Anatomie curs 1, prof. Lacramioara Balan, email: lacramioarab@usv.ro, cabinet et.II cam.

51 Policlinica Practia la morga: halat, manusi, masca Manual Corint (Rosu) cls a XI a

CELULA
Este unitatea morfologica si functionala din care sint alcatuite tesuturile, organele, aparatele si sistemele tuturor organelor. Forma celulelor este variabila de la un tesut la altul, de la o celula la alta, putind fi rotunde, ovale, prismatice, piramidale, cilindrice, sub forma de trunchi de con sau racheta de tenis, etc. Dimensiunile variaza de la un tesut la altul. Printre cele mai mici celule sint limfocitele (intre 5-7microni), cele mai mari ovulele ( 200 microni) , dar si fibrele musculare netede. Volumul si numarul depinde de o multitudine de factori: marimea organismului, specia, tesutul, organul. Compozitia chimica, structura si functiile diferitelor lor componentelor celulare Celulele sint alcatuite din trei parti componente: - citoplasma ( C ) - reprezinta intreaga masa de materie vie cuprinsa intre nucleul celular si membrana citoplasmatica. - nucleul ( N ) - membrana citoplasmatica ( MC ) o zona de condensare a citoplasmei care desparte citoplasma de mediul inconjurator. CITOPLASMA Compozitia chimica Compozitia chimica este complexa, existind elemente chimice de la cele mai simple pina la compusi chimici complexi (proteine, glucide, lipide). Elementele chimice care se gasesc frecvent in cantitate mare in compozitia celulelor au fost denumite elemente plastice (bioelemente), iar cele care se gasesc in cantitati mai mici oligoelemente. Dintre bioelemente cel mai frecvent intilnite sint O, H, N, Ca, P, K aceste elemente reprezentind peste 99% din compozitia celulei umane. Oligoelementele : Zn, Cu, Mn, I, Se reprezinta sub 1% din compozitia celulei umane. Apa se gaseste in organism in proportie diferita in raport cu virsta. Un nou nascut are aproximativ 70% din greutatea corporala apa, iar la batrini aceasta reprezinta cca 8%. Apa exista in celule reprezentind 55% din apa totala din organism. Rolul apei este multiplu: in apa au loc toate reactiile biochimice ale organismului, intervine in mecanismele de osmoreglare datorita capacitatii de a dizolva substantele organice si anorganice, intervine de asemenea in disociatia hidroelectrolitica. Apa are o foarte mare importanta in organism

deoarece daca un organism poate rezista timp de 30 40 de zile cu intreruperea aportului alimentar (dar cu aport hidric constant), intreruperea aportului hidric duce la deces in 4 -5 zile. Sarurile minerale se gasesc in cea mai mare parte dizolvate sub forma de ioni. Cele mai frecvente sint clorurile, bicarbonatii, fosfatii de Na, K, Ca si Mg. Ei se gasesc in combinatii cu alte elemente ale materiei vii. Substantele organice care intra in compozitia celulelor sint extrem de numeroase, majoritatea sint combinatii ale C, O, H si mai rar P, S. Principalele substante organice care intra in structura celulelor sint : glucidele, lipidele, proteinele, acizii nucleici si biocatalizatorii reprezentati in enzime, hormoni si vitamine. Glucidele (zaharuri) sint compusi formati din C, H si O si se impart in oze si ozide . - ozele sint zaharuri simple care nu pot fi hidrolizate, de unde si denumirea de monozaharide; in functie de numarul atomilor de C din molecula lor ozele pot fi: trioze (glicerina, aldehida, dioxiacetona), tetroze, pentoze (riboza, dezoxiriboza care intra in alcatuirea acizilor nucleici ARN si ADN), hexoze (glucoza, galactoza, fructoza), heptoze. - ozidele sint zaharuri complexe care pot fi hidrolizate sub actiunea enzimelor sau acizilor, prin hidroliza descompunindu-se in monozaharide. Se impart in : holozide (glicogenul) si heterozide. - Holozidele sint formate exclusiv din monozaharide; cind nr. acestora este mic (2- 6) glucidele se numesc oligozaharide, iar cind nr. lor este mare (peste 7) se numesc polizaharide. Cea mai importanta holozida este glicogenul localizat in ficat si muschi. - Heterozidele sint substante complexe care au in molecula lor o componente glucidica si una neglucidica. Lipidele (grasimile) sint compusi chimici care rezulta din esterificarea acizilor grasi cu anumiti alcooli (glicerolul, sterolul, sfingozina), se impart in : - lipide simple trigliceridele si steridele ( esteri ai acizilor grasi cu glicerolul si sterolul) - lipide complexe fosfatidele (au in molecula lor alcool, acizi grasi si acid fosforic), lecitinele (se gasesc in creier si muschiul cardiac), cerebrozidele ( in special in celulele nervoase, dar si in splina, rinichi, plamini, retina). Lipidele au rol energetic, structural (plastic) si de ____________. Proteinele substante organice macromoleculare formate din C, N, O si H alaturi de care se mai gasesc S, P si metale Fe, Zn, Cr, Mn. Pot fi : simple (holoproteice) fomate numai din aminoacizi sau complexe (heteroproteice) formate din aminoacizi si alte substante (acid fosforic fosfoproteine, glucide glicoproteine, lipide lipoproteine, pigmenti cromoproteine, acizi nucleici nucleoproteine). Aminoacizii sint contituenti de baza ai proteinelor, se gasesc in celulele organismului atit liberi cit si legati intre ei formind oligopeptide, holoproteine si heteroproteine. In functie de posibilitatile organismului de a sintetiza se impart in: esentiali (indispensabili) - care nu pot fi

sintetizati de celula umana si neesentiali (dispensabili) care pot fi sintetizati de organism. Dintre cei 20 de aminoacizi care intra in alcatuirea proteinelor 8 sint indispensabili : lizina, triptofanul, treonina, metionina, leucina, izoleucina, valina si fenilalanina. Arginina si histidina sint numai partial esentiali (se pot introduce perfuzabil). Dintre aminoacizii neesentiali (dispensabili) mentionam glicolul, alanina, serina, acidul aspartic, cisteina, glutamina, etc. Holoproteinele reprezinta substante macromoleculare in a caror structura intra numai aminoacizi naturali. Dintre holoproteine cele mai importante sint: albuminele, globulinele, protaminele, histinele, elastinele, colagenul si keratinele, toate fiin sintetizate de citoplasma celulara. Heteroproteinele sint proteine complexe de natura chimica diferita, dintre ele fac parte : fosfoproteinele, glicoproteinele, lipoproteinele (lecitina, cefalina, gliceride, acizi grasi), cromoproteinele (hemoglobina, mioglobina, fermentul rosu respirator) si nucleoproteinele (dezoxiribonucleoproteina care formeaza AND-ul si ribonucleoproteinele care formeaza ARN-ul). Acizii nucleici ARN si AND sint substante organice complexe, puternic polimerizate care prin hidroliza elibereaza acidul fosforic, pentoze, baze azotate, nucleozide si nucleotoze. Compusii chimici care intra in alcatuirea acestor acizi sint: bazele purinice (adenina si guanina), bazele pirimidinice (citozina, uracilul si timina) si pentoze. Biocatalizatorii acele substante organice care catalizeaza diferite reactii biochimice din organism: enzimele, hormonii, vitaminele. Enzimele sint proteine care au proprietatea de a cataliza reactiile biochimice care se petrec in celule, de a accelera mersul reactiilor implicate in procesele metabolice. Sint substante macromoleculare cu aceeasi structura ca o proteinelor la care se adauga anumite grupari chimice responsabile de activitatea catalitica. Aceste grupari sint numite centru activ (catalitic) al enzimei. O grupare activa frecvent intilnita este SH. Cei mai importanti acceleratori enzimatici sint: ionii de Na+, K+, Ca++, Zn++, Cs+, Cr++, Mn++. Dupa caracterul reactiei chimice pe care o catalizeaza enzimele au fost grupate astfel: hidrolaze, fosforilaze, transferaze, decarbozilaze, izomeraze, etc. Hormonii sint substante complexe produse de celulele glandelor cu secretie interna (glande endocrine) si transmise pe cale sanguina organelor a caror functii o regleaza. D.p.d.v. al structurii chimice sint variati; ei nu intra in structura citoplasmei fiind produsi de elaborare a acesteia. Vitaminele sint compusi organici care fac parte din grupa catalizatorilor biologici, nu sint componente structurale ale celulelor, au rol in reactiile enzimatice alcatuind gruparile active ale unor enzime.

Structura anatomica a citoplasmei Citoplasma este alcatuita din 3 categorii de structuri: - matricea citoplasmatica - organite celulare: mitocondriile, ribozomii, reticulul citoplasmatic, aparatul Golgi, rizozomii, centrul celular - incluziunile citoplasmatice Matricea citoplasmatica ( substanta fundamentala a celulelor) - reprezinta sediul organitelor si a incluziunilor celulare. Are o structura fie granulara ,formata din macromolecule proteice, apa , ioni anorganici (Na+ , K+ , Ca++, Mg++, Cr), saruri anorganice si enzime. Substanta fundamentala are proprietatea de a trece din starea de solutie in cea de gel sau invers, de a fi elastica sau rigida, de a se contracta, ea reprezentand locul de desfarsurare a tuturor proceselor fizice, chimice si biochimice care stau la baza vietii celulei. Organitele celulare reprezinta ultrastructuri sau substructuri celulare raspandite in substanta celulara a citoplasmei care au diferite functii. Cele mai importante organite celulare sunt: mitocondriile, ribozomii, reticulul endoplasmatic, aparatul Golgi, rizozomii si centrul celular, acestea sunt organisme celulare comune. Exista si organisme celulare specifice: miofibridele( in fibrele musculare), cilii ( fosele nazale, caiile respiratorii superioare), si neurofibrilele ( in corpul neuronilor). Mitocondriile sunt structuri subcelulare sau ultrastructuri care se gasesc in toate tipurile de celule vii. Apar sub forma unor granule, filamente, bastonase sau siruri de granule putandu-se transfera dintr-o forma in alta; cariaza intre 0,3 2 microni, numarul lor fiind cu atat mai mare cu cat activitatea metabolica este mai mare. Se afla intr-o continua miscare in citoplasma. La microscopul electronic apar sub fosrma unor structuri alcatuite din 2 membrane ( externa si interna) care formeaza falduri ( criste). D.p.d.v. chimic sunt formate din lipide , proteine, enzime si acizi nucleici. Ele reprezinta sediul metabolismului energetic al celulei. Ribozomii (corpusculii Palade) sunt particule de dimensiuni ultramicroscopice care se gasesc in toate tipurile de celule. Pot avea forme rotunde sau ovalare si se gasesc in matricea citoplastica fie in stare libera fie atasati de reticulul endoplasmatic. In alcaturirea ribozomilor intra acizii nucleici (AND, ARN) si macromonecule proteice. Au rolul de a sintetiza proteinele plasmatice celulare si extracelulare. Reticulul endoplasmatic (r.e) este o structura subcelulara, un sistem complex de citomembrane intracitoplasmatice care se caracterizeaza printr-o mare diversitate si plasticitate deosebita. La microscopul electronic r.e apare sub forme diferite:

r.e. granular sau rugos reprezentat de o retea de citomembrane cu aspect de saci aplatizati sau de cisterne asezate in stive si de care sunt atasati ribozomii; se intalneste in toate celulele umane cu exceptia celulelor rosii mature; are rolul de a sintetiza proteinele pe care celula le secreta in mediul extra celular. R.e. agranular sau neted reprezentat printr-o retea de citomembrane cu aspectul unui complex de tuburi care au diametrul de 300-1000 angstrom, acestea se bifurca, se ramifica si se anatomozeaza realizand un aspect de retea; forma si dimensiunile variaza in functie de tipurile de celule, rolul lor fiind de a sintetiza si depozita lipidele si hormonii steroizi, are rol de suport mecanic pentru ribozomi, intervine in transportul intracelular si sintetizeaza compusi ai celulei. Aparatul Golgi este un organit citoplasmatic care se gaseste in toate celulele, la microscopul electronic apare ca un sistem de citomembrane netede, organizate sub forma de cisterne, macrovezicule si microvezicule. Forma cea mai fregventa este cea de retea situata in apropierea nucleului. Are un rol important in secretia celulara. Rizozomii sunt structuri subcelulare care se gasesc, cu exceptia globulelor rosii, in toate tipurile de celule. La microscopul electronic apar ca niste corpusculi sferici de 1 micron diametru, raspanditi in toata substanta fundamentala. Ei sunt formati dintr-o membrana si o matrice, membrana avand o strctura trilaminata si nu formeaza criste, iar matricea apare sub forma unor granulatii in interiorul membranei dispuse sub forma de lamele, de mici vezicule. Centrul celular ( c.c.) este un organit citoplasmatic care prezinta aspecte morfologice diferite in functie de stadiile diviziunii celulare. La microscopul electronic c.c. apare in faza de interchineza ca o formatiune alcatuita dintr-un graunte (centrozom) in carese gasesc 1 -2 granule mai mici (centrioli). In jurul centrozomului exista o masa citoplasmatica care impreuna cu centrozomul formeaza centrosfera. Rolul c.c. este de a coordona miscarile celulare in timpul diviziunii si miscarile externe ale celulelor prevazute cu cili si flageli. Incluziunile citoplasmatice (i.c.) reprezinta substante binecircumscrise si individualizate care au un caracter tranzitoriu fiind produse de elaborare ale citoplasmei sau substante luate de la exterior retinute de celule care formeaza in citoplasma incluziuni. Aceste incluziuni pot fi: - de glicogen in celulele hepatice - de grasimi si lipoizi sub forma de picaturi izolate (in celulele hepatice) sau confluente intr-o picatura mai mare ( in celulele adipoase) - proteice in fibrele musculare striate, celulele hepatice si in ovocite - pigmentare formate din substante colorate care iau nastere in citoplasma celulara (melanina lipocroma), care se depun in tesuturi
-

Functiile citoplasmei 1. 2. 3. 4. 5. 6. in metabolismul celular mitocondriile in nutritia celulara - ribozomii in miscarea celulara centrul celular in secretia celulara aparatul Golgi in excitabilitate si contractibilitate in diviziunea celulara

1. Prin metabolism intelegem totalitatea reactiilor biochimice ce se desfasoara in celula si a schimburilor permanente intre aceasta si mediul inconjurator. Majoritatea reactiilor biochimice sint catalizate de enzime specifice organizate in sisteme enzimatice si localizate in diferite structuri celulare. De exemplu: - la nivelul mitocondriilor se gasesc sisteme enzimatice care catalizeaza degradarea acizilor grasi, fosforizarea oxidativa, oxidarea acidului succinic - la nivelul ribozomilor se gasesc sisteme enzimatice care catalizeaza reactia de biosinteza a proteinelor - la nivelul nucleului celular sint sisteme enzimatice care catalizeaza reactiile biochimice cara au loc in interiorul sau 2. Prin nutritie se intelege schimbul permanent de substante intre celula si mediul sau inconjurator, acest schim realizindu-se prin intermediul membranei plasmatice. Celula capteaza substantele nutritive pe care le foloseste in metabolismul sau si elimina prin aceeasi membrana plasmatica substantele care nu-I sint necesare. Exista 2 modalitati de incorporare in citoplasma a unor substante straine: - prin fagocitoza incorporarea in citoplasma a unor particule solide in a caror digerare intervin enzimele intracitoplasmatice. Celulele inzestrate cu capacitatea de a fagocita se numesc fagocite si in functie de marimea particulelor fagocitate se impart in microfagocite si macrofagocite (macrofage) - prin pinocitoza inglobarea de catre citoplasma celulara a unor picaturi de lichid de dimensiuni microscopice din mediul ambiant. Prin pinocitoza pot patrunde in celula substante macromoleculare (proteine, saruri minerale, etc) 3. Miscarea celulara exista mai multe tipuri de miscare celulara: intracitoplasmatica, amiboida, ciliara, flagelata si musculara - miscarea citoplasmatica este provocata de curentii din interiorul citoplasmei care pun in miscare toata masa acesteia; miscarea cromozomilor, a mitocondriilor si a altor organite celulare in timpul diviziunii celulare sint miscari interplasmatice - miscarea ambioida consta in deplasarea in spatiu a unor celule sanguine si conjunctive (leucocite, histiocite) prin emiterea unor prelungiri pseudopode

miscarea ciliara este determinata de prezenta cililor vibratili la celulele din mucoasa cailor respiratorii si genitale, aceasta miscare ajutind la eliminarea particulelor solide aflate in caile respiratorii sau la inaintarea oului in oviduct - miscarea flagelata caracteristica spermatozoizilor prevazuti cu flagel (prelungire mobila a citoplasmei) - miscarea musculara se produce prin scurtarea miofibrilelor din fibra musculara in timpul contractiilor 4. Secretia celulara la celulele glandelor exocrine si endocrine 5. Excitabilitatea si contractibilitatea insusiri in special a tesutului nervos si a celui muscular. Tesutul nervos prezinta neurofibrile care conduc impulsurile nervoase, iar tesutul muscular miofibrile care au capacitatea de a se contracta. 6. Diviziunea celulara citoplasma participa activ la toate fazele diviziunii celulare; in citoplasma se organizeaza fusul de diviziune pe care se dispun cromozomii, iar prin dezintegrarea membranei nucleare sucul nuclear se amesteca cu citoplasma.
-

NUCLEUL CELULAR Nucleul este format ca toate celelalte celule din: membrana nucleara, unul sau mai multi nucleoli si carioplasma. Este asezat de obicei central sau periferic (celula adipoasa). Toate celulele prezinta cel putin un nucleu, cu exceptia hematiilor. Dimensiunile nucleului variaza de la 4 microni (spermatozoid) la 200 microni (ovule). Are forme diferite putind fi globular, ovalar, sub forma de bastonase. In general celulele au un singur nucleu, dar exista si celule binucleate (celula hepatica) sau polinucleate (fibra musculara striata). Compozitia chimica a nucleului este alcatuita din substante anorganice si organice. Substante anorganice apa aprox. 50 80% din masa totala a nucleului legata de proteine si nucleoproteine; saruri minerale care se gasesc sub forma de ioni si sint reprezentati prin Ca++, Mg++, K+, Na+, Cu++ si Fe++ Substante organice proteine reprezentate prin acizii nucleici AND (acid dezoxiribonucleic) aflat in special in cromatina nucleara si ARN (acid ribonucleic) care exista in nucleol sub 3 forme: ARN ribozomal localizat in nucleol si carioplasma, ARN de transfer aflat in nucleol si sucul nuclear, ARN mesager in cromatina. Pe linga acesti acizi nucleici mai gasim enzime, lipide (fosfolipide) si glucide. Structura nucleului Membrana celulara este o formatiune care desparte nucleul de citoplasma; are a structura trilamelara; pe fata externa sint pozitionati ribozomii; foita interna adera la materialul nuclear, iar in spatiul dintre cele doua foite se gaseste material amorf; prezinta pori prin care se fac schimburile de substante dintre nucleu si citoplasma. Nucleolul formatiune corpusculara care poate fi observat in nucleu numai in fazele dintre cele doua diviziuni celulare; este asezat central sau periferic; poate fi unic sau multiplu;

este format din ARN, proteine, enzime si alte substante; are mai multe parti: o parte fibroasa (din elemente fibrilare), o parte granulara (numeroase granule) si o parte cromozonala (formata din material cromatidian). Carioplasma este reprezentata de intregul material nuclear delimitat de membrana nucleara; se prezinta ca o solutie coloidala formata dintr-o baza de solutie (cariolimfa) si una de gel (cromatina nucleara). Cariolimfa este alcatuita din proteine, cromatina si nucleol, iar cromatina este o substanta eterogena alcatuita din acizi nucleici si proteine. Fibrilele care se gasesc in cromatina sint formate din AND si au un aspect spiralat, granulele sint alcatuite din ARN si proteine, iar cromozomii sint forma in care se organizeaza cromatina nucleara in timpul diviziunii celulare. Cromozomii sint structuri permanente ale celulei, dar apar mai clar in timpul diviziunii celulare, apar sub forma unor bastonase alcatuite din 2 filamente paralele (cromatide). Cele doua cromatide ale cromozomului se numesc cromatide surori si se unesc intr-un singur punct al cromozomului numit centromer. La om numarul de cromozomi din celulele somatice este de 46, iar numarul cromozomilor din celulele genitale este de 23. Din 24 de cromozomi, 22 sint cromozomi somatici si un cromozom sexual (XX feminin, XY masculin). Functiile nucleului Functia genetica consta in cpacitatea acestuia de a depozita informatia genetica se de a transmite aceasta informatie generatiilor succesive de celule. Functia metabolica consta in capacitatea de a sintetiza proteine nucleare si de a ordona sinteza proteinelor citoplasmatice. MEMBRANA CELULARA Membrana celulara reprezinta o zona de condensare a citoplasmei care desparte citoplasma de mediul inconjurator. Compozitia chimica, structura si functiile membranei celulare Membrana celulara este alctuita din substante anorganice (apa si saruri minerale) si substante organice (fosfolipide, colesterol, trigliceride, acizi grasi, proteine, enzime, glicolipide si glicoproteine). In structura membranei celulare intra 3 straturi din care cel mijlociu este format din fosfolipide, iar celelalte doua din proteine. Membrana celulara este polarizata prezentind o incarcatura electrica, celulele din stratul eztern prezinta o incarcare pozitiva, iar cele din stratul intern o incarcare negativa. Cele doua straturi incarcate cu electricitate de sens contrar formeaza 2 poli intre care exista o diferenta de potential ce favorizeaza transportul substantelor. Functia principala a celulei este transportul substantelor, iar la baza acestei functii sta fenomenul de permeabilitate selectiva prin care membrana celulara permite trecerea continua a unor compusi moleculari si ioni catre interiorul celulei sau din celula in mediul exterior. Cind transportul de substanta se face fara consum de energie se numeste transport

pasiv, iar cind se face cu consum de energie este transport activ. Fagocitoza si pinocitoza sint alte modalitati de transport ale substantelor din mediul extracelular in citoplasma prin intermediul membranei celulare.

Anatomie curs 2

TESUTURILE
Tesuturile reprezinta grupari de celule nediferentiate ca morfologie, structura si functie. Sint alcatuite din celule si substanta itercelulara (fundamentala). Exista 4 tipuri de tesuturi: - epitelial - conjunctiv - muscular - nervos Tesutul epitelial Este alcatuit din celule asezate unele linga altele, unite si solidarizate prin desmozomi; formeaza membrane continue care acopera organismul la suprafata sau captuseste cavitati interne ce comunica cu exteriorul (tubul digestiv); formeaza parenchimul glandelor cu secretie interna si externa, precum si membrane specializate in receptionarea diferitilor stimului externi. Forma celulelor epiteliale este in general poliedrica, dar ele mai mai pot turtite, cubice, prismatice sau neregulate. Dimensiunile celulelor variaza intre 10 40 microni. Pentru a realiza diferite functii aceste tesuturi prezinta diferentieri ale citoplasmei si membranei cum sint: cadrele de inchidere, cuticula, cilii vibratili, placuta striata, marginea in perie, tonofibrilele. - cadrele de inchidere au structuri asmanatoare desmozomilor si acopera marginea apicala a celulelor epiteliale pe care le leaga; - cuticulele reprezinta o formatiune elaborata de celula care se intinde ca o membrana pe suprafata libera a acesteia (membrana de la nivelul canalului cohlear); - cilii vibratili - sint diferentieri celulare sub forma de prelungiri citoplasmatice, filamentoase caracteristice celulelor epiteliale cu cili de la nivelul epiteliului cailor respiratorii, mucoasei trompei uterine; - placuta striata se prezinta ca o banda foarte fina asezata la polul liber al celulei epiteliale, aceste celule gasindu-se in epiteliu intestinal; - marginea in perie este situata pe fata libera a epiteliului tuburilor uriniferi - tonofibrilele sint acele filamente foarte fine de natura proteica dispuse in fascicole Substanta fundamentala (intercelulara) se gaseste in cantitati foarte mici, este de natura mucopolizaharidica, este sub forma viscoasa si reprezinta mediul de nutritie al celulelor. Tesutul epitelial este insotit in totalitate de tesut conjunctiv de care este separat de o membrana bazala care serveste ca suport celulelor epiteliale si faciliteaza schimburile nutritive intre tesutul conjunctiv (in care se gasesc vase de singe si filete nervoase) si tesutul epitelial care este lipsit de vase de singe. Tesutul epitelial este bogat inervat. Dupa

rolul pe care il indeplinesc in organism exista 4 categorii de epitelii: de acoperire, glandular, de absorbtie, senzorial. 1. Tesutul epitelial de acoperire este format din celule de forma cubica, plata, prismatica sau cilindrica; poate fi format dintr-un singur rind de celule epiteliu simplu (unistratificat) sau din mai multe rinduri (straturi) de celule epiteliu stratificat (pluristratificat). Epiteliu simplu, in functie de forma celulelor se imparte in: - simplu pavimentos ( celule plate) intra in alcatuirea pericardului foitelor parietale) - simplu cubic (celule cuboide) in alcatuirea vaselor bronhiilor si a canalelor salivare - simplu cilindric (prismatic0 format din celule asezate pe o membrana bazala intilnit la nivelul tubului digestiv - simplu pseudostratificat format din celule cu inaltimi variabile care se sprijina pe o membrana bazala, se gasesc la nivelul mucoasei bronhiilor mari. Epiteliu stratificat (pluristratificat) este format din 2 sau mai multe rinduri de celule suprapuse, celulele din stratul cel mai profund fiind asezate pe o membrana bazala. Exista 3 tipuri de tesuturi stratificate: - epiteliu stratificat pavimentos format din celule pavimentoase, intra in structura pielii, a mucoasei esofaringiene; celulele din stratul cel mai profund (de pe membrana bazala) au rol de multiplicator (generator) de celule tinere care inlocuiesc celulele din straturile superioare - epiteliu stratificat cubic format din 2 rinduri de celule intra in structura canalelor mici ale glandelor salivare - epiteliu stratificat prismatic se gaseste la nivelul mucoasei laringiene si faringiene - epiteliul de tranzitie (roteliu) intra in constitutia cailor renale, formeaza mucoasa vezicii urinare si a ureterului. 2. Tesutul epitelial glandular este alcatuit din celule epiteliale care au proprietatea de a elabora diferite substante specifice pe care le elimina in mediul extern sau intern; acest tip de tesut participa la formarea unor organe numite glande. Aceste celule epiteliale formeaza parenchimul glandular, iar tesutul conjunctiv formeaza strongoglanda. In functie de legaturile cu exteriorul, glandele se pot imparti in glande externe (exocrine) si interne (endocrine). Glandele exocrine sint formate dintr-un epiteliu secretor dispus in forma de tubi, care fac comunicarea cu exteriorul, fiind formati de obicei din celule epiteliale de acoperire. Glandele endocrine nu comunica cu exteriorul si-si varsa produsul elaborat pe o suprafata libera sau intr-o cavitate care comunica cu exteriorul; sint lipsite de canale secretorii, celulele epiteliale varsindu-si produsul de secretie in vasele sanguine cu care vin in contact. Unele glande sint unite (pancreasul, testicolul) si-si varsa produsul de secretie atit in mediul intern cit si extern, acestea fiind numite glande mixte. Glandele exocrine dupa nr de celule din care este alcatuit epiteliul glandular se impart in glande unicelulare (formate dintr-o celula) si glande pluricelulare, care au 2 portiuni:

epiteliale secretorii, care au forma unui potir (caliciu) si sint numite celule caliciforme si se gasesc la nivelul epiteliului intestinal, epiteliului cailor respiratorii si a cailor biliare extrahepatice. - o parte profunda care prezinta partea secretorie a glandei care poate aparea sub forma unui conduct tubular, sub forma de acini sau alveole care se continua cu un canal secretor pe o parte, iar pe cealalta parte extremitatea este inchisa; celulele secretorii au un pol secretor (apical) care priveste spre lumenul glandei si un pol bazal absorbant fixat pe membrana bazala. - o parte proximala (spre suprafata) care leaga portiunea profunda de suprafata libera a epiteliului; canalul excretor serveste la eliminarea la exterior a produsului de secretie elaborat de partea secretorie; dupa gradul de ramificare a portiunii secretorii glandele pot fi simple sau compuse; dupa forma portiunilor secretorii glandele pot fi: tubulare simple, tubuloglomerulare, acinoase simple, alveolare simple, tubuloalveolare, tubuloacinoase, tubulare ramificate. Dupa metoda de eliminare a produsului de secretie, glandele exocrine se impart in: - glande merocrine caracterizate prin faptul ca celula secretorie ramine interga dupa eliminarea produsului de secretie; - glande holocrine celula secretorie se distruge dupa ce s-a incarcat cu produsi de elaborare (glandele sebacee); - glande holomerocrine celula secretorie elimina odata cu produsii de secretie si o parte din citoplasma. Dupa natura chimica a produsului secretat glandele exocrine se impart in: - glande seroase secreta in principal proteine (enzime) - glande mucoase secreta un produs complex numit mucus, format din proteine si mucopolizaharide - glande mixte (seromucoase) secreta atit enzime cit si mucus (glandele grasoase, glandele sebacee) Glandele endocrine nu au canale excretoare, produsul lor numit hormon se varsa direct in singe; celulele secretorii se aseaza in stroma in contact cu capilarele; vasele sanguine participa la structura fiecarei glande endocrine; celulele secretoare sint dispuse sub forma de cordoane sau vezicule. Glandele mixte pancreasul si testicolul. Pancreasul prezinta o portiune exocrina farmata din acid glandular care secreta sucul pancreatic care se varsa in duoden si o portiune endocrina (insulele lui Langerhans) care secreta insulina (hormon care se varsa direct in singe). Testicolul prezinta o portiune exocrina formata din tubii seminali care secreta spermatozoizii, eliminati in mediul extern prin sperma si o portiune endocrina care secreta testosteron varsat direct in singe. 3. Tesutul epitelial de resorbtie captuseste cavitatile interne ale organelor (epiteliul mucoasei intestinale). 4. Tesutul epitelial senzorial este alcatuit din celule senzoriale si de sustinere; celulele senzoriale sint adaptate pentru receptionarea stimulilor in mediul extern pe care-i transmit

SNC-ului, iar celulele de sustinere se gasesc intre cele senzoriale si au un rol protector; acest tip de endoteliu intra in alcatuirea segmentelor analizatorilor. Tesutul conjunctiv Este format din celule conjuctive, fibre conjunctive si substanta fundamentala. Este un tesut puternic vascularizat si inervat, formind o simbioza perfecta cu tesutul epitelial de care este despartit printr-o membrana. Substanta fundamentala este constituita dintr-un amestec de compusi macromoleculari (proteine si mucopolizaharide), saruri minerale si apa. Fibrele conjunctive sint de 3 tipuri: - fibre colagene se gasesc in majoritatea tesuturilor conjunctive, sint alcatuite din manunchiuri de filamente dispuse paralel, in structura acestor fibre intra o proteine numita colagen; - fibre elastice apar sub forma unor lamele monofibrilare, alcatuite dintr-o proteina numita elastina; proprietatea fundamentala a acestor fibre elastice este cea de extensie si de revenire la forma de repaus, proprietate numita elasticitate; - fibre de reticulina se gasesc in organele limfopoetice (care produc limfocite) unde alcatuiesc reteaua de sustinere; se aseamana cu fibrele tinere de colagen; sint formate din colagen si compusi glucidici. Celulele conjunctive se impart in: autohtone ( se nasc si ramin la nivelul aceluiasi tesut) si migratorii - de origine sanguina patrund in tesutul conjunctiv si ramin acolo ( leucocite, limfocite, monocite, eozinofile, bazofile). Dintre cele autohtone: - celula mezenchinala de forma stelata cu multiple prelungiri; caracteristice dezvoltarii embrionare si din ea se formeaza toate celelalte tipuri de celule ale tesutului conjunctiv, muscular, vascular; sint un fel de celule stem embrionare. - celula reticulara ia nastere din celulele mezenchinale, se intilnesc in ganglionii limfatici, splina, maduva oaselor; - fibroblastul si fibrocitul sint celule conjunctive intilnite mai ales la adult - histiocitul o celula mobila a tesutului conjunctiv; se deplaseaza cu viteza mare in tesutul conjunctiv intervenind in mecanismul de aparare prin fagocitoza si pinocitoza - plasmocitul o celula mare de forma rotunda sau ovoida care participa la procesul de aparare prin sinteza de anticorpi - adipocitul o celula mare care se caracterizeaza prin prezenta in citoplasma a unei picaturi de grasime care impinge nucleul spre periferie; se intilnesc la nivelul lipodermului unde formeaza tesutul adipos

melanocitul este o celula pigmentara de forma stelata care exista in citoplasma, granulele pigmentare se numesc melanina; celulele pigmentare din tesutul conjunctiv protejeaza straturile subiacente impotriva radiatiilor solare foarte puternice. mastocitul o celula conjunctiva de forma rotunda, ovalara sau neregulata; sintetizeaza si secreta heparina care impiedica coagularea singelui; sintetizeaza si prelucreaza histamina (pt alergici) si serotonina si acidul hialuronic.

Clasificarea tesuturilor conjunctive Dupa consistenta tesuturile conjunctive se impart in tesuturi conjunctive moi, tesutul cartilaginos si tesutul osos. 1. Tesuturi conjunctive moi din aceste tesuturi fac parte: tesutul conjunctival lax, reticular, adipos, fibros, elastic - tesutul conjunctival lax este cel mai raspindit tip de tesut din organism; este format in proportii egale din celule, substanta fundamentala si fibre; are rol metabolic, trofic, de aparare si de recuperare; - tesutul reticular format din celule reticulare si fibre de reticulina; este intrastructural ganglionilor limfatici a splinei, a maduvei osoase si a ficatului; celulele acestui tesut au capacitatea de a se transforma in celule macrofage si histiocite cu rol de aparare - tesutul adipos format din adipocite grupate in jurul capilarelor si alveolelor, unde alcatuiesc globuli adiposi din fibre de reticulina si fibre elastice inconjurate de o bogata retea vasculara si nervoasa; el reprezinta un rezervor de grasimi (de energie), un izolator termic si indeplineste si un rol mecanic prin amortizarea socurilor mecanice. - tesutul fibros alcatuit din fibre colagene si elastice, celule si substanta fundamentala in cantitati mai mici; acest tesut formeaza organisme de sine statatoare (tendoane, ligamente, aponevroze), care necesita o vascularizatie foarte redusa ele hranindu-se in special prin inhibitie; rolul lor preponderent este mecanic (frecare, tractiune, presiune). 2. Tesutul cartilaginos format din substanta fundamentala, fibre si celule cartilaginoase; este de tip hialin, elastic si fibros. Substanta fundamenta in alcatuirea careia intra apa 70%, saruri minerale si substante organice mucopolizaharide si proteine. Fibrele tesutului cartilaginos sint de colagen. Celulele cartilaginoase pot fi condroblaste -celule tinere si condrocite celule mature, localizate in niste camarute sapate in substanta fundamentala numite condroplaste. In jurul condroplastelor fibrele tesutului cartilaginos se condenseaza intr-o dispozitie concentrica. Cartilajul hialin formeaza la adulti cartilajele costale, traheobronsice si a laringelui. La periferia cartilajului hialin se gaseste o capsula de tesut conjunctiv lax numit pericondru.

Cartilajul elastic se caracterizeaza prin prezenta fibrelor elastice pe linga cele de colagen; se gaseste la nivelul pavilionului urechii, in conductul auditiv exterior, in cartilajele laringelui. Cartilajul fibros este format din fibre colagene asezate paralel si grupate in benzi; se gaseste la nivelul discurilor intervertebrale si simfizei pubiene.