ION

(Liviu Rebreanu)
1920

ROMAN MODERN-OBIECTIV
Eugen Lovinescu
direcții...
Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu, prozator interbelic,
scriitor
aparținând perioadei moderniste a
literaturii române,, este unul dintre
scriitorii care se impune în conştiinţa
literară prin specificul artei sale, prin
romanele „Ion”, „Răscoala”, „Pădurea
spânzuraţilor”, primul individualizându-
se prin prezentarea unei întregi
umanităţi rurale.
Elemente de realism
 Tudor Vianu:
„Niciodată realismul românesc,
înaintea lui Rebreanu, nu prezentase o
viziune a vieții mai sumbră, înfruntând
cu mai mult curaj urâtul și
dezgustătorul, întocmai ca în
varietatea mai nouă a realismului
european, crudul naturalism francez și
rus”
 Rebreanu – scriitor obiectiv
Rebreanu consideră că în literatura realistă, prezentarea veridică şi obiectivă a
oamenilor şi evenimentelor este singura acceptabilă. El însuşi menţionează, în eseul
„Cred” că „pentru mine arta înseamnă creaţie de oameni şi de viaţă.” Această
perspectivă realistă presupune o înţelegere a literaturii ca mimesis, în care autorul îşi
propune să reflecte lumea ca într-o oglindă, în toată complexitatea ei, creând în acelaşi
timp iluzia unei lumi adevărate, care respectă principiul cauzalităţii şi al coerenţei.
Obiectivitatea este dată de naraţiunea la persoana a treia, realizată de către un narator
omniscient şi impersonal.
 Contextul apariției romanului

1. Până în 1920 cele mai importante romane ale literaturii române erau „Ciocoii vechi şi
noi” (Nicolae Filimon), „Viaţa la ţară” (Duiliu Zamfirescu), „Mara” (Ioan Slavici).
2. Plecând de la ideea că literatura trebuie să reflecte tradiţiile autohtone, Rebreanu
anticipează romanul prin nuvelele „Zestrea” şi „Ruşinea”
3. În geneza romanului trebuie amintite trei situaţii care contribuie la scheletul scrierii:
1. * autorul zăreşte un ţăran care sărută pământul;
2. * povestea Rodovicăi, o fată bogată, care păcătuieşte cu cel mai leneş şi sărac
flăcău din sat (povestea celor doi - şi în nuvela „Ruşinea”);
3. * discuţia scriitorului cu Ion Pop al Glanetaşului, un flăcău din vecini.
Ciocoii vechi și noi
 Nicolae Filimon
Viața la țară
 Duiliu Zamfirescu
 Mara
 Ioan Slavici
ION - 1920
Rezumând...
În celălalt plan, familia învățătorului Herdelea are
necazurile sale. Herdelea își zidise casa pe lotul
ce aparținea bisericii, cu învoirea preotului
Belciug. Relațiile învățătorului cu preotul se
degradează cu timpul, de aceea Herdelea se teme familia Herdelea
că ar putea pierde toată agoniseala și i-ar rămâne
familia pe drumuri. Preotul Belciug, rămas văduv
încă din primul an, are o personalitate puternică,
este cel mai respectat și temut om din sat, având o
autoritate totală asupra întregii colectivități.
În sat, domină mentalitatea că oamenii sunt
respectați dacă au oarecare agoniseală, fapt ce
face ca relațiile sociale să fie tensionate între
„sărăntoci“ și „bocotani“, între chibzuința
rosturilor și nechibzuința patimilor, ceea ce face
să se dea în permanență o luptă aprigă pentru
existență.
Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică,
în care toți locuitorii satului Pripas se află HORA
adunați la hora tradițională, în curtea Todosiei,
văduva lui Maxim Oprea. Nu lipsesc nici
fruntașii satului, familia învățătorului Herdelea,
preotul Belciug și „bocotanii“ care cinstesc cu
prezența lor sărbătoarea. Hora este o pagină
etnografică memorabilă prin jocul tradițional,
vigoarea flăcăilor și candoarea fetelor, prin lăuta
țiganilor care compun imaginea unui ritm
impetuos: „De tropotele jucătorilor se hurducă
pământul. Zecile de perechi bat someșana cu
atâta pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără
scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul
de pe jos se învâltorește, se așază în straturi
groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de
oboseală și de mulțumire“.