Alcooli

În chimie, alcool este orice compus organic

hidroxilici cu grupă funcțională hidroxil (-O H )
care este legata de un atom de corbon saturat, in
starea de hibridizare sp³. Grupa hidroxil poate fi
legata de o catena saturata, din partea saturata a
catenei unei alchene, sau de catena laterala a unei
hidrocarburi aromatice. Formula generală pentru un
alcool simplu, aciclic, este CnH2n+1OH.În limbajul
curent, termenul de alcool se referă aproape
întotdeauna la etanol, cunoscut și ca alcool de
cereale, și deseori la orice băutură care conține
etanol (vezi băutură alcoolică). Acest sens stă la
baza termenului de alcoolism (dependență de
alcool). Reținerea de a nu consuma alccol
(abstinență), iar legea din SUA din anii 1900 de
interzicere a consumului de alcool (prohibiție). Ca
medicament, etanolul este cunoscut ca având un
efect depresiv, care scade acuitatea reflexelor
sistemului nervos central. Alte forme de alcool sunt
de obicei denumite cu unadjectiv de rigoare,
precum alcool izopropilic sau prin sufixul -ol, ca în
izopropanol.Cuvântul datează din secolul XVI, când a
fost folosit pentru se denumi orice substanță la care
se ajungea prin sublimare. Acesta derivă din
termenul latin medieval alcool ("pudră de stibiu"),
originar din arabă al-kuḥūl (‫)لوحكال‬, care este de
asemenea sursa termenului kohl și legat de rădăcina
k-ḥ-l, atestată în cuvântul arab pentru
machiaj.StructurăGrupa funcțională a unui alcool
este grupa hidroxil legată de un atom de carbon
hibridizat sp3. Astfel se poate spune că alcoolii sunt
derivați ai apei, cu o grupare alchil înlocuind un
hidrogen. Dacă o grupare aril este prezentă în locul
uneia alchil, compusul se numește fenol. De
asemenea,dacă grupa hidroxil este legată de un
carbon hibridizat sp2 dintr-o grupă alchenil,
compusul de numește enol. Oxigenul dintr-un alcool
face un unghi de aproximativ 109° (c.f. 104,5° în
apă) și două perechi de electroni libere. Legătura O-
H din metanol (CH3OH) are o lungime de
aproximativ 96 picometri. Alcooli primari, secundari
și terțiariExistă trei mari categorii de alcooli-
'primari' (1°), 'secundari' (2°) și 'terțiari' (3°), bazate
pe numărul de carboni de care este legat carbonul
C-OH (evidențiat cu roșu). Metanolul este cel mai
simplu alcool primar. Cel mai simplu alcool secundar
este izopropanol (propan-2-ol) și cel mai simplu
alcool terțiar este terț-butanol (2-metilpropan-2-ol).

monoxidului de carbon cu hidrogenul. În limbajul

colocvial, termenul de "alcool" denumește deseori
etanolul sau "alcool de cereale". Spirtul metilat,
numit și "spirt medicinal", este o formă de etanol
devenit necomestibil prin adăugarea de metanol și
coloranți de regulă albastru de metil. Pe lângă
utilizarea principală în băuturile alcoolice, etanolul
este folosit (deși foarte bine controlat) drept solvent
industrial și materie primă. UtilizăriAlcoolii sunt
folosiți la scară largă în industrie și știință, drept
reactanți, solvenți combustibili. Etanolul și
metanolul pot arde creând mai puține substanțe
nocive decât benzina sau motorina. Datorită
toxicității scăzute și capacității de a dizolva
substanțe nepolare, etanolul este folosit deseori ca
solvent în medicamente, parfumuri și esențe
vegetale, precum vanilia. În sinteza organică, alcoolii
apar deseori ca intermediari adaptabili.Etanolul
este, de asemenea, folosit frecvent în băuturi după
fermentație pentru a evidenția aromele sau pentru
a induce intoxicarea euforică numită "beție".
Utilizarea etanolului pentru acest scop este interzisă
în unele jurisdicții. În asemenea cazuri de consum,
alcoolul este un drog psihoactiv, cu un potențial
imediat de supradoză, otrăvire și dependență
fiziologică (știută ca alcoolism). Alcoolismul a
devenit una dintre cele mai comune cauze de
dependență (poate după cafeină) din lume.
Dependența fiziologică cauzată de alcoolism
înseamnă că persoana dependentă trece prin sevraj
(sub forma unei dureri de cap cunoscută ca
"mahmureală," unei anxietăți crescute, știută ca
"friguri" și oboseală sau probleme cu somnul) la
încetarea sau descreșterea folosirii.SurseMulți
alcooli pot fi creați prin fermentație a fructelor sau
cerealelor cu drojdie, dar doar etanoluleste produs
comercial în acest fel, în principal pentru
combustibil și băuturi. Alți alcooli sunt în general
produși pe cale sintetică din gaze naturale, petrol
sau cărbune, de exemplu prin hidratarea acidă a
alchenelor.Nume sistematiceÎn sistemul IUPAC,
numele alcanului primește ca sufix "ol", ca, de
exemplu, "metanol" și "etanol". Când este necesar,
poziția grupei hidroxil este indicată prin plasarea
unui număr între numele catenei și sufixul "ol":
propan-1-ol pentru CH3CH2CH2OH, propan-2-ol
pentru CH3CH(OH)CH3. Uneori, numărul de poziție
este scris în fața denumirii: 1-propanol și 2-
propanol. Dacă este prezent un grup de prioritate
mai mare (precum o aldehidă, cetonă sau acid
carboxilic), atunci este necesar să se specifice și
poziția acestora. De exemplu, 1-hidroxi-2-
propanonă pentru CH3COCH2OH.Iată câteva
exemple de alcooli simpli cu modele de
denumire:Numele comune ale alcoolilor apar de
obicei prin preluarea numelui radicalului alchil de
bază și adăugarea cuvântului "alcool", de exemplu
metil alcohol, etil alcool sau terț-butil alcool. Propil
alcoolul poate fi n-propil alcool sau isopropil alcool,
depinzând de poziția la care este legat hidroxilul,
respectiv carbonul 1 sau carbonul 2. Isopropil
alcoolul este nuimt ocazional și sec-propil
alcool.După cum s-a menționat mai sus, alcoolii sunt
clasificați ca fiind primari (1°), secundari (2°)
sauterțiari (3°), iar numele comune arată acest lucru
prin preficul radicalului alchil. De exemplu,
(CH3)3COH este un alcool terțiar și este numit
comun terț-butil alcool. Acesta s-ar numi 2-
metilpropan-2-ol conform regulilor UICPA, indicând
un lanț de propan ce are grupele metil și hidroxil
legate de carbonul din mijloc (al doilea).Un alcool cu
două grupări hidroxil este în general numit "glicol",
de exemplu HO-CH2-CH2-OHeste etilen glicol.
Numele UICPA este etan-1,2-diol, "diol" indicând
cele două grupe hidroxil, iar 1,2 indicând pozițiile la
care sunt legate ele. Glicolii geminali (care au
hidroxilii legați la un același atom de carbon),
precum etan-1,1-diol, sunt de obicei instabili. Pentru
trei sau patru grupe, se folosesc sufixele "triol" și
"tetraol".EtimologieCuvântul "alcool" provine
aproape sigur din limba arabă (prefixul "al-" fiind
articolul hotărât arabic); în orice caz, originea
precisă este nesigură. A fost introdus în Europa,
împreună cu arta distilării și cu substanța însăși, în
aproximativ secolul XII de către diferiți autori
europeni care traduceau și popularizau
descoperirile alchimiștilor islamici.O teorie
populară, găsită în multe dicționare, este că provine
din ‫ = لحكال‬ALKHL = al-kuhul, la început acesta fiind
numele unei pudre foarte fine de sulfură de stibiu
Sb2S3 folosită ca antiseptic și machiaj pentru ochi.
Pudra este preparată prin sublimarea unui mineral
natural, stibnit, într-un vas închis. Conform acestei
teorii, înțelesul cuvântului alkuhul ar fi fost extins
mai întâi pentru substanțele distilate în general, iar
apoi restrâns doar pentru etanol. Această
etimologie circulă în Anglia cel puțin din 1672
(DEO).Oricum, această derivare nu este întru totul
acceptată, deoarece cuvântul arabic curent pentru
alcool, ‫ = لوحكال‬ALKHWL = al???, nu derivă din al-kuhul.
Coranul, în versetele
37:42Pwy6Xe4mPTz3mLap7AB5Jjd9NBt1MWjiqyvEF
x3Fn8Fo9cRw9aJUHE1iTXEpUbQacMNiSxYejBKFE7U
dGnyEncEECJey9 "demon" — cu sensul de "lucrul
care dă vinului tăria". Cuvântul al-ghawl a dus la
apariția cuvântului englez "ghoul" (creatură
imaginară care mănâncă persoane moarte; vampir),
și numele stelei Algol.Conform unei a doua teorii,
etimologia populară și scrierea cuvântului "alcool"
nu ar fi apărut datorită generalizării cuvântului
ALKHL, ci confuziei alchimiștilor și autorilor
occidentali a cuvintelor ALKHL și ALGhWL, care au
fost într-adevăr traduse în multe feluri greșit.
Proprietăți fizice și chimiceGruparea hidroxil face ca,
în general, alcoolul să fie moleculă polară. Acele
grupări pot forma legături de hidrogen una cu alta și
cu alți compuși. La alcooli există două posibilități de
dizolvare: tendința grupei polare -OH de a îl face
solubil în apă și cea a catenei laterale de a i se
opune. De aceea, metanolul, etanolul și propanolul
sunt solubile în apă deoarece influența grupării
hidroxil este mai puternică decât cea a catenei.
Butanolul, cu patru carboni în catenă, este moderat
solubil datorită echilibrului dintre cele două
tendințe. Alcoolii cu cinci sau mai mulți carboni
(pentanol sau mai mari) sunt insolubili în apă
datorită dominării catenei laterale.Datorită legăturii
de hidrogen, alcoolii tind să aibă puncte de fierbere
mai ridicate față de hidrocarburi și eteri. Toți alcoolii
simpli sunt solubili în solvenți organici. Legăturile de
hidrogen arată că alcoolii pot fi folosiți ca solbenți
protici.Orbitalul dielectronic al oxigenului
hidroxilului formează alcoolii nucleofili.Alcoolii, ca și
apa, pot avea fie proprietăți acide, fie bazice la
gruparea O-H. Cu un pKa de în jurde 16-19, sunt
ușor mai puțin acizi decât apa, dar sunt capabili să
recționeze cu baze puternice precum hidrură de
sodiu sau cu metale reactive precum sodiul. Sărurile
care rezultă se numesc alcoxizi, având formula
generală RO- M+.Alcoolii legați de nuclee benzenice
au o aciditate mai scăzută (un pKa în jur de 10).
Grupările care iau electroni participă la creșterea
acidității alcoolilor. De exemple, para-nitro fenolul
are unpKa de 7,15.Oxigenul are un orbital
dielectronic pe ultimul strat, ceea ce face alcoolul
slab bazic în prezența unor acizi tari, preum acidul
sulfuric. De exemplu, cu metanol:
Alcoolii pot fi de asemenea supuși oxidării pentru a
forma aldehide, cetone sau acizi organici, sau pot fi
deshidratați pentru a forma alchene. Pot reacționa
pentru formarea deesteri și pot fi
supuși (dacă sunt mai întâi activați) reacțiilor de
substituție nucleofilică. Pentru mai multe detalii,
vezi secțiunea #Reacții ale alcoolilor.
ToxicitateEtanolul a fost consumat de oameni încă
din preistorie sub forma băuturilor alcoolice, pentru
o varietate de motive: igienice, alimentare,
medicinale, religioase, distractive. Deși consumul rar
de etanol în cantități mici nu are efecte negative, ci
dimpotrivă, dozele mai mari duc la starea numită
"ebrietate" sau intoxicare și, depinzând de doză și
de regularitatea consumului, poate cauza probleme
respiratorii acute sau decesul, iar ingestia cronică
are repercusiuni medicale grave.Alți alcooli sunt
mult mai otrăvitori decât etanolul, în mare parte
pentru că durează mai mult până să fie metabolizați,
iar nu de puține ori metabolismul lor duce la
apariția unor substanțe mai toxice. Metanolul, sau
alcoolul de lemn, de exemplu, este oxidat de enzime
în ficat și duce la crearea formaldehidei, care poate
cauza orbirea sau moartea.Un tratament eficient
pentru prevenirea toxicității cu formaldehidă după
ingestia de metanol esteadministrarea de etanol.
Aceasta va preveni transformarea metanolului în
formaldehidă, iar formaldehida existentă va fi
covertită în acid formic și eliminată prin excreție
înainte de a provoca vreun rău.Prepararea
alcoolilorLaboratorExistă mai multe metode pentru
prepararea alcoolilor în laborator.Compusii
halogenati alifatici reacționează cu hidroxidul de
sodiu sau hidroxid de potasiu, obținându-se astfel
alcooliAldehideele sau cetonele sunt reduse cu
borohidrură de sodiu sau hidroborat de litiu la
alcooli.Alchenele aditioneaza apa, într-un mediu
acid, folosind drept catalizator acid sulfuric
concentrat.Formarea unui alcool secundar prin
reducere și hidratare:IndustrieIndustrial, alcoolii se
obțin în mai multe feluri.
prin fermentație folosind glucoză produsă de zahăr,
obținand hidroliza amidonului, în prezența drojdiei
și a unei temperaturi de sub 37 °C pentru
producerea etanolului.Prin hidratare directă:
folosind etenă sau alte alchene, cu un catalizator de
acid fosforic, la temperatură și presiune
mari.Metanolul este produs din vapori de apă:
este creat din gaz sintetizat, unde monoxidul de
carbonși doi echivalenți ai hidrogenului sunt
combinați pentru producerea metanolului, folosind
drept catalizatori cupru, oxid de zinc și oxid de
aluminiu la 250 °C și o presiune de 50-100
atm.Reacții ale alcoolilorDeprotonareAlcoolii se pot
comporta ca acizi slabi, supuși deprotonării. Reacția
de cedare a protonilor pentru a produce o sare
alcoxidică este făcută fie cu o bază tare, precum
hidrură de sodiu sau n-butillitiu, fie cu sodiu sau
potasiu.2 R-OH + 2 NaH → 2 R-O-Na+ + H2↑2 R-OH +
2Na → 2R-O−Na+ex. 2 CH3CH2-OH + 2 Na → 2 CH3-
CH2-O−Na+Apa este similară în pKa cu mulți alcooli,
deci cu hidroxid de sodiu apare un echilibru de
obicei deplasat spre stânga:R-OH + NaOH R-O-Na+
+ H2O (echilibru la stânga)Totuși, trebuie observat
că bazele folosite la deprotonarea alcoolilor sunt
tari. Bazele folosite și alcoxizii obținuți sunt reactanți
chimici foarte sensibili la umezeală.Substituție
nucleofilicăGruparea OH nu este o grupă care se
desprinde ușor în reacțiile de substituție
nucleofilică, așa că alcooli neutri nu iau parte la
aceste reacții. Totuși, dacă oxigenul este întâi
protonat pentru a forma R−OH2+, gruparea care
pleacă (apă) este mult mai stabilă, iar substituția
poate avea loc. De exemplu, alcoolii terțiari
reacționează cu acidul clorhidric pentru a produce
halogenuri alchilice terțiare, unde gruparea hidroxil
este înlocuită de un atom de clor. Dacă se dorește ca
un alcool primar sau secundar să reacționeze cu
acidul clorhidric, este nevoie de un activator precum
clorura de zinc. Alternativ, conversia poate fi făcută
folosind clorură de tionil.
Alcoolii pot de asemenea fi convertiți în bromuri
alchilice folosind acid hidrobromic sau tribromură
de fosfor, de exemplu:3 R-OH + PBr3 → 3 RBr +
H3PO3În deoxigenarea Barton-McCombie, un alcool
este deoxigenat într-un alcan cu complex hibrid
tributiltină sau trimetimboran într-o reacție de
substituție a radicalului.DeshidratareAlcoolii sunt
substanțe nucleofilice, seci R−OH2+ poate
reacționa cu ROH pentru a produce eteri și apă într-
o reacție de deshidratare, deși aceasta este rareori
folosită, cu excepția fabricării dietil eterului.Mai
folositoare este reacția de eliminare a alcoolilor
pentru a produce alchene. Reacția urmează regula
lui Zaitsev, care spune că cea mai stabil alchenă se
formează. Alcooli terțiari se transformă ușor la
temperatura camerei, dar cei primari au nevoie de
temperaturi mai ridicate.Aceasta este o diagramă a
deshidratării acide a etanolului pentru a produce
etenă:EsterificarePentru a forma esteri dintr-un
alcool și un acid carboxilic, reacția, numită
esterificare Fischer, este de obicei realizată cu
ajutorul unui catalizator de acid sulfuric
concentrat:R-OH + R'-COOH R'-COOR + H2OPentru
ca echilibrul să fie deplasat la dreapta și să se obțină
un randament mare de transformare în ester, apa
este eliminată, fie printr-un exces de H2SO4, fie prin
folosirea aparatului Dean-Stark.Esterii mai pot fi
obținuți și prin reacția unui alcool cu o clorură acidă
în prezența unei baze precum piridina.Alte tipuri de
esteri sunt preparați similar - de exemplu, esterii
tosil (tosilați) sunt obținuți prin reacția unui alcool
cu clorură de p-toluensulfonil în
piridină.OxidareAlcoolii primari se transformă de
obicei în aldehide sau acizi carboxilici prin oxidare
organică, pe când alcoolii secundari se transformă în
cetone.
3 CH3-CH(-OH)-CH3 + K2Cr2O7 + 4 H2SO4 → 3
CH3-C(=O)-CH3 + Cr2(SO4)3 + K2SO4 + 7
H2ODe multe ori în prepararea aldehidelor acești
reactanți reprezintă o problemă, deoarece supra-
oxidează acidul carboxilic. Pentru ca aceasta să se
evite, alți reactanți sunt preferați, cum ar fi
clorocromat de piridină, periodinan Dess-Martin,
acid 2-iodoxibenzoic sau metode precum
oxidarea Swern.Alcoolii terțiari rezistă oxidării,
dar pot fi oxidați de reactanți precum 2,3-dicloro-
5,6-diciano-1,4-benzoquinonă.