Articole de port popular:

Costumul Tradiţional Femeiesc

Scoala “Petre Ghelmez”
Clasa a VII-a

Decorul Componentele Îmbrăcămintea

bluzei costumului de iarnă
naţionale tradiţională
popular
moldoveneşti moldovenesc
Motto-ul lecţiei:

,,Costumul naţional ca şi limba e tezaurul neamului”

(Constantin Brîncuşi)
 tien scă
en tiza părţ
ta rea ile
nece com
re sităţ pon
a ii ente
va • Să valo ale
rific unu
lo argu
ării i
ment
rii eze şi cost
ar valo păst um
rific rări pop
Obiectivele operaționale:

tis area
articolelor de

i ular
Prezentarea

tic şi
meş . Să
popular;

pro
e mov
teşu elab
port

gulu orez
a area
i şi e un
artic
po olelo arte proi
rt r de i ect
port acul de
ul
specialitate in
termenilor de

popu
Valorificarea

ui conf
comunicare

ui lar
pent ecţi
în
po scop ru ona
ul inte re a
p integ grar unu
ul
Competențele

ea
cadrul lecției
rării i
formate în
ar etno cult arti
cultu ural col
şi rale; ă în de
în
O O marO port
O
sp ea pop
bi bi fam
bi bi
ular
ec
ec ec ec
ilie ect/
(ie
ial
tiv tiv tiv
euro iv
căm
Articole de port popular:
-costumul tradiţional femeiesc
 Costumul popular moldovenesc destinat
pentru femei include în structura sa aşa
componente ca:

învelitoarea de cap,
de corp,
încălţămintea,
bijuterii şi accesorii,

Componentele costumului popular reieşind din diferite situaţii

concrete sau condiţii de funcţionare, importanţa zilei şi
sărbătorii, la rîndul său se modifică, se schimbă. Toate acestea
mai ţin şi de vîrsta şi statutul social al femeii, caracterul
sezonier şi felul ocupaţiei, simbolistică şi preferinţe, zonă de
circulaţie etc.
Costumul femeiesc de Campulung se compune din ie, fota sau
„catrinta", bete, pieptar, stergar si opinci.

Fota se tese in 4 ite cu o dunga rosie pe poale numita „bata". Aceeasi

dunga se repeta si sus la brau. De o parte si de alta a fotei (capataiele)
se tes in vraste inguste (1-2cm) in culori policrome de verde, galben,
albastru, alb, pe fondul rosu. Partea din spate a fotei, partea supusa
uzurii, nu se ornamenteaza, campul fiind tesut in negru (urzeala si
bateala).

Pe cap femeia poarta stergarul. Peste costum poarta pieptarul, cu

margini din blana de jder sau cojocul ornamentat in culori de verde,
rosu, grena, liliachiu. Culoarea de liliachiu apare si in ornamentarea
betelor sau „barnetelor" care se tes in navadeala, in motive geometrice
(romburi), numite „ochiuri" si in culori de rosu, verde, alb, albastru.
Punctul de cusatura este crucea, lantisorul, tighelul.

Ca haina mare, sateanca de Campulung poarta sumanul maro din dimie

(aba), ornamentat cu „dungi" negre (3-4 cm), lucrate la din lana de casa
in 5 carlige. Aceste „dungi" apar pe partile din fata, jos la maneci, pe
 Decorul iei naţionale
cuprinde:
,,dinainţii” sau „pieptul”
cămaşei şi mînecile.
Decorul mînecii este compus din trei
componente de bază:
• care acoperă umerii
„alti
ţa”,

• care este o fîşie brodată de o singură culoare

„înc deschisă (galben, alb, gri, bej...) şi cu motive
reţul geometrice,
”

• pe verticală, pe diagonală, sau cu motive

fîşiil dispersate sau în formă de „pomul vieţii”,
e
brod „spicul”
ate
Se întîlnesc trei variante de bază în
compoziţia decorului pe mîneci:

ie cu mîneci cu dungi verticale

brodate „rîuri drepte”

ie cu mîneci cu „rîuri oblice pe diagonală”

căreia i se spune „ie cu mîneca costişetă”

ie cu mîneca cu stele
Catrinţa, fota, şorţul – piesele de la talie în jos.
Materialele etnografice au scos la iveală răspîndirea în Moldova a
circa zece grupe de catrinţe, printre care:

„catrinţa vrîstată” cu dungi verticale colorate

„catrinţa iţată”,

„catrinţă cu desene alese”,

„catrinţă cu două părţi

orizontale” diferit colorate

„catrinţă cu dungi ridicate”,

„catrinţă brodată”

„catrinţă ţesută şi aleasă”,

 Catrinţa la talie se prindea cu
un brîu lung pînă la 3-4 m.

Îmbrăcămintea de iarnă a femeilor sunt: pieptare,

bondiţe, zăbun, scurtă ş.a. Pe timp rece femeile
îmbrăcau „jaletcă” fără mîneci cusută din ţesătură plină
de lînă şi căptuşită cu lînă scărmănată. O altă variantă
era „bondiţa” sau „pieptarul” cusut din blană de miel,
înfrumuseţată deasupra cu motive geometrice aplicate
sau brodate cu fire de lînă.
De mare valoare estetică şi socială pentru femei
sunt „învelitoarele de cap”

„Marama” din fire de mătase naturală – borangic şi bumbac

subţire, sau „ştergarul de îmbrobodit” din fire de bumbac gros –
„tereplic” şi fire subţiri se ţeseau manual cu ornamente florale sau
geometrice „alese”.

Fetele tinere obişnuiesc să umble cu

capul gol, însă după ritualul nunţii –
„ legătoare miresei”, „dezbrăcarea
miresei” nănaşa îi pune o basma
frumoasă sau o maramă, ce semnifică ca
pe viitor fiind nevastă trebuie să umble
îmbrobodită.
În secolul al XX-lea „maramele” şi „prosoapele de
îmbrobodit” au ieşit din folosinţă, fiind înlocuite cu
brobozi şi şalinci, barizuri cumpărate. În dependenţă de
ocazie ele se leagă diferit: „sub barbă”, „după cap”,
„pălărie”, „ca la văruit” ş.a.

Încălţămintea femeilor depindea de ocupaţie, de

anumite împrejurări, de anotimp, de vîrstă, de
starea social-economică ş.a.
Femeile sărace în secolele
precedente purtau opinci şi
ciorapi de lînă. La sărbători ele
purtau pantofi, sandale sau ghete
special cusute de meşteri

Costumul femeiesc la anumite ocazii (la drum, tîrg) în

trecut era completat cu „traistă”, care reuşit se
îmbina cu culorile costumului. Drept mărturie vorbesc
un şir de variante ale ţesăturilor şi motivelor
ornamentalepentru traistă: „îngusturele”, „traistă
vrîstată”, „traistă aleasă”, „traistă în ochiurele”,
„ridicată”, „brodată”.

Pentru ducerea greutăţilor pe umăr serveau „desagii”

din ţesătură de lînă cu vrîste orizontale colorate.
Pentru sărbători costumul femeilor era completat cu
bijuterii: inele, cercei, mergele. Femeile înstărite purtau
bijuterii scumpe de coral, argint, aur. În unele zone se
purtau şiraguri de monete de argint sau aur, numite
„moniste”.
În concluzie:
Unele aspecte ale costumului
femeiesc tradiţional:

 el a fost realizat manual.

 broderia a stat la baza decorului pe pînzele
albe, ţesăturile de casă au cunoscut o
varietate bogată pentru hainele femeieşti,
 fiecare femeie avea costumul său
irepetabil bine chibzuit cu trăsăturile
corpului.
 În secolul al XX-lea costumul tradiţional
femeiesc a cedat poziţiile hainelor
procurate de tip orăşenesc, el revenind
numai în cadrul ansamblurilor
etnofolclorice de dans, cîntec, la
concursurile de folclor autohton.
Lecţia a II-a

Clasa VII-a
Tehnici de LT Ştefăneşti

cusut şi
brodat:

Punctul ocol
Însăilătura

Găurele Punctul Punctul

simple cruciuliţă Lănţişor neted pe fir

Cheiţe simple de unit detalii

Tehnici de cusut şi brodat:
Însăilătura- punt înaintea acului

Găurele simple

• Cruciuliţa

Punct în urma acului

• Lănţişor

Cheiţe simple de încheiat detaliile

Punct ocol
 Aplicaţie practică

5.Tehnica securităţii:
*Păstraţi acele în pernuţe sau în
cutioare speciale;
*Puneţi foarfecele cu lamele
închise pe masă;
*Transmiteţi-le altei persoane cu
lamele închise şi cu inelele înainte;
*Nu înfigeţi acele şi boldurile în
haină, ci numai în pernuţa specială;
*Păstraţi ordinea şi curăţenia la
locul de lucru.
Punctul înaintea acului - însăilătura

Cum se lucrează: scoti acul pe fata lucrului si-l infigi dupa 3-4 fire, scoţîndu-l pe faţă în linie dreaptă dupa ce am luat pe el acelaşi numar de fire.
 Punct în urma acului
Cum se lucrează: la fel ca şi la punctul
înaintea acului scoti acul pe fata
lucrului si-l infigi dupa 3-4 fire,
scoţîndu-l pe faţă în linie dreaptă dupa
ce am luat pe el acelaşi numar de fire,
apoi te întorci înapoi şi înfigi acul în
precedentul punct.
 Găurele simple

Cum se lucrează:
1. Se scot din pînză cîteva fire;
2. Se iau pe pînză 4 fire în direcţia acelor de ceasornic şi se fixează
3. Acul trece peste firul din faţă, formînd nodul cu care se strînge punctul de
găuricăâ;
4. Se scoate acul pe faţă cu 2 fire mai jos de marginea găurelei;
5. La sfîrşitul lucrului, aţa se aduce pe marginea găurelelor şi sub găurele se fac
cîţiva paşi înaintea acului.
Punctul de cruciuliţă

Pentru a avea suficient fir, este bine să coasem

rândurile cu o jumătate de cruciuliţă şi apoi să vă
întoarcem cu jumătatea de cruciuliţă de deasupra.
Atenție ,ca jumătatea de cruciuliţă de deasupra să fie
întotdeauna în acelaşi sens.
Nu facem treceri mai mari de 1 centimetru pe spatele
pânzei de la o zonă de culoare la alta și fixam bine
capetele firelor prin trecere pe sub cusătura deja
făcută. Nu începem şi nu sfârşim niciodată cu noduri.
 Punctul lantisor

Punctul lănţişor
Punctul lantisor se lucreaza in linie verticala . Pe fata
lucrului se formeaza mici puncte legate intre ele ca
verigile lantului,iar pe dos punctul tighel.
Cum se lucreaza:
1) se tine lucrul in mana stanga in sens vertical,
2) se intareste ata in mod obisnuit, fara nod.
3) se infige acul in panza in linie dreapta de sus in jos
luand pe el 2-3 fire, cat vrem sa fie de mare punctul.
4) cu degetul mare de la mana stanga fixam ata cu care
lucram, in forma de lat. Tragem acul avand grija sa
treaca pe deasupra atei (vezi figura), se formeaza astfel
primul lantisor.
5) in continuare, infigem acul inauntrul buclei, in locul
unde se afla ata si-l scoatem mai jos peste numarul de
fire fixat in acelasi mod ca mai sus.
Lantisorul este foarte mult intrebuintat in cusaturile
romanesti cu deosebire in motivele iilor din zona
Muscelului. Se lucreaza cu fir care imita aurul si argintul
dand o stralucire deosebita si o nota de bogatie
modelului fiind un punct deosebit de ornament artistic.
Punctul ocol
Cum se lucreaza: se incepe din partea dreapta a
materialului.
Faci pe faţă o linie orizontala de la dreapta la stînga, infigi
acul pe dos, luînd pe el acelaşi numar de fire si-l scoţi în
verticală de jos in sus.
Apoi, iar pe faţă o linie orizontala în partea de sus, de la
dreapta la stînga, din nou o verticală de sus in jos. Pentru a
completa punctele pe fata si pe dos, revii cu al doilea şir de la
stanga spre dreapta.
Cheiţa încruţişată

Cheiţle- Sunt punctele cu ajutorul cărora se unesc două bucăţi de

pînză. Ele sunt folosite la încheiatul iilor, bluzelor (în stil
românesc), cămăsilor bărbătesti, cuverturilor, feţelor de masă si la
orice obiect textil care trebuie să fie din două bucăţi, sau dacă e
nevoie să unim două cusături spre a realiza o anumită formă,
mînecă etc.
Pregătirea materialului textil- Pentru ca încheiatul unui obiect să
iasă cît mai frumos, vom pregăti marginile materialului prin
realizarea unui tiv cu găurele sau printr-un simplu rulou. Dacă
marginea materialului textil este regulată, o vom lăsa aşa cum se
găseşte. Pe o hârtie lungă de circa 25-30 cm, împăturită în patru,
cu o lăţime de 2-3 cm, însăilăm cele două laturi ale materialului pe
care le avem de încheiat, cu distanţa între ele de 0,3-0,5 cm cît
vrem să fie de lată cheiţa. În felul acesta se va lucra corect fără ca
o margine sau alta să se încreţească, iar punctele vor fi regulate.
Cheiţa simplă: Se lucrează de la stînga la dreapta, lucrînd cîte un
punct de feston cînd pe o margine a pînzei cînd pe cealaltă. În felul
acesta se unesc cele două margini. Punctele se fac la distanţa de
4-5 fire unul de celălalt, iar din marginea pînzei se iau pe ac 2-3
fire. Se lucrează astfel pe toată lungimea dorită.
Aici vor fi pozele realizarilor noastre