Alcooli

Definiție: Alcoolii sunt substanţe organice care conţin în molecula lor grupa hidroxil (-OH)
legată de un atom de carbon saturat. 
Poliolii conţin în molecula lor mai multe grupe hidroxil legate de atomi de carbon
saturaţi, câte una la un atom de carbon.
 
Denumirea alcoolilor se realizează după una din regulile:

a) denumirea hidrocarburii corespunzătoare + sufixul "-ol":

CH3-OH (metanol)
CH3-CH2-OH (etanol)
b) indice de poziţie care indică poziţia grupei hidroxil în catenă + denumirea hidrocarburii
corespunzătoare + prefixul care indică numărul grupelor hidroxil (di, tri, tetra, etc.) + sufixul "-
ol":

(1,2,3-propantriol)

(1,2-etandiol)
c) alcool + denumirea radicalului hidrocarbonat de care se leagă grupa hidroxil + sufixul "-ic":
CH3-OH (alcool metilic)
CH3-CH2-OH (alcool etilic)
 
Proprietăţi fizice

Moleculele alcoolilor se caracterizează prin prezenţa legăturilor (punţilor) de hidrogen,

reprezentate mai jos:

Fiind cele mai puternice interacţiuni intermoleculare, legăturile de hidrogen determină puncte de
topire şi de fierbere ridicate. Asa se explică de ce alcoolii au puncte de fierbere ridicate în
comparaţie cu punctele de fierbere ale altor compuşi organici cu structuri asemănătoare lor. De
exemplu, punctul de fierbere pentru CH3-OH este +64,7˚C, iar punctul de fierbere pentru CH3Cl
este -23,7˚C.

La temperatură obişnuită, alcoolii inferiori sunt substanţe lichide.

Alcoolii inferiori sunt substanţe miscibile cu apa, adică se dizolvă în apă în orice proporţie,
deoarece între moleculele lor şi moleculele apei se formează legături de hidrogen.

Solubilitatea alcoolilor în apă scade cu mărirea catenei şi creşte cu creşterea numărului de grupe
hidroxil.

Metanolul sau alcoolul metilic (CH3-OH) este un lichid incolor, volatil, cu miros

specific, miscibil cu apa. Este toxic pentru organismul uman: consumat în cantităţi mici provoacă
orbirea, iar consumat în cantităţi mari provoacă moartea, doza letală fiind de 0,15 g/kg corp. Este
utilizat ca dizolvant pentru grăsimi, lacuri şi vopsele, la fabricarea aldehidei formice folosite în
cantităţi mari la obţinerea unor materiale sintetice sau coloranţi.

Etanolul sau alcoolul etilic (CH3-CH2-OH) este un lichid incolor, cu gust arzător şi

miros specific, miscibil cu apa. Este cunoscut, apreciat şi preparat din cele mai vechi timpuri.
Sucurile dulci din fructe fermentează sub acţiunea microorganismelor din drojdia de bere
(Saccharomyces cerevisiae), conducând la alcool etilic:
C6H12O6 (glucoză) -> 2 CO2 + 2 C2H5OH (etanol)
Procesul descris de reacţia de mai sus se numeşte fermentaţie alcoolică.

Acţiunea biologică a etanolului

Efectele fiziologice determinate de prezența alcoolului etilic în organism, sunt:
o Are acțiune depresivă și anestezică, deoarece acționează la nivelul membranelor celulelor
nervoase, la fel ca și medicamentele cu acțiune sedativă și tranchilizantă;
o Provoacă dilatarea vaselor de sânge, crește fluxul de sânge prin vasele capilare și apare
senzația de căldură;
o Inhibă producerea de hormoni antidiuretici (vasopresina) care determină deshidratarea
organismului;
o Prin metabolizarea lui în ficat se obține un produs toxic, etanalul sau aldehida acetică, care
produce îmbolnăvirea ficatului (ciroza) și chiar distrugerea lui.
Se oxidează aerob, sub acţiunea enzimelor produse de unele bacterii, la acidul acetic. Procesul se
numeşte fermentaţie acetică şi ajută la obţinerea oţetului alimentar din vin:

Glicerina (sau 1,2,3-propantriol sau glicerol) este un lichid cu consistenţă siropoasă,

incolor, inodor, cu gust dulce şi solubil în apă.

Industrial, se obţine din propenă.

Este folosită ca dizolvant în cosmetică, în medicină, la fabricarea săpunurilor, la prepararea
lichidelor antigel, la fabricarea unor răşini sintetice etc. O utilizare importantă a glicerinei este ca
materie primă pentru obţinerea dinamitei.
Prin esterificarea glicerinei cu acid azotic se obţine trinitratul de glicerină, numit impropriu şi
nitroglicerină.

Descompunerea nitroglicerinei.
4 C3H5(ONO2)3 → 12 CO2 + 10 H2O + 6 N2 + O2