P. 1
Neuroleptice

Neuroleptice

|Views: 70|Likes:
Published by Coman Madalina

More info:

Published by: Coman Madalina on Feb 07, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/23/2013

pdf

text

original

Antipsihoticele sau neurolepticele sunt un grup de medicamente utilizate in tratamentul unor boli psihiatrice grave, cum ar fi schizofrenia, paranoia

sau parafrenia, caracterizate, intre altele, prin importante tulburari cognitive si de constiinta cu pierderea capacitatii de autoapreciere a bolii. Termenul de antipsihotic se refera tocmai la capacitatea acestor medicamente de a fi eficace in tratamentul psihozelor. Termenul de neuroleptic se refera la faptul ca aceste medicamente, daca se administreaza in doze suficient de mari, cum sunt cele utilizate in tratamentul psihozelor, determina o serie de semne si simptome caracteristice, incadrate in ceea ce s-a numit sindrom neuroleptic. Sindromul neuroleptic se caracterizeaza in principal prin 4 tipuri de manifestari: efect antipsihotic, efect sedativ, un sindrom extrapiramidal si un sindrom vegetativo-litic si endocrin. In general se accepta ca termenii antipsihotic si neuroleptic sunt sinonimi, dar in literarura anglo-saxona se prefera termenul de antipsihotic, pe cand in literatura de limba franceza se prefera termenul de neuroleptic. Cercetarea preclinica a medicamentelor antipsihotice sau neuroleptice intampina mari dificultati neintalnite in general la medicamentele cu efecte somatice. Este vorba in primul rand de lipsa modelelor experimentale. Este foarte greu de spus daca animalele prezinta manifestari psihopatologice, de genul iluziilor patologice sau halucinatiilor, daca animalele gandesc, pentru a nu spune daca prezinta elemente de gandire patologica, daca animalele pot prezenta sau nu boli psihice asemanatoare celor de la om. De altfel, chiar si la om, cel putin unele din manifestarile psihopatologice le cunoastem numai in masura in care le relateaza bolnavul, neavand practic la dispozitie nici o metoda paraclinica de obiectivare a acestor fenomene. Aceasta a facut ca efectul antipsihotic sa fie descoperit practic intamplator, iar cunoasterea mecanismului de actiune sa fie posibila printr-un demers mai degraba de tip asociativ decat de tip cauza-efect. Faptul ca toate medicamentele antipsihotice blocheaza receptori dopaminergici a permis aprecierea, unanim acceptata astazi, ca medicamentele antipsihotice actioneaza prin blocarea receptorilor dopaminergici. Mecanismul de actiune este confirmat indirect si de faptul ca medicamentelecare cresc cantitatea de dopamina din creier pot produce halucinatii si alte efecte psihotice. Din momentul statuarii acestui postulat, evaluarea preclinica a unui posibil efect antipsihotic la om s-a facut prin teste care evalueaza, in principal, in ce masura substanta de cercetat blocheaza receptorii dopaminergici din creier la animal. Este de remarcat ca, in fapt, este vorba de evaluarea unui mecanism de actiune, si nu a unui efect. Probabil ca acesta este unul din principalele motive pentru care, timp de aproape 50 de ani, nu au fost descoperite sau inventate medicamente antipsihotice, care sa aiba alt mecanism de actiune decat blocarea receptorilor dopaminergici.

Desigur ca acest mecanism de actiune este important, dovada eficacitatea clinica incontestabila a acestor medicamente, atribuita blocarii receptorilor dopaminergici din creierul limbic. Problema delicata o reprezinta insa suportabilitatea acestor medicamente, deoarece acelasi tip de receptori sunt implicati si in reactiile adverse ale medicamentelor respective. Blocarea receptorilor dopaminergici din sistemul nigrostriat este responsabila

Blocarea acestor receptori ar putea fi responsabila de mai buna tolerabilitate a medicamentelor respective. Avand in vedere ca toate aceste antipsihotice noi actioneaza si asupra altor receptori decat cei dopaminergici. desi aceste medicamente continua sa aiba efecte blocante dopaminergice. a aratat ca receptorii de tip D2 si nu receptorii de tip D1 sunt implicati in efectul antipsihotic.de efectele extrapiramidale ale acestor medicamente. Aparitia unor substante blocante selective. o atentie deosebita a fost acordata receptorilor serotoninergici. Faptul ca receptorii D3. D4 si D5 se gasesc la nivelul creierului limbic si in cortex. actionand prin cresterea cantitatii de AMPc intracelular. prin urmare. cu exceptia receptorilor 5-HT3 care sunt de tip canale ionice pentru sodiu. In baza celor de mai sus. cum ar fi clozapina. toti din categoria receptorilor cuplati cu proteine G. Se stie ca exista cinci tipuri de receptori dopaminergici notati cu D1-5. a diacilglicerolului si inozitoltrifosfatului intracelular. astfel incat progresul adus de sulpirida pare sa fie mai degraba unul de cunoastere a fenomenului decat unul de utilitate practica medicala propriu-zisa. Receptorii serotoninergici Receptorii serotoninergici fac parte din categoria receptorilor cuplati cu proteinele G. a oferit noi sperante privind posibilitatea obtinerii unor medicamente antipsihotice lipsite de reactiile adverse caracteristice. potasiu si calciu. . Receptorii 5-HT1 sunt cuplati cu proteine de tip Gi. care poarta numele de cod L-745. Receptorii D1 si D5 sunt cuplati cu proteine de tip Gs. actionand prin cresterea activitatii fosfolipazei C si. D3 si D4 sunt numiti de obicei receptori de tip D2 (D2 like). D3 si D4 sunt cuplati cu proteine de tip Gi si actioneaza prin scaderea cantitatii de AMPc intracelular. poate chiar de unele aspecte ale efectului antipsihotic. Un progres important l-a constituit cercetarea structurii receptorilor dopaminergici si stabilirea subtipurilor acestora. noile antipsihotice aparute in ultima vreme. receptorii D2. inclusiv a sulpiridei care blocheaza selectiv receptorii de tip D2. asa numitele antipsihotice atipice. Prima substanta cu inalta selectivitate pentru receptorii D4. blocarea receptorilor dopaminergici din hipotalamus este responsabila de cel putin unele din reactiile adverse de tip vegetativolitic si endocrin. care este mai bine suportata si care prezinta o oarecare selectivitate pentru receptorii D4. pe langa unele particularitati legate de efi cacitate. Din pacate insa. tot receptorii de tip D2 sunt implicati si in reactiile adverse ale acestor medicamente. se caracterizeaza printr-o mai buna suportabilitate. Totusi. dar nu in sistemul striat sau hipotalamus.870 s-a dovedit insa complet lipsita de eficacitate fata de manifestarile psihotice din schizofrenie. pe cand receptorii D1 si D5 sunt numiti receptori de tip D1 (D1 like). actionand prin cresterea sintezei de AMPc intracelular. receptorii de tip 5-HT4-7 sunt cuplati cu proteine de tip Gs. iar receptorii D2. iar receptorii de tip 5-HT2 sunt cuplati cu proteine de tip Gq. Speranta este aparent sustinuta de unele antipsihotice. actionand prin scaderea cantitatii de AMPc intracelular.

Receptorii 5-HT2 prezinta de asemenea un interes deosebit. Toate aceste discutii au avut drept obiectiv. dar si in eliberarea unor neurotransmitatori. dar un sindorm extrapiramidal relativ slab exprimat. sau neuroleptice de generatia a II-a. cat si a receptorilor 5HT2A. O a doua explicatie sustine posibilitatea diminuarii efectelor extrapiramidale datorate blocarii dopaminergice prin blocarea serotoninergica. iar medicamentul devine mai efi cace fata de simptomele negative ale bolii psihice. Una din aceste explicatii are in vedere posibilitatea ca blocarea receptorilor 5-HT2A sa aduca un plus de efect antipsihotic fara un efect extrapiramidal. endorfinele. se aduc doua explicatii. care prezinta efect anti psihotic. In principiu. . precum sumatriptanul. probabil de aceeasi intensitate ca si neurolepticele clasice. Aceasta explicatie ar putea conduce la ideea unor noi medicamente antipsihotice care sa actioneze selectiv asupra receptorilor serotononergici. Receptorii de tip 5HT1 au fost implicati in producerea efectului antidepresiv al noilor medicamente antidepresive. avand in vedere ca blocarea receptorilor 5-HT2A creste eliberarea de dopamina in corpul striat. fara implicarea receptorilor dopaminer gici. blocheaza si receptorii serotoniner gici de acest tip. care inhiba selectiv recaptarea serotoninei. in special legat de faptul ca noile antipsihotice atipice. Receptorii 5-HT2C par sa fie implicati in mod special in fenomenele de anxietate. sunt o serie de medicamente relativ recent intrate in terapeutica. dar ideea cea mai agreata pare sa fie aceea ca cel mai bine suportat efect antipsihotic se obtine printr-o blocare simultana atat a receptorilor de tip D2. care sunt mai bine suportate in terapeutica. Receptorii 5-HT2A au fost implicati in mecanismul de producere a halucinatiilor de catre unele substante halucinogene. cum este LSD. ei fiind bine reprezentati incortex si in sistemul extrapiramidal. Este greu de afirmat care explicatie corespunde realitatii. cum ar fi acidul glutamic. dopamina. de a gasi un alt mecanism de actiune antipsihotica decat blocarea receptorilor dopaminergici si de a obtine in acest fel medicamente antipsihotice eficace. in special extrapiramidale. numite uneori si antipsihotice atipice. in special in ceea ce priveste manifestarile extrapiramidale. pe langa receptorii dopaminergici. in special receptorii 5-HT1A si 5-HT1B. si au fost implicati in variate functii ale sistemului nervos central. care este un agonist al receptorilor 5-HT1B si 5-HT1D. cu cat raportul intre blocarea receptorilor 5-HT2A si blocarea receptorilor D2 este mai mare. avand in vedere ca agonistii selectivi ai acestor receptori sunt capabili sa produca anxietate si panica la om. adrenalina etc. exprimat explicit sau nu. si in efectul antimigrenos al unor medicamente. olanzapina sau risperidona. Exista autori care afirma ca.Receptorii serotoninergici sunt prezenti in sistemul nervos central. iar unii si in periferie. ale neurolepticelor clasice sau tipice. Cel mai mare interes pentru efectul antipsihotic par sa prezinte la ora actuala receptorii 5HT2A. dar fara riscurile. tinand seama de implicarea acestor receptori in producerea fenomene lor psihotomimetice de catre unele substante halucinogene. cu atat fenomenele extrapiramidale sunt mai putin exprimate. Neurolepticele atipice. cum sunt clozapina. iar blocantii selectivi ai acestor receptori prezinta proprietati anxiolitice la animale de laborator.

ziprasidona. pentru neurolepticele atipice acest raport este mult mai mare. se afirma uneori ca toate neurolepticele sunt la fel de active fata de manifestarile pozitive ale psihozelor (de exemplu halucinatiile). dar ca neurolepticele atipice sunt mai eficace decat neurolepticele clasice fata de manifestarile negative ale bolii psihice (de exemplu autismul). unele din neurolepticele atipice blocheaza de asemenea receptorii serotoninergici de tip 5-HT1A si 5-HT1B sau impiedica recaptarea serotoninei sau a noradrenalinei.5 pentru clozapina.9 pentru pentru risperidona. 4. Cel mai probabil este insa ca efectul antipsihotic sa fie produs si de aceste medicamente tot prinblocarea receptorilor dopaminergici de tip D2. In plus de aceasta. 6. 5. intre neurolepticele clasice si neurolepticele atipice. ceea ce le asigura in plus un efect antidepresiv. risperidona.3 si respectiv 0. spre exemplu. raportul intre blocarea receptorilor serotoninergici si a celor dopaminergici este de 0. Spre exemplu. Astfel. dar sindromul extrapiramidal sa fie antagonizat prin blocarea altor receptori farmacologici cum ar fi receptorii colinergici si in special a receptorilor serotoninergici de tip 5-HT2A. Probabil ca acest caracter atipic este asigurat tocmai de faptul ca aceste medicamente actioneaza concomitent asupra mai multor tipuri de receptori farmacologici ceea ce este semnalat uneori in literatura de specialitate prin sigla MARTA (multi acting receptor targeted antipsychotic). .Exista si studii care incearca sa acrediteze ideea ca ar exista si unele diferente de eficacitate.016. clozapina si olanzapina facind parte din categoria neurolepticelor atipice. S-au emis foarte multe ipoteze privind mecanismul de actiune al acestor medicamente si posibilitatea ca efectul antipsihotic sa poata fi obtinut si printr-un alt mecanism de actiune decat blocarea receptorilor dopaminergici de tip D2. daca pentru neurolepticele clasice.4 pentru olanzapina. fiind de 11 pentru ziprasidona. uneori de mare importanta in tratamentul anumitor forme de psihoze. precum clorpromazina si haloperidolul. nu numai de siguranta.

in functie de complexitatea acestora: cu cat aceste sunt mai complexe. Coma apare la doze foarte mari. psihointelectuala. Este mai degraba o stare de indiferenta activa.psihopatii Manifestari psihopatologice ce pot fi tratate: a. Neurolepticele produc scaderea agresivitatii. catatonia . profunzime sedarii nu creşte foarte mult. efectul antiagresiv este utilizat in psihiatrie pentru calmarea bolnavilor furioşi şi agresivi.reprezinta diminuarea globala a activitatii psihomotorii sub toate aspectele: scade activitatea motorie. senzatiile. creşte latenta cu care raspunde la stimuli (in special la cei intelectuali). Neurolepticele inlatura manifestari psihopatologice ce apar in psihoze. Bolile psihice sunt: . Efect antipsihotic 3. gandirea. Sindrom vegetativo-litic şi endocrin. Pacientul raspunde mai lent la stimuli pentru ca nu prezinta interes pentru stimulii respectivi. nu pentru ca intarzie elaborarea raspunsului. Oricat s-ar mari doza. Sindrom extrapiramidal 4. cu atat sunt mai uşor influentate. Sedare 2.nevroze .Neurolepticele pot influenta functiile cognitive: perceptiile. Efectul antipsihotic. produc semne şi simptome ce constituie un sindrom neuroleptic caracterizat prin: 1. indiferent de psihoza respectiva.psihoze . Pe animalele de laborator s-a demonstrat diminuarea pana la abolire a comportamentelor invatate. Sedarea . halucinatii şi idei delirante c. 1). iluzii patologice b. 2). Daca se administreaza in doze suficient de mari. Difera de sedarea produsa de sedative şi hipnotice.

Uneori (mai ales la adolescenti). Aceste manifestari apar de la inceputul tratamentului. Daca pacientului i se imprima o anume pozitie. de persecutie. se manifesta la nivelul capului şi gatului prin grimase. Halucinatiile sunt perceptii fara obiect (vizuale. de urmarire). iar intensitatea lor este direct proportionala cu doza. Sindromul vegetativo-litic şi endocrin este caracterizat prin: . Ideile delirante sunt caracterizate prin contrazicerea flagranta a realitatii obiective (idei de grandoare. ochi deviati in sus. extensia capului. realizandu-se hipotermia controlata: . Acestea sunt considerate de bolnav ca fiind reale.deprimarea centrului termoreglator cu transformarea organismului din homeoterm in poikiloterm. acesta şi-o mentine aparent fara efort: “perna psihica“ pacientul se aşeaza in clinostatism şi i se ridica capul. Acest de tip de delir poate apare intre soti: partenerul convins nu este influentat de tratamentul cu neuroleptice.d. 3). Unele idei sunt uneori argumentate foarte logic (delir sistematizat) ajungandu-se la convingerea unor persoane sanatoase → “delir a deux”. Catatonia . In urma tratamentului cu neuroleptice. Dupa un timp. pacientul se poate reinsera in societate. Neurolepticele produc o stare asemanatoare bolii Parkinson: rigiditate musculara cu lipsa supletei mişcarilor şi tremuraturi caracteristice ale membrelor. sindromul piramidal. Sindromul piramidal (sindromul hiperton-hiperkinetic). dispar la oprirea tratamentului. acest grup de manifestari se numeşte criza de plafonare. Trecerea frecventa de la una la alta este stresanta. deşi contrazic realitatea obiectiva. tactile. Pacientul traieşte in 2 lumi (cea reala şi cea proprie) aflate in contradictie. c. Delirul sistematizat nehalucinator → paranoia. Delirul halucinant nesistematizat . pacientul renunta la una din cele doua lumi (de cea reala de obicei) izolandu-se de societate → autism. auditive. autismul a. Iluziile patologice sunt perceptii anormale (deformate) ale realitatii. Delirul sistematizat halucinator → parafrenie. 4). b. deoarece medicamentele actioneaza numai asupra ideilor patologice.delir cu argumentarea mai putin logica a ideilor → schizofrenie.). necesitand efort de adaptare. etc. iar acesta ramane in aceasta pozitie ca şi cum ar avea o perna sub cap. ce apare in schizofrenie. Acest fapt este folosit in terapie.stare de imobilitate.

creşterea libidoului. fiind asociat cu creşterea in greutate.se pot intampla accidente la trecerea din clino. se fac asocieri cu blocante colinergice centrale: Trihexifenidilul (Romparkin). In SNC exista zone bogate in receptori dopaminergici. asupra carora neurolepticele actioneaza: 1.in ortostatism → pacientul este sfatuit sa se ridice lent. . 2. dopamina se afla in echilibru cu acetilcolina → blocarea receptorilor dopaminergici determina creşterea ponderii relative a acetilcolinei. Deci. → la femeie produce amenoree. Intensitatea efectului este direct proportional cu intensitatea blocarii receptorilor. deci. Fibrele intertalamice .creşte secretia de prolactina. galactoree. contracarate prin blocarea receptorilor colinergici. .determina creşterea apetitului 5. determinand efecte extrapiramidale (boala Parkinson). sau pentru scaderea febrei in cazuri de exceptie. in tratamentului bolii Parkinson.efectul antipsihotic se datoreaza blocarii receptorilor de la acest nivel.este responsabil de sindromul vegetativo-litic şi endocrin 4. Se utilizeaza in tratamentul varsaturilor. . Se poate utiliza in transplantul de cord. Sistemul limbic . Hipotalamusul . .este responsabil de sindromul extrapiramidal. Nucleul motor al vagului .creştere apetitul.nu se cunosc efectele produse. . exista o situatie mai speciala: la acest nivel. In cazul sistemului nigrostriat. creşterea rezistentei la hipoxie. cu consecinte diferite: → la barbat produce impotenta cu scaderea libidoului. Sistemul nigrostriat .efect antivomitiv la doze mult mai mici decat cele pentru producerea celorlalte efecte. Aceste efecte pot fi.scaderea intensitatii proceselor biologice.hipotensiune ortostatica . 3. Mecanismul de actiune al neurolepticelor Neurolepticele blocheaza receptorii dopaminergici.

Receptorii dopaminergici sunt cuplati cu o proteina G: . Initial se administreaza doze. deoarece astfel scade frecventa recaderilor. Recaderile frecvente determina evolutie spre dementa. In tratamentul psihozelor . Dozele administrate şi suportate de bolnavul psihic sunt foarte mari in comparatie cu o persoana normala. dar au efect extrapiramidal intens.unele neuroleptice au efect sedativ foarte mare in comparatie cu efectul extrapiramidal. Utilizarea neurolepticelor 1). fiind deci cuplati cu Gs De efectele antipsihotice şi extrapiramidale sunt responsabili doar D2-like nu şi D1like. Cura cu neuroleptice are mai multe etape: I. 2). la care bolnavul are comportament normal. acestea se numesc neuroleptice de tip sedativ cu potenta relativ mica. Apoi doza se scade pana se obtine doza minima. Alte neuroleptice sedeaza putin. se numesc neuroleptice de tip incisiv (acestea au potenta crescuta). fiind deci cuplati cu Gi .receptorii D5 (D1-like) este o varietate de D1.receptorii D4 (D2-like) este o varietate de D2.receptorii D3 (D2-like) este o varietate de D2.receptorii D2 sunt cuplati cu Gi → scade cantitatea de AMPc . . Se mentine doza minima pentru o perioada lunga de timp. ce cresc pana la atingerea unui platou cu obtinerea raspunsului maxim posibil. III. In tratament se fac asocieri intre acestea şi blocantele colinergice centrale. fiind deci cuplati cu Gi .receptorii D1 sunt cuplati cu Gs → creşte cantitatea de AMPc . II.

sunt folosite in tratamentul de intretinere. insa. dar intensitatea efectelor este moderata.nucleu piperidinic . sunt 2 radicali: 1.neuroleptice de tip incisiv sau dezinhibitorii. 2. . acestea au reactii adverse de mai mica intensitate. avand efect antidepresiv.este un neuroleptic incisiv (cu potenta mare) cu proprietati antipsihotice şi activitate antihalucinatorie şi antimaniacala maxima.este un neuroleptic de tip sedativ. R1 de la carbonul 2 este de obicei arid de electroni. dar atomul de N din inelul mijlociu este inlocuit de carbon. blocheaza şi receptorii D4 şi D5.este un neuroleptic sedativ.nucleu piperazinic . avand efect anxiolitic.Clorpromazina (cp de 25 mg) . Neuroleptice butirofenonice . In doze mari (600-800 mg) se folosesc ca antiagresive. Neuroleptice de tip tioxantinice . Flupentixolul şi Clorprotixenul . In doze mici (1 cp de 25 mg) are efect antivomitiv. ca sedative majore sau pentru cura cu neuroleptice. B). Exista. De asemenea. Fenotiazine . risc de sindrom extrapiramidal chiar şi la doze mici.Grupele chimice A). Alte neuroleptice butirofenonice sunt: Clozapina şi Olanzapina.Trifluoperazina şi flufenazina . . Au spectru farmacodinamic larg. blocheaza foarte putin receptorii D2 şi blocheaza probabil 5HT2 sau receptorul histaminergic H1. C). Se administreaza singur sau asociat cu alte medicamente. .Tiolidazina . R2 de la carbonul 10 poate fi (catena laterala): .pe o structura de baza.Haloperidolul . Au potenta medie.radical alifatic . Sunt neuroleptice majore.nucleu asemanator cu fenotiozinele.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->