UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE”

SUCEAVA
FACULTATEA DE DREPT ŞI ȘTIINŢE
ADMINISTRATIVE
DREPT

Prof. univ. drd.

Ionel BOSTAN

Student
Alice-Evelina SAUCIUC

Suceava 2018

1
BUGETUL DE STAT

2
CUPRINS

Introducere .................................................................................................................4
Procedura bugetară .....................................................................................................4
Principiile producerii bugetare ...............................................................................4
Etapele procedurii bugetare privind bugetul de stat ..................................................6
Elaborarea proiectului bugetului de stat .................................................................6
Aprobarea bugetului de stat şi adoptarea legii bugetare anuale ................................7
Execuţia bugetului de stat ..........................................................................................8
Execuţia părţii de venituri a bugetului de stat ........................................................8
Execuţia părţii de cheltuieli ....................................................................................9
Creditul bugetar..........................................................................................................9
Actele procedurale ce trebuie îndeplinite în realizarea creditului bugetar ...........10
Execuția de casă a bugetului de stat.........................................................................10
Concluzie..................................................................................................................12
Bibliografie ..............................................................................................................13
Lucrări de specialitate:..........................................................................................13
Legislație: .............................................................................................................13

3
Introducere
Am ales această temă pentru referat întrucât definirea și delimitarea termenului de buget
raportat la stat și la atribuțiile pe care le îndeplinește prin intermediul acestuia reprezintă atât
baza ramurei de drept financiar, cât și baza societății democratice din punct de vedere financiar.
Consider că o clarificare a ceea ce înseamnă bugetul de stat din punct de vedere juridic
este necesară pentru a înțelege funcțiile acestuia și toată procedura care se aplică în vederea unei
bune funcționalități a sistemului.
Societatea românească privește într-un mod eronat și mediocru bazat pe prejudecăți și
lacune în domeniul juridico-financiar, ceea ce înseamnă sintagma „buget de stat”. Prin urmare,
prezentul referat nu reprezintă altceva decât încercarea de a defini într-un mod accesibil tuturor
noțiunile de bază în ceeaa ce privește bugetul de stat precum și funcțiile sale.
În ciuda faptului că nu există o definiție „oficială” a bugetului de stat, mi-am propus să o
creionez pe baza lucrărilor de specialitate și a materialelor legislative de care dispun în vederea
atingerii obiectivului pe care îl am: prezentarea succintă a bugetului de stat și a structurii,
respectiv funcțiilor acestuia, dincolo de viziunea nespecializată a societății cotidiene.
Legislația financiară publică nu cuprinde nici o definiție a bugetului de stat, motiv pentru
care, în cele ce urmează vom prezenta singura definiție exprimată în literatura de specialitate,
care defineşte bugetul de stat ca fiind programul ce cuprinde veniturile şi cheltuielile anuale
destinate exercitării funcțiilor statului şi a altor servicii publice de interes național ce se aprobă
de către Parlament şi se adoptă printr-o lege.1
Pornind de la această definiție, voi arăta că bugetul de stat este programul prin care se
prevăd şi se aprobă veniturile, respective cheltuielile anuale, destinate realizării funcțiilor statului
şi satisfacerii nevoilor publice considerate de interes național, program ce îmbracă forma legii (în
sensul de act juridic al Parlamentului).

Procedura bugetară
Procedura bugetară reprezintă o înlănțuire de acte şi operațiuni care împreună dau naştere
unui proces bugetar, constituit din mai multe etape, şi care demarează cu întocmirea proiectelor
de bugete ale tuturor instituților publice ce desfăşoară activități finanțate integral sau parțial de la
bugetul de stat, şi se sfârşeşte cu încheierea exercițiului bugetar, respectiv cu adoptarea legii de
aprobare a contului general anual de execuție a bugetului de stat. În timp, acest proces bugetar se
întinde pe durata a aproximativ trei ani.

Principiile producerii bugetare

1 DOINA PETICĂ ROMAN, Dreptul finanțelor publice, Casa de editură şi presă Tribuna, Sibiu,
2004, p. 26, p. 31
4
 Procedura bugetară este guvernată de o serie de reguli demaximă generalitate ce poartă
denumirea de principii. În cele ceurmează vom analiza fiecare dintre aceste principii. Acestea
sunt reglementate de lege2 după cum urmează:
Principiul universalităţii se referă la faptul că în buget se includ veniturile şi cheltuielile
în totalitatea lor, menţionate în sume brute. Potrivit aceluiaşi principiu, veniturile bugetare nu pot
fi afectate direct anumitor cheltuieli bugetare. De fapt, se realizează o acumulare de resurse
financiare publice, la nivelul bugetului, iar apoi din totalitatea sumelor realizate anumite părţi se
alocă pentru acoperirea anumitor cheltuieli conform destinaţiei lor, stabilită prin bugetul de stat.
Excepţie de la această regulă fac donaţiile şi sponsorizările care au stabilite anumite destinaţii
distinct de toate celelalte categorii de venituri bugetare.
Principiul unităţii constă în faptul că veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un
document unic, fapt ce permite utilizarea eficientă a fondurilor publice, dar şi o permanentă
monitorizare a acestora. Acelaşi principiu se mai referăşi la faptul că toate veniturile reţinute şi
utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat,
urmând regulile şi principiile ce guvernează acest buget. De asemenea, veniturile şi cheltuielile
ce compun Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic şi Fondul special al drumurilor
publice se introduc în bugetul de stat ca venituri şi cheltuieli cu destinaţie specială guvernate de
aceleaşi principii ce guvernează toate veniturile şi cheltuielile bugetului de stat.
Principiul anualităţii este guvernează întregul Sistem bugetar public naţional, şi nu doar
bugetul de stat. El se referă la faptul că veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege
pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar. Astfel, toate operaţiunile de
încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul bugetului de stat, aparţin exerciţiului
bugetar corespunzător anului de execuţie al acestui buget.
Principiul specializării bugetare se referă la faptul că veniturile şi cheltuielile bugetare se
înscriu şi se aprobă în bugetul de stat pe surse de provenienţă, respectiv pe categorii de cheltuieli,
grupate după natura lor economicăşi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.
Principiul unităţii monetare se întemeiază pe regula potrivit căreia toate operaţiunile
bugetare se exprimă în monedă naţională. Regula de mai sus se completează cu dispoziţia
constituţională potrivit căreia moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. Ca
urmare a revizuirii Constituţiei, există acum şi o completare a acestui principiu, care încă nu este
operaţională, dar care deschide posibilitatea înlocuirii monedei naţionale cu moneda Uniunii
Europene, în condiţiile realizării aderării României la Uniunea Europeană. În momentul în care
aderarea va fi o realitate, înlocuirea monedei naţionale cu cea a Uniunii Europene, se va putea
face prin lege organică.
Principiul publicităţii stabileşte faptul că bugetul de stat trebuie să fie deschis şi
transparent. Legea statueazăşi mijloacele de punere în practică a acestui principiu, astfel:
 prin dezbaterea publică a proiectelor bugetului de stat, cu prilejul aprobării acestora de
către Parlament;

2
Legea 500/2002 privind finanțele publice

5
  prin dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetului de stat, cu
prilejul aprobării acestora;
 prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legilor de aprobare a
bugetului de stat, respectiv a contului general anual de execuţie a acestuia;
 prin mijloacele de informare în masă în scopul difuzării informaţiilor asupra conţinutului
bugetului. De la regulile enunţate în cadrul acestui principiu fac excepţie informaţiile şi
documentele nepublicabile (secrete), prevăzute de lege.
Astfel, dorim să arătăm că principiile ce stau la baza procedurii bugetare privind bugetul
de stat sunt aplicabile şi celorlate categorii de bugete publice cuprinse în Sistemul Bugetar Public
Naţional. Faţă de vechea reglementare, Legea finanţelor publice reglementează, în plus,
principiul specializării bugetare şi principiul unităţii monetare, însă pentru prima dată în ulimii
15 ani nu mai este reglementat principiul echilibrului bugetar. Acest lucru este valabil doar în
cazul bugetului de stat, întrucât, în cazul bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor
locale, el nu este doar operaţional, ci chiar deosebit de important.
Echilibrul bugetar, în cazul bugetului de stat, nici nu mai este posibil de realizat, dată
fiind complexitatea aspectelor cuprinse, atât în partea de venituri, cât şi în partea de cheltuieli.
Concepţiile moderne asupra finanţelor publice, exclud categoric practica excedentului
bugetar, deoarece el reflectă, fie o incapacitate a executivului de a gestiona resursele financiare
ale statului deja constituite, fie o politică fiscală sufocantă pentru contribuabili şi nejustificată în
raport cu nevoile publice.

Etapele procedurii bugetare privind bugetul de stat

Elaborarea proiectului bugetului de stat

Elaborarea proiectului bugetului de stat, începe încă din prima parte a anului anterior
celui pentru care se întocmeşte proiectul de buget. Această etapă cuprinde la rândul ei o
înlănţuire de subetape în care sunt implicate diverse categorii de organe cu atribuţii în acest sens.
Legea finanţelor publice stabileşte o serie de termene ferme până la care trebuie îndeplinite
anumite acte şi operaţiuni specifice ce compun această etapă a procesului bugetar, după cum
urmează:

 până la data de 31 martie, ordonatorii principali de credite trebuie să depună, la

Ministerul Finanţelor Publice, indicatorii macroeconomici şi sociali, precum şi toată
documentaţia pe care se vor fundamenta apoi, proiectele de buget ale fiecărui ordonator în parte;

 până la data de 1 mai, Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului obiectivele

politicii fiscale şi bugetare împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de
credite pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi pentru următorii 3 ani;

6
  până la data de 15 mai, Guvernul trebuie să aprobe obiectivele politicii fiscale şi bugetare
şi mai ales limitele de cheltuieli pentru fiecare ordonator principal de credite. El mai are obligaţia
de a informa comisiile de buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului cu privire la principalele
orientări ale politicii sale macroeconomice şi ale finanţelor publice;
 până la data de 1 iunie, ministrul finanţelor publice va transmite ordonatorilor principali
de credite, o scrisoare cadru ce va cuprinde descrierea contextului macroeconomic, pe baza
căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum şi
limitele maxime de cheltuieli pentru fiecare ordonator în parte, aşa cum au fost ele aprobate de
Guvern;
 până la data de 15 iunie, Ministerul Finanţelor Publice va comunica ordonatorilor
principali de credite, eventualele modificări ale limitelor de cheltuieli hotărâte de Guvern, în
vederea definitivării proiectelor de buget, în conformitate cu acestea;
 până la data de 15 iulie, ordonatorii principali de credite au obligaţia de a definitiva
propunerile pentru proiectul de buget şi de a le comunica Ministerului Finanţelor Publice însoţite
de anexele la proiectele de buget şi de estimările pentru următorii trei ani;
 Ministerul Finanţelor Publice, examinează propunerile pentru proiectele de buget ale
fiecărui ordonator principal în parte, şi poartă, dacă este cazul, discuţii cu aceştia în legătură cu
propunerile formulate de ordonatorii principali de credite. În cazul în care, intervin divergenţe
între ordonatorii principali de credite şi Ministerul Finanţelor Publice, cu privire la propunerile
pentru proiectul de buget (şi în principal cu privire la limitele maxime de cheltuieli stabilite
pentru ordonatorii principali de credite), divergenţa va fi soluţionată de către Guvern;
 Până la data de 1 august, ordonatorii principali de credite au obliagţia de a definitiva
proiectele de buget şi anexele la acesta şi de a le depune la Ministerul Finanţelor Publice;
 Până la data de 30 septembrie, Ministerul Finanţelor Publice va întocmi proiectul
bugetului de stat şi al legii bugetare anuale, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor
principali de credite şi le va înainta Guvernului;
 Până la data de 15 octombrie, Guvernul îşi va însuşi proiectele bugetului de stat şi al legii
bugetare anuale şi le va înainta Parlamentului în vederea adoptării.

Aprobarea bugetului de stat şi adoptarea legii bugetare anuale

Această etapă a procedurii bugetare, aşa cum rezultăşi din titulatura ei, are în vedere realizarea a
două obiective:

• aprobarea proiectului bugetului de stat, care potrivit naturii sale juridice arătată într-o secţiune
anterioară, este un program ce cuprinde sarcini şi obiective de realizat în anul bugetar pentru care
s-a întocmit bugetul;
• adoptarea legii bugetare anuale menite să confere forţa juridică de care are nevoie bugetul
pentru a putea fi pus în executare.

7
 Sarcina aprobării bugetului de stat şi a adoptării legii bugetare anuale, revine
Parlamentului care le analizează, le discutăşi le aprobă pe ansamblu, pe părţi, capitole
subcapitole, titluri, articole, precum şi aliniate, după caz, dar şi pe ordonatori principali de
credite. Mai sunt supuse aprobării Parlamentului, cu această ocazie, creditele de angajament
pentru acţiuni multianuale. Nu fac obiectul autorizării, estimările pentru următorii 3 ani, întrucât
ele reprezintă informări privind necesarul de finanţare pe termen mediu.
Aprobarea bugetului de stat şi a legii bugetare anuale se va face ţinându-se cont şi de
propunerile de amendare formulate de comisiile buget, finanţe, bănci şi trebuie să se realizeze cel
târziu până la data de 15 decembrie a anului anterior celui pentru care se aprobă bugetul. În
timpul dezbaterilor asupra legii bugetare anuale nu pot fi aprobate amendamente la această lege
care să determine majorarea nivelului deficitului bugetar.
În cazul în care, nu se realizează aprobarea legii bugetare până la data de 15 decembrie,
Guvernul are posibilitatea să solicite Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă.
Dispoziţiile referitoare la această procedură de urgenţă, au şi o consacrare constituţională
care arată că, dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost
adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare
bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent până la adoptarea noilor
bugete.În acest caz, legiuitorul însărcinează Guvernul să îndeplinească sarcinile prevăzute în
bugetul anului precedent cu precizarea că, limitele lunare de cheltuieli nu pot depăşi, de regulă,
1/12 din prevederile bugetului anului precedent sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în
proiectul de buget, dacă acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.

Execuţia bugetului de stat

Această etapă a procedurii bugetare este cea mai importantă, întrucât ea se referă la
punerea în executare a bugetului de stat. Ea cuprinde două subetape, şi anume: • execuţia părţii
de venituri a bugetului stat; • execuţia părţii de cheltuieli a bugetului de stat. Ambele subetape se
derulează simultan pe toată durata anului bugetar (execuţia bugetară, atât a părţii de venituri, cât
şi a părţii de cheltuieli, începe la 1 ianuarie şi se sfârşeşte la 31 decembrie a anului pentru care s-
a aprobat bugetul). Pentru ca aceste două subetape să se poată derula în bune condiţii trebuie
efectuate operaţiunile de încasări şi plăţi, adică execuţia de casă a bugetului de stat.

Execuţia părţii de venituri a bugetului de stat

Această sub etapă a execuţiei bugetare are ca scop realizarea integralăşi la termenele
legale a veniturilor prevăzute în legea bugetară anuală. De altfel, aceasta este premisa ce stă la
baza efectuării cheltuielilor programate pentru acelaşi exerciţiu bugetar.
Realizarea veniturilor anuale ale bugetului de stat este supusă cerinţelor de legalitate, în
sensul că, nu pot fi stabilite, urmărite şi încasate alte categorii de venituri, decât cele stabilite prin
lege.
Această regulă are şi o consacrare constituţională, potrivit căreia, impozitele, taxele şi
orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, se stabilesc
numai prin lege.
În acelaşi timp, execuţia părţii de venituri a bugetului de stat este supusă cerinţei de
stabilire, calcul şi plată conformă a fiecărui impozit, taxă ori altă formă de venit bugetar.
Realizarea conformă a veniturilor bugetului de stat, cade în sarcina Ministerului Finanţelor

8
Publice, împreună cu structurile din teritoriu ale acestuia, respectiv Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală (împreună cu structurile teritoriale ale acesteia).

Execuţia părţii de cheltuieli

I. Principii ce stau la baza execuţiei părţii de cheltuieli a bugetului de stat. Cea de a două
subetapă a execuţiei bugetare este guvernată de o serie de principii instituite prin lege, după cum
urmează:

 prin legile bugetare anuale se prevăd şi se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile
fiecărui exerciţiu bugetar;
 creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar;
 alocaţiile pentru cheltuielile de personal, nu pot fi majorate şi nici nu pot fi virate şi
utilizate la alte articole de cheltuieli;
 creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate şi
utilizate pentru finanţarea altui ordonator principal de credite;
 creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol
decât în mod excepţional;
 sunt interzise virările de credite bugetare de la capitolele care au fost majorate din
fondurile de rezervă bugetarăşi de intervenţie la dispoziţia Guvernului;
 ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în
limita prevederilor şi destinaţilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţilor
publice respective şi cu respectarea dispoziţilor legale;
 separarea atribuţiilor persoanelor care au calitatea de ordonatori de credite de atribuţiile
persoanelor care au calitatea de contabili.

II. Reguli privind cheltuielile bugetare. Alături de principiile ce guvernează efectuarea

cheltuielilor bugetare, legiuitorul reglementeazăşi o serie de reguli referitoare la cheltuielile
bugetare, după cum urmează:

 cheltuielile bugetare au destinaţie precisă, limitatăşi sunt determinate de autorizările

conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale;
 nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul de stat şi nici angajatăşi efectuată din acest
buget, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială;
 nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţatăşi plătită dacă nu
este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.

Creditul bugetar
Obiectul activității de realizare a execuței părții de cheltuieli a bugetului de stat îl
reprezintă creditul bugetar. În concepția noii legi a finanțelor publice, creditul bugetareste suma
aprobată prin buget, reprezentând limita maxima până la care se pot ordonanța şi efectua plăți în

9
cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exercițiului bugetar şi/sau din
exerciții anterioare pentru acțiuni.3

Actele procedurale ce trebuie îndeplinite în realizarea creditului bugetar

Din punct de vedere procedural, execuţia părţii de cheltuieli trebuie să parcurgă mai
multe etape. Astfel, creditele bugetare pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite
numai cu efectuarea anumitor acte, în următoarea ordine:

 aprobarea deschiderii de credite bugetare, care constă în aprobarea comunicată

ordonatorului principal de credite prin Trezoreria Statului de către Ministerul Finanţelor Publice
şi care se poate acorda în următoarele situaţii: cu respectarea limitei creditelor bugetare, a
destinaţiilor aprobate şi în funcţie de gradul de folosire a fondurilor puse la dispoziţie anterior,
dar şi în funcţie de gradul de încasare a veniturilor bugetare şi de posibilităţile de finanţare a
deficitului bugetar. Altfel spus, avem de-a face cu operaţiunea de autorizare bugetară (reprezintă
aprobarea dată ordonatorilor de credite de a angaja şi/sau de a efectua plăţi într-o perioadă dată în
limita creditelor bugetare aprobate);
 repartizarea creditelor bugetare;
 alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama ordonatorilor principali de credite.
În măsura în care aceste acte procedurale se realizează, cheltuielile bugetare parcurg şi ele
următoarele faze:
a) angajarea cheltuielilor;
b) lichidarea cheltuielilor;
c) ordonanţarea cheltuielilor;
d) efectuarea plăţii.

Angajarea cheltuielilor bugetare este acea fază a procesului execuţiei bugetare,

reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor
publice. Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se face numai în limita creditelor bugetare
aprobate.
Lichidarea cheltuielilor bugetare reprezintă faza procesului execuţiei bugetare în care se
verifică existenţa angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se
verifică condiţiile de exicibilitate ale angajamentului pe baza documentelor justificative care să
ateste operaţiunile respective.
Ordonanaţarea cheltuielilor bugetare reprezintă faza procesului execuţiei bugetare în care
se confirmă că livrările de bunuri sau de servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost
verificate, iar în concluzie plata poate fi realizată.

Execuția de casă a bugetului de stat

Execuția de casă a bugetului de stat, se realizează de către Trezoreria Statului4 ce se
constituie ca structură în cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Prin Trezoreria Statului se

3 Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 2, pct. 16

4
H.G. nr. 78/1992 privind organizarea şifuncționarea Trezoreriei Finanțelor Publice

10
înțelege un sistem unitar şi integrat prin care statul asigură efectuarea operațiunilor de încasări şi
plăți privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publică şi a altor operațiuni ale
statului, în condiții de siguranță şi în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.5
Trezoreria Statului efectuează următoarele activități şi operațiuni, în conformitate cu
dispozițiile legale de constituire şi funcționare ale acesteia:6

 încasarea veniturilor bugetare;

 efectuarea plăților dispuse de persoanele autorizate ale instituților publice, în limita
creditelor bugetare aprobate şi în conformitate cu destinațiile stabilite prin dispozițile legale
 efectuarea operațiunilor de încasări şi plăți privind datoria publică internă şi externă
rezultată din împrumuturi contractate direct de către stat sau garantate de acesta, inclusiv a celor
privind rambursarea ratelor la scadență şi plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi altor
costuri aferente
 efectuarea altor operațiuni financiare în contul autorităților administrației publice centrale
şi locale
 păstrarea disponibilităților reprezentând fonduri externe nerambursabile sau
contravaloarea în lei a acestora, primite pe bază de acorduri şi înțelegeri guvernamentale ori de la
organisme internaționale şi utilizarea acestora potrivit bugetelor aprobate ori dispozițiilor
cuprinse în hotărâri ale Guvernului, în conformitate cu destinațiile stabilite de către donatori ori
pentru cheltuieli de capital în sectoarele publice şi economice, după caz
 efectuarea de plasamente financiare din disponibilitățile aflate în contul general al
Trezoreriei Statului prin Banca Națională a României
 alte operațiuni financiare prevăzute de lege
Încheierea exercițiului bugetar este ultima etapă din cadrul procedurii bugetare, care începe
numai după ultima zi a execuției bugetare. Procedura de derulare a încheierii exercițiului
bugetar, începe prin depunerea, de către ordonatorii principali de credite, la Ministerul Finanțelor
Publice, a situațiilor financiare referitoare la modul în care s-a realizat execuția bugetară aferentă
anului bugetar încheiat. În acelaşi timp, Trezoreria Statului trebuie să înainteze Ministerului
Finanțelor Publice conturile privind execuția de casă a bugetului de stat. Pe baza documentelor
mai sus arătate (şi în urma analizării şi verificării lor), Ministerul Finanțelor Publice elaborează
contul general anual de execuție a bugetului de stat şi îl prezintă Guvernului. Acest document,
trebuie întocmit în structura bugetelor aprobate şi cu luarea în vedere a anexelor acestora.
Guvernul analizează contul general anual de execuție al bugetului de stat şi îl înaintează
Parlamentului în vederea aprobării, cel mai târziu până la data de 1 iulie a anului următor celui
de execuție. Cu această ocazie, Ministerul Finanțelor Publice, întocmeşte contul general anual al
datoriei publice a statului, care va fi prezentat Parlamentului ca anexă la contul de execuție al
bugetului de stat. Înainte ca acest document să fie luat în discuția Parlamentului, el va fi analizat
şi de către Curtea de Conturi, ce va întocmi, în acest sens, un raport pe care îl va înainta şi ea
Parlamentului.

5
O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarearesurselor derulate prin Trezoreria Statului, art. 1, lit. a, aprobată
prin LEGEA nr.201/2003.
6
H.G. nr. 78/1992 privind organizarea şi funcționareaTrezoreriei finanțelor publice

11
Concluzie
Bugetul de stat este o categorie fundamentală a ştiinţei finanţelor, legată de existenţa
statului şi a mecanismului pieţei. Sub aspect formal, bugetul de stat este o listă de venituri şi
cheltuieli ale statului, referitoare la un anumit interval de timp, de regulă un an. Din punct de
vedere juridic, bugetul de stat reprezintă o lege care prevede şi autorizează veniturile şi
cheltuielile statului pe durata unui an.
Sub raport economic, bugetul de stat exprimă in formă bănească relaţiile economice care
apar in legătură cu formarea şi repartiţia, cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut, dar şi cu
indeplinirea funcţiilor statului. Bugetul de stat reflectă opţiunile de politică economică, socială şi
financiară ale statului referitoare la un interval de un an. Relaţiile economice pe care le exprimă
se manifestă dual, pe de o parte ca relaţii de mobilizare a resurselor băneşti anuale ale statului,
iar pe de altă parte ca relaţii de repartizare a acestor resurse.
Aspectul formal al bugetului de stat rămane, in economia modernă, o chestiune
literalmente secundară, deoarece conceperea şi utilizarea lui ii conferă poziţia de instrument
financiar de predicţie şi planificare macroeconomică.

12
Bibliografie

Lucrări de specialitate:

 Emil Balan, Drept financiar, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007.

 Gheorghe Bistriceanu si altii, Finantele R.S.R., Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1981.
 Dorin Clocotici, Gheorghe Gheorghiu, Dolul, frauda si evaziunea fiscala, Editura Lumina
Lex, Bucuresti, 1996.
 Doina Petică Roman, Dreptul finanțelor publice, Casa de editură şi presă Tribuna, Sibiu,
2004.

Legislație:

 O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria
Statului, art. 1, lit. a, aprobată pnin LEGEA nr.201/2003.
 H.G. nr. 78/1992 privind organizarea şi funcționareaTrezoreriei finanțelor publice
 H.G. nr. 78/1992 privind organizarea şifuncționarea Trezoreriei Finanțelor Publice
 Legea 500/2002 privind finanțele publice

13