(Limbajul si expresivitatea textului poetic) Sugestia moderna a textului liric este sustinuta, in principal, prin viziunea ludica despre

Facerea Omului, decelata (dezluita) printr-o fictiune amuzanta si persiflanta a eului poetic. Registrele stilistice sunt riate si complexe, particularizand originalitatea artistica argheziana, in primul'rand prin cuvinte biblice: "Dumnezeu", "Adam", "E", "puterea dumnezeiasca", "a zamisli", "stihii". Registrul popular si oralitatea stilului sunt relete prin cuvinte si expresii specifice vorbirii cotidiene: "urandu-i-se", "i-a iesit", "nitelus scuipat", "sa nu te miri", "cata", "zbanghiu", "scapatat", "nu-i vorba", "1-a nimerit", "au cutreierat", "s-au luat de maini", "li se julea si nasul prin urzici". Specifica modernismului interbelic este si diminuarea urilor de stil in lirica, insa se accentueaza semnificatia acestora. Astfel, metafora "un altoi de stea" sugereaza stralucirea atotputernica a astrilor ceresti care au menirea de a mangaia solitudinea lui Dumnezeu, ilustrata prin epitetul "stingher". Enumeratia de epitete "cam somnoros si cam trandav si naras" si epitetul "zbanghiu" compun portretul etic al primului om, Adam, in antiteza cu enumeratia epitetelor care compun trasaturile ideale nazuite de Dumnezeu pentru copin Paradisului: "Frumosi, cinstiti,

nevinoti". Expresivitatea poeziei "Adam si E" se defineste prin lirismul obiectiv, deoarece nu sunt prezente marcile lexico-gramaticale ale eului liric, acestea fiind reprezentate de verbele si pronumele la persoana a III-a: "urandu-i-se", "a vrut", "sa aiba", "s-a gandit", "sa-i faca", "a iesit", "sa incerce" etc. Cu toate acestea, exista in poezie verbul la persoana I singular, "am aflat", care sugereaza, cu suficienta transparenta, trimiterea explicita la povestea biblica. Se regasesc, de asemenea, in discursul liric, pronume de persoana I singular si plural, care au rol de sinecdoca -"stramosul meu": "nu ne-nta" poetul si cititorul substituindu-se intregii omeniri. Se remarca insaprezenta verbelor la persoana a H-a, sugerand, cu ironie, generalizarea comportamentului personajului biblic, Adam, care, odata cu zamislirea Evei, se umanizeaza, devenind barbatul dependent de femeie: "Mai poti casca de lene, iaras,/ Cand ai o sora si-un toras?". in acelasi timp, eul liric accentueaza ideea ca omul nu poate trai singur, ci are nevoie de prieteni, de familie, de societate. Ultimul verb la persoana a IJ-a singular, "sa mi te miri" este o adresare directa catre cititorul'reprezentativ

pentru orice om care isi poate imagina povestea biblica a "Facerii lumii" in viziunea ludica a lui Arghezi. Prozodia. Ritmul este iambic, versurile and 9-l0 silabe. Rima este imperecheata si surprinzatoare prin potrivirea celor mai diverse categorii gramaticale: adverb cu substantiv ("iaras/toras"; "cam/Adam"), adjectiv cu verb ("dumnezeiasca/sal mai trezeasca"; "cutreierat/lat"), verb cu substantiv ("sa-i faca/promoroaca").In concluzie, Tudor Arghezi aduce in literatura romana o opera ce se distinge printr-o noutate izbitoare atat in teme, cat si in limbajul poetic, sarsind o revolutie in poezia romaneasca. "in poezia argheziana intalnim o alta vegetatie, o alta conuratie a spatiului si a cosmosului, un alt sentiment al timpului decat acelea cu care eram obisnuiti din poezia anterioara, dar mai ales un alt spirit. Universul nu este, totusi, cu mult mai st decat ni-l descoperise Eminescu, dar este esentialmente altul". (Ion Simut)