PEDAGOGIE COMPARATĂ

Scurt istoric al abordarii

comparate in aria preocuparilor
educationale
Teme SEMINAR

E totul OK?
Atentie la
programare!
Scurt istoric al abordarii comparate in
aria preocuparilor educationale
 Precursorii pedagogiei comparate;
 Teoreticienii pedagogiei comparate;

Geneza (etapele) si stadiul actual al

pedagogiei/ educatiei comparate
(v. Garcia Garrido, 1995)
De ce?

“Nu exista o mai buna modalitate de a intelege

natura unei stiinte decat intoarcerea la originile
ei si la treptata evolutie a trasaturilor ei initiale”

(J. L. Garcia Garrido, p. 19)

 Etapa prestiintifica
 Relatari de calatorie:
- Obiceiurile educative ale egiptenilor si persanilor au exercitat
fascinatie asupra calatorilor greci;
- China, Japonia au fost admirate pentru realizarile educative de
numerosi vizitatori;
- Descoperirea Americii referiri comparative la educatia
oferita de colonizatori aborigenilor/ impresii despre tipul de
educatie pe care il ofereau popoarele din Lumea Noua (incasi,
azteci, mayasi);
- Secolul Luminilor – primele doua decenii ale secolului al XIX-
lea vezi termenul de “comparat/a” in titlurile unor tratate
stiintifice diverse (anatomie, drept, lingvistica, literatura, religie).
Precursorii pedagogiei
comparate = parinti/ initiatori
 Cand?
R: Prima jumătate a secolului al XIX-lea;
 Ce?
R: Impresii şi observatii despre modul în care
se realiza educatia în tările în care au
călătorit;
 Cine?
R: Marc-Antoine Jullien de Paris (1775 - 1848).
Marc-Antoine Jullien de Paris

 Functionar important al Ministerului Instructiunii Publice din Franta;

 Călătoreşte în multe din tările europene & realizează interesante
observatii cu privire la cultura şi sistemele de educatie specifice
acestora;
 Scrie lucrări cu caracter pedagogic: „Eseu general despre educatia
fizică, morală şi intelectuală”, „Plan de educatie practică pentru
copilărie, adolescentă şi tinerete” ş.a.;
 Studiul intitulat „Schită şi puncte de vedere preliminare ale unei
lucrări asupra educatiei comparate” (1817);
 1935, Ferenc Kemeny descoperă lucrarea lui J. de Paris şi o prezintă
Biroului International de Educatie de la Geneva, lui Pedro Rossello
(director adjunct) „M. A. J. de Paris, părinte al pedagogiei
comparate şi precursor al B.I.E.” (1943) este recunoscuta întâietatea lui
J. de Paris în întemeierea acestei ştiinte.
Însemnătatea lucrării
 Autorul ei nu se opreşte doar la observarea şi descrierea diferentelor
sesizate în plan educativ, ci încearcă să realizeze şi o explicatie
cauzală a acestora;
 Caracter practic corpus comparativo-educational in
stare embrionara (vezi lectura citat reprezentativ);
 Propune obiective:
1. Institut Normal de Educatie (scoala de formare a educatorilor cu
deschidere internationala);
2. Buletin de educatie (promovarea bogatelor experiente/ inovatii si a
comunicarii “intre toti oamenii instruiti, care se ocupa de stiinta
educatiei”.
 Metoda: tabele (serii de intrebari) referitoare la invatamantul primar si
comun, invatamantul secundar si clasic, invatamantul superior si
stiintific, invatamantul normal, invatamantul pentru femei, invatamantul
in raporturile sale cu legislatia, cu institutiile sociale etc.
Etapa
“invatamantului din strainatate”
 Victor Cousin (1772-1867) = apărător şi sustinător al
„împrumuturilor” educative din alte tări (vezi citat relevant!); 1832
- „Raport asupra instruirii în Germania şi în special în Prusia”;

 Dimitri Usinski (1824-1870) = publică o serie de articole sub

forma unor „Scrisori” expediate din tările europene în care a
călătorit, în care realizează analize comparative ale sistemelor de
educatie specifice;

 Horace Mann (1796-1859) şi Henry Barnard (1811-1900) –

personalităti importante ale şcolii americane care au făcut
cunoscute în SUA lucrările lui Victor Cousin şi conceptia
pedagogică novatoare a lui Pestalozzi. Vezi si American Journal
of Education!
Etapa de elaborare sistematica
 1900:
I curs de Educatie comparata (J. E. Russel – Universitatea
Columbia);
MICHAEL SADLER (1861-1943) = Cum putem invata ceva de
valoare practica de pe urma studierii sistemelor de invatamant straine?
(vezi lectura/citat reprezentativ!) = initiatorul unei etape noi (vezi
continutul stiintific al disciplinei + impuls decisiv al abordarii
metodologice a domeniului);
 A lucrat la Biroul de Cercetari si Rapoarte Speciale al Comisiei de
Educatie din Londra;
 Profesor de pedagogie la Universitatea din Manchester;
 Vicecancelar la Universitatea din Leeds;
 Director al University College din Oxford.
 1918 = apare I opera cu titlul Comparative Education in SUA;
Etapa de elaborare sistematica (continuare)

 Isaac L. Kandel (profesor la Universitatea Columbia - 1933 –

Studies in Comparative Education) propune un demers mai
sistematic si mai stiintific: il intereseaza nu atat faptele
educative concrete, cat cauzele care le genereaza (vezi factorii
istorici), conceptiile filosofice de baza, asemanarile si
deosebirile pe care le pastreaza fata de cele realizate in alte
tari;
 Contributiile lui:
a) Aprecierea importantei strangerii unor date exacte;
b) Interesul sau pentru contextul istorico-cultural propriu
fiecarui sistem educativ;
c) Insistenta pentru necesitatea explicatiei.
Etapa de elaborare sistematica (continuare)

 George Z. F. Bereday (1920-1983);

 Lucrările sale sunt şi astăzi apreciate ca făcând parte din elita

cercetărilor de acest gen - vezi „Metoda comparativă în
educatie” (1964), „Eseuri despre educatia mondială” (1969),
„Criza cererii şi ofertei în educatia lumii” (1971) ş.a.

 Subliniază ca un studiu comparativ al faptelor educationale

trebuie să parcurgă un drum progresiv, de la simpla
observatie şi consemnare a diferentelor, dar şi a
similitudinilor şi „identitătilor”, până la selectia şi valorificarea a
ceea ce este efectiv util şi oportun pentru tara
„împrumutătoare” (apud Stanciu et al., 1971).
Alte aspecte
 A doua jumătate a secolului XX (Pedro Rossello, M. Debesse,
W. Harris şi E. King, F. Schneider ş.a.) = pedagogia comparată
trece într-o nouă etapă de dezvoltare cu particularităti
predominant prospective = analiză previzională menită să
formuleze decizii pedagogice în vederea orientării noilor
reforme ale învătământului.

 Se pun bazele „Institutului de pedagogie” de la Hamburg (1954),

ale „Societătii de pedagogie comparată şi internatională” (1956,
în SUA) cu organul ei de presă „Revista de pedagogie
comparată”, ale „Societătii europene de pedagogie comparată”
(Londra, 1961), revistelor de „Pedagogie comparată” de la
Oxford (1964) şi Berlin (1965) ş.a.
In Romania:
 Precursorul comparativismului educational românesc = G. CostaForu
(1820-1876) care, în urma unor călătorii de documentare în principalele
tări europene, publică lucrarea intitulată „Studii asupra instructiunii
publice în unele din statele cele mai înaintate ale Europei” (1860);

 Idei asemănătoare = Constantin Dumitrescu-Iaşi (1849-1923) in

lucrarea „Studiul comparativ al dezvoltării educatiei şi învătamântului la
diferite popoare” - 1893. Atrage atentia asupra adaptării „cu fereală” a
seducătoarelor modele occidentale de educatie la noi în tară;

 Primul teoretician în adevăratul sens al cuvântului al comparativismului

educational în România = Stanciu Stoian (1900-1984) care a şi predat
pentru prima dată la noi în tară un curs de pedagogie comparată
(1967). În anul 1970, el publică o lucrare de referintă: „Metodologia
comparativă în educatie şi învătământ; pedagogia comparată”.
DENUMIREA
 Spatiul anglofon: Comparative Education;
 Spatiul francofon: education comparee, Pedagogie Comparee;
 Spatiu germanofon: Stiinta Comparativa a Educatiei,
Pedagogie Comparativa, Educatie comparata sau comparativa,
Pedagogie Internationala;
 Spatiul hispanofon: Educatie Comparata;

PEDAGOGIE/ EDUCATIA COMPARATA:

* terminologia folosita in plan international;
* cunoaste o mai veche traditie;
* mai adecvata din punct de vedere semantic,
facand referire atat la obiect, cat si la metoda disciplinei;
Tendinte actuale:
 Globalizarea/ mondializarea = cautarea unor structuri
sociopolitice supranationale vs. regionalism = interes special
pentru obiceiuri, ambiante geografice si sociale de dimensiuni
mai reduse, mai “umane” si accesibile (complementare!);

 Educatia NU tine de scoli ca unic si exclusiv sistem prin care

circula cultura in acceptiunea ei cea mai nobila;

 Progresul material nu este scopul fundamental al societatii/

membrilor sai NU principalul mobil al scolii! (vezi
actuala criza economico-energetica, consecintele ecologice
distrugatoare ale industrializarii, incalzirea globala, dezordinea
morala/ nefericirea din societatile dezvoltate s.a.).
Contributia decisiva a
organismelor internationale
 BIROUL INTERNATIONAL AL EDUCATIEI (BIE) –
GENEVA – Vezi si “ANUARUL INTERNATIONAL AL
EDUCATIEI”;
 UNESCO – PARIS + birouri regionale in Asia, Africa,
Tarile Arabe si America Latina;
 OCDE – publicarea unor rapoarte si documente
interesante;
 COMUNITATEA EUROPEANA – BRUXELLES, liniile de
politica educativa comunitara – Reteaua de Informare a
Educatiei Comunitare (EURYDICE);
 World Council of Comparative Education Societes +
Comparative Education Society in Europe.
Pedagogia comparata si viitorul
 Necesitatea unei abordari sistematice a educatiei = a
descoperi, a studia si a compara complexitatea procesului
educativ al fiecarui popor;

 Necesitatea de a elimina actuala identificare dintre educativ =

scolar a iesi din scoli, alti factori importanti
educativi;

 NU a oferi modele pentru a fi imitate, ci a intelege popoarele si

a invata din experientele lor educationale si culturale
ameliorarea educatiei din intreaga lume prin intermediul
ameliorarii sistemelor educative concrete;
FEED-BACK
 Puteti sa-mi dati exemple de trei autori care
si-au adus contributia la devenirea Pedagogiei
comparate ca stiinta? Dar de un organism
international care a avut o contributie decisiva
in acest sens?

 Enumerati etapele prin care a trecut geneza

acestei discipline/ stiinte.


Va multumesc!

Intrebari,
nelamuriri,
observatii/ comentarii

???
Bibliografie:

Garrido Garcia, J. L. (1995). Fundamente ale educaţiei comparate (trad.) Bucureşti:

EDP.
Antohi, I. (ed.) (1970). Pedagogie comparată, col. Caiete de pedagogie modernă,
nr.2, Bucureşti: E.D.P.
Iliescu, V. (1976). Abordarea comparativă în pedagogie, ediţie îngrijită şi studiu
introductiv de Viorel Nicolescu. Bucureşti: EDP.
Stanciu, I. Gh.; Nicolescu, V.; Săcăliş, N. (1971). Antologia pedagogiei americane
contemporane. Bucureşti: EDP.
Stoian, S. (1970). Metodologia comparativă în educaţie şi învăţământ. Pedagogia
comparată. Bucureşti: EDP.

*****************************