Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bîgu Sabin
Clasa a XI-a D
Colegiul Naţional
¨Ştefan cel Mare” Suceava
Prof.Strugariu Aurelia
Consideraţii Generale
• Chiar dacă originea cuvântului “alcool” este necunoscută, se consideră că
probabil provine din limba arabă (prefixul “al” fiind cu siguranţă arab). Acest
cuvânt a fost adus în Europa (împreună cu arta distilării şi cu substanţa însăşi)
în secolul al XII-lea de către diferiţi autori europeni care traduceau şi
popularizau descoperirile alchimiştilor islamici. O teorie susţinută de unele
dicţionare arată că etiologia acestuia provine de la cuvântul ALCH = al-kuhul,
la început acesta fiind numele unei pudre foarte fine de sulfură de stibiu
(Sb2S3) folosită ca antiseptic şi machiaj pentru ochi. Pudra a fost preparată prin
sublimarea unui mineral natural (stibnit) într-un vas închis, iar conform acestei
teorii, înţelesul cuvântuluialkuhul ar fi fost extins mai întâi pentru substanţele
distilate în general, apoi fiind restrâns doar în cazul alcoolului etilic (etanol).
Etimologia aceasta a fost întâlnită pentru întâia oară în Anglia, în anul 1672.
• Alcoolii sunt unii dintre cei mai utilizaţi şi cunoscuţi compuşi chimici, fiind
caracterizaţi prin existenţa cel puţin a unei grupări hidroxil legată de un atom de
carbon saturat. Seria omoloagă a alcoolilor monohidroxilici saturaţi conţine ca
termeni inferiori metanolul (CH3-OH), etanolul (CH3CH2-OH), n-propanolul
(CH3CH2CH2-OH) şi n-butanolul (CH3CH2CH2CH2-OH). De asemenea,
alcoolul benzilic este considerat un alcool deoarece, chiar dacă are în structură
un inel aromatic, gruparea hidroxil nu este legată direct de acest inel (ca în
cazul fenolului).
• Metanolul se poate obţine prin reacţia monoxidului de carbon cu
hidrogenul, folosind drept catalizator cupru, oxid de zinc şi oxid de
aluminiu la 250ºC şi 50-100 atm.
• Alcoolul etilic se poate obţine fie prin hidratarea directă a etenei în
prezenţă de acid fosforic, la temperaturi şi presiuni ridicate, fie prin
fermentaţia alcoolică a glucozei din fructe, în prezenţa drojdiei la
temperatura mediului ambiant.
• Alcoolul izopropilic se poate obţine ca produs secundar la distilarea
petrolului, iar glicerina (trihidroxipropanul) este produsul secundar din
industria săpunului.
• Anumiţi alcooli sunt complet miscibili cu apa în orice proporţie, lucru care
se datorează legăturilor de hidrogen care se stabilesc între oxigenul
puternic electronegativ (din grupa hidroxil) şi hidrogenul electropozitiv
din apă. Astfel, în cazul alcoolului etilic, moleculele de apă sunt atrase mai
puternic de către moleculele acestuia decât între ele şi din acest motiv
etanolul amestecat cu apă produce un amestec care are volumul mai mic
decât suma volumelor celor două lichide luate separat. Etanolul (şi alţi
alcooli) formează ceea ce se numeşte un amestec azeotrop cu apa şi chiar
dacă cele două substanţe au puncte de fierbere diferite (78ºC, respectiv
100ºC), puterea atracţiei dintre ele le face ca la temperatura de 78,1ºC ele
să se distile împreună ca un amestec azeotrop.
• Alcoolii mai uşori (metanolul şi etanolul) sunt lichide cu
vâscozitate redusă la temperatura camerei, dar înaintând în
seria omoloagă, cu cât numărul atomilor de carbon creşte,
alcoolii au tendinţa de a forma lichide mai vâscoase, unele
fiind chiar solide moi. De asemenea, punctele de topire şi de
fierbere cresc odată cu creşterea numărului de atomi de
carbon.
• Alcoolii sunt foarte buni solvenţi şi de aceea din ei se produc
detergenţi, parfumuri, lacuri, vopsele şi mulţi alţi compuşi
organici. Etanolul are un punct de topire foarte scăzut, ceea ce
determină folosirea lui în termometre pentru măsurarea
temperaturilor foarte scăzute.
• Alcoolul izopropilic este un solvent industrial foarte mult
utilizat, câteodată fiind folosit ca o variantă mai ieftină a
etanolului.
• Alcoolii se mai folosesc şi ca substanţe intermediare în unele
sinteze organice şi ca agenţi de curăţare a produselor
petroliere din rezervoarele de stocare şi conductele de
transport.
Caracteristicile alcoolului etilic
• 1. Tract gastrointestinal
Aproximativ 30% din alcoolul ingerat stagneaza o ora la nivelul tubului digestiv.
La mai mult de 10% dintre consumatori are un efect iritant la locul de stagnare cu
aparitia unui edem. Se produce turgescenta vaselor si apar hemoragii, iar tesutul
muscular devine lax. 15-20% dintre consumatori prezinta inhibarea secretiei
gastrice, cu evidentierea gastriteialcoolice (prin precipitarea mucusului protector)
care in timp se cronicizeaza. La consumatorii cronici este afectat transportul
intestinal cu instalarea malabsorbtiei, ce va determina la randul ei denutritie si
hipovitaminoze.
2. Ficat
Contactul dintre etanol si ficat dureaza intre 30 secunde si 6 minute. Este afectat
metabolismului lipidic cu acumulare de lipide si degenerescenta grasa a ficatului.
Clinic, in afara de steatoza, mai poate apare hepatita, ciroza si necroza hepatica.
Hepatita alcoolica subacuta reprezinta forma anatomo-clinica tipica pentru
alcoolism. Din punct de vedere clinic, simptomatologia este saraca si
necaracteristica:
- inapetenta,
- greata, varsaturi,
- scadere ponderala,
- apare hepatomegalia si, consecutiv, dureri in loja hepatica.
• Ciroza hepatica de etiologie etanolica poate fi considerata ultima etapa in evolutia
acestui proces indelungat ce se poate intinde pe perioade intre 10 si 40 de ani, in
functie de diversi factori constitutionali, de frecventa consumului, felul bauturilor si
cantitatile ingerate. Clinic se manifesta prin:
- anorexie marcata,
- sindrom hipovitaminozic,
- dureri abdominale difuze sau colici violente,
- probele hepatice sunt profund alterate,
- in final poate sa apara ascita si icterul.
3. Pancreas
Afectarea pancreatica se manifesta prin:
- hipersecretie pancreatica,
- pancreatita (prin precipitarea proteinelor in canalele pancreatice),
- cancer de cap de pancreas, cu evolutie rapida spre deces.
II. La nivelul sistemului nervos central si periferic
Deprimarea incepe cu scoarta cerebrala si se continua pana la bulb. Inhibarea
centrilor superiori cu functii de coordonare si control (sistemul reticulat activator)
antreneaza si relaxarea centrilor inferiori ce determina efectul stimulator (aparent) al
bauturilor alcoolice (neuronii inhibitori prezinta o sensibilitate mai mare la efectul
deprimant al alcoolului).
La nivelul celulei neuronale apar:
- modificarea stratului lipidic membranar, cu fluidizarea membranei neuronale si
efect deshidratant (mecanism implicat in instalarea dependentei alcoolice),
- perturbarea biosintezei neurotransmitatorilor ( GABA, catecolamine) - explica de
asemenea dependenta alcoolica,
- aparitia de falsi neurotransmitatori cu aparitia dependentei alcoolice,
- carente vitaminice (B1, B6, B12, PP, acid folic),
- polinevrite (polineuropatii).
• III. La nivelul aparatului cardiovascular:
Consumul cronic de etanol poate sa determine:
- insuficienta cardiaca,
- hipertensiune arteriala,
- tahicardie,
- tulburari de ritm,
- cardiomiopatie alcoolica.
Consumul de cantitati mici, repetate, de alcool reduce riscul de boli
coronariene prin efect antiagregant si antiaterogen, efect supranumit
"paradoxul francez".
IV. La nivelul sangelui si organelor hematoformatoare:
Alcoolul etilic poate determina:
- anemii de tip megaloblastic sau sideroblastic (este slab antagonist al
acidului folic),
- hemoliza prin acidoza,
- trombocitopenie,
- leucocitoza,
- scaderea migratiei leucocitelor in zonele inflamatorii si inhibarea formarii
pseudopodelor care duce la o slaba rezistenta la infectii (aceasta fiind insa
doar o explicatie partiala).
• V. La nivelul aparatului renal:
Rinichiul consumatorilor sanatosi nu este afectat: se spune ca „rinichiul ignora
alcoolul".
VI. Metabolismul electrolitilor este influentat astfel:
- scaderea nivelului de Mg creste riscul aparitiei cancerului,
- scaderea concentratiei de Zn duce la eliminarea protectiei antioxidante a
organismului,
- cresterea nivelului de Fe favorizeaza aparitia stresului oxidativ indus de alcool.
VII. La nivelul musculaturii striate:
La doze mici totalul lucrului mecanic este crescut, in special ca urmare a scaderii
senzatiei de oboseala. Consumatorii fac febra musculara la efort mic datorita
acumularii acidului lactic.
VIII. La nivelul ochilor:
- implicarea ADH-ului in biotransformarea etanolului explica amauroza etilica
(prin deficit de vitamina A, deoarece ADH-ul transforma printre altele
si retinolul in retinal) cu reducerea partiala sau totala a vederii,
- poate produce midriaza, nistagmus, nevrita optica bulbara.
IX. La nivelul urechilor:
Alcoolul are efect ototoxic.
X. Imunitate.
Alcoolul are o actiune imunosupresoare.
• XI. La nivel endocrin.
La acest nivel au loc urmatoarele modificari:
- sindrom pseudo-Cushing,
- inhibarea MAO care explica sinergismul alcool-tranchilizante (clorpromazina), alcool-
hipnotice,
- infertilitate prin inhibarea spermatogenezei si deficit de Zn,
- hipogonadism,
- ginecomastie,
- cancer de san,
- deshidratare datorata faptului ca alcoolul este un inhibitor al AVP (arginin-vasopresina),
- cetoacidoza metabolica,
- osteoporoza.
XII. La nivelul embrionului.
Alcoolul si CH3CHO traverseaza bariera placentara si prezinta efecte teratogene. Pot sa apara:
- "sindromul alcoolic fetal",
- "embriopatie alcoolica",
- "embrio-fetopatie alcoolica" (EFA) care se caracterizeaza prin: retardarea dezvoltarii pre si
postnatale (lungime, greutate si circumferinta capului), dismorfism cranio-facial, anomalii ale
membrelor si articulatiilor, anomalii cardiace, deficit psihic si retardarea dezvoltarii motorii).
Toxicitatea alcoolului este potentata de:
- barbiturice,
- hipnotice,
- tranchilizante,
- fenacetina,
- compusi ai Hg, Pb, As,
- CS2, anilina, benzen, CHCl3, nitroderivati,
- ciuperca Coprinusatramentarius, unele sulfoniluree, disulfiram.
• Tulburari neuropsihice si neurologice
• Encefalopatiile carentiale ale alcoolicilor
Encefalopatia Wernicke - a fost descrisa de Wernicke in 1881. Tabloul clinic are un debut
brusc si prezinta:
- tulburari psihice (tulburari de atentie, confuzie mentala),
- tulburari de echilibru (tulburari extrapiramidale de tip hipertonie difuza, disartrie, mioclonii,
bradichinezie), sau
- tulburari de vedere (scaderea acuitatii vizuale, motilitate uni- sau bilaterala a globilor oculari,
fotofobie, mioza, ptoza palpebrala, reducerea acomodarii).
Psihopolinevrita Korsakoff - a fost descrisa in 1889 de catre Korsakoff. Este o asociere de
tulburari psihice si polinevritice, subliniind rolula alcoolismului in geneza acestor tulburari. Se
apreciaza camajoritatea pacientilor alcoolici cu encefalopatie Wernicke dezvolta si psihoza
Korsakoff.
Simptomatologia este dominata de tulburari dememorie (cu amnezie atat anterograda -
incapacitatea de a asimilainformatii, cat si retrograda - incapacitatea de a-si aminti).
Psihozele alcoolice
Delirium tremens — se dezvolta deseori incadrul sevrajului (rar in starile fara complicatii). Din
punct devedere clinic se caracterizeaza prin doua simptome caracteristice perioadei de stare:
- tremuraturile intregului corp,
- delirul acut.
Halucinatiile - (in special vizuale) sunt vii si terifiante, astfel incat la revenire individul este
convins de caracterul lor real. Persoana prezinta, de asemenea, o stare de confuzie, dezorientare
temporo - spatiala si disartrie, toate acestea ducand la o stare de agitatie continua.
Pot sa mai apara: hipertermie, transpiratii, tahipnee, midriaza si tahicardie, cu scaderea tensiunii
arteriale. In lipsa unui tratament adecvat, poate surveni decesul, cauzat de complicatii, precedat
adesea de insuficienta cardiaca saupneumonie.
• Accesul confuzional oniric - reprezinta cea mai frecventa forma clinica a
psihozelor alcolice. Debutul este mai lent decat indelirium tremens, ceea ce
justifica denumirea de delir alcoolic subacut.
Clinic se manifesta prin:
- obnubilare,
- confuzie mentala,
- sindrom halucinatoriu vizual
- tremuraturi variabile ca intensitate,
- febra, transpiratii,
- polipnee,
- tahicardie,
- tulburari vizuale,
- hiperazotemie,
- oligurie.
Delirurile alcoolice cronice - reprezinta tulburari psihice permanentepe
fondul impregnarii etilice, fiind clasificate astfel:
- delirul alcoolic de interpretare - are o dezvoltare insidioasa, cumanifestari
de gelozie, cu caracter absurd, ducand la reactii agresive,
- delirul halucinatoriu cronic sau paranoia halucinatorie a bautorilor - este
axata pe idei de gelozie, dar, spre deosebire de forma precedenta, se
manifesta prin stare de indiferenta; halucinatiile pot fi auditive sau vizuale,
- sindroamele schizofrenice de tip paranoic - sunt considerate ca fiind
declansatede alcool, ele preexistand in stare latenta.
• Dementa alcoolica - secaracterizeaza printr-o
deteriorare globala si progresiva a functiilor
psihice.