către Parlament.
 ■ Sub aspectul perioadei pentru care se întocmeşte şi se
aprobă bugetul, se constată practici diferite, de la o ţară la alta, în
sensul că mai multe dintre ele întocmesc şi aprobă bugetul public pe
perioada de un an bugetar suprapusă pe anul calendaristic (1ianuarie–
31decembrie), între care Austria, Belgia, Brazilia, Franţa, Germania,
Grecia, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia, România etc. Alte ţări,
însă, încep anul bugetar pe parcursul unui an calendaristic,
încheindu-l în anul calendaristic următor, ca, de exemplu: (1aprilie–
31martie) Canada, India, Israel, Japonia, Marea Britanie, etc.; (1 iulie
– 30 iunie) Australia, Camerun, Egipt, Pakistan, Suedia; (1 octombrie
– 30 septembrie) S.U.A,, Thailanda etc.
■ Sub aspectul duratei perioadei de execuţie bugetară, sunt
de asemenea cunoscute, ca opţiuni posibile, fie suprapunerea acesteia
cu cea a anului bugetar, fie prelungirea acestei perioade cu încă 3-6
luni, peste durata unui an, ceea ce implică o abatere de la principiul
anualităţii bugetului.
 1. Prima variantă este denumită sistem de gestiune şi se
caracterizează prin aceea că la finele anului bugetar se închide execuţia
bugetară, indiferent de faptul că unele dintre cheltuieli sau venituri
aferente anului expirat au rămas neconcretizate. În această situaţie, se
acceptă ca eventualele venituri şi cheltuieli, (prevăzute, dar nerealizate),
să fie preluate şi reflectate în bugetul pe anii următori, iar gestiunea
anului respectiv se închide în limita realizărilor înregistrate până la
expirarea anului bugetar.
2. A doua variantă poartă numele de sistem de exerciţiu şi
presupune că la finele anului bugetar nu se încheie exerciţiul, ci, atât
încasarea de venituri, cât şi efectuarea de cheltuieli continuă în perioada
de prelungire paralel cu execuţia bugetară pe noul an. Aceasta înseamnă
că pe perioada de prelungire a execuţiei bugetului pentru anul expirat
vor funcţiona (în anul curent) două bugete, înregistrându-se separat
veniturile şi cheltuielile aferente fiecăruia dintre cei doi ani bugetari şi
urmând ca exerciţiul bugetar pe anul anterior să se încheie după 15-18
luni, în loc de 12 luni.
 În conformitate cu principiul specializării bugetare,
veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de
Parlament pe surse de provenienţă, iar cheltuielile publice ce
urmează să se efectueze, pe categorii, în funcţie de destinaţia lor
efectivă şi în funcţie de conţinutul lor economic.
Punerea în aplicare a acestui principiu se realizează prin
intermediul clasificaţiei bugetare care este o schemă unitară de
grupare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare după anumite
criterii (criteriul administrativ, criteriul economic, criteriul
funcţional fiind cel mai des utilizate).
Utilizarea ei este obligatorie pentru toate instituţiile
publice, atât în faza de proiectare şi aprobare a bugetului, cât şi
în cea de execuţie şi încheiere a acestuia.
Principiul unităţii monetare obligă ca toate operaţiunile
bugetare să fie exprimate în monedă naţională.