ECHIPAMENTUL

ELECTRIC SI
ELECTRONIC AL
AUTOMOBILULUI
STRUCTURA ECHIPAMENTULUI
ELECTRIC ESTE:
 Instalatia de alimentare cu energie electrica
 Pentru o functionare corecta, autovehiculele sunt dotate cu o sursa statica
care debiteaza curent in perioada cand motorul termic nu functioneaza si o
sursa rotativa pentru perioadele cand motorul termic functioneaza. Sursa
statica o constituie o bateria de acumulatoare.
 Bateria de acumulatoare este o pila electrica reversibila, care are
proprietatea de a inmagazina energie electrica prin transformarea ei in
energie chimica si reciproc. Acest lucru ii permite indeplinirea urmatoarelor
functii:
 alimenteaza demarorul si instalatia de aprindere la pornire;
 alimenteaza restul receptoarelor si consumatorilor electrici cand motorul
nu functioneaza
 preia varfurile de sarcina cand puterea ceruta de consumatori depaseste
puterea pe care o poate da generatorul, ajutand alternatorul in conditii
grele de lucru, cum ar fi pe timp de noapte, iarna etc.
 contribuie la mentinerea unei tensiuni constante a instalatiei electrice la
variatia vitezei si a sarcinii generatorului.
 Nefolosirea, incarcarea exagerata sau incompleta scurteaza durata de viata
a acumulatoarelor. In acest context, incarcarea corecta bateriei devine o
conditie esentiala, orice incalcare a unor reguli cu privire la acest proces
ducand la uzura rapida a acestora si chiar la deteriorari ireparabile.
 Acumulatorii sunt echipamente ce transforma energia chimica in
electricitate.
 Acumulatorii sunt un mod eficient de a face electricitatea portabila. In plus,
acumulatorii furnizeaza energie in scopul de a inlocui energia electrica
furnizata de reteaua electrica.
 Pe masura ce intregul glob devine dependent de electricitate, mobilitatea
bateriilor joaca un rol si mai important in viata de zi cu zi
ALCATUIREA
ACUMULATORULUI CU PLUMB
 carcasa din polietilena (monobloc);
 placi interne pozitive si negative, realizate din plumb;
 separatori de placi din material poros sintetic;
 electrolit - o solutie diluata din acid sulfuric si apa;
 borne din plumb - legatura dintre baterie si consumatorul ce are nevoie de
energie.
ACUMULATOR CU PLUMB
CUM FUNCTIONEAZA
ACUMULATORUL CU PLUMB
 O baterie inmagazineaza energie pentru uz ulterior. Ea produce tensiune
dintr-o reactie chimica produsa intre doua materiale diferite (placa pozitiva
si cea negativa) care sunt introduse in electrolit.
 Electrozii sunt cufundati intr-o solutie apoasa de acid sulfuric. Prin asa-
numita operatie de 'formare' (a carei reteta difera de la un mod de
fabricatie la altul), care consta in principal in alimentarea cu curent a
acumulatorului, electrozii se transforma, placile pozitive ajung de culoare
cafenie si acoperite cu PbO2 iar placile negative cenusii si acoperite cu
plumb negricios.
INSTALATII ELECTRICE PENTRU ILUMINARE
SI SEMNALIZARE OPTICA/ACUSTICA
FARURILE

 Iluminarea drumurilor pe timp de noapte sau in alte conditii de vizibilitate

redusa se realizeaza cu ajutorul farurilor. Buna functionare a acestora
constituie o conditie absolut necesara pentru a conferi automobilului
siguranta si securitate in circulatie.
 Se impune ca farurile sa ilumineze drumul in mod uniform, pe o largime
convenabila si cu o raza de vizibilitate cat mai mare, in special la viteze
mari. Urma petei luminoase pe sosea trebuie sa fie neta, cu o distributie
cat mai uniforma, fara a produce orbirea celor care circula din sens opus.
ELEMENTE COMPONENTE
ALE FARURILOR
 Farurile automobilelor pot fi de forma dreptunghiulara sau rotunda si se
compun din carcasa 1, corpul 9, rama 2, reflectorul 3, dulia 4 cu becul
bifazic 5 (montat cu filamentul fazei lungi in focar iar cel pentru faza scurta
ecranat in fata focarului) si geamul dispersor 6. Este reglabil pe orizontala
si verticala prin suruburile 7 si in functie de incarcatura prin lamele.
Alimentarea se face prin conductoarele 8. Comanda aprinderii farurilor se
face de la bord prin comutatorul special, iar schimbarea fazelor prin
maneta intreruptorului ce conecteaza un releu electromagnetic sau
electronic.
BECURILE AUTO
 Sursele primare de iluminare sunt in general lampi cu incandescenta
(becuri); numai in anumite cazuri se folosesc lampile fluorescente, care
necesita tensiuni alternative de valoare relativ mare.
 Becurile auto sunt formate din unul sau doua filamente incandescente
(pentru faza scurta si faza lunga) cu electrozii suport incorporati in
izolatorul de sticla, balonul care inchide sistemul incandescent si soclul cu
flansa metalica.
A) FILAMENTUL
 Filamentele reprezinta partea activa a becului; de aceea ele se executa din
materiale care rezista la temperaturi foarte mari: wolfram, tantal, osmiu
etc. In prezent, cel mai utilizat material la constructia filamentului este
wolframul.
 De dimensionarea filamentului si de calitatea materialului utilizat depind
caracteristicile de functionare ale becului: tensiunea de utilizare, puterea,
fluxul luminos.
 Fabricarea becurilor se face pentru diferite tensiuni de utilizare (6, 12 si 24
V) si diferite puteri (cuprinse intre 25 si 60 W).
BALONUL BECULUI
 Balonul becului in forma de bulb (cireasa) inchide ermetic filamentul. In acest
spatiu se face mai intai vid, dupa care se introduc gaze inerte rarefiate - azot,
argon, crypton, xenon, halogen (vapori de iod) - obtinandu-se astfel marirea
tensiunii efective de lucru, cresterea puterii si eficacitatii luminoase, respectiv
a randamentului luminos.
 Lampile cu halogen au o stralucire si o durata de functionare dubla in raport
cu cele obisnuite, un volum mai mic si o centrare mai buna in elementul
optic. Pentru a face fata temperaturilor ridicate, sticla balonului a fost
inlocuita cu cuart transparent. In timpul functionarii becului, temperatura
filamentului atinge 32000C, astfel incat prin reactia dintre atomii de wolfram
si iod se produc molecule instabile de iodura de wolfram. Acestea se
descompun in jurul temperaturilor mari din jurul filamentelor in atomii initiali,
impiedicandu-se astfel depunerea atomilor de wolfram pe peretii interiori ai
tubului de sticla. Astfel se mentine claritatea si functionalitatea pe perioada
mai lunga.
SOCLUL
 Soclurile becurilor sunt elemente de legatura care asigura montarea
becului, centrarea fata de becul optic si conectarea la retea a filamentelor
prin intermediul bornelor. Balonul este rigidizat de soclu prin intermediul
unui lac special. In general, soclurile becurilor auto sunt cu fixare in sistem
baioneta.
DIN PUNCTUL DE VEDERE AL
DISPUNERII BORNELOR PE SOCLUL
BAIONETA EXISTA:
 tipul francez - cu trei borne asimetrice;
 tipul Bosch - cu trei borne simetrice de marimi diferite;
 tipul american - cu trei borne simetrice, acestea fiind marcate cu indicatia
'sus' sau 'jos' pentru a nu fi inversate la montare (doua borne asigura
alimentarea filamentelor fazei lungi respectiv a fazei scurte iar al treilea -
comun - face legatura la masa.
FLANSA DE FIXARE
 Flansa de fixare metalica se executa in trepte. Treapta cu diametrul mare
serveste pentru fixarea becului in reflectoarele farurilor cu diametre mai
mari, iar treapta cu diametrul mai mic serveste pentru montarea becului in
reflectoarele farurilor cu diametre mai mici. In exterior, la partea
posterioara a reflectorului, becul este prevazut cu o garnitura inelara de
etansare din material plastic, impotriva patrunderii prafului si umezelii.
 Blocul optic
 Blocul optic - nedemontabil - se compune din oglinda reflectoare si geamul
dispersor fixat etans de oglinda.
 Oglinda reflectoare are rolul de a concentra razele de lumina ale
becului. Ea este confectionata din tabla de otel prin ambutisare, are forma
unui paraboloid de rotatie si are rolul de a mari intensitatea si de a
concentra fasciculul de raze luminoase, proiectandu-le in lungul axei, in
situatia cand filamentul becului se afla in focarul oglinzii. Cea mai mare
parte a razelor emise de filament sunt reflectate de oglinda, care mareste
intensitatea de iluminare, obtinandu-se astfel un fascicul puternic care
asigura iluminarea optima a drumului la distante mari. Pentru realizarea
oglinzii suprafata interioara a reflectorului este acoperita cu lac, dupa care
se depune un strat subtire de oxizi de aluminiu, prin procedeul de
sublimare a aluminiului in vid (aluminizare).
 Natura materialului, calitatea suprafetei precum si forma si dimensiunile
geometrice ale reflectorului determina calitatea fasciculului de lumina
reflectat.
 Geamul dispersor are rolul de a uniformiza si a dispersa lumina lateral si
in sus.
 In fata reflectorului si montat etans de acesta, se afla geamul dispersor.
Suprafata exterioara a dispersorului este neteda iar cea interioara este
prevazuta cu un sistem combinat de lentile prismatice, cilindrice etc. care
au rolul de a produce reflexia si refractia necesara respectiv de a
uniformiza si imprastia fasciculul de raze reflectate in forma si la
intensitatea cea mai buna pentru iluminat. In plus se inlatura contrastele,
umbrele, petele prea luminoase sau intunecate, se elimina jocurile de
umbre si petele luminoase care apar in timpul mersului si obosesc ochiul,
facand conducerea grea sau chiar imposibila. De asemenea dispersorul
asigura iluminarea optima a drumului si in imediata apropiere a
automobilului, fapt care contribuie la usurarea conducerii.
 Carcasa
 Corpul farului este confectionat din tabla vopsita la care, prin intermediul arcurilor si a doua
suruburi, se fixeaza rama interioara. In aceasta rama sunt practicate trei degajari in care
patrund clemele de fixare a elementului optic. Degajarile in rama si respectiv clemele
elementului optic sunt dispuse asimetric fata de axa farurilor. De aceea elementul optic poate
fi montat in rama numai intr-o pozitie determinata. Elementul optic se sprijina de rama
interioara prin intermediul ramei exterioare din otel cromat care, la randul ei, se fixeaza de
rama interioara prin trei suruburi.
 Suruburile servesc atat pentru fixarea ramei interioare, cat si pentru reglarea directiei
fasciculului luminos al farului. Prin insurubarea sau desurubarea surubului elementul optic se
roteste fata de axa verticala. Surubul se insurubeaza in piulitele din material plastic
autoblocabile. Placutele de sustinere a piulitelor sunt fixate de corp.
 Farurile trebuie instalate la o inaltime fata de sol de maximum 1,10 m, si de minimum 0,45
m; departarea maxima de la marginea caroseriei trebuie sa fie 0,40 m sau sub 0,30 m cand
lampile de semnalizare sunt montate la un loc cu farurile; departarea intre faruri trebuie sa
fie mai mare de 0,60 m. Culoarea luminii trebuie sa fie identica la ambele faruri, alba sau
galbena.
TIPURI DE FARURI
 Din punctul de vedere al formei corpului, farurile pot fi:
 a) Faruri aparente
 Aceste faruri au in mod obligatoriu carcasa, sunt de sine statatoare si au o forma geometrica bine
determinata. S-au utilizat la autovehiculele de tip mai vechi, iar in prezent se utilizeaza la tractoare,
motociclete etc.
 b) Faruri ingropate
 Pot fi cu sau fara carcasa. Se incorporeaza estetic si aerodinamic in partea frontala a caroseriei. Ele
constituie tipul constructiv cel mai utilizat in prezent.
 c) Faruri duble
 Sunt de tip ingropat si se aplica, de exemplu, la autoturismele DACIA 1310. Cele doua faruri
exterioare se folosesc pentru iluminatul la distanta (faza lunga) si pentru iluminatul de intalnire (faza
scurta). Farurile interioare se folosesc numai pentru iluminatul la distanta; filamentul fazei scurte a
acestora nu este racordat la retea. La conectarea fazei lungi se aprind toate cele patru faruri,
asigurand, o iluminare buna si uniforma a drumului, iar la conectarea fazei scurte lumineaza numai
farurile exterioare. Farurile exterioare se deosebesc de cele interioare prin sistemul de prisme ale
dispersoarelor, iar farurile din dreapta nu sunt interschimbabile cu cele din stanga.
 Din punctul de vedere al utilizarii pe automobile, farurile pot fi:
 1. Faruri de ceata
 Se caracterizeaza prin aceea ca utilizeaza razele de lumina galbena,
distanta focala a reflectorului este mai mica decat a fazei de incrucisare,
pentru a concentra fasciculul luminos pe distanta mica, iar dispersorul
prezinta o ingrosare importanta la partea superioara.
 2. Farurile de cautare
 Echipeaza in general autovehiculele cu destinatie speciala. Pentru obtinerea unui fascicul
concentrat care sa lumineze la distanta cat mai mare se foloseste un reflector de tip
adanc si un dispersor cu lentila condensator.
 Din punct de vedere al dispersiei luminii la faza mica, farurile pot fi:
 Faruri cu iluminare simetrica (cu becuri bilux)
 La aceste faruri fasciculul este repartizat uniform sub axa orizontala. Are dezavantajul
ca, la incrucisarea cu un alt automobil, cand se trece de la faza mare la faza mica,
distanta de iluminare scade mult.
 Acest tip de far cere o buna reglare, deoarece, la orice deviere sau atunci cand se circula
pe drumurile proaste, se produce o orbire a soferului autovehiculului care vine din sens
contrar. Pe timp de ceata asigura insa o iluminare mai buna decat celelalte tipuri.
 Farurile cu iluminare simetrica se regleaza mai usor, asigura o iluminare mai uniforma,
fara pete si o acomodare mai rapida a ochiului la trecerea de la faza mare la cea mica.
INSTALATIA PENTRU
SEMNALIZARE OPTICA
 Instalatia pentru semnalizare optica are rolul:
 de a avertiza ceilalti participanti la traficul rutier asupra intentiilor sau
manevrelor pe care urmeaza sa le efectueze soferul (franari, schimbari ale
directiei de mers spre dreapta sau spre stanga, depasiri);
 de a pune in evidenta, prin aprinderea unor lampi sau prin reflectarea
razelor luminoase primite din afara, in special pe timp de noapte, a
prezentei si dimensiunilor de gabarit ale automobilului (lumini de pozitie,
lampi de semnalizarea deschiderii usilor din fata si catadioptrul).
 Instalatia semnalizare optica exterioara cuprinde lampile auto (de pozitie,
semnalizatoarele de directie si franare, de iluminare a numarului de
inmatriculare, pentru mersul inapoi).
LAMPI AUTO PENTRU
SEMNALIZARE
 Lampile auto exterioare sunt reglementate prin normele legale de
circulatie, atat in ceea ce priveste culoarea cat si modul de functionare. Ele
trebuie sa fie montate simetric fata de axa mediana a automobilului, sa se
aprinda simultan si sa aiba aceeasi culoare si intensitate luminoasa.
 Semnalizarea schimbarii directiei se realizeaza printr-o iluminare puternica,
utilizandu-se becuri pana la 21 W. Punerea in evidenta a prezentei
automobilului si gabaritului acestuia necesita o iluminare mai slaba ca in
primul caz, utilizandu-se becuri de circa 5 W.
 Lampile de semnalizare a directiei, numite si lampi semnalizatoare de
viraj, se amplaseaza de regula la extremitatile automobilului, adeseori
impreuna cu lampile de pozitie. Se folosesc de regula patru lampi (doua
fata, doua spate), dar unele automobile sunt prevazute si cu
semnalizatoare intermediare dispuse lateral.
 Pentru a putea atrage in mod vizibil atentia asupra schimbarii directiei
automobilului atat ziua cat si noaptea, la semnalizatoarele de viraj se
foloseste lumina intermitenta, comandata de un releu special.
 Lampile de pozitie indica gabaritul automobilului si sunt montate cate
doua in fata si in spate. Ele au, in principiu, aceeasi constructie, dar
dispersorul este alb pentru lampile din fata, si rosu pentru spate. Lampile
au forma dreptunghiulare iar in spate pot fi rotunde. Lumina are
intensitate constanta
 Automobilele moderne au lampi de pozitie comune cu cele ale semnalizarii
(in fata), respectiv cu cele ale semnalizarii si ale stopului de frana (in
spate). In fata se folosesc doua becuri 'cireasa' sau 'para' de 5W (pozitie)
si respectiv 21W (semnalizare), cu geam de dispersie bicolor (alb +
portocaliu sau galben). In spate se folosesc becuri de 21 ~ 5 W pentru
pozitie si stop si becuri de pentru semnalizare de 21 W, geamul dispersor
fiind rosu si portocaliu (galben). Becurile se monteaza in dulie cu stifturi
(baioneta).
 Lampile de stop sau de franare servesc pentru a avertiza pe conducatorul
auto din spate asupra intentiilor de incetinire a vitezei sau franare totala a
automobilului. Ele sunt amplasate in spatele automobilului si se aprind la
actionarea pedalei de frana. Lampile de stop sunt combinate cu cele de
pozitie si de semnalizarea schimbarii directiei. Normele prevad ca lumina
lampii de stop sa fie vizibila de la minim 50 m, iar noaptea de la minim
500 m.
 Lampile pentru mers inapoi, in numar de doua, montate lateral in spate
cu geam alb, ilumineaza la manevrarea automobilului inapoi printr-un
intreruptor montat in cutia de viteze
 Lampile pentru mers inapoi, in numar de doua, montate lateral in spate
cu geam alb, ilumineaza la manevrarea automobilului inapoi printr-un
intreruptor montat in cutia de viteze.
 Lampile de parcare au rolul de a semnaliza gabaritul si sunt montate
lateral, putand fi aprinse simultan sau numai pe partea unde a fost parcat
automobilul. Sunt mici, folosind becuri de 2 W si au geamul dispersor
bicolor (alb-rosu).
 Lampile pentru iluminarea numarului pot fi singulare, cu geam alb si
bec de 5 W, sau incorporate in lampile de pozitie si stop spate. In acest caz
becul are 3 W si se aprinde odata cu lampile de pozitie de la comutatorul
general de lumini.
 Lampile de avertizare asupra deschideri usilor se monteaza la partea
frontala a usilor. Ele sunt de constructie ingropata si sunt prevazute cu un
dispersor de culoare rosie, din material plastic. Puterea becului este de 5
W.
 Catadioptrul sau ochiul de pisica se deosebeste de lampile obisnuite prin
aceea ca desi nu este prevazut cu becuri, totusi constituie element de
semnalizare deoarece el reflecta lumina ce cade pe suprafata lui.
 Elementul reflectorizant de culoare rosie, se executa din material plastic.
Suprafata exterioara a elementului este neteda, iar cea interioara este
prevazuta cu un sistem de prisme care reflecta lumina. Catadioptrul poate
fi separat sau ingropat in dispersorul lampilor din spate.
COMUTATOARE
 Comutatoarele pentru lumini servesc la conectarea urmatoarelor
circuite:
 lumini de pozitie si de gabarit, lampa numarului de inmatriculare si
iluminarea aparatelor de bord;
 lumini de intalnire (faza mica);
 lumini de drum (faza mare).
 Ele au de obicei trei sau patru pozitii, realizand:
 pozitia '0': nu se stabileste nici un contact;
 pozitia '1': se alimenteaza luminile de pozitie si de gabarit, lampa numarului de
inmatriculare si lampa pentru iluminarea aparatelor de bord;
 pozitia '2': se comanda aprinderea luminilor de intalnire;
 pozitia '3': se comanda aprinderea luminilor de drum.
 Comutatoarele pentru semnalizarea directiei servesc la alimentarea
circuitului de semnalizare a schimbarii directiei. Ele sunt de tipul
'basculant', cu tija de actionare si trei pozitii: dreapta, mijloc si stanga.
Comutatorul este prevazut si cu un dispozitiv de readucere automata a
manetei in pozitia initiala, respectiv de deconectare a circuitului de
semnalizare dupa luarea virajului.
 Instalatia electrica a claxoanelor
 Sistemul de semnalizare are rolul de a avertiza participantii la trafic asupra
intentiilor si manevrelor ce urmeaza a fi realizate de sofer, sau asupra unor
potentiale pericole de accidentare.
 Semnalizarea poate fi:
 optica;
 (sonora (acustica).
 Sistemul de iluminare si semnalizare optica / acustica a automobilului se
compune din:
 instalatia farurilor;
 lampile pentru iluminarea interioara, exterioara si semnalizare optica;
 instalatia electrica a claxoanelor;
 intreruptoare, comutatoare, relee si casete cu sigurante

 Instalatia de semnalizare acustica se compune, de regula, din:

 claxoane;
 dispozitive de alarmare acustica (sirene);
 aparate de comutatie si protectie;
 conductoarele electrice si accesoriile de racordare.
 Claxoanele au rolul de a semnaliza din timp pericolul producerii
accidentelor. Utilizarea lor este reglementata prin norme de circulatie
rutiera.
 Sunetul emis de claxoane trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
 sa se auda de la distanta mare (150 m), in special pe drumuri interurbane;
 sa nu fie prea strident;
 sa se produca imediat ce se comanda;
 sa se recunoasca usor directia din care vine;
 sa fie usor de comandat de catre sofer, de obicei fara a ridica mana de pe
volan.
 In general, se folosesc claxoanele electrice, care pot fi:
 electromagnetice (cu vibratii);
 electropneumatice (cu motor electric si compresor cu aer).
 Instalatia stergatoarelor si spalatoarelor de parbriz

 Instalatia electrica a spalatoarelor si stergatoarelor de parbriz are rolul de a asigura

actionarea electrica bratelor stergatoarelor de parbriz si a pompei de spalare in
vederea curatarii parbrizului.
 Destinatie

 Stergatoarele si spalatoarele de parbriz au rolul de a curata parbrizul de ploaie,

zapada si murdarie in conditii atmosferice nefavorabile. Echiparea automobilelor cu
stergatoare si spalatoare de parbriz este impusa prin normele de circulatie pe
drumurile publice.
 Tipuri constructive

 Stergerea parbrizului se realizeaza cu ajutorul unor perii sau lamele de cauciuc de

150 - 200 mm lungime, fixate in doua brate actionate pe partea din afara
parbrizului cu o apasare de 100-150 gf care asigura stergerea picaturilor de ploaie si
zapada.
 Actionarea bratelor stergatoarelor de parbriz la autoturisme se poate
realiza in doua moduri, si anume:
 individual, respectiv fiecare brat este actionat independent de catre un
electromotor;
 cu un singur electromotor care actioneaza simultan ambele brate prin
intermediul unui mecanism biela-manivela si al unui angrenaj format din
surub melc si roata melcata. Acest sistem se aplica in prezent la
majoritatea autoturismelor, avand un cost mai mic fata de primul sistem
 Aparate de bord
 Tabloul de bord cuprinde o serie de aparate de masura. Aceste aparate
permit masurarea electrica a principalilor parametrii functionali ai
automobilului, electrici sau neelectrici, cu ajutorul senzorilor si
traductoarelor, prin prelucrare adecvata si afisare analogica sau numerica.
Aceste aparate controleaza, in general, tot domeniul de variatie al
parametrului respectiv (incluzand valorile normale, valorile limita si cele
anormale), astfel incat ele reprezinta cel mai complet si mai eficient mijloc
de informare a conducatorului auto
 Electrice sau electronice, analogice sau numerice, aparatele de bord pot fi
realizate separat sau combinat, fie incluse in panoul de bord, fie montate
individual in campul vizual al conducatorului auto.
 Pentru facilitarea interpretarii valorilor masurate, dispozitivele de afisare
ale acestor aparate prezinta cadrane, scari, valori numerice ale caror culori
au anumite semnificatii general valabila:
 verde - pentru functionare normala, corecta, optima
 rosu - pentru functionare anormala, defectuoasa, nepericuloasa
 galben, alb, albastru, etc. - pentru functionarea nepericuloasa (eventual
neoptimizata)
 Aparatele de masurat de bord cele mai raspandite sunt:
 vitezometrul - masoara viteza autovehiculului
 Dispozitivul de masurare al vitezometrului este
 cu inductie (cu curenti turbionari);
 cu impulsuri electromagnetice.

 Turometrul- indica turatia instantanee a arborelui motor (in rot/min sau

ture/min).
 Indicatiile turometrului sunt utile pe timpul rularii pentru corelarea cat mai
corecta a vitezei de deplasare cu turatia realizata, deci cu pozitia pedalei de
acceleratie. Se poate realiza astfel o selectare optima a treptei de viteza in
functie de conditiile concrete de rulare.
 In prezent pentru bord se utilizeaza exclusiv turometre electronice.
 nivelmetrul (sau litrometrul) - indica aproximativ cantitatea de
carburant din rezervor, fiind gradat in jumatati si sferturi din capacitatea
litrica a rezervorului (pe pozitia 0 ramanand 2-3 litri de benzina).
 Voltmetrul - are rolul de a indica modul in care se incarca bateria de
acumulatoare de la generator prin intermediul unui releu regulator.
 Termometrul - permite urmarirea continua a temperaturii lichidului de
racire a motorului. Poate fi electromagnetic (cel mai utilizat) sau cu bimetal
(mai putin utilizat).
 Manometrul - permite urmarirea presiunii uleiului din instalatia de ungere
a motorului. Poate fi electromagnetic sau cu bimetal.
  Semnalizatoarele (de avarie sau de valori maxime/minime admisibile)

 Acestea controleaza anumiti parametrii functionali ai automobilului - in

general si ai motorului - in special, semnalizand conducatorului auto doar
prezenta unor valori anormale (sau absenta unor valori normale) situatie
potential generatoare de grave si eventual iminente defectiuni
tehnice. Principalele cauze care pot produce asemenea consecinte sunt:
 supraincalzirea lichidului din instalatia de racire a motorului;
 presiunea insuficienta in instalatia de lubrifiere a motorului;
 scaderea nivelului lichidului (sau a presiunii aerului) din instalatia de franare comandata
hidraulic (respectiv pneumatic);
 depasirea vitezei sau turatiei maxim admisibile, etc.
 Instalatia de climatizare
 Se bazeaza pe principiul aerotermei si are rolul de a regla temperatura
aerului, fie in scopul incalzirii, dezaburirii geamurilor, fie al ventilarii
habitaclului. In prezent, toate automobilele sunt prevazute cu instalatii de
climatizare, mai mult sau mai putin performante.
 Aerul curat pentru incalzire este aspirat prin grila de admisie de sub parbriz
si prin suflanta ajunge in interiorul autovehiculului. Intre timp aerul strabate
si cutia de climatizare (caseta de incalzire) de unde, prin diferiti voleti, este
distribuit la difuzoarele individuale. Daca incalzirea este reglata la 'CALD',
robinetul de incalzire deschide accesul spre schimbatorul de caldura.
Schimbatorul de caldura se gaseste in caseta de incalzire si este incalzit cu
lichidul de racire din radiator. Aerul care strabate schimbatorul de caldura se
incalzeste de la lamelele acestuia si ajunge cald in interiorul autovehiculului.
 Alarme auto
 Alarmele auto fac parte din instalatiile auxiliare ale automobilului. Sunt
sisteme de protectie electronica, care avertizeaza local, opto-acustic,
pentru descurajarea potentialilor infractori. De asemenea proprietarul
masinii poate fi anuntat la distanta cu ajutorul unui pager sau cu ajutorul
propriului mobil. Practic, sistemul sesizeaza electronic patrunderea prin
efractie si blocheaza pornirea masinii. Sistemul de alarma auto contine mai
multe elemente prin intermediul carora sesizeaza apropierea de masina,
lovirea acesteia, deschiderea usilor, a capotei sau a portbagajului. Oricare
din aceste actiuni va determina activarea pre-alarmei sau alarmei.
 De-a lungul timpului, sistemele de alarmare - securizare s-au dezvoltat pe mai
multe directii, fiind concepute si realizate:
 dispozitive ce blocheaza mecanic directia si, uneori, sistemul de aprindere;
acestea protejeaza impotriva furtului intregului automobil, dar nu si al obiectelor
ce se gasesc in interiorul sau;
 dispozitive 'seismice' ce intra in functiune datorita unui soc mecanic (de
exemplu, in momentul in care cel ce patrunde in autoturism s-ar aseza pe
scaun); sistemul prezinta inconvenientul declansarii in cazuri nedorite: persoane
care se sprijina pe masina, actiunea unui curent de aer, vibratii etc.; in plus,
compromisul ce trebuie realizat in reglarea sensibilitatii sistemului este subiectiv
si nu duce intotdeauna la rezultatele dorite;
 dispozitive ce intra in actiune o data cu deschiderea usii, a capotei motorului sau
a portbagajului; el reprezinta sistemul cel mai indicat, protejand nu numai
impotriva furtului automobilului, dar si a obiectelor continute de acesta.