P. 1
Elemente Drept Civil

Elemente Drept Civil

|Views: 15|Likes:
Published by Alexandra Caraiman

More info:

Published by: Alexandra Caraiman on Mar 02, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/22/2014

pdf

text

original

UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

P. Bucureºti. interferente ce nu exclud. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. E.3 De aceea. proprietatea. Sectiunea 1. vezi V. obligatiile civile. 5. si principiile succesiunilor. Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. Ed. Persoana juridicã. ne vom multumi sa trasam liniile generale. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept.Persoana fizicã. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. Bucureºti 1998 p. D. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. a unor interferente evidente. 1970.texte pornind de la izvoarele lor sociale. raportul juridic civil. Paul Cosmovici Tratat de drept civil. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice. actul juridic civil. Partea ge- 5 . sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date. persoana fizica si cea juridica.2. ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. in consecinta. Dreptul civil . Dimpotriva. 2 Constantin Stãtescu. ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. si aspectul social economic. 3 Pentru detalieri. Notiunea. Apostu. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. p. pe langa aspectul juridic. Naþional. patrimoniul. Daghie ºi I. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere. Drepturile reale. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. definitia si obiectul dreptului civil. Elemente de drept public ºi privat. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada.

1989. anume Codul civil si alte acte normative. 22-24 Gh. la domiciliu. Spre exemplu.m. s.Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.a. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.a. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil. succesiunile s. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. Drept civil român. vol. Bucureºti.. prescriptia extinctiva. actul juridic civil. 25 6 . Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate. p. cum ar fi: raportul juridic civil. la sediu. vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. Ed. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. asa cum 5 neralã. Beleiu.d. subiectele dreptului civil. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai. I. obligatiile civile in general. aflate pe pozitii de egalitate juridica5. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. drepturile reale principale. dreptul de proprietate individuala. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . p. Academiei. contractele civile speciale.

P.P. 155. fiind reglementata prin norma de drept civil.sunt de pilda dreptul comercial. op.8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. deoarece se stabileste intre oameni. (citat în continuare Tratat . E. Boboº.U. Dar. p. Ed.aceea de a fi un raport social .. p. Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil. Popa. dreptul financiar etc.B. 277. sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni. Elemente de drept… p. Ed. Teoria generalã a statului ºi dreptului. Ceterchi ºi M. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii. Luburici. Bucureºti. op. fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. Partea generalã. Beleiu.D.adica o legatura intre oameni. Actami Bucureºti 1994. Ionaºcu. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil. fie individual (ca persoane fizice). Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala. dreptul muncii si securitatii sociale. 35 Gh. ). Daghie ºi I. 1967. Bucureºti. T. CAPITOLUL II. 207. p. Teoria generalã a statului ºi dreptului. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2. V. 6 A se vedea I. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. Academiei. relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala . p.1. p. E. Raportul juridic civil Definitie. cit. dreptul familiei. Caracteristic raportului juridic .103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A. Gh. 61 8 Într-adevãr. Teoria generalã a dreptului. 32 ºi Tratat de drept civil. 1993. p. Drept civil. 1963 . N.. 1983. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 . Apostu.D. cit.. adica persoanele fizice si persoanele juridice..

1. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective. 2. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor. 8 . cit.2. avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. c) obiectul.b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil. Asa cum am precizat de la bun inceput.1. cat si calitatea de subiect pasiv. in calitate de persoane juridice. p.. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ. adica stabilit intre oameni. in postura de persoane juridice. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv.2. fie grupate in anumite colective. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ. Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care. in calitate de persoane fizice. De regula. este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. privite fie in mod individual. op. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social.

vol. drept real de folosinta. Yolanda Eminescu º.a. b) un patrimoniu propriu. M. Subiectele ii. 2. Ed.2. Marile instituþii ale dreptului civil român. Ionaºcu. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor. calitatea de subiect distinct de drept.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare. etc. Ed. 159. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. p. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice. cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. care sa exprime unitatea acestui colectiv. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. De altfel.. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate. colective de drept în România. Cluj Napoca. Dacia. 11 9 . scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta. dobandeste potrivit legii. Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport.1. organele de conducere. p. modul de infiintare si modul de incetare. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. Bucureºti. op. p. 1984. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie. cit. Costin. Academiei. 13.acord cu interesele obstesti. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui. 39. 1980. drept de administratie directa. Continutul raportului juridic civil Notiune. II. Drept civil.

Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare.corelative ale subiectului pasiv si invers. Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. are dreptul de a poseda. proprietarul. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. Raportul obligational poate fi insa si unul complex. in raportul de proprietate. De asemenea. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. in limitele legii. iar subiectul pasiv. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. nedeterminate. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. folosi si dispune de bun. Astfel. subiectul activ. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). care este nedeterminat. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil. in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. ce poate fi impusa. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). 10 . Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante.

d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. deci sa-si indeplineasca obligatia. pentru a configura raportul juridic de obligatie. in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. de a face) sau o abstentiune (a 11 . intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. conduita care poate fi impusa. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. in dreptul civil. in sens restrans. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. prin forta coercitiva a statului. corelativa dreptului subiectiv. de a face sau a nu face. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. e) in caz de opunere. adica raportul juridic. in caz de necesitate. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. pretinsa de subiectul activ. b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. adica de a da. dar numai in limitele legii. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. adica de obligatie a debitorului. Obligatia civila. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic.

Apostu op. Bucureºti. op. cit. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13. 107. 1989.1. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”.. p. Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica. Daghie ºi I. a se vedea T. IV sect. Pop în Tratat de drept civil. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. privitoare la actiunile lor.3. Beleiu. 12 . d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia. in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni. 7.1.nu face). Pentru expunerea mai recentã. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport. I. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului. 14 Gh. 87. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”. In aceasta acceptiune. Partea generalã. cit p. V. Elemente de drept… p. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. 2. a opiniilor formulate. De altfel. vol. 4.

termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. Ed. M. doctrina si chiar legislatie15. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. Bucureºti. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. 209. p. sau un drept de folosinta. 1947. vezi infra Cap. O alta notiune. Ionaºcu. Carbonier. Paris. “ut singuli”. civ. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. Traité pratique de droit civil francais. Paris 1926. 462 C. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor. 81-82. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual.. de pilda.in sens larg . Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. Paris. cu alte cuvinte “bunul” . din cele de mai sus. El foloseste. exista corelatia de tipul parte-intreg. 1956. p. G. civ. 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. 47117. sau un drept de proprietate. servituþile. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. p. 1959. cit.3. E un inteles pe care il regasim. cat si ca element activ al patrimoniului. Mazeaud. Lecon de droit civil. …Tratat. 57. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. 46216 si in art. intre bun si patrimoniu. 16 Art. in art. cu modificarile stabilite de legi”. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. p. este aceea de patrimoniu. acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. Teoria generalã a drepturilor ii reale. si in art.in practica. 13 . specific. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T. Luþescu. de altfel. p. J. Planiol et G. sau numai servitute”. 51. Droit civil. 471 C. op. Montchrestien. in al doilea inteles. III Secþ. termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni.se refera nu numai la lucruri.207. Dupa cum se poate observa.1. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane. iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). Rezulta. J. intr-un prim inteles. Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. Ripert. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri.

ºi fructele 20 19 de pe arbori. 464: “Morile devânt. 2. 1. civ. 474 C. sunt imobile. gãseºte în Legea fondului funciar. precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . bunurile se impart in mobile si imobile. aºezate pe stâlpi. 471 C. 88-94. a acestei clarificãri se ie). potrivit art. 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. 5 alin. astfel. Elemente de drept… p. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni. potrivit art. civ.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. nr.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. 24 Potrivit art. op.mobile prin determinarea legii21. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. 1 al art. neculese încã. 1 din Codul civil. 45: “Terenurile 14 . 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art. 468-479 din Codul civil. . se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. sau de apã. prin natura lor. servituþile. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. Daghie ºi I.imobile prin obiectul la care se aplica24.mobile prin anticipatie22. cit. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. dacã prin lege nu se prevede altfel”. . acþiunile care tind a revendica un imobil”. cit. civ. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor. 464 ºi 465 alin. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã. 473 C. op. precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art. de comerþ sau de industrie.imobile prin destinatia lor23. însã. Apost.. sunt imobile prin natura lor”. 462. art. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. alin. 18/1991. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. p. ie. 25 Acestea sunt enumerate în art. Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: . chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie.imobile prin destinatia lor25. art. neputand face obiectul unui asemenea act26. .108 În definirea legalã conþ inutã de art. în doctrinã.mobile prin natura lor20. Dupa regimul circulatiei lor juridice. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. Beleiu. astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor). Gh.: “Sunt mobile prin natura lor. V. Bunãoarã. sunt asemenea imobile”. dupa cum urmeaza19. La randul lor. . iar potrivit art.

Au o asemenea insusire. O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. proprietate privatã. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. 4. Sunt individual determinate acele bunuri care. indiferent de titularul lor. alimentele. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. Ca regula. iar cele determinate generic sunt fungibile. sub titlu de exemplu. plata fiind perfect valabila. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. 135 din Constituþ ie. distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). Sunt astfel de bunuri banii. sunt ºi rãmân în circuitul civil.3. 5. Este fungibil acel bun care. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. in executarea unei obligatii. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. specifice. Au aceasta caracteristica. bunurile individual determinate sunt nefungibile. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. 15 . combustibilul sau banii. masurare. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui. tablourile de valoare. numarare. Individualizarea se face prin cantarire. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. Prin excelenta. poate fi inlocuit cu un altul. etc. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. sculpturile si in general bunurile individual determinate.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. Ibidem. 36 35 20 . 1010 Cod civil. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. Ionaºcu. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. 31/1954. 363. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35.A se vedea T.Cod civil si art. in sensul producerii de efecte juridice. op. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. 6 alin. p. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. Cat despre persoanele fizice. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. 1 din Decretul nr. cit. de fond si generala. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. din prietenie. Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. B. sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art.

obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . . intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte. dolul (viclenia)40. Pentru a fi valabil. conditie negativa impusa de caracterul constient. in principiu. liber al actului juridic civil. se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38. respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. care necesita o prezentare distincta si detaliata. violenta41 si leziunea42.sa fie determinat sau determinabil. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord). 38 21 . la care ne raliem si noi. daca legea nu prevede expres aceasta. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic. evidentiem forma scrisa.sa existe. adica conduita partilor. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. altfel nu l-ar fi încheiat. UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. C. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic. in opinia majoritara.sa fie in circuitul civil. . 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene. Tacerea.

D. 948 pct. dupa cum urmeaza: . . 963. bunului.sa fie posibil.cauza proxima .numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile.cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv. dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: . Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art.in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului.obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea. . la randul ei).in contractele sinalagmatice. u 22 . in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale.. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul. 3.sa fie licit si moral. scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi). in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat. 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil. Scopul imediat .sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege. cauza formeaza vointa juridica. . 964. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act. adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga. 965.in actele cu titlu gratuit. . . Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”.

este cauza imediata riscul. b) sa fie reala. Scopul mediat . fie la calitatile persoanei. 5 si 996 Cod civil. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. Prin forma actului juridic civil.. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. pentru a fi valabila. rezulta ca. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara.in contractele aleatorii. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil.causa remota . modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. c) sa fie licita si morala. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil. Dupa cum se poate observa. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe.numit si scopul actului juridic. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. Din cuprinsul art. respectiv riscul pierderii. 1295 Cod civil (care consacra 23 .

ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba.forma voluntara ori conventionala. 43 Gh. sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43. de principiu.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil. cit. numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium). . E. care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 . a efectelor acestui act. 146 24 . necontinand o reglementare generala a actului juridic civil. iar pe de alta parte.forma legala.forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. p. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare. Beleiu op. adica cea impusa de legea civila si . mai putem distinge intre: . numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic.consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). . Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme. nu cuprinde nici reglementarea. fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil.985 Cod civil). din categoria izvoarelor dreptului civil. legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. deoarece “idem est non esse et non probari”. Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: .

ilustrat de adagiul “res inter alios acta. aliis neque nocere. Pornind de la prevederea art. fie in modificarea unui asemenea raport. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic.“pacta sunt servanda”. Principiul fortei obligatorii . Prin urmare. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori.principiul irevocabilitatii. . decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. irevocabilitate si relativitate. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. in concluzie. ca efectele actului juridic civil. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. efectul acestuia consta.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. nu sunt intotdeauna aceleasi. sub acest al doilea aspect. neque. 1 Cod civil . determinant. Se poate observa prin urmare. in alti termeni: actul 25 . Acest scop nu este altul decat nasterea. Privit sub acest aspect. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. prodesse potest”. putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. intr-o prima acceptiune.principiul relativitatii. care este substanta actului juridic civil.principiul fortei obligatorii. Manifestarea de vointa. 969 alin. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea. partii. care formeaza continutul raportului juridic civil. nu este un scop in sine. dupa caz in: nasterea. ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. Deci. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: . cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”. modificarea. . a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. fie in stingerea lui.

: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin. precum: . cuvntului dat.contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina. interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul. 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: . 2 Cod civil. “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus). din partea autorului sau. civ. ar constitui o atingere a principiului.civ. 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte.: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea. 969 alin. datoritã dispariþ unui element al sãu.efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”. 1552 pct. 44 26 . ori a mandantului ori a mandatarului”. 1). in sens contrar.juridic civil este obligatoriu. deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. 3 C.situaþ ia. acest principiu este consacrat expres in art. iar nu facultativ. Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. 1439 C. În mãsura în care s-ar aplica. conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. potrivit careia “contractul este legea partilor!”. convetii). iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa. ia prevãzutã de art. “prin consimtamantul lor mutual”. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti. a efectelor actului). sa convina la revocarea conventiei lor.situaþ prevãzutã de art. . Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile.actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege. aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor. independent de vointa uneia sau a ambelor parti. Partile pot totusi. . Pentru actele bilaterale .

creditorii chirografari). aliis neque nocere. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul. deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”. b) promisiunea faptei altuia. prin vointa partilor actului. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului.res inter alios acta. cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile. succesorii universali si cei cu titlu universal. 46 27 .civile. Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate.stipulantul convine cu cealalta parte . “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat . Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane.promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art. Constituie exceptii de la principiul relativitatii. 1 Cod civil. c) simulatia si d) reprezentarea. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil .prin mutuus consensus . 973 Cod civil potrivit caruia. 969 alin. in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului. caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic .prin mutuus dissensus. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. neque prodesse potest. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte .

pentru incheierea sa valabila. care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. A. 2. la incheierea actului juridic. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. c) dupa modul de consacrare legislativa. 828 ºi 830). Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala. “actul poate fi anulat”. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” . 28 . nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. nici direct. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. conditiile de validitate. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. Deci.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului. nici prin reprezentare47. acestor nulitati li se mai spune si textuale. prin ie. în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. obstesc. Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala. nulitatea absolutã este denumitã. uneori. la incheierea actului juridic civil. a unei norme care ocroteste un interes general. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil. ie 48 Sub aspect terminologic.2. deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. b) in functie de intinderea efectelor sale. respectiv implicite. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual).3.

poate di anulat parþ desfiinþ ial. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. cât ºi de complexitatea conþ inutului. dar menþ inându-se restul efectelor actului). celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. individual ori personal. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. C. 49 29 . nulitatea partiala este regula. a unei norme care ocroteste un interes particular. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. efecte unele pot fi desfiinþ ate. inã exemplu. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. D. cauza. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. capacitate. B. dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. ându-se doar clauza privitoare la dobândã. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. intr-o dispozitie legala. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. iar nulitatea totala reprezinta exceptia. la incheierea actului juridic civil. nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). e greu de anulat parþ pe când un ial. Dintre aceste doua feluri de nulitati.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. iar altele menþ inute. obiect. deci. fie in alte izvoare ale dreptului civil. împrumut cu dobândã. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. prevazute fie in Codul civil.

avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. Dintre aceste cauze. o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri). Referindu-ne la efectele nulitatii. iar altele nulitatea relativã. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil. nu se mai poate pretinde sa fie executat. Astfel.lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative.nerespectarea formei ceruta ad validitatem. atât în doctrinã.incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul. in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare.nevalabilitatea obiectului actului juridic. Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite. nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã). in general. Efectele nulitatii sunt insa diferite. . ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã. mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond. . ii. . unele atrag nulitatea absolutã. esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila. . se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: .lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului.in acest caz actul fiind desfiintat. decat acelea de forma. ºi relativã.fraudarea legii. dupa incheierea actului juridic.Ca frecventa practica. partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex. . Pentru ia anumite cazuri. 50 30 . .

care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum . Cu privire la prima categorie. in acest caz. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. se refera la situatia in care actul a fost executat. insa. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului. Pentru a opera. fie pe cale de exceptie. resolvitur jus accipientis”. instanta din oficiu). primar. 51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii.in sfarsit o a treia ipoteza. expresa sau tacita51. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta. pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. nullum producit effectum”. iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu. 52 31 . procurorul. avanzii .: partile actului juridic civil. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii.cauza ai partilor. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. ulterioarã a cerinþ legale. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. aceasta regula. 3) anularea nu numai a actului initial. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat.

Capacitatea persoanelor. c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate. Sectiunea 2. chiar si din oficiu. ci numai in termenul de prescriptie extincitva53. Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. nulitatea relativa este prescriptibila.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit. apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor.3. expres sau tacit. este Decretul nr. Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special. definita in acest mod. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand.civ. . 9 fin Decretul nr. decât atunci când cuprinde obiectul.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila. nu este valabil. ci numai cu privire la regimul juridic. Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii. in general. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil. putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. . 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat. 1 190 C. cauza ºi natura obligaþiei. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: . nulitatea relativa poate fi confirmata.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes. in art. ie 54 32 . însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”.nulitatea absoluta este imprescriptibila.

capacitatea de drept procesual etc. 2. De aici putem trage concluzia ca de regula. deoarece este stabilita de lege care. rasa.Capacitatea persoanei fizice. capacitatea de drept penal.3. Astfel. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. intr-un raport de drept civil. prevede ca. de drept administrativ etc. Capacitatea persoanelor. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”. 31/1954..cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. alin. este o capacitate juridica. 33 . putem avea capacitatea de drept civil. Astfel. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. se precizeaza ce se intelege prin fiecare.1. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. Capacitatea de exercitiu. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala. religia. Art. 5 din Decretul nr. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. nationalitatea. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. Capacitatea de folosinta. Desigur. 1. are capacitatea de exercitiu. de care apartine raportului juridic. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. fie ca este vorba de capacitatea de drept civil.

55 În acest sens. posibilitatea. ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine..O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca. prin incheierea unor acte juridice. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. aliniat 2. Stãtescu Drept civil. Acesta era principiul stabilit de art. numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. 6 alin. vezi C. Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. 5. p. care se vor studia insa la disciplinele de ramura. s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. op. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. 34 . cit. de principiu. Asa cum am mai spus. cand ingradirea opereaza in anumite limite. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr. 31/1954 in art. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. 7 din Decretul nr. Prin interpretare. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. insa. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii.97 ºi 221 . 21 . Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o. Art. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. savarsind acte juridice”.225.

in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu. capacitatea deplina de exercitiu. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. art. 2. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice. potrivit legii. 8 din Decretul nr. Este vorba de incheierea casatoriei. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. inceputul capacitatii de exercitiu.2. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile. Dupa cum este bine stiut. recunoasterea filiatiunii. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. continut si obiect. 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. fie in calitate de persoana juridica.3. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte. etc. Stabilirea in concret 35 . unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite. Pentru persoanele fizice.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca.

in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate.. prin nume se intelege doar numele de familie. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie.a primului element. in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 . Convenþ privind drepturile copilului. 31/1954 (art. Principalele acte normative. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. 31/1954 (art. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. cat si in unul restrans. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”. 12 alin. p. 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. atat legislatia. modificarea si schimbarea lui. jurisprudenta. care formeazã sediul materiei. cu aceasta semnificatie57. 12 aliniat 2 din Decretul nr. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. 28. A. ia . 27.pentru starea civilã: Decretul nr. op. 36 . Legea nr. cit. 13-15).pentru nume: Decretul nr. Codul familiei (art.pentru domicliu (ºi reºedinþã). Decretul nr. 40. Convenþ privind drepturile copilului. 78). 62. care consta in dreptul omului de a fi individualizat. pe cand stricto sensu. Codul familiei. 64. Cu toate acestea. prin cuvinte stabilite. ia 57 Gh Beleiu. ional privind drepturile civile ºi politice ale omului.312. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. stabilirea. Decretul nr. NUMELE in legislatie nu este definit numele. 31/1954 (art. 12). 975/1968 cu privire la nume. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. Legea nr. de lege lata sunt: . in conditiile legii. ia . 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. cat si prenumele. 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). in familie si societate. domiciliul si starea civila56. 1 din Decretul nr. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. Atributele de identificare a persoanei fizice. Convenþ privind drepturile copilului. 22-24) Codul familiei.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

66 41 . Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. comun fata de situatia de exceptie . Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. cit. plata. care efectueaza investitii in Romania. in orice alt caz.minorul are domiciliul legal. 13 din Decretul 31/1954. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori. . dupa caz la: a) parintii sai. 3 din Legea nr. vezi ºi Gh. in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. Potrivit art. imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. dupa caz. c) parintele care-l ocroteste. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte. Daca locul nu este aratat. il putem defini plecand de la prevederile art. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. Beleiu.aceea a domiciliului conjugal. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. op.interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. plata se facela domiciliul debitorului.aceea a domiciliilor separate. cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. ºi dovada domiciliului. schimbarea. p. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza.. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. prin locuinta sa statornica sau principala. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. unde este evidentiat si domiciliul titularului. d) tutore. b) parintele la care locuieste statornic. in spatiu. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul. 332-330. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. cu sediul in strainatate. in ceea ce priveste domiciliul de drept comun.

reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. unicitate si obligativitate. in spatiu. 42 . altul decat cel de drept comun. in principiu.. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). Fiind deci rod al unei conventii. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare. Acceptand aceasta calificare. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila. menit sa individualizeze persoana fizica. daca este cazul. in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. a persoanei fizice. C. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. starea civila este un drept personal nepatrimonial.

special tiparite si completate. b) dacã este necesar. chiar). Pentru dreptul civil.Asa cum nu se confunda partea cu intregul. Mai deosebim fata de actele de stare civila. cãsãtoria sau decesul unei persoane. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia. Totodata. de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã. 68 În sistemul Legii nr. cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor. Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . adoptia casatoria. 43 . Fiind un drept personal nepatrimonial. în douã exemplare. starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. ºi se completeazã manual. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. a inscrisului autentic. precum si: certificat de nastere. act de casatorie.11. publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr. certificat de deces. data de art. ambele originale.1996. Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. cu cernealã specialã de culoare neagrã. el este si un mijloc de evidenta a populatiei. ca si duplicatele acestor certificate. certificat de casatorie. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). act de deces. Pentru dreptul administrativ. hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente). al actului administrativ individual-. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului. loc). generica. loc).Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea. . faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data. 119/11.11.Actele de naºtere. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. avand denumirile: act de nastere. care este tocmai inregistrarea de stare civila. in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei.1996 se face vorbire despre: . cu privire la actele de stare civilã. moartea (data. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta.inscrisurile oficiale. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. sexul. 262 din 11. eliberate in conditiile legii68. la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei.

in registrele de stare civila”. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta. Asa cum am mai precizat mai sus. in vechea doctrina romaneasca. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens. 31/1954. 164. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. Se poate observa ca. Beleiu.4. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus. Gh. 44 . in totalitate sau in parte. intelectuala. Pe cale de exceptie. inaintea instantei judecatoresti. potrivit legii. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre. Notiuni generale. Cu toate acestea. a actelor de stare civila. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. Persoana juridica 2. creata prin fictiunea legii. Sectiunea 2. 22 din Decretul nr. regula instituita de art. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. p. cit.. op. starea civila se va putea dovedi.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila. intr-o asemenea acceptiune.1. potrivit art.4. 24 din Decretul nr. in esenta. in conditii derogatorii. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta.

. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist. vol. asociatiuni si fundatiuni. 1906.. sediul materiei il constituie Decretul nr. Ed. financiar.cit. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala.L. 45 .L.I Bucureºti. În acest sens. Legislativ. C. A. Costin op. Alexandresco. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept.II.256. În acelaºi sens. op. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol. Bucureºti. administrativ. Este. 1996. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil.drept sa creeze asemenea persoane. spre exemplu.. Stãtescu. p. numite elemente constitutive.cit. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice. op. 355. 70 D.365 sau M. D. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice. 31/1954 privind persoanele juridice. 71 Gh. vezi St. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. precum si Legea nr. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane.cit. Dreptul comercial român.343. Beleiu. Deºi sunt subiecte colective de drept. p. Cãrpenaru. deci un grup de oameni care. procesual etc. Abandonand aceasta teorie. p. p. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. p. Textul art. 148.

) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate. b) patrimoniul propriu. de la o persoana juridica la alta. Legalitatea. Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni.4. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica. obstesc. 31/1954. presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. respectiv: a) organizarea de sine statatoare.2. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 . specifice fiecaruia: A. care pot comporta multiple particularitati. Potrivit art. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare. c) un scop licit. exclusivitate. Elementele constitutive ale persoanei juridice. legalitate. in acord cu interesul general. sunt in conditiile legii persoanei juridice.2. cat si suficiente. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate.. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive. Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice.. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve. Din parcurgerea acestui text. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. diversitate si cumulativitate. 26 litera “e” din Decretul nr. “orice organizatie (. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente.

369. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. Costin. din Legea nr. cit. 31/1954. 1 din Legea nr. 12 litera h. Astel art. art. indatoririle si responsabilitatile acestor organe.art. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. e. Mentionam sub titlu de exemplu: . Ca orice patrimoniu. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau. B. din Legea nr. cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. p. indiferent de izvorul lor. De asemeni. modul de alegere si de revocare. denumirea si sediul principal. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. PATRIMONIUL PROPRIU. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele. 47 . denumirea acestora. 4 alin. in vreme ce art. din Decretul nr. 26 litera e. 15 din Legea nr. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. durata mandatelor si atributiile lor. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. delictual sau contractual.. op. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta. componenta si functionarea organelor sale de conducere. 54/1991 cu privire la sindicate. referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. 72 M. pe langa obiectul de activitate.conducere. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva. competentele. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. 7 lit.

ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. la constituirea si lichidarea patrimoniului. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. . 4 alin. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice. 7 din Legea nr. 26 litera e. patrimoniul. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa. C. 2 din Legea nr. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. iei 48 . O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice.art. general.. Zlãtescu Lecþii de drept civil. scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc. denumirea si sediul principal. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”. Textul art..art. 3 alin. Ed. Fundaþ României de Mâine. din Decretul nr. Pentru a fi valabil. p.art. Bucureºti. din care spicuim sub titlu de exemplu: . Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice.D. 48. 1995. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia. 73 V.1 din Legea nr. Obiectul de activitate.

b) Dupa nationalitatea lor. c) Dupa sediul lor distingem intre: 1. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania. cum sunt societatile comerciale mixte. b din Legea nr. 26 din Decretul nr. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. persoane juridice straine. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui.3. 49 . 31/1954 desi este inca in vigoare. 2.Clasificarea persoanelor juridice Textul art. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti. altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). 12 lit. infiintate potrivit Legii nr. 4. persoane juridice romane. din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). 3. fundatiile si academiile. persoanele juridice pot fi: 1. persoane juridice mixte . executiva si judecatoreasca). altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat).. 2.4. persoane juridice cu sediul in Romania.art. persoane juridice private sau particulare. enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. Asa fiind. 2. unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). cultele religioase.

49. Gh. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta. 50 . al organizarii si reorganizarii. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii.. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. V. d) Dupa natura scopului lor. persoanele juridice pot fi: 1. a persoanelor juridice facuta de art. cit. enumerarea modurilor de infiintare. p.4. Beleiu. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg.2. op. Asadat. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. potrivit textului mentionat. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale.4. persoane juridice cu sediul in strainatate. op. Cunoscand si continutul acestui text. e) Dupa corelatia dintre ele.cit. persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat. p. 345. 28 din Decretul nr. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74.D. 2. Zlãtescu. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie.

b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. 31/1954. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. 69/1992.presupune fie un singur act juridic.Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. prin Legea nr. 37/1990. .Organele puterii legislative. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. 68/1991. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. . a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent. Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr. Acelasi domeniu de aplicare. Chiar si dupa anul 1990. 51 . vizeaza si alte categorii de persoane juridice. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor. consiliile locale constituite potrivit Legii nr. caruia ii recunoaste efectul creator. Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr. Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe. etc. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr.Organele puterii executive. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . 92/1992. rolul principal a fost rezervat statului. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat.

actul recunoasterii infiintarii. c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art. d din Decretul nr. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei. Astfel. uniunile de scriitori.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. 27/1996 a partidelor politice). 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum. 31 din Decretul nr. nr. 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr.G. in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. 435 ia atã din 1990. 28 lit. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. 19 din Legea nr. artisti sau compozitori. 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H. 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice. 52 . infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. 35/1991). Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr.

asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice. mai bogat sau mai sarac. Lumina Lex. p. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei.2.67. fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. A. Ed. stabilit prin lege. Bucureºti. 21/1924. Persoana fizicã. Popescu. Textul art. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. 53 . avand continut identic pentru toate subiectele de drept. 20 . Dimpotriva.4. 9 din Legea nr. in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76. actul de infiintare sau statut. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”. Lupan ºi D. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile.A. Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. 1993. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. Drept civil. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil.5.

35 si 36 din Decretul nr. Mentionam ca de regula. a caror infiintare este reglementata de Legea nr. 425. Sediul mteriei il constituie art. 77 M. 4 din aceasta lege. Potrivit art. moment care marcheaza in principiu. 384 ie 54 . Costin op. inceputul capacitatii de folosinta. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. cit. 2. atat faptele licite.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii.. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. 21/1924. cit. Pentru o definiþ mai amplã. ramasa definitiva. 3. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. 31/1954. op. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1. dupa caz. sunt actele persoanei juridice insasi.. p. Gh. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica. sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute. p. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77. incuviintate de catre instanta competenta. Beleiu. contracte). B. Pentru incuviintarea inregistrarii. actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege.

divizare sau dizolvare”.6. Bucureºti. 40 din Decretul nr. 31/1954. 106-215. actul de infiintare sau statut”. daca nu s-a prevazut altfel prin lege.Drept comercial. p.4. Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate. . Potrivit art. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare.19. ne rezumam doar la mentionarea lor. Bucureºti. 16 . 2. St. cat si fata de terti. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica. Cãrpenaru. Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. 36 din Decretul nr. . Atlas Lex. pentru faptele ilicite. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare. Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: . regulilor mandatului.divizarea totala. Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse.dizolvarea. Ed.comasarea (prin absorbtie sau fuziune). D. p. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua. 1991. prin asemnanare. incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil. Cãpãþânã Societãþile comerciale. 1996. Ed.tratatã pe larg la disciplina. 78 55 . Lumina Lex.4. Pentru reorganizarea persoanelor juridice.a se vedea O.

Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. in afara de aceste cauze. De plin drept80. 45. 45 din Decretul nr. actul de infiintare sau statut. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. 41 din Decretul nr. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. 31/1954). Art. d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A. ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. 31/1954 in art. prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. Art. Prin deciziunea asociatiunii. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. 56 . Doctrinar. Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. 53 din Legea nr.

31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. Legea nr. daca asociatii nu decid completarea lui. 169 din Legea nr. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. d) falimentul. 410. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. c) hotararea adunarii generale. 4. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. c) la terminarea activitatii. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. 64/1995. cit. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. D.3. Beleiu. e) prin hotararea asociatiilor. 31/1954.. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege. 57 . p. B. 79 80 Gh. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art. 45 din Decretul nr. Art. Cãrpenaru op. p. 53 sunt reluate aproape identic de art.. cit. C. 2 al art. Prin deciziunea puterii executive. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. op. Prin judecata. 22-54. acelor comercianti. Dispoziþ pct. cu excepþ celor de la iile ia lit. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. care se aplica datoriilor lor comerciale81.

exprimat frecvent in bani. Elementele structurale are raportului juridic civil. Altfel spus. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent.. op. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume.1. Costin. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. 61-63.1.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3.. 135. b) continutul. p. cit. astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. el are un caracter dublu volitional. Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84. p. 84 În acest sens vezi St. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale.. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. Cãrpenaru. D. p. c) obiectul raportului juridic civil. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila. op. 70. op. sunt trei si anume: a) subiectele. Patrimoniul 3. 83 58 . cit. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu. Asa cum s-a studiat deja. M. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. cit.1.

cat si in alte texte. in cuprinsul lor articolele 781. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. ca apartinand unui anume subiect. legislativ nu avem nici o definitie. poate fi un drept real sau un drept de creanta. 59 . in vreme ce art. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. in aceasta abordare. fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. 26 lit. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. 31/1954: art. fiecare drept subiectiv este privit separat. Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. e. 41 arata ca. 784 si 1743 Cod civil.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. De exemplu.

Caracterele juridice ale patrimoniului. fiecare in parte. 4 alin.1. I Apostu. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. 60 . 151/1990 referindu-se la patrimoniu. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. Evrika Brãila 1998 p. 3. Universitatea Bucureºti 1980. b) drepturile si obligatiile. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”. in ceea ce priveste persoana juridica. cat si pe cele juridice. p. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. existenta patrimoniului. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris).De asemenea. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat. Stãtescu ºi C. 3) Patrimoniul este unic. patrimoniul. art. Teoria generalã a drepturilor reale. 1 din Legea nr. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. denumirea si sediul principal”. sunt distincte de universalitate. Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu.2. 5. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii. obiectul sau de activitate. Bârsan. 2) Orice persoana are un patrimoniu.4. Drept civil.

7. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit. Persoanele casatorite pot avea potrivit art. 30-36 din Codul familiei: . Iaºi. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86. Astfel. 1974. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni.1. B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal. 61 . 704 din Codul civil.3. O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni. . Potrivit art. mijloace circulante sau obiecte de inventar.bunuri comune. Altfel spus. Universitatea Al. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. deci sa aiba o anumita functie. persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii. Cuza. deci si cea de patrimoniu. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. dobandite in timpul casatoriei. Le urmarim in continuare detaliat. p. 3. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu. C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. Drept succesoral. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului. I.

Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. Ele pot fi instrainate fara ca.). Neavand asadar o garantie reala. Stãtescu ºi C. în condiþ art. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului.Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile . ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. 88 În mod excepþ ional.A. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87. Academiei. 975 din Codul civil. Ed. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI.. 1981. Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. Bucureºti. Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala.. 337 ºi urmãtoarele. p. deci devin prezente. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. Bârsan. textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor. bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. Tratat de drept civil . Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal. iile 62 . Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”.

subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul. in ceea ce priveste persoanele fizice. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. Astfel. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. 63 . care va urma aceeasi soarta juridica. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi. iar creditorii personali doar bunurile personale. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. daca un lucru este vandut. 64/1995. creditorii chirografi. Subrogatia inseamna inlocuire. aplicabila celui dintai. in cazul persoanelor juridice. in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. deci subrogatia reala se produce automat. Astfel. deoarece ei. B. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. in acest fel. divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor.

patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal. atunci cand creanta va deveni exigibila. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. creditorul va putea sa urmareasca. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. Spre exemplu. 64 . C. acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea.Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. ci numai daca este expres prevazuta de lege. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. prin subrogatie reala cu titlu universal. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. Pe langa functiile mai sus mentionate. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. art. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. astfel incat. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu.

astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau. dreptul real este opozabil tuturor . cat si a subiectului pasiv. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele. 65 . Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane.4.Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. Dreptul de creanta. sa faca sau sa nu faca ceva. Altfel spus. intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. sa dea. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile. de cantitate.“erga omnes”. Ca drept relativ. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta. in mod direct si nemijlocit. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil. 3.1. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor.

Notiuni generale. 66 . in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat.a face . 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii.2. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. care au o existenta de sine statatoare. obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva .a nu face ceva. independenta de existenta altor drepturi. Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. 481.2. Sectiunea 3. insa in limitele determinate de lege”.cat si negativa .Dimpotriva. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa. in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept. Dreptul de proprietate 3. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta. Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla.1. care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta. Definitie Potrivit art. b) drepturi reale accesorii. este util a cita si dispozitiile art. in cazul dreptului de creanta. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale.

a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art.Definitia formulata de textul art. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. deci nici dupa moartea lui. intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei.2. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau. in afara de art.2. luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. deoarece sintagma “a se bucura”. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea. cu toate atributele recunoscute. cat si de a-i culege fructele. 480 Cod civil a fost si este inca criticata. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane.. dreptului sau (posesia. cu modificarile stabilite de lege”. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului. 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”.. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. servitutea. superficia etc.). 67 . imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica. 3. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi). .

imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. dispozitia. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. se perpetueaza transmitandu-se”. proprietatea continua sa existe ca drept. Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). in exercitiul actiunii in revendicare insa. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. folosinta.Prin urmare. pe care ne rezumam a le mentiona. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu. 68 . Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. cum este in cazul coproprietatii. deoarece ele vor fi studiate separat. Boicoianu). Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. “dreptul de proprietate. Rosetti-Balanescu. si anume caracterul individual si cel total. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile.

cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. civile si sporul animalelor. Altfel spus. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). “a uza de lucru in sine. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun. consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. industriale. Codul civil nu defineste “in terminis” fructele.2. dreptul de a locui casa.3. jus fruendi si jus abutendi. Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. Posesia presupune spre exemplu. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. si apoi proprietatea (care este o stare de drept). 69 . 482 Cod civil. de a intrebuinta un lucru etc. Potrivit art. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi. rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale.3. intrun mod natural sau artificial”. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul. dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. in interesul sau. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. este doar o expresie exterioara a celei de a doua. Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. Florin Sion. de a folosi masina. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. civile si industriale. b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale.

a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. 70 .chirii. fiecare coproprietar poate percepe. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. 18/1991 potrivit art.2. in cazul coproprietatii. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale. a distruge. Astfel. sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga. c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma. Industriale (presupun interventia omului).). precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania. 46 alin. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. 3. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor.2. totusi acesta poate purta si asupra unui drept. cum sunt titllurile de credit. dobanzi etc. a desfiinta. 2. in materia Legii nr. Civile (sunt consecinta unor acte juridice . 3. Spre deosebire de fructe. Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate.4. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii. a instraina.

El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. permite proprietarului sa faca. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. 2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. “sub 71 . delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. Ca mai dificila.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. Temeiul acestor ingradiri. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. Regimul juridic al imobilelor. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate. in spiritul acestui text. implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. Existenta bunului. indiferent de adancimea sa. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. ori radacinile intinse pe terenul sau. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. potrivit carora. A. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. Articolul 491 din Codul civil.

dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila. . 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general. si cele care sunt declarate de interes public national. altfel decat prin mostenirea legala. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989. autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului. terenurile au fost scoase din circuitul civil. 72 . plantatiilor sau constructiilor. Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege.fata pamantului. decat atat. Totodata. circulatia si instrainarea terenurilor: . precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. Hotararea Guvernului nr. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce. Mai mult. indiferent de titular. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. B. . caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. Astfel. Practic.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor.articolul 30 din Legea nr.

Articolul 5 din Legea nr. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. terenurile de orice fel. Legea 85/22 iulie 1991. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. in conditiile Decretului Legea 61/1990. Decretul Lege nr.in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. din Legea nr. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. in ceea ce priveste casele de odihna. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. constituie fondul funciar al Romaniei. 73 . Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. Articolul 60 alineatul 1 litera a. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. C. 61/7 februarie 1990. Potrivit acestei legi. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera.

citat mai sus. Articolul 2 din Legea nr. 17/7 august 1990. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. 50/1991. fiind deci scoase din circuitul civil. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private. apele maritime interioare. sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. se refera printre altele. 18/1991. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. adica albiile minore ale cursurilor de ape. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice. Doar in acest caz. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. in momentul in care a 74 . potrivit procedurii prevazute de Legea nr. in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv.Edificarea unei constructii. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. Asupra apelor din domeniul public. Potrivit articolului 5 din Legea nr. la terenurile aflate permanent sub ape. D. locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. in cazul apelor pluviale. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. marea teritoriala. riveranii nu au nici un drept.

Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului. Apele de izvor. 75 . Apele curgatoare. apartinand proprietarului fondului. Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real.cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor.caz prevazut de articolul 581 Cod civil. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. impiedicanduo sa curga pe fondul inferior. altele decat cele din domeniul public. oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie. proprietarul terenului poate opri apa izvorului. b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. Atat Constitutia cat si Legea 18/1991. Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . Cu alte cuvinte. deoarece acesta face parte din fond. O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior. prescriptie etc.). pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate.

Formele dreptului de proprietate. 76 . fie domeniul public. Potrivit art. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. fie celui privat. Proprietatea privata. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare. Legea 18/1991. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. Referindu-se la proprietatea statului. 41.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. Totodata acestia pot extrage pietris. Din textele mai sus citate. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. 3.5. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. fara insa a abate cu totul cursul apei. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. 135 alineat 2. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. fie celui privat. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. Codul civil precizeaza in art. fie domeniului public. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. Constitutie. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. o poate folosi.2. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. Art. Singura interdictie. Potrivit articolului 582 Cod civil. la iesirea din proprietatea sa. alineat 1. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale.

in mod exceptional. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate.Cu toate acestea. deoarece statul este intotdeauna solvabil. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. in mod exclusiv si perpetuu. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. art. juridice. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. in limitele legii. in acest sens. indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. 77 . Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor. astfel incat. potrivit regulilor de drept comun. A. De asemenea. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. prezente si viitoare”. asupra unui bun.

care au dobandit actiuni in temeiul art. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. statul. 78 .-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. persoanele juridice. unitatile administrativ teritoriale.S. le pot instraina sub orice forma. Sub aspectul obiectului. 15/1990. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. C. B. dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate. O situatie speciala o au in prezent fostele I. orasele. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil. municipiile si judetele. Potrivit Legii 69/1991 (art. pot fi persoanele fizice. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor. actiuni etc. in calitate de persoane juridice de drept civil.A. 36 din Legea 18/1991.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. orasele si judetele sunt persoane juridice. teren arabil. in calitate de persoane juridice de drept public. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. 16 din Legea nr. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. 4). comunele. comunele. au in proprietate bunuri din domeniul privat. Dimpotriva. potrivit art.

distinct de cel al asociatilor. Pentru definirea proprietãþ dominiale. 93. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. apartin statului. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. numita si dominiala90. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. Asupra terenurilor din patrimoniul lor. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate. Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. Statul si unitatile administrative. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. Acestea sunt autonome fata de stat. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor.Sub titlu de exemplu . societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ. Legea 31/1991. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti.societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. cit. Ed. vezi E. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata. cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata. Art. in afara acestor categorii de persoane juridice. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. Aceasta proprietate. Legea 69/1991. 1993. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate.Safta Romano. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. Iaºi. op. p. cum este cazul fundatiilor. afectat realizarii unui scop social licit89. 79 . Beleiu. p. “Grafix”. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale. 343..

Art. bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile. nu sunt limitativ prevazute de lege. 6 din Legea nr. exceptand bunurile apartinanr domeniul public. Art. Legislativ. Articolele 476. Art. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. 3.Art. 475 alin. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. prin licitatie publica. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. Codul civil si o serie de legi speciale. carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. 477.2. pot fi concesionate. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”. inchiriate sau date in locatie de gestiune.6.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. Constitutia in art. Art. Bunurile din aceasta categorie. 80 . Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. in principiu.

închiriate sau date în locaþ de gestiune. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. prevederea constitutionala permite ca. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. Desi sunt inalienabile. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. 135 alin. art. Caracterul inalienabil. Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. concesionare sau inchiriate. Articolul 1844 Cod civil dispune ca. pot fi concesionate. in acelasi sens. intrucat statul este intotdeauna solvabil. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. sunt scoase in afara de comert”. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. 2. ie ie 81 . 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. Caracterul imprescriptibil. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. atat datoriile sale. 3. Caracterul insesizabil. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1. din Legea 69/1991. Deosebit fata de cele proprietate privata. Din text. art. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. prin licitaþ publicã. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. imprescriptibile si insesizabile”.A.

sau de interes local. plajele. p. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. Ed. 113/06. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. caile de comunicatii. in aceeasi masura. bogatiile de orice natura ale subsolului. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. Articolul 135 alineat 4. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. De asemenea. Ed. I. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. 54. Apostu. Nistor ºi I. teatre. Zigotto Galaþi 1994. ALL. B. ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile. p. 93 82 . domeniul public poate fi de interes national. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. din Constitutie. Potrivit criteriului importantei sociale.03. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. În sensul acestora. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. resursele stabilite de lege. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. Drept financiar public. spatiul aerian. Drept public ºi privat. 136. piete.199293. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil. vezi precizãri în V. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica. Gliga. oraselor. cand proprietatea apartine comunelor.financiare speciale. biblioteci). marea tetirotiala. Bucureºti 1994. muzee. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. municipiilor sau judetelor.

2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil.2. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. Modalitatile dreptului de proprietate A. PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate.7. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie.3. Exista asadar. Ce este conditia. B. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. 83 . cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari.

concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. Revenind la proprietatea rezolubila. intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. p. proprietatea. cit. Dimpotriva.Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94. dreptul se desfiinteaza retroactiv. daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. Urmatoarea clauza constituie de exemplu. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. in ceea ce-l priveste pe acesta. 154. Beleiu op. in exemplu dat). o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. dreptul de proprietate se va revoca. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor.. conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive. b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. daca nu. daca donatorului i se va naste un copil. 94 Gh. Practic pana in momentul implinirii conditiei. 1371 Cod civil). Potrivit articolului 835 Cod civil. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. 84 .

sunt posibile 3 ipoteze: 1. 85 . 3. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. 2. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. D. in aceasta situati. deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv. in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. dreptul la actiune al titularului se precrie.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului. viciu de consimtamant. Ca efect. se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului.C. consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol.

nu insa si bunul in materialitatea sa. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale. notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate. 1. 96 C. 180. Stãtescu ºi C. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. 86 . pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei.. Dreptul este fractionat. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. abstracte din dreptul de proprietate. 3/5 etc. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. p. Bârsan. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate. Astfel spus.cate o fractiune ideala din drept. cit. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti.) sau printr-un procent (25%. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3. op. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari. De exemplu. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie.

nefiind posibila imparteala. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . Din punctul de vedere al duratei. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art. care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara.La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. 728 si urmatoarele. La randul sau. si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar.

acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. acesta va fi desfiintat.Din primul principiu enuntat. actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. Din cel de al doilea principiu.in matria actelor juridice.Actele materiale care privesc folosinta bunului. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. . tot retroactiv. cu privire la intregul bun. sunt permise copartasilor. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. fara a fi necesar acordului celorlalti. decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: . intrucat opereaza doar o subrogatie personala. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. cunoscuta sub denumirea de partaj. Daca totusi a fost facut un asemenea act. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 . in caz contrar. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului. Cat priveste fructele.

II) Proprietatea comuna pe cote parti. in fine. manuscrise. deci fortat. in mod exceptional. Coproprietatea este fortata. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte. 89 . ea poate avea un caracter perpetuu. incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. cumparare. fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar.copartasi. prin succesiune. tablouri si fotografii de familie). bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor. in caz contrar. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. copartasilor. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. 728 Cod civil. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. acesta va fi vandut la licitatie. donatie etc.

Articolul 10 din Legea 85/1992. in acelasi timp. 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie. ci servitutea. potecile. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. Dimpotriva. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. fantanile sau izvoarele. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. 90 . iar valoarea cotei se include in pret. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. prin natura lor. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. nu se pot folosit decat in comun. situatia juridica nu mai este coproprietatea. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. drumurile. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. precum si asupra tuturor dotarilor care.

606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. Dimpotriva. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna. a) Zidul despartitor este. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat. 590 Cod civil. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. Printre semnele de necomunitate. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate. prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. potrivit art. 91 . se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. c) Gardul comun Potrivit art. 604. Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. articolele 603. daca zidul este inclinat. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte.

caracterele si regimul juridic al devalmasiei. numita si “devalmasie matrimoniala”. p. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. 2. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. aceasta apartinandu-le tuturor. Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. impreuna si nefractionat. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. Cu toate acestea. Bucureºti. exercitand singur aceste drepturi. 38. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. 92 . Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor. Notiunea. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. 1992. ele se realizeaza de soti de comun acord. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu. Cu toate acestea. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. Caracteristic proprietatii devalmase. Cu privire la administrarea. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL.

daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale. numita si partaj. fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. Bucureºti 1977 p. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. I. Didacticã ºi pedagogicã. spre deosebire de proprietatea devalmasa. presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. 2. in consecinta. in ambele cazuri. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. in aceasta faza procesuala. P. Modalitatea de incetare o constituie imparteala. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna. ALL Bucureºti 1995. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. 93 .instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. dupa evaluarea si lotizarea lor.133. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. in ambele situatii. Tratat de dreptul familiei. imparteala judecatoreasca. p. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. Ed. 245. incetarea devalmasiei. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. Filipescu . in fine. 3.

care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie. succesiunea.. ea neputand lua nastere decat intre soti.3. drept proprietar. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face.3. in aceeasi masura insa.1. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie. legea. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. Sectiunea 3. Posesia 3. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art. Pentru acest din urma 94 . uzucapiunea etc. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative. una sau alta. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii. legea apara si posesia. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor. de noi insine sau de altul in numele nostru”.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept.

“animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. simpla posesie . adica in calitate de locatari. nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. b) Elementul psihologic sau intentional.sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara. prin simpla ingaduinta a proprietarului. Locatarul unui imobil de exemplu. detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. Tot un detentor precar este si depozitarul. sub nume precar. nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea. in concluzie. in aceeasi masura. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”.ca stare de fapt . El nu are nici un drept asupra bunului. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. 1853 Cod civil. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. Potrivit art. Lipsa elementului subiectiv (psihologic . ori ca titular al unui alt drept real. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia. atata vreme cat bunul se afla in grija sa. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. Plastic. uzufructuari. 95 . fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit.motiv.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. depozitari. concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii. si de a se comporta ca un adevarat proprietar. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. sau asupra unui lucru comun. in puterea destinatiei legale a aceluia”. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei.

“animo alieno”. in primul rand. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. poate fi exercitata nu numai de catre posesor. pentru ca a dovedi posesia. dar si de un reprezentant al sau. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. prin natura sa psihica. cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. Dovada posesiei.2. dovada si pierderea posesiei 1. sau l-a incredintat altuia in depozit). Fiind o stare de fapt. Altfel spus. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . 2. aparent si deci perceptibil. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana. Pentru a fi dobandita posesia. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus).3. intrucat are un caracter obiectiv. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. sub nume de proprietar. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. in ceea ce priveste elementul intentional. respectiv “corpus” si “animus”. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru. neputand fi exercitat prin altcineva.3. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. Dobandirea. Proba elementului intentional este facilitata de lege. b) Elementul intentional. A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. este posesorul acelui lucru. pana la proba contrarie. prin instituirea a doua prezumtii legale. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive.

articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut.3. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente. cum este cazul constitutului posesor99. 3. 3) Pierderea posesiei.inceput a poseda pentru altul. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar.3. chiar daca stapanirea materiala continua. efectul fiind insa acelai. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. sau chiar numai a unuia. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. intr-o a doua ipoteza. Disparitia lor. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. Posesia nu poate exista. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. intr-o prima ipoteza. 99 Este constitut posesor. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului. 1847 din Codul civil. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. Calitatile si viciile posesiei 1. pot fi rasturnate prin proba contrarie. Pe cand textul art. are ca efect pierderea posesiei. o data cu incetarea elementului ei material. datw nu este proba contrarie”. 97 . se presupune ca a conservat aceeasi calitate. in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei.

Legea nu defineste publicitatea posesiei. “se cere o posesiune continua”. Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente. adica cu intermitente anormale”. care duce la desfiintarea posesiei.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil. care nu duc la pierderea materiala a bunului. insa se refera in articolul 1852 la 98 . Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat. in vreme ce art. Continuitatea posesiei este prezumata. atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. in cazul actelor de simpla amenintare. d) Poesia sa fie publica. b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. asemenea proprietatii in vazul tuturor. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu. cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii.

precaritatea. discontinuitatea.clandestinitate ca viciu al posesiei. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. viciile posesiei sunt urmatoarele: a. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. c. intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). a. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. sunt viciile posesiei. f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. 99 . e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. 2. e. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul. b. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. locatar sau depozitar. asa cum procedeaza un detentor precar. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. clandestinitatea. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. echivocitatea. violenta. Intentia legiuitorului. d.

100 . fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. redevenind publica. Clandestinitatea. intrucat odata incetata clandestinitatea. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). asa cum prevede art. este un viciu relativ putand fi invocat. este un viciu temporar. deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor.Ca viciu al posesiei. cat si a bunurilor miscatoare. este un viciu temporar. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil. Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. potrivit carora simpla posesie de buna credinta. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). 2. este viciu relativ. 1852 Cod civil. ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. 2. are valoarea unui titlu de proprietate. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. b. in sensul ca o data incetata violenta. c. posesia redevine utila. 3.

in cazurile special prevazute de lege. p. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. Bârsan. e.. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. depozitar. 396. in acest sens. in puterea destinatiei legale a aceluia. 242. ea constituie insasi lipsa posesiei102. p. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. dar si in practica judiciara. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. op. precaritatea se poate transforma in posesie. 101 . deci de elementul intentional al posesiei. Mai mult decat atat. 174. prin intervertire. vol. C. I. “animus” si “corpus”. cit.d. Precaritatea Cu privire la precaritate.. uzufructuar etc. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. cit. adica in calitate de locatar.. op. Safta Romano. precaritatea este mai mult decat un viciu. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. op. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. Stãtescu ºi C. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. este echivoca. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. sau asupra unui lucru comun. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica. Vezi supra referitor la elementele posesiei. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. cit. p.

1854 Cod civil). posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice. posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. sub nume de proprietar. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. intrucat de cele mai multe ori.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului.3. 4. ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate. 3. A. 2. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau. Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 . consta in aceea ca fiind parat.4. prin uzucapiune. 3. la dobandirea dreptului de proprietar. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. posesia este protejata prin actiunile posesorii. in materia bunurilor miscatoare. posesia prelungita duce. daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita. 1864 Cod civil.

dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau.proprietate. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. nefiind posibila proba contrarie. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. lipsit de orice viciu. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. B. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil. constand in convingerea posesorului ca lucrul. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. ale carui fructe le culege. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. 103 .

(in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. Actiunea in complangere. Caracterisitic actiunii posesorii. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. Pentru exercitarea ei. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. b. Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 . posesorul dobandeste doar fructele. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. In al doilea rand. C. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. a. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta.

Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. Ca si actiunea in complangere. 3. Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta. 105 . D. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar. cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar. 2. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. Violenta neavand nici o justificare in drept. atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. b. .1.in complangre. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu. posesiunea reclamantului sa fie utila. exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare. in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. daca tulburarea s-a produs prin violenta. adica neviciata.sunt actiuni reale. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: . sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea.

Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. 105 C. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã.4. s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. p. Sectiunea 3. in doctrina. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea. 1847 din C. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. in vreme ce art. civ. cit. civ.. Apararea dreptului de proprietate. op. 3. In articolul 645 din C. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani. 106 . Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104.1. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. Stãtescu ºi C. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. Bârsan. caci oricat ar dura ele in timp.4. 199.

in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar. 1910 se 107 . acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real. dintre care mai importante sunt doua: . .2. Actiunea in revendicare. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. Sunt actiuni posesorii. adica proprietatea.4. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. cum ar fi actiunile in revendicare. din fapte ilicite sau cvasicontracte. actiunile in granituire etc. intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri. uzufructuar etc. ori din imbogatirea fara just temei. mijloacele juridice specifice.a. 3. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil. b. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate.). Art. cele posesorii protejeaza doar posesia. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului. Sunt actuni petitorii. care este un drept real se numesc actiuni reale. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”. actiunile confesorii. in vreme ce art. Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata.

. Boroi ºi D..130. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar. Drept procesual civil. cit. p.4. Actiunea in revendincare este imprescriptibila. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975.256. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila. 105 ie . Rãdescu. Ed. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului. Ed. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute. 1994. 117. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate.refera la revendicarea mobilelor. ii.cit. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau.G. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V.L.p. p. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107.L. Bucureºti. p. A. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106. Costin. in practica. 340.op.3. Negru ºi D. M. Safta Romano. iar art. in stiinta dreptului. Radu. 3. de catre vanzator. 108 . nepierzandu-se prin neuz. op.

El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. in aceeasi masura in practica judecatoreasca. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. plecand de la ideea ca prin actiunea sa. 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. vezi I. in fine. p. Decizia civilã nr. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. op.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. 109 . Actami Bucureºti 1994. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. consecinta pierderii bunului. 84. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. 224/24 noiembrie 1972. 109 110 Pentru opinia contrarã. Teoria generalã a obligaþiilor. 148. cit. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. Safta Romano. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. p. sotul reclamant. Filipescu. 561 din Codul de procedura civila. P. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. s-ar rasfrange indirect asupra lui. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. care ii profita si celuilalt sot109. p. vizeaza marirea patrimoniului comun. 154. a se vedea E. Raspunsul a fost pozitiv. Ed.. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii.

110 . isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. Daca teoretic lucrurile par simple. De altfel dispozitia art.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat. A. in practica ele sunt mult mai complicate. ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”. sau al transferului proprietatii. iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche. dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul.m. dispozitiunea art.d. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare.a. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca.

constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict. Acestei situatii transante.titlul sa emane de la un tert.verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. utila sau de buna credinta. el va avea castig de cauza cu doua conditii: . Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata. actiunea ar trebui respinsa. va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil. Pentru a stabili care este titlul preferabil. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”. quam ipse habet”.data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. . 111 . daca ambele au fost transcrise. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant. 1864 Cod civil. Daca paratul invoca un asemenea titlu.Potrivit aceluiasi principiu. deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”. potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche. instantele au in vedere urmatoarele criterii: . practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament. b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. Asa fiind. B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. .

1909 alineatul 1 Cod civil. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. de la cel la care il gaseste. 112 . 1909 alineat 1 Cod civil. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. Caracterul particular rezida in dispozitiile art.B. in curs de trei ani. deci numai bunurile mobile corporale. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. a caror valoare este incorporata in titlu. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. susceptibile de detentiune materiala. Regula prevazuta de art. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. Fata de aceasta dispozitiune a legi. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”. deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. in cazul bunurilor mobile corporale. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. Regula prevazuta de art. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare.

113 . adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. Chestiunea implica un real interes practic. a. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. La randul sau. proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. sau la o vindere publica. De la regula prevazuta de art. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. in aceasta ipoteza. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. ci un termen fix. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. intr-o asemenea ipoteza. proprietarul revendicant. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ.

urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. etice sau religioase. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. O asemenea actiune este perfect admisibila. detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. si obligatiile impuse de normele morale. In aceasta categorie intra. Bucureºti 1984 p. spre exemplu. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. 1909 alineatul 2 Cod civil. Academiei. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed. CAPITOLUL IV. sarcina sau indatorire. obligatia de politete si respect intre oameni. 1909 alin. juridice sau nejuridice. Sectiunea 4.b. 114 . se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art.1. adica de 30 de ani. in lipsa unui termen prevazut de lege. . gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. 615. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. Asa fiind. 1 din Codul civil. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. 1890 din Codul civil.

In sens restrans. Stãtescu ºi C. Ed. din punctul de vedere al creditorului. In sens larg. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie. 2. Pentru alte . Tratat de Drept civil. Drept civil. Popa. Actami. Obligatia acestuia poate consta in a da. 1981 pag. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie.38 114 I.112 Dimpotriva. cat si datoria corelativa a debitorului. raportul obligational apare ca un drept de creanta. definiþii. Craiovan. Teoria generalã a dreptului. 3. Introducere în teoria generalã a dreptului. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. Asadar. Bârsan. prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. vezi I. Bucureºti . 5 112 115 . ca institutie de drept113. ca element dinamic al raportului juridic. ne referim la o obligatie veritabila. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. Ceterchi ºi I. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. a face sau a nu face un anumit lucru.obligatii nu are insa un caracter juridic. Bucureºti 1994 p. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. Bucureºti 1993 p. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului. Ed. Academiei. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. Actami. All. N. notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. P. „lato senso“. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. 8. Bucureºti 1994 pag. „stricto senso“. Filipescu. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. In drept. C.

numit debitor. Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta. o dubla calitate: atat pe cea de creditor. In tratarea notiunii de obligatie. sa faca ori sa nu faca ceva. pot fi atat persoanele fizice.. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. deci la raporturile obligationale civile. sa dea. de a-i cere debitorului. 115 Cu privire la raportul juridic civil.155 . Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului. Tratat de drept civil. raportul juridic obligational. de exemplu. Tr. vol. continutul si obiectul115. cat si pe cea de debitor. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului.Subiecte ale raportului juridic obligational.206 116 . Ed. Academiei. numit creditor. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC. ca subiect pasiv. ca subiect activ. cat si cele juridice (prin urmare si statul)116.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. 1. ce au menirea de a dovedi un imprumut.1 Partea generalã. si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. Bucureºti 1961 p. Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. pe de o parte si. Ionaºcu. Ca oricarui alt raport juridic civil. avem in vedere intelesul ei „lato senso“. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport. in caz de neexecutare de buna voie.

Popescu. a nu face ceva la care.Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv.etc. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare.18 117 . Pe langa denumirile generice de creditor si debitor. comodant-comodatar. 3. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. 2.Continutul raportului juridic obligational il constituie.vanzatorul nu este numai creditor al pretului. c) in regimul de carte funciara. Persoana fizicã. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut. Bucuresti 1993 p.. a face) sau intr-o abtinere. pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau). proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului.. in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit.. La randul sau. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat. b) in cazul bunurilor generice. mandant-mandatar. in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului. 5 . cumparatorul are. donator-donatar.Obligatia de a da. Lupan ºi D. . Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului. Lumina Lex. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator. numarare. caci potrivit art. cantarire etc. E. Drept civil. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”. presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. 116 In acest sens. pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ). obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. Ed.

1. care. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie. fara a se exclude unele pe altele.1. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii. D.dupa sanctiunea obligatiei.. obligatia de a da. 4. . B. poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face. in cazul contractului de vanzare-cumparare. Prin aceasta. Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da. Astfel.Obligatia de a nu face. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate. de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117. deci de a transmite proprietatea. 118 . obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da.dupa obiectul obligatiei. Ea este o obligatie negativa. C.dupa izvorul obligatiei.dupa opozabilitatea obligatiei.

ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. În acest sens. Dupa un al doilea subcriteriu. In functie de sanctiune. vezi L. Dupa izvorul lor.8. Sm. Lumina Lex. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. Dupa obiectul lor.E. C. Teoria generala a obligaþ iilor Ed. respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118.dupa structura obligatiei. Oscar Print. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . . Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. Sub titlu de exemplu. 119 . Bucureºti 1995 p. B. La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. Bucureºti 1997 p. A. 117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. Ed. Drept civil. a face) si obligatii negative (a nu face). Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale. Pop. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice. Angheni.

odata executate de buna voie. Spre exemplu. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art. aliis neque nocere neque prodesse potest). nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. Bucureºti 1992 120 . Totusi. Pornind de la aceasta precizare. distingem intre obligatiile civile sau perfecte. desi nu se poate cere executarea lor silita. creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie. Gh Beleiu. Spre exemplu. 973 Cod civil (res inter alios acta. cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile.167/1958. In functie de opozabilitatea lor. norma instituita de art. Drept civil român. 2 din C. asa incat. potrivit careia. D. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. 119 In privinta precripþiei extinctive. obligatii reale si obligatii opozabile tertilor. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. fam. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. caci potrivit art.

1. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun. fie mai multe obiecte. Odata instrainat lucrul.• Sunt reale. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. • Sunt opozabile tertilor. cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator. noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului.2. Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 . ( propter rem). cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. E. Principiul rezulta din prevederile art. modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. 2. in cazul contractului de locatiune. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie). Spre exemplu. ele presupunand un singur debitor si un singur creditor. 3. Este spre exemplu. ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. 1411 Cod civil). in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie). locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. Pure si simple.In functie de structura lor. obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. 4.

Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma. Teoria generalã a actului juridic civil.115 120 In acest sens. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul. Hamagiu. Starck.754. Cosma. Bucureºti 1929 p. Tot acte juridice de factura unilaterala. Roland. Boyer. 122 Gh. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza.unor acte sau fapte juridice. in scop de reclama. Tratat de drept civil român. 25 . op.121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. sub titlu de exemplu. Paris 1995 p. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. Atat legislativ. C. Ed. I Rosetti-Bãlãnescu. Ed.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica. Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie. 106. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. Beleiu. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. Ed. Contrat. 942 din Codul civil. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. Bucureºti 1969 p. ªtiinþificã. Obligations. asa cum precizeaza art. H. pag. se obliga o singura persoana. D. 122 123 . 2. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege.68 121 B. L. Naþionalã. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. cit. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice. Al Bãicoianu. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. Litec.

In sistemul Codului civil. 986 Cod civil. producator de consecinte in planul obligatiilor. Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile. obligand-o in acest fel la restituire (art. 986-991 Cod civil). 998 Cod civil. izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. 992-997 Cod civil). Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate. administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. important este acordul de vointa al partilor. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”. Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. asa cum il defineste art. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual.Quasi-contractul este. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea.

Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca.da nastere obligatiei de reparatie. cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. 1000 aliniat 2 Cod civil). Si intr-un caz si in celalalt. Astfel. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. 1000 aliniat 4 Cod civil). indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict.1000 aliniat 3 Cod civil). edificii si animale. art. Definitia data de art. Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. 124 . • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. 3. in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. 1003 Cod civil).Raspunderea pentru lucruri. 1000 alineat 1 Cod civil). 999 Cod civil. 998-999 Cod civil). Raspunderea ce are ca izvor delictul civil.

civ. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. Sectiunea 4. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie. 126 În sensul acestei opinii. In cea mai generala si mai sintetica formulare. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune. Bârsan op. cit. sã facã sau sã nu facã ceva). p. Ed. Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere.8 125 .942 din C.32 sau I. Dogaru. Astfel.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art.2. Dogaru Contractul. Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. 1002 Cod civil). pag. a faire.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract. 1001 din Codul civil francez. Craiova 1983. cit. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie. definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art. C. art. 124 În acest sens. Notiunea si definitia contractului civil. Stãtescu ºi C. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui.124 Desi de inspiratie franceza. vezi I. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract. p. Consideraþ ii teoretice ºi practice. Scrisul românesc. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner.125 Potrivit acestui text. op. 8 125 În textul francez. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea.

3. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv.127 Astfel. Vol. II Bucureºti 1947 p.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta. Contractele speciale. citat mai sus. vezi I. Zinveliu. op. BucureSti 1996.129 4. cit. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. Asa fiind.2. 19. Ed. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. a modifica. Filipescu. Tratat de drept civil. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. Pornind de la aceste precizari prealabile. 942 din C. Pentru dezvoltarea ideii. p.128 Textul art. Ed. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. P. 942 C. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie. Curs elementar de drept civil român. Dacia Cluj 1978 p. civ. 11 sau Fr.p. adica de a da nastere. I. Deak. element esential al contractului. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. Potrivit definitiilor date contractului. conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii.1. M. Vointa juridica. Actami. Rarincescu. 128 127 126 .Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. civ. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile.

966 din C. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. în S. ªtiinþificã. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile.J. intrucat potrivit textului.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor. Dogaru.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept. caci este permis tot ce nu se interzice. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. 130 131 In sensul acesta. campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat. Nashitz. 42. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural. Bucureºti 1996 p. Scaiul. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”. Stãtescu ºi C. Curs de drept civil. 5 din C. 1?1958 p. nr. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex. interpretarea art. op. 11. P.71. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci. trebuie coroborata si cu prevederile art. 132 C. V.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu. Gionea. Ed. Cit. I. civ. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. Bârsan. Bucureºti 1986 p. . de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed. 33 ori A. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv.C. 127 . civ.

Vol. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Cit. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri. Beleiu. Clasificarea contractelor civile. op. in insasi denumirile date acestor tipuri. 134 Gh. D. Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda). potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”.2. Stãtescu ºi C.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract.134 In consecinta.Referindu-se la cauza textul art. 968 C. Cit. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. Beleiu. op.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice.42. cit. 146. p. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte. P. P. 188 – 191. care se individualizeaza prin caractere specifice. Cozma op.248. 1 – 3 din Decretul nr. 128 . 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh. op. I Partea generalã. 220 – 237 sau P. Cosmovici º. Bârsan. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate. Tratat de drept civil.. 969 din C. M. dar si putinta de a constata ca in fond. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc.a. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. Pag. Bucureºti 1989 p. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4. Ed. 135 C. consacrat de art.2. civ. potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. civ. Academiei. Cit..133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art.

majoritatea contractelor au un caracter consensual.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta. 813 C. civ. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). xxx A. ci. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. civ. Dupa modul de formare. simpla lor manifestare de vointa. doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. F. contractul de închiriere. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. respectiv: A.136 2. Dupa corelatia existenta intre contracte. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. G. Potrivit primului criteriu general de clasificare. Dupa continutul lor. deci dupa modul de formare. E. 1772 din C. D. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. Au un asemenea caracter. contractele pot fi consensuale. 136 129 . Dupa modul executarii. constituie regula.137 În dreptul nostru. de regula este forma autentica. ceea ce fireºte. 1. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. B. Dupa scopul urmarit de parti. solemne sau reale. sau cel de ipotecã prevãzut de art. atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). ad probationem. contractul de mandat. sub titlu de exemplu. C.

943 din C. Conform definitiei legislative data de art. 944 din C.3. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte. 130 . Potrivit art. In ceea ce priveste contractele reale. deoarece partile isi asuma obligatii. de depozit sau de locatiune. civ. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. Dupa scopul urmarit de parti. mandat sau depozit. fara ca acestea din urma sa se oblige. In consecinta. 1. 1. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale.”140 C. Sunt cu titlu oneros. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga. depozitul sau gajul. contractele de vânzare. de închiriere. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit.138 B. comodatul. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. Spre exemplu. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. civ. o contraprestatie. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei.139 2. deci realizarea unui interes patrimonial propriu. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii. Dupa continutul lor. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic.

Stãtescu ºi C Bârsan. p. Dupa corelatiile care exista intre unele. op. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu. Sunt nenumite. Cit.74: C. fara a se da ceva in schimb. Dogaru. contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere). Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee). 2. 2.Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144. obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã. contractele pot fi numite si nenumite. 131 . 1. cit. vezi I. Pentru detalii.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate. fie sub forma unor prestatii succesive. si contracte cu executare succesiva. cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor.2. uno ictu. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. contractele pot fi principale sau accesorii. “nova negotio”. fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie). op. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate.143 D. p. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor.145 E. F. 1.

Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile. Din acest motiv. C. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros. de a caror soarta juridica depind. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. cit. contractele pot fi comutative sau aleatorii. nu se poate sti.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea. În acest sens. 146 132 . 2. vezi I. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul. depind. op. 2. nici daca va exista castig sau pierdere. G. 149 În cazul contractelor negociate. Apostu. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. toate aceste elemente depinzand de hazard148. Spre exemplu. asa cum il individualizeaza art.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. Evrika. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti.1. Ed. Bârsan. 1. Pentru alte dezvoltãri. In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. StAtescu ºi C. Brãila 1997 pag. p. la incheierea lui. 23 – 35. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã.

Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. 150 133 . vezi C. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi.a. Hamangiu º. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. vezi. În acest sens. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta. obiectul ºi cauza. p. 3. cit. Bârsan. Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. 496. a obiectului ºi a cauzei licite. C. 4. Un obiect determinat sau determinabil. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. Capacitatea de a contracta. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. . civ. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor.56. Condiþiile de valabilitate. 949 din C. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. Art. op.2.3. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. cit. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb. 4. consimþãmântul ºi viciile sale. p. potrivit aceleiaºi concepþii. Pentru ca contractul sa fie valabil. Art. op. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. ca de exemplu tranzacþia. Stãtescu ºi C. O cauza licita.de adeziune150. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã. Civ. 2. 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. astfel incat capacitatea constituie regula. 948 din C.

care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani.2 din acelasi decret. 1309) etc. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. b) persoana pusa sub interdictie. Potrivit art. Din redactarea art. si anume al celei “ce se obliga”. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta.11 alin. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. Desi art. Probleme speciale de drept civil. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. O asemenea concluzie este fireste gresita. 11 alin. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. Altfel. Turianu. 948 C. 134 . 155 C.154 Pentru aceste categorii de persoane. Fundaþiei “România de mâine”. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art.incapacitatea este privita ca si o exceptie. manifestata in exterior. 110 si urm. civ. 950. 31/1954. Bucureºti 1999 p. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti. Ed.1307). aarã de excepþiile prevãzute de lege (art. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia.1308). ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului. caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia. Astfel. 1 din Decretul nr. 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. judecãtorii. atat in doctrina cat si in jurisprudenta. precizeaza art. S-a admis totusi.155 Consimtamantul. avocaþii etc. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare. unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. alaturi de consimtamant. obiect si cauza.

subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala. fie intr-una tacita.156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. aºa cum este cazul actelor solemne. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei. ( deci pentru a da nastere. De asemeni. caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa. Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. Dimpotriva. pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant.Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil. din prietenie sau complezenta. “Per a contrario”. consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni. Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. 135 . cu toate consecintele decurgand din aceasta. doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!). “ma oblig daca am chef!”). In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare. (jocandi causa).

fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui. civ. “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. asa cum este cazul actelor solemne. care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. incat este evident ca. sunt astfel. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”. rationabila pentru dansa. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. spre a face o persoana a contracta. care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. se restrange la minorii care. civ. . Fireste.Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului. pentru a o determina sa incheie un act juridic. 956 C. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala. 960 C. sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”.d o l u l sau v i c l e n i a. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta. acte juridice care le pricinuesc o vatamare. dolul. i-a insuflat temerea.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. intrebuintate de una din parti. Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant. caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. “Este violenta totdeauna cand. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. . d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. violenta si leziunea. cealalta parte n-ar fi contractat”. Potrivit art. de la acest principiu exista si exceptii. Actiunea in anulare pentru leziune. .v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere. Potrivit art. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. . se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. 136 .e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract. fara aceste masinatiuni.

precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”. Apostu. Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). 963 din C. 57 . face excepþie succesiunea nedeschisã încã. s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art.sa fie in circuitul civil. Ed.Obiectul contractului Textul art. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. Din aceasta prevedere. numararii.60 159 La rândul lor. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. 157 137 .sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. la aceste categorii de bunuri. Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”. Eliescu. 962 din C. . conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private. Humanitas. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. adoptate dupã 1989. civ. Cu privire ). In acest sens vezi ºi M. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale. anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil.5 alin. civ.159 . bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber. I. muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc. In privinþa bunurilor viitoare. p. neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. Evrika Brãila 1998. dupa caz. obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . 518 158 Deºi art.sa fie determinat sau determinabil. p. Bucureºti 1997. Curs de succesiuni. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”. In lipsa unei interdictii exprese. a face sau a nu face ceva. Ed. fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. ceea ce de fapt explica si prevederea din art. 2 din Legea nr. Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. 18/1991). 1 din Legea nr. 963 C. civ. respectiv de a da.

sa fie posibil. adica pentru oricine.sa fie licit. codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: . op. p. Turianu. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art. referitoare la caracterul licit al cauzei. Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” . 160 138 .. cauza nu este expresa. prelevate in literatura. “Conventia este valabila. In structura cauzei exista doua elemente.art. respectiv scopul imediat. care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare. atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila. Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific.causa remota. Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege. cit p. (causa proxima) si scopul mediat . 968 din C. deci numai pentru un anumit debitor. “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. 161 În categoria condiþiilor obiectului.sa fie moral.161 Cauza contractului. ca de exemplu autorizarea obiectului (C. cu toate ca. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi. Daca imposibilitatea este doar relativa. 4 din C. cit. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”.160 . nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta.art.art. 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op.509. . . civ. “ad imposibilium. 948 pct. ar mai putea fi incluse si altele. civ. 59). Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului.967 in urmatorii termeni. deci. Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul.

2. ce tine de caracteristicile unei prestatii. Anterior acestei imprejurari. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. 139 . calitatile unei persoane. Cosmovici. All. insusirile sau nevoia unui lucru. Bucureºti 1996 p. licita si morala. * in contractele reale. Drept civil. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea. stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). de altii negociere163. insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. Obligaþ ii. fondata pe o cauza falsa. cauza contractului trebuie sa existe. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. 126 . * in contractele cu titlu gratuit. De cele mai multe ori. Aceste conditii sunt consacrate de art. Ca si obiectul. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului. care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga. Incheierea contractelor. partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale. Drepturi reale. contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite.M. civ. sa fie reala. o perioada numita de unii autori precontractuala162. scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). care precizeaza ca “Obligatia fara cauza. 966 din C.4.Scopul imediat. nelicita nu poate avea nici un efect” 4. Legislaþ ie Ed.

In privinta acestei etape precontractuale. Urs ºi Sm. Contractele de comerþ exterior în dreptul român. Georgescu. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. II. oferta de a contracta. 3. fond de marfa. Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract. uzitate mai ales in domeniul comertului international165. Angheni. 164 În acest sens. Ed. Print. mijloace circulante etc. Bucureºti 1998 pag. Anterior momentului incheierii contractului. “scrisoare de intentie” sau “protocol”.211. astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii. NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. Drepturile reale. in unele situatii. Ed. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I.concepute. S. Macovei. totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. I. mai multe faze. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. negocierile precontractuale. Ed. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. Negocierea afacerilor. Oscar . Junimea Iaºi 1977 p. 2. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant. Porto-Franco. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. acceptarea. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”.). drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). 140 . 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. Drept civil. T.91 – 120. respectiv: 1. Galaþi 1992 pag. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4.10. A.

58. 1. În acest sens.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract. aceasta poate fi expresa sau tacita. -nascuta din uzante-. Cosmovici. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169. 169 C. op. exista obligatia. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. fie verbal.166 B. 142 . Lumina Lex.pentru incheierea unui contract. Este si motivul pentru care. Hanga. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. Angheni. 166 141 . 167 Pentru definiþia comunã. fiind o latura a vointei de a contracta. ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor. exprimata fie in scris. vezi ºi Vl. p. Bucureºti 1999 pag. (I. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. M. p. p. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. adresata unei persoane determinate sau publicului. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. op. poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. Bârsan.127. S. 211). exprimata in scris sau verbal. cit. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. Stãtescu ºi C. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. Fiind prima manifestare de vointa. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. vezi P. Totodata. cit. Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu. deci a consimtamantului. Mic dicþ ionar juridic Ed. Urs ºi Sm. op. cit. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia.

Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. p. Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. Ed. 87 . Deak ºi St. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã. Les obligations. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere. posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. Bucureºti 1993 p. 1437 din C. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului. etc. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art.114 171 Alain Benabent. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc. Ed. civ.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant. desi contractul a expirat. imprejurarea ca. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc. ã 170 142 .121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului. Intr-o asemenea abordare.)170. 45. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale. Droit civil. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. vezi Fr. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii. Lumina Lex. daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar.

Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. p. Ed. Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului. cit p. All. Cosma op. dupa cum urmeaza: 1. Oferta trebuie sa fie neechivoca. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. Angheni. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic. deci poate fi revocata de catre autorul ei. 2. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh. p. M. ea nu este producatoare de efecte juridice. P. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. Beleiu op. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. 215. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. op. sau D. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. 102 – 110. serioasa si constienta. oferta facuta in gluma. cit.178 174 143 . 3. 117 . Bucureºti 1996 p. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia. 3. Oferta trebuie sa fie reala. Introducere în dreptul civil. Forta obligatorie a ofertei. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. Cosmovici Drept civil.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. 173 Sm. “Per a contrario”. cit. Oferta trebuie sa fie ferma. 2.

fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. Angheni. Urs ºi Sm. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. 176 I. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. Intr-o asemenea abordare insa. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. 1. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. 2. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. cit. 213. chestiunea trebuie rezolvata nuantat. Daca oferta a ajuns la ofertant. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. Sub titlu de exemplu. pag. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. 144 . op. constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. b) daca oferta este fara termen. S. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. Or. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei.

Astfel. Intr-o asemenea ipoteza. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. ACCEPTAREA. Spre deosebire de oferta. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului. pactul de preferinþ ã. Ca si oferta. sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. sa incheie in viitor un contract. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii. nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. D. contractul de rezervare etc. expresa ori tacita. Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. clauza de mono pol. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. clauza de exclusivitate. important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. Ea poate fi deci verbala sau scrisa. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract.C. promisiunea bilaterala de contract (antecontractul).

oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta.178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari. Petrescu. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica.a) exista o prevedere a legii in acest sens. 146 . p. com. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. op. Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic. acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare. civ.. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere. de exemplu. Romfel.179 b. Stãtescu ºi C. Bârsan. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. caci simpla tacere a locatorului. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda. 39 din C. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art.67. . cit. 1. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R. c. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. 1437 din C. a modifica sau a stinge un raport juridic civil. Bucureºti 1994 p. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a. Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta. 64 Potrivit acestui text.

daca oferta se adreseaza publicului. In a doua ipostaza. contractul se incheie prin telefon. realizandu-se in acest fel acordul de vointa. cel al emisiunii sau declaratiunii. contractul se incheie prin corespondenta. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 . contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. Dimpotriva.Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. respectiv: a) Un prim sistem. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. 2. acelasi caracter il conserva si acceptarea. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. deci a realizarii acordului de vointa. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. d. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. ea poate fi acceptata de oricine. 3.catre acel artist. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. 2. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. In fiecare dintre acestei situatii. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa.

Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare.primind-o isi exprima acordul. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. Desigur. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. 148 . inconvenientele ei facand-o neutilizabila. chiar fara a-l mai comunica ofertantului. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. in realitate aceasta abordare este deficitara. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180. potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. or. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului. Sistemul este si inutil.

58 ºi 59/1974. 180 În acest sens. ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant. p. 181 149 . Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. op.Obligaþii… p. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi. 3. cit. op. Pe de alta parte. În acest sens. S. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile. P. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. spre a evita încheierea contractului. op.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. Potrivit acestora.Cosmovici. C. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1. contractul se considera a fi incheiat. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. 35 din C. cit. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract. In functie de acest moment. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183. Urs ºi Sm. I. terenul trecea în proprietatea statului. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. Ãstfel. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182. cit. 66. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. Angheni. Bârsan. 2. existã posibilitatea ca ofertantul. 182 În sensul acestei opinii. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. Confruntata cu cele patru sisteme. Odata determinat. Stãtescu ºi C. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. pag. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. 131 Deºi pare cea mai completã. com.M.

locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti. Drept internaþ ional privat Ed. . poate fi intentatã potrivit art. Potrivit art. 3. Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. 6. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat. 9 alin. vezi T. Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. R. 5. Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: . locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile. 2 din Decr. 150 . momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. Romfel. .daca partile contractante sunt prezente. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional.daca contractul se incheie prin telefon. In egala masura. Potrivit acestor reguli. 202. caci in acel loc este receptionata acceptarea. In cazul ofertei publice. Bucureºti 1994 p. . potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. 167/1958 în termen de trei ani. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta.cand contractul se incheie prin corespondenta. In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor. 7.4. Popescu.

97. II p. Ciobanu. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed. Pentru critica acestei confuzii. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”. Vlachide.4 din C. Europa . Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului. Forta obligatorie a contractului si anume: . Ed. 516. Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã. fãrã a le disocia. unui raport juridic obligational. Hamangiu.civ. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila. 969 din C.5. Naþional. 4. In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului. . ori a transforma.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã.10 pct. 188 C. vezi P.425 sau I. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor. 73 187 151 . Odata incheiat. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti.I p. civ.. 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art. 969 – 985.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti. Apostu.C. p. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187. cit.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. caci art. Nova Bucureºti 1994 Vol.obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante. Ed.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art.2. in cererile privitoare la obligatii comerciale. Bucureºti 1997 p.proc. Efectele contractului. M. op. vezi V. Naþional Bucureºti 1996 vol. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.

deci pot fi executate fara nici-o dificultate. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele.) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora. Bucureºti 1998 p. cit…. Ed. In al treilea rand. De aceea. Interpretarea juridicã. interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general. C. 977 – 985. Cosmovici. op. intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. Eremia. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970.Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar.190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. All. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice.Obligaþiile.n. M. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice.154). p. În privinþa celor dintâi. 190 152 . potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M. În ultimã analizã. In al doilea rand. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret. 23 – 31. (În acest sens. vezi ºi P. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale.

Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. 519. In opinia unor distinsi autori. De altfel.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. 192 153 . vezi C. Hamangiu. 193 În acest sens. Potrivit teoriei subiective. efectele subintelese ale contractelor. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor. In functie de obiectul de reglementare. adeseori imposibil de cunoscut. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ. p. Teoria obiectivã. A. (a voinþei declarate). aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general. pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. eventual prezumate. precizand in art. a voinþei reale sau interne. cit. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure. 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor.REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor.. op. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. . Acest sistem este propriu dreptului latin. ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte. unasubiectivã ºi una obiectivã.Prioritatea vointei reale a partilor.

pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze. dimpotriva. Pe de alta parte. O asemenea limita. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. Angheni. op. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. pe cat de rezonabila pe atat de utila. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa. 195 196 În acest sens. p. p. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. cit.71 sau I. fie cu unele de natura extrinseca. pana la proba contrara. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii. Urs ºi Sm. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. tratativele sau negocierile purtate etc. Bârsan. 222. precum circumstantele incheierii conventiei. C. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”. Totodata. o constituie cauza actului juridic. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. in functie de propriile-i nevoi sau interese. op. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. Daca. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani. 154 . 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. cit. Stãtescu ºi C. interne. revine partilor ce o invoca.195 Asadar.

Bârsan. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. 981 C. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. In acest 197 198 C.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. op.198 B. ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte. dar la toate urmarile. potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. (unul real. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. civ. ce echitatea. cit. 155 . 72. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art.197 2. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. civ.. 2 din C. Stãtescu ºi C. 1511 alin. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice. civ. 970 alin. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. p. 1 din C.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. Textul art. a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. neadevarat dar aparent). Spre exemplu. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. adevarat si unul simulat. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. Alcatuind un tot unitar.

civ. Sunt indoielnice.). civ. nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art. civ. 978 C. 2.).dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art. civ. contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”. Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: . iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art.termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art. dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”. art. . Pentru astfel de imprejurari.).conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta. civ.atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia. civ. Aceeasi idee este preluata si de textul art. Alte reguli de interpretare. . .in cazul indoielii. civ.). precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele. consacrat de art. 979 C. 969 din C. legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: . Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce. . In afara de regulile aratate si grupate mai sus. sunt confuze sau greu de apreciat.). acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri. 983 din C. 980 C. 156 . 982 din C. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art.). “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.985 C.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect. 984 C. 973 din acelasi cod.sens. civ.

pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie. unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri.C. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri. Vlachide. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului. etc. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã. Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice. cea de buna voie. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. care confera in ultima analiza certitudine. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. impersonalã ºi cu aplicare repetatã. De altfel. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”. 199 157 . c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. Dispozitiunile art. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”. p. 969 C. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie. A. op. civ. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. etc. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. cit. b) la fel ca ºi legea. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. (pentru dezvoltãri vezi P. Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”. contractul nu poate deroga de la lege. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante.75).

969 din C. 158 . au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric. 1010 din C. civ. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. 1436 alin. 1010 C. 1552 si 1556 din C.). 200 Din textul art. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. Cu alte cuvinte. actul juridic în totalitate. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual. potrivit principiului simetriei. 1616 din C. Este insa posibil. vezi D. civ. p. 2 din C. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. Pentru dezvoltãri. Nimic nu s-ar opune desigur. sub titlu de exceptie. Cosma op. civ. nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala. asa cum este de pilda donatia. cit. Totusi. civ. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa.) ori a contractului de depozit prevazut de art. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. civ200. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. civ. 277. ci însãºi obligaþia.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. a mandatului (art.

civ. Asemenea modificare a duratei contractului.1563 alin. efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate. Pot constitui asemenea imprejurari: 1. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei. Pe durata persistentei unor atari imprejurari.In afara de cazurile prevazute mai sus. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen.). B. regula prescrisa de art. dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art. 159 . care are valoarea de principiu de drept201. 2.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. 2 C. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. Moartea unei asemenea persoane. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. 973 din C. Sub titlu de exemplu. viscol sau inghet. 3. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. civ. exista si imprejurari in care incetarea. modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor. ci de cauze extrinseci. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune.

Vanzarea unui bun spre exemplu. contractele desi produc efecte numai intre parti. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. 160 . pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice.invocarea contractului fata de un tert. Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. Definind in cele din urma opozabilitatea.202 Inteleasa in aceasta maniera. carora deci conventia le este opozabila. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. Raspunzand unor nevoi sociale. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti. in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator.persoane. Asadar. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa. indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: .

intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. 998 din C. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic. Simulatia. p. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. cit.un contract public numit si aparent. create de lege. op. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. Exista fireste si exceptii. raspunderea civila va avea un temei delictual. 1. Cosma. Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. vom constata ca acesta este faptul juridic. caci art. 202 D. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune. care cauzeaza altuia prejudiciu. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. Cat despre probatiune. civ. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract. 386 161 . el are pentru terti semnificatia unui fapt. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . precizeaza ca “orice fapta a omului. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti.. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. O asemenea operatiune juridica este simulatia. In ceea ce priveste responsabilitatea civila. obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. neadevarata.

termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala. prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti.un contract secret.396 ºi urm.Contractul aparent poate fi fictiv. vezi D.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. mascandu-l insa intr-un alt contract. In functie de efectele acordului simulatoriu. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. . cit.Contractul poate fi deghizat. Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura. care in realitate nu exista. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract. * ea poate fi partiala. 1175. are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . Ea este relativã. p.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii. simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã. 162 .204 In concret. op. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte. Cosma. care corespunde vointei reale a partilor. incheiat anterior sau concomitent cu cel public. Contractul secret. numit si contrainscris. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului. cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. La rândul ei. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice.. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. .

Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. .tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie.daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. pentru ca acesta nu le este opozabil. 1175 din C. Efectele simulatiei se produc insa diferit.asemenea forma de simulatie. ambele parti din contractul aparent urmaresc. daca este cazul. Persoanele interesate. in mod constient. precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 .actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor. inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. . civ. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret. caci art. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. Proba si efectele actiunii in simulatiune. Desi singurul contract adevarat este cel secret.

ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. Fireste.205 Pentru a obtine castig de cauza. 205 164 . si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului. dar pentru alte considerente.juridice. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. pentru anularea sau revocarea acestuia. deci a actului secret. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. desi nu au participat la incheierea contractului. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam. care sunt straini de contract si de efectele acestuia. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct.206 2. denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. nemijlocit. Este posibil ca intre parti. devenit public. Fireºte. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. in masura in care tertilor le profita actul aparent. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã.

care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor. 13 . Humanitas. Ed. Bucureºti 1999 p. efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. Spre deosebire de succesorii universali. Bucureºti 1997 p. avanzii cauza. In sensul demersului nostru. Bucureºti 1994 p. Scorpio 78. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. Stãtescu ºi C. Dreptul la moºtenire. Deak. succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. Actami. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. b. Botea Drept civil.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. succesorii universali sau cu titlu universal. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. 78 sau Gh. vezi M. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor. se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. datorita raporturilor nascute intre ei si parti.25 165 .19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale. privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. Fata de aceasta constatare. 12 . p.35 209 În acest sens vezi C. Bârsan op. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. Ed. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. cit. Moºtenirea legalã. vezi Fr. Asa cum am mai precizat. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. 11 . Ed. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a. Eliescu Curs de succesiuni.

civ. civ. vezi ºi I. Neavand asadar o garantie reala. dar cu datã certã. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. potrivit art. s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. Apostu. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. Ei isi pot totusi satisface creanta.privinta acestora. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. Astfel. In aceasta privinta insa exista si exceptii. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale. 8 211 166 . -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. prezente sau viitoare”212. 1718 din C. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. dacã locatorul vinde lucrul închiriat. De exemplu. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. c. Pe de alta parte. 1441 din C. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. mobile sau imobile. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. op. atunci cand aceasta a devenit exigibila. cit. Conceptul de gaj general este exprimat de art.

este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului. In concret. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. 167 . caci. civ. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. Acestora insa. 3. 975 C. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii. exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. a). Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”).Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. fie pe cea a actiunii in simulatie.Spre deosebire de succesori insa. Cat despre obligatii. cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa.

dar dacã îl acceptã.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 .O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. va incheia in viitor un contract cu creditorul. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. care. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. obiectul promisiunii nu s-a realizat. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. va adera sau va ratifica un astfel de contract. debitorul isi asuma el. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. 2. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. intrucat in realitate. Asa cum bine se poate observa in speta data. Daca tertul nu contracteaza. care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. Textul art. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. 3. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. o obligatie. chiar si promitand fapta altuia. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. Potrivit acestui text însã. personal. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. fiind prezumata culpa debitorului.

Angheni. numita tert beneficiar. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. In acest fel. cit. numita stipulant. Intr-o astfel de eventualitate. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. op. Pe de alta parte.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. p. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. Urs ºi Sm. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia. b). pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort.230 169 . constituie o autentica exceptie. tertul devine creditorul direct al promitentului214. asa cum este promisiunea faptei altei persoane. Spre exemplu. se obliga fata de alta persoana. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. sa execute o obligatie in favoarea altei persoane.

Filip. Stãtescu ºi C. 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. 215 170 . Prin acesta. 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. In acest exemplu. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. Galaþi 1997 p. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . Bucureºti 1997 p. 2. vezi A. . pe langa cele generale. obiectul determinat si cauza licita. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract. 83. Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. Ed. asiguratul este stipulant. destinatarul fiind un tert beneficiar. Dreptul transporturilor. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. valabilitatea consimtamantului. Pentru a fi valida. expeditorul convine cu transportatorul. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. ca orice alt contract civil. cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. in fapt un tert beneficiar. o alta specie o constituie donatia cu sarcini. privitoare la capacitatea partilor de a contracta. Cãlin. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. C.desemnat de catre asigurat. (În acest sens vezi ºi Gh. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. cit. op. p. În sensul acestei idei. “Pax Aura Mundi”. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. Dreptul transporturilor. este cert cã se va naºte. Partea generalã. In fine. Bârsan.

In virtutea acestora. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. 218 Spre exemplu. 171 . stipulantul poate pretinde daune interese. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei. Raporturile dintre stipulant si promitent. indiferent daca il accepta sau nu. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. In caz contrar. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. Devenind creditorul unei obligatii. La randul sau. prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. desi tertul este strain. Cu toate acestea. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. In caz de neexecutare. acesta nu are o alta actiune. Din momentul incheierii contractului. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. acesta se poate comporta ca atare. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare.

In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. subscriitorul politei. achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. creanta va trece in gajul general al creditorilor. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. potrivit careia. Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. creditorul dispune ca la moartea sa. 172 . sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. intr-un contract de asigurare asupra vietii. Pe de alta parte. Totusi. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. Apoi. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. aceasta ar deveni caduca.Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. beneficarul. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). creditorul.

p. 157. Urs ºi Sm .89. Bârsan. Contractul colectiv de muncã. c).Fata de toate aceste pozitii. 130/1996. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. Ed. 10 din Legea nr. cit. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca. Potrivit art. Angheni op. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. Un asemenea acord. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni. p. op. salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. cit. Obligaþiile. I. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. Cosmovici op. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. 7 – 9 173 . Stãtescu ºi C. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. M. cit. grupurilor de unitati. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. reprezentanti sau avanzi cauza. p. poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. Evrika Brãila 1997 p. Fiind un contract cu caractere juridice proprii. privitoare la conditiile de munca. Nistor.235 sau P. 220 În acest sens. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. C.

art. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. 1000 – 1002).3. Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. Raspunderea pentru fapta proprie (art. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta. In fine. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. 1003 din C. pentru fapta altor categorii de persoane (art. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita . Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. civ. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. 1 si 1001). ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al . 998 Cod civil. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. Astfel. pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. 999 Cod civil. 998 – 1002. art. Definitia data de art. 1000 alin. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu.Sectiunea 4. precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). 998-999 Cod civil) si 2.

1002 Cod civil). De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. susceptibil de evaluare in bani. 3. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. 1000 aliniat 4 Cod civil).1000 aliniat 3 Cod civil). 175 . Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. edificii si animale. De asemeni. i se poate adaoga si una de sorginte penala. pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art.3. in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile.1. Acestei sanctiuni. 1000 aliniat 2 Cod civil). • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. de natura civila. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica. raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. Pe de alta parte. Ea are in primul rand un caracter patrimonial. 1003 Cod civil). 1000 aliniat 1 Cod civil). 4.minori (art. obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui.Raspunderea pentru lucrari. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art.

op. In acest fel.. vezi ºi O. Codul Penal comentat ºi adnotat. 173. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. 85. 224 În acest sens ºi C. vezi ºi T. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. ca orice forma de raspundere juridica. Partea specialã. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. Bârsan.223. Bucureºti 1976 pag. Stoica. Didacticã ºi Pedagogicã.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. 214 din C. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. aceasta are un dublu rol: unul educativ. pen.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective.137 176 . Partea generalã. preventiv si unul sanctionator propriu zis. Aceasta functie are insa un caracter relativ. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor. Drept penal. Ed. Functia educativa. Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. cu un grad sporit de generalitate. cit. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru. adeseori de natura pecuniara. Stãtescu ºi C. cat si la cel al constiintei publice. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. p. Ed. Vasiliu º.a.

asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea. Asa fiind. Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept. DEOSEBIRI: 1.Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent. Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora. intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri..Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite.Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: . .Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire. a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual. Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii.Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala. deci o infractiune (nullum crimen sine lege. . Este si 177 . nulla poena sine lege). A.

b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei. 1 din C. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile. Individualizarea judiciarã a pedepselor. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite. cit p. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. op. Ed. Papadopol. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi. pen. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. pen. Bucureºti 1985. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante. cit p. Stãtescu ºi C. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator. Daneº ºi V. t 225 178 .Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii.. vezi O.100 227 Potrivit art. 72 alin. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite.226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. Stoica. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod. vezi ªt. Pentru detalii. 181 din C.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni. Obligatia de despagubire subzista integral. În acest sens vezi C.. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia.227 4. 2. Dimpotriva. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice. pen. op. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã. 140.Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite.184 din C. Cu toate acestea. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila..225 3.Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor. Bârsan.

chiar daca ar fi lucrat cu discernamant. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant. 99 din C. potrivit principiului “electa una via. încetarea procesului penal. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate. Fireste. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul. ªi aceste împrejurãri însã. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. pen. de catre instante diferite. prezumtia de discernamant. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. prin consens. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. cel pagubit se poate adresa instantei civile. non datur recursus ad alteram”. raspunderea penala nu poate fi negociata..228 6. In materie penala. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni. Dimpotriva. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. 5.. dupã caz. 25 alin.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal. 3 din Decretul nr. care dispune. trebuie constatate tot de cãtre instanþã. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal. asa cum precizeaza dispozitiunile art. 179 .

proc. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii .).in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal). 5. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art.. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile.proc.). d din C. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art. in privinta existentei faptei. necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. cursul si intinderea termenului sunt diferite. printre altele. cu precizarea facuta de art. 8 alin. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit.proc. f din C.proc. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art. 10 lit. 129 din C.). procesul civil fiind guvernat. pen. de principiul disponibilitatii. in ceea ce priveste existenta faptei. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art.).proc. Pen. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale. Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3. dacã a 229 180 . 10 lit. autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege. pen. 10 lit. .167/1958. b/1 din C. În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. pen. b din C.proc. a faptuitorului si vinovatiei acestuia. 10 lit. 8.2 din Decretul nr.sub aspectul prescriptiei extinctive. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. B. 10 lit. e din C.). . pen. fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229. Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate. pen.

ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu.proc. . caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor. 10 lit. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu. Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate. h din C.) 181 . in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala. g din C. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.). . fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop.. temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual. 3. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala.ambele sunt forme ale raspunderii civile. pen. spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art. 2.Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste). care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor.In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii.. culpa.ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art.. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: . 10 lit. 25 din Decr. nr.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala. pen.proc. 32/1954). b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare.ASEMANARI: 1. Din aceasta deosebire. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art.

Culpa nu este definita de legea civila.existenta unui prejudiciu.2. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. .legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. civ... tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte. 230 ªi in acest caz. inactivitate. Generalitati Art. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. legiuitorul român a preluat integral textul art. C. ori dintr-o abtinere. 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu. neglijenta sau imprudenta. deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi).existenta unei fapte ilicite. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta.. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv. francez. B. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme. spre deosebire de raspunderea civila contractuala. 1382 din C. 4. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230. O precizeaza textul art.3.Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale. Asa cum rezulta din dispozitiile art. oblige celui par la faute duquel il est arrive.raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata. creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata. qui cause a autrui un dommage. 999 Cod civil. a le reparer” 182 .

vezi I. 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale. caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231. poate fi definita ca orice fapta prin care. asa cum am mai precizat. . 111 183 ..fapta poate fi ilicita. Fapta ilicita Fapta ilicita. Astfel. constituie fapte ilicite comisive.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs. faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. incalcandu-se o norma juridica. fapta a fost comisa in legitima aparare). fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). comisa printr-o inactiune. fie cu intetie. p.existenta culpei. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. capacitatea delictuala. cauzatoare de prejudiciu. exista si o alta conditie subsidiara. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane. op. Asa fiind. dar savarsita fara culpa. Fapta ilicita poate fi comisa.D. cit. In stransa legatura cu existenta culpei. constituie o fapta delictuala omisiva. Dimpotriva. Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. Filipescu. fie din culpa. fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane.P. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: .

este material. Demetrescu. p. raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. care nu puteau fi altfel proteguite. p.apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. . cit. Angheni. 2. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila. . direct. O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare. vezi V.Starea de necesitate.115 C. p. op.103 184 . obstesc. cit. imediat si injust (deci lipsit de temei.Legitima aparare. . op. ori ocrotirea unui interes general. c. Bârsan. . . op. Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului. daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii. d. 232 233 În acest sens. Sm.pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general. Stãtesci ºi C.. cit. integritatii corporale sau a sanatatii altuia.Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. 184 234 În acest sens. Negru ºi P. b. O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a. care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare). Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1.este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234.

fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art. .3. cit p. M. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel. vol. 4. 321 185 . fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. oricat de pagubitoare ar fi ea). distruge usile de le intrare. . chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. op. 78 . 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal. cit. In principiu. Este spre exemplu.Exercitarea unui drept. concurenta comerciala loiala. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare. Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. sau a ordinului superiorului. Beleiu.79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale. V. potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”. cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. Exercitiul normal al dreptului subiectiv. In mod firesc. superior intereselor particulare infrante. Ciobanu op. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila. 1 p. Cu toate acestea.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. Gh.

ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. corporal sau moral238. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. literatura de datã recentã îl recunoaºte. cit. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. decesul sustinatorului legal etc. Les obligations. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. Urs ºi Sm. 167. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. p. . 237 În privinþa prejudiciului moral. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. P. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. În acest sens.182 238 Pentru detalii.115 sau I. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. 94 186 .Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. vol. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. cit. Bârsan op. Angheni. acesta poate fi material. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. Filipescu op. Spre exemplu. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. vatamarea integritatii corporale. p. Ed. Stãtescu ºi C. 2 p. I. op. Gerard Legier. Mementos Dalloz Paris 1993 p. distrugerea unor bunuri. cit. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire.5. Este material. C. Droit civil.

Culpa. II p. 242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. De pildã. 118) 244 P. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. dec. cit. pen. Constanþa. 44 245 Sm. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. Se cuvin înaceeaºi opinie. permanenta sau temporara apreciabila in procente239. Vlachide. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã. p. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita. Filipescu. dec.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane. 791/1985 în RRD nr. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. pas d’action!)244. op. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri. citat de I. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse. op. Filipescu.(M. Rarincescu.P. p. Nr.(I. acestea trebuie reparate. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. vol. p. 103 187 . prin care i s-a produs o incapacitate de munca. G.9/1986 p.S. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. cit. op. In general.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale. P. C. op. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. pen. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat. cit. a unor atingeri aduse onoarei.2/1986 p. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei.2132/1985 în RRD nr. cit.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. Angheni. La randul lui. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T.

in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. Academiei. Rãspunderea civilã delictualã. Mai mult decat atat. Eliescu. cand dauna viitoare se va consuma succesiv. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit.Prejudiciul trebuie sa fie direct. 95. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1.Prejudiciul trebuie sa fie cert. 3. Ed. a se vedea ºi Dec. . sub forma unor prestatii. sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei. 188 . poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea. 1086 Cod civil. repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc. 16/25 iulie 1964 în C. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. periodice poate fi modificat247. pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. . care desi se refera la raspunderea contractuala. 1964 p.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”). constituie o norma generala a raspunderii civile.in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. de îndrumare a T. Spre exemplu.Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. Bucureºti 1972 p. Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului. “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba.D. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. 34 248 246 M. caracter ce rezulta din continutul art.S. . In mod exceptional. nr. 2. cuantumul despagubirilor acordate esalonat. Spre deosebire de prejudiciul viitor.

1084 Cod civil. caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. Prejudiciul material include. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. 249 E. 129 189 . vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc. p. asa cum precizeaza art.Prejudiciul este asadar direct. op. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249.Prejudiciul trebuie sa fie personal. cit. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite. Ori. Obligaþiile. . prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). 4. cat si de natura morala. Safta-Romano.

cit. Spre exemplu. p. De asemenea.Multa vreme. poate fi evaluat si trebuie reparat.)251.). Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). Filipescu. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ.25 I. VII din 29 decembrie 1952. 1952 – 1954. P.D. institute de ocrotire ori recuperare etc. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett. 117 190 . Bunaoara art. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. op. p. Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei. Un asemenea efort (traductibil spre exemplu. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene. art. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral. 11 alineatul 2 din Legea nr. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. în C. La fel. de îndrumare nr. desfigurarea. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250.

au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie. de catre instanta judecatoreasca. la decesul victimei. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale.47/29. o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. In speta.1994 care se referã la daunele materiale. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada. 998 si 999 Cod civil. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252. “ubi lex non distinguit. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat. nr. (Spre exemplu.G. ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. 252 191 .08. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa. Pe parcursul transportarii sale la spital. de la caz la caz. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. ca un raport dintre cauza si efect. caci. sigura si necesara. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu.

fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori.Pe langa aceste conditii generale. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu. ce pot contribui la producerea prejudiciului. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice.in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. p. El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului. cit.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor. 2. . Spre exemplu. Nu intereseaza toate conexiunile posibile. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. . . 190 192 . chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254. Bârsan. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1. 4. ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. . Stãtesci ºi C. 253 C. Sub acest aspect specific. ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253. Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate.raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. op. 3. concretizata printr-un prejudiciu. In acest sens.

In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie.Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. Drept procesual penal. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. 215 193 . de vointa. fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). t Teodoru ºi L. Ed. Indiferent de gravitatea sa. Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. El implica libertatea de vointa. conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei. culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. Moldovan. dar si un factor volitiv. vezi Gr. acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. altfel spus daca are capacitate delictuala. deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. Bucureºti 1979 p. Didacticã ºi pedagogicã.

a animalelor ori ruina edificiului. legatura cauzala. fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune. Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor. vinovatia si discernamantul faptuitorului. 194 . opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal.In privinta capacitatii delictuale. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata. prejudiciul. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila. Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca.

Daca transmiterea se face in temeiul unui testament. in vreme ce in cazul succesiunii legale. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate.256 sau cand desi defunctul a lasat testament. dispunatorul se numeste testator.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. 9 195 .. Ed. Gh. catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa.CAPITOLUL V. Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa.1. 302 St. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). De aici. succesiunea se numeste testamentara. Dreptul de moºtenire. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. defunct. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament. Cãrpenaru. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu. 255 256 Pentru detalieri. ªt. Enc. D. p.1. op. p. Totodata. Beleiu. 1982. prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba). mostenirea se transmite potrivit legii. B ucureºti. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. cit. In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau.

“mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. constituie momentul deschiderii succesiunii. prezinta importanta nu numai data.1. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca). dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. ci si locul deschiderii succesiunii.Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. Prin succesiune se transmit atat activul. Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. defunctul a lãsat testament. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. 5.2. Transmiterea mostenirii. 196 . Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). se numesc succesibili. cat si pasivul succesoral. Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara. neavand asadar relevanta locul unde a decedat. ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii. însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1. 257 Spre exemplu. in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale. indiferent de felul ei. si legatari in cazul succesiunii testamentare. Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. In vreme ce primele constituie activul succesoral. locul deschiderii succesiunii este cel din tara. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala. In egala masura. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral.

In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau. Pentru ca o persoana sa poata mosteni. Bucureºti 1994. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. Potrivit acestui text. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor. Succesiunea este o transmitere unitara. 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile). nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii. legiuitorul a instituit prin art.Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2. Altfel spus. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral. p. 3. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica. p. Succesiunea este o transmitere universala. Deak.Sa existe la data deschiderii succesiunii.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. 103 – 104. D. Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. 259 258 197 .260 Fr. Conditiile cerute pentru a mosteni. Actami. 61 din C. Ed. precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. 4. deci ca o universalitate juridica. (cu titlu universal). caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular). cit. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A.259 3.258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui. Moºtenirea legalã. Cãrpenaru op.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

. Dreptul la mostenire. Academiei. Bucuresti. 22. 24. Tratat teoretic si practic deprocedura civila. Carpenaru St. Ed. Bucuresti. Ed. Cosmovici P. Ed. 25. Carpenaru St... D. Bucuresti 1999. All. Stiintifica. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare. Scorpio 78. Introducere in teoria generala a dreptului. 23.13. Boroi G. National Bucuresti 1997.L. Capatana O. Partea generala Vol.L. D.. Galati. Drept civil.2 Ed. 1996.. si I.B. Botea Gh. Ed. A. si Radescu D. D. 21. Polirom Iasi 1997. Introducere in dreptul civil. 1989. 27. Codul de procedura civila comentat si adnotat. Bucuresti 1993. 17. 1980. Drept civil. 14. 202 . Paris. 1991. Ed. 1956. Ed. I. “Pax Aura Mundi”. Ceterchi I. Atlas Lex. All. 20. M.. Ed. 19. Bucuresti.. 26. Cartea Romaneasca. 1993..L. M. vol. vol. Dreptul transporturilor. 1 Ed. Dreptul comercial roman. 18.. Bucuresti. Teoria generala a statului si dreptului. Academiei.U.. A. Bucuresti 1996. Ciuca V. Carpenaru St. 1994.. Lumina Lex. Ceterchi I. Ed. Ed. Calin A. Partea generala. T. Bucuresti 1969. Droit civil. Bucuresti. Tratat de drept civil. Craiovan.. Carbonier J. Ed. Teoria generala a actului juridic civil. Cosma D. Cosmovici P.. Procedura partajului succesoral. Bucuresti. Ed. D. Cantacuzino M. 15. Carpenaru St. Ed. 1996.. Ciobanu V.. 16. 28. si Luburici M. Bucuresti 1989. Elementele Dreptului civil. Partea generala. Societatile comerciale. Bucuresti 1921.. M. Tratat de drept civil.L.

Bucuresti 1997. Costin M. Daghie V. Deak Fr. Partea I-a. Dogaru I. Bucuresti 1984. Consideratii teoretice si practice. Eminescu Y. Ed. Bucuresti 1986. Fekete Gh. 203 . Dreptul obligatiilor.. 34. Raspunderea civila delictuala. Ed. Teoria generala a obligatiilor. Drept civil. Eremia M. Tratat de drept civil. Dictionarul explicativ al limbii romane. All. Deak Fr. Bucuresti 1994.. Didactica si pedagogica. Ed. Mostenirea testamentara. Marile institutii ale dreptului civil roman. Ed. Subiectele colective de drept in Romania. Eliescu M. Cluj Napoca. 39. Academiei. Actami. 35. Bucuresti 1966. transmiterea si imparteala mostenirii. Curs de succesiuni. 44. C. Deak Fr. Demitrescu P. Teoria Generala a obligatiilor. Bucuresti 1972. Interpretarea juridica. Stiintifica. si Carpenaru St. National. 30. M. Curs de drept civil. 31. Humanitas. 45. 37. Craiova 1983. 32. Ed. Academiei .. Legislatie... 38. Bucuresti 1969. Ed. Drepturi reale. 42.I si II. a. Contractele speciale. Bucuresti 1994. Drepturile reale. Ed. Ed. Bucuresti. Bucuresti 1960. Ed. si Apostu I. Lumina Lex..a. Bucuresti 1998. Academiei..29. Ed. Valentele juridice ale vointei. Contractul. Cosmovici P. Mostenirea legala. Deak Fr. Bucuresti 1993. vol. BucureSti 1996.. 1984. Ed. All. Ed. Contracte civile si comerciale. Deak Fr. Eliescu M. 43.. 36. Dacia. Dogaru I. 1998. 40. Actami. Ed.. s. si Zinveliu I.. Ed. Ed. s. Didactica si pedagogica. Bucuresti 1996. Elemente de drept public si privat. Scrisul romanesc. Drept civil. 41. Ed.. 33. Drept civil. Obligatii. Actami.

Academiei. Partea generala E. Hanga Vl. Georgescu T. Ed.P. Lupan E. Negocierea afacerilor. Bucuresti 1961. 51. 50. Bucuresti 1993. Lumina lex Bucuresti 1998. Ed. P. Persoana fizica. Macovei I. Bucuresti 1978. Tratat de drept civil roman. 52. Lumina Lex Bucuresti 1997. Teoria generala a drepturilor reale.D. Lupulescu D. 59. vol II . 49. 1947 . Bucuresti 1996. Tratat de drept civil roman.1 Partea generala. Drept civil. Filipescu I.. 61. Curs de drept civil.Ed. Ionascu A. Lupulescu D. 57. Droit civil. si Popescu D. Drept civil.. 1963. 55. 62. Drept civil. P. Bucuresti. 56.3. 47. Ed. Les obligations. Dreptul de proprietate comuna al sotilor. Leik A.46. Ionascu Tr. Iasi 1998. Drept privat roman.. Apollonia.a. Drepturile reale principale.. ALL Bucuresti 1995 . Mementos Dalloz Paris 1993. Les I. Lutescu G.. 58. Galati 1992. 54. Teoria generala a obligatiilor. Ed. 1992. Ed. Rosetti-Balanescu I. 48. vol. Hamangiu C.. Hamagiu C. Didactica si Pedagogica.. Drept civil. Ed.. Bucuresti 1997 vol. Nationala Bucuresti 1929. Drept civil.. Porto-Franco. Scaiul. Baicoianu Al. Teoria generala a obligatiilor. s. 204 . All. Ed.. Actami.. Contractele de comert exterior in dreptul roman. Lumina Lex. 60. Tratat de dreptul familiei. G.. Junimea Iasi 1977. 53. Ed. Ed. Casa de Editura si Presa “sansa” SRL. Ed... Bucuresti. Ed. Gionea V. Ed.. Principii si institutii de drept procesual civil. Bucuresti 1994... Ed. Tratat de drept civil. Legier Gerard. Filipescu I.

Drept public si privat. Paris 1926. Teoria generala a obligatiilor. Manoliu J. si Apostu I.. Traité pratique de droit civil francais.. All. 74. Cuza. Ed. Iasi. 66. Contrat. Demetrescu.. “Lecons de droit civil” Ed. et Ripert G. Sanilevici R. Contractul colectiv de munca.. Cuza Iasi 1958. 80. Nistor V. 78. Paris 1995 205 .. Ed. Lecon de droit civil. 72. Curs de drept civil. Universitatea Al. “Grafix”. Inscrisurile.63. Ed.. I... Bucuresti 1975.. Nistor V. Popa N. Ed.. Ed. 1993. Universitatea Al. Cuza Iasi 1980. Actami Bucuresti 1994. Mazeaud J. Ed. Didactica si Pedagogica. Pop L. Drept procesual civil. 79. Safta-Romano E. Negru V. Mazeaud Henry si Leon. Lumina Lex Bucuresti 1997. Universitatea Al. Ed. 71. Magureanu F. Ed. 70. Vol. Ed. Drept succesoral. si Radu D. Stiintifica Bucuresti 1968. 65. Fundatiei “Romania de Maine”. 73. Anca. Montchrestien. 68. Ed. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. mijloace de proba in procesul civil. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. si P. 75. Boyer L. Teoria generala a obligatiilor. Paris. Motchrestien. Bucuresti 1998. I. 2. Neuron Focsani 1996. Teoria generala a obligatiilor. Ed. R. 1959. Obligations. Pop Liviu. Bucuresti 1998. I. 64. si P. Popescu A. Ed. Planiol M.. Safta Romano E. 1974. 67. 77. I. Ed. Drept civil. 69. Teoria generala a dreptului. 76.. Drept civil. Evrika Braila 1997. Teoria dreptului. Popescu T. Paris 1962. Starck B.. Obligatii. Lumina Lex.. Negru V. Iasi.. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale. Zigotto Galati 1994. Roland H.. Litec.

Oscar Print. 85. Ed. Bucuresti. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Ed. Drepturile reale. si Barsan C. 91. 82. Teoria generala a drepturilor reale. Stef F. Tratat de Drept civil. 87. Bucuresti 1984. Dreptul civil . Statescu C. si Zilberstein S. Statescu C.si Ciobanu V. Ed. Executarea silita. Teoria generala a obligatiilor. Fundatiei Romaniei de Maine.III. Zinveliu I. Urs I. 1995. 86. I si Vol. Editura Stiintifica si Enciclopedica. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor. M. Drepturile 84. Drept civil. Lectii de drept civil. Universitatea Bucuresti 1980..Persoana fizica.. Ed. 88. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile. si Barsan C. Zilberstein S.. Bucuresti 1995. Teoria generala a obligatiilor civile. II. Vol. C.I . Statescu C. Statescu C. Ed.D.. Ed. Ed. Drept procesual civil. Repetitia principiilor de drept civil... Dictionar de expresii juridice latine. Zlatescu V. 1 Ed. Bucuresti 1981. 206 . 83.. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. si Angheni Sm.81. Drept procesual civil. Stoica V. Persoana juridica. Bucuresti 1998.. Drept civil.. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. Dacia Cluj 1978.. All. 90. Vlachide P. Academiei.. Ed. Bucuresti 1997. 89. Vol. Bucuresti 1998. Oscar Print. Lumina Lex. Stoenescu I. 92.

= Actiune indreptata impotriva persoanei. sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. dintru inceput. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. = Care serveste ca mijloc de proba. la porunca. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . = Actiune reala. = Accesoriul urmeaza principalul. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. = De la cel mai tare. imediat. Traductibil prin niciodata. = De la gura la ureche. = Cu intentia de a darui. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. De exemplu taxa de timbru dupa valoare. discret. = Reclamantului ii revine sarcina probei. indreptata impotriva unui lucru. in litera cartii. = Cuvant cu cuvant. = Dupa valoare. in sens opus sau prin opozitie. este carmuit de aceeasi lege. = De indata. = La calendele grecesti. = Care conditioneaza validitatea. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes. nu poate fi tot alb in sens opus.DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. = Dimpotriva. Cu alte cuvinte.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

= Mod de a trai. = O lege speciala deroga de la cea generala. = Legea locului vatamarii. = Legea locului comiterii delictului. = Cu putere armata. mod de viata.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. = Legea locului unde este situat bunul. tatal nesigur. dar evenimente asemanatoare. = Prin acordul mutual. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. reciproc. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. = Legea personala sau legea persoanei fizice. = Un castig ce inceteaza. formula utilizata in dreptul international. reciproc. deci nu se mai poate realiza. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa. = Prin dezacord mutual. = Locul guverneaza actul. = Mama este intotdeauna sigura. = Din vina mea. pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari. lucrul in discutie sau in litigiu. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat.

Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. conventiile. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept. Nulla poena. invoielile trebuie respectate. O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. Non rex est lex. a pleda pentru propriul interes (Cicero). P Pacta sunt servanda = Tratatele. Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. 213 . ci si ca sa nu mai greseasca. nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. nici o incriminare in afara legii. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are. Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato). sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege.Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. = A lupta.

= In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. = Reparatie integrala. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste. = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept. = Un bun piere in detrimentul stapanului. nici o libertate. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. 214 . Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic. Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. proprietarului. = Nu exista nici o vanzare fara pret. In sens generic. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. = Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. = Ceea ce era de demonstrat. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile.

testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. = Soarele straluceste pentru toti. = Un singur martor este ca nici-un martor. = Nu se acorda. 215 . = Timpul. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. ca oferta de plata. toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. = Cele speciale deroga de la cele generale.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. acolo exista si remediu. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. = Situatie in care se afla un lucru. nu exista o a treia posibilitate. inceteaza legea insasi. = numai consimtamantul creaza obligatii. = Unde legea nu distinge. = Pentru plata. nici noi nu trebuie sa distingem. = Unde exista drept. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. acolo este aceeasi solutie. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. = In sens restrans. = Plata datoriei.

= toate loviturile ranesc. vox dei Vulnerat omnes. = Cinste invinsilor.Ut singuli = Bunuri individuale. V Verba docent. = Adevarul invinge intotdeauna. exemplele atrag. ultima necat 216 . vocea lui Dumnezeu. = Nu se face nedreptate celui care o vrea. pe consensul general. = Forta majora. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. ultima ucide. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. = Vocea poporului. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti.

1.2. Infiintarea persoanelor juridice p.28. Capacitatea persoanei fizice p.48.44 2.3. 20 . Notiune.2.2.58 3. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p. 2. Incetarea persoanei juridice p.1.24.1. Obiectul p. definitia si obiectul dreptului civil p.3. Caracterele juridice ale patrimoniului p.42.1.4. Persoana juridica p. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2.55 Capitolul III. ramura a dreptului privat p. Starea civila p.29.C U P R I N S Capitolul I. Actul juridic civil p.32.4.1. Notiuni generale p.60 217 . 9 2. Clasificarea persoanelor juuridice p.29.1.58 3.3. Patrimoniul p.2.4. Dreptul civil. C.4.2.1.3. C. C. Elementele constitutive ale persoanei juridice p. Scopul licit p.3. 2. Patrimoniul propriu p.4. Raportul juridic civil p. Nulitatea partiala si nulitatea totala p. Continutul raportului juridic civil p.17 2. B.29.2.44 2.2.39.2. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p. Sectiunea 2.35: A. 2. E. Capacitatea persoanelor juridice p.4. 19.53. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p. 5 Capitolul II.54.4. Numele p. clasificare p.36. B.46: A.1. Sectiunea 2.50 2. Capacitatea de folosinta p. C.19 A. 28: A.53: A.17 2. 2. Persoana fizica p.3.2. 7 2.1.49 2.21.33 2. Efectele actului juridic civil p. D. Notiunea.D. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2. B. Cauza licita p.5.46. Subiectele raportului juridic civil p. Capacitatea de exercitiu p. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3. 4 Sectiunea 1. 8 2.1. Identificarea persoanei fizice p. Nulitatea actului juridic civil p. B.1.1.1. Domiciliul p. Notiuni generale p.4.6. B. definitie. Organizarea de sine statatoare p. Consimtamantul p. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p.47. Notiuni generale Sectiunea 1.2.22 . Conditiile de validitate ale actului juridic civil p.

Clasificarea contractelor civile p.106 3.4. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p.3. Calitatile si viciile posesiei p.3.69 3.3. Definitie p.3. Modalitatile dreptului de proprietate p. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p.105. Notiuni generale. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p.4. Posesia p.2. Notiuni generale p. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p.118 4.64.67 3.72.96 3.2.6. Apararea dreptului de proprietate p.2. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4.2.77.2. Proprietatea rezolubila p.4.2.3.1.1. B.2.70: A.76: A. C. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p. 3. D.61: A. Drepturile reale si drepturile de creanta p. Definitie p. Obiectul dreptului de proprietate privata p.2.2. Dobandirea.104. Obiectul dreptului de proprietate publica p.66 3.103. D.2.94 3.7. C.1.3.4.1.125 4. B. C.121 Sectiunea 4. Clasificarea obligatiilor civile p.83.106 3. Actiunea in revendicare imobiliara p.1. B.2. Efectele posesiei p. Regimul juridic al apelor p.2. Regimul juridic al terenurilor p.112. Capitolul IV.94 3.81.82.4.73.3. Actiunea in revendicare mobiliara p. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p. Functiile patrimoniului p.74.102: A. C.85.65 Sectiunea 3.78.2.3.62. B.1.2.85.4.1. Notiunea si definitia contractului civil p.5.2. Atributele dreptului de proprietate p.128 218 . 3. Formele dreptului de proprietate.71.66 3. Proprietatea publica p. B. C.83: A. D.3. Dreptul de proprietate p. B.78. 3. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p. Proprietatea privata p. Vointa juridica. Regimul juridic al constructiilor p.97 3. Regimul juridic al imobilelor p.110. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p.1. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p. Subiectele dreptului de proprietate privata p. Obiectul dreptului de proprietate p. dovada si pierderea posesiei p.3. Actiunea in revendicare. Proprietatea comuna p.4.83. B.2. element esential al contractului p.102. Caracterele dreptului de proprietate privata p. Notiuni generale p. Prezumtia de proprietate p.114 4.80: A. Proprietatea anulabila p. Sectiunea 3. Sectiunea 3.1.63.108: A.107 3. Notiuni generale p.126 4. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p. 3.1.

3.174 4.2.1.140.145 4.3.141. C.1.133 4.182 Capitolul V.4.196 5.1.1.217 219 . Principiile de baza ale succesiunilor 5. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p. Conditiile de validitate ale contractelor p.199 Bibliografie p.2.139: A. Incheierea contractelor p. Raspunderea civila delictuala p.145. D.2. Acceptarea p.207 Cuprins p. Raspunderea civila pentru fapta proprie p. Notiuni introductive p.3. Principiile devolutiunii succesorale legale p.195 5. Oferta de a contracta p.3.175 4.3.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p. Negocierile precontractuale p.1. B. Efectele contractelor p. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p.5.4.2.2.151 Sectiunea 4.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->