UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. Elemente de drept public ºi privat. patrimoniul. si aspectul social economic. Dimpotriva. ne vom multumi sa trasam liniile generale. Partea ge- 5 . Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. Sectiunea 1. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. definitia si obiectul dreptului civil. Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. in consecinta. p. Apostu.Persoana fizicã. raportul juridic civil. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. P. actul juridic civil. vezi V. persoana fizica si cea juridica. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. a unor interferente evidente. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. Bucureºti 1998 p. Drepturile reale. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere. Notiunea. Paul Cosmovici Tratat de drept civil.2. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date. 2 Constantin Stãtescu. D. obligatiile civile. Ed. 1970. Bucureºti.texte pornind de la izvoarele lor sociale. Persoana juridicã. proprietatea. Daghie ºi I. ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. Dreptul civil . ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. 5. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada. pe langa aspectul juridic.3 De aceea. interferente ce nu exclud. 3 Pentru detalieri. Naþional. si principiile succesiunilor. E.

p. p. Ed. la domiciliu. I. cum ar fi: raportul juridic civil.Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.d. 25 6 . vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. Beleiu. care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale. aflate pe pozitii de egalitate juridica5. succesiunile s. asa cum 5 neralã. drepturile reale principale. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. Academiei.. prescriptia extinctiva. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate. subiectele dreptului civil. s. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.a.a. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. actul juridic civil. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai. Drept civil român. Spre exemplu. anume Codul civil si alte acte normative. 22-24 Gh. contractele civile speciale. vol. Bucureºti. 1989. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. la sediu.m. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. dreptul de proprietate individuala. obligatiile civile in general.

Popa. T. Teoria generalã a statului ºi dreptului. Caracteristic raportului juridic .103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A.P. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil. p.D.sunt de pilda dreptul comercial. Beleiu. Elemente de drept… p. Dar.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6. Apostu. adica persoanele fizice si persoanele juridice. 1993. fiind reglementata prin norma de drept civil. 32 ºi Tratat de drept civil. Raportul juridic civil Definitie. Drept civil. Partea generalã. cit. Bucureºti.1. sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni. p. dreptul muncii si securitatii sociale. Daghie ºi I. Academiei. (citat în continuare Tratat . fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. 1963 . 1983.D. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii.. Ceterchi ºi M. Teoria generalã a statului ºi dreptului. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. Luburici.B. Teoria generalã a dreptului. cit. Gh.aceea de a fi un raport social .P. Ionaºcu. op. p. relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala . op. Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala. 1967. N. Ed. 35 Gh. 6 A se vedea I. 155.U. 61 8 Într-adevãr. Boboº. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 . fie individual (ca persoane fizice). E. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2. p. Ed. CAPITOLUL II. Actami Bucureºti 1994. dreptul familiei. p. dreptul financiar etc. ). p. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil. Bucureºti. E.. 277. Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil. deoarece se stabileste intre oameni.adica o legatura intre oameni. 207... V.8 care ii confera in acest fel “haina juridica”.

in calitate de persoane fizice.2. in postura de persoane juridice. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective. privite fie in mod individual. Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care.1. Asa cum am precizat de la bun inceput. c) obiectul. fie grupate in anumite colective.1. este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile.. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor. De regula. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane. cat si calitatea de subiect pasiv. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. 8 . cit. adica stabilit intre oameni. op. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv.b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil. 2. avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport. p. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ.2. in calitate de persoane juridice.

cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. drept real de folosinta. Drept civil. colective de drept în România. Dacia. 39. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. M.. organele de conducere. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor. p. op. Subiectele ii. De altfel. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice. etc. 1980. II. Ed. vol. Bucureºti. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. b) un patrimoniu propriu. drept de administratie directa.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui. Continutul raportului juridic civil Notiune. cit.1. 1984. Cluj Napoca. 2. Ionaºcu. dobandeste potrivit legii.a. 11 9 . Yolanda Eminescu º.2. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport. Costin. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie. Ed. Marile instituþii ale dreptului civil român. 159. p. care sa exprime unitatea acestui colectiv. 13. modul de infiintare si modul de incetare. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta. p. calitatea de subiect distinct de drept.acord cu interesele obstesti. Academiei.

iar subiectul pasiv. folosi si dispune de bun. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil. proprietarul. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). nedeterminate. obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. Raportul obligational poate fi insa si unul complex. Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. care este nedeterminat. ce poate fi impusa. dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. Astfel.corelative ale subiectului pasiv si invers. 10 . Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare. De asemenea. Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. are dreptul de a poseda. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. subiectul activ. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. in raportul de proprietate. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. in limitele legii.

Obligatia civila. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. pentru a configura raportul juridic de obligatie. b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. corelativa dreptului subiectiv. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. conduita care poate fi impusa. adica de a da. pretinsa de subiectul activ. de a face) sau o abstentiune (a 11 . deci sa-si indeplineasca obligatia. dar numai in limitele legii. intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. in caz de necesitate. prin forta coercitiva a statului. in dreptul civil. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. adica de obligatie a debitorului.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. in sens restrans. e) in caz de opunere. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. adica raportul juridic. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. de a face sau a nu face.

V. a opiniilor formulate. Pop în Tratat de drept civil.nu face). Elemente de drept… p. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni. Partea generalã. 12 . vol. In aceasta acceptiune. 107. Apostu op.1. cit. 14 Gh. in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni. IV sect. d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia. op. De altfel. Pentru expunerea mai recentã. 4. cit p. Bucureºti.3. Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica.1. 87. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului. 1989. Beleiu. a se vedea T. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13. privitoare la actiunile lor. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil.. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport. I. 7. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. Daghie ºi I. 2. p.

Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. Ripert. O alta notiune. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. intr-un prim inteles. J. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. p. 462 C. de pilda. cit. vezi infra Cap. 209.se refera nu numai la lucruri. Lecon de droit civil. 471 C. M. din cele de mai sus. civ. cu modificarile stabilite de legi”. intre bun si patrimoniu. Teoria generalã a drepturilor ii reale. p. acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. E un inteles pe care il regasim. 1956. este aceea de patrimoniu. sau un drept de folosinta. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T. “ut singuli”. si in art. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual. Montchrestien. 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. Planiol et G. servituþile. iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni).3. El foloseste. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. p. Ionaºcu. 81-82. termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. Bucureºti. III Secþ. 1947. exista corelatia de tipul parte-intreg.207. Luþescu. Rezulta. Paris. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. doctrina si chiar legislatie15. Mazeaud. Carbonier.1. 13 . Traité pratique de droit civil francais. specific. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. G. Dupa cum se poate observa. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. 16 Art. Paris. sau numai servitute”. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. cat si ca element activ al patrimoniului. J. de altfel. cu alte cuvinte “bunul” .in sens larg . in al doilea inteles. 47117. 1959. sau un drept de proprietate. civ. 51. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. p. 57. Paris 1926. in art. …Tratat.in practica. Droit civil. 46216 si in art.. p. Ed. op.

acþiunile care tind a revendica un imobil”. 1. cit. Daghie ºi I. civ.imobile prin destinatia lor25. art. sunt imobile prin natura lor”. 45: “Terenurile 14 . . ºi fructele 20 19 de pe arbori. 18/1991. 462. p. . Elemente de drept… p. art. 471 C. 468-479 din Codul civil. dupa cum urmeaza19. astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor). dacã prin lege nu se prevede altfel”. op. sunt imobile.mobile prin determinarea legii21. a acestei clarificãri se ie).. Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: . bunurile se impart in mobile si imobile. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art. sunt asemenea imobile”. 1 al art. civ. 25 Acestea sunt enumerate în art. potrivit art. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . aºezate pe stâlpi. astfel. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã. 5 alin.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. . civ.imobile prin destinatia lor23.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare. sau de apã. însã. servituþile. nr. 464 ºi 465 alin.: “Sunt mobile prin natura lor. cit. Gh.108 În definirea legalã conþ inutã de art. în doctrinã. Beleiu. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. Bunãoarã.mobile prin anticipatie22. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã. de comerþ sau de industrie. 1 din Codul civil. 473 C.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. 474 C.imobile prin obiectul la care se aplica24. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. V. prin natura lor. 24 Potrivit art.mobile prin natura lor20. neputand face obiectul unui asemenea act26. iar potrivit art. chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”. Dupa regimul circulatiei lor juridice. neculese încã. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. ie. gãseºte în Legea fondului funciar. alin. precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã. 464: “Morile devânt. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile. 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie. 2. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor. se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. op. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. La randul lor. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. 88-94. . Apost. potrivit art.

Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. combustibilul sau banii. 5. 15 . distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. plata fiind perfect valabila. proprietate privatã. sub titlu de exemplu. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. 135 din Constituþ ie. iar cele determinate generic sunt fungibile. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. sunt ºi rãmân în circuitul civil. Este fungibil acel bun care. indiferent de titularul lor. bunurile individual determinate sunt nefungibile. Au aceasta caracteristica. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. poate fi inlocuit cu un altul. O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. specifice. Prin excelenta. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. numarare. Sunt astfel de bunuri banii. etc. tablourile de valoare. masurare. alimentele. Au o asemenea insusire. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. Sunt individual determinate acele bunuri care. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii.3. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. Individualizarea se face prin cantarire. in executarea unei obligatii. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. 4. sculpturile si in general bunurile individual determinate. Ca regula.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

Cod civil si art. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. 6 alin. sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art. Ibidem. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma. cit. in sensul producerii de efecte juridice. Cat despre persoanele fizice. din prietenie. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . 36 35 20 . adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. B. 1 din Decretul nr.A se vedea T. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. Ionaºcu. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. 1010 Cod civil. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. p. 31/1954. deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. 363. de fond si generala. Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. op.

C. verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. in principiu. 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust. care necesita o prezentare distincta si detaliata. . la care ne raliem si noi. violenta41 si leziunea42. daca legea nu prevede expres aceasta. liber al actului juridic civil. altfel nu l-ar fi încheiat. 38 21 .sa existe. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care.sa fie in circuitul civil. d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. evidentiem forma scrisa. . UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. Pentru a fi valabil. conditie negativa impusa de caracterul constient. adica conduita partilor. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. Tacerea. in opinia majoritara. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). dolul (viclenia)40. se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord).sa fie determinat sau determinabil. intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte. respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene.

. cauza formeaza vointa juridica. Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”. dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: ..numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile. . in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat. cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea. Scopul imediat . Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. dupa cum urmeaza: . D. 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil.in contractele sinalagmatice. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale. 963. .in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului.cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv.sa fie posibil. la randul ei). . 3. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul. adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga.sa fie licit si moral. 964. 965. bunului. scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi).obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.cauza proxima . u 22 .sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege. 948 pct. .in actele cu titlu gratuit. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act.

modifica sau stinge un raport juridic civil concret.in contractele aleatorii. fie la calitatile persoanei. Din cuprinsul art. Dupa cum se poate observa. pentru a fi valabila. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. c) sa fie licita si morala. respectiv riscul pierderii. Prin forma actului juridic civil.numit si scopul actului juridic. b) sa fie reala.. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. 1295 Cod civil (care consacra 23 . si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil. in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. este cauza imediata riscul. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma.causa remota . Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. 5 si 996 Cod civil. Scopul mediat . rezulta ca. acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile.

adica cea impusa de legea civila si . In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: .forma legala. . nu cuprinde nici reglementarea. 43 Gh. iar pe de alta parte. mai putem distinge intre: . sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43. de principiu. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic. deoarece “idem est non esse et non probari”.forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil. Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative. necontinand o reglementare generala a actului juridic civil. cit. care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 . 146 24 .985 Cod civil). EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare.consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba. legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. a efectelor acestui act. Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil. din categoria izvoarelor dreptului civil.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil. p. numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium). . Beleiu op.forma voluntara ori conventionala. E.

dupa caz in: nasterea. . nu este un scop in sine.principiul irevocabilitatii.principiul fortei obligatorii. intr-o prima acceptiune. fie in stingerea lui. decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. determinant. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. modificarea. efectul acestuia consta. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil. in alti termeni: actul 25 . care este substanta actului juridic civil. 969 alin. prodesse potest”. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. . Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. fie in modificarea unui asemenea raport.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia.“pacta sunt servanda”. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile.principiul relativitatii. aliis neque nocere. ilustrat de adagiul “res inter alios acta. Principiul fortei obligatorii . ca efectele actului juridic civil. 1 Cod civil . a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”. Deci. Prin urmare. Se poate observa prin urmare. Pornind de la prevederea art. Manifestarea de vointa. putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. in concluzie. sub acest al doilea aspect. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. irevocabilitate si relativitate. care formeaza continutul raportului juridic civil. neque.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. nu sunt intotdeauna aceleasi. partii. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic. Privit sub acest aspect. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori. ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: . prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea. Acest scop nu este altul decat nasterea.

Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. ia prevãzutã de art. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor. sa convina la revocarea conventiei lor. a efectelor actului).actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege. “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus). acest principiu este consacrat expres in art. aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45. 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: .civ. deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. . “prin consimtamantul lor mutual”. interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul. 1552 pct.situaþ prevãzutã de art. . ori a mandantului ori a mandatarului”. 44 26 . 3 C. Partile pot totusi. În mãsura în care s-ar aplica. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile. 1439 C. potrivit careia “contractul este legea partilor!”. 1). precum: . cuvntului dat. ar constitui o atingere a principiului. independent de vointa uneia sau a ambelor parti. conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. in sens contrar.efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte. Pentru actele bilaterale .situaþ ia. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”. iar nu facultativ. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti. civ. 969 alin. iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa.: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin. datoritã dispariþ unui element al sãu.contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina.: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea.juridic civil este obligatoriu. din partea autorului sau. 2 Cod civil. convetii).

in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului. “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. 1 Cod civil. 46 27 . Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat . neque prodesse potest. el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane. aliis neque nocere. deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”.promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. 969 alin. caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic . Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular. succesorii universali si cei cu titlu universal. 973 Cod civil potrivit caruia. Constituie exceptii de la principiul relativitatii. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”. creditorii chirografari). Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate.stipulantul convine cu cealalta parte . Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil .prin mutuus consensus .prin mutuus dissensus. cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile. prin vointa partilor actului.civile. b) promisiunea faptei altuia. c) simulatia si d) reprezentarea.res inter alios acta. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte .

care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” .3. la incheierea actului juridic.2. 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil. uneori. acestor nulitati li se mai spune si textuale. pentru incheierea sa valabila.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului. 2. nici direct. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. nici prin reprezentare47. în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. Deci. la incheierea actului juridic civil. c) dupa modul de consacrare legislativa. a unei norme care ocroteste un interes general. “actul poate fi anulat”. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). A. 828 ºi 830). Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art. prin ie. nulitatea absolutã este denumitã. Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. 28 . b) in functie de intinderea efectelor sale. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. obstesc. respectiv implicite. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala. conditiile de validitate. ie 48 Sub aspect terminologic.

dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. deci. dar menþ inându-se restul efectelor actului). celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. a unei norme care ocroteste un interes particular. B. ându-se doar clauza privitoare la dobândã. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). 49 29 .Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. capacitate. intr-o dispozitie legala. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. individual ori personal. poate di anulat parþ desfiinþ ial. cauza. cât ºi de complexitatea conþ inutului. În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. prevazute fie in Codul civil. fie in alte izvoare ale dreptului civil. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. efecte unele pot fi desfiinþ ate. inã exemplu. obiect. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. C. iar nulitatea totala reprezinta exceptia. împrumut cu dobândã. D. nulitatea partiala este regula. Dintre aceste doua feluri de nulitati. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. e greu de anulat parþ pe când un ial. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. iar altele menþ inute. la incheierea actului juridic civil.

in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare.nerespectarea formei ceruta ad validitatem. Pentru ia anumite cazuri. Referindu-ne la efectele nulitatii. atât în doctrinã.incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul. ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri). .lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului. partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. Efectele nulitatii sunt insa diferite. dupa incheierea actului juridic. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil. se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex. esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila. nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã). ºi relativã. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii.fraudarea legii. Astfel. avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. . . o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat. Dintre aceste cauze. unele atrag nulitatea absolutã. . 50 30 .lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative. . .nevalabilitatea obiectului actului juridic.Ca frecventa practica. iar altele nulitatea relativã. ii. se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: . Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite.in acest caz actul fiind desfiintat. in general. decat acelea de forma. mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond. nu se mai poate pretinde sa fie executat.

care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului.care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. insa. ulterioarã a cerinþ legale. aceasta regula.cauza ai partilor. 52 31 . in acest caz. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. 51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum . dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii. procurorul. iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. se refera la situatia in care actul a fost executat. primar. instanta din oficiu). pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent.: partile actului juridic civil.in sfarsit o a treia ipoteza. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. Cu privire la prima categorie. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52. avanzii . resolvitur jus accipientis”. expresa sau tacita51. 3) anularea nu numai a actului initial. Pentru a opera. nullum producit effectum”. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. fie pe cale de exceptie. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila.

c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: . definita in acest mod.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii. nulitatea relativa poate fi confirmata. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. nulitatea relativa este prescriptibila. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”. ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. decât atunci când cuprinde obiectul. nu este valabil. expres sau tacit. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila. ci numai in termenul de prescriptie extincitva53. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes. Capacitatea persoanelor.nulitatea absoluta este imprescriptibila.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã. ci numai cu privire la regimul juridic. ie 54 32 . chiar si din oficiu.civ. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. cauza ºi natura obligaþiei.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate. 1 190 C. 9 fin Decretul nr. putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului. in general. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica. . Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. este Decretul nr.3. Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special. Sectiunea 2. in art. . 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit.

capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. intr-un raport de drept civil.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul. 31/1954. este o capacitate juridica. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. Capacitatea persoanelor. 2. prevede ca. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. Capacitatea de folosinta. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. le recunoaste drepturi si obligatii juridice.. nationalitatea. deoarece este stabilita de lege care. se precizeaza ce se intelege prin fiecare. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. de care apartine raportului juridic. Art. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. putem avea capacitatea de drept civil.Capacitatea persoanei fizice. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. alin. 1. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”. are capacitatea de exercitiu. rasa. Capacitatea de exercitiu. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala. capacitatea de drept penal. de drept administrativ etc.1. Astfel.3. 33 . religia. De aici putem trage concluzia ca de regula. capacitatea de drept procesual etc. Astfel. Desigur. 5 din Decretul nr. fie ca este vorba de capacitatea de drept civil.

Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. Acesta era principiul stabilit de art.97 ºi 221 . s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. savarsind acte juridice”. 5.225. Stãtescu Drept civil. ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii. 34 . Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. prin incheierea unor acte juridice. posibilitatea. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii. 31/1954 in art. aliniat 2. 7 din Decretul nr. Art. insa. cand ingradirea opereaza in anumite limite. Asa cum am mai spus. vezi C. 6 alin. 55 În acest sens. de principiu. 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. cit. p. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci. numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. 21 . 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. op. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii.. care se vor studia insa la disciplinele de ramura. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o. Prin interpretare.

Stabilirea in concret 35 . Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. continut si obiect. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite. recunoasterea filiatiunii. fie in calitate de persoana juridica. etc. Dupa cum este bine stiut.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca. potrivit legii. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte. Este vorba de incheierea casatoriei.3. 2. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica.2. Pentru persoanele fizice. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. capacitatea deplina de exercitiu. 8 din Decretul nr. inceputul capacitatii de exercitiu. art.

domiciliul si starea civila56. 31/1954 (art.a primului element. 1 din Decretul nr. Convenþ privind drepturile copilului. Principalele acte normative. cat si prenumele. care formeazã sediul materiei. ia . 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”. in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate. Decretul nr. 62. 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei.pentru domicliu (ºi reºedinþã). 64. Convenþ privind drepturile copilului. op. 13-15). prin nume se intelege doar numele de familie. 12).pentru starea civilã: Decretul nr. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 . Codul familiei (art. 40. 28. ional privind drepturile civile ºi politice ale omului. de lege lata sunt: . 12 alin. modificarea si schimbarea lui. cit. 27. A. 22-24) Codul familiei. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. cat si in unul restrans. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg. Cu toate acestea. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. Convenþ privind drepturile copilului. in conditiile legii. 12 aliniat 2 din Decretul nr. atat legislatia. care consta in dreptul omului de a fi individualizat. 78). 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. 975/1968 cu privire la nume. pe cand stricto sensu. stabilirea. NUMELE in legislatie nu este definit numele. Codul familiei. in familie si societate. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. 31/1954 (art. Legea nr. p. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie. ia . Atributele de identificare a persoanei fizice. Decretul nr.312.pentru nume: Decretul nr. 36 . prin cuvinte stabilite.. ia 57 Gh Beleiu. Legea nr. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. cu aceasta semnificatie57. 31/1954 (art. jurisprudenta.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

unde este evidentiat si domiciliul titularului. 66 41 . 13 din Decretul 31/1954. p. in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte. comun fata de situatia de exceptie .aceea a domiciliului conjugal. schimbarea. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. in ceea ce priveste domiciliul de drept comun. 3 din Legea nr. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . op. plata se facela domiciliul debitorului.. il putem defini plecand de la prevederile art. ºi dovada domiciliului.minorul are domiciliul legal. . ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul. 332-330. cit. dupa caz. Daca locul nu este aratat. d) tutore. prin locuinta sa statornica sau principala.aceea a domiciliilor separate. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. cu sediul in strainatate. care efectueaza investitii in Romania. b) parintele la care locuieste statornic. Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. dupa caz la: a) parintii sai. Potrivit art. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. vezi ºi Gh. plata. c) parintele care-l ocroteste. in spatiu. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. Beleiu. cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. in orice alt caz.interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore.

fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale. insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. 42 . prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. in spatiu. C. starea civila este un drept personal nepatrimonial. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. in principiu. altul decat cel de drept comun.. unicitate si obligativitate. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. a persoanei fizice. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila. acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare. in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. Acceptand aceasta calificare. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie. Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). Fiind deci rod al unei conventii. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. menit sa individualizeze persoana fizica.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. daca este cazul.

loc). generica.Asa cum nu se confunda partea cu intregul. Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . ºi se completeazã manual. Pentru dreptul administrativ. care este tocmai inregistrarea de stare civila. Mai deosebim fata de actele de stare civila. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. ambele originale. special tiparite si completate. certificat de casatorie. 119/11. act de casatorie. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. data de art. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr.Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea.Actele de naºtere. moartea (data. în douã exemplare.11. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia.1996. in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei. 68 În sistemul Legii nr. adoptia casatoria. la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila. Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã. Pentru dreptul civil. . a inscrisului autentic. Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente). sexul. ca si duplicatele acestor certificate. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. 43 .1996 se face vorbire despre: . precum si: certificat de nastere. loc). cu cernealã specialã de culoare neagrã. al actului administrativ individual-. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data.11. act de deces. Fiind un drept personal nepatrimonial. cãsãtoria sau decesul unei persoane. starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. chiar).inscrisurile oficiale. eliberate in conditiile legii68. b) dacã este necesar. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului. avand denumirile: act de nastere. Totodata. cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. certificat de deces. cu privire la actele de stare civilã. el este si un mijloc de evidenta a populatiei. Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta. 262 din 11.

regula instituita de art. in totalitate sau in parte. 44 . starea civila se va putea dovedi. inaintea instantei judecatoresti. intelectuala. p. potrivit art. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila. 22 din Decretul nr. in registrele de stare civila”. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus. Sectiunea 2. Gh. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. Beleiu. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta.4. cit. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. in vechea doctrina romaneasca.4. potrivit legii. in conditii derogatorii. 24 din Decretul nr. Pe cale de exceptie. intr-o asemenea acceptiune. 164. 31/1954. op. Cu toate acestea.1. in esenta. Asa cum am mai precizat mai sus. Se poate observa ca. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara.. Notiuni generale. Persoana juridica 2. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. a actelor de stare civila. creata prin fictiunea legii. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa.

1996. Cãrpenaru. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala. Beleiu.cit. administrativ. vol. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70. 1906. Este. 71 Gh. Deºi sunt subiecte colective de drept. p. spre exemplu. p. 355. op.. Ed.II. p. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol. În acelaºi sens. Alexandresco.L. A.365 sau M. D. financiar. p. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept.L. procesual etc. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept. precum si Legea nr. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist. numite elemente constitutive. deci un grup de oameni care.. Stãtescu. Textul art.I Bucureºti.. Costin op.cit. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice. Dreptul comercial român. C. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice. sediul materiei il constituie Decretul nr. 148. asociatiuni si fundatiuni. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil.256. op.drept sa creeze asemenea persoane. Bucureºti. 45 .cit. Abandonand aceasta teorie. 70 D. vezi St.343. p. 31/1954 privind persoanele juridice. În acest sens. Legislativ.

Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve.2.. Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica. care pot comporta multiple particularitati. obstesc. “orice organizatie (. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente. cat si suficiente. b) patrimoniul propriu.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”. Legalitatea. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. specifice fiecaruia: A. 31/1954. in acord cu interesul general. diversitate si cumulativitate. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare. de la o persoana juridica la alta. 26 litera “e” din Decretul nr. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive. exclusivitate.4. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate. Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. Potrivit art. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate. sunt in conditiile legii persoanei juridice. presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. Elementele constitutive ale persoanei juridice. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 . Din parcurgerea acestui text.. legalitate. respectiv: a) organizarea de sine statatoare.2. c) un scop licit.

31/1954. e. 7 lit. indiferent de izvorul lor. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva. componenta si functionarea organelor sale de conducere. cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. din Legea nr. pe langa obiectul de activitate. Ca orice patrimoniu. PATRIMONIUL PROPRIU. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. 12 litera h. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. in vreme ce art. denumirea si sediul principal. indatoririle si responsabilitatile acestor organe. Mentionam sub titlu de exemplu: . Costin. De asemeni. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. 1 din Legea nr. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta. durata mandatelor si atributiile lor. B. din Decretul nr. competentele. p. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. op. 4 alin.conducere. 26 litera e. 15 din Legea nr. Astel art.. 47 . referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele. 369. denumirea acestora. delictual sau contractual. din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate. art. cit.art. 72 M. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau. modul de alegere si de revocare.

54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. 7 din Legea nr. 3 alin. iei 48 . din Decretul nr. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative. Zlãtescu Lecþii de drept civil. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”. Ed. 26 litera e. 73 V. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. Textul art. 2 din Legea nr. Obiectul de activitate. din care spicuim sub titlu de exemplu: . . 4 alin. C..art.. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice. 48. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice. O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa. Bucureºti.1 din Legea nr. denumirea si sediul principal. general. patrimoniul.D. Fundaþ României de Mâine.art.art. la constituirea si lichidarea patrimoniului. scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc. Pentru a fi valabil. 1995. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. p.

Clasificarea persoanelor juridice Textul art. persoanele juridice pot fi: 1. persoane juridice straine. cultele religioase. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. executiva si judecatoreasca).art. 2. altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). b din Legea nr. unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). persoane juridice mixte . 49 . Asa fiind. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania. 31/1954 desi este inca in vigoare. fundatiile si academiile. c) Dupa sediul lor distingem intre: 1..4. 4. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. 12 lit. 26 din Decretul nr. cum sunt societatile comerciale mixte. b) Dupa nationalitatea lor. infiintate potrivit Legii nr. in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. persoane juridice romane. persoane juridice private sau particulare. din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). 2. altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat). 3. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui.3. 2. enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti. persoane juridice cu sediul in Romania.

e) Dupa corelatia dintre ele. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. op. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial.. Beleiu. p. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. Asadat. persoanele juridice pot fi: 1. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. d) Dupa natura scopului lor. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. p. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2.4.D. persoane juridice cu sediul in strainatate. al organizarii si reorganizarii. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. Cunoscand si continutul acestui text. enumerarea modurilor de infiintare. 28 din Decretul nr. V. persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat. 50 . op. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta.cit. Gh. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. 345. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74. 2. cit.4. a persoanelor juridice facuta de art. potrivit textului mentionat. 49.2. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii. Zlãtescu.

Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. 37/1990. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. 92/1992. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr. a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent.Organele puterii executive. . consiliile locale constituite potrivit Legii nr. vizeaza si alte categorii de persoane juridice. prin Legea nr. Acelasi domeniu de aplicare. Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr.presupune fie un singur act juridic. 69/1992. 31/1954. 68/1991.Organele puterii legislative. Chiar si dupa anul 1990. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice.Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. 51 . infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. rolul principal a fost rezervat statului. Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr. organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe. caruia ii recunoaste efectul creator. etc. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. .

435 ia atã din 1990. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. 52 . 31 din Decretul nr. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art.G. 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. artisti sau compozitori. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei. 28 lit. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului. 19 din Legea nr. in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice. nr. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. actul recunoasterii infiintarii. d din Decretul nr. 35/1991). 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr. Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr. uniunile de scriitori. 27/1996 a partidelor politice). c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art. Astfel. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H.

p. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice. fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. A. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice. Drept civil.2. Bucureºti.67. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”. Persoana fizicã. Ed. 53 . 20 . avand continut identic pentru toate subiectele de drept. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil.4. Textul art. Popescu. Dimpotriva.A. stabilit prin lege. 9 din Legea nr. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile.5. mai bogat sau mai sarac. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. 21/1924. actul de infiintare sau statut. Lupan ºi D. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere. 1993. in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. Lumina Lex.

cit. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. 2. Costin op. 3. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. 77 M. incuviintate de catre instanta competenta. 425. 35 si 36 din Decretul nr. 21/1924. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. dupa caz. Potrivit art. 4 din aceasta lege. a caror infiintare este reglementata de Legea nr. moment care marcheaza in principiu. Pentru incuviintarea inregistrarii.. Sediul mteriei il constituie art. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica. B. atat faptele licite. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. op. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. inceputul capacitatii de folosinta. 384 ie 54 . exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. Beleiu. ramasa definitiva. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. cit. 31/1954. sunt actele persoanei juridice insasi. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii. Mentionam ca de regula. Gh. p. contracte). Pentru o definiþ mai amplã. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta. p. sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute.. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77.

daca nu s-a prevazut altfel prin lege.dizolvarea. Lumina Lex. Atlas Lex. prin asemnanare. 78 55 . Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate. .tratatã pe larg la disciplina. Ed. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline.comasarea (prin absorbtie sau fuziune).6. cat si fata de terti. actul de infiintare sau statut”. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor. Potrivit art. divizare sau dizolvare”. pentru faptele ilicite. ne rezumam doar la mentionarea lor. Bucureºti. p. D.4. 2. 1991. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse. regulilor mandatului.a se vedea O.4. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare.divizarea totala. St. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica. 106-215. Cãpãþânã Societãþile comerciale. Pentru reorganizarea persoanelor juridice.Drept comercial. 1996. . incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil. p. Cãrpenaru. Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: . Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. 16 . Bucureºti. 40 din Decretul nr. 31/1954. Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art.19. Ed. 36 din Decretul nr. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare.

prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. Doctrinar. 41 din Decretul nr. in afara de aceste cauze. “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A. 31/1954 in art. actul de infiintare sau statut. d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. Art. 45 din Decretul nr. Art. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. 53 din Legea nr. 31/1954).Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. 45. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. 56 . ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. De plin drept80. Prin deciziunea asociatiunii.

p. 79 80 Gh. cit. 57 . 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege. p.. cit. 22-54. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. B. Legea nr. 64/1995. 31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. Dispoziþ pct. acelor comercianti. 2 al art. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. 169 din Legea nr. daca asociatii nu decid completarea lui. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. c) hotararea adunarii generale. 4. op. c) la terminarea activitatii.3. d) falimentul.. Prin judecata. Art. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. D. e) prin hotararea asociatiilor. Beleiu. 53 sunt reluate aproape identic de art. care se aplica datoriilor lor comerciale81. 45 din Decretul nr. 410. cu excepþ celor de la iile ia lit. C. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. Prin deciziunea puterii executive. Cãrpenaru op. 31/1954.

Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. Cãrpenaru.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. 84 În acest sens vezi St.. Patrimoniul 3. b) continutul. sunt trei si anume: a) subiectele. 135. 61-63. c) obiectul raportului juridic civil. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84. 83 58 . vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82.1... p.1. Elementele structurale are raportului juridic civil. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. D. el are un caracter dublu volitional. cit. Asa cum s-a studiat deja. p. Altfel spus. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale. op. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. p. exprimat frecvent in bani. op. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu. cit. astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. cit. 70. op. Costin.1. M. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila.

Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. De exemplu. 59 . in aceasta abordare. 784 si 1743 Cod civil.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. ca apartinand unui anume subiect. divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. legislativ nu avem nici o definitie. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. 31/1954: art. 41 arata ca. poate fi un drept real sau un drept de creanta. in cuprinsul lor articolele 781. e. fiecare drept subiectiv este privit separat. fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. 26 lit. in vreme ce art. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. cat si in alte texte.

Evrika Brãila 1998 p. 60 . aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala.1. 3. 3) Patrimoniul este unic. Stãtescu ºi C. Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu. Teoria generalã a drepturilor reale. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. sunt distincte de universalitate. existenta patrimoniului. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. b) drepturile si obligatiile. Caracterele juridice ale patrimoniului. p. Bârsan. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. 151/1990 referindu-se la patrimoniu. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). patrimoniul.De asemenea. I Apostu. 5. in ceea ce priveste persoana juridica. cat si pe cele juridice. 2) Orice persoana are un patrimoniu. obiectul sau de activitate. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat. denumirea si sediul principal”. fiecare in parte. 1 din Legea nr. 4 alin. art. Drept civil.4. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. Universitatea Bucureºti 1980.2. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii.

3.3. dobandite in timpul casatoriei.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii. p. Astfel. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86. Cuza. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului. C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari.1. persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe. 30-36 din Codul familiei: . 7. O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni.bunuri comune. fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. Universitatea Al. Potrivit art. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu. 1974. Le urmarim in continuare detaliat.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. I. Iaºi. deci si cea de patrimoniu. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit. Drept succesoral. 704 din Codul civil. . Altfel spus. 61 . Persoanele casatorite pot avea potrivit art. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. deci sa aiba o anumita functie. mijloace circulante sau obiecte de inventar. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica. B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal.

Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. deci devin prezente.Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile . Stãtescu ºi C. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor. Academiei. bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. Tratat de drept civil . în condiþ art. Bârsan. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88.A. Bucureºti. Ed. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87.). 88 În mod excepþ ional. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. Neavand asadar o garantie reala.. 975 din Codul civil. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. 1981.. Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal. 337 ºi urmãtoarele. p. iile 62 . Ele pot fi instrainate fara ca.

cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. Astfel. care va urma aceeasi soarta juridica. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. deci subrogatia reala se produce automat. creditorii chirografi. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. iar creditorii personali doar bunurile personale. Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. 63 . Subrogatia inseamna inlocuire. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. deoarece ei. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. B. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. 64/1995. notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. aplicabila celui dintai. in cazul persoanelor juridice. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. Astfel. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor. in ceea ce priveste persoanele fizice. daca un lucru este vandut. in acest fel.

acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. art. C. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. ci numai daca este expres prevazuta de lege. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. Spre exemplu. 64 . subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. Pe langa functiile mai sus mentionate. partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. atunci cand creanta va deveni exigibila. prin subrogatie reala cu titlu universal.Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. astfel incat. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. creditorul va putea sa urmareasca. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu.

singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil. 65 . Altfel spus. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. dreptul real este opozabil tuturor . de cantitate. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau.“erga omnes”. cat si a subiectului pasiv. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor.Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. sa faca sau sa nu faca ceva. Dreptul de creanta.4.1. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. 3. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile. intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele. astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. in mod direct si nemijlocit. Ca drept relativ. sa dea. Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane.

Dimpotriva. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii. care au o existenta de sine statatoare. independenta de existenta altor drepturi. b) drepturi reale accesorii.a nu face ceva. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. insa in limitele determinate de lege”. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale. Notiuni generale. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept.2. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa. este util a cita si dispozitiile art. 66 . Dreptul de proprietate 3. in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat. Definitie Potrivit art. care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta. Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. 481. Sectiunea 3.cat si negativa .2. in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi. Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut.1.a face . in cazul dreptului de creanta. obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva .

in afara de art. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. deci nici dupa moartea lui. 3. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art.2. cu toate atributele recunoscute.. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi). cat si de a-i culege fructele. superficia etc. 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”. .. 67 . intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. 480 Cod civil a fost si este inca criticata. luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. cu modificarile stabilite de lege”.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului. servitutea. dreptului sau (posesia. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica.).Definitia formulata de textul art. deoarece sintagma “a se bucura”.

Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. pe care ne rezumam a le mentiona. Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. “dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. se perpetueaza transmitandu-se”. in exercitiul actiunii in revendicare insa. proprietatea continua sa existe ca drept. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe.Prin urmare. 68 . Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. deoarece ele vor fi studiate separat. imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. Boicoianu). Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu. Rosetti-Balanescu. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). si anume caracterul individual si cel total. dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. dispozitia. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. folosinta. cum este in cazul coproprietatii.

Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. intrun mod natural sau artificial”. Altfel spus. consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. “a uza de lucru in sine. Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul. rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale. de a intrebuinta un lucru etc. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. Florin Sion. dreptul de a locui casa. cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. civile si sporul animalelor. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. Potrivit art. Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. in interesul sau. Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. si apoi proprietatea (care este o stare de drept). b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale. Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi.3.3. jus fruendi si jus abutendi. 69 . este doar o expresie exterioara a celei de a doua. 482 Cod civil. industriale. civile si industriale.2. de a folosi masina. Posesia presupune spre exemplu. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt).

Industriale (presupun interventia omului).2. 70 . Civile (sunt consecinta unor acte juridice . Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante.). a desfiinta. in materia Legii nr. cum sunt titllurile de credit. 18/1991 potrivit art. 3. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga. 3. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. Astfel. a distruge. persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania. 46 alin.2. 2. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate. c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma.chirii.4. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale. fiecare coproprietar poate percepe. totusi acesta poate purta si asupra unui drept. dobanzi etc. a instraina. productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor. Spre deosebire de fructe. in cazul coproprietatii.

“sub 71 . El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. ori radacinile intinse pe terenul sau. implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare. A. Temeiul acestor ingradiri. in spiritul acestui text. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. indiferent de adancimea sa. Ca mai dificila. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. permite proprietarului sa faca. 2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. Existenta bunului. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. potrivit carora. delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. Articolul 491 din Codul civil. Regimul juridic al imobilelor. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor.

113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. B. autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului. precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. circulatia si instrainarea terenurilor: . Practic. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989. Mai mult. Astfel. . terenurile au fost scoase din circuitul civil. decat atat. indiferent de titular. caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. plantatiilor sau constructiilor. Hotararea Guvernului nr. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. si cele care sunt declarate de interes public national. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor. altfel decat prin mostenirea legala.fata pamantului. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. 72 .dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. . Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general. Totodata.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului.articolul 30 din Legea nr.

din Legea nr. constituie fondul funciar al Romaniei. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. Potrivit acestei legi. Articolul 5 din Legea nr. in ceea ce priveste casele de odihna. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. 73 . 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera.in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. terenurile de orice fel. Legea 85/22 iulie 1991. 61/7 februarie 1990. in conditiile Decretului Legea 61/1990. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. C. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. Decretul Lege nr. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. Articolul 60 alineatul 1 litera a. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile.

Edificarea unei constructii. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. 18/1991. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. citat mai sus. marea teritoriala. la terenurile aflate permanent sub ape. locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. riveranii nu au nici un drept. Doar in acest caz. 17/7 august 1990. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. se refera printre altele. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. D. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. Articolul 2 din Legea nr. Potrivit articolului 5 din Legea nr. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. apele maritime interioare. sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. in momentul in care a 74 . Asupra apelor din domeniul public. fiind deci scoase din circuitul civil. adica albiile minore ale cursurilor de ape. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. in cazul apelor pluviale. 50/1991.

pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. Apele de izvor.). Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. impiedicanduo sa curga pe fondul inferior. Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. deoarece acesta face parte din fond. 75 . Cu alte cuvinte. Apele curgatoare. proprietarul terenului poate opri apa izvorului. prescriptie etc. Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”. deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real. b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie.cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). Atat Constitutia cat si Legea 18/1991. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului.caz prevazut de articolul 581 Cod civil. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor. altele decat cele din domeniul public. O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior. apartinand proprietarului fondului.

cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare. fie domeniului public. Codul civil precizeaza in art.2. 41.5. Art. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. Potrivit art. fie celui privat. Singura interdictie. fie celui privat. 135 alineat 2. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. Potrivit articolului 582 Cod civil. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. la iesirea din proprietatea sa. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. fie domeniul public. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. Legea 18/1991. 3. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. Proprietatea privata. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. fara insa a abate cu totul cursul apei. Referindu-se la proprietatea statului. Constitutie. 76 . Formele dreptului de proprietate. o poate folosi. alineat 1. Totodata acestia pot extrage pietris. Din textele mai sus citate. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati.

Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. juridice. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil. in limitele legii. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. in mod exclusiv si perpetuu. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor. asupra unui bun. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. in mod exceptional. De asemenea. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile.Cu toate acestea. potrivit regulilor de drept comun. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. 77 . art. prezente si viitoare”. in acest sens. A. deoarece statul este intotdeauna solvabil. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. astfel incat.

S. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. 36 din Legea 18/1991. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. statul. teren arabil. Potrivit Legii 69/1991 (art. C. 78 . Sub aspectul obiectului. B. O situatie speciala o au in prezent fostele I. comunele. 15/1990. municipiile si judetele. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate. au in proprietate bunuri din domeniul privat. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil.A. comunele. pot fi persoanele fizice. dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. in calitate de persoane juridice de drept civil.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. persoanele juridice. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. Dimpotriva. actiuni etc. 4). potrivit art. care au dobandit actiuni in temeiul art.-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. orasele si judetele sunt persoane juridice. 16 din Legea nr. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice. unitatile administrativ teritoriale. le pot instraina sub orice forma. in calitate de persoane juridice de drept public. orasele.

cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata.. op. Acestea sunt autonome fata de stat.Safta Romano. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. distinct de cel al asociatilor. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate. Ed. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc. Pentru definirea proprietãþ dominiale.societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate. in afara acestor categorii de persoane juridice. Asupra terenurilor din patrimoniul lor. apartin statului. Iaºi. afectat realizarii unui scop social licit89. 343. p.Sub titlu de exemplu . numita si dominiala90. 1993. vezi E. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. 79 . p. Beleiu. Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale. cum este cazul fundatiilor. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990. cit. Statul si unitatile administrative. Legea 31/1991. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor. Aceasta proprietate. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ. Art. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. Legea 69/1991. 93. “Grafix”.

Bunurile din aceasta categorie. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. 6 din Legea nr. nu sunt limitativ prevazute de lege. Articolele 476. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. 477. Art. inchiriate sau date in locatie de gestiune.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. Legislativ. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. in principiu. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public.6. Art.2. Art. exceptand bunurile apartinanr domeniul public. 475 alin. prin licitatie publica. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. pot fi concesionate. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. Art. 80 .Art. Constitutia in art. 3. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. Codul civil si o serie de legi speciale. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”.

Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. Caracterul insesizabil. prin licitaþ publicã. din Legea 69/1991. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. imprescriptibile si insesizabile”. Deosebit fata de cele proprietate privata. prevederea constitutionala permite ca. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. ie ie 81 . intrucat statul este intotdeauna solvabil. Desi sunt inalienabile. închiriate sau date în locaþ de gestiune. art. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. Din text. Caracterul imprescriptibil. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva.A. atat datoriile sale. pot fi concesionate. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. sunt scoase in afara de comert”. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. Articolul 1844 Cod civil dispune ca. in acelasi sens. 3. Caracterul inalienabil. 135 alin. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. art. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. concesionare sau inchiriate. 2. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”.

Gliga. biblioteci). B. 136. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public.03. p. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. 113/06. piete. 93 82 . in aceeasi masura. resursele stabilite de lege. p. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr.199293. 54. municipiilor sau judetelor. Ed. I. De asemenea. Ed. vezi precizãri în V. teatre. sau de interes local. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica. Potrivit criteriului importantei sociale. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. Articolul 135 alineat 4. Apostu. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. Drept financiar public. Zigotto Galaþi 1994.financiare speciale. cand proprietatea apartine comunelor. ALL. bogatiile de orice natura ale subsolului. ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. plajele. muzee. marea tetirotiala. Nistor ºi I. caile de comunicatii. Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. Bucureºti 1994. În sensul acestora. Drept public ºi privat. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil. domeniul public poate fi de interes national. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. oraselor. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. spatiul aerian. din Constitutie.

proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie. 83 . PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate. Ce este conditia. cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. B. Exista asadar. Modalitatile dreptului de proprietate A. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular.7.2. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari.3.

conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive. dreptul de proprietate se va revoca. 1371 Cod civil). 84 .Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94. o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. daca nu. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. Potrivit articolului 835 Cod civil. daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. Urmatoarea clauza constituie de exemplu. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. p. dreptul se desfiinteaza retroactiv. daca donatorului i se va naste un copil. in exemplu dat).. Revenind la proprietatea rezolubila. Dimpotriva. Beleiu op. concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. 154. in ceea ce-l priveste pe acesta. Practic pana in momentul implinirii conditiei. b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. cit. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. proprietatea. 94 Gh. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil.

PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. 3. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). D. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie. 2. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. Ca efect.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil. dreptul la actiune al titularului se precrie. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv. consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului.C. viciu de consimtamant. 85 . Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari. se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol. sunt posibile 3 ipoteze: 1. in aceasta situati.

dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. Bârsan. Stãtescu ºi C. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate. De exemplu. Astfel spus. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit. 3/5 etc. 180. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. 86 . abstracte din dreptul de proprietate. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate.cate o fractiune ideala din drept. 96 C. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei. Dreptul este fractionat. cit. 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau. p. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale. op. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti. 1.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3. nu insa si bunul in materialitatea sa.) sau printr-un procent (25%..

proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate. 728 si urmatoarele. care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. La randul sau. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze. Din punctul de vedere al duratei.La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. nefiind posibila imparteala. Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual.

Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. tot retroactiv. intrucat opereaza doar o subrogatie personala. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. Daca totusi a fost facut un asemenea act. decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii. acesta va fi desfiintat.Din primul principiu enuntat. Cat priveste fructele.in matria actelor juridice. cunoscuta sub denumirea de partaj. actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. sunt permise copartasilor. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 . Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: . in caz contrar. . acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului. fara a fi necesar acordului celorlalti. Din cel de al doilea principiu. in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului.Actele materiale care privesc folosinta bunului. cu privire la intregul bun. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala.

Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. in fine. tablouri si fotografii de familie). 89 . bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. in mod exceptional.copartasi. in caz contrar. II) Proprietatea comuna pe cote parti. deci fortat. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. cumparare. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti. manuscrise. acesta va fi vandut la licitatie. donatie etc. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. prin succesiune. 728 Cod civil. Coproprietatea este fortata. copartasilor. ea poate avea un caracter perpetuu. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte.

Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. in acelasi timp. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. nu se pot folosit decat in comun. 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. ci servitutea. 90 .2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. drumurile. iar valoarea cotei se include in pret. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. Articolul 10 din Legea 85/1992. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. precum si asupra tuturor dotarilor care. potecile. prin natura lor. fantanile sau izvoarele. Dimpotriva. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991. situatia juridica nu mai este coproprietatea.

Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. 590 Cod civil. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. Dimpotriva. c) Gardul comun Potrivit art. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate. 91 . b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. 604. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil. daca zidul este inclinat. coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. a) Zidul despartitor este. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. potrivit art. Printre semnele de necomunitate. se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. articolele 603. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna.

este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. ele se realizeaza de soti de comun acord. 92 . spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. Caracteristic proprietatii devalmase. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. Cu privire la administrarea. numita si “devalmasie matrimoniala”. au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. caracterele si regimul juridic al devalmasiei. este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. 2. Bucureºti. Cu toate acestea. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. aceasta apartinandu-le tuturor. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea. 1992. impreuna si nefractionat. Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. Cu toate acestea. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. exercitand singur aceste drepturi. Notiunea. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. p. 38.

incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect.133. dupa evaluarea si lotizarea lor. 2. I.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. in ambele cazuri. Filipescu . 245. proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. spre deosebire de proprietatea devalmasa. daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. numita si partaj. Modalitatea de incetare o constituie imparteala. ALL Bucureºti 1995. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. Didacticã ºi pedagogicã. in fine. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. in ambele situatii. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. P. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. in aceasta faza procesuala. presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. in consecinta. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. incetarea devalmasiei. 93 . fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. Ed. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. p. 3. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna. Tratat de dreptul familiei. imparteala judecatoreasca. Bucureºti 1977 p. printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale.

5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face. in aceeasi masura insa. legea apara si posesia. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor.. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor. una sau alta. uzucapiunea etc. Posesia 3.1. Pentru acest din urma 94 . Sectiunea 3. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata. de noi insine sau de altul in numele nostru”. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. ea neputand lua nastere decat intre soti. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict. legea.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept. care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. succesiunea. drept proprietar. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic.3.3.

Potrivit art. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei. in puterea destinatiei legale a aceluia”. si de a se comporta ca un adevarat proprietar. ori ca titular al unui alt drept real. sub nume precar. acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. in aceeasi masura. detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea. simpla posesie . atata vreme cat bunul se afla in grija sa. 1853 Cod civil. prin simpla ingaduinta a proprietarului.motiv. folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. in concluzie. sau asupra unui lucru comun. adica in calitate de locatari. nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. Plastic. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia.sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara. Lipsa elementului subiectiv (psihologic . fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. uzufructuari. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii.ca stare de fapt . Locatarul unui imobil de exemplu. potrivit alineatului 2 al aceluiasi text.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. 95 . b) Elementul psihologic sau intentional. El nu are nici un drept asupra bunului. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. depozitari. “animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. Tot un detentor precar este si depozitarul.

3. intrucat are un caracter obiectiv. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. este posesorul acelui lucru. neputand fi exercitat prin altcineva. prin instituirea a doua prezumtii legale. aparent si deci perceptibil. cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. Altfel spus. dar si de un reprezentant al sau. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. dovada si pierderea posesiei 1. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului. Fiind o stare de fapt. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.2. A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru. Pentru a fi dobandita posesia. in ceea ce priveste elementul intentional. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. b) Elementul intentional. sau l-a incredintat altuia in depozit). se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus). “animo alieno”. Dobandirea.3. in primul rand. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda. Dovada posesiei. 2. pentru ca a dovedi posesia. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”. respectiv “corpus” si “animus”. prin natura sa psihica. pana la proba contrarie. sub nume de proprietar. Proba elementului intentional este facilitata de lege. poate fi exercitata nu numai de catre posesor.

pot fi rasturnate prin proba contrarie. o data cu incetarea elementului ei material. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive. 3) Pierderea posesiei. Disparitia lor.inceput a poseda pentru altul. Posesia nu poate exista. efectul fiind insa acelai. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar. datw nu este proba contrarie”. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. sau chiar numai a unuia. are ca efect pierderea posesiei. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului. Pe cand textul art. chiar daca stapanirea materiala continua. Calitatile si viciile posesiei 1. se presupune ca a conservat aceeasi calitate. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. 3. intr-o a doua ipoteza. Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. intr-o prima ipoteza. cum este cazul constitutului posesor99.3. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. 97 . este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. 1847 din Codul civil.3. 99 Este constitut posesor. Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut.

Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu. Legea nu defineste publicitatea posesiei. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). care duce la desfiintarea posesiei. atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta. “se cere o posesiune continua”. d) Poesia sa fie publica. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat. in vreme ce art. asemenea proprietatii in vazul tuturor. insa se refera in articolul 1852 la 98 . Continuitatea posesiei este prezumata. Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. care nu duc la pierderea materiala a bunului. b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. in cazul actelor de simpla amenintare. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. adica cu intermitente anormale”.

presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. 99 . e. precaritatea. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. sunt viciile posesiei. echivocitatea. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. c. Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. e) Posesia sa fie sub nume de proprietar.clandestinitate ca viciu al posesiei. intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. clandestinitatea. discontinuitatea. a. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. viciile posesiei sunt urmatoarele: a. asa cum procedeaza un detentor precar. d. locatar sau depozitar. Intentia legiuitorului. violenta. b. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. 2.

deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil. este viciu relativ. cat si a bunurilor miscatoare. asa cum prevede art. Clandestinitatea. posesia redevine utila. 2. Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. este un viciu relativ putand fi invocat. 3. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. intrucat odata incetata clandestinitatea. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). in sensul ca o data incetata violenta. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. 2. are valoarea unui titlu de proprietate. se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. 100 . redevenind publica. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). potrivit carora simpla posesie de buna credinta. este un viciu temporar. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. b. 1852 Cod civil. ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. este un viciu temporar.Ca viciu al posesiei. c.

101 . precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. Precaritatea Cu privire la precaritate. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E.. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. p. cit. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. Bârsan. vol. deci de elementul intentional al posesiei.. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica. “animus” si “corpus”. cit. sau asupra unui lucru comun. op. in acest sens. Mai mult decat atat. in puterea destinatiei legale a aceluia. e. dar si in practica judiciara. este echivoca. op. C. in cazurile special prevazute de lege. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. p. prin intervertire. adica in calitate de locatar. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. În acelaºi sens ºi Mircea Costin.d. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. uzufructuar etc. 396. precaritatea se poate transforma in posesie. 242.. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. ea constituie insasi lipsa posesiei102. depozitar. Vezi supra referitor la elementele posesiei. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. precaritatea este mai mult decat un viciu. Safta Romano. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. p. op. I. cit. Stãtescu ºi C. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. 174.

daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. posesia prelungita duce. la dobandirea dreptului de proprietar. posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. 3. prin uzucapiune. Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. posesia este protejata prin actiunile posesorii. 2. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita.3. in materia bunurilor miscatoare. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. intrucat de cele mai multe ori. legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. 3. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 . 4. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. sub nume de proprietar.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art.4. 1864 Cod civil. 1854 Cod civil). A. consta in aceea ca fiind parat. ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate.

DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate.proprietate. nefiind posibila proba contrarie. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. ale carui fructe le culege. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. constand in convingerea posesorului ca lucrul. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. B. 103 . Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. lipsit de orice viciu.

posesorul dobandeste doar fructele. b. (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. Caracterisitic actiunii posesorii. In al doilea rand. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. C. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. Actiunea in complangere. Pentru exercitarea ei. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 . actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. a. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari.

cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. adica neviciata. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu. 3.1. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. 2. b. Violenta neavand nici o justificare in drept. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. posesiunea reclamantului sa fie utila.sunt actiuni reale.in complangre. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE. 105 . in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. Ca si actiunea in complangere. atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. daca tulburarea s-a produs prin violenta. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar. exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: .ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta. . actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar. D. Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului.

s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani.4. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. Bârsan. Sectiunea 3. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. cit. op. Apararea dreptului de proprietate. caci oricat ar dura ele in timp. Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. p.. Stãtescu ºi C. in doctrina. 199. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã.1. 106 . in vreme ce art. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art.4. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. 1847 din C. civ.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. In articolul 645 din C. civ. Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. 3. 105 C. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea.

dintre care mai importante sunt doua: . din fapte ilicite sau cvasicontracte. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate. adica proprietatea. mijloacele juridice specifice. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor. actiunile in granituire etc. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. in vreme ce art. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”.). Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata. 1910 se 107 . . ori din imbogatirea fara just temei. Sunt actuni petitorii.2. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate. cum ar fi actiunile in revendicare.a. acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real. Art. uzufructuar etc. actiunile confesorii. Sunt actiuni posesorii. Actiunea in revendicare. actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri. cele posesorii protejeaza doar posesia. care este un drept real se numesc actiuni reale.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului.4. b. 3.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar.

p. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V. in practica. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. op. Ed. Costin. 1994.op. in stiinta dreptului. 3. 340. iar art.130. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E.refera la revendicarea mobilelor. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute. p. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975.. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat.cit. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare.. 117. nepierzandu-se prin neuz. Actiunea in revendincare este imprescriptibila. M.G.L. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”. ii. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare. de catre vanzator. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar.256. p. Radu. Ed. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate. 108 . actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau.3. Drept procesual civil. A. Rãdescu. 105 ie . Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului.L. Boroi ºi D.4. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv.p. Negru ºi D. Bucureºti. Safta Romano. cit.

2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. p. Raspunsul a fost pozitiv. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. vezi I. plecand de la ideea ca prin actiunea sa. Teoria generalã a obligaþiilor. Actami Bucureºti 1994. care ii profita si celuilalt sot109. Filipescu. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. a se vedea E. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. 109 . cit. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. Decizia civilã nr. vizeaza marirea patrimoniului comun. 154. Ed. in aceeasi masura in practica judecatoreasca. s-ar rasfrange indirect asupra lui. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii. 224/24 noiembrie 1972. Safta Romano. 148. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. in fine. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. op. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. p. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. 561 din Codul de procedura civila. 109 110 Pentru opinia contrarã. consecinta pierderii bunului. P.. sotul reclamant. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. 84. p.

Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare. ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. sau al transferului proprietatii. dispozitiunea art. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. De altfel dispozitia art.m.d. 110 . 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica. A. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare.a. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”. in practica ele sunt mult mai complicate. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. Daca teoretic lucrurile par simple.

el va avea castig de cauza cu doua conditii: . deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art.data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict. Daca paratul invoca un asemenea titlu. Asa fiind. utila sau de buna credinta. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni. .verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil. quam ipse habet”. Acestei situatii transante. actiunea ar trebui respinsa.Potrivit aceluiasi principiu. practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament. atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. Pentru a stabili care este titlul preferabil. B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche. b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. instantele au in vedere urmatoarele criterii: .titlul sa emane de la un tert. 111 . 1864 Cod civil. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant. daca ambele au fost transcrise. . posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”.

in curs de trei ani. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. susceptibile de detentiune materiala. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. 112 . a caror valoare este incorporata in titlu. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. deci numai bunurile mobile corporale. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice. in cazul bunurilor mobile corporale. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. de la cel la care il gaseste. deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate.B. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. 1909 alineat 1 Cod civil. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. Regula prevazuta de art. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator. ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”. Regula prevazuta de art. 1909 alineatul 1 Cod civil. Fata de aceasta dispozitiune a legi.

ci un termen fix. proprietarul revendicant. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. in aceasta ipoteza. De la regula prevazuta de art. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. sau la o vindere publica. intr-o asemenea ipoteza. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia. proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. a. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. La randul sau. 113 . adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. Chestiunea implica un real interes practic.

114 . 1890 din Codul civil. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed. sarcina sau indatorire. juridice sau nejuridice. urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art. 1 din Codul civil. Bucureºti 1984 p.1. O asemenea actiune este perfect admisibila. Asa fiind.b. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. obligatia de politete si respect intre oameni. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. adica de 30 de ani. Sectiunea 4. gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. . Academiei. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. 1909 alineatul 2 Cod civil. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. in lipsa unui termen prevazut de lege. la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale. etice sau religioase. spre exemplu. 615. detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. In aceasta categorie intra. CAPITOLUL IV. si obligatiile impuse de normele morale. 1909 alin. se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie.

Obligatia acestuia poate consta in a da. Bârsan. Actami. Ed. vezi I. 8.obligatii nu are insa un caracter juridic. All. Introducere în teoria generalã a dreptului. 3. Bucureºti 1994 p. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie. ne referim la o obligatie veritabila. din punctul de vedere al creditorului. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. „lato senso“. In sens larg. Teoria generalã a dreptului. notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1.112 Dimpotriva. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. definiþii. cat si datoria corelativa a debitorului. ca element dinamic al raportului juridic. 1981 pag. Ceterchi ºi I. a face sau a nu face un anumit lucru. Bucureºti 1993 p. „stricto senso“. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. Ed. Academiei. 2. raportul obligational apare ca un drept de creanta. In sens restrans. C. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. Pentru alte . N. Bucureºti . Bucureºti 1994 pag. ca institutie de drept113. Drept civil. Tratat de Drept civil. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. Stãtescu ºi C. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. Popa. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. In drept. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului. Actami. Asadar. Craiovan. Filipescu. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. 5 112 115 .38 114 I. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. P.

cat si cele juridice (prin urmare si statul)116. Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta..1 Partea generalã. vol. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. raportul juridic obligational. Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. Tratat de drept civil. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport. continutul si obiectul115.155 . si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC.Subiecte ale raportului juridic obligational. pot fi atat persoanele fizice.206 116 . ce au menirea de a dovedi un imprumut.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. In tratarea notiunii de obligatie. sa dea. de a-i cere debitorului. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare. Academiei. Ed. ca subiect pasiv. pe de o parte si. numit debitor. 115 Cu privire la raportul juridic civil. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. ca subiect activ. numit creditor. in caz de neexecutare de buna voie. Ca oricarui alt raport juridic civil. 1. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului. Bucureºti 1961 p. Tr. sa faca ori sa nu faca ceva. deci la raporturile obligationale civile. o dubla calitate: atat pe cea de creditor. Ionaºcu. de exemplu. cat si pe cea de debitor. avem in vedere intelesul ei „lato senso“.

Bucuresti 1993 p. Ed. 2. 3. Drept civil. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare. La randul sau. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. E. c) in regimul de carte funciara. comodant-comodatar. in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit. caci potrivit art. mandant-mandatar. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor. cumparatorul are. Lumina Lex. 5 . proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”. donator-donatar.Obligatia de a da.vanzatorul nu este numai creditor al pretului.etc. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real. pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ). a nu face ceva la care. Popescu..Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv. proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului. cantarire etc. pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau).. Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului.. 116 In acest sens. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut. .18 117 . presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real.Continutul raportului juridic obligational il constituie. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator. b) in cazul bunurilor generice. Persoana fizicã. in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului. numarare. Lupan ºi D. a face) sau intr-o abtinere.

in cazul contractului de vanzare-cumparare. poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face.1. fara a se exclude unele pe altele. de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate. 4.1. Astfel.dupa izvorul obligatiei. deci de a transmite proprietatea. D.. Prin aceasta.Obligatia de a nu face. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate. B. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii.dupa obiectul obligatiei.dupa opozabilitatea obligatiei. Ea este o obligatie negativa. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117. C. . obligatia de a da. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii. care. 118 . Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da.dupa sanctiunea obligatiei.

117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. Sm. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. Ed. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice. In functie de sanctiune. Pop. Drept civil. În acest sens. Angheni. . in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. Lumina Lex.dupa structura obligatiei. Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii.8. Bucureºti 1995 p. Teoria generala a obligaþ iilor Ed. 119 . Sub titlu de exemplu. Dupa un al doilea subcriteriu.E. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. B. vezi L. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. a face) si obligatii negative (a nu face). Bucureºti 1997 p. C. Dupa obiectul lor. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. Oscar Print. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. A. Dupa izvorul lor. respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118. Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale.

desi nu se poate cere executarea lor silita. creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie. aliis neque nocere neque prodesse potest). distingem intre obligatiile civile sau perfecte. 2 din C. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”. nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. 119 In privinta precripþiei extinctive. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile. fam. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta. Drept civil român. Spre exemplu. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. Bucureºti 1992 120 .167/1958. caci potrivit art. debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. odata executate de buna voie. asa incat. Gh Beleiu. 973 Cod civil (res inter alios acta. D. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. Pornind de la aceasta precizare. cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. norma instituita de art. obligatii reale si obligatii opozabile tertilor. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica. Totusi. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art. potrivit careia. Spre exemplu. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. In functie de opozabilitatea lor.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica.

1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat. Spre exemplu. 2. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun. 4. ( propter rem). 3. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 . obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile. in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie). E. ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. Este spre exemplu. modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. Odata instrainat lucrul. fie mai multe obiecte. Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare.In functie de structura lor. noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului.1. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator.• Sunt reale. cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie). incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului.2. Pure si simple. • Sunt opozabile tertilor. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. Principiul rezulta din prevederile art. in cazul contractului de locatiune. 1411 Cod civil). locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. ele presupunand un singur debitor si un singur creditor. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea.

cit. se obliga o singura persoana.68 121 B. Boyer. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. Contrat.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. 2. C. Ed. Teoria generalã a actului juridic civil. asa cum precizeaza art. Roland. ªtiinþificã. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice. Litec.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica.754.unor acte sau fapte juridice. Beleiu. in scop de reclama. I Rosetti-Bãlãnescu. Al Bãicoianu. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie. 25 . Paris 1995 p.121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. pag. Starck. sub titlu de exemplu. Naþionalã. Obligations. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. L. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. 106. Tot acte juridice de factura unilaterala. H. Cosma. Hamagiu. Atat legislativ. Bucureºti 1969 p.115 120 In acest sens. op. 122 Gh. 122 123 . Bucureºti 1929 p. Ed. Ed. 942 din Codul civil. Tratat de drept civil român. D.

Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile. quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). obligand-o in acest fel la restituire (art. “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”. 992-997 Cod civil).Quasi-contractul este. asa cum il defineste art. In sistemul Codului civil. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . 986 Cod civil. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. important este acordul de vointa al partilor. Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate. izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. 998 Cod civil. producator de consecinte in planul obligatiilor. administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. 986-991 Cod civil). In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea.

da nastere obligatiei de reparatie. Si intr-un caz si in celalalt. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime. indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. 1003 Cod civil). 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.Raspunderea pentru lucruri. Astfel. edificii si animale. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art. Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca. 1000 aliniat 4 Cod civil). 1000 alineat 1 Cod civil). 3. Definitia data de art. Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. 999 Cod civil. art. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri.1000 aliniat 3 Cod civil). care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 124 . 1000 aliniat 2 Cod civil). cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. 998-999 Cod civil). • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art.

8 125 În textul francez. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune. Bârsan op. civ.942 din C. a faire. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract. In cea mai generala si mai sintetica formulare. cit. Dogaru. Dogaru Contractul. Consideraþ ii teoretice ºi practice. pag. conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie. Scrisul românesc.8 125 . definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art. Stãtescu ºi C. op. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile. art.125 Potrivit acestui text. Ed. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. sã facã sau sã nu facã ceva).124 Desi de inspiratie franceza. p. Notiunea si definitia contractului civil. p. Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract. Astfel. cit. C.2. 1002 Cod civil). 1001 din Codul civil francez.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. 126 În sensul acestei opinii. 124 În acest sens. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”.32 sau I. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui. Craiova 1983. vezi I. Sectiunea 4. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea.

este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile. Pornind de la aceste precizari prealabile. Tratat de drept civil. adica de a da nastere. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. P.p. Vointa juridica. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta. p. cit. Filipescu. Pentru dezvoltarea ideii. 942 C. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv. 942 din C. Dacia Cluj 1978 p. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. Deak. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. Ed. 11 sau Fr. 128 127 126 . II Bucureºti 1947 p. citat mai sus. Actami. I.129 4. vezi I. Contractele speciale. Potrivit definitiilor date contractului. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. Zinveliu.128 Textul art.Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. BucureSti 1996. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. Rarincescu. a modifica. conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. element esential al contractului. Vol. Curs elementar de drept civil român. Ed. 3. civ. 19. op.127 Astfel.1. civ. M. Asa fiind.2.

campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat. Bârsan. ªtiinþificã. 966 din C. civ. civ. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci. Dogaru. trebuie coroborata si cu prevederile art.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex. Gionea. Stãtescu ºi C. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural. nr. Cit. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale. 132 C. intrucat potrivit textului. Bucureºti 1986 p. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed. caci este permis tot ce nu se interzice. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului. . Scaiul. V.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor. 130 131 In sensul acesta. 5 din C. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. Nashitz. interpretarea art.C. Bucureºti 1996 p. în S.71. op. 127 . Ed. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept.J. 11. 33 ori A. Curs de drept civil. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. P. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa. I. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu. 1?1958 p. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”. 42.

Academiei. potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract. Clasificarea contractelor civile. 134 Gh. op. op.2. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4. Pag. Cozma op. care se individualizeaza prin caractere specifice. Bucureºti 1989 p. Cosmovici º.42. cit. 220 – 237 sau P. 1 – 3 din Decretul nr.Referindu-se la cauza textul art. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. Tratat de drept civil.a. P. Cit.. dar si putinta de a constata ca in fond. M.2. 135 C. Beleiu. 968 C.248. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri. 969 din C. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte. Stãtescu ºi C. p. consacrat de art. P. civ. I Partea generalã. 128 . 146. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh. Ed. in insasi denumirile date acestor tipuri. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. civ. Cit. potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc. D.. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate. Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda). Vol. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator. 188 – 191.133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. op. Beleiu. Bârsan. Cit.134 In consecinta.

sau cel de ipotecã prevãzut de art. constituie regula.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). E. Au un asemenea caracter. cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). contractul de închiriere.136 2. ci. Dupa modul de formare. ad probationem. F. Potrivit primului criteriu general de clasificare. Dupa modul executarii. contractele pot fi consensuale. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. 136 129 . majoritatea contractelor au un caracter consensual. Dupa continutul lor. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. D. 1. contractul de mandat. C. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. deci dupa modul de formare. civ. ceea ce fireºte. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. 813 C. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. civ. simpla lor manifestare de vointa. de regula este forma autentica. B. G. solemne sau reale. Dupa corelatia existenta intre contracte. Dupa scopul urmarit de parti. xxx A. respectiv: A. 1772 din C. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care.137 În dreptul nostru. sub titlu de exemplu.

”140 C. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. fara ca acestea din urma sa se oblige. Dupa scopul urmarit de parti. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. 943 din C. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. de depozit sau de locatiune. Spre exemplu. Potrivit art. mandat sau depozit. civ. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci. 944 din C.138 B. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit. depozitul sau gajul. Sunt cu titlu oneros. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. 1. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei.3. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta. contractele de vânzare. 130 . 1. deoarece partile isi asuma obligatii. o contraprestatie. In consecinta.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. deci realizarea unui interes patrimonial propriu. Dupa continutul lor. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos. Conform definitiei legislative data de art. de închiriere. In ceea ce priveste contractele reale. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane.139 2. civ. comodatul. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce.

fie sub forma unor prestatii succesive. p. Stãtescu ºi C Bârsan.2. contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere).145 E. Pentru detalii. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. si contracte cu executare succesiva.74: C.Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee). Cit.143 D. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu. op. 2. 2. contractele pot fi principale sau accesorii. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti. fara a se da ceva in schimb. uno ictu. obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie. Dupa corelatiile care exista intre unele. p. contractele pot fi numite si nenumite. F. 1. fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie). Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. cit.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere. 131 . 1. Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate. vezi I. partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor. cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte. Dogaru. “nova negotio”. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate. op. Sunt nenumite.

În acest sens. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã. depind.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare. nu se poate sti. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. 23 – 35. C. asa cum il individualizeaza art. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”.1. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. contractele pot fi comutative sau aleatorii. op. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros. nici daca va exista castig sau pierdere. G.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”. Brãila 1997 pag. Bârsan. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. 149 În cazul contractelor negociate. 2. Apostu. toate aceste elemente depinzand de hazard148. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. cit. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. StAtescu ºi C. Evrika. Pentru alte dezvoltãri. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. p. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti. Ed. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. Spre exemplu. 146 132 . la incheierea lui. Din acest motiv. 2. In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. vezi I. 1. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile. de a caror soarta juridica depind.

153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. 4. 4. 2. 948 din C. 150 133 .56. a obiectului ºi a cauzei licite. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb. Stãtescu ºi C. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. Civ. ca de exemplu tranzacþia. Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. p. 3. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. . O cauza licita. Capacitatea de a contracta.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. Un obiect determinat sau determinabil. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. 496. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. cit. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente.a. civ. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. Art. Bârsan.de adeziune150. Pentru ca contractul sa fie valabil. vezi C. obiectul ºi cauza. Hamangiu º. vezi. Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. consimþãmântul ºi viciile sale. 949 din C. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. p. C. Condiþiile de valabilitate. Art. potrivit aceleiaºi concepþii. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã. cit. În acest sens. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului. op. astfel incat capacitatea constituie regula.2.3. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor. op. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi.

134 . 1309) etc. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. obiect si cauza. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare. 155 C. avocaþii etc. Desi art. atat in doctrina cat si in jurisprudenta.incapacitatea este privita ca si o exceptie. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia. O asemenea concluzie este fireste gresita. Altfel. Ed. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana. Astfel.1307). si anume al celei “ce se obliga”. S-a admis totusi. judecãtorii. 950. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta. Potrivit art. Fundaþiei “România de mâine”. aarã de excepþiile prevãzute de lege (art. Turianu. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea. precizeaza art. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. 11 alin. civ. care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. 948 C. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. 1 din Decretul nr. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art. alaturi de consimtamant. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. Probleme speciale de drept civil.2 din acelasi decret.155 Consimtamantul. b) persoana pusa sub interdictie.1308).11 alin. manifestata in exterior. unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. 110 si urm. Din redactarea art. 31/1954.154 Pentru aceste categorii de persoane. 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului. Bucureºti 1999 p. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului.

cu toate consecintele decurgand din aceasta. Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. fie intr-una tacita. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei. subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. (jocandi causa). doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. “ma oblig daca am chef!”). persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni. lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma.156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. aºa cum este cazul actelor solemne. Dimpotriva. In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. din prietenie sau complezenta. consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. “Per a contrario”. 135 . caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa. Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare. De asemeni. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat.Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!). in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). ( deci pentru a da nastere.

pentru a o determina sa incheie un act juridic. care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. “Este violenta totdeauna cand. 960 C. i-a insuflat temerea. . d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. se restrange la minorii care. intrebuintate de una din parti. Potrivit art.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta.Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului. 136 . care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. violenta si leziunea. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. acte juridice care le pricinuesc o vatamare. de la acest principiu exista si exceptii. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”. cealalta parte n-ar fi contractat”. Fireste. dolul. . fara aceste masinatiuni. spre a face o persoana a contracta. Actiunea in anulare pentru leziune. . fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui.d o l u l sau v i c l e n i a. asa cum este cazul actelor solemne. rationabila pentru dansa. Potrivit art. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala. 956 C. caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. sunt astfel. incat este evident ca. Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract. se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. civ.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere. civ. . ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”.

Cu privire ).sa fie in circuitul civil. precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”. numararii. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. 518 158 Deºi art. ceea ce de fapt explica si prevederea din art. civ. civ. 963 din C. Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã.5 alin. 1 din Legea nr.sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. 963 C. In privinþa bunurilor viitoare. Curs de succesiuni. Ed. la aceste categorii de bunuri. face excepþie succesiunea nedeschisã încã. fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise. Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. Eliescu. Evrika Brãila 1998. Ed. In acest sens vezi ºi M. adoptate dupã 1989. conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. a face sau a nu face ceva. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. civ.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private. 962 din C.Obiectul contractului Textul art. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”. Bucureºti 1997. obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: .60 159 La rândul lor. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). p. Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”. bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber. anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil. neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. 57 . 18/1991). rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. respectiv de a da. dupa caz. muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc.sa fie determinat sau determinabil. . Humanitas. I. Din aceasta prevedere.159 . 2 din Legea nr. 157 137 . Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). In lipsa unei interdictii exprese. p. Apostu. s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil.

codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: . personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op. In structura cauzei exista doua elemente. 161 În categoria condiþiilor obiectului. “ad imposibilium. 59). 948 pct. ar mai putea fi incluse si altele. prelevate in literatura. cauza nu este expresa. deci numai pentru un anumit debitor.sa fie posibil. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. 968 din C. nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila. 160 138 . . Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul. care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art. Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului. adica pentru oricine.sa fie moral. ca de exemplu autorizarea obiectului (C. p. cit. cu toate ca.causa remota.161 Cauza contractului. . Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege.160 . atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila. 4 din C. cit p. “Conventia este valabila.. “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. civ. deci. respectiv scopul imediat.art. civ.art. op. referitoare la caracterul licit al cauzei. Daca imposibilitatea este doar relativa. Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” .sa fie licit. Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific.art.509. Turianu. 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. (causa proxima) si scopul mediat .967 in urmatorii termeni.

scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). * in contractele cu titlu gratuit. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. care precizeaza ca “Obligatia fara cauza. * in contractele reale. contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. civ. Anterior acestei imprejurari. o perioada numita de unii autori precontractuala162. Bucureºti 1996 p. 966 din C. Ca si obiectul. Drept civil.2. Drepturi reale. stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). licita si morala. calitatile unei persoane. De cele mai multe ori. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului. Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. insusirile sau nevoia unui lucru. All. fondata pe o cauza falsa. partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale. scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite. insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. nelicita nu poate avea nici un efect” 4. ce tine de caracteristicile unei prestatii.Scopul imediat. Aceste conditii sunt consacrate de art. 139 . Obligaþ ii. care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga.M. Cosmovici. sa fie reala.4. Incheierea contractelor. de altii negociere163. Legislaþ ie Ed. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea. 126 . cauza contractului trebuie sa existe.

“scrisoare de intentie” sau “protocol”.91 – 120. oferta de a contracta. S. mijloace circulante etc. respectiv: 1. Drepturile reale. Ed. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4. Galaþi 1992 pag. Oscar . A. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”. in unele situatii. 140 . fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. Porto-Franco.concepute. fond de marfa. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I. Print. 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant. uzitate mai ales in domeniul comertului international165. NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. II. T. Macovei. Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract. Ed. Drept civil. Negocierea afacerilor. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. acceptarea. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. negocierile precontractuale. Angheni.). astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. In privinta acestei etape precontractuale. Contractele de comerþ exterior în dreptul român. 3. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. Bucureºti 1998 pag. Ed. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. Georgescu.211. 2. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. Anterior momentului incheierii contractului. Urs ºi Sm.10. 164 În acest sens. mai multe faze. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). I. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. Junimea Iaºi 1977 p.

Mic dicþ ionar juridic Ed. Totodata. 169 C. 166 141 . În acest sens. fiind o latura a vointei de a contracta. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. op. Fiind prima manifestare de vointa. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. p. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. p. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. Lumina Lex. op. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata.pentru incheierea unui contract. M. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. -nascuta din uzante-. 1. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener. Bârsan. Stãtescu ºi C. cit. exprimata fie in scris. cit. (I.166 B. Angheni. Este si motivul pentru care. aceasta poate fi expresa sau tacita. 211). paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. Hanga. S. Cosmovici. 167 Pentru definiþia comunã. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. vezi P. 58. Urs ºi Sm. fie verbal. p. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor.127. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. vezi ºi Vl. 142 . poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. exista obligatia. op. Bucureºti 1999 pag. adresata unei persoane determinate sau publicului. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. deci a consimtamantului. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. exprimata in scris sau verbal. Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu. cit.

Bucureºti 1993 p. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. imprejurarea ca. p. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere. Deak ºi St. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale. Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant.121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre. Droit civil. desi contractul a expirat. 1437 din C. Ed. Les obligations. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc. daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar.114 171 Alain Benabent. 87 . 45. Lumina Lex. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. Ed. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar. ã 170 142 . etc. Intr-o asemenea abordare. civ. vezi Fr.)170. posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana.

P. 3. Beleiu op. p. 215. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic. serioasa si constienta. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. Bucureºti 1996 p. Introducere în dreptul civil. “Per a contrario”.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh. cit. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. Cosma op. op. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. 3. cit. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea. Oferta trebuie sa fie reala. cit p. sau D. p. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. Ed. 2. Angheni. Oferta trebuie sa fie ferma. Oferta trebuie sa fie neechivoca. 173 Sm. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. Forta obligatorie a ofertei. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. 117 . Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. oferta facuta in gluma.178 174 143 . 2. dupa cum urmeaza: 1. ea nu este producatoare de efecte juridice. All. 102 – 110.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. Cosmovici Drept civil. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. deci poate fi revocata de catre autorul ei. M.

1. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. 2. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. Angheni. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. cit. Daca oferta a ajuns la ofertant. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. Intr-o asemenea abordare insa. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. S. chestiunea trebuie rezolvata nuantat. op. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. 144 . ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. 213. Urs ºi Sm. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. 176 I. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. Sub titlu de exemplu. pag. b) daca oferta este fara termen. constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. Or. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului.

nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. expresa ori tacita. ACCEPTAREA. In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului. D. Astfel. pactul de preferinþ ã. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. sa incheie in viitor un contract. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. Ea poate fi deci verbala sau scrisa. Spre deosebire de oferta. clauza de exclusivitate. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. clauza de mono pol. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii. contractul de rezervare etc. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare.C. Ca si oferta. important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. Intr-o asemenea ipoteza. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. promisiunea bilaterala de contract (antecontractul).

op. acceptarea sa fie in concordanta cu oferta.. Bucureºti 1994 p. 1. 39 din C. civ. Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art.179 b. caci simpla tacere a locatorului. Bârsan.67. Petrescu. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R. de exemplu. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare.a) exista o prevedere a legii in acest sens. Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic. 1437 din C. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. 146 . Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta. p. c. Stãtescu ºi C. . 64 Potrivit acestui text. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica. Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. cit. Romfel. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a.178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari. com. a modifica sau a stinge un raport juridic civil. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit.

caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. cel al emisiunii sau declaratiunii. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. realizandu-se in acest fel acordul de vointa. contractul se incheie prin telefon. ea poate fi acceptata de oricine. contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. contractul se incheie prin corespondenta. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata. Dimpotriva.catre acel artist. deci a realizarii acordului de vointa. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 . In a doua ipostaza. 2.Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. daca oferta se adreseaza publicului. acelasi caracter il conserva si acceptarea. d. In fiecare dintre acestei situatii. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. 3. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. respectiv: a) Un prim sistem. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. 2. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1.

potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. 148 . or. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului.primind-o isi exprima acordul. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. Sistemul este si inutil. Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180. Desigur. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. in realitate aceasta abordare este deficitara. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. chiar fara a-l mai comunica ofertantului.

spre a evita încheierea contractului.Cosmovici. Urs ºi Sm. S. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. Odata determinat. 180 În acest sens. Confruntata cu cele patru sisteme. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. 35 din C. 3. 182 În sensul acestei opinii.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. 181 149 . existã posibilitatea ca ofertantul. În acest sens. com. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. contractul se considera a fi incheiat. p. op. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. 131 Deºi pare cea mai completã. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile.M. cit. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant. op. Angheni. cit. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi. P. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182.58 ºi 59/1974. In functie de acest moment. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. Ãstfel. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. Stãtescu ºi C. C. terenul trecea în proprietatea statului. Pe de alta parte. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. pag. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. op.Obligaþii… p. Bârsan. 2. ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. Potrivit acestora. I. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1. cit. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. 66.

In egala masura. .daca partile contractante sunt prezente. 7. 202. 6. poate fi intentatã potrivit art. Popescu.4. locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional. 3. Romfel. vezi T. Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. 2 din Decr.daca contractul se incheie prin telefon. locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul. Bucureºti 1994 p. 9 alin. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. 150 . In cazul ofertei publice. 5. caci in acel loc este receptionata acceptarea. . Potrivit art. Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: . locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile. Potrivit acestor reguli. 167/1958 în termen de trei ani. potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. . momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. Drept internaþ ional privat Ed. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor. In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii. Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. R.cand contractul se incheie prin corespondenta. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat.

II p.civ. . contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului. cit. Nova Bucureºti 1994 Vol. 969 – 985. Vlachide.. Hamangiu. 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art.C.97.proc. p. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”. 73 187 151 . 188 C. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187.10 pct.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art. Europa .I p. unui raport juridic obligational. caci art. 969 din C. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor. 516. 4.5. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. ori a transforma. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã. op. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed. in cererile privitoare la obligatii comerciale. Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti. Efectele contractului. In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului. fãrã a le disocia.obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante. Ciobanu. Naþional. Forta obligatorie a contractului si anume: . vezi P. Bucureºti 1997 p.2.425 sau I.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. Ed. Pentru critica acestei confuzii. vezi V. Apostu. Ed. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art. M. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila.4 din C. civ. Naþional Bucureºti 1996 vol. Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti. Odata incheiat. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã.

C. deci pot fi executate fara nici-o dificultate. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M. All. M. In al doilea rand.) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. 190 152 . intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. (În acest sens. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. vezi ºi P. Ed. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general. op. 23 – 31. cit…. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret. De aceea. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale. 977 – 985. p. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice. In al treilea rand. Bucureºti 1998 p.Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970.Obligaþiile. interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele.154). Eremia. În ultimã analizã. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. Interpretarea juridicã. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat.190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191.n. Cosmovici. În privinþa celor dintâi. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s.

977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ. De altfel. In functie de obiectul de reglementare. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. Acest sistem este propriu dreptului latin. . fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure..REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. op. cit.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. efectele subintelese ale contractelor. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. A. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor. Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. Hamangiu. p. adeseori imposibil de cunoscut. 192 153 . (a voinþei declarate). Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. precizand in art. unasubiectivã ºi una obiectivã. pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. vezi C. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. a voinþei reale sau interne. Potrivit teoriei subiective. Teoria obiectivã. In opinia unor distinsi autori. 193 În acest sens. ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte. aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. eventual prezumate. 519.Prioritatea vointei reale a partilor.

195 196 În acest sens. revine partilor ce o invoca. Urs ºi Sm. in functie de propriile-i nevoi sau interese. 222. Angheni. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite. Pe de alta parte. 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”. dimpotriva. tratativele sau negocierile purtate etc. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. p. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. Daca. Stãtescu ºi C. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. pe cat de rezonabila pe atat de utila. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii. cit. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. p. precum circumstantele incheierii conventiei. cit. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. op. interne. pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. o constituie cauza actului juridic.195 Asadar. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze. pana la proba contrara. fie cu unele de natura extrinseca. Totodata.71 sau I. O asemenea limita. Bârsan. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale. C. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. 154 . În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. op.

981 C.. a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. civ. ce echitatea. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art. p. 1 din C. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. Textul art. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. Alcatuind un tot unitar. 970 alin. potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. dar la toate urmarile. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. cit. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. Spre exemplu. 72. ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. 2 din C. 1511 alin. neadevarat dar aparent). (unul real. 155 . civ.198 B. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. Bârsan. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. Stãtescu ºi C. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate. civ.197 2. In acest 197 198 C.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. adevarat si unul simulat. op.

legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: . Alte reguli de interpretare. Pentru astfel de imprejurari.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect.in cazul indoielii. sunt confuze sau greu de apreciat. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art.dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art. codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: . 984 C. civ. . acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri. contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”. civ. dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”. consacrat de art. precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele. civ. 978 C. In afara de regulile aratate si grupate mai sus.).). art. 983 din C. 979 C. 969 din C. Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce.conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta. 982 din C. 156 . Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. 2. nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art.).). civ. 973 din acelasi cod. civ. “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. civ. iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art. civ.atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia.termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art. civ. Aceeasi idee este preluata si de textul art.).).sens. . . Sunt indoielnice. .985 C. 980 C.

unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”. etc. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. Dispozitiunile art. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”. civ. p. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. care confera in ultima analiza certitudine. cit. impersonalã ºi cu aplicare repetatã. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte. (pentru dezvoltãri vezi P. c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste.C. Vlachide. A. cea de buna voie. 199 157 . b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã. op. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. De altfel.75). b) la fel ca ºi legea. etc. contractul nu poate deroga de la lege. pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. 969 C. Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie.

) ori a contractului de depozit prevazut de art. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. civ. ci însãºi obligaþia. civ. p.). 2 din C. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. Pentru dezvoltãri. vezi D. 1616 din C. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. asa cum este de pilda donatia. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. 1436 alin. Este insa posibil. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric. “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. civ. cit. potrivit principiului simetriei. Cosma op. civ200. 1010 din C. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. Nimic nu s-ar opune desigur. a mandatului (art. 200 Din textul art. actul juridic în totalitate.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. 1552 si 1556 din C. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. 277. 1010 C. civ. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). 158 . Cu alte cuvinte.969 din C. civ. sub titlu de exceptie. Totusi. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa.

Pot constitui asemenea imprejurari: 1. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. ci de cauze extrinseci. 159 . Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. 3. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. exista si imprejurari in care incetarea. efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate. Asemenea modificare a duratei contractului. modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna.). care are valoarea de principiu de drept201. dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. viscol sau inghet. Moartea unei asemenea persoane. Pe durata persistentei unor atari imprejurari.In afara de cazurile prevazute mai sus. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen. regula prescrisa de art. civ. civ. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei. 2. 973 din C. Sub titlu de exemplu. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. 2 C. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant. B.1563 alin.

Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator. 160 . Vanzarea unui bun spre exemplu.persoane. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. Raspunzand unor nevoi sociale. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. Definind in cele din urma opozabilitatea. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice.202 Inteleasa in aceasta maniera. contractele desi produc efecte numai intre parti. indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa.invocarea contractului fata de un tert. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. Asadar. carora deci conventia le este opozabila. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte.

Cat despre probatiune. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. op.. el are pentru terti semnificatia unui fapt. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract. Simulatia.un contract public numit si aparent. obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. vom constata ca acesta este faptul juridic. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. caci art. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . pentru care legea admite orice mijloc de probatiune.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. create de lege. 1. Cosma. care cauzeaza altuia prejudiciu. raspunderea civila va avea un temei delictual. p. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. precizeaza ca “orice fapta a omului. neadevarata. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. Exista fireste si exceptii. 998 din C. intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. cit. O asemenea operatiune juridica este simulatia. 202 D. Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. civ. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. 386 161 . In ceea ce priveste responsabilitatea civila.

In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract. numit si contrainscris.un contract secret. are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. 1175. care corespunde vointei reale a partilor. La rândul ei.396 ºi urm. 162 . termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului. . prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti. . Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. cit. * ea poate fi partiala. op. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . care in realitate nu exista. cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul. p. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura. Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. Cosma. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice.. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã. mascandu-l insa intr-un alt contract.Contractul aparent poate fi fictiv. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului. vezi D.Contractul poate fi deghizat.204 In concret. Ea este relativã. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. In functie de efectele acordului simulatoriu. incheiat anterior sau concomitent cu cel public. Contractul secret. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala.

Proba si efectele actiunii in simulatiune.daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil.actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor.tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor.asemenea forma de simulatie. Efectele simulatiei se produc insa diferit. . daca este cazul. ambele parti din contractul aparent urmaresc. Desi singurul contract adevarat este cel secret. civ. caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. caci art. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 . . au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. in mod constient. inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. pentru ca acesta nu le este opozabil. Persoanele interesate. 1175 din C. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie.

juridice. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. dar pentru alte considerente. ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. desi nu au participat la incheierea contractului. pentru anularea sau revocarea acestuia. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. care sunt straini de contract si de efectele acestuia.205 Pentru a obtine castig de cauza. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. 205 164 . denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat. numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã. Este posibil ca intre parti. deci a actului secret. Fireºte. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care.206 2. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct. in masura in care tertilor le profita actul aparent. si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului. nemijlocit. Fireste. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. devenit public.

Spre deosebire de succesorii universali. caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. Deak. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. Bucureºti 1997 p. 11 . succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. p. Ed. Dreptul la moºtenire. efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. avanzii cauza. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. In sensul demersului nostru. Bârsan op.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. succesorii universali sau cu titlu universal. Bucureºti 1999 p. cit. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. 13 . se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. Fata de aceasta constatare. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor. Bucureºti 1994 p. Stãtescu ºi C. Ed. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. vezi Fr. Botea Drept civil. Asa cum am mai precizat. Moºtenirea legalã.25 165 . b. 12 . Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a. vezi M.35 209 În acest sens vezi C. 78 sau Gh. Actami.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale. Eliescu Curs de succesiuni. Scorpio 78. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor. Ed. Humanitas. datorita raporturilor nascute intre ei si parti.

Astfel. civ. s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. Ei isi pot totusi satisface creanta. De exemplu. prezente sau viitoare”212. Apostu. Neavand asadar o garantie reala. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. Pe de alta parte. civ. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. 1441 din C. c. mobile sau imobile. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. vezi ºi I. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. 1718 din C. op. -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. cit. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. Conceptul de gaj general este exprimat de art. atunci cand aceasta a devenit exigibila. potrivit art. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. dar cu datã certã. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. In aceasta privinta insa exista si exceptii.privinta acestora. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. 8 211 166 . O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. dacã locatorul vinde lucrul închiriat.

nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. In concret. prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor. a). creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. fie pe cea a actiunii in simulatie.Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului.Spre deosebire de succesori insa. caci. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. Acestora insa. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. Cat despre obligatii. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. 3. 167 . 975 C. civ. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii. fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art.

Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. Textul art. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. chiar si promitand fapta altuia. 3. Daca tertul nu contracteaza. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 . acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. Asa cum bine se poate observa in speta data. care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. care. dar dacã îl acceptã. o obligatie. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. va incheia in viitor un contract cu creditorul. fiind prezumata culpa debitorului. va adera sau va ratifica un astfel de contract. intrucat in realitate. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. Potrivit acestui text însã. personal.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. 2. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. obiectul promisiunii nu s-a realizat. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. debitorul isi asuma el.

Angheni. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. numita stipulant. constituie o autentica exceptie. In acest fel. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. Intr-o astfel de eventualitate. p. op. Spre exemplu. insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. se obliga fata de alta persoana. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. b). Urs ºi Sm.230 169 . promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. cit. sa execute o obligatie in favoarea altei persoane. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. tertul devine creditorul direct al promitentului214. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. numita tert beneficiar.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. Pe de alta parte. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. asa cum este promisiunea faptei altei persoane.

Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. Galaþi 1997 p. Stãtescu ºi C. Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. “Pax Aura Mundi”. (În acest sens vezi ºi Gh. 2. cit. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract. privitoare la capacitatea partilor de a contracta. cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. expeditorul convine cu transportatorul. Cãlin. op. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. Dreptul transporturilor.desemnat de catre asigurat. 215 170 . In fine. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. Partea generalã. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. Dreptul transporturilor. p.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. ca orice alt contract civil. Filip. obiectul determinat si cauza licita. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . o alta specie o constituie donatia cu sarcini. În sensul acestei idei. Pentru a fi valida. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. vezi A. destinatarul fiind un tert beneficiar. in fapt un tert beneficiar. Bucureºti 1997 p. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. asiguratul este stipulant. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. pe langa cele generale. Prin acesta. 83. In acest exemplu. este cert cã se va naºte. 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. C. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. Bârsan. valabilitatea consimtamantului. . Ed.

prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. La randul sau. stipulantul poate pretinde daune interese. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. Raporturile dintre stipulant si promitent. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. 171 . promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. desi tertul este strain. In caz contrar. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. Din momentul incheierii contractului.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. 218 Spre exemplu. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. acesta se poate comporta ca atare. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei. Cu toate acestea. Devenind creditorul unei obligatii. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. indiferent daca il accepta sau nu. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. acesta nu are o alta actiune. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. In caz de neexecutare. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. In virtutea acestora.

potrivit careia. subscriitorul politei. intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. intr-un contract de asigurare asupra vietii. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. Apoi. creditorul. creditorul dispune ca la moartea sa. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. aceasta ar deveni caduca. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. Pe de alta parte.Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. 172 . Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. Totusi. sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. beneficarul. creanta va trece in gajul general al creditorilor.

cit. Obligaþiile. Stãtescu ºi C. Fiind un contract cu caractere juridice proprii. cit. Bârsan. Angheni op. 130/1996. M. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. Ed. 10 din Legea nr.89. poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. Evrika Brãila 1997 p. c). reprezentanti sau avanzi cauza.Fata de toate aceste pozitii. p. I. 157. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. privitoare la conditiile de munca. grupurilor de unitati. cit. Un asemenea acord. p. 7 – 9 173 . Nistor.235 sau P. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. Cosmovici op. 220 În acest sens. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. C. Potrivit art. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. Urs ºi Sm . salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. Contractul colectiv de muncã. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. op. p. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni.

998 Cod civil. Raspunderea pentru fapta proprie (art. 1000 alin. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”.Sectiunea 4. Astfel. 1003 din C. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. art. 1 si 1001). 998-999 Cod civil) si 2. civ. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. pentru fapta altor categorii de persoane (art. Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. 1000 – 1002). numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. In fine. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil.3. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al . Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita . 999 Cod civil. precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). 998 – 1002. se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. Definitia data de art. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. art.

raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. 1000 aliniat 4 Cod civil).3.1000 aliniat 3 Cod civil). De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. 1002 Cod civil).Raspunderea pentru lucrari. Acestei sanctiuni. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. 3. susceptibil de evaluare in bani. obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. Ea are in primul rand un caracter patrimonial.1.minori (art. 4. i se poate adaoga si una de sorginte penala. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. Pe de alta parte. De asemeni. pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. 175 . • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art. care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. de natura civila. 1003 Cod civil). edificii si animale. 1000 aliniat 2 Cod civil). 1000 aliniat 1 Cod civil). Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art.

consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor.a. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere. Bucureºti 1976 pag. Bârsan. aceasta are un dublu rol: unul educativ. Ed. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. ca orice forma de raspundere juridica. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. preventiv si unul sanctionator propriu zis. op. Stãtescu ºi C. vezi ºi O. Functia educativa. adeseori de natura pecuniara. Vasiliu º. pen. Partea generalã. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru. Didacticã ºi Pedagogicã. p. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. Drept penal. Partea specialã. Aceasta functie are insa un caracter relativ. 173.137 176 . In acest fel.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale. cu un grad sporit de generalitate. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. 214 din C.. Codul Penal comentat ºi adnotat.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). cit.223. Ed. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. vezi ºi T. 224 În acest sens ºi C. 85. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). cat si la cel al constiintei publice. Stoica.

Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept.Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire. caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala. A. intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite. Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora.. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea. Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii. asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte. Asa fiind. nulla poena sine lege).Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice.Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: . Este si 177 . a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual. DEOSEBIRI: 1. . deci o infractiune (nullum crimen sine lege.Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent. .

neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. 2. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite. Cu toate acestea. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant. Obligatia de despagubire subzista integral.Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. În acest sens vezi C. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante. op.Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor. pen. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator. Papadopol.226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite. t 225 178 . 140. pen. Individualizarea judiciarã a pedepselor. Pentru detalii. Stãtescu ºi C. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod. 181 din C. Bucureºti 1985.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice. cit p. Dimpotriva.100 227 Potrivit art. Bârsan.227 4. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii. pen. vezi O. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã.. vezi ªt. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila. 72 alin. cit p. Daneº ºi V. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art.Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite. Ed. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa.184 din C. Stoica. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art.225 3. op.. 1 din C..

179 . potrivit principiului “electa una via. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. raspunderea penala nu poate fi negociata. încetarea procesului penal. Dimpotriva. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni. prezumtia de discernamant.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. 3 din Decretul nr. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul. In materie penala. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. care dispune. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal.. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. trebuie constatate tot de cãtre instanþã.228 6. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca. ªi aceste împrejurãri însã. 99 din C. non datur recursus ad alteram”. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal.. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere. cel pagubit se poate adresa instantei civile. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate. Fireste. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant. pen. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. de catre instante diferite. asa cum precizeaza dispozitiunile art. 5. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal. 25 alin. dupã caz.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant. prin consens.

proc. 8. 8 alin.proc. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii .in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal). e din C. . 10 lit. pen. 5. procesul civil fiind guvernat. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale. pen. necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. 129 din C. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani. d din C. dacã a 229 180 . În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. pen. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art. pen.proc.). . in privinta existentei faptei. B.).. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art. printre altele.sub aspectul prescriptiei extinctive. 10 lit. cursul si intinderea termenului sunt diferite. a faptuitorului si vinovatiei acestuia. 10 lit. b din C.proc. in ceea ce priveste existenta faptei. b/1 din C. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3. cu precizarea facuta de art. pen.).proc. 10 lit.2 din Decretul nr. 10 lit.167/1958. autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile. fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229. f din C.proc.). Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate.). de principiul disponibilitatii. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. Pen.

).. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual. Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor. g din C. .. pen. fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop.Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala. (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste).ASEMANARI: 1.ambele sunt forme ale raspunderii civile. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala. care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art.) 181 . b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare. Din aceasta deosebire. 32/1954). 2. nr..proc. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala. caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: . 10 lit. h din C. spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art.In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii. culpa. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art. 10 lit. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu.ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita. . 25 din Decr. pen.ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu.proc. 3.

civ.raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata. 1382 din C. spre deosebire de raspunderea civila contractuala. tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte. Culpa nu este definita de legea civila. C. legiuitorul român a preluat integral textul art. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A. neglijenta sau imprudenta. oblige celui par la faute duquel il est arrive. creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme.Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale.existenta unui prejudiciu. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv.3. a le reparer” 182 . qui cause a autrui un dommage.existenta unei fapte ilicite. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta. 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu. 4. deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi).2. . 230 ªi in acest caz. O precizeaza textul art. Generalitati Art.. Asa cum rezulta din dispozitiile art. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230. inactivitate.. B.legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. 999 Cod civil. ori dintr-o abtinere. francez..

caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231. Filipescu. vezi I. dar savarsita fara culpa. op. Asa fiind.D.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs. constituie o fapta delictuala omisiva. asa cum am mai precizat. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. comisa printr-o inactiune. Astfel. Dimpotriva. poate fi definita ca orice fapta prin care. Fapta ilicita Fapta ilicita.fapta poate fi ilicita. cauzatoare de prejudiciu. constituie fapte ilicite comisive. fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune).P. fie din culpa. exista si o alta conditie subsidiara. capacitatea delictuala. fie cu intetie. fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei. 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale. Fapta ilicita poate fi comisa. cit. se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane.. . 111 183 .existenta culpei. Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: . p. In stransa legatura cu existenta culpei. fapta a fost comisa in legitima aparare). incalcandu-se o norma juridica. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane.

este material. Sm. Stãtesci ºi C. imediat si injust (deci lipsit de temei. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare). op. integritatii corporale sau a sanatatii altuia. . daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii. p.este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. Angheni.Starea de necesitate. c. O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare.103 184 . 184 234 În acest sens. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. 232 233 În acest sens. O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a.Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. d. p. b. vezi V. op. p. . cit. Negru ºi P.115 C. . ori ocrotirea unui interes general. direct.apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. Demetrescu. .. .Legitima aparare. cit. 2. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234. op. raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari.pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general. care nu puteau fi altfel proteguite. cit. obstesc. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila. Bârsan. Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului. Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1.

distruge usile de le intrare.79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art. Cu toate acestea. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel. cit p. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. Beleiu. oricat de pagubitoare ar fi ea). vol. Ciobanu op. sau a ordinului superiorului. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare. Este spre exemplu. chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. V. In mod firesc. . 78 . 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. . concurenta comerciala loiala. 4. superior intereselor particulare infrante. In principiu. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. cit. Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. op. Exercitiul normal al dreptului subiectiv. M. potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”.Exercitarea unui drept. cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. 1 p. 321 185 . Gh.3.

167. acesta poate fi material. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial.5. 94 186 . Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. decesul sustinatorului legal etc. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. .115 sau I. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. Ed. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. Bârsan op. cit. C. cit. Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. p. 2 p.Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. Spre exemplu. Les obligations. I. Mementos Dalloz Paris 1993 p. P. Urs ºi Sm. distrugerea unor bunuri. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. Stãtescu ºi C. literatura de datã recentã îl recunoaºte. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. Droit civil. corporal sau moral238. Este material. Filipescu op. vatamarea integritatii corporale. Gerard Legier. op.182 238 Pentru detalii. cit. 237 În privinþa prejudiciului moral. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. p. Angheni. În acest sens. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. vol.

In general. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. pen. permanenta sau temporara apreciabila in procente239.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane. G. C. 242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. 118) 244 P. Se cuvin înaceeaºi opinie. op. dec. op. Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri. pen. cit. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse. Rarincescu. op.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale.(M. II p. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. cit. P. op. a unor atingeri aduse onoarei. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. 44 245 Sm. pas d’action!)244. De pildã. La randul lui. Vlachide. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. dec.P.S. vol. citat de I.(I. cit. acestea trebuie reparate. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel. Culpa. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245. prin care i s-a produs o incapacitate de munca. p.2/1986 p. cit. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T. Filipescu. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. Filipescu. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã.9/1986 p. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. 791/1985 în RRD nr. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. 103 187 . Angheni. Nr. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240.2132/1985 în RRD nr. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita. p. p.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. Constanþa. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib.

nr. Ed.D. cuantumul despagubirilor acordate esalonat. Mai mult decat atat. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. 95. . poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor. repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc.Prejudiciul trebuie sa fie cert. in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. . Bucureºti 1972 p. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”). “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba. 1964 p. caracter ce rezulta din continutul art.in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. 34 248 246 M. 1086 Cod civil. asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. periodice poate fi modificat247. a se vedea ºi Dec. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit. . prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1. 16/25 iulie 1964 în C. de îndrumare a T. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta.Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. In mod exceptional. cand dauna viitoare se va consuma succesiv. Spre deosebire de prejudiciul viitor. 3. pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane.Prejudiciul trebuie sa fie direct. sub forma unor prestatii.S. 188 . 2. constituie o norma generala a raspunderii civile. care desi se refera la raspunderea contractuala. Academiei. Spre exemplu. Eliescu. Rãspunderea civilã delictualã. sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului.

Safta-Romano. cit. Ori. 129 189 . Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). Obligaþiile. care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249. deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. cat si de natura morala. caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala.Prejudiciul trebuie sa fie personal. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. p. prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. 249 E. prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. 4. op.Prejudiciul este asadar direct. vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun. . 1084 Cod civil. asa cum precizeaza art. Prejudiciul material include.

Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). cit.). institute de ocrotire ori recuperare etc. 117 190 . dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial.Multa vreme. în C. p. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett. art. Un asemenea efort (traductibil spre exemplu.25 I. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. poate fi evaluat si trebuie reparat. Spre exemplu. VII din 29 decembrie 1952. p. P. 1952 – 1954. op.)251. de îndrumare nr. Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie. La fel.D. Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. Filipescu. 11 alineatul 2 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale. Bunaoara art. desfigurarea. De asemenea. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei.

au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii. o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. 998 si 999 Cod civil. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie.47/29. ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii.1994 care se referã la daunele materiale. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252. la decesul victimei. caci. nr. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. sigura si necesara.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale. ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici. “ubi lex non distinguit. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa. (Spre exemplu.08. de catre instanta judecatoreasca. Pe parcursul transportarii sale la spital.G. ca un raport dintre cauza si efect. In speta. de la caz la caz. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere. 252 191 .

op. In acest sens.fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori. ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. 3. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. cit. concretizata printr-un prejudiciu.Pe langa aceste conditii generale. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1. Bârsan. Stãtesci ºi C. raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate. intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. . Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. . ce pot contribui la producerea prejudiciului. chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu. deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor. Sub acest aspect specific.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253. 2.raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. . psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului. 190 192 . 4. Spre exemplu. .in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. 253 C. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice. p. Nu intereseaza toate conexiunile posibile.

Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). El implica libertatea de vointa. vezi Gr. Bucureºti 1979 p. Drept procesual penal. care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. Ed. dar si un factor volitiv. conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). t Teodoru ºi L. reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. Moldovan. 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. Didacticã ºi pedagogicã. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. altfel spus daca are capacitate delictuala. 215 193 . de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. Indiferent de gravitatea sa. de vointa.

194 . legatura cauzala. Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila. Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata. In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor. a animalelor ori ruina edificiului. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal.In privinta capacitatii delictuale. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. prejudiciul. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255. opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. vinovatia si discernamantul faptuitorului. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului. fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune.

B ucureºti. In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). defunct. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. Gh. De aici. 1982. Beleiu. Cãrpenaru. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba). 302 St. Totodata. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa. p. dispunatorul se numeste testator. precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament.1.1. Daca transmiterea se face in temeiul unui testament.. 9 195 . de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. cit. mostenirea se transmite potrivit legii.256 sau cand desi defunctul a lasat testament. ªt. 255 256 Pentru detalieri. op. Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa. Ed. in vreme ce in cazul succesiunii legale. p. Enc. D. succesiunea se numeste testamentara. Dreptul de moºtenire.CAPITOLUL V. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale.

1.Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”. 257 Spre exemplu. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude. constituie momentul deschiderii succesiunii. cat si pasivul succesoral. in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii. 5. neavand asadar relevanta locul unde a decedat. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. locul deschiderii succesiunii este cel din tara. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca). Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. prezinta importanta nu numai data. defunctul a lãsat testament. “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. indiferent de felul ei. 196 . ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii. dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1. Prin succesiune se transmit atat activul. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala.2. si legatari in cazul succesiunii testamentare. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara. Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice. Transmiterea mostenirii. ci si locul deschiderii succesiunii. însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. se numesc succesibili. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. In egala masura.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale. In vreme ce primele constituie activul succesoral.

fam prezumtia timpului legal al conceptiei. 4. Cãrpenaru op.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil.259 3. 259 258 197 . Ed. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. Bucureºti 1994. p. 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile). precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor. Actami.258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui.260 Fr. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A. Altfel spus. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. Deak. caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. deci ca o universalitate juridica. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii. Moºtenirea legalã.Sa existe la data deschiderii succesiunii. p. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. Potrivit acestui text. (cu titlu universal). legiuitorul a instituit prin art. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica. 103 – 104. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular). Conditiile cerute pentru a mosteni. 3. Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. Succesiunea este o transmitere unitara. D. Succesiunea este o transmitere universala. Pentru ca o persoana sa poata mosteni. 61 din C. cit. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau.Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

All. M. Ed. Partea generala. 26. Partea generala. si Luburici M. Ed. Ed... Carbonier J. Tratat de drept civil. 21. Drept civil. Teoria generala a statului si dreptului. 16. Teoria generala a actului juridic civil. A. Botea Gh. Ceterchi I. Dreptul comercial roman. I. Bucuresti. Cosmovici P. Droit civil. 1993. Tratat teoretic si practic deprocedura civila. Bucuresti. Bucuresti.. Ed. D. Carpenaru St. 25. 1994. Atlas Lex. A.. Cosmovici P. 1 Ed.L.2 Ed. “Pax Aura Mundi”. Ed. Craiovan.. Ed..B. Introducere in dreptul civil. 1996. 24. D. Ed. Capatana O. Bucuresti. 28.U. vol. 1980. 1996. 22. Bucuresti. Drept civil.. Boroi G. Dreptul la mostenire. Bucuresti 1996. Ed.. Carpenaru St. Bucuresti 1969. Ed. Partea generala Vol. 19. M.L.13. Cantacuzino M.. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare. Calin A. Ciuca V. 17. Ed. Polirom Iasi 1997. All. Bucuresti 1921. Scorpio 78. Carpenaru St. D. Procedura partajului succesoral. Carpenaru St. T. 23. Ed.. Ciobanu V. 27.L.. Codul de procedura civila comentat si adnotat.. Introducere in teoria generala a dreptului.. Bucuresti 1989. Paris. si Radescu D. Cosma D. Ed. 1956... 202 . Bucuresti 1993. 1991. Cartea Romaneasca. Elementele Dreptului civil. 20. Galati. M. D.L. 14. Bucuresti 1999. National Bucuresti 1997. Stiintifica. 18. Academiei.. Ceterchi I. Tratat de drept civil. Dreptul transporturilor. Lumina Lex. 1989. vol. Bucuresti. si I. Societatile comerciale. 15. Academiei.

Bucuresti 1994. Valentele juridice ale vointei. Stiintifica. Ed. Bucuresti 1972. Interpretarea juridica.. vol. All. Drepturi reale. 30. Academiei. Mostenirea legala. transmiterea si imparteala mostenirii. 36.. Cluj Napoca. Curs de drept civil. Humanitas.. Drept civil. Dogaru I. 45. 37.. Ed. Eremia M. Bucuresti 1996. Ed. 203 . Bucuresti. Didactica si pedagogica. BucureSti 1996. Ed. Dreptul obligatiilor. Dogaru I. Obligatii. s. Teoria generala a obligatiilor. Drept civil..a. Eliescu M. Raspunderea civila delictuala. Bucuresti 1960. Ed. Consideratii teoretice si practice. M. Ed. 39. 43. Drepturile reale. Partea I-a. 34. 40. 42. Deak Fr. Deak Fr. 1998. Bucuresti 1969. 35. 38. 32. Drept civil. Demitrescu P. Bucuresti 1986. Eliescu M. Deak Fr.I si II. Marile institutii ale dreptului civil roman. Lumina Lex.. si Apostu I.29. 1984. Legislatie. Ed. Curs de succesiuni. Cosmovici P. Deak Fr. 41.. Fekete Gh. All.. 31. Contractele speciale. Dictionarul explicativ al limbii romane. Ed. Bucuresti 1984. si Zinveliu I. Ed.. Bucuresti 1994.. 33. Teoria Generala a obligatiilor. Contractul. Contracte civile si comerciale. Actami. Ed. Ed. a. Ed. Academiei . Bucuresti 1998. Ed. Deak Fr. Actami. Bucuresti 1966. Eminescu Y. Elemente de drept public si privat. Academiei. National. Ed. Daghie V. si Carpenaru St. Ed. 44.. Subiectele colective de drept in Romania. Dacia. Mostenirea testamentara. Ed. Scrisul romanesc. Actami. Bucuresti 1997. Craiova 1983. Bucuresti 1993. s. Didactica si pedagogica. C. Tratat de drept civil. Costin M..

51.. Bucuresti 1993... Scaiul. Drept civil. Teoria generala a drepturilor reale. Actami. Drept privat roman. 48. 57. vol II . Gionea V. 55. Les I.. Filipescu I.D. 56. Georgescu T. Contractele de comert exterior in dreptul roman. 60. P.P.. Partea generala E.3. 52.. Bucuresti 1994. Baicoianu Al. Ed. s. Drept civil. 1992. Nationala Bucuresti 1929. Macovei I.. Ed. 53.1 Partea generala. Dreptul de proprietate comuna al sotilor. Lupulescu D. Leik A. Academiei. Ed. G. Iasi 1998. ALL Bucuresti 1995 ..a.. Tratat de dreptul familiei. Porto-Franco. Drepturile reale principale. Lupan E. Ed. 1963. Didactica si Pedagogica. Bucuresti. Lutescu G. Drept civil.. Apollonia. Bucuresti 1961. Drept civil. Filipescu I.Ed. Galati 1992. Tratat de drept civil roman. Ionascu Tr.. Lupulescu D. 54. Ed. Droit civil. Tratat de drept civil. Casa de Editura si Presa “sansa” SRL. Ed. Mementos Dalloz Paris 1993. Negocierea afacerilor. 204 . 62. Ed. Les obligations. 47. Ed. 59.46.. Ed. Principii si institutii de drept procesual civil. Ed. si Popescu D. Tratat de drept civil roman. Junimea Iasi 1977. Ed.. Lumina Lex Bucuresti 1997. Bucuresti. Ionascu A. 1947 . Curs de drept civil. Bucuresti 1978. Legier Gerard. P.. Hanga Vl. 58. Ed. Teoria generala a obligatiilor. Hamagiu C. Drept civil. Rosetti-Balanescu I. Lumina lex Bucuresti 1998. Bucuresti 1997 vol. Lumina Lex... Ed. Bucuresti 1996.. Teoria generala a obligatiilor. vol. All. 61. 50. Persoana fizica. Hamangiu C. 49.

Paris. Teoria dreptului. 75.. All. 70. Teoria generala a obligatiilor. Universitatea Al.. 80. 2. Drept procesual civil. Boyer L. 67. Bucuresti 1975. Ed. 69. 73. Magureanu F. Iasi. 1959. Fundatiei “Romania de Maine”. Manoliu J. Motchrestien. 1993. Lecon de droit civil. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale. Roland H. 64. Mazeaud J. “Lecons de droit civil” Ed. Paris 1926.. Ed... Ed. et Ripert G. Drept succesoral. Paris 1995 205 . Obligatii. Stiintifica Bucuresti 1968. Ed. Negru V. Pop L. Drept civil. Obligations. 71.. Teoria generala a obligatiilor. 72. I. Nistor V.. Contrat.63. Didactica si Pedagogica. mijloace de proba in procesul civil. Sanilevici R. Cuza Iasi 1980. Traité pratique de droit civil francais. R. 77. I. Ed.. Demetrescu. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. 74.. Safta Romano E. si P. 68. Inscrisurile. 76. Ed. Teoria generala a obligatiilor. Planiol M. 79. Evrika Braila 1997. si Radu D. Zigotto Galati 1994. Anca. Ed. Bucuresti 1998. Curs de drept civil. Bucuresti 1998. 65. Popa N. Universitatea Al. 78. 1974. I. Ed. I. Ed. Drept public si privat. “Grafix”. Iasi. Universitatea Al. Neuron Focsani 1996.. Actami Bucuresti 1994. Vol. Contractul colectiv de munca. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. Pop Liviu. Teoria generala a dreptului.. Ed.. Cuza Iasi 1958.. Lumina Lex Bucuresti 1997.. Nistor V. Litec. Popescu A. Starck B. Negru V. Lumina Lex. Paris 1962. Montchrestien. Drept civil. Safta-Romano E. Popescu T. Ed.. si Apostu I. Mazeaud Henry si Leon. Ed.. Cuza. Ed. si P. 66.

85.. Ed. Statescu C. Bucuresti 1997. Ed. Drept procesual civil. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. Persoana juridica. Drepturile reale. Universitatea Bucuresti 1980. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor. Oscar Print. Ed. Dacia Cluj 1978.. Drepturile 84. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile. Editura Stiintifica si Enciclopedica. Ed. Zinveliu I.. Bucuresti 1981. Bucuresti. Ed. 87. Teoria generala a drepturilor reale. 92. Stef F. C.si Ciobanu V... Fundatiei Romaniei de Maine. Teoria generala a obligatiilor civile.. Urs I. Bucuresti 1998.III. Drept civil. Stoica V. Dreptul civil . 82. Vol. Bucuresti 1998. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Dictionar de expresii juridice latine... Oscar Print. Vol. Teoria generala a obligatiilor. Statescu C. Vlachide P. 88. 89. si Zilberstein S. Stoenescu I. 206 .81. Zlatescu V. Lectii de drept civil. 83.. 90. Bucuresti 1984. Zilberstein S. Statescu C. 1995. M. II.. Executarea silita.. Tratat de Drept civil. I si Vol. Ed. Repetitia principiilor de drept civil. si Angheni Sm. Ed. Drept procesual civil. Bucuresti 1995. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. Drept civil. All. 1 Ed.D. Statescu C. si Barsan C. Lumina Lex. Ed. 86. 91. si Barsan C.I . Academiei.Persoana fizica.

De exemplu taxa de timbru dupa valoare. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. = Actiune indreptata impotriva persoanei. discret. nu poate fi tot alb in sens opus. = De la gura la ureche. = Care conditioneaza validitatea. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes. sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. = Reclamantului ii revine sarcina probei. in litera cartii. Cu alte cuvinte. in sens opus sau prin opozitie. este carmuit de aceeasi lege. = Dimpotriva. = Dupa valoare. = Cu intentia de a darui. imediat. = Actiune reala. = La calendele grecesti.DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. = De indata. Traductibil prin niciodata. indreptata impotriva unui lucru. = Accesoriul urmeaza principalul. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . = Care serveste ca mijloc de proba. dintru inceput. = Cuvant cu cuvant. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. = De la cel mai tare. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. la porunca.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . = O lege speciala deroga de la cea generala. = Prin acordul mutual. = Legea locului unde este situat bunul. = Legea locului vatamarii. = Mama este intotdeauna sigura. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa. = Mod de a trai. reciproc. reciproc. mod de viata. = Din vina mea. dar evenimente asemanatoare. deci nu se mai poate realiza. lucrul in discutie sau in litigiu. = Locul guverneaza actul. tatal nesigur. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. = Cu putere armata. = Prin dezacord mutual. formula utilizata in dreptul international. = Legea personala sau legea persoanei fizice. = Un castig ce inceteaza. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. = Legea locului comiterii delictului.

O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului. Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. = A lupta. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are.Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. nici o incriminare in afara legii. Nulla poena. nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. ci si ca sa nu mai greseasca. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato). Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. conventiile. sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept. P Pacta sunt servanda = Tratatele. Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. 213 . Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. a pleda pentru propriul interes (Cicero). = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. Non rex est lex. Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. invoielile trebuie respectate.

Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. = Nu exista nici o vanzare fara pret. = Ceea ce era de demonstrat.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept. Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic. = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. = In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. = Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. In sens generic. = Un bun piere in detrimentul stapanului. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. proprietarului. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia. 214 . nici o libertate. = Reparatie integrala. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora.

Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. = Un singur martor este ca nici-un martor. nici noi nu trebuie sa distingem. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. = Plata datoriei. = Timpul. = Cele speciale deroga de la cele generale. 215 . = Situatie in care se afla un lucru. = Unde legea nu distinge. inceteaza legea insasi. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. nu exista o a treia posibilitate. acolo este aceeasi solutie. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. = Unde exista drept. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. = Soarele straluceste pentru toti. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. = In sens restrans. acolo exista si remediu. = Pentru plata. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. ca oferta de plata. = numai consimtamantul creaza obligatii. = Nu se acorda.

Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. ultima ucide. = Nu se face nedreptate celui care o vrea. vox dei Vulnerat omnes. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. = Adevarul invinge intotdeauna. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. = toate loviturile ranesc. V Verba docent. vocea lui Dumnezeu. pe consensul general.Ut singuli = Bunuri individuale. exemplele atrag. = Cinste invinsilor. = Vocea poporului. ultima necat 216 . Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. = Forta majora.

D.1.3.1. Persoana fizica p. Notiune. D. Scopul licit p.44 2. Patrimoniul propriu p.1. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2.58 3.29. Organizarea de sine statatoare p. 2.49 2.2.53: A. Actul juridic civil p.17 2.4. B.C U P R I N S Capitolul I. 19.42. C. Nulitatea partiala si nulitatea totala p. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p. Clasificarea persoanelor juuridice p.2.36. C. Obiectul p. B. Numele p.55 Capitolul III.60 217 .4.19 A. Capacitatea de exercitiu p.1. 20 . Consimtamantul p. B. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p.4.6. E.50 2. definitie. 2. Incetarea persoanei juridice p. Patrimoniul p. 4 Sectiunea 1.2. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p.3. Nulitatea actului juridic civil p.1.33 2. 7 2. Cauza licita p.2. 28: A. Capacitatea persoanei fizice p.1. Infiintarea persoanelor juridice p.1. Domiciliul p. Identificarea persoanei fizice p.22 . Notiunea.4. Starea civila p.58 3. Capacitatea de folosinta p. Dreptul civil. Notiuni generale Sectiunea 1. 2.21. clasificare p. B. Caracterele juridice ale patrimoniului p. Continutul raportului juridic civil p.4. Notiuni generale p.46: A.47.35: A. 8 2.28. 5 Capitolul II. Persoana juridica p.2.4. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p.3.3.1. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3.29.53.3. 2. B. Efectele actului juridic civil p.1. Raportul juridic civil p. Sectiunea 2.46.5. Capacitatea persoanelor juridice p.2.17 2.2.1.48. 9 2. Notiuni generale p.1.4. Sectiunea 2.1. C.4. Elementele constitutive ale persoanei juridice p.44 2. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2.24. Subiectele raportului juridic civil p. ramura a dreptului privat p. definitia si obiectul dreptului civil p. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p.54.2.29.32.3.2. C.39.1.2.

108: A.66 3.1.83. B.106 3.85. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p. D. Posesia p.2. Actiunea in revendicare imobiliara p.1.4. Definitie p.3. Regimul juridic al imobilelor p.3. Dreptul de proprietate p. Regimul juridic al terenurilor p. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p.4.72. B.114 4.3.1.3. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p.1.73.2.4. Dobandirea. Prezumtia de proprietate p. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p.4. Regimul juridic al apelor p.1.94 3.2.61: A. C.76: A.121 Sectiunea 4.102: A. C. D. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4.104.2.83.85.3.107 3.69 3.2.2. Caracterele dreptului de proprietate privata p.67 3. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p.6. Modalitatile dreptului de proprietate p. Sectiunea 3. C.77.2. Proprietatea privata p. Efectele posesiei p.2. Proprietatea rezolubila p. Functiile patrimoniului p.2. Capitolul IV.3.102.1.78.66 3.63.71. Definitie p.126 4. dovada si pierderea posesiei p.1. Notiunea si definitia contractului civil p. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p. Calitatile si viciile posesiei p. Clasificarea contractelor civile p. element esential al contractului p.2.80: A.2. Sectiunea 3.2. Proprietatea comuna p.65 Sectiunea 3. B.128 218 . Obiectul dreptului de proprietate p.2.7.125 4. Notiuni generale p. B. B. Vointa juridica.4.118 4.97 3. C. Actiunea in revendicare mobiliara p.4. Actiunea in revendicare.96 3.78.1. 3.2.3. B. Subiectele dreptului de proprietate privata p.112. Regimul juridic al constructiilor p. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p. Proprietatea publica p.62. Drepturile reale si drepturile de creanta p. Obiectul dreptului de proprietate privata p.81.106 3.94 3. Notiuni generale p.2. Notiuni generale. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p. Formele dreptului de proprietate. Clasificarea obligatiilor civile p. C.1.110. 3. 3. Obiectul dreptului de proprietate publica p. Notiuni generale p. 3.1.3.5.64.103. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p. Apararea dreptului de proprietate p.3. Atributele dreptului de proprietate p.105.70: A.82. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p. D. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p.4.74. Proprietatea anulabila p.2. B.83: A.3.

Promisiunea de a contracta sau antecontractul p. Principiile de baza ale succesiunilor 5. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p.1.1. Notiuni introductive p.2.3.217 219 . Raspunderea civila pentru fapta proprie p. Principiile devolutiunii succesorale legale p.2.195 5.1. Incheierea contractelor p.1. Efectele contractelor p.3. Acceptarea p.1. Negocierile precontractuale p.151 Sectiunea 4.141.5.2. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p. C.145 4.175 4.140. Raspunderea civila delictuala p.4.182 Capitolul V.145.207 Cuprins p.3. B.3.174 4.139: A. D.196 5.2.3. Oferta de a contracta p.2. Conditiile de validitate ale contractelor p.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p.133 4.4.199 Bibliografie p.