www.referat.

ro

ROLUL SI BOLILE APARATULUI CARDIOVASCULAR IN ORGANISM

APARATUL CARDIOVASCULAR Alimentarea cu sange a tuturor tesuturilor din corpul uman se efectueaza de catre sange, care este pus in miscare de catre inima - o pompa foarte complicata, care poate functiona un timp indelungat (in medie 65-70 de ani) fara intrerupere. Inima este situata in mediastin, orientata cu varful la stanga, in jos si inainte, si cu baza in sus, la dreapta si inapoi. Din punct de vedere anatomic se deosebesc inima stanga si inima dreapta. Inima stanga este alcatuita din atriul si ventricolul stang, separate prin orificiul atrioventricular. Atriul stang primeste sange arterial, care vine din plamani prin cele patru vene pulmonare. Orificiul atrio-ventricular stang sau mitral este prevazut cu doua valve, care il inchid in timpul sistolei si il lasa deschis in timpul diastolei. Ventricolul stang primeste in diastola sangele care vine din atriul stang iar in sistola il evacueaza in artera aorta prin orificiul aortic, prevazut cu trei valve in forma de semiluna (valvula sigmoida aortica). Orificiul mitral si cel aortic constituie sediul de electie al cardiopatiilor reumatismale (stenoza mitrala si insuficienta aortica). Inima dreapta este alcatuita din atriul drept si ventricolul drept, separate prin orificiul atrioventricular drept. Atriul drept primeste sange venos din marea circulatie prin orificiile venei cave superioare fara aer si ale venei cave inferioare. Orificiul atrio-ventricular drept, sau orificiul tricuspid, este prevazut cu trei valve, care inchid orificiul in sistola si il deschid in diastola. Ventricolul drept primeste sangele din atriul drept in timpul diastolei si il evacueaza in timpul sistolei in artera pulmonara, prin orificiul pulmonar, prevazut -; ca si orificiul aortic -; cu trei valve in forma de semiluna. Inima dreapta este motorul micii circulatii. Exista deci o mare circulatie sau circulatie sistemica si o mica circulatie sau circulatie pulmonara. Peretii atriilor sau ventriculilor se contracta ritmic: mai intai cele doua atrii, apoi cei doi ventriculi, expulzand aceeasi cantitate de sange pe care o primesc. Atriul drept primeste sangele venos din intreg organismul prin venele care si il impinge in ventricolul drept de unde, prin atriile pulmonare, ajunge in atriul stang si trece in ventricolul stang si de aici -; prin artera aorta -; este distribuit in toate tesuturile si organele. Inima este alcatuita din trei tunici: endocardul, miocardul si pericardul. Endocardul, sau tunica interna, captuseste interiorul inimii sau pliurile sale si formeaza aparatele valvulare. Miocardul, sau muschiul cardiac, este tunica mijlocie, fiind alcatuita din miocardul propriu-zis sau miocardul contractil si din tesutul specific sau excito - conductor.

Miocardul contractil are o grosime diferita in cei doi ventricoli. Astfel, ventricolul stang, cu rolul de a propulsa sangele in tot organismul are un perete mult mai gros decat cel drept, care impinge sangele numai spre cei doi plamani. Atriile au un perete mult mai subtire in comparatie cu ventricolele. Tesutul specific este constituit dintr-un muschi cu aspect embrionar, bogat in celule nervoase si cuprinde: -nodul sino-atrial Keith-Flack situat in peretele atriului drept, aproape de orificiul de varsare a venei cave superioare; -sistemul de conducere atrio-ventricular, alcatuit din noduli atrio-ventriculari AschoffTawara, situati in partea postero-inferioara a septului interatrial, si fasciculul His, care ia nastere din nodul Aschoff-Tawara, coboara in peretele interventricular si se imparte in doua ramuri (dreapta si stanga) care se termina prin reteaua anastomotica Purkinje in miocardul ventricular. Pericardul este tunica externa a inimii -; o seroasa care cuprinde doua foi, una viscelara, care acopera miocardul, si alta parietala, care vine in contact cu organele din vecinatate. Intre cele doua foi se afla cavitatea pericardica. In stare patologica cele trei tunici pot fi afectate separat (miocardita, endocardita sau pericardita) sau simultan (pancardita). Vascularizatia inimii este realizata prin cele doua artere coronare Venele coronare urmeaza traectul arterelor si se varsa in sinusul coronar, care se deschide in atriul drept. Inervatia inimii se face prin vinisoare nervoase primite de la sistemul simpatic si parasimpatic. Trecerea sangelui din atrii in ventriculi si apoi in arborele vascular impreuna cu fenomenele care determina si insotesc aceasta deplasare de sange, poarta numele de revolutie cardiaca. Revolutia cardiaca dureaza 0,8 secunde si cuprinde contractia atriilor sau sistola atriala, care dureaza 0,1 secunde, contractia ventriculelor sau sistola ventriculara dureaza 0,3 secunde si repaosul intregii inimi, sau diastola generala dureaza 0,4 sec. Inima este o pompa aspiratoare -; respiratoare, care pune in miscare tot sangele din organism. Revolutia cardiaca incepe cu umplerea atriilor in timpul diastolei atriale, sangele venos din venele cave patrund in atriul drept, iar sangele din venele pulmonare, in cel stang. Patrunderea sangelui destinde peretii relaxati ai atriilor pana la o anumita limita, cand incepe contractia atriala, adica sistola atriala, care evacueaza tot sangele atrial in ventriculi. Acumularea sangelui in ventriculi duce la cresterea presiunii intraventriculare si inceperea sistolei ventriculare (contractia ventriculilor). In timpul acesteia datorita presiunii ridicate din ventriculi, care depaseste presiunea din artera pulmonara si aorta, se inchid valvele atrio-ventriculare si se deschid valvele sigmoide. Dupa expulzarea sangelui din ventricoli, peretii acestora se relaxeaza si incepe diastola ventriculara cand, datorita presiunii scazute din ventriculi, se inchid valvele sigmoide si se deschid cele atrio-ventriculare.

La inceputul diastolei ventriculare, sangele este aspirat din atrii de catre ventriculi. La sfarsitul diastolei ventriculare, contractia atriala contribuie la varsarea de sange, din atrii, in ventriculi. Rezulta ca in timpul revolutiei cardiace, atriile si ventriculii prezinta sistole (contractii) si diastole (relaxari) succesive care se efectueaza in acelasi timp in cavitatile drepte si cele stangi. Diastola generala, adica relaxarea intregii inimi, se suprapune pe diastola ventriculara, dar dureaza mai putin decat aceasta, din cauza sistolei atriale care incepe in ultima perioada a diastolei ventriculare. La un individ normal au loc 70-80 de revolutii cardiace pe minut, care reprezinta bataile inimii. Contractiile cardiace depind de doua mecanisme reglatoare -; unul intracardiac si altul extracardiac. Mecanismul intracardiac are o actiune specifica cu urmatoarele proprietati: - automatismul, proprietatea de a-si crea stimuli exitatori; - excitabilitatea, o proprietate a materiei vii; - conductibilitatea, proprietate de a conduce stimulul; - contractibilitatea, proprietatea de a raspunde la excitatie prin contractie. Automatismul si conductibilitatea se datoreaza tesutului specific si explica activitatea specifica, ritmica a inimii. Frecventa ritmica a inimii este controlata de nodulul Keith si Flack, denumit si nodulul sinusal, care emite stimuli speciali, fapt pentru care ritmul cardiac normal se mai numeste ritm sinusal. Mecanismul extracardiac este datorat sistemului nervos simpatic si parasimpatic. Simpaticul (adrenalina, efedrina si celelalte substante simpatomimetice) accelereaza ritmul cardiac, iar parasimpaticul il rareste. In ceea ce priveste fiziologia vaselor: sistemul vascular este alcatuit dintr-un segment arterial, unul venos si altul limfatic. Arteriile conduc sangele de la inima spre periferie. Peretii arteriilor sunt mult mai grosi in comparatie cu ai venelor si, in interior, au o tunica (intima) alcatuita din celule endoteliale, o tunica medie formata din fibre speciale elastice dispuse circular si o tunica externa alcatuita din fibre conjunctive elastice. Datorita structurii elastice, aorta si vasele mari inmagazineaza o parte din energia dezvoltata de cord in sistola si o restituie in diastola, transformand undele de sange trimise de cord intermitent intr-o curgere continua. Pentru asigurarea circulatiei ritmice pompa cardiaca trebuie sa invinga rezistenta vasculara, deci sa functioneze ca o pompa cu presiune, presiunea fiind factorul principal -; forta de contractie a cordului, precum si factorul secundar -; rezistenta vasculara. Circulatia sangelui in vene are loc ca o consistenta a circulatiei in artere si capilare. Actiunea de pompa a inimii este suficienta pentru a asigura intoarcerea sangelui catre inima.

AFECTIUNILE APARATULUI CARDIOVASCULAR Boala coronariana ischemica este o patologie a arterelor coronariene (vase ce vascularizeaza inima si care ii asigura acesteia necesarul de oxigen si nutrienti). Apare in timp prin dezvoltarea placilor de aterom pe suprafata interna a vaselor sau brusc, prin blocarea lumenului cu un tromb migrat aici din alte vase. Simptomatologia apare in momentul in care peste 75% din lumen este obstruat, iar expresia clinica a proceselor patologice de la nivel miocardic este fie infarctul miocardic acut, fie angina pectorala. Aritmiile cardiace sunt tulburari ale ritmului normal, de baza, al inimii. Inima este un organ extraordinar, capabil sa bata cu un ritm constant, intre 60-100 de ori/ minut (adica de aproximativ 100000 de ori de-a lungul unei zile). Sunt insa si momente cand ritmul ei se modifica (fie ca aceasta dereglare apare in situatii fiziologice, stresante, emotii foarte puternice, fie ca apare sub influenta unor medicamente sau in diverse boli). Aceste situatii, numite aritmii, se caracterizeaza prin tulburarea activitatii electrice a cordului care poate incepe sa bata mai repede sau mai incet, la un ritm regulat sau neregulat. Unele aritmii sunt considerate a fi urgente medicale deoarece pot determina aparitia stopului cardiac si a mortii subite coronariene. Aritmiile benigne, care nu au risc vital imediat, sunt resimtite de pacient sub forma unor palpitatii (care nu fac decat sa creeze un disconfort). Exista si aritmii care trebuie insa atent supravegheate deoarece predispun la aparitia trombemboliilor, infarctului miocardic acut sau accidentelor vasculare cerebrale. Insuficienta cardiaca este un termen ce descrie incapacitatea cordului de a se umple cu sange sau de a-l pompa eficient in circulatie, si apare ca urmare a unor probleme de natura structurala sau functionala. Insuficienta cardiaca este o importanta problema de sanatate in numeroase tari si reprezinta principala cauza de spitalizare a pacientilor cu varsta de peste 65 de ani. In tarile dezvoltate aproximativ 2 % din populatia adulta sufera de insuficienta cardiaca, iar la varstnici procentul creste la 10%. Cele mai frecvente cauze de insuficienta cardiaca sunt: - infarctul miocardic (precum si alte forme de boala cardiaca ischemica), - hipertensiunea arteriala, - valvulopatiile, - cardiomiopatiile. Pacientii cu insuficienta cardiaca sunt dispneici (respira cu dificultate, in special cand stau intinsi in pat), tusesc, prezinta edeme gambiere pronuntate si au o capacitate redusa de efort. Este o problema de sanatate ce reduce semnificativ calitatea vietii pacientilor in special datorita caracterului progresiv. Desi multi pacienti supravietuiesc multi ani dupa ce sunt diagnosticati, rata mortalitati anuale este foarte mare (de aproximativ 10%). Cardiopatiile congenitale sunt reprezentate de anomalii si defecte de formare a unor structuri cardiace si vase mari care apar in perioada intrauterina. Sunt afectiuni ce apar la 8 din 1000 de nou nascuti. Majoritatea defectelor determina obstructia fluxului sangvin din inima sau vasele acesteia sau imprima o curgere sangvina anormala (prin defecte ale peretilor care permit

trecerea anormala a sangelui intracardiac). Cel mai frecvent defect cardiac congenital este reprezentat de defectul de sept ventricular (aproximativ 1/3 din toate cardiopatiile congenitale sunt clasificate astfel). Incidenta acestor afectiuni este mult mai mare in cazul nou-nascutilor din parinti cu astfel de probleme. De asemenea, studiile post-mortem au demonstrat ca afectiunile de acest tip apar la 3-4% din fetii nascuti morti, la 10-25% din avortoni. Etiologia ramane necunoscuta, desi sunt incriminati factori genetici in aparitia acestor probleme precum si expunerea fatului la actiunea unor factori cu efect teratogen in timpul sarcinii (cele mai importante fiind toxine, medicamente si droguri sau virusuri). O parte din defecte pot fi diagnosticate inca de la nastere, altele abia in copilarie, in functie de defectul propriu-zis si de expresia clinica. Cardiomiopatiile sunt afectiuni ale miocardului (muschiul inimii) care pot fi produse din orice cauza. Pacientii cu astfel de afectiuni sunt adesea in pericol de a dezvolta aritmii sau moarte cardiaca subita. Pot fi determinate de probleme care sa nu fie localizate primar in miocard, dar care sa se reflecte asupra lui, afectandu-i in final functia si structura cum ar fi ischemia, hipertensiunea arteriala, valvulopatiile, cardiomiopatia alcoolica sau diabetica sau pot fi produse de tulburari in structura muschiului (in absenta unor cauze externe identificabile), cum ar fi cardiomiopatia dilatativa, cardiomiopatia hipertrofica, cardiomiopatia restrictiva. Cand patologia este exclusiv a miocardului inima pacientului poate fi mult mai dilatata, peretii pot fi mai grosi sau mai subtiri (in functie de tipul particular al bolii). Oricare ar fi cauza, rezultatul este adesea acelasi: functia de pompa a inimii este perturbata. In absenta tratamentului, cardiomipatiile se agraveaza in timp si afecteaza din ce in ce mai grav pacientul, ajungand in final la insuficienta cardiaca congestiva. Pericarditele sunt de fapt inflamatii ale pericardului (sacul de tesut fibros care inconjoara si protejeaza inima). Sunt boli mai rare (comparativ cu patologia prezentata anterior). Etiologia ei poate fi infectioasa (cauzata de virusuri, in special de virusul Coxsackie, de bacterii, mai ales de pneumococ sau de fungi) sau noninfectoasa: imunologica (de exemplu in lupus eritematos sistemic), traumatica, maligna (in cadrul fenomenelor paraneoplazice), sau apare ca reactie adversa la diverse medicamente (hidralazina, ciclosporina, izoniazida, tetracicline). Pericardita determina in general dureri toracice retrosternale sau precardiace, iradiate in spate, ce se amelioreaza daca pacientul sta aplecat in fata si se agraveaza daca sta pe spate. Majoritatea cazurilor se vindeca fara aparitia complicatiilor sau a recurentelor. Boala cardiaca inflamatorie se refera la inflamarea muschiului inimii si/sau a tesuturilor din jurul acestuia si include: - endocardita (inflamarea endocardului - stratul de tesut ce captuseste interiorul inimii si in special valvele cardiace, septul interventricular si cordajele tendinoase), - miocardita (inflamatia miocardului). Endocardita are acuze infectioase sau noninfectioase (si apare in special la pacientii cu lupus eritematos sistemic). Miocardita apare in cadrul infectiilor virale sau bacteriene si se poate exprima prin

dureri toracice lancinante, insuficienta cardiaca congestiva, palpitatii sau moarte subita (la adultii tineri miocardita determina peste 20% din totalul mortilor subite). Valvulopatiile sunt afectiuni ale valvelor cardiace. Pe partea dreapta, valvele inimii sunt valva tricuspida si valva pulmonara, iar pe partea stanga sunt valva aortica si valva mitrala. Valvulopatiile pot fi congenitale sau dobandite si sunt fie insuficiente valvulare (regurgitatii) cand orificiile nu se inchid etans si sangele poate trece dintr-un orificiu in altul (sangele ejectat este regurgitat inapoi), fie stenoze valvulare (cand valvele se deschid incomplet, iar orificiul de trecere a sangelui este foarte ingust). Boala hipertensiva este un proces patologic global cauzat de cresterea presiunii sangvine (termenul include asadar toate complicatiile hipertensiunii arteriale: - hipertrofie de ventricul stang, - insuficienta cardiaca globala, - boala coronariana ischemica, - aritmii cardiace, - cardiomiopatii hipertensive). Pacientii acuza cel mai adesea: - oboseala dupa eforturi usoare, - dispnee, - crestere in greutate, - greata, - balonare, - nicturie, - edeme gambiere. Boala cardiovasculara se caracterizeaza prin afectiuni ale inimii si ale vaselor mari (artere si vene) care vin si pleaca direct din cord. Boala apare adesea in cadrul diabetului zaharat, hipertensiunuii arteriale, hiperhomocisteinemiei sau hipercolesterolemiilor si in general este de natura aterosclerotica. Patologiile aortice si sindromul Marfan includ boli ce afecteaza in special artera aorta (vas de calibru mare ce are originea in ventriculul stang si care oxigeneaza toate organele din circulatia sistemica). Cele mai frecvente afectiuni ale aortei sunt: - Anevrismele (dilatatii ce apar in peretele vasului si care pot determina complicatii foarte grave daca se rup - in special hemoragii interne care, daca nu sunt rezolvate prompt, pot determina moartea pacientului); - Coarctatia aortica - este o boala congenitala ce se caracterizeaza prin ingustarea aortei in zona de insertie a ligamentului arterial cu aparitia hipertensiunii arteriale la bratul drept si puls periferic slab; - Ateroscleroza (pierderea elasticitatii peretilor vasculari ca urmare a depunerii placilor de aterom); - Sindromul Ehlers-Danlos in forma sa vasculara (tipul 4) este o afectiune foarte grava, ce scade foarte mult speranta de viata a pacientilor (studiile au concluzionat ca speranta de viata a pacientilor este de aproximativ 48 de ani). La acesti pacienti exista riscul de aparitie a numeroase anevrisme aortice (ce se rup foarte usor) aparute pe fondul unei fragilitati vasculare generale;

- Stenoza aortica (deschiderea incompleta a valvei aortice ce determina hipertrofie de ventricul stang cu aparitia ametelii, sincopei si insuficientei cardiace congestive); - Sindromul Marfan - boala genetica a tesutului conjunctiv care determina slabirea peretilor aortici cu aparitia anevrismelor si chiar a ruperii acestora; - Boli de tesut conjunctiv care afecteaza peretele aortic (fie ii rigidizeaza, fie ii slabesc calitatea), cum ar fi sclerodermia, osteogeneza imperfecta, boala renala polichistica; - Traumatisme - cum ar fi ruptura traumatica de aorta (cu localizare de obicei toracica, distal de artera subclavie stanga) ce are prognostic rezervat, pacientii putand deceda daca nu se intervine imediat. CAUZELE AFECTIUNILOR CARDIOVASCULARE Bolile de inima sunt provocate de nenumarate cauze. Una din ele o reprezinta malformatiile congenitale, care sunt rezultatul actiunii unor factori de mediu ce provoaca oprirea dezvoltarii inimii in embrion. Dintre acesti factori fac parte: virusul rubeolei, care poate cauza malformatii congenitale ale inimii la fat daca gravida face boala in primele doua luni ale sarcinii si sifilisul. Studii recente au aratat ca si virozele respiratorii sunt incriminate in producerea unor mutatii genetice daca boala a fost contactata in primele doua luni ale sarcinii. Si unele substante medicamentoase pot avea efecte asemanatoare cand sunt administrate in perioada precoce a sarcinii. Expunerea la raze Rntgen, atat de mult utilizate in medicina, constituie unul dintre cei mai puternici agenti teratogeni cunoscuti. Din aceasta cauza, utilizarea examenelor radiologice in perioada initiala a sarcinii este contraindicata. Intre factorii ce pot produce malformatii congenitale ale inimii s-au mai inclus carentele vitaminice si ereditatea. La copii si la tinerii cea mai frecventa cauza o constituie boala reumatismala sau reumatismul poliarticular acut. Boala imbraca o forma acuta, cu febra si dureri aticulare. Articulatiile devin calde, umflate si foarte dureroase. Fenomenele inflamatorii se muta de la o articulatie la alta. Daca nu se instituie un tratament energic de la primele semne de boala, aceasta forma de reumatism atinge cu severitate inima, dand leziuni definitive. Leziunile reumatismale se localizeaza mai frecvent la orificiul mitral sau aortic, producand ingustarea sau lipsa de etanseitate a acestora, adica stenoza sau insuficienta. Cand infectia reumatismala cuprinde muschiul inimii (miocardita reumatismala), apar frecvente tulburari ale ritmului cardiac. Localizarea infectei la pericard (pericardita), produce inflamarea foitelor din care acesta este alcatuit, cu aparitia unui lichid in sacul pericardic, ce actioneaza ca un tampon asupra inimii. Prevenirea infectiei reumatice este posibila prin depistarea purtatorilor de streptococ in randul copiilor si tratamentul cu penicilina, prin instituirea la cei care au suferit de aceasta boala, unui tratament preventiv indelungat cu penicilina uleioasa adminstrata la intervale rare, dar cu regularitate. Pe leziunile valvulare produse de strptococ se pot localiza in cursul unor boli infectioase sau provenind din infectiile de focar diferiti altfel de microbi, care determina o complicatie grava, endocardita lenta, boala in trecut mortala, astazi vindecabila prin folosirea unor mari cantitati de antibiotice. La adulti si la varstnici numarul ridicat de imbolnaviri sau decese datorate inimii este atribuit altor cauze: hipertensiunii arteriale, arterosclerozei, sifilisului. Exista

posibilitatea ca inima sa sufere si din cauza altor afectiuni de baza, cum sunt de exemplu afectiunile cronice pulmonare, diabetul zaharat, hipertiroidismul si alte afectiuni endocrine. PREVENIREA AFECTIUNILOR CARDIOVASCULARE Afeciunile cardiovasculare sunt din ce n ce mai ntlnite i sunt provocate de diveri factori de risc. n acelai timp, afeciunile cardiovasculare sunt responsabile de majoritatea cazurilor de deces. ns pn s se ajung la tratarea unor astfel de afeciuni, cel mai bine este s se previn. Metodele de prevenire a afeciunilor cardiovasculare nu necesit un efort prea mare din partea pacientului, ci mai mult voin. Metodele sunt simple i uor de urmat i pot preveni nu doar afeciunile cardiovasculare, ci i alte tipuri de afeciuni, care nu in de aparatul cardiovascular. Metode de prevenire ale afeciunilor cardiovasculare Eliminarea factorilor de risc O alt metod de prevenire a afeciunilor cardiovasculare const n eliminarea factorilor de risc. n cazul hipertensiunii arteriale, afeciune cardiovascular rspndit la nivel larg i nsoit de simptome precum sngerri nazale, dureri de cap, ameeli i tulburri de vedere sau de auz, poate fi prevenit de pild prin renunarea la alimentaia nesntoas, stilul de via neadecvat, consumul de alcool i prin inerea sub control a obezitii. De asemenea, trebuie mult precauie n ceea ce privete afeciunile cu care pacientul sau un membru al familiei s-au confruntat n trecut. Astfel, hipertensiunea arterial poate fi prevenit printr-o alimentaie bogat n fibre, vitamine i minerale. Totodat trebuie s se renune la consumul de alcool i cafea, s se evite excesul de sare i de grsimi n alimentaie i s se nlture strile de oboseal i anxietate. Alimentaia sntoas, cheia prevenirii afeciunilor cardiovasculare O alimentaie adecvat, bogat n legume i fructe proaspete, poate contribui la meninerea normal a greutii i la o mai bun funcionare a ntregului organismi uman. Astfel, grsimile de origine animal trebuie nlocuite cu cele vegetale. Medicii arat c riscul de atac de cord poate scdea dac se consum acizi grai i omega-3. Tot aceste grsimi polinesaturate pot preveni tahicardia i scderea tensiunii arteriale. n prevenirea afeciunilor cardiovasculare un rol esenial l joac stilul de via, care trebuie s fie sntos, ferit de stres, de oboseal total i de factori care conduc la anxietate. Renunarea la fumat, metod de prevenire a afeciunilor cardiovasculare Fumatuli expunerea excesiv la fumul de igar este unul dintre principalii factori care contribuie la dezvoltarea bolilor de inim. Astfel, pentru prevenirea afeciunilor cardiovasculare, medicii recomand ca pacienii s renune lafumat i s evite n acelai timp frecventarea n exces a mediilor n care se fumeaz. Trebuie evitat chiar i fumatul pasiv. Substanele chimice pe care le conine fumul de igar poate afecta inima i vasele de snge, fapt ce produce ateroscleroz, ca n final s se ajung la atac de cord. Fumatul crete ritmul cardiac i presiunea arterial. Exerciiile fizice previn apariia afeciunilor cardiovasculare Riscul apariiei unor boli de inim grave poate fi prevenit i cu ajutorul micrii. Exerciiile fizice regulate, alturi de meninerea unei greuti corporale corespunztoare cu vrsta, sexul i nlimea fiecrui individ n parte pot contribui n procesul de prevenire a

afeciunilor cardiovasculare. Mai exact, n acest fel pot fi prevenite hipertensiunea arterial, diabetul i creterea colesterolului. Efectuarea de controale medicale regulate. Prevenirea afeciunilor cardiovasculare se poate realiza n mod evident prin testrile medicale periodice. Msurarea tensiunii arteriale i a nivelului colesterolului sunt dou proceduri simple care pot depista dac pacientul sufer de vreo afeciune cardiovascular i dac aceasta necesit tratament strict. Astfel de analize sunt recomandate cu att mai mult n cazul persoanelor care au avut antecedente de acest gen n familie.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate