Sunteți pe pagina 1din 26
Toxicologia medicamentelor neheterociclice Curs 6
Toxicologia medicamentelor neheterociclice Curs 6

Toxicologia medicamentelor neheterociclice

Curs 6

I.3.3. Sedativ – hipnotice cu structura de ureidă şi tioureidă I.3.3.1. Derivaţi barbiturici şi tiobarbiturici
I.3.3. Sedativ – hipnotice cu structura de ureidă şi tioureidă I.3.3.1. Derivaţi barbiturici şi tiobarbiturici

I.3.3. Sedativ hipnotice cu structura de ureidă şi tioureidă I.3.3.1. Derivaţi barbiturici şi tiobarbiturici

1863 - Adolf von Baeyer sintetizează acidul barbituric

1903 - E. Fischer şi Joseph von Meering: primul

derivat barbituric introdus în terapeutică - acidul

dietilbarbituric (dietilmaloniluree, barbital, Veronal)

1912 - acidul feniletilbarbituric (luminal,

fenobarbital). 1950-1960 creştere a numărului de constatări despre efectele secundare şi dependenţa dată de barbiturice

Derivaţi barbiturici şi tiobarbiturici  sedativ-hipnotice  derivaţi ai acidului barbituric (2,4,6-
Derivaţi barbiturici şi tiobarbiturici  sedativ-hipnotice  derivaţi ai acidului barbituric (2,4,6-

Derivaţi barbiturici şi tiobarbiturici

sedativ-hipnotice

derivaţi ai acidului barbituric (2,4,6-

tricetohexahidroclorpiridi na), ureida ciclică a

acidului malonic

derivaţi ai acidului tiobarbituric, tioureida acidului malonic

in soluţie apoasă - caracter acid (tautomerie ceto- sau tioceto- (forma stabilă) enol sau tioenol (forma puţin stabilă)

O

O H N R1 N R2 H O
O
H
N
R1
N
R2
H
O

HO

O N R1 N R2 H O
O
N
R1
N
R2
H
O

O

O H N R1 N R2 H O
O
H
N
R1
N
R2
H
O

Tautomerie posibilă întrucât cel

mult unul dintre atomii de azot este

substituit (alchilat); forma enolică sau tioenolică ionizează, fapt care permite reacţia cu hidroxizii sau carbonaţii alcalini cu formarea de săruri alcaline, solubile în apă

Derivaţi barbiturici şi tiobarbiturici ETIOLOGIA INTOXICAŢIILOR  intoxicaţii intenţionale (suicid) 
Derivaţi barbiturici şi tiobarbiturici ETIOLOGIA INTOXICAŢIILOR  intoxicaţii intenţionale (suicid) 

Derivaţi barbiturici şi tiobarbiturici

ETIOLOGIA INTOXICAŢIILOR

intoxicaţii intenţionale (suicid)

intoxicaţii accidentale de natură

terapeutică (cu ocazia folosirii lor ca

anestezice de scurtă durată la copii, sau prin supradozare în urma administrării unor doze repetate), mai puţin frecvent

folosirea cronică, de cele mai multe ori abuzivă, conduce la farmacodependenţă.

PARTICULARITĂŢI STRUCTURALE  dublu substituite în poziţia 5; activitate farmacologică crescută au compuşii:
PARTICULARITĂŢI STRUCTURALE  dublu substituite în poziţia 5; activitate farmacologică crescută au compuşii:

PARTICULARITĂŢI STRUCTURALE

dublu substituite în poziţia 5; activitate farmacologică crescută au compuşii:

cu substituenţii diferiţi [majoritatea,

cu puţine excepţii ca veronal (dietil) sau

alobarbital (dialil)]

cu cel puţin unul dintre substituenţi nesaturat (ciclohexenil în cazul ciclobarbitalului şi hexobarbitalului sau alil în cazul alobarbitalului şi aprobarbitalului).

câteva barbiturice au în poziţia 5 un substituent cu un carbon asimetric (pentobarbital şi tiopental) enantiomeri (diferiţi farmacologic)

prezenţa sulfului imprimă proprietăţi

anestezice şi acţiune de scurtă durată

O

H

N

 prezenţa sulfului imprimă proprietăţi anestezice şi acţiune de scurtă durată O H N N H

N

H

O R1 R2 O
O
R1
R2
O
hexobarbital barbital fenobarbital pentobarbital tiopental ciclobarbital
hexobarbital barbital fenobarbital pentobarbital tiopental ciclobarbital
hexobarbital barbital fenobarbital pentobarbital tiopental ciclobarbital
hexobarbital barbital fenobarbital pentobarbital tiopental ciclobarbital
hexobarbital barbital fenobarbital pentobarbital tiopental ciclobarbital

hexobarbital

barbital

hexobarbital barbital fenobarbital pentobarbital tiopental ciclobarbital

fenobarbital

hexobarbital barbital fenobarbital pentobarbital tiopental ciclobarbital

pentobarbital

hexobarbital barbital fenobarbital pentobarbital tiopental ciclobarbital
hexobarbital barbital fenobarbital pentobarbital tiopental ciclobarbital

tiopental

ciclobarbital

CLASIFICARE  cu durata foarte scurtă de acţiune (15-20 min.) (tiopental, hexobarbital) – lipo solubile,
CLASIFICARE  cu durata foarte scurtă de acţiune (15-20 min.) (tiopental, hexobarbital) – lipo solubile,

CLASIFICARE

cu durata foarte scurtă de acţiune (15-20 min.) (tiopental, hexobarbital)liposolubile, penetrează rapid în creier, sunt redistribuite rapid în ţesuturi durata efectului este mult mai mică decât semiviaţa

lor de eliminare; folosite ca anestezice

cu durată scurtă de acţiune (2-3 ore) (pentobarbitalul, ciclobarbital şi secobarbitalul) - latenţa 15-20 de minute;

cu durată medie (intermediară) de acţiune (amobarbital, butabarbital, aprobarbital) - (aprox. 6 ore); latenţa 20-30 de minute;

cu durată lungă de acţiune (fenobarbital, barbital, metilfenobarbital) - (8-10 ore); latenţa aprox. 1 oră.; fenobarbitalul are T 1/2 plasmatic de 24-140 ore

Acţiuni cu importanţă clinică  hipnotică – provocarea unui somn profund  sedativă – la
Acţiuni cu importanţă clinică  hipnotică – provocarea unui somn profund  sedativă – la

Acţiuni cu importanţă clinică

hipnotică provocarea unui somn profund

sedativă la doze mici

anticonvulsivantă – prezentată de unii

barbiturici (fenobarbital), în doze subhipnotice ; această acţiune stă la baza folosirii lor în epilepsie anestezică – caracteristică tiobarbituricilor, care prin administrare i.v. produc anestezie rapidă ; aceştia sunt folosiţi uzual ca preanestezici, administraţi înainte de aplicarea anestezicelor inhalatorii.

TOXICOCINETICĂ  Absorbţie:  Pătrund digestiv sau parenteral; absorbiţi mai uşor în stomac (aciditatea
TOXICOCINETICĂ  Absorbţie:  Pătrund digestiv sau parenteral; absorbiţi mai uşor în stomac (aciditatea

TOXICOCINETICĂ

Absorbţie:

Pătrund digestiv sau parenteral; absorbiţi mai uşor

în stomac (aciditatea gastrică retrogradează

ionizarea)

în sânge - fixate atât pe hematii cât pe proteinele plasmatice; o altă parte este sub formă liberă, dializabilă, aflată în echilibru dinamic cu partea

legată de proteine

formele nedisociate, liposolubile, au electivitate pentru SNC (creier) şi ţesuturi grase

se fixează, în cantităţi mici, în oase şi muşchi, şi în

cantităţi mai mari în ţesuturile parenchimatoase

(ficat, rinichi), mai ales prin redistribuţie

traversează rapid bariera placentară

TOXICOCINETICĂ  Biotransformare:  în proporţii foarte variate funcţie de barbituric:  aproape total
TOXICOCINETICĂ  Biotransformare:  în proporţii foarte variate funcţie de barbituric:  aproape total

TOXICOCINETICĂ

Biotransformare:

în proporţii foarte variate funcţie de barbituric:

aproape total (hexobarbitalul)

în procent mare (fenobarbitalul 70%)

în mică măsură (veronalul 10%)

oxidarea radicalilor de la C 5 alcool primar (pentobarbital şi tiopental, la carbonul terminal al radicalului secundar amil), aldehidă, cetonă, acid carboxilic, alcool secundar, fenol (prin p-hidroxilare la fenobarbital şi mefobarbital);

deschiderea hidrolitică a ciclului, urmată

eventual de o decarboxilare şi o nouă hidroliză:

O Biotransformarea derivatilor barbiturici H N O R1 R2 O HOH peptidaze N H O
O Biotransformarea derivatilor barbiturici H N O R1 R2 O HOH peptidaze N H O

O

Biotransformarea derivatilor barbiturici

H

N

O R1 R2 O
O
R1
R2
O
HOH peptidaze
HOH
peptidaze

N

H

O

HO O NH 2 C R1 C N C R2 H O
HO
O
NH 2
C R1
C
N
C
R2
H
O

HOH O HOH peptidaze N H O HO O NH 2 C R1 C N C R2

peptidaze N H O HO O NH 2 C R1 C N C R2 H O
peptidaze N H O HO O NH 2 C R1 C N C R2 H O

HOH peptidaze N H O HO O NH 2 C R1 C N C R2 H O

CO 2

R1

+

NH 3

+

CH COOH
CH
COOH

R2

R1 O C HC H N R2 2 R1, R2 acetamida H N 2 C
R1
O
C
HC
H N
R2
2
R1, R2 acetamida
H
N
2
C
O
+
H
N
2

acid R1, R2 acetic

O

NH 2 R1 C HC N C R2 H O
NH 2
R1
C HC
N
C
R2
H
O
R1 O C HC H N R2 2 R1, R2 acetamida H N 2 C O
Biotransformarea derivatilor barbiturici  N-dezalchilare a derivaţilor N - substituiţi (mefobarbital, hexobarbital)

Biotransformarea derivatilor barbiturici

Biotransformarea derivatilor barbiturici  N-dezalchilare a derivaţilor N - substituiţi (mefobarbital, hexobarbital)

N-dezalchilarea derivaţilor N-substituiţi (mefobarbital, hexobarbital)

O

O H N C 2 H 5 N C 6 H 5 O CH 3
O
H
N
C
2 H 5
N
C
6 H 5
O
CH 3

[O]

hexobarbital) O O H N C 2 H 5 N C 6 H 5 O CH

O

O H N C 2 H 5 N C 6 H 5 H O
O
H
N
C
2 H 5
N
C
6 H 5
H
O

metilbarbital

o desulfurizare O H N C 2 H 5 S N CH (CH 2 )
o desulfurizare
O
H
N
C
2 H 5
S
N
CH
(CH 2 ) 2
H
O CH 3
tiopental

CH 3

[O] S
[O]
S
fenobarbital O H N C 2 H 5 O N CH H O CH 3
fenobarbital
O
H
N
C
2 H 5
O
N
CH
H
O CH 3
pentobarbital

(CH 2 ) 2

CH 3

Biotransformarea derivatilor barbiturici  Sediul principal al biotransformării – ficatul (microzomii hepatici);
Biotransformarea derivatilor barbiturici  Sediul principal al biotransformării – ficatul (microzomii hepatici);

Biotransformarea derivatilor barbiturici

Sediul principal al biotransformării – ficatul (microzomii hepatici); ficat, muşchi, plasmă (derivaţii acidului tiobarbituric)

Gradul de biotransformare depinde de liposolubilitate:

barbituricii mai puţin liposolubili se biotransformă

parţial şi apoi sunt excretaţi în urină

cei liposolubili sunt biotransformaţi în compuşi mai puţin activi, mai polari şi ca atare mai uşor de eliminat prin urină

Eliminarea se face în proporţia cea mai mare prin urină, fie ca atare (ionizaţi sau neionizaţi), fie sub formă de glucuronoconjugaţi

ACŢIUNE TOXICĂ  cel mai important efect toxic la supradozare - deprimarea progresivă a SNC.
ACŢIUNE TOXICĂ  cel mai important efect toxic la supradozare - deprimarea progresivă a SNC.

ACŢIUNE TOXICĂ

cel mai important efect toxic la supradozare - deprimarea

progresivă a SNC.

deprimă în primul rând căile polisinaptice şi mai puţin pe cele monosinaptice

la dozele active cele mai mici: acţiunile barbituricelor şi benzodiazepinelor greu de diferenţiat

barbituricele: acţiune anticonflict; anticonvulsivante; sedative

diferenţa netă la doze crescânde: în cazul barbituricelor acţiunea deprimantă SNC creste rapid până la narcoză completă

efectele deprimante centrale cresc cu doza în mod abrupt şi într-un interval mult mai restrâns între dozele farmacologic active şi dozele letale

Barbituricele cu durată scurtă de acţiune sunt mai toxice decât cele cu durată lungă de acţiune

MECANISME DE ACŢIUNE  Mecanism de acţiune complex  potenţează neurotransmisia inhibitoare mediată de GABA
MECANISME DE ACŢIUNE  Mecanism de acţiune complex  potenţează neurotransmisia inhibitoare mediată de GABA

MECANISME DE ACŢIUNE

Mecanism de acţiune complex

potenţează neurotransmisia inhibitoare mediată de GABA

GABA se formează prin decarboxilarea acidului

glutamic în cadrul şuntului GABA (o deviaţie a ciclului

acizilor tricarboxilici cuprinzând şi acidul α-cetoglutaric care trece prin transaminare, sub acţiunea TGO, în acid glutamic; acesta sub influenţa GAD (decarboxilaza acidului glutamic) se transformă prin decarboxilare în

GABA, care prin dezaminare oxidativă devine

semialdehidă succinică ce trece în acid succinic cu reintrarea în ciclul Krebs.

MECANISME DE ACŢIUNE  afinitate pt receptorii GABA A , se leagă de subunitatea alfa
MECANISME DE ACŢIUNE  afinitate pt receptorii GABA A , se leagă de subunitatea alfa

MECANISME DE ACŢIUNE

afinitate pt receptorii GABA A , se leagă de subunitatea alfa (loc de legare distinct de cel al GABA şi

benzodiazepinelor)

la nivelul canalului de clor a fost identificat un loc de legare al barbituricelor (şi al unor substanţe convulsivante ca picrotoxina).

Barbituricele cresc durata medie de deschidere a

canalului, spre deosebire de benzodiazepine care

cresc probabilitatea (frecvenţa) de deschidere a canalului.(justificarea toxicităţii crescute în supradozări comparativ cu benzodiazepinele)

blochează receptorii neurotransmiţătorilor excitatori

(receptorii glutamatului AMPA - acid α-amino-3-hidroxi-

5-metill-4-isoxazolpropionic) şi canalele membranare

dependente de potenţial (mai ales canalul rapid de sodiu, dar şi canalul lent de calciu).

SIMPTOMATOLOGIE  Intoxicaţia acută  Semne clinice – variabile, în funcţie de doză, durata de
SIMPTOMATOLOGIE  Intoxicaţia acută  Semne clinice – variabile, în funcţie de doză, durata de

SIMPTOMATOLOGIE

Intoxicaţia acută

Semne clinice – variabile, în funcţie de doză, durata de

acţiune, vârsta şi uzura organismului (afectare renală şi/sau hepatică).

faza de debut; semnele clinice apar după 10-60 minute de la ingerare: tulburări de comportament - „beţie barbiturică“ (prin mers ebrios, vorbire incoerentă)

Funcţie de doză, mai apar următoarele manifestări:

somnolenţă

cefalee

vertije

uneori greţuri şi vărsături.

În cazul dozelor foarte mari sau al unor asocieri

sinergizante (de exemplu cu clorpromazina) această fază poate lipsi, intoxicaţia debutând direct cu coma.

SIMPTOMATOLOGIE  faza de comă : stadii:  stadiul 0: stupuros, răspunde la comanda verbală
SIMPTOMATOLOGIE  faza de comă : stadii:  stadiul 0: stupuros, răspunde la comanda verbală

SIMPTOMATOLOGIE

faza de comă: stadii:

stadiul 0: stupuros, răspunde la comanda verbală

stadiul I: comă superficială asemănătoare unui somn adânc; răspunde la durere, dar nu la comanda verbală

stadiul II: nu răspunde la niciun fel de stimul, dar reflexele sunt conservate

stadiul III: fără reflexe, funcţiile vitale păstrate

stadiul IV: comă profundă cu deprimare respiratorie, circulatorie şi pierderea completă a sensibilităţii; fără reflexe, funcţiile vitale instabile

În cursul comei - manifestări care agravează intoxicaţia

acută: tulburări respiratorii (apnee, tuse), tulburări renale

(insuficienţă renală), tulburări cardiovasculare

(hipotensiune, tahicardie), hipotermie.

    Concentraţia Stadiul de conştientă   Gradul intoxicaţiei   sanguină (μg/mL)
    Concentraţia Stadiul de conştientă   Gradul intoxicaţiei   sanguină (μg/mL)
   

Concentraţia

Stadiul de

conştientă

 

Gradul intoxicaţiei

 

sanguină

(μg/mL)

Alertă

 

Nici un semn de depresie SNC

 

<6

Moleşeală

Toate

gradele

de

depresie

SNC

între

alertă

şi stupoare

8

Stupoare

Sedat considerabil dar sensibil la stimuli tactili şi verbali

14

Comă stadiul 1

Sensibili la stimuli dureroşi dar nu la stimuli verbali sau tactili; nici o perturbare în respiraţie şi presiunea sanguină

18

Comă stadiul 2

Inconştient, dar sensibil la stimuli dureroşi; nici o perturbare în respiraţia şi presiunea sanguină

22

Comă stadiul 3

Insensibil sau sensibil anormal (aberant) la stimuli dureroşi; respiraţie spontană lentă, superficială cu presiune sanguină joasă dar suficientă

26

Comă stadiul 4

Insensibil sau sensibil aberant la stimuli dureroşi; apnee şi insuficienţă respiratorie; presiune sanguină insuficientă

34

SIMPTOMATOLOGIE  indiferent de subtipul barbituric, accidentul toxic major - deprimarea respiratorie  Cu mărirea
SIMPTOMATOLOGIE  indiferent de subtipul barbituric, accidentul toxic major - deprimarea respiratorie  Cu mărirea

SIMPTOMATOLOGIE

indiferent de subtipul barbituric, accidentul toxic major - deprimarea respiratorie

Cu mărirea dozelor se instalează dezechilibrul acido-bazic.

prin acţiune deprimanta directa asupra centrului termoregulator se produce hipotermia care potenţează la rândul ei acidoza, hipoxia şi şocul

Sistemul cv deprimat (hipoxie): puls rapid, slab, cianoză, piele rece,

scăderea diurezei

Deprimarea contractilităţii cardiace forţei de contracţie cu reducerea debitului cardiac + scăderea contractilităţii vasculare scăderea presiunii sanguine

scăderea tonusului şi motilităţii gastro-intestinale creşterea absorbţiei barbituricelor

in supradozare - vezicule flictenulare sau leziuni ale pielii de tip

bulă veziculară clară (flictenă) pe mîini (degete), maleole şi în jurul genunchilor (nu sunt observate numai în cazul barbituricelor, dar ele pot fi utile în diagnosticul diferenţial la un pacient inconştient)

revenirea din intoxicaţia barbiturică este de obicei completă (după tratament)

pot totuşi să apară complicaţii cauzatoare de moarte tardivă:

pneumonie, bronhopneumonie, abcese pulmonare, edem pulmonar şi cerebral, colaps circulator, blocaj renal ireversibil şi leziuni neurologice.

Intoxicaţia cronică  Dependenţa se poate instala la alcoolicii cronici care îşi combat tremurăturile mâinilor
Intoxicaţia cronică  Dependenţa se poate instala la alcoolicii cronici care îşi combat tremurăturile mâinilor

Intoxicaţia cronică

Dependenţa se poate instala la alcoolicii cronici care îşi combat tremurăturile mâinilor şi anxietatea luând

barbiturice.

dezvoltarea toleranţei pentru acţiunea hipnotică a barbituricelor (după 10 – 20 de zile de administrare regulată) – mecanism farmacocinetic, efect inductor enzimatic

nu se instalează toleranţă pentru efectele adverse; în abuzul cronic, deşi doza necesară obţinerii efectului se măreşte, sensibilitatea organismului la doza toxică rămîne aceeaşi

Se mentine sensibilitatea pentru efectul deprimant respirator

toleranţă încrucişată pentru mai multe barbiturice.

Intoxicaţia cronică  dependenţa fizică - la doze mari, timp îndelungat  zilnică mai mult
Intoxicaţia cronică  dependenţa fizică - la doze mari, timp îndelungat  zilnică mai mult

Intoxicaţia cronică

dependenţa fizică - la doze mari, timp îndelungat

zilnică mai mult de o lună 400-600 mg barbiturice cu durată scurtă de acţiune - întreruperea medicaţiei poate fi urmată, după 24-48 de ore, de apariţia sindromului de abstinenţă - retragere (în cazuri grave este asemănător cu manifestările din marele rău epileptic)

forma uşoară şi medie - sindromul de abstinenţă se manifestă prin

nelinişte, agitaţie, tremurături ale extremităţilor, tahicardie, mialgii,

transpiraţii, astenie, ameţeli, insomnie, greţuri şi vărsături, febră, colaps cardiovascular, uneori confuzii, delir şi halucinaţii.

cazuri grave: tablou clinic oarecum asemănător cu cel din delirium tremens (vărsături, hipotensiune, pirexie, tremor, dezorientare, halucinaţii)

semn sever şi de prognostic nefavorabil -crizele comiţiale (perturbarea pragului convulsivant)

sindromul de abstinenţă la sedative, este asemănător cu cel de la alcool a fost denumit de tip alcool-barbiturice.

sindromul de abstinenţă nu apare dacă se recurge la scăderea treptată a dozelor

În cazul barbituricelor cu durată lungă de acţiune, sindromul de abstinenţă este atenuat.

Derivaţii barbiturici şi tiobarbiturici  INTERACŢIUNI: al coolul potenţează acţiunea barbituricelor (ingerare
Derivaţii barbiturici şi tiobarbiturici  INTERACŢIUNI: al coolul potenţează acţiunea barbituricelor (ingerare

Derivaţii barbiturici şi tiobarbiturici

INTERACŢIUNI: alcoolul potenţează acţiunea barbituricelor (ingerare concomitentă comă cu prognostic grav).

TRATAMENT

Intoxicaţia acută

vărsături (intoxicatul conştient)

spălătură stomacală cu suspensie de cărbune activat (la fenobarbital clearence-ul creşte mult după doze multiple de cărbune activat).

Hemodializa şi diureza alcalină scad mult mai rapid concentraţia sanguină toxică în cazul fenobarbitalului faţă de barbituricele cu durată scurtă de acţiune.

Alcalinizarea urinii cu (NaHCO

sau THAM) accelerează

3

eliminarea fenobarbitalului dar nu şi a celorlalte barbiturice. (At! supraîncărcare volemică şi edem pulmonar)

Hemoperfuzia are eficacitate superioară hemodializei în cazul intoxicaţiei cu barbiturice de durată scurtă şi medie de acţiune.

În coma profundă se iau măsuri de reanimare şi terapie

intensivă.

Derivaţii barbiturici şi tiobarbiturici  TRATAMENT  Intoxicaţia acută  Mult timp s- a practicat
Derivaţii barbiturici şi tiobarbiturici  TRATAMENT  Intoxicaţia acută  Mult timp s- a practicat

Derivaţii barbiturici şi tiobarbiturici

TRATAMENT

Intoxicaţia acută

Mult timp s-a practicat administrarea în prima fază a unor antidoturi

antagoniste ca lobelină, bemegrid sau substanţe excitante SNC (de exemplu picrotoxină); acestea stimulează însă centrii respiratori bulbari pentru o perioadă de timp scurtă, după care efectele devin contrarii

întrucât ele accentuează deprimarea respiratorie prin creşterea consumului de oxigen la nivelul centrilor respiratori; în cazul picrotoxinei are loc chiar anihilarea inhibiţiei centrale produsă de doze mari de

barbiturice, dar stimularea este urmată de deprimare (care se

supraadaugă celei barbiturice) care poate duce la moarte prin insuficienţă respiratorie şi/sau cardiacă (de altfel, astăzi se ştie că picrotoxina are practic aceeaşi receptori ca şi derivaţii barbiturici).

Intoxicaţia cronică

Se înlocuieşte barbituricul cu un altul, se micşorează dozele, se măreşte intervalul între administrări. Se recurge apoi la un hipnotic nebarbituric cu

pericol mai mic de dependenţă.

Aceste măsuri trebuie luate şi în cazul observării episoadelor de porfirie cutaneo-tardă la indivizi care abuzează cronic de fenobarbital; acesta, ca şi alcoolul şi fenitoina sunt recunoscuţi ca factori precipitanţi ai acestei afecţiuni la indivizi cu o deficienţă moştenită în uroporfinogen- decarboxilază, enzimă importantă în biotransformarea hemului.

Bromoval O NH 2 Br C CH 3 NH C CH CH CH 3 O
Bromoval O NH 2 Br C CH 3 NH C CH CH CH 3 O

Bromoval

O

NH 2 Br C CH 3 NH C CH CH CH 3 O
NH 2
Br
C
CH 3
NH
C
CH
CH
CH 3
O

bromoval

2-bromizovalerianiluree

Hipnotic nebarbituric

BIOTRANSFORMARE

hidroliză (este o monoureidă) cu formare de acid α- bromizovalerianic şi uree:

O

NH 2 Br C CH 3 NH C CH CH CH 3 O
NH 2
Br
C
CH 3
NH
C
CH
CH
CH 3
O
H OH
H
OH

O

C
C

NH

2

+ H O

NH

2

Br CH 3 C CH CH CH 3 O
Br
CH 3
C
CH
CH
CH 3
O
Bromoval  Acţiunea toxică şi simptomatologia - asemănătoare celor din intoxicaţia barbiturică.  cazuri de
Bromoval  Acţiunea toxică şi simptomatologia - asemănătoare celor din intoxicaţia barbiturică.  cazuri de

Bromoval

Acţiunea toxică şi simptomatologia -

asemănătoare celor din intoxicaţia barbiturică.

cazuri de hepatita şi pancreatita, consecutiv unor supradoze de bromoval (Kageyama Y., Yamanchi H., NakayamaS., 1990).

BVU este folosit pe scară largă în Japonia, alături de alte monoureide hipnotice ca BDU (brom-dietil- acetiluree) şi AIU (alil-izopropil-uree); semnalate mai multe intoxicaţii acute produse de aceste hipnotice.

Folosirea îndelungată, în doze mari dependenţă asemănătoare celei produse de alcool.

Sindromul de abstinenţă survine la mai puţin de 24

ore după întreruperea medicaţiei.

Simptome: anxietate, senzaţie de slăbiciune, tremor, convulsii şi fenomene psihotice, asemănătoare celor din abstinenţa alcoolică.