PLANUL LUCRRII

Partea I- Teoria Liberttii de exprimare 1. Reglementri interne i internaionale ale libertii de exprimare 2. Sfera proteciei libertii de exprimare 2.1. Libertatea de opinie 2.2. Libertatea de informare 2.3. Regimul autorizaiilor 3. Titularii dreptului la libertatea de exprimare 4. Restriciile ce pot fi aduse libertii de exprimare 4.1. Restrngerea s fie prevzut de lege 4.2. Restrngerea s urmareasc un scop legitim 4.3. Restrngerea s fie necesar ntr-o societate democratic Partea a II-a- Jurisprudena CEDO 1. Cazul SUNDAY TIMES contra REGATULUI UNIT- Interdicie dat unui periodic de a publica informaii asupra unor procese civile n curs
2. Cazul CUMPN i MAZRE contra ROMNIEI- Libertatea presei. Informaii false 3. Cazul DALBAN contra ROMNIEI- Publicarea unor informaii din rapoarte oficiale

Concluzii Bibliografie

Partea I

TEORIA LIBERTATII DE EXPRIMARE

1. REGLEMENTARI INTERNE SI INTERNATIONALE ALE LIBERTATII

DE EXPRIMARE
Libertatea cuvantului nu poate fi inteleasa numai ca o absenta a interdictiei de care profita doar o minoritate infima (oameni de presa, politicieni). Comunicarea fiind o nevoie esentiala a fiintei umane, dreptul la comunicare se impune ca un drept recunoscut indivizilor, grupurilor si natiunilor de a face schimb de mesaje de orice fel, prin orice mijloc de expresie. Numerosi cercetatori au pus in lumina diferite valori si scopuri pe care le serveste libertatea de exprimare. Astfel, a fost evidentiata importanta protejarii presei care sa pondereze puterea guvernului, dar in acelasi timp s-a subliniat importanta libertatii de exprimare ca modalitate de a dezvolta o societate toleranta. In absenta unei teorii unice, s-ar putea s-ar putea adopta sugestia conform careia libertatea de exprimare ar subsuma mai multe principii. Un prim principiu reflecta finalitatea guvernarii democratice, interzicand guvernului sa suprime discursul ideologic si politic formulat de critici. Un al doilea principiu este justificat de cautarea adevarurilor pe piata ideilor, protejand cercetarea stiintifica. Iar un al treilea principiu protejeaza afirmarea de sine, aparand expresia artistica. Libertatea de exprimare nu este o idee noua in istoria gandirii, desi trebuie remarcat faptul ca boom-ul informational si mediatic pe care il cunoaste societatea moderna ii atribuie o importanta fara precedent. Dreptul la expresie si la o presa libera era o manifestare a ideilor iluministe si arata increderea in ratiunea umana, care a depasit modul feudal de raportare la viata sociala. In 1790, in urma Revolutiei Franceze au fost votate articolele 17 si 18 din Constitutia Franceza, care stipulau: Comunicarea libera a gandurilor si a opiniilor este unul din drepturile cele mai pretioase ale omului. Orice cetatean poate vorbi, scrie, tipari cu conditia sa raspunda la abuzul acestei libertati in cazurile prevazute de lege1 In dreptul intern, libertatea de exprimare este reglementata de Constitutia Romaniei, in calitate de lege fundamentala a statului roman. Astfel, art.30 trateaza in mod distinct problematica libertatii de exprimare, delimitand-o de alte categorii de libertati fundamentale ale omului: Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt iviolabile2 Art.29 alin (1), determina in mod imperativ ca libertatea gandirii si a opiniilor nu pot fi ingradite sub nici o forma, iar nimeni nu poate fi constrans sa gandeasca altfel decat conform propriilor principii. Pe plan international, gasim reglementata libertatea de exprimare in art.19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: orice individ are dreptul la libertatea de opinie
1 2

Ana Maria Bianov, Legislatia comunicarii , Editura Univestitatii Transilvania, Brasov, 2008 Constitutia Romaniei

si de exprimare, ceea ce implica dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale si acela de a cauta, de a primi si de a raspandi, fara consideratii de frontiera, informatii si idei prin orice mijloc de exprimare.1 Inspirata din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in art.9 alin. (1) arata ca: orice persoana are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerile, precum si de a-si manifesta religia sau convingerea in mod individual sau colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamant, practici si indeplinirea ritualurilor.2 De asemenea, Pactul International Relativ la Drepturile Civile si Politice afirma in art.19 ca: 1. Nimeni nu poate sa aiba de suferit din cauza opiniilor sale. 2. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare; aceste drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita ori artistica sau orice alt mijloc, la alegerea sa. 3. Exercitarea libertatilor prevazute in paragraful 2 al prezentului articol comporta obligatii si raspunderi speciale. In consecinta, ea poate fi supusa anumitor limitari care trebuie insa stabilite in mod expres prin lege si care sunt necesare: a) respectarii drepturilor sau reputatiei altora b) apararii securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii sau moralitatii publice. Art.20 alin. (2) din Constitutia Romaniei prevede: Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia situatiei in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile Libertatea de exprimare, ca drept politic, este consacrata in Conventia Europeana a Drepturilor Omului in art.10 astfel: 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie de a primi sau a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica Statele sa impuna societatilor de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune un regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute intr-o societate democratica, constituie masuri necesare pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii, a moralei, a reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea informatiilor confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti. Libertatea de exprimare sta la baza notiunii de societate democratica, ce sintetizeaza sistemul de valori pe care este cladita Conventia. Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una din conditiile progresului societatii si a implinirii individuale a membrilor sai. Curtea Europeana a Drepturilor Omului afirma ca ideea de democratie nu se rezuma la domnia opiniei majoritatii, ci implica intr-o egala masura respectul pentru minoritati, tolerarea manifestarilor izolate sau excentrice, necesitand abordarea relatiei individ- colectivitate dintr-o perspectiva liberala.
1

Institutul Roman pentru Drepturile Omului Principalele Instrumente Internationale priind Drepturile Omului la care Romania este parte Volumul I- Instrumente Universale, Bucuresti, 2002 2 Conventia Europeana a Drepturilor Omului

In acelasi timp, in opinia Curtii Europene libertatea de exprimare serveste unui dublu deziderat: acela al indeplinirii individuale a fiecaruia, dar in acelasi timp, libertatea de exprimare prezinta o insemnata functie instrumentala, constituind un mijloc extrem de util de asigurare a bunei functionari a unei societati deschise si pluraliste, si in special a unei democratii reprezentative. Totodata, analizand efectele juridice ale aplicarii dispozitiilor internationale in materia drepturilor omului, observam ca libertatea de exprimare are atat o directie verticala, intrucat ea trebuie respectata de institutiile ierarhic superioare ale statului, cat si o directie orizontala, care se refera la ceilalti indivizi care se manifesta in cadrul unei societati. In consecinta, dreptului libertatii de exprimare ii corespunde obligatia corelativa si negativa a statului de a nu face ceva prin care sa aduca atingere acestui drept, precum si obligatia corelativa si pozitiva a celorlalti particulari de a asigura prin activitatile pe care le intreprind, respectarea acestuia. Pactul International Relativ la Drepturile Civile si Politice stabileste in continutul sau ca exercitarea libertatii de exprimare presupune anumite raspunderi si obligatii, in sensul respectarii drepturilor si reputatiei persoanei, cat si a sigurantei nationale. Libertatea de exprimare nu este un drept absolut, se permite restrangerea exercitarii acestuia in ipoteza in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva anumitor valori, pe care statul le poate apara in mod legitim, sau impotriva democratiei. Se includ in sfera protectiei art.10 din Conventie cuvinte, imagini, sunete transmise prin intermediul suportului tiparit, al radioului, televiziunii, cinematografiei, etc. .Desi nu exista o jurisprudenta in acest sens, se pare ca si informatia difuzata prin internet va fi acoperita de art.10. Aria de acoperire a libertatii de exprimare aparata de Conventie este foarte mare, incluzand toate formele de discurs artistic, politic, comercial sau referitor la probleme de interes public.1

2. SFERA PROTECTIEI LIBERTATII DE EXPRIMARE

Ana Maria Bianov, Legislatia comunicarii , Editura Univestitatii Transilvania, Brasov, 2008

2.1. Libertatea de opinie. Constituie elementul clasic al libertatii de expresie si presupune ca nici o persoana sa nu poata fi urmarita pentru opiniile sale. Art.10 paragraful 1 din Conventie stipuleaza ca libertatea de expresie include libertatea de opinie, precum si libertatea de a primi si de a comunica informatii. Libertatea de opinie este protejata in stransa legatura si cu libertatea de gandire si constiinta (articolul 9). In practica, a aparut problema libertatii de opinie a unor categorii de persoane, in special a functionarilor publici. Libertatea de opinie a acestora poate fi limitata, ei avand, prin natura functiei lor, o asa numita obligatie de neutralitate si de rezerva . Articolul 10 garanteaza fiecaruia posibilitatea de a avea si de exprima o opinie, fie ea minoritara sau chiar socanta. Judecatorii europeni au insistat asupra faptului ca este indiferenta daca opinia emisa este conforma cu mentalitatea generala sau daca este bine primita de aceasta. Articolul 10 si, in general democratia nu s-ar putea impaca cu un tip unic de gandire sau cu ceea ce se numeste corect din punct de vedere politic (politically correct). Abuzul de drept ar putea fi invocat in masura in care libertatea acordata este utilizata pentru a incalca alte libertati. Cu toate acestea, cu exceptia cazurilor expreme, protectia libertatii de exprimare ramane deosebit de puternica. Aceasta libertate de opniei este garantata oricarei persoane (inclusiv detinutilor- in acest sens- Yankov c. Bulgaria 11 decembrie 2003) 2.2. Libertatea de informare. Este un drept al oricarei persoane fizice sau juridice, fara a se tine seama de natura lucrativa sau nelucrativa a scopului urmarit.1 Libertatea de informare este, poate, cel mai important si invocat element al libertatii de exprimare. In sfera acestei libertati nu intra, potrivit jurisprudentei de la Strasbourg, dreptul de a avea acces la orice informatii si nici pe acela de a cauta astfel de informatii. Curtea a aratat insa ca statul are obligatia de a nu impiedica accesul la informatii disponibile, care nu sunt secrete sau confidentiale. Dreptul de a comunica informatii nu include si dreptul de acces la mijloacele de comunicare- de exemplu acordarea de spatiu in ziare, a timpului de antena etc. . Cu toate acestea, impiedicarea discriminatorie a accesului la mijloacele de comunicare ar putea constitui incalcare a art.10, combinat cu art.14 al Conventiei. Textul art.10 face distinctia intre informatii si idei- libertatea de exprimare nu este limitata la date factuale, verificabile, ci include opinii personale, critici, speculatii- numite generic de catre Curte judecati de valoare Libertatea de a primi si comunica informatii implica interzicea oricarui sistem de cenzura, chiar daca libertatea de expresie in general si libertatea presei in special nu pot exista fara anumite limite prevazute de lege. 2.3. Regimul autorizatiilor. Art.10 parag.1 precizeaza ca statele pot supune intreprinderile de radio, cinema sau televiziune unui regim de autorizatii sau licente. La inceput, aceasta prevedere a fost interpretata in mod restrictiv, in favoarea unui control mai strict din partea statelor, dar ulterior s-a trecut la o interpretare mai liberala. In contextul evolutiei ideilor si mentalitatilor, regimul de autorizatii nu mai este considerat ca o exceptie de la principiul libertatii de informare, ci mai mult ca o completare a protectiei acestuia. Statul nu poate avea,
1

Frederic Sudre, Drept european si international al Drepturilor Omului, Editura Polirom, Bucuresti, 2006

asadar, o putere discretionara in aceasta privinta. El trebuie sa actioneze in asa fel incat sa ocroteasca libertatea informatiei. De exemplu, statul trebuie sa lupte impotriva concentrarilor excesive ale mijloacelor de informare (monopol), care reduc libertatea de alegere a cititorului/telespectatorului/ascultatorului si pluralismul informational si cultural.1

3. TITULARII DREPTULUI LA LIBERTATEA DE EXPRIMARE

In ceea ce priveste titularii libertatii de exprimare, trebuie spus ca de dreptul garantat in art.10 se bucura atat persoanele fizice, cat si cele juridice. Asfel, in cauza Autronic AG c. Elvetiei Curtea a respins argumentul guvernului elvetian care contesta aplicabilitatea art. 10 in cazul unei persoane juridice, motivand ca nici statutul si nici caracterul comercial al operatiunilor, nici chiar natura libertatii de exprimare nu ar putea impiedica societatea reclamanta sa beneficieze de art.10 al Conventiei. Aceasta se aplica oricarei persoane fizice sau juridice. De asemenea, in cauza Plon c. Frantei Curtea arata ca (...) editorii, fie ca se asociaza sau nu continutului lucrarilor pe care le publica, participa in totalitate la exercitarea libertatii de exprimare furnizand un suport autorilor. In cauza Seurot c. Frantei Curtea mentioneaza ca principiile fundamentale care se degaja din hotararile sale referitoare la art.10 sunt aplicabile de asemenea functionarilor publici si, mai general agentilor publici, oricare ar fi natura raportului juridic dintre agent si administratie. In cauza Stefan Harabin c. Slovaciei, in care reclamantul era presedintele Curtii Supreme din acel stat, Curtea a constatat ca statutul de care se bucura reclamantul in calitate de presedinte al Curtii Supreme nu-l priva de protectia art.10. Militarii beneficiaza si ei de libertatea garantata de art.10, in cauza Grigoriades c. Greciei Curtea afirmand ca articolul 10 nu se opreste la portile cazarmilor De asemenea, din punctul de vedere al parag.1, este indiferenta calitatea speciala pe care o au acestea. Totusi, statutul special al anumitor persoane (de exemplu: militarii, detinutii, functionarii publici, respectiv ziaristii, oamenii politici etc.) poate restrange sau mari protectia acordata dreptului lor.2

4. RESTRICTIILE CE POT FI ADUSE LIBERTATII DE EXPRIMARE

1 2

Bianca Selejean- Gutan, Protectia Europeana a Drepturilor Omului Editia 2, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006 Dragos Bogdan, Mihai Selegean, Drepturi si libertati fundamentale in jurisprudenta Curtii europene a Drepturilor Omului, Editura All Beck, Bucuresti, 2005

In literatura de specialitate se analizeaza restrictiile speciale (cele prevazute de parag.2 al art.10) si restrictiile generale prevazute de art.151, 162 si 173 din Conventie. Paragraful 2 al art.10 permite statelor sa aduca limitari formelor de manifestare a libertatii de exprimare cu conditia sa respecte cerintele impuse de Conventie pentru valabilitatea acestora. Odata stabilita aplicabilitatea art.10, deci dupa ce s-a constatat ca a avut loc o ingerinta4 in dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, Curtea afirma ca limitarea adusa de stat este contrara Conventiei daca nu indeplineste cele trei conditii cumulative enumerate in paragraful 2: sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca cel putin unul dintre scopurile legitime prevazute de textul Conventiei si sa fie necesara, intr-o societate democratica, pentru atingerea acestui scop. In momentul in care se constata neindeplinirea uneia dintre aceste conditii, Curtea va constata incalcarea Conventiei fara a mai continua examinarea celorlalte.5 4.1. Restrangerea sa fie prevazuta de lege. Conditii cu privire la lege. Si in aceasta materie, in jurisprudenta sa, jurisdictia europeana impune ca legea care limiteaza libertatea de exprimare sa intruneasca anumite calitati, anume sa fie accesibila si previzibila. Asadar, in primul rand, este necesar ca legea sa fie suficient de accesibila: cetateanul obisnuit trebuie sa dispuna de informatii suficiente, in circumstantele cauzei, cu privire la existenta si continutul normelor juridice aplicabile intr-un caz determinat. In al doilea rand, expresia prevazuta de lege presupune si o alta conditie, aceea ca aceasta sa fie previzibila: poate fi considerata lege in sensul art.10 parag.2, o norma enuntata cu suficienta precizie pentru a permite destinatarului ei -cetateanul- sa-si regleze conduita sociala, la nevoie prin recurgerea la sfaturi de specialitate; el trebuie sa fie in masura sa poata prevedea, in conditii rezonabile si la un nivel rezonabil in circumstantele cauzei, consecintele ce pot decurge dintr-un act concret. 4.2. Restrangerea sa urmareasca un scop legitim.
1

Art.15.Derogare n caz de stare de urgen: 1. n caz de rzboi sau de alt pericol public ce amenin viaa naiunii, orice nalt parte contractant poate lua msuri care derog de la obligaiile prevzute de prezenta convenie, n msura strict n care situaia o cere i cu condiia ca aceste msuri s nu fie n contradicie cu alte obligaii care decurg din dreptul internaional(...) 3. Orice nalt parte contractant ce exercit acest drept de derogare l informeaz pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la msurile luate i la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, s informeze pe secretarul general al Consiliului Europei i asupra datei la care aceste msuri au ncetat a fi n vigoare i de la care dispoziiile conveniei devin din nou deplin aplicabile. 2 Art.16. Restricii ale activitii politice a strinilor: Nici o dispoziie a art. 10, 11 i 14 nu poate fi considerat ca interzicnd naltelor pri contractante s impun restrngeri activitii politice a strinilor. 3 Art.17. Interzicerea abuzului de drept: Nici o dispoziie din prezenta convenie nu poate fi interpretat ca implicnd, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfura o activitate sau de a ndeplini un act ce urmrete distrugerea drepturilor sau a libertilor recunoscute de prezenta convenie sau de a aduce limitri mai ample acestor drepturi i liberti dect acelea prevzute de aceast convenie. 4 Orice atingere adusa de autoritatile publice exercitiului libertatii de exprimare, sub forma unor formalitati, conditii, rastrangeri sau sanctiuni, constituie o ingerinta in dreptul consacrat de art.10, indiferent daca ea este anterioara (o interzicere a difuzarii unei carti) sau ulterioara (o condamnare penala pentru calomnie) exercitarii acestuia. 5 Dragos Bogdan, Mihai Selegean, Drepturi si libertati fundamentale in jurisprudenta Curtii europene a Drepturilor Omului, Editura All Beck, Bucuresti, 2005

O alta conditie a compatibilitatii unei ingerinte statale cu dispozitiile Conventiei este aceea ca ea sa urmarreasca un scop legitim. Este vorba de unul dintre scopurile care vizeaza protectia unor interese de ordin social sau individual. In jurisprudenta lor, atat Curtea cat si fosta Comisie au luat in considerare sau un singur scop bine definit, sau cumulativ, mai multe scopuri avute in vedere prin actiunea autoritatilor publice, ce s-a concretizat intr-o limitare a libertatii de exprimare a unei persoane. Fosta Comisie a decis ca reprezinta un asemenea scop protectia securitatii nationale, in situatia condamnarii unor persoane pentru distribuirea de manifeste prin care militarii erau indemnati sa dezerteze, iar confiscarea unor reviste ce reproduceau acte homosexuale cu minori are tot un asemenea scop, ce consta in protejarea moralei publice.1 4.3. Restrangerea sa fie necesara intr-o societate democratica. Aceasta este cea mai importanta cerinta pe care statul trebuie sa o indeplineasca in momentul in care se restrange libertatea de exprimare a indivizilor. Sintagma necesara intr-o societate democratica a fost pentru prima oara explicata de Curte in cauza Handyside c. Marii Britanii, in sensul ca desi adjectivul necesar nu este sinonim cu indispensabil, nici nu are flexibilitatea unor expresii ca admisibil,normal, util, rezonabil sau oportun, adjectivul necesar implica faptul ca ingerinta in cauza trebuie sa corespunda unei nevoi sociale imperioase. In consecinta, asa cum rezulta din jurisprudenta Curtii, analiza necesitatii unei masuri ce afecteaza libertatea de exprimare, pentru a duce la concluzia compatibilitatii cu prevederile Conventiei, trebuie sa evidentieze faptul ca aceasta raspundea unei nevoi sociale imperioase care a determinat adoptarea ei. De asemenea, motivele invocate de autoritatile nationale pentru a o justifica trebuie sa fie pertinente si suficiente, iar masura in cauza trebuie sa fie proportionala cu scopul ei legitim urmarit.2

Partea a II-a

JURISPRUDENTA
1

Corneliu Barsan, Conventia europeana a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Vol. I Drepturi si libertati, Editura All Beck, Bucuresti, 2005 2 Dragos Bogdan, Mihai Selegean, Drepturi si libertati fundamentale in jurisprudenta Curtii europene a Drepturilor Omului, Editura All Beck, Bucuresti, 2005

CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

1. Cazul SUNDAY TIMES contra REGATULUI UNIT- Interdictie data unui periodic de a publica informatii asupra unor procese civile in curs Cauza de referinta in materia libertatii de a primi si de a difuza informatii este Sunday Times c. Regatul Unit, din anul 1979- nu este protejat doar un drept de a exprima opinii si transmite informatii, ci si un drept independent al publicului de a primi aceste informatii. Din 1959 pana in 1962 mai mult de sute de copii se nasc in Regatul Unit cu malformatii grave care s-ar datora faptului ca mamele au luat, in timpul sarcinii, thalidomida sub forma de tranchilizante sau somnifere. Ca urmare, multi parinti cheama in justitie fabricantul si vanzatorul de thalidomida din Regatul Unit, Distillers Company (Biochemicals) Ltd. La 24 septembrie 1972, saptamanalul britanic The Sunday Times publica un articol intitulat Copiii nostri victime ale thalidomidei: o rusine pentru tara si isi anunta intentia de a insera, peste putin timp, in coloanele sale un istoric al tragediei, precum si despre fabricarea si testarea thalidomidei in anii 1956-1961 Distillers adreseaza la Attorney-General plangeri oficiale conform carora articolele respective constituie sau ar constitui un contempt of Court ofensa adusa Curtii, litigiul ramanand in instanta. Attorney-General decide atunci sa ceara la High Court sa interzica publicarea noului articol preconizat. El obtine castig de cauza in noiembrie 1972. In baza apelului societatii Times Newspapers Ltd., Court of Appeal modifica ordonanta emisa de High Court, dar ca urmare a recursului facut de Attorney-General, Camera Lorzilor restabileste in unanimitate interdictia, la 18 iulie 1973. Ea pune concluzia ca publicarea proiectului articol ar constitui un contempt of court in sensul ca ar crea la public o prejudecata o prejudecata privind rezultatul procedurii judiciare in curs intre petitionari si Distillers, inclusiv pentru negocierile in vederea unei reglementari amiabile. Injonctiunea este ridicata definitiv in 1976. Creatie a common law, dreptul de contempt of Court urmareste sa protejeze nu demnitatea judecatorilor, ci administrarea justitiei: el permite tribunalelor sa intervina pentru a impiedica sau reprima un comportament de natura sa o impiedice, sa-i dauneze sau sa-i zadarniceasca un caz dat sau in general. Fara exceptii, contempt of Court constituie o infractiune pasibila de inchisoare sau amenda, fara limita de durata si nici de suma, sau de obligatia de a varsa o cautiune drept garantie de conduita corecta; pedeapsa sau -cum este in cazul in spetainterdictia de publicare poate fi pronuntata la terminarea unei proceduri sumare, desfasurata fara jurati. Editorul (Times Newspapers Ltd.), redactorul-sef (dl Harold Evans) si un grup de ziaristi de la Sunday Times sesizeaza Comisia, la 19 ianuarie 1974. Ei sustin ca interdictia pronuntata de catre High Court si confirmata de catre Camera Lorzilor, precum si principiile pe care se bazeaza decizia ultmei, incalca art.10 din Conventie.

Hotararea din 26 aprilie 1979 (plenul Curtii)

Dupa ce s-a referit la jurisprudenta sa, Curtea afirma ca ii este necesar sa examineze faptul ca petitionarii denuntau o violare a art.10 rezultand din injonctiunea jurisdictiilor engleze. In acest scop ea trebuie sa verifice daca amestecul in libertatea de exprimare a petitionarilor indeplinea trei conditii. Prima conditie: era amestecul prevazut prin lege? Nu- pledau petitionarii, din cauza generalitatii excesive a dreptului de contempt of Court si a caracterului novator al principiilor enuntate de Camera Lorzilor. Curtea constata ca lege este un cuvant care include, in acelasi timp, atat dreptul scris cat si dreptul nescris. In vederile sale, cetateanul trebuie sa dispuna si de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevada intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea intr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, in acelasi timp, accesibila si previzibila. Curtea pune concluzia, pornind de la faptele cauzei, ca aceste doua conditii sunt indeplinite si ca amestecul era deci prevazut prin lege. A doua conditie: raspundea ingerinta unui scop legitim din perspectiva art.10 parag.2? Da- raspunde Curtea: regulile contempt of Court in general ca si ordinul impotriva Times Newspapers Ltd., urmareau garantarea autoritatii puterii judecatoresti A treia conditie: este amestecul necesar, intr-o societate democratica, pentru a atinge acest tel? Curtea considera ca publicarea proiectului articol, fara indoiala, nu ar fi facut niciodata sa creasca presiunile care se exercitau deja asupra Distillers, pentru a o impinge spre o reglementare amiabila mai generoasa fata de parinti si care, chiar daca ar fi putut determina pe anumiti cititori sa-si formuleze o parere asupra pretinsei neglijente a Distillers, aceasta nu ar fi daunat autoritatii puterii judecatoresti. Cu o slaba majoritate (11 voturi pentru, 9 impotriva), Curtea pune concluzia ca amestecul nu corespunde unei nevoi sociale atat de imperioase pentru a-i da intaietate fata de interesul pubvlic privind libertatea de exprimare; nebazandu-se deci pe motive suficiente, prin prisma art.10 parag.2, el nu era nici proportional cu scopul legitim urmarit si nici necesar, intr-o societate democratica, pentru a garanta autoritatea puterii judecatoresti. De aceea, a existat o violare a art.10 In afara de aceasta, Curtea hotaraste ca nu a existat o discriminare contrara art.14 combinat cu art.10: absenta oricarei masuri fata de alte ziare nu este suficienta pentru a dovedi o discriminare in detrimentul lui Sunday Times, iar datoriile si responsabilitatile respective ale presei si ale parlamentarilor sunt funciar diferite (unanimitate).1

2. Cazul CUMPANA si MAZARE contra ROMANIEI- Libertatea presei. Informatii false

Vincent Berger, Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilo Omului, Editia a 3-a, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2001

10

Primarul municipiului Constanta a autorizat firma "Vinalex" sa asigure serviciile de ridicare, transport si depozitare a vehiculelor stationate neregulamentar pe drumul public. La 16 decembrie 1992 a fost incheiat un contract de asociere intre primarie si firma respectiva, semnat, in numele autorittilor, de viceprimar (in continuare D.M.) si de jurista primariei (in continuare doamna R.M.). Printr-o scrisoare din 1 aprilie 1994, primarul municipiului Constanta a solicitat firmei "Vinalex" sa puna capat activittilor desfasurate in temeiul contractului, informnd-o cu aceasta ocazie ca analizeaza posibilitatea rezilierii contractului. La 12 aprilie 1994, reclamantii, jurnalisti de profesie, au publicat in ziarul local "Telegraf", al carui redactor-sef era al doilea reclamant, un articol intitulat "Fostul viceprimar D.M. si actuala judecatoare R.M., prin concurs de infractiuni, au realizat escrocheria Vinalex". Numele fostului viceprimar si al fostei juriste a primariei, doamna R.M., care devenise intre timp judecator, figurau integral in titlu si in textul articolului. Articolul era nsotit de fotografia unei masini de politie prezente la ridicarea unui vehicul stationat neregulamentar pe drumul public, de fotocopii de pe extrase din contractul de asociere, precum si de o caricatura reprezentand un barbat si o femeie, brat la brat, carand un sac inscriptionat "Vinalex", plin cu bancnote. Dialogul dintre cele doua personaje era urmatorul: "Mai R [diminutivul prenumelui doamnei R.M.], lasa c-ai facut treaba buna, tot am scos cat am fost viceprimar, ceva lovele, de-o America... D [diminutivul prenumelui fostului viceprimar] ... daca tu te faci avocat, io ma fac judecatoaresi-o rezolvam de-un mapamond ..." La 14 aprilie 1994, dupa aparitia articolului, doamna R.M. i-a dat n judecata pe reclamanti la Judecatoria Constanta pentru insulta si calomnie. Ea s-a plans, in special, de caricatura care nsotea articolul, care o nftisa ca pe o "dama, avandu-se grija ca fusta sa fie destul de scurta, pentru a-mi evidentia anumite elemente, cu care am fost dotata, in semn de batjocura, la bratul unui barbat incarcat cu un sac de bani". A afirmat ca articolul, desenul si dialogul dintre personaje au indemnat cititorii sa creada ca avea relatii intime cu D.M. si a subliniat ca atat ea, cat si fostul viceprimar erau casatoriti, fiecare cu altcineva. Al doilea reclamant a declarat c isi asuma intreaga raspundere pentru ceea ce publicase in ziarul pe care-l conducea in calitate de redactor-sef. El a explicat, cu privire la caricatura, ca aceasta este un mijloc de critica folosit in mod curent n presa si ca nu a intentionat sa aduca atingere reputatiei reclamantei. A mai subliniat, in final, ca nu doreste sa incheie o tranzactie cu partea vatamata, dar c este gata sa publice un articol in favoarea acesteia, daca aceasta dovedeste ca ceea ce a publicat era fals. La 17 mai 1995 instanta a ramas in pronuntare, dupa ce a constatat c nici reclamantii, desi legal citati, nici avocatul acestora nu s-au prezentat. Printr-o hotarare din aceeasi zi, instanta a apreciat ca reclamantii s-au fcut vinovati de insulta si calomnie si i-a condamnat la 3 luni inchisoare pentru insulta si 7 luni inchisoare pentru calomnie si a dispus executarea pedepsei mai severe, si anume 7 luni de inchisoare. Instanta a aplicat si pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii tuturor drepturilor civile prevazute in art. 64 din Codul penal. Instanta a impus, de asemenea, reclamantilor interzicerea exercitarii profesiei de jurnalist pentru o perioad de un an dupa executarea pedepsei cu inchisoarea. Reclamantii au declarat recurs impotriva sentintei primei instante din 17 mai 1995. Prin Decizia din 2 noiembrie 1995, Tribunalul, dupa examinarea cauzei reclamantilor sub toate aspectele, potrivit art. 3856 din Codul de procedura penala, a mentinut hotararea primei

11

instante, pe care a considerat-o legala. Aceasta decizie, trimisa la arhiva n data de 23 noiembrie 1995, a ramas definitiva si executorie, nefiind supusa nici unei cai ordinare de atac. Procurorul General a dispus suspendarea executrii sentintei si a formulat un recurs n anulare, respins de ctre CSJ. Ulterior acestei decizii, reclamantii au fost gratiati de catre Presedinte. Hotararea din 17 decembrie 2004 (Marea Camera) Pentru a se pronuna n cauz, Curtea trebuie s in cont de un element important: rolul indispensabil de "cine de paz" care revine presei ntr-o societate democratic. Presa nu trebuie s depeasc anumite limite, innd n special de protecia reputaiei i drepturilor celuilalt. Totui i revine sarcina de a comunica, pentru ndeplinirea sarcinilor i responsabilitilor sale, informaii i idei asupra unor chestiuni politice, precum i asupra altor subiecte de interes general Trebuie constatat, n aceast privin, c articolul incriminat conine n principal informaii privind gestionarea fondurilor publice de ctre anumii alei locali i funcionari publici i, n special, privind anumite neregulariti care ar fi fost comise cu ocazia ncheierii unui contract de asociere ntre primrie i o societate privat, pentru imobilizarea vehiculelor staionate neregulamentar pe drumurile publice. n mod incontestabil, era vorba de un subiect de interes general pentru comunitatea local, pe care reclamanii aveau dreptul s-l aduc la cunotin publicului prin intermediul presei Ca i instanele naionale, Curtea noteaz c articolul litigios conine i afirmaii viznd-o direct pe doamna R.M., al crei nume complet figura chiar n titlul articolului i n numeroase locuri n cadrul acestuia Dac n virtutea rolului care i este acordat, presa are efectiv obligaia de a alerta publicul, atunci cnd este informat cu privire la existena unor presupuse ilegaliti comise de alei locali i funcionari publici, referirea la persoane determinate, cu menionarea numelor i funciilor acestora, implica pentru reclamani obligaia de a furniza o baz factual suficient. Cu att mai mult ar fi fost cazul n spe, avndu-se n vedere c era vorba de acuzaii grave referitoare la doamna R.M., de natur s angajeze rspunderea sa penal, cum a artat de altfel Curtea Suprem de Justiie n decizia sa din 9 iulie 1996. n aceast privin, trebuie amintit c exercitarea libertii de exprimare implic obligaii i responsabiliti i c garaniile oferite jurnalitilor de art. 10 sunt supuse condiiei ca acetia s acioneze cu bun-credin, astfel nct s furnizeze informaii exacte i credibile, cu respectarea deontologiei. Or, nici unul dintre aceste elemente nu se regsete n cauz. Dup analiza tuturor elementelor pe care le-au avut la dispoziie, instanele naionale au apreciat c acuzaiile reclamanilor cu privire la persoana interesat prezentau o realitate deformat i nu se sprijineau pe fapte reale. Curtea nu susine teza reclamanilor conform creia instanele romne nu au avut un rol activ n investigarea faptelor, astfel nc s ajung la "adevrul judiciar". Dimpotriv, din faptele cauzei rezult c instanele sesizate au acordat reclamanilor timpul necesar pregtirii aprrii, mergnd chiar pn la emiterea de mandate de aducere pentru a se asigura de prezena lor. De asemenea, i un alt factor are nsemntate n spe: atitudinea reclamanilor n timpul procedurii penale ndreptate mpotriva lor. Trebuie constatat, dup cum au fcut i Judectoria Lehliu-Gar i Tribunalul Clrai c reclamanii au manifestat o evident lips de interes fa de procesul lor, neprezentndu-se nici la audierile n faa judectoriei, nici la cele n faa tribunalului, dei fuseser legal citai. Acetia nu i-au motivat cererea de recurs i, n toate
12

stadiile procedurii n faa instanelor naionale, nu au produs elemente de prob n susinerea afirmaiilor lor sau care ar fi servit drept o baz factual suficient pentru acestea Curtea nu este convins de argumentul reclamanilor conform cruia acetia nu au prezentat dovezi n sprijinul afirmaiilor lor pentru a-i proteja sursele. Reafirmndu-i jurisprudena constant conform creia protecia surselor ziaritilor reprezint una dintre pietrele unghiulare ale libertii presei, fr de care sursele ar putea fi descurajate s sprijine presa n vederea informrii publicului cu privire la aspecte de interes, Curtea precizeaz c obligaia reclamanilor de a oferi o baz factual solid afirmaiilor n cauz nu implica deloc obligaia de a dezvlui numele persoanelor care le furnizaser informaiile care au stat la baza articolelor. n ceea ce privete modul n care autoritile au abordat acest caz, Curtea reine c instanele romne au admis exact c acesta privea un conflict ntre, pe de o parte, dreptul reclamanilor, n calitate de reprezentani ai presei, de a comunica fapte i idei i, pe de alt parte, dreptul doamnei R.M. de a-i proteja reputaia i demnitatea. Pe baza elementelor pe care le are la dispoziie, Curtea apreciaz c motivele reinute de instane n vederea condamnrii reclamanilor au fost pertinente i suficiente. Dei stabilirea pedepselor este n principiu de competena instanelor naionale, Curtea consider c aplicarea pedepsei nchisorii pentru o infraciune n domeniul presei nu este compatibil cu libertatea de exprimare a jurnalitilor, garantat de art. 10 din Convenie, dect n circumstane excepionale, mai ales atunci cnd au fost grav afectate alte drepturi fundamentale, ca de exemplu n cazul difuzrii unui discurs de incitare la ur sau la violenta Nici un element din prezenta cauz, care este o cauz tipic de calomniere a unei persoane n contextul dezbaterii unui subiect de interes public, nu este de natur s justifice aplicarea pedepsei cu nchisoarea. Prin nsi natura sa, o astfel de pedeaps are, fr ndoial, un efect descurajant, iar faptul c reclamanii nu au executat-o nu schimb n nici un fel aceast concluzie din moment ce graierea de care au beneficiat este o msur aparinnd puterii discreionare a preedintelui rii; n plus, dac un asemenea act de clemen urmrete scutirea persoanelor vinovate de executarea pedepsei, aceasta nu nltur i condamnarea n ceea ce privete interzicerea exercitrii profesiei de jurnalist timp de un an, aplicat reclamanilor, care a fost meninut, Curtea reamintete jurisprudena sa constant conform creia msurile prin care se limiteaz n prealabil activitatea ziaritilor trebuie examinate n amnunt i nu se justific dect n circumstane excepionale. Curtea consider c, dei circumstanele cauzei indic faptul c pedeapsa nu a avut consecine concrete n privina reclamanilor, aceasta a fost de o gravitate deosebit, care nu se poate justifica doar prin riscul recidivei din partea reclamanilor. In concluzie, dac atingerea adus de autoritile interne dreptului la libertatea de exprimare a reclamanilor poate fi justificat prin interesul restabilirii echilibrului dintre diversele interese concurente n cauz, pedeapsa aplicat persoanelor interesate i interdiciile aplicate alturi de aceasta de ctre instanele naionale au fost evident disproporionate, prin natura i gravitatea lor, n raport cu scopul legitim urmrit prin condamnarea reclamanilor pentru insult i calomnie. Curtea consider c, n spe, instanele interne au depit cadrul unei limitri "necesare" libertii de exprimare a reclamanilor. Prin urmare, Curtea hotaraste, in unanimitate, ca art. 10 din Conventie a fost ncalcat.1 3. Cazul DALBAN contra ROMANIEI- Publicarea unor informaii din rapoarte oficiale
1

www.csm-just.ro

13

La data de 23 septembrie 1992 reclamantul, domnul Ionel Dalban, a publicat n nr. 90/1992 al revistei sptmnale locale "Cronica Romacan" un articol intitulat "Fraude de zeci de milioane la I.A.S Roman", n care dezvluia fraudele care ar fi fost comise de directorul ntreprinderii Agricole de Stat "Fastrom" Roman (fost I.A.S.), G.S. Citnd rapoartele direciei economice din cadrul Poliiei Generale, ziaristul a scris: "(...) o nou fraud de proporii incredibile se dezvluie la Societatea Comercial Fastrom S.A. Roman, fost I.A.S., avndu-l n prim plan pe un alt rsfat al nomenclaturii comuniste locale, domnul G.S. Valoarea pagubei produse de dumnealui [...] se ridic, dup estimrile poliiei economice din Inspectoratul General al Poliiei i ale altor experi din capital, la peste 23 milioane lei! Frauda const n documente intrate n gestiunea depozitului central al I.A.S. Roman, dar mrfurile propriu-zise nu sunt de gsit n inventarele unitilor din subordine. S-a stabilit c multe dintre aceste mrfuri au fost nlocuite cu ce au avut nevoie domnul Smntn i apropiaii si sau pur i simplu au fost transformate n lei, mprii apoi frete. Jaf ca n codru! Opinia public romacan se ntreab: cum a fost posibil? Poate ne va spune domnul senator R.T., care pn n acest an [...] a fost mputernicit al statului la Fastrom Roman. n aceast calitate, domnia sa a ridicat pe statele de plat, lun de lun, nsumat, sute de mii de lei. Pentru ce sau, altfel spus, cum a aprat interesele statului s-a vzut [...]." La data de 6 ianuarie 1993 reclamantul a publicat (n nr. 104/1993 al revistei) un articol n care se putea citi: "Dacia break cu numr de nmatriculare 2 - NT - 173, aparinnd Fastrom a fost achiziionat timp de un an i jumtate de ctre domnul senator R.T., de vineri pn luni, pentru a-l duce i a-l aduce la Aeroportul de la Bacu (ofer R.M.), poveste deja terminat, dar care nc nu a fost uitat." Apreciind aceste afirmaii ca defimtoare, G.S. i R.T. au formulat plngeri penale prealabile mpotriva domnului Dalban, invocnd art. 206 din Codul penal. La data de 24 iunie 1994 Judectoria Roman l-a condamnat pe reclamant la 3 luni nchisoare pentru svrirea infraciunii de calomnie, dispunnd suspendarea executrii pedepsei i obligarea acestuia la plata unei sume de 300.000 lei prilor civile R.T. i G.S. n plus reclamantului i-a fost interzis exercitarea profesiei pe o durat nedeterminat. Instana a motivat c, dei G.S. a fost cercetat penal n dou cauze, parchetul a dispus la data de 7 septembrie 1990 i la data de 10 decembrie 1992 nenceperea urmririi penale pentru infraciunile de delapidare i de abuz n serviciu contra intereselor obteti (art. 248 din Codul penal). n ceea ce l privete pe R.T. instana a constatat c, n calitatea sa de membru al Consiliului reprezentanilor statului, primise o indemnizaie de 55.000 lei n perioada iunie 1991 - iulie 1992 i nu "sute de mii" de lei. n plus, conform regulamentului interior al Senatului, "prefecturile, n scopul exercitrii activitilor senatoriale, vor pune la dispoziie senatorilor un mijloc de transport i o secretar", iar prin adresa nr. 4.849/1991 Prefectura Judeului Neam a solicitat conducerii ntreprinderii Agricole de Stat "Fastrom" Roman s pun la dispoziie biroului senatorial Roman o main. Judectorii au constatat c afirmaiile reclamantului nu corespundeau realitii. Reclamantul a declarat recurs. Prin decizia din 7 decembrie 1994 Tribunalul Neam a meninut, cu opinia separat a unui judector, pedeapsa cu nchisoarea i despgubirile acordate prilor civile n prima instan. Constatnd c fa de G.S. s-a dispus de dou ori nenceperea urmririi penale, instana a considerat, fr a examina rapoartele poliiei furnizate de reclamant
14

pentru a-i justifica afirmaiile, c acestea nu corespundeau realitii. n ceea ce l privete pe senator instana a constatat c folosirea mainii era legal. Interdicia exercitrii profesiei de ziarist a fost n schimb nlturat "datorit comportamentului corespunztor al reclamantului". La data de 24 aprilie 1998 parchetul a sesizat Curtea Suprem de Justiie cu recurs n anulare mpotriva celor dou hotrri judectoreti n discuie, cu motivarea c nu erau ntrunite elementele constitutive ale infraciunii de calomnie. Prin decizia din 2 martie 1999 instana suprem a admis recursul n anulare. n ceea ce privete fapta de calomnie svrit n dauna prii vtmate G.S., instana suprem l-a achitat pe reclamant, apreciind c acesta acionase cu bun-credin. n ceea ce privete fapta de calomnie svrit n dauna prii vtmate R.T. Curtea a anulat cele dou hotrri, considernd ntemeiat condamnarea domnului Dalban, dar, avnd n vedere decesul acestuia din urm, a pronunat ncetarea procesului penal. Hotararea din 28 septembrie 1999 (Marea Camera) Curtea constat, n primul rnd, c decizia Curii Supreme de Justiie din 2 martie 1991, care a admis recursul n anulare al parchetului, a anulat cele dou hotrri de condamnare aflate la originea cererii ntemeiate pe art. 10 din conventie Curtea a afirmat c "o decizie sau o msur favorabil reclamantului nu este n principiu suficient pentru a-i pierde calitatea de victim, dect dac autoritile naionale au recunoscut, n mod explicit sau n substan, i apoi au reparat nclcarea conveniei". n cazul de fa, chiar dac decizia Curii Supreme de Justiie, care a anulat hotrrile atacate cu motivarea c reclamantul acionase cu bun-credin, pe baza unor documente oficiale privitoare la G.S., ar putea trece drept o recunoatere n substan a limitrii nejustificate a "dreptului la libertatea de exprimare", Curtea apreciaz c decizia menionat nu constituie o reparaie adecvat n sensul propriei sale jurisprudene. n ceea ce privete concluziile privindu-l pe senatorul R.T., inserate n decizia din data de 2 martie 1999, Curtea constat c instana suprem romn a considerat ntemeiat condamnarea reclamantului, ntruct acesta acionase n scopul crerii unui prejudiciu, fr a verifica nainte informaiile publicate n articolele incriminate. Decizia prin care s-a ncetat procesul penal nu a fost pronunat dect datorit decesului domnului Dalban. Este evident c nu exist nici o recunoatere explicit sau implicit din partea autoritilor naionale a nclcrii art. 10. n concluzie Curtea apreciaz c vduva reclamantului poate s se pretind "victim" n sensul art. 34 din convenie. Pentru a se pronuna n cauz, Curtea trebuie deci s in seama de un element deosebit de important: rolul esenial jucat de pres ntr-o societate democratic. Dac presa nu trebuie s depeasc anumite limite, ndeosebi n ceea ce privete reputaia i drepturile celorlali, precum i necesitatea de a mpiedica divulgarea unor informaii confideniale, sarcina sa este totui comunicarea, cu respectarea datoriilor i responsabilitilor proprii, a informaiilor i ideilor referitoare la orice problem de interes general. Mai mult, Curtea este contient de faptul c libertatea n domeniul presei scrise include, de asemenea, i recurgerea la o anume doz de exagerare, chiar de provocare. n cauze asemntoare celei de fa marja de apreciere a autoritilor naionale se circumscrie interesului unei societi democratice de a permite presei s

15

i joace rolul indispensabil de "cine de paz" i s i exercite aptitudinea de a da informaii cu privire la problemele de interes. n acest caz Curtea constat, la fel ca i Comisia, c nu s-a fcut dovada c faptele descrise n articole erau n totalitate false i c serveau alimentrii unei campanii de defimare a lui G.S. i a senatorului R.T. Articolele domnului Dalban nu se refereau la aspecte ale vieii particulare ale lui R.T., ci la comportamentul i atitudinea sa n calitate de ales al poporului Formulele folosite de reclamant pentru a-i exprima prerea asupra practicilor sus-numitului senator i asupra modului n care acesta i-a ndeplinit mandatul au fost considerate de instanele naionale ca necorespunztoare realitii i deci calomnioase. n ceea ce l privete pe G.S., acestea au apreciat c nenceperea urmririi penale dispus de ctre parchet era suficient pentru a stabili c informaiile coninute n articole erau false, i aceasta fr s se fi examinat anterior probele furnizate de reclamant. Guvernul nu contest concluzia Comisiei, conform creia, avndu-se n vedere chiar ndatoririle i responsabilitile unui ziarist atunci cnd acesta se prevaleaz de dreptul pe care i-l garanteaz art. 10 din convenie (...), condamnarea reclamantului nu poate fi considerat ca "necesar ntr-o societate democratic". Curtea ia act de aceasta i constat i ea c, n raport cu scopul legitim urmrit, condamnarea penal a domnului Dalban la o pedeaps cu nchisoarea a constituit o nclcare disproporionat a dreptului la libertatea de exprimare a unui ziarist. n consecin a existat o nclcare a art. 10 din convenie.1

CONCLUZII
1

www.csm-just.ro

16

Principiile privitoare la conditiile pe care au a le indeplini ingerintele autoritatilor statale in exercitiul libertatii de exprimare spre a fi compatibile cu dispozitiile art.10 parag.2 din Conventie au fost excelent sintetizate de jurisdictia europeana in hotararea sa pronuntata in cauza Fressoz si Roire c. Frantei, din 21 ianuarie 1999, reluate apoi in mod constant practic in toata jurisprudenta sa ulterioara in materie: a) libertatea de exprimare contituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice. Sub rezerva parag.2 al art.10 din Conventie, ea se aplica nu numai pentru informatii sau idei privite sau considerate inofensive sau indiferente, dar si pentru cele care contrariaza, socheaza sau nelinistesc; acestea sunt imperativele pluralismului, tolerantei si spiritului de deschidere fara de care nu exista societate democratica; b) presa joaca un rol eminent intr-o asemenea societate; dar ea nu trebuie sa depaseasca anumite limite tinand, mai ales seama de protectia si reputatia drepturilor altuia, a necesitatii de a impiedica divulgarea unor informatii confidentiale, precum si a altor valori sociale enumerate de art.10 parag.2 din Conventie, ea are indatorirea de a comunica- cu respectarea indatoririlor si a responsabilitatilor de rigoare- informatii si idei privitoare la toate problemele de interes general; c) ca regula generala, necesitatea oricarei restrictii privitoare la exercitiul libertatii de exprimare trebuie sa fie stabilita de o maniera convingatoare; desigur, revine in primul rand autoritatilor nationale atributul evaluarii existentei unei nevoi sociale imperioase, susceptibile de a justifica o asemenea restrangere, pentru care acestea dispun o anumita marja de apreciere. Daca este vorba, insa, de presa, posibilitatea de apreciere nationala are a fi pusa in balanta cu interesul unei societati democratice de a asigura si mentine libertatea presei. d) Curtea nu are ca sarcina, atunci cand este chemata sa exercite controlul aplicarii art.10 de catre organismele nationale, sa se substituie acestora. Ea are ca rol sa verifice, tocmai prin prisma dispozitiilor cuprinse in aceste text al Conventiei, daca dispozitiile autoritatilor interne au fost adoptate cu respectarea marjei de apreciere ce le este recunoscuta. Pentru aceasta, Curtea trebuie sa aprecieze ingerinta litigiosa in lumina ansamblului cauzei, pentru a determina daca motivele invocate de autoritatile nationale pentru a o justifica apar ca pertinente si suficiente, necesare intr-o societate democratica.

BIBLIGRAFIE
17

1. Ana Maria Bianov, Legislatia comunicarii , Editura Univestitatii Transilvania, Brasov, 2008 2. Institutul Roman pentru Drepturile Omului Principalele Instrumente Internationale priind Drepturile Omului la care Romania este parte Volumul I- Instrumente Universale, Bucuresti, 2002 3. Frederic Sudre, Drept european si international al Drepturilor Omului, Editura Polirom, Bucuresti, 2006 4. Bianca Selejean- Gutan, Protectia Europeana a Drepturilor Omului Editia 2, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006 5. Dragos Bogdan, Mihai Selegean, Drepturi si libertati fundamentale in jurisprudenta Curtii europene a Drepturilor Omului, Editura All Beck, Bucuresti, 2005 6. Corneliu Barsan, Conventia europeana a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Vol. I Drepturi si libertati, Editura All Beck, Bucuresti, 2005 7. Vincent Berger, Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilo Omului, Editia a 3-a, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2001 8. Constitutia Romaniei 9. Conventia Europeana a Drepturilor Omului 10. www.csm-just.ro

CUPRINS
18

Partea I- Teoria Libertatii de exprimare 1. Reglementri interne i internaionale ale libertii de exprimare..................pag. 2 2. Sfera proteciei libertii de exprimare 2.1. Libertatea de opinie...........................................................................................pag. 5 2.2. Libertatea de informare.....................................................................................pag. 5 2.3. Regimul autorizaiilor.........................................................................................pag. 5 3. Titularii dreptului la libertatea de exprimare......................................................pag. 6 4. Restriciile ce pot fi aduse libertii de exprimare 4.1. Restrngerea s fie prevzut de lege..............................................................pag. 7 4.2. Restrngerea s urmareasc un scop legitim...................................................pag. 8 4.3. Restrngerea s fie necesar ntr-o societate democratic..............................pag. 8 Partea a II-a- Jurisprudena CEDO 2. Cazul SUNDAY TIMES contra REGATULUI UNIT- Interdicie dat unui periodic de a publica informaii asupra unor procese civile n curs............................................................................................................................pag. 9
4. Cazul CUMPN i MAZRE contra ROMNIEI- Libertatea

presei. Informaii false..................................................................................................pag.11

5. Cazul DALBAN contra ROMNIEI- Publicarea unor informaii din rapoarte oficiale......................................................................................................pag.14

Concluzii......................................................................................................................pag. 17 Bibliografie..................................................................................................................pag. 18

19