UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. Daghie ºi I. E.2. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. D. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. Sectiunea 1. p.3 De aceea. 3 Pentru detalieri. Dreptul civil . ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. P. 2 Constantin Stãtescu. Dimpotriva. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. a unor interferente evidente. proprietatea. Apostu. Drepturile reale. 5. patrimoniul. Paul Cosmovici Tratat de drept civil. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice. Bucureºti. Elemente de drept public ºi privat. interferente ce nu exclud.texte pornind de la izvoarele lor sociale. Persoana juridicã. Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline.Persoana fizicã. Naþional. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. actul juridic civil. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. raportul juridic civil. 1970. pe langa aspectul juridic. Partea ge- 5 . obligatiile civile. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. si principiile succesiunilor. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. in consecinta. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date. definitia si obiectul dreptului civil. persoana fizica si cea juridica. ne vom multumi sa trasam liniile generale. Bucureºti 1998 p. si aspectul social economic. Notiunea. vezi V. Ed.

Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. obligatiile civile in general. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . anume Codul civil si alte acte normative.m. 22-24 Gh. aflate pe pozitii de egalitate juridica5. la sediu. p.a. 25 6 . cum ar fi: raportul juridic civil. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. Spre exemplu. drepturile reale principale. Beleiu. Bucureºti. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil. 1989. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale. succesiunile s. contractele civile speciale. Ed. subiectele dreptului civil. dreptul de proprietate individuala.a. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil.. actul juridic civil. Drept civil român. prescriptia extinctiva.d. care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai. I. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. vol. s. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. Academiei. asa cum 5 neralã.Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate. vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. p. la domiciliu. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.

Beleiu. 35 Gh. 61 8 Într-adevãr. ). op. 1983. Actami Bucureºti 1994.D.. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii. p. deoarece se stabileste intre oameni.. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil. Elemente de drept… p. N. Boboº.8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 . p. Teoria generalã a dreptului.1.103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A.B. sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni. 1993.adica o legatura intre oameni. relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala .aceea de a fi un raport social . raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. cit. 155. fie individual (ca persoane fizice).P. Apostu. Daghie ºi I. Ionaºcu. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2. E. cit. Raportul juridic civil Definitie. T. p. Dar.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6. Teoria generalã a statului ºi dreptului. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil.sunt de pilda dreptul comercial. Bucureºti. p.U. fiind reglementata prin norma de drept civil. dreptul financiar etc. Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala. Luburici.P. 207. Popa. Ceterchi ºi M.D. Teoria generalã a statului ºi dreptului.. Partea generalã. 1963 . Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil. (citat în continuare Tratat . Bucureºti. Ed. p. dreptul familiei. 1967. p. Academiei. adica persoanele fizice si persoanele juridice. Ed. dreptul muncii si securitatii sociale.. 277. Drept civil. op. 6 A se vedea I. fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. Gh. E. Caracteristic raportului juridic . V. CAPITOLUL II. 32 ºi Tratat de drept civil.

avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. in calitate de persoane juridice. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport. De regula. in postura de persoane juridice. c) obiectul. cit.2. este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor. privite fie in mod individual. 8 . adica stabilit intre oameni. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. op.2. fie grupate in anumite colective. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative. Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care. cat si calitatea de subiect pasiv. p. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv.. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ.b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil. Asa cum am precizat de la bun inceput. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ.1. 2. in calitate de persoane fizice.1.

M. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta. 13. Bucureºti. Costin. b) un patrimoniu propriu. cit. 159. vol. dobandeste potrivit legii. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie.. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. Dacia.1.a. Yolanda Eminescu º. op. colective de drept în România. drept de administratie directa. etc. Ionaºcu. calitatea de subiect distinct de drept. De altfel. 1984. Academiei.acord cu interesele obstesti. p. p. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. Ed. modul de infiintare si modul de incetare. 2. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. p. Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport. 39. 11 9 . Drept civil. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor.2. Marile instituþii ale dreptului civil român. 1980. care sa exprime unitatea acestui colectiv. organele de conducere. Ed. Continutul raportului juridic civil Notiune. Subiectele ii. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate. II. drept real de folosinta. Cluj Napoca.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare.

are dreptul de a poseda. ce poate fi impusa. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante. nedeterminate. cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv. subiectul activ. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). proprietarul. dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. 10 . Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. in raportul de proprietate. care este nedeterminat.corelative ale subiectului pasiv si invers. Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. Astfel. Raportul obligational poate fi insa si unul complex. iar subiectul pasiv. folosi si dispune de bun. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. in limitele legii. De asemenea.

intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. prin forta coercitiva a statului. chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. Obligatia civila. e) in caz de opunere. deci sa-si indeplineasca obligatia. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. in caz de necesitate. in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. in dreptul civil.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. dar numai in limitele legii. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. adica de obligatie a debitorului. termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. de a face) sau o abstentiune (a 11 . b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv. de a face sau a nu face. conduita care poate fi impusa. pentru a configura raportul juridic de obligatie. pretinsa de subiectul activ. adica de a da. adica raportul juridic. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. in sens restrans. corelativa dreptului subiectiv.

Pentru expunerea mai recentã. I.1. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport. Partea generalã. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului.nu face). bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. cit p. privitoare la actiunile lor. Apostu op.1. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. 2. IV sect. In aceasta acceptiune. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. 14 Gh. d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia. op. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun.. V. in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni. Bucureºti. p. Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica. 107. a opiniilor formulate. cit. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13. 4.3. Beleiu. a se vedea T. De altfel. 12 . Pop în Tratat de drept civil. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap. Elemente de drept… p. 7. 1989. vol. Daghie ºi I. 87.

479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. III Secþ. p. specific. doctrina si chiar legislatie15. p. este aceea de patrimoniu. 46216 si in art. M. cu modificarile stabilite de legi”. p. 1959. 16 Art. de pilda. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. Paris 1926. 1956. Rezulta. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. 81-82.. Planiol et G. 471 C. p. op. Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. Droit civil. vezi infra Cap. Carbonier. sau un drept de folosinta. Ionaºcu. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor. 57. Paris. 462 C. iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). si in art. servituþile. termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. J. intre bun si patrimoniu. G. E un inteles pe care il regasim. in al doilea inteles. …Tratat. O alta notiune. 1947. 51. Traité pratique de droit civil francais. cit. cat si ca element activ al patrimoniului. in art. Bucureºti. p. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T.1. Luþescu. Teoria generalã a drepturilor ii reale. sau numai servitute”. Lecon de droit civil.se refera nu numai la lucruri. intr-un prim inteles. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. de altfel. civ. El foloseste. 209. 47117. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. cu alte cuvinte “bunul” . sau un drept de proprietate. civ. exista corelatia de tipul parte-intreg. “ut singuli”. 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. Ripert.in practica. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane.3. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”.in sens larg .207. Mazeaud. din cele de mai sus. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. Montchrestien. Dupa cum se poate observa. J. Ed. Paris. acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. 13 .

. Elemente de drept… p. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. însã. potrivit art. 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art. cit. neculese încã.mobile prin natura lor20. . civ. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã. 2. servituþile. 88-94. Beleiu. La randul lor. sunt imobile prin natura lor”. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul.imobile prin destinatia lor23. alin. iar potrivit art. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni.imobile prin obiectul la care se aplica24. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. art. civ.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. prin natura lor. Daghie ºi I.. 462. sunt imobile. . nr. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. op. cit. 471 C.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. gãseºte în Legea fondului funciar. de comerþ sau de industrie. 474 C. dupa cum urmeaza19. 45: “Terenurile 14 . 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. aºezate pe stâlpi. ie. . p. astfel. Gh.mobile prin anticipatie22. Bunãoarã. 1 al art.mobile prin determinarea legii21. Dupa regimul circulatiei lor juridice. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie. dacã prin lege nu se prevede altfel”. 473 C. civ. neputand face obiectul unui asemenea act26. 1 din Codul civil. op. 1. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil.108 În definirea legalã conþ inutã de art.: “Sunt mobile prin natura lor. potrivit art. Apost. 468-479 din Codul civil. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor. V. în doctrinã. sunt asemenea imobile”. chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”. 464: “Morile devânt. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã. ºi fructele 20 19 de pe arbori. 464 ºi 465 alin. art. 25 Acestea sunt enumerate în art. 18/1991. bunurile se impart in mobile si imobile. sau de apã. precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã. se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. a acestei clarificãri se ie). 24 Potrivit art. acþiunile care tind a revendica un imobil”. Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: .imobile prin destinatia lor25. 5 alin. astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor).

Prin excelenta. Ca regula. Sunt individual determinate acele bunuri care. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. combustibilul sau banii. Sunt astfel de bunuri banii. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. poate fi inlocuit cu un altul. in executarea unei obligatii. proprietate privatã. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã.3. 135 din Constituþ ie. specifice. Individualizarea se face prin cantarire. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. Au o asemenea insusire. Este fungibil acel bun care. indiferent de titularul lor. iar cele determinate generic sunt fungibile. 15 . Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. etc. tablourile de valoare. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. sculpturile si in general bunurile individual determinate. masurare. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. numarare. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. 5. Au aceasta caracteristica. plata fiind perfect valabila. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. alimentele. 4. distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. sub titlu de exemplu. sunt ºi rãmân în circuitul civil. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. bunurile individual determinate sunt nefungibile. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera).

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

31/1954. 1 din Decretul nr. Ibidem. de fond si generala. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. 36 35 20 . din prietenie. p. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte.A se vedea T. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. 363. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art. op. Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. Ionaºcu. in sensul producerii de efecte juridice. adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma. B. 6 alin. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. 1010 Cod civil.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. cit. Cat despre persoanele fizice.Cod civil si art.

obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: .sa fie determinat sau determinabil. in principiu. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord). Pentru a fi valabil. evidentiem forma scrisa. la care ne raliem si noi. verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. C. . in opinia majoritara. . respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte. 38 21 . conditie negativa impusa de caracterul constient. altfel nu l-ar fi încheiat. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. daca legea nu prevede expres aceasta. adica conduita partilor. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene.sa existe. Tacerea. se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. dolul (viclenia)40. 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust.sa fie in circuitul civil. liber al actului juridic civil. violenta41 si leziunea42. care necesita o prezentare distincta si detaliata.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38.

EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul. Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”.numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile.. 963. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale. bunului. u 22 . D. 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil. . . 964. 948 pct. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act.sa fie posibil. 3. Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. .cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv. 965. cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea. .in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului. .in contractele sinalagmatice. dupa cum urmeaza: . scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi). cauza formeaza vointa juridica. Scopul imediat .sa fie licit si moral. la randul ei).in actele cu titlu gratuit.cauza proxima . adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga.obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat. dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: .sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege.

se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. Din cuprinsul art. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. Prin forma actului juridic civil..causa remota . 5 si 996 Cod civil. este cauza imediata riscul. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. rezulta ca. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. Scopul mediat . Dupa cum se poate observa. 1295 Cod civil (care consacra 23 . b) sa fie reala. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara.numit si scopul actului juridic.in contractele aleatorii. acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. respectiv riscul pierderii. fie la calitatile persoanei. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. c) sa fie licita si morala. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe. pentru a fi valabila. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. modifica sau stinge un raport juridic civil concret. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil.

forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. . mai putem distinge intre: . E. Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil. nu cuprinde nici reglementarea. . legea consacra expres exceptiile de la acest principiu.forma voluntara ori conventionala.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil. Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative. fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43. iar pe de alta parte. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: . EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare. a efectelor acestui act.985 Cod civil). de principiu. 43 Gh. din categoria izvoarelor dreptului civil. p. cit. necontinand o reglementare generala a actului juridic civil. 146 24 .forma legala. care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 .consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). adica cea impusa de legea civila si . Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil. Beleiu op. numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium). ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic. deoarece “idem est non esse et non probari”.

intr-o prima acceptiune. 1 Cod civil . decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. irevocabilitate si relativitate. 969 alin. nu sunt intotdeauna aceleasi. fie in modificarea unui asemenea raport. care este substanta actului juridic civil.“pacta sunt servanda”. ilustrat de adagiul “res inter alios acta. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. efectul acestuia consta. sub acest al doilea aspect. Se poate observa prin urmare. Acest scop nu este altul decat nasterea. . aliis neque nocere. putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. neque. in concluzie.principiul fortei obligatorii. Principiul fortei obligatorii .principiul relativitatii. ca efectele actului juridic civil. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. Pornind de la prevederea art. Manifestarea de vointa.principiul irevocabilitatii. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil. ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. in alti termeni: actul 25 . modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. nu este un scop in sine. modificarea. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. determinant.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. Deci. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: . Prin urmare. . ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”. dupa caz in: nasterea. care formeaza continutul raportului juridic civil. a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. Privit sub acest aspect. fie in stingerea lui. partii. prodesse potest”.

“prin consimtamantul lor mutual”. datoritã dispariþ unui element al sãu. .civ. in sens contrar. civ. În mãsura în care s-ar aplica. potrivit careia “contractul este legea partilor!”.actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege. 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: . Pentru actele bilaterale . 44 26 . conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. iar nu facultativ. aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45. precum: . 1552 pct. a efectelor actului). Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. . 1). Partile pot totusi. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor. convetii). ia prevãzutã de art. acest principiu este consacrat expres in art.situaþ ia. independent de vointa uneia sau a ambelor parti. “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus). 1439 C. ar constitui o atingere a principiului. cuvntului dat. din partea autorului sau.contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina. 2 Cod civil. ori a mandantului ori a mandatarului”. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”. 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte. 3 C.efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. sa convina la revocarea conventiei lor. iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa.: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin. 969 alin.juridic civil este obligatoriu. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile.: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea. interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti.situaþ prevãzutã de art.

Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art.promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art. succesorii universali si cei cu titlu universal. 1 Cod civil. aliis neque nocere. el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane. Constituie exceptii de la principiul relativitatii. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte . c) simulatia si d) reprezentarea. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”. in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat . Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului. cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile. b) promisiunea faptei altuia.prin mutuus consensus .stipulantul convine cu cealalta parte .prin mutuus dissensus. prin vointa partilor actului. deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil . neque prodesse potest. enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul. 973 Cod civil potrivit caruia. “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. 969 alin. 46 27 . caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic . Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate.res inter alios acta. creditorii chirografari).civile.

nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala. nici direct. nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. 828 ºi 830). nici prin reprezentare47. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” . A. c) dupa modul de consacrare legislativa. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. pentru incheierea sa valabila.3. ie 48 Sub aspect terminologic. prin ie. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil. la incheierea actului juridic civil. acestor nulitati li se mai spune si textuale. 2. a unei norme care ocroteste un interes general. respectiv implicite. b) in functie de intinderea efectelor sale.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului. care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. 28 . uneori. în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. “actul poate fi anulat”. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). Deci.2. la incheierea actului juridic. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala. conditiile de validitate. nulitatea absolutã este denumitã. Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. obstesc.

dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. cât ºi de complexitatea conþ inutului. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. la incheierea actului juridic civil. ându-se doar clauza privitoare la dobândã. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). B. Dintre aceste doua feluri de nulitati. capacitate. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. inã exemplu. C.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. fie in alte izvoare ale dreptului civil. În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. efecte unele pot fi desfiinþ ate. nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). deci. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. iar altele menþ inute. nulitatea partiala este regula. prevazute fie in Codul civil. e greu de anulat parþ pe când un ial. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. împrumut cu dobândã. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. obiect. individual ori personal. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. poate di anulat parþ desfiinþ ial. 49 29 . intr-o dispozitie legala. a unei norme care ocroteste un interes particular. D. cauza. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. dar menþ inându-se restul efectelor actului). iar nulitatea totala reprezinta exceptia.

nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã). se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: .nerespectarea formei ceruta ad validitatem. Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect. . decat acelea de forma. 50 30 . avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. dupa incheierea actului juridic.in acest caz actul fiind desfiintat. atât în doctrinã. unele atrag nulitatea absolutã. Dintre aceste cauze. in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare. Efectele nulitatii sunt insa diferite. partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul.fraudarea legii. . . . Pentru ia anumite cazuri. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite. o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat.lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii.Ca frecventa practica. esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila.incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul. Referindu-ne la efectele nulitatii. se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri). in general.lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului. Astfel.nevalabilitatea obiectului actului juridic. . mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond. . iar altele nulitatea relativã. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil. ii. ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã. ºi relativã. nu se mai poate pretinde sa fie executat.

fie pe cale de exceptie. 52 31 .in sfarsit o a treia ipoteza. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. resolvitur jus accipientis”. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu. nullum producit effectum”.care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat. Cu privire la prima categorie. aceasta regula. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. expresa sau tacita51. instanta din oficiu). Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum .: partile actului juridic civil. iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. Pentru a opera. avanzii . 3) anularea nu numai a actului initial. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. in acest caz. insa. procurorul. se refera la situatia in care actul a fost executat. pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. primar.cauza ai partilor. 51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii. care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta. ulterioarã a cerinþ legale.

ci numai in termenul de prescriptie extincitva53. putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. expres sau tacit. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: . nu este valabil. Sectiunea 2. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã. c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. 9 fin Decretul nr.3.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. in art. decât atunci când cuprinde obiectul. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. Capacitatea persoanelor. ie 54 32 . 1 190 C. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes. nulitatea relativa este prescriptibila. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului.nulitatea absoluta este imprescriptibila. . Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor. este Decretul nr. definita in acest mod. chiar si din oficiu. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. ci numai cu privire la regimul juridic. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil. nulitatea relativa poate fi confirmata. Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila. . însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”. in general. cauza ºi natura obligaþiei.civ. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre.

este o capacitate juridica. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. capacitatea de drept penal. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. Desigur. De aici putem trage concluzia ca de regula. capacitatea de drept procesual etc. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. Art. 5 din Decretul nr. nationalitatea. intr-un raport de drept civil.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul. Capacitatea persoanelor. prevede ca. 33 . Capacitatea de folosinta.Capacitatea persoanei fizice. Capacitatea de exercitiu.1. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. 2. rasa. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. de care apartine raportului juridic. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii.3. 1. se precizeaza ce se intelege prin fiecare. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”. are capacitatea de exercitiu. 31/1954. deoarece este stabilita de lege care. de drept administrativ etc. Astfel. alin.. religia. fie ca este vorba de capacitatea de drept civil. putem avea capacitatea de drept civil. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. Astfel.

225. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. prin incheierea unor acte juridice. insa. ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii.97 ºi 221 . Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. Asa cum am mai spus. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci. cand ingradirea opereaza in anumite limite. 7 din Decretul nr. 21 . 5.. de principiu. 34 . posibilitatea. Prin interpretare. Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr. 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. Art. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o. s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. care se vor studia insa la disciplinele de ramura. savarsind acte juridice”.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca. Stãtescu Drept civil. 31/1954 in art. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii. p. Acesta era principiul stabilit de art. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. aliniat 2. op. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. 55 În acest sens. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. 6 alin. cit. numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. vezi C.

Stabilirea in concret 35 . Pentru persoanele fizice. recunoasterea filiatiunii. fie in calitate de persoana juridica. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu. inceputul capacitatii de exercitiu. Dupa cum este bine stiut. 8 din Decretul nr. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. capacitatea deplina de exercitiu.3. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite. 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. 2. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile.2. Este vorba de incheierea casatoriei. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice. art. continut si obiect. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. etc. potrivit legii. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca.

36 .a primului element. cat si in unul restrans. 12 alin. 27. 28. in familie si societate. cit. pe cand stricto sensu. A. 13-15).. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. Principalele acte normative. atat legislatia. domiciliul si starea civila56.312. modificarea si schimbarea lui. 31/1954 (art. 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. Cu toate acestea.pentru starea civilã: Decretul nr. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. Legea nr. Decretul nr. Codul familiei. 975/1968 cu privire la nume. ia . 12). Atributele de identificare a persoanei fizice. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. op. cu aceasta semnificatie57. 31/1954 (art. care formeazã sediul materiei. in conditiile legii. prin nume se intelege doar numele de familie. Convenþ privind drepturile copilului. Decretul nr. 62. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie. de lege lata sunt: . 78). 31/1954 (art. 64. 22-24) Codul familiei. 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 . p. Codul familiei (art. in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate. 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”.pentru nume: Decretul nr. care consta in dreptul omului de a fi individualizat. NUMELE in legislatie nu este definit numele. ional privind drepturile civile ºi politice ale omului. prin cuvinte stabilite. Convenþ privind drepturile copilului. Legea nr. 1 din Decretul nr. 12 aliniat 2 din Decretul nr. cat si prenumele.pentru domicliu (ºi reºedinþã). ia . 40. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”. ia 57 Gh Beleiu. stabilirea. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. jurisprudenta. Convenþ privind drepturile copilului. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

Potrivit art. 332-330. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. in spatiu. schimbarea. Daca locul nu este aratat. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. dupa caz la: a) parintii sai. cit. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. plata. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. prin locuinta sa statornica sau principala. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice.. imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. 13 din Decretul 31/1954. in ceea ce priveste domiciliul de drept comun. op.aceea a domiciliilor separate. vezi ºi Gh. Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint.interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. p.aceea a domiciliului conjugal. in orice alt caz. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza. 3 din Legea nr. dupa caz. care efectueaza investitii in Romania. unde este evidentiat si domiciliul titularului. ºi dovada domiciliului. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. b) parintele la care locuieste statornic. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . d) tutore. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte. plata se facela domiciliul debitorului. . comun fata de situatia de exceptie . cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. cu sediul in strainatate. 66 41 . in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. Beleiu.minorul are domiciliul legal. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori. c) parintele care-l ocroteste. il putem defini plecand de la prevederile art.

menit sa individualizeze persoana fizica. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. Acceptand aceasta calificare.. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie. unicitate si obligativitate. altul decat cel de drept comun. Fiind deci rod al unei conventii. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. daca este cazul. 42 . fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale. Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. in spatiu. a persoanei fizice. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. in principiu. in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. starea civila este un drept personal nepatrimonial. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. C. reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice.

certificat de deces. cu cernealã specialã de culoare neagrã. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente). 43 . in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei. Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta. a inscrisului autentic. act de casatorie. Fiind un drept personal nepatrimonial. loc). eliberate in conditiile legii68. Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului. avand denumirile: act de nastere. cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. certificat de casatorie. în douã exemplare. ambele originale.Asa cum nu se confunda partea cu intregul. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. Pentru dreptul administrativ. loc). al actului administrativ individual-. precum si: certificat de nastere. adoptia casatoria. cu privire la actele de stare civilã. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia. starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. moartea (data. ºi se completeazã manual. b) dacã este necesar.1996 se face vorbire despre: . ca si duplicatele acestor certificate. sexul. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). 68 În sistemul Legii nr. . mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare.1996. generica. Pentru dreptul civil. 262 din 11. cãsãtoria sau decesul unei persoane. special tiparite si completate.11. data de art. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data. hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila. Mai deosebim fata de actele de stare civila. act de deces.11. el este si un mijloc de evidenta a populatiei.Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea.inscrisurile oficiale. Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã. chiar).Actele de naºtere. care este tocmai inregistrarea de stare civila. Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr. Totodata. iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor. 119/11.

prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila.4. Notiuni generale. Sectiunea 2.4. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. intr-o asemenea acceptiune. Beleiu.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. creata prin fictiunea legii.. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre. inaintea instantei judecatoresti. starea civila se va putea dovedi. in totalitate sau in parte. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. 44 . cit. potrivit legii. p. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus. in vechea doctrina romaneasca. in registrele de stare civila”. intelectuala. Asa cum am mai precizat mai sus. Persoana juridica 2. 24 din Decretul nr. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara. Cu toate acestea. 164. Se poate observa ca. op. in esenta.1. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa. potrivit art. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”. Gh. Pe cale de exceptie. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta. regula instituita de art. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens. a actelor de stare civila. 31/1954. in conditii derogatorii. 22 din Decretul nr. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice.

1906. 355. p. p. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept.cit.365 sau M. asociatiuni si fundatiuni..II. Bucureºti.L. administrativ.I Bucureºti. 1996. Dreptul comercial român. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. În acest sens. Ed. financiar. Deºi sunt subiecte colective de drept. Este. vezi St.cit.343. Legislativ. 31/1954 privind persoanele juridice. precum si Legea nr. A. p. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70. În acelaºi sens. numite elemente constitutive. Costin op. Stãtescu. Alexandresco. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala. Abandonand aceasta teorie.L. spre exemplu. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist.. 70 D. C. op. vol. 148. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice.cit. p. D.drept sa creeze asemenea persoane. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane. Beleiu. 45 . 71 Gh.. sediul materiei il constituie Decretul nr. Cãrpenaru. p. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil. procesual etc. Textul art. deci un grup de oameni care. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept. op.256.

Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. respectiv: a) organizarea de sine statatoare. “orice organizatie (. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 . exclusivitate. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate. Legalitatea.. 31/1954. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica. cat si suficiente. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate.2. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”.2. diversitate si cumulativitate. sunt in conditiile legii persoanei juridice. Potrivit art. obstesc. 26 litera “e” din Decretul nr. care pot comporta multiple particularitati. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve. c) un scop licit. Elementele constitutive ale persoanei juridice. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente. b) patrimoniul propriu. de la o persoana juridica la alta.4. Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. in acord cu interesul general. specifice fiecaruia: A. legalitate. Din parcurgerea acestui text..

conducere. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele. 12 litera h. p. op. durata mandatelor si atributiile lor. denumirea si sediul principal. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. pe langa obiectul de activitate. din Legea nr. modul de alegere si de revocare. 26 litera e. componenta si functionarea organelor sale de conducere. 72 M. Costin. 1 din Legea nr. delictual sau contractual. in vreme ce art. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. 15 din Legea nr. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta. din Legea nr. art. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. din Decretul nr. 369. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau.. competentele. 31/1954.art. B. Ca orice patrimoniu. 4 alin. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. 54/1991 cu privire la sindicate. 47 . e. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. PATRIMONIUL PROPRIU. Mentionam sub titlu de exemplu: . indiferent de izvorul lor. De asemeni. denumirea acestora. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. cit. indatoririle si responsabilitatile acestor organe. Astel art. referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. 7 lit.

art. la constituirea si lichidarea patrimoniului. 4 alin.D.1 din Legea nr. iei 48 . Bucureºti. 26 litera e. . 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”. Fundaþ României de Mâine..art. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. Pentru a fi valabil. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia. C. 73 V. p. scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. Textul art. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice. 48. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative. denumirea si sediul principal.art. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa. din Decretul nr. Zlãtescu Lecþii de drept civil. din care spicuim sub titlu de exemplu: . general. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate. 2 din Legea nr. Ed. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. Obiectul de activitate. 1995. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice.. 3 alin. 7 din Legea nr. patrimoniul. O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice.

. 2. persoane juridice mixte . persoane juridice cu sediul in Romania. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui. persoane juridice romane. 26 din Decretul nr. persoane juridice private sau particulare. Asa fiind. 49 . 3. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania. cultele religioase. c) Dupa sediul lor distingem intre: 1. 4. infiintate potrivit Legii nr.Clasificarea persoanelor juridice Textul art. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1.4. din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). 31/1954 desi este inca in vigoare. 2. b din Legea nr. persoane juridice straine. 12 lit. executiva si judecatoreasca). altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat). persoanele juridice pot fi: 1.3. enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. 2. cum sunt societatile comerciale mixte. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti. b) Dupa nationalitatea lor.art. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. fundatiile si academiile.

4. V. 50 . Beleiu. op.2. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta. persoanele juridice pot fi: 1. persoane juridice cu sediul in strainatate. 49. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. Zlãtescu. al organizarii si reorganizarii. 2. potrivit textului mentionat.. op. d) Dupa natura scopului lor. persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74. a persoanelor juridice facuta de art. p.D. enumerarea modurilor de infiintare. e) Dupa corelatia dintre ele. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg. Gh.cit. cit. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. 345. 28 din Decretul nr. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat.4. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale. p. Asadat. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2. Cunoscand si continutul acestui text.

Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare. caruia ii recunoaste efectul creator. consiliile locale constituite potrivit Legii nr.Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. Chiar si dupa anul 1990. etc. prin Legea nr. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat. rolul principal a fost rezervat statului. Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe. 51 . 31/1954. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. vizeaza si alte categorii de persoane juridice. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr. .presupune fie un singur act juridic. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. 92/1992. 68/1991.Organele puterii executive. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . 69/1992.Organele puterii legislative. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. . 37/1990. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. Acelasi domeniu de aplicare. a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent.

75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr. 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. uniunile de scriitori. 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. Astfel. 28 lit. actul recunoasterii infiintarii. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. 52 .G. d din Decretul nr. nr. 19 din Legea nr. Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr. c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. 35/1991). Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei. artisti sau compozitori. 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum. 435 ia atã din 1990. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. 27/1996 a partidelor politice). 31 din Decretul nr. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H.

Dimpotriva. avand continut identic pentru toate subiectele de drept.2. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile. Lupan ºi D. stabilit prin lege. A. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art.5. p. 1993.67. Popescu. in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76. fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. Ed. Persoana fizicã. Bucureºti. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. Textul art. Drept civil.A. 20 . capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice. Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei. mai bogat sau mai sarac.4. actul de infiintare sau statut. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”. Lumina Lex. 21/1924. 9 din Legea nr. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. 53 .

CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. Pentru incuviintarea inregistrarii. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta. 21/1924. 4 din aceasta lege. dupa caz. 2.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii.. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. cit. actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. 35 si 36 din Decretul nr. Sediul mteriei il constituie art. 425. inceputul capacitatii de folosinta.. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. 3. Costin op. Gh. 77 M. B. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. 31/1954. a caror infiintare este reglementata de Legea nr. moment care marcheaza in principiu. p. contracte). op. ramasa definitiva. sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute. 384 ie 54 . Mentionam ca de regula. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. atat faptele licite. p. Pentru o definiþ mai amplã. Potrivit art. sunt actele persoanei juridice insasi. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. cit. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica. incuviintate de catre instanta competenta. Beleiu.

dizolvarea. 106-215. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua.a se vedea O. 2. Pentru reorganizarea persoanelor juridice. Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. p. ne rezumam doar la mentionarea lor. St. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica. Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art. 1991.divizarea totala. Atlas Lex. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare. 1996. 31/1954.4. actul de infiintare sau statut”. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor. Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate.Drept comercial. 40 din Decretul nr. Bucureºti. Bucureºti. pentru faptele ilicite.comasarea (prin absorbtie sau fuziune). p. Ed.tratatã pe larg la disciplina. 78 55 . Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: .6. Cãpãþânã Societãþile comerciale. Ed. prin asemnanare. Lumina Lex. 36 din Decretul nr. .4. 16 .19. divizare sau dizolvare”. Cãrpenaru. Potrivit art. daca nu s-a prevazut altfel prin lege. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare. regulilor mandatului. cat si fata de terti. incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil. D. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse. .

31/1954 in art. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. Art. 41 din Decretul nr. “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. De plin drept80. 53 din Legea nr. prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. 45. d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. Prin deciziunea asociatiunii. 45 din Decretul nr. actul de infiintare sau statut. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. Art. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. in afara de aceste cauze. 31/1954).Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. Doctrinar. 56 . b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79.

op. 31/1954. cit. c) hotararea adunarii generale. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia... 2 al art. p. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. cu excepþ celor de la iile ia lit. 45 din Decretul nr. D. Prin deciziunea puterii executive. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art. Cãrpenaru op. p. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. Art. c) la terminarea activitatii. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. 57 . acelor comercianti. 169 din Legea nr. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. e) prin hotararea asociatiilor.3. d) falimentul. 64/1995. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. Prin judecata. 31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. 53 sunt reluate aproape identic de art. Dispoziþ pct. cit. Legea nr. 22-54. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. Beleiu. 79 80 Gh. care se aplica datoriilor lor comerciale81. 4. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. daca asociatii nu decid completarea lui. C. 410. B.

p.1. exprimat frecvent in bani. el are un caracter dublu volitional. p. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84. 61-63. b) continutul.. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. Cãrpenaru. cit. Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. Patrimoniul 3. 135. 83 58 . astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. M. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. cit. Altfel spus. Elementele structurale are raportului juridic civil. sunt trei si anume: a) subiectele.. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. op. 84 În acest sens vezi St. Costin.. 70. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3. Asa cum s-a studiat deja. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale.1. op. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume. D. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. c) obiectul raportului juridic civil. p. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor. op. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila.1. cit.

divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. 41 arata ca. 59 . dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. fiecare drept subiectiv este privit separat. Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. e. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. cat si in alte texte. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. legislativ nu avem nici o definitie. 784 si 1743 Cod civil. in cuprinsul lor articolele 781. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu. poate fi un drept real sau un drept de creanta. 26 lit.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. 31/1954: art. in vreme ce art. De exemplu. fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. ca apartinand unui anume subiect. in aceasta abordare. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane.

Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu. Bârsan. Teoria generalã a drepturilor reale. Caracterele juridice ale patrimoniului. existenta patrimoniului. 60 . art. fiecare in parte.De asemenea. 5. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. 1 din Legea nr. b) drepturile si obligatiile. I Apostu. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. 151/1990 referindu-se la patrimoniu. 3) Patrimoniul este unic. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. 2) Orice persoana are un patrimoniu. Evrika Brãila 1998 p. Stãtescu ºi C. p. obiectul sau de activitate.1. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat. in ceea ce priveste persoana juridica. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. denumirea si sediul principal”. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). sunt distincte de universalitate. Universitatea Bucureºti 1980. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”. patrimoniul. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii. 3. Drept civil. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala.2. 4 alin.4. cat si pe cele juridice.

B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal.bunuri comune. 704 din Codul civil. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica. I.3.1. deci si cea de patrimoniu. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. p. 1974.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii. . 3. mijloace circulante sau obiecte de inventar.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86. Altfel spus. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni. Iaºi. Cuza. Drept succesoral. persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe. 7. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu. 61 . Astfel. Persoanele casatorite pot avea potrivit art. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului. dobandite in timpul casatoriei. 30-36 din Codul familiei: . fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. Potrivit art. Universitatea Al. deci sa aiba o anumita functie. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. Le urmarim in continuare detaliat. O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni.

deci devin prezente. Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. 88 În mod excepþ ional. iile 62 . Tratat de drept civil . Stãtescu ºi C.Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile . bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. Bucureºti.. în condiþ art. Neavand asadar o garantie reala. Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. Bârsan. ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei.). ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87. Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. Ed. Academiei. 1981. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. p. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”. creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor.. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului. Ele pot fi instrainate fara ca.A. 337 ºi urmãtoarele. 975 din Codul civil. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI.

in cazul persoanelor juridice. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. creditorii chirografi. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. in ceea ce priveste persoanele fizice. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. deci subrogatia reala se produce automat. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. daca un lucru este vandut. Astfel. notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. 63 . Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. Astfel. deoarece ei. subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. care va urma aceeasi soarta juridica. 64/1995. Subrogatia inseamna inlocuire. B. divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor. in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. iar creditorii personali doar bunurile personale. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. aplicabila celui dintai. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. in acest fel.

Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. C. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului. acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. Pe langa functiile mai sus mentionate. creditorul va putea sa urmareasca. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. Spre exemplu. atunci cand creanta va deveni exigibila. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. art. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. prin subrogatie reala cu titlu universal. ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. 64 . ci numai daca este expres prevazuta de lege. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal. astfel incat.

intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ.“erga omnes”. cat si a subiectului pasiv. b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau. dreptul real este opozabil tuturor .1. Ca drept relativ. astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. Dreptul de creanta. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor. sa dea.4. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele. 3. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei. singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil.Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor. in mod direct si nemijlocit. Altfel spus. Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane. 65 . de cantitate. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. sa faca sau sa nu faca ceva.

in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa.2. Notiuni generale. Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. 66 . c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta. Definitie Potrivit art. care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta.1. obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva .cat si negativa . b) drepturi reale accesorii. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. in cazul dreptului de creanta. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi.2. Dreptul de proprietate 3. independenta de existenta altor drepturi.Dimpotriva. insa in limitele determinate de lege”. este util a cita si dispozitiile art. Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept.a nu face ceva. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. Sectiunea 3. 481. care au o existenta de sine statatoare.a face .

2. 480 Cod civil a fost si este inca criticata.. cu toate atributele recunoscute. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. 67 . 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. cu modificarile stabilite de lege”. 3. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului. dreptului sau (posesia. intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica.). deci nici dupa moartea lui. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. in afara de art. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea.2. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi).Definitia formulata de textul art. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul.. superficia etc. . deoarece sintagma “a se bucura”. cat si de a-i culege fructele. servitutea.

si anume caracterul individual si cel total. deoarece ele vor fi studiate separat. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. dispozitia. pe care ne rezumam a le mentiona. in exercitiul actiunii in revendicare insa. folosinta. Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. se perpetueaza transmitandu-se”. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile. 68 . imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. Rosetti-Balanescu.Prin urmare. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. cum este in cazul coproprietatii. “dreptul de proprietate. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. Boicoianu). proprietatea continua sa existe ca drept. dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu.

Posesia presupune spre exemplu. cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. intrun mod natural sau artificial”. Florin Sion. Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. in interesul sau. dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale. 482 Cod civil. si apoi proprietatea (care este o stare de drept). Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. de a intrebuinta un lucru etc. “a uza de lucru in sine. Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). civile si industriale. dreptul de a locui casa.2. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul. industriale. consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale. Altfel spus. civile si sporul animalelor. Potrivit art. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). 69 .3. Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun.3. este doar o expresie exterioara a celei de a doua. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. jus fruendi si jus abutendi. Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). de a folosi masina.

4. 46 alin. 18/1991 potrivit art. c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma. a desfiinta.chirii. 3. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. Civile (sunt consecinta unor acte juridice . precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania. in cazul coproprietatii. totusi acesta poate purta si asupra unui drept. 70 . dobanzi etc. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. 2.2. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii. fiecare coproprietar poate percepe. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante. a distruge. a instraina. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze.2.). sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga. Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor. Industriale (presupun interventia omului). in materia Legii nr. Spre deosebire de fructe. 3. Astfel. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. cum sunt titllurile de credit. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate.

El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. indiferent de adancimea sa. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. potrivit carora. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. A. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. 2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. Regimul juridic al imobilelor. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate. Existenta bunului. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. Temeiul acestor ingradiri. in spiritul acestui text. Ca mai dificila. ori radacinile intinse pe terenul sau.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. permite proprietarului sa faca. Articolul 491 din Codul civil. “sub 71 .

REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989.dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila. Mai mult. si cele care sunt declarate de interes public national. caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. Hotararea Guvernului nr.articolul 30 din Legea nr. circulatia si instrainarea terenurilor: . 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. 72 . si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. Practic. Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. Totodata. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. B. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului. indiferent de titular. decat atat. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor. Astfel. autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului.fata pamantului. terenurile au fost scoase din circuitul civil. legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. plantatiilor sau constructiilor. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce. . altfel decat prin mostenirea legala. .

in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. 73 . REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile. terenurile de orice fel. Legea 85/22 iulie 1991. in conditiile Decretului Legea 61/1990. in ceea ce priveste casele de odihna. constituie fondul funciar al Romaniei. Potrivit acestei legi. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. Decretul Lege nr. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. 61/7 februarie 1990. Articolul 5 din Legea nr. din Legea nr. C. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. Articolul 60 alineatul 1 litera a.

la terenurile aflate permanent sub ape. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. apele maritime interioare. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. in cazul apelor pluviale. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. citat mai sus. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice. Asupra apelor din domeniul public. D. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. marea teritoriala. fiind deci scoase din circuitul civil. se refera printre altele.Edificarea unei constructii. adica albiile minore ale cursurilor de ape. 18/1991. Potrivit articolului 5 din Legea nr. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. Doar in acest caz. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. Articolul 2 din Legea nr. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private. locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. 17/7 august 1990. in momentul in care a 74 . in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. riveranii nu au nici un drept. sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. 50/1991. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut.

pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. impiedicanduo sa curga pe fondul inferior. O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale .caz prevazut de articolul 581 Cod civil. Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie. Cu alte cuvinte. deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real. Apele curgatoare. apartinand proprietarului fondului.cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”. altele decat cele din domeniul public.). deoarece acesta face parte din fond. 75 . proprietarul terenului poate opri apa izvorului. Atat Constitutia cat si Legea 18/1991. prescriptie etc. Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor. Apele de izvor. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului. oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond.

Art.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine.5. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare. fie celui privat. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. Constitutie. fie celui privat. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. o poate folosi. Din textele mai sus citate. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. 3. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare. Codul civil precizeaza in art. Singura interdictie. Referindu-se la proprietatea statului. fara insa a abate cu totul cursul apei. Potrivit articolului 582 Cod civil.2. 135 alineat 2. alineat 1. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. fie domeniului public. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. Proprietatea privata. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. la iesirea din proprietatea sa. fie domeniul public. Totodata acestia pot extrage pietris. 76 . 41. Potrivit art. Legea 18/1991. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. Formele dreptului de proprietate.

in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. De asemenea.Cu toate acestea. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor. in mod exceptional. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. juridice. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. art. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. in limitele legii. A. prezente si viitoare”. 77 . deoarece statul este intotdeauna solvabil. potrivit regulilor de drept comun. in mod exclusiv si perpetuu. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. astfel incat. in acest sens. asupra unui bun. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil.

O situatie speciala o au in prezent fostele I. 4). Dimpotriva. 15/1990. pot fi persoanele fizice. orasele si judetele sunt persoane juridice. Sub aspectul obiectului. Potrivit Legii 69/1991 (art. in calitate de persoane juridice de drept public. orasele. 16 din Legea nr. B. 36 din Legea 18/1991. comunele. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior.-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. care au dobandit actiuni in temeiul art. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. teren arabil. C. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor. unitatile administrativ teritoriale. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. au in proprietate bunuri din domeniul privat. comunele. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. persoanele juridice. potrivit art.A. le pot instraina sub orice forma. in calitate de persoane juridice de drept civil. actiuni etc. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. municipiile si judetele. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice. statul.S. 78 .

Asupra terenurilor din patrimoniul lor. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata. cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata. op. distinct de cel al asociatilor.societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. Aceasta proprietate. 79 . Art.. vezi E. cum este cazul fundatiilor. cit. 343. afectat realizarii unui scop social licit89. Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale. p. numita si dominiala90. Acestea sunt autonome fata de stat. Iaºi. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate.Safta Romano. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. 1993. Beleiu. Legea 31/1991. p. Statul si unitatile administrative. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti.Sub titlu de exemplu . in afara acestor categorii de persoane juridice. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. Ed. apartin statului. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. “Grafix”. Pentru definirea proprietãþ dominiale. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti. 93. Legea 69/1991. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ.

Constitutia in art. Legislativ.2. 6 din Legea nr. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. pot fi concesionate. inchiriate sau date in locatie de gestiune. bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. prin licitatie publica. Bunurile din aceasta categorie. carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. 3. in principiu. Articolele 476. nu sunt limitativ prevazute de lege.Art. 475 alin. Art. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. Art. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. 477. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. 80 . exceptand bunurile apartinanr domeniul public.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. Art. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile.6. Codul civil si o serie de legi speciale. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. Art. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”.

atat datoriile sale. Deosebit fata de cele proprietate privata. intrucat statul este intotdeauna solvabil. Caracterul insesizabil. prevederea constitutionala permite ca. Caracterul inalienabil. ie ie 81 . prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. pot fi concesionate. Desi sunt inalienabile. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1. prin licitaþ publicã. Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. Din text.A. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. imprescriptibile si insesizabile”. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. sunt scoase in afara de comert”. 2. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. închiriate sau date în locaþ de gestiune. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. concesionare sau inchiriate. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. in acelasi sens. 3. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. din Legea 69/1991. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. 135 alin. art. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. art. Articolul 1844 Cod civil dispune ca. Caracterul imprescriptibil.

OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. vezi precizãri în V. domeniul public poate fi de interes national. sau de interes local. 93 82 . Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile. Zigotto Galaþi 1994. ceea ce contravine caracterului lor inalienabil.03. caile de comunicatii. Drept financiar public. resursele stabilite de lege. municipiilor sau judetelor. teatre. piete. Articolul 135 alineat 4. oraselor. 54. Potrivit criteriului importantei sociale. Drept public ºi privat. p. biblioteci). bogatiile de orice natura ale subsolului. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. Nistor ºi I. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica. I. B. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. De asemenea. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. plajele. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil. Ed. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. marea tetirotiala. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. Apostu. muzee. in aceeasi masura. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. În sensul acestora. cand proprietatea apartine comunelor. 113/06. spatiul aerian. 136. din Constitutie. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. Gliga. Ed.199293. Bucureºti 1994. ALL. p.financiare speciale.

PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie.2. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”.7. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. 83 . Modalitatile dreptului de proprietate A. Exista asadar. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil.3. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate. Ce este conditia. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular. cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. B.

proprietatea.. Urmatoarea clauza constituie de exemplu. daca donatorului i se va naste un copil. Potrivit articolului 835 Cod civil. 84 . conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. 1371 Cod civil). b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. cit. in exemplu dat). Beleiu op. 94 Gh. Practic pana in momentul implinirii conditiei. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. 154. dreptul de proprietate se va revoca. daca nu. Revenind la proprietatea rezolubila. intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. Dimpotriva. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. in ceea ce-l priveste pe acesta. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau. o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. p. dreptul de proprietate al donatarului se va consolida.Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94. dreptul se desfiinteaza retroactiv.

consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. dreptul la actiune al titularului se precrie. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. viciu de consimtamant.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil. 2. in aceasta situati. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. sunt posibile 3 ipoteze: 1. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. D. deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare. ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie. consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului. Ca efect.C. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. 85 . 3. Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari.

nu insa si bunul in materialitatea sa. notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei. Astfel spus. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. 3/5 etc.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie. Dreptul este fractionat.. De exemplu. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. 96 C. 86 . Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. p.) sau printr-un procent (25%. 1. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. 180. cit. op. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari. Stãtescu ºi C. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3. Bârsan. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau.cate o fractiune ideala din drept. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti. abstracte din dreptul de proprietate.

Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. nefiind posibila imparteala. si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . Din punctul de vedere al duratei. care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze. La randul sau.La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar. 728 si urmatoarele. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept.

trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 . Daca totusi a fost facut un asemenea act.Din primul principiu enuntat.in matria actelor juridice. tot retroactiv. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. sunt permise copartasilor. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar.Actele materiale care privesc folosinta bunului. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii. . decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. acesta va fi desfiintat. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: . Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului. acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. fara a fi necesar acordului celorlalti. cunoscuta sub denumirea de partaj. intrucat opereaza doar o subrogatie personala. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului. Cat priveste fructele. cu privire la intregul bun. Din cel de al doilea principiu. in caz contrar.

cumparare. Coproprietatea este fortata. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. in caz contrar. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. donatie etc. incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti. 89 . fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. manuscrise. in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. tablouri si fotografii de familie). bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor.copartasi. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte. deci fortat. in fine. fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. in mod exceptional. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. acesta va fi vandut la licitatie. II) Proprietatea comuna pe cote parti. ea poate avea un caracter perpetuu. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. prin succesiune. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. 728 Cod civil. Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. copartasilor. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor.

Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. potecile. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. Articolul 10 din Legea 85/1992. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991. nu se pot folosit decat in comun. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. situatia juridica nu mai este coproprietatea. atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. in acelasi timp. Dimpotriva. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. ci servitutea. prin natura lor. 90 . intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. precum si asupra tuturor dotarilor care. daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. iar valoarea cotei se include in pret. fantanile sau izvoarele. drumurile.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente.

coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. articolele 603. Dimpotriva. 590 Cod civil. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat. b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. daca zidul este inclinat. 604. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate. se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna. Printre semnele de necomunitate. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. potrivit art. prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. 91 . c) Gardul comun Potrivit art. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. a) Zidul despartitor este.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul.

caracterele si regimul juridic al devalmasiei. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. 2. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea. Caracteristic proprietatii devalmase. exercitand singur aceste drepturi. Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. numita si “devalmasie matrimoniala”. 92 . au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. Cu toate acestea. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. ele se realizeaza de soti de comun acord.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. Bucureºti. este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. impreuna si nefractionat. 38. Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. p. Notiunea. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu. 1992. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. Cu toate acestea. Cu privire la administrarea. aceasta apartinandu-le tuturor. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor.

Tratat de dreptul familiei. Filipescu . Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. spre deosebire de proprietatea devalmasa. imparteala judecatoreasca. 3. fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. in fine. in ambele cazuri. Didacticã ºi pedagogicã. in aceasta faza procesuala. in ambele situatii. presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. I. ALL Bucureºti 1995. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. 245. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. dupa evaluarea si lotizarea lor. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. in consecinta. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. incetarea devalmasiei. Ed. p. 93 . Modalitatea de incetare o constituie imparteala.133. 2. proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. numita si partaj. Bucureºti 1977 p.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna. daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect. P. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale.

Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. legea. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict. succesiunea. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face. care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept. ea neputand lua nastere decat intre soti.3. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative.. uzucapiunea etc. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic.1. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii.3. in aceeasi masura insa. Posesia 3. Sectiunea 3. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. una sau alta. de noi insine sau de altul in numele nostru”. legea apara si posesia. drept proprietar. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata. Pentru acest din urma 94 .

tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. Locatarul unui imobil de exemplu. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. ori ca titular al unui alt drept real. si de a se comporta ca un adevarat proprietar. prin simpla ingaduinta a proprietarului. nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. in aceeasi masura. Lipsa elementului subiectiv (psihologic . folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. uzufructuari. 95 . nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea. atata vreme cat bunul se afla in grija sa. Plastic. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. Tot un detentor precar este si depozitarul. sub nume precar. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. simpla posesie . El nu are nici un drept asupra bunului. fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit.ca stare de fapt . in concluzie. sau asupra unui lucru comun. b) Elementul psihologic sau intentional. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei. in puterea destinatiei legale a aceluia”. depozitari. concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii. acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. Potrivit art. 1853 Cod civil.sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara.motiv.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. “animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. adica in calitate de locatari.

S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana. este posesorul acelui lucru. in primul rand. prin instituirea a doua prezumtii legale. “animo alieno”. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive. neputand fi exercitat prin altcineva. respectiv “corpus” si “animus”. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus). dar si de un reprezentant al sau. 2. A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. Altfel spus. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . Dovada posesiei. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. pana la proba contrarie. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. Pentru a fi dobandita posesia. cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. poate fi exercitata nu numai de catre posesor. pentru ca a dovedi posesia.3. prin natura sa psihica. dovada si pierderea posesiei 1. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. Fiind o stare de fapt. b) Elementul intentional. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. intrucat are un caracter obiectiv. sub nume de proprietar. in ceea ce priveste elementul intentional. Proba elementului intentional este facilitata de lege.3.2. aparent si deci perceptibil. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. Dobandirea. sau l-a incredintat altuia in depozit).

Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar. efectul fiind insa acelai. o data cu incetarea elementului ei material. pot fi rasturnate prin proba contrarie.3. Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. sau chiar numai a unuia. 3.3. Pe cand textul art. chiar daca stapanirea materiala continua.inceput a poseda pentru altul. in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. intr-o a doua ipoteza. 99 Este constitut posesor. se presupune ca a conservat aceeasi calitate. 97 . 1847 din Codul civil. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. are ca efect pierderea posesiei. intr-o prima ipoteza. cum este cazul constitutului posesor99. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului. datw nu este proba contrarie”. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut. 3) Pierderea posesiei. Calitatile si viciile posesiei 1. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. Posesia nu poate exista. Disparitia lor. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente.

atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. in vreme ce art. insa se refera in articolul 1852 la 98 . care nu duc la pierderea materiala a bunului. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. Continuitatea posesiei este prezumata. adica cu intermitente anormale”. cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente. “se cere o posesiune continua”. Legea nu defineste publicitatea posesiei. Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. asemenea proprietatii in vazul tuturor. care duce la desfiintarea posesiei. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil. in cazul actelor de simpla amenintare. d) Poesia sa fie publica. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului.

Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. d. viciile posesiei sunt urmatoarele: a. omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. 99 . f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. precaritatea. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul. a. 2. echivocitatea. e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. e. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. discontinuitatea. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). c. sunt viciile posesiei.clandestinitate ca viciu al posesiei. locatar sau depozitar. Intentia legiuitorului. asa cum procedeaza un detentor precar. clandestinitatea. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. b. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. violenta.

Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. b. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. este un viciu relativ putand fi invocat. se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. 100 . este un viciu temporar. este un viciu temporar. deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). 1852 Cod civil. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. c. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil. este viciu relativ. in sensul ca o data incetata violenta. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. are valoarea unui titlu de proprietate. intrucat odata incetata clandestinitatea. Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. 3. posesia redevine utila. Clandestinitatea. 2. redevenind publica. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). cat si a bunurilor miscatoare. discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. potrivit carora simpla posesie de buna credinta.Ca viciu al posesiei. 2. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. asa cum prevede art.

deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. 242. op. precaritatea se poate transforma in posesie. p. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. 101 . p. Bârsan. Precaritatea Cu privire la precaritate. op. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. Safta Romano. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. p.. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. deci de elementul intentional al posesiei. cit. in cazurile special prevazute de lege. op. Mai mult decat atat. “animus” si “corpus”. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica. prin intervertire. sau asupra unui lucru comun. in acest sens. uzufructuar etc. dar si in practica judiciara.d. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. C. Vezi supra referitor la elementele posesiei. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. vol. depozitar. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. in puterea destinatiei legale a aceluia. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. precaritatea este mai mult decat un viciu. I. 174.. ea constituie insasi lipsa posesiei102. 396.. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. e. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. Stãtescu ºi C. este echivoca. cit. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. adica in calitate de locatar. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. cit.

A. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. prin uzucapiune. 1854 Cod civil). posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate. posesia este protejata prin actiunile posesorii. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. 1864 Cod civil. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita. intrucat de cele mai multe ori. 3. in materia bunurilor miscatoare. intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. la dobandirea dreptului de proprietar. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. consta in aceea ca fiind parat.4. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 .actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului. 4. posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. 2. 3. posesia prelungita duce. sub nume de proprietar.3. daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau.

ale carui fructe le culege. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. constand in convingerea posesorului ca lucrul. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor. Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. 103 . ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. lipsit de orice viciu. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. nefiind posibila proba contrarie. B. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”.proprietate.

Pentru exercitarea ei. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta. Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. b. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. a. Actiunea in complangere. posesorul dobandeste doar fructele. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 . pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. In al doilea rand. C. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. Caracterisitic actiunii posesorii. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare.

adica neviciata. Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare. actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar. 3. b. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu. Ca si actiunea in complangere.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta.1. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: . posesiunea reclamantului sa fie utila. .sunt actiuni reale. Violenta neavand nici o justificare in drept. daca tulburarea s-a produs prin violenta. D. in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului.in complangre. intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. 2. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. 105 . atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE.

uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani. Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. in doctrina. 105 C. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea. Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104. In articolul 645 din C. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. 1847 din C. op. civ. 106 . cit. Bârsan.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. p. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã.4. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. caci oricat ar dura ele in timp. 3. civ. Sectiunea 3. 199. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art..1.4. Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. Apararea dreptului de proprietate. Stãtescu ºi C. in vreme ce art.

spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului. din fapte ilicite sau cvasicontracte. Sunt actiuni posesorii. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate. b. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil.4. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”. ori din imbogatirea fara just temei. dintre care mai importante sunt doua: . actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor.).a. mijloacele juridice specifice. cele posesorii protejeaza doar posesia. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate. uzufructuar etc. 1910 se 107 . actiunile confesorii. 3. in vreme ce art. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri. acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real.2. Art. Sunt actuni petitorii. actiunile in granituire etc. care este un drept real se numesc actiuni reale. adica proprietatea. Actiunea in revendicare. . cum ar fi actiunile in revendicare. Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata.

iar art.4. Actiunea in revendincare este imprescriptibila. 108 . 340. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107. Radu. in practica. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar.L. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare. in stiinta dreptului. de catre vanzator. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975. Drept procesual civil. Bucureºti.refera la revendicarea mobilelor. Costin. cit. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V. 3.. 105 ie ..130. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila.p. A. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat. p. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute. 117. nepierzandu-se prin neuz. p. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. Boroi ºi D. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate. M. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare.L. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”. ii.3. Ed.256. Negru ºi D. Safta Romano. p. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului.cit.op. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106. 1994. Ed. op.G. Rãdescu. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv.

p. care ii profita si celuilalt sot109.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. Teoria generalã a obligaþiilor. Safta Romano. op. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. Filipescu. 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. 154. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. p. in aceeasi masura in practica judecatoreasca. 561 din Codul de procedura civila. 84. a se vedea E. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. 148. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. vezi I. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii. consecinta pierderii bunului. 109 110 Pentru opinia contrarã. P. Decizia civilã nr. in fine. sotul reclamant. s-ar rasfrange indirect asupra lui. p. 224/24 noiembrie 1972. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. vizeaza marirea patrimoniului comun. 109 . Raspunsul a fost pozitiv. cit. Actami Bucureºti 1994. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. plecand de la ideea ca prin actiunea sa.. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. Ed. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii.

in practica ele sunt mult mai complicate. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. 110 . va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. A. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat.a. dispozitiunea art. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca.m. Daca teoretic lucrurile par simple.d. De altfel dispozitia art. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare. sau al transferului proprietatii. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica. dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare.

data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. el va avea castig de cauza cu doua conditii: . B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. . utila sau de buna credinta. b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict.Potrivit aceluiasi principiu. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”. quam ipse habet”. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”. daca ambele au fost transcrise. . instantele au in vedere urmatoarele criterii: . Pentru a stabili care este titlul preferabil. va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant. atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament.verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni. Asa fiind.titlul sa emane de la un tert. potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. actiunea ar trebui respinsa. deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art. 111 . Acestei situatii transante. Daca paratul invoca un asemenea titlu. 1864 Cod civil.

incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”. Regula prevazuta de art. Fata de aceasta dispozitiune a legi. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator.B. de la cel la care il gaseste. susceptibile de detentiune materiala. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. a caror valoare este incorporata in titlu. deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. in curs de trei ani. deci numai bunurile mobile corporale. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. 1909 alineatul 1 Cod civil. in cazul bunurilor mobile corporale. 112 . Regula prevazuta de art. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice. 1909 alineat 1 Cod civil.

nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim. proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta. La randul sau. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. a. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. 113 . de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. ci un termen fix. sau la o vindere publica. De la regula prevazuta de art. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. in aceasta ipoteza. intr-o asemenea ipoteza. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. proprietarul revendicant. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. Chestiunea implica un real interes practic.

Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. O asemenea actiune este perfect admisibila. Academiei. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. sarcina sau indatorire. juridice sau nejuridice. Bucureºti 1984 p. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. 114 . deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. In aceasta categorie intra. detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. 1 din Codul civil. CAPITOLUL IV. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. spre exemplu. 1909 alin. . si obligatiile impuse de normele morale.1. adica de 30 de ani. gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. etice sau religioase. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed. la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale. se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. 615. Asa fiind.b. 1909 alineatul 2 Cod civil. in lipsa unui termen prevazut de lege. 1890 din Codul civil. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. Sectiunea 4. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. obligatia de politete si respect intre oameni.

„stricto senso“. 5 112 115 . Drept civil. 2. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului. cat si datoria corelativa a debitorului. Pentru alte . Ed. Stãtescu ºi C. All. ca institutie de drept113. 1981 pag. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. Bucureºti 1993 p. Teoria generalã a dreptului. Obligatia acestuia poate consta in a da. Actami. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. vezi I.38 114 I. ne referim la o obligatie veritabila. Bucureºti 1994 pag. In drept. din punctul de vedere al creditorului. Bucureºti .obligatii nu are insa un caracter juridic. Bucureºti 1994 p. notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. Ed. In sens larg. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. Tratat de Drept civil. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului.112 Dimpotriva. Bârsan. Introducere în teoria generalã a dreptului. „lato senso“. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. ca element dinamic al raportului juridic. C. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. 8. N. Popa. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. In sens restrans. raportul obligational apare ca un drept de creanta. Asadar. Ceterchi ºi I. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. Academiei. Craiovan. Filipescu. P. definiþii. Actami. 3. a face sau a nu face un anumit lucru. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed.

155 . si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele. Ed. ca subiect pasiv. vol. ce au menirea de a dovedi un imprumut. pe de o parte si. Tr. Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC. sa dea. pot fi atat persoanele fizice.Subiecte ale raportului juridic obligational. Tratat de drept civil. 1. avem in vedere intelesul ei „lato senso“. deci la raporturile obligationale civile. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului. cat si cele juridice (prin urmare si statul)116. 115 Cu privire la raportul juridic civil. Ionaºcu. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. In tratarea notiunii de obligatie.1 Partea generalã. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport.. numit debitor. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului. sa faca ori sa nu faca ceva. raportul juridic obligational. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. o dubla calitate: atat pe cea de creditor. de a-i cere debitorului. Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta.206 116 . in caz de neexecutare de buna voie.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. de exemplu. Bucureºti 1961 p. continutul si obiectul115. numit creditor. ca subiect activ. Ca oricarui alt raport juridic civil. Academiei. cat si pe cea de debitor.

Obligatia de a da. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real. in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit.etc.. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut. Ed. Persoana fizicã. numarare. obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. donator-donatar.Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv. Popescu. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor. 5 . comodant-comodatar. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”. Lumina Lex. 3. a face) sau intr-o abtinere. proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului. in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator. Drept civil. 116 In acest sens. La randul sau. cantarire etc. E. mandant-mandatar. . cumparatorul are. Bucuresti 1993 p. c) in regimul de carte funciara.vanzatorul nu este numai creditor al pretului. a nu face ceva la care. 2. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului.. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare. presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. caci potrivit art.Continutul raportului juridic obligational il constituie. pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau).. Lupan ºi D.18 117 . b) in cazul bunurilor generice. pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ).

dupa sanctiunea obligatiei. in cazul contractului de vanzare-cumparare. Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da. obligatia de a da.dupa izvorul obligatiei. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117. fara a se exclude unele pe altele. 4.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii. D. Prin aceasta. . poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face. 118 . de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate.1. Astfel. B.dupa opozabilitatea obligatiei. deci de a transmite proprietatea.1. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii.dupa obiectul obligatiei. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A. Ea este o obligatie negativa. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie.. care.Obligatia de a nu face. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate. C. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational.

fac parte contractele si actele juridice unilaterale. C. Dupa un al doilea subcriteriu.E.8. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice. ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. . Bucureºti 1997 p. Ed. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. Dupa izvorul lor. Teoria generala a obligaþ iilor Ed. Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. Drept civil. a face) si obligatii negative (a nu face). Dupa obiectul lor. În acest sens. Pop. Oscar Print. Bucureºti 1995 p. 119 . respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118. Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii. Lumina Lex. In functie de sanctiune. La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. vezi L.dupa structura obligatiei. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. A. B. 117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . Sm. in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. Angheni. Sub titlu de exemplu.

obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. odata executate de buna voie. In functie de opozabilitatea lor. 973 Cod civil (res inter alios acta. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului. caci potrivit art. Spre exemplu. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art. aliis neque nocere neque prodesse potest). Bucureºti 1992 120 . Totusi.167/1958. Drept civil român. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. 2 din C. Pornind de la aceasta precizare. distingem intre obligatiile civile sau perfecte. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie. nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. D.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. Spre exemplu. fam. cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta. asa incat. Gh Beleiu. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. norma instituita de art. debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile. 119 In privinta precripþiei extinctive. desi nu se poate cere executarea lor silita. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. potrivit careia. obligatii reale si obligatii opozabile tertilor.

In functie de structura lor. locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. Principiul rezulta din prevederile art. 3. in cazul contractului de locatiune. • Sunt opozabile tertilor. obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile. Pure si simple. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator. Este spre exemplu. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun. in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie). cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. 2. Odata instrainat lucrul. ( propter rem). Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie).2.• Sunt reale. ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. 1411 Cod civil). cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. 4. fie mai multe obiecte. incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului. modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. E. noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului. Spre exemplu. ele presupunand un singur debitor si un singur creditor.1. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 .

“acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. op. in scop de reclama. Starck. H. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. Ed.unor acte sau fapte juridice. 942 din Codul civil. C. D. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice. Tratat de drept civil român.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica. cit. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma. Boyer. Al Bãicoianu.121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. 122 Gh. sub titlu de exemplu. pag. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. Atat legislativ. I Rosetti-Bãlãnescu. 106.754. L. Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. Beleiu. 25 . Tot acte juridice de factura unilaterala. asa cum precizeaza art. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. Teoria generalã a actului juridic civil. Bucureºti 1929 p. Contrat. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege. Cosma. 2. Ed. se obliga o singura persoana. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. Litec. Roland. 122 123 .68 121 B. Obligations. Ed. Paris 1995 p. Hamagiu. Bucureºti 1969 p. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele.115 120 In acest sens. Naþionalã.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul. ªtiinþificã.

quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”. 998 Cod civil. Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. In sistemul Codului civil. producator de consecinte in planul obligatiilor. In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). 986-991 Cod civil). In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. important este acordul de vointa al partilor. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea. administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. obligand-o in acest fel la restituire (art. Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate.Quasi-contractul este. la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. 992-997 Cod civil). izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. asa cum il defineste art. 986 Cod civil.

art. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. 998-999 Cod civil). autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime. Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca. 124 . 1000 aliniat 4 Cod civil). 1000 alineat 1 Cod civil). 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. Astfel. edificii si animale. 999 Cod civil.da nastere obligatiei de reparatie. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. Definitia data de art. 3. 1003 Cod civil). in vreme ce quasi-delictul este definit de art. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil.Raspunderea pentru lucruri. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. 1000 aliniat 2 Cod civil).1000 aliniat 3 Cod civil). indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. Si intr-un caz si in celalalt.

definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art. op. Bârsan op. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea. 126 În sensul acestei opinii.8 125 . 124 În acest sens. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. 1001 din Codul civil francez. In cea mai generala si mai sintetica formulare. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile.942 din C. Craiova 1983. art. pag.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. Sectiunea 4.2. Astfel. cit. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere.125 Potrivit acestui text. Notiunea si definitia contractului civil. Stãtescu ºi C. Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. 1002 Cod civil). civ. Ed. conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie. 8 125 În textul francez.124 Desi de inspiratie franceza. Dogaru Contractul. sã facã sau sã nu facã ceva).32 sau I. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui. vezi I. Dogaru. C. a faire. p. Consideraþ ii teoretice ºi practice. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune. cit. Scrisul românesc. p.

Pentru dezvoltarea ideii. Zinveliu. civ. vezi I. Ed.128 Textul art. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. I. a modifica. Vointa juridica. Contractele speciale. op. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. element esential al contractului. M.129 4.127 Astfel.Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. Ed. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. Actami. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. Deak. 11 sau Fr. Dacia Cluj 1978 p.1.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta. Rarincescu. Asa fiind. citat mai sus. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie.p. civ. adica de a da nastere. 942 C. Pornind de la aceste precizari prealabile. Tratat de drept civil. BucureSti 1996. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile. 128 127 126 . totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv. 3. conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. 942 din C. p.2. cit. Filipescu. 19. II Bucureºti 1947 p. Vol. P. Curs elementar de drept civil român. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. Potrivit definitiilor date contractului. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”.

966 din C. . avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci. I. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii. Dogaru. Scaiul. 5 din C. trebuie coroborata si cu prevederile art. în S. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului. Ed. Curs de drept civil. civ. 132 C. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural. interpretarea art. 1?1958 p. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. Stãtescu ºi C.71.J. V. op. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv. campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat. nr. 127 . Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. caci este permis tot ce nu se interzice.C. Bucureºti 1986 p. ªtiinþificã. P. 33 ori A. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. 11. Bucureºti 1996 p. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept. 42. 130 131 In sensul acesta. Nashitz.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept. Cit. civ. Bârsan. intrucat potrivit textului. Gionea. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera.

134 Gh.. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc. 220 – 237 sau P. civ. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. civ. op. 146. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice. Ed. 135 C. dar si putinta de a constata ca in fond. 968 C. p.2. 1 – 3 din Decretul nr. op.134 In consecinta. Cit. Stãtescu ºi C. Beleiu. potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”. Cosmovici º. Bârsan.. Bucureºti 1989 p. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri. 188 – 191. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh.a. Vol. Cit. Cit.2.Referindu-se la cauza textul art. Clasificarea contractelor civile. Pag. potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. cit. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate. P. Academiei. op. care se individualizeaza prin caractere specifice. 969 din C. in insasi denumirile date acestor tipuri. 128 . consacrat de art.42. Tratat de drept civil.133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator.248. D. I Partea generalã. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4. Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda). Cozma op. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. M. P. Beleiu.

Dupa continutul lor. sau cel de ipotecã prevãzut de art. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. contractele pot fi consensuale.136 2. doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia.137 În dreptul nostru. G. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. 813 C. B. 136 129 . cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). civ. simpla lor manifestare de vointa. atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). 1772 din C. E. D. ad probationem. contractul de mandat. de regula este forma autentica. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. ci. civ. Dupa scopul urmarit de parti. solemne sau reale. Dupa modul de formare. Dupa corelatia existenta intre contracte. xxx A. respectiv: A. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. Au un asemenea caracter. constituie regula.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. 1. contractul de închiriere. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. sub titlu de exemplu. Dupa modul executarii. Potrivit primului criteriu general de clasificare. F. ceea ce fireºte. deci dupa modul de formare. majoritatea contractelor au un caracter consensual. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. C.

141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos. o contraprestatie. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. de depozit sau de locatiune. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta. Spre exemplu. 944 din C. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte. In ceea ce priveste contractele reale. 1.138 B. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale. 943 din C. mandat sau depozit. deoarece partile isi asuma obligatii. Dupa scopul urmarit de parti.”140 C. Potrivit art. civ. depozitul sau gajul. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci. Sunt cu titlu oneros. 1. de închiriere. contractele de vânzare. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga. deci realizarea unui interes patrimonial propriu. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. comodatul. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane. In consecinta. 130 . civ. Conform definitiei legislative data de art. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. fara ca acestea din urma sa se oblige. Dupa continutul lor. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit.139 2.3.

si contracte cu executare succesiva. cit. “nova negotio”. partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor. contractele pot fi principale sau accesorii. Dupa corelatiile care exista intre unele. Dogaru. 2. 2.2. uno ictu. fie sub forma unor prestatii succesive. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. op. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate. obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie. vezi I. p. F. Stãtescu ºi C Bârsan. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate. fara a se da ceva in schimb.Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee). op. 1. Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã. contractele pot fi numite si nenumite.143 D. Pentru detalii. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. Cit. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere). cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor. 131 . fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie).145 E. p. 1. Sunt nenumite.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte.74: C.

nu se poate sti. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. de a caror soarta juridica depind.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”. Evrika. 23 – 35. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti. depind. StAtescu ºi C. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã. contractele pot fi comutative sau aleatorii. În acest sens. cit. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. Spre exemplu. vezi I. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile. op. toate aceste elemente depinzand de hazard148.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. nici daca va exista castig sau pierdere. Bârsan. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul. Ed. 2. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. Brãila 1997 pag. Apostu. p. 146 132 . asa cum il individualizeaza art. 2. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. 149 În cazul contractelor negociate. G. la incheierea lui. Pentru alte dezvoltãri. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. C.1. In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea. Din acest motiv. 1. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros.

op. C. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb. civ.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. p.56. potrivit aceleiaºi concepþii. Civ. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. 2. obiectul ºi cauza. a obiectului ºi a cauzei licite. op. cit.a. cit. Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta. Art. Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. Art. 949 din C. Hamangiu º. p. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. ca de exemplu tranzacþia. Un obiect determinat sau determinabil. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. O cauza licita.de adeziune150. 150 133 .2. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor. Pentru ca contractul sa fie valabil. 4. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi. Bârsan.3. 3. vezi C. consimþãmântul ºi viciile sale. 4. . 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. Stãtescu ºi C. astfel incat capacitatea constituie regula. În acest sens. Condiþiile de valabilitate. 948 din C. 496. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. vezi. Capacitatea de a contracta.

Desi art. Ed. 155 C. 948 C. 134 . civ.155 Consimtamantul. precizeaza art. avocaþii etc. obiect si cauza. Bucureºti 1999 p. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. manifestata in exterior. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. b) persoana pusa sub interdictie. 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta.11 alin. 1 din Decretul nr. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art. si anume al celei “ce se obliga”. 950. Astfel.1308). caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. Potrivit art. S-a admis totusi. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti. 11 alin. 1309) etc. Fundaþiei “România de mâine”. O asemenea concluzie este fireste gresita. alaturi de consimtamant. atat in doctrina cat si in jurisprudenta. care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. judecãtorii.154 Pentru aceste categorii de persoane. 110 si urm. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. aarã de excepþiile prevãzute de lege (art.incapacitatea este privita ca si o exceptie. Altfel.2 din acelasi decret. Probleme speciale de drept civil. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare.1307). Din redactarea art. 31/1954. Turianu. unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului.

Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil. De asemeni. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni.156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. “ma oblig daca am chef!”). cu toate consecintele decurgand din aceasta. consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!). Dimpotriva. ( deci pentru a da nastere. fie intr-una tacita. “Per a contrario”. Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa. In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. 135 . Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare. din prietenie sau complezenta. (jocandi causa). pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. aºa cum este cazul actelor solemne. subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa.

cealalta parte n-ar fi contractat”. spre a face o persoana a contracta. se restrange la minorii care. . care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. Fireste. de la acest principiu exista si exceptii. . se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. sunt astfel.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere. Actiunea in anulare pentru leziune. civ. Potrivit art. fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui. fara aceste masinatiuni. “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. dolul. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. “Este violenta totdeauna cand.d o l u l sau v i c l e n i a. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta. i-a insuflat temerea. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract. 136 . care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. pentru a o determina sa incheie un act juridic. Potrivit art. sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”. acte juridice care le pricinuesc o vatamare. violenta si leziunea. caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. intrebuintate de una din parti. . civ. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. incat este evident ca.Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului. . Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant. 960 C. rationabila pentru dansa. d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. 956 C. asa cum este cazul actelor solemne.

Din aceasta prevedere. Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”. 518 158 Deºi art. civ. 57 . 18/1991). Ed. bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber. respectiv de a da. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private.159 .Obiectul contractului Textul art. Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. . fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise.60 159 La rândul lor. Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale. In acest sens vezi ºi M. Humanitas. rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. Apostu. conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”.sa fie in circuitul civil. dupa caz. Ed. Evrika Brãila 1998. In lipsa unei interdictii exprese. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. civ. la aceste categorii de bunuri. obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . In privinþa bunurilor viitoare. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). face excepþie succesiunea nedeschisã încã. adoptate dupã 1989. a face sau a nu face ceva.5 alin. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. 962 din C. precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”. Bucureºti 1997. 963 din C. Eliescu. Cu privire ). p. p. 2 din Legea nr.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art.sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. civ.sa fie determinat sau determinabil. anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil. numararii. Curs de succesiuni. neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. I. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil. 157 137 . ceea ce de fapt explica si prevederea din art. 963 C. 1 din Legea nr. muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc.

Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific.art. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila. ar mai putea fi incluse si altele.967 in urmatorii termeni.160 .509. codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: . Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege. civ. personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op.causa remota. 948 pct. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Turianu. 4 din C.sa fie moral. cit. 161 În categoria condiþiilor obiectului. p.sa fie licit. 968 din C. deci numai pentru un anumit debitor. “Conventia este valabila. adica pentru oricine. referitoare la caracterul licit al cauzei. prelevate in literatura.art. In structura cauzei exista doua elemente. Daca imposibilitatea este doar relativa. care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare. cit p. “ad imposibilium.. nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta. 160 138 . . 59). Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul. 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. respectiv scopul imediat. civ. cauza nu este expresa. op. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art. ca de exemplu autorizarea obiectului (C. cu toate ca. .sa fie posibil.art.161 Cauza contractului. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi. (causa proxima) si scopul mediat . Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” . deci. “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului. atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila.

Incheierea contractelor. * in contractele cu titlu gratuit. partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale. contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. Bucureºti 1996 p. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea. Drepturi reale. licita si morala. * in contractele reale. insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. Ca si obiectul. care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga.Scopul imediat. cauza contractului trebuie sa existe. Legislaþ ie Ed.4. Drept civil. sa fie reala. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. insusirile sau nevoia unui lucru. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului. Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. 139 . Aceste conditii sunt consacrate de art. scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). 126 . ce tine de caracteristicile unei prestatii. Anterior acestei imprejurari. calitatile unei persoane. All. nelicita nu poate avea nici un efect” 4. scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite. Obligaþ ii.M. de altii negociere163. 966 din C. civ. care precizeaza ca “Obligatia fara cauza. stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). Cosmovici.2. o perioada numita de unii autori precontractuala162. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. fondata pe o cauza falsa. De cele mai multe ori.

Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract. 164 În acest sens. uzitate mai ales in domeniul comertului international165. Bucureºti 1998 pag. mai multe faze.211. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. Georgescu. In privinta acestei etape precontractuale. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant. A. mijloace circulante etc.10. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. Galaþi 1992 pag. totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative.). 3. in unele situatii. oferta de a contracta. Urs ºi Sm. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. respectiv: 1. Contractele de comerþ exterior în dreptul român. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. acceptarea. S. “scrisoare de intentie” sau “protocol”. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. Oscar . negocierile precontractuale. Negocierea afacerilor. I. Junimea Iaºi 1977 p. 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. 2. Macovei.91 – 120. astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii. 140 . Ed. Anterior momentului incheierii contractului. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). Porto-Franco. II. fond de marfa.concepute. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I. Ed. Drept civil. drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. Angheni. Print. T. Ed. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4. Drepturile reale. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare.

Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. exprimata fie in scris. Lumina Lex. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. Fiind prima manifestare de vointa. p.166 B. fiind o latura a vointei de a contracta. ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor. op. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. 167 Pentru definiþia comunã. p. paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. 166 141 . vezi P. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener. p. 142 . Este si motivul pentru care. 1.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract. Mic dicþ ionar juridic Ed. Angheni. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. (I. 211). vezi ºi Vl. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. fie verbal. deci a consimtamantului. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. cit. Stãtescu ºi C. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. adresata unei persoane determinate sau publicului. 58. exprimata in scris sau verbal. Hanga. cit. Bârsan. În acest sens. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. cit. op. -nascuta din uzante-. aceasta poate fi expresa sau tacita. exista obligatia. Bucureºti 1999 pag. Urs ºi Sm. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. op. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale.pentru incheierea unui contract.127. S. Totodata. Cosmovici. M. 169 C. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului.

daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. Ed. desi contractul a expirat. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. Bucureºti 1993 p. 45. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia. Lumina Lex.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc. Deak ºi St. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã.114 171 Alain Benabent. 1437 din C. 87 . Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar. etc. ã 170 142 .121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art. Les obligations. p.)170.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc. imprejurarea ca.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant. Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L. Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului. Intr-o asemenea abordare. Ed. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului. posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale. Droit civil. vezi Fr. civ.

M. Introducere în dreptul civil. 102 – 110. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. Ed. Beleiu op. 215. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. 117 . All. cit. dupa cum urmeaza: 1. 3. Bucureºti 1996 p. op. deci poate fi revocata de catre autorul ei. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. Angheni. cit. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea. p.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. “Per a contrario”. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei.178 174 143 . Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. ea nu este producatoare de efecte juridice. serioasa si constienta. Cosma op.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. Oferta trebuie sa fie ferma. P. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia. Oferta trebuie sa fie neechivoca. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh. 173 Sm. Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului. cit p. 3. 2. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. Forta obligatorie a ofertei. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. sau D. 2. Oferta trebuie sa fie reala. Cosmovici Drept civil. p. oferta facuta in gluma.

trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. 1. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. Angheni. 2. Or. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. pag. S. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. Daca oferta a ajuns la ofertant. constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. Urs ºi Sm. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. 213. Intr-o asemenea abordare insa. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. op. chestiunea trebuie rezolvata nuantat. b) daca oferta este fara termen. cit. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. Sub titlu de exemplu. 176 I. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. 144 . Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata.

promisiunea bilaterala de contract (antecontractul). Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. D. In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. contractul de rezervare etc. in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. sa incheie in viitor un contract. Ca si oferta. aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. clauza de mono pol. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . expresa ori tacita. ACCEPTAREA. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. Intr-o asemenea ipoteza. Astfel. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. Spre deosebire de oferta. Ea poate fi deci verbala sau scrisa. clauza de exclusivitate. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. pactul de preferinþ ã. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului. Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii. important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare.C.

civ. com.179 b. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica. c. Romfel. p. . “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R. Bucureºti 1994 p. oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic. Bârsan. 64 Potrivit acestui text. Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art. 146 . caci simpla tacere a locatorului. Stãtescu ºi C. a modifica sau a stinge un raport juridic civil. 39 din C. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta..178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari. cit. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. op. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare. Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere.67.a) exista o prevedere a legii in acest sens. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda. 1437 din C. 1. Petrescu. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. de exemplu. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit.

catre acel artist. ea poate fi acceptata de oricine. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. cel al emisiunii sau declaratiunii. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. respectiv: a) Un prim sistem. daca oferta se adreseaza publicului. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. acelasi caracter il conserva si acceptarea. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata. realizandu-se in acest fel acordul de vointa. d. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. contractul se incheie prin corespondenta. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. In a doua ipostaza. 3. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. 2. In fiecare dintre acestei situatii. 2. contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. Dimpotriva.Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. deci a realizarii acordului de vointa. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 . contractul se incheie prin telefon. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor.

ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului.primind-o isi exprima acordul. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. 148 . Sistemul este si inutil. in realitate aceasta abordare este deficitara. Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. or. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei. chiar fara a-l mai comunica ofertantului. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. Desigur. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte.

op. 66. 2. În acest sens. spre a evita încheierea contractului. cit. Bârsan. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1. com. ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. 181 149 . practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art.M. C. S. terenul trecea în proprietatea statului. cit. op. Ãstfel. contractul se considera a fi incheiat. In functie de acest moment.58 ºi 59/1974. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. Angheni. 182 În sensul acestei opinii. I. cit.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. P. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. Pe de alta parte. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. Urs ºi Sm. op. existã posibilitatea ca ofertantul. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. Confruntata cu cele patru sisteme.Obligaþii… p. 3. Potrivit acestora. Stãtescu ºi C. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. 35 din C. 131 Deºi pare cea mai completã. p. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi. pag.Cosmovici. 180 În acest sens. Odata determinat.

daca contractul se incheie prin telefon. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul. 2 din Decr. 3. 6. caci in acel loc este receptionata acceptarea. poate fi intentatã potrivit art. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. . Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: . locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile. 7. 5. . potrivit principiului ”the proper law of the contract”186.daca partile contractante sunt prezente. 202. locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii.cand contractul se incheie prin corespondenta. locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti.4. Potrivit acestor reguli. momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional. Popescu. In cazul ofertei publice. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat. Potrivit art. 150 . R. Bucureºti 1994 p. 167/1958 în termen de trei ani. Romfel. vezi T. In egala masura. . In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. Drept internaþ ional privat Ed. 9 alin. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor.

Odata incheiat. 969 – 985. Naþional.civ. Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã. Ciobanu. in cererile privitoare la obligatii comerciale. Pentru critica acestei confuzii. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”. Europa . vezi V.4 din C.C. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187. Bucureºti 1997 p. 188 C.10 pct. civ. Vlachide. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. p. Apostu. Ed. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã.. fãrã a le disocia. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului. ori a transforma.97. Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. Naþional Bucureºti 1996 vol. In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului. 969 din C. Efectele contractului.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. op. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti.2.425 sau I. Ed. M. unui raport juridic obligational. 73 187 151 . 516.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã. Forta obligatorie a contractului si anume: .obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante.5. 4. vezi P. Hamangiu. . 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art. II p. Nova Bucureºti 1994 Vol. caci art.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti.proc.I p. cit. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art.

De aceea. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale. 977 – 985. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret.Obligaþiile. În ultimã analizã. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. In al treilea rand.) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . deci pot fi executate fara nici-o dificultate. 190 152 . C. interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. Eremia. Cosmovici. Ed. intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice.154).190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. In al doilea rand.Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. Bucureºti 1998 p. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970. M. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice. cit…. vezi ºi P. Interpretarea juridicã.n. p. 23 – 31. op. În privinþa celor dintâi. All. care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar. (În acest sens.

fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. Hamangiu. Teoria obiectivã. pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general.Prioritatea vointei reale a partilor.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. De altfel. Acest sistem este propriu dreptului latin. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte. cit. aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure. efectele subintelese ale contractelor. 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. adeseori imposibil de cunoscut. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. unasubiectivã ºi una obiectivã. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. p. Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. vezi C. 192 153 .REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor. In opinia unor distinsi autori. Potrivit teoriei subiective. eventual prezumate. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ. precizand in art. porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. In functie de obiectul de reglementare.. 519. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. 193 În acest sens. a voinþei reale sau interne. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor. op. . (a voinþei declarate). A.

vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite. p. În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. Angheni.195 Asadar. Totodata. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. Pe de alta parte. 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194.71 sau I. pe cat de rezonabila pe atat de utila. op. cit. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. 154 . in functie de propriile-i nevoi sau interese. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii. Daca. Bârsan. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. tratativele sau negocierile purtate etc. interne. revine partilor ce o invoca. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale. pana la proba contrara. Stãtescu ºi C. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. fie cu unele de natura extrinseca. op. dimpotriva. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. 222. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze. Urs ºi Sm. 195 196 În acest sens.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. C. O asemenea limita. cit.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”. p. o constituie cauza actului juridic. precum circumstantele incheierii conventiei.

198 B. (unul real.. 970 alin. Spre exemplu. civ. Alcatuind un tot unitar. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. civ. cit. 72. 981 C. O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. In acest 197 198 C. Stãtescu ºi C. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. civ. ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte. Bârsan. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. 155 . atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art.197 2. p. adevarat si unul simulat. Textul art.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate. neadevarat dar aparent). ce echitatea. 2 din C. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. 1511 alin. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice. 1 din C.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. op. dar la toate urmarile.

civ.). codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: .dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art. 983 din C. . contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”. Pentru astfel de imprejurari. 984 C. 978 C. precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele. “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. civ. .). Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce. . civ.conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta. civ. 156 . Aceeasi idee este preluata si de textul art.). . consacrat de art.).). 980 C. civ. Alte reguli de interpretare. Sunt indoielnice. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art. iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art.985 C. civ. civ.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect. Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”. sunt confuze sau greu de apreciat.). art. legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: .in cazul indoielii. 969 din C.termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art. civ. In afara de regulile aratate si grupate mai sus. acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri. 982 din C. 973 din acelasi cod.sens. 979 C. 2. nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art.atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia.

b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. impersonalã ºi cu aplicare repetatã. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. b) la fel ca ºi legea. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”. care confera in ultima analiza certitudine. 199 157 . Fiind o consecinta naturala a consensului partilor. contractul nu poate deroga de la lege. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri. Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. 969 C.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. (pentru dezvoltãri vezi P.75). Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste. p. De altfel. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului. unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri. etc. pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie. cit. civ. A.C. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”. c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. Vlachide. Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”. cea de buna voie. etc. Dispozitiunile art. op.

p. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. 158 . civ. nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala. Totusi. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art. 1010 C. 1616 din C. 1552 si 1556 din C. civ.) ori a contractului de depozit prevazut de art. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. Nimic nu s-ar opune desigur. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual. civ. asa cum este de pilda donatia. vezi D. civ. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. 277. civ. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. a mandatului (art. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. Cosma op. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala. actul juridic în totalitate. potrivit principiului simetriei. sub titlu de exceptie. 1436 alin. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. Pentru dezvoltãri. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). cit. ci însãºi obligaþia. Cu alte cuvinte. 200 Din textul art. civ200. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. Este insa posibil. 1010 din C. 2 din C.). “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor.969 din C.

Moartea unei asemenea persoane. exista si imprejurari in care incetarea. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. 3. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. care are valoarea de principiu de drept201. civ. dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen.In afara de cazurile prevazute mai sus. civ. efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate.1563 alin. 2 C. ci de cauze extrinseci.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. Sub titlu de exemplu. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant. 973 din C. regula prescrisa de art.). B. modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei. 2. Pe durata persistentei unor atari imprejurari. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. viscol sau inghet. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. 159 . independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. Asemenea modificare a duratei contractului. Pot constitui asemenea imprejurari: 1.

opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti.invocarea contractului fata de un tert. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa. in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator. 160 . pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. Vanzarea unui bun spre exemplu. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice. Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. contractele desi produc efecte numai intre parti. carora deci conventia le este opozabila. Raspunzand unor nevoi sociale. ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate.persoane. indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. Asadar. Definind in cele din urma opozabilitatea. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte.202 Inteleasa in aceasta maniera.

cit. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. Cosma. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. O asemenea operatiune juridica este simulatia. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . civ. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. 1. op. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract. care cauzeaza altuia prejudiciu. precizeaza ca “orice fapta a omului.. Cat despre probatiune. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract. Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. Simulatia. el are pentru terti semnificatia unui fapt. neadevarata. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic. vom constata ca acesta este faptul juridic. 386 161 . In ceea ce priveste responsabilitatea civila. create de lege. p. intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. raspunderea civila va avea un temei delictual. 998 din C. Exista fireste si exceptii. 202 D. caci art.un contract public numit si aparent.

atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura.Contractul aparent poate fi fictiv. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. care in realitate nu exista. Cosma.un contract secret. mascandu-l insa intr-un alt contract. are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. care corespunde vointei reale a partilor. * ea poate fi partiala. op. cit. 162 . Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil.Contractul poate fi deghizat. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte. vezi D. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. p.. Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii. .396 ºi urm. termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului. 1175.204 In concret. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. . cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti. incheiat anterior sau concomitent cu cel public. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. numit si contrainscris. La rândul ei. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala. In functie de efectele acordului simulatoriu. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract. Ea este relativã. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice. Contractul secret.

precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. . caci art. in mod constient. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret. ambele parti din contractul aparent urmaresc. pentru ca acesta nu le este opozabil. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 . producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil. ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie. inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. . Persoanele interesate.tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: .actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor.asemenea forma de simulatie. daca este cazul. au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. Desi singurul contract adevarat este cel secret. Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. 1175 din C. Efectele simulatiei se produc insa diferit. caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. Proba si efectele actiunii in simulatiune.daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. civ.

se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat. Este posibil ca intre parti. devenit public. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã. in masura in care tertilor le profita actul aparent.juridice. Fireste. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. desi nu au participat la incheierea contractului. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct. Fireºte. deci a actului secret. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza. care sunt straini de contract si de efectele acestuia. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. nemijlocit. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. pentru anularea sau revocarea acestuia.206 2. denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care.205 Pentru a obtine castig de cauza. dar pentru alte considerente. si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam. 205 164 .

Asa cum am mai precizat. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a. se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale. Ed. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. Bucureºti 1999 p. 78 sau Gh. In sensul demersului nostru. Humanitas.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. Scorpio 78. care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. succesorii universali sau cu titlu universal. avanzii cauza. 13 . care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor. Bârsan op. Actami. 12 . Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. Ed. Moºtenirea legalã. vezi M. 11 .35 209 În acest sens vezi C. Dreptul la moºtenire. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. Spre deosebire de succesorii universali. Bucureºti 1994 p. Stãtescu ºi C. Deak. p. caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209.25 165 . Ed. Fata de aceasta constatare. cit. Botea Drept civil. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor. vezi Fr. datorita raporturilor nascute intre ei si parti. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. Eliescu Curs de succesiuni. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. b. Bucureºti 1997 p.

“cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. Neavand asadar o garantie reala. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. civ. 1441 din C. cit. Astfel. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. Apostu. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale.privinta acestora. Ei isi pot totusi satisface creanta. atunci cand aceasta a devenit exigibila. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. vezi ºi I. mobile sau imobile. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. c. In aceasta privinta insa exista si exceptii. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. 1718 din C. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. prezente sau viitoare”212. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. De exemplu. Pe de alta parte. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. 8 211 166 . potrivit art. civ. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. Conceptul de gaj general este exprimat de art. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. op. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. dacã locatorul vinde lucrul închiriat. dar cu datã certã.

Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. 3. Cat despre obligatii. prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. Acestora insa.Spre deosebire de succesori insa. civ. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. In concret. fie pe cea a actiunii in simulatie. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. a). 167 . caci.Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. 975 C. este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii. cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul.

Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. intrucat in realitate. debitorul isi asuma el. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. Daca tertul nu contracteaza. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. o obligatie. 3. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. Potrivit acestui text însã. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. va incheia in viitor un contract cu creditorul. chiar si promitand fapta altuia. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. Asa cum bine se poate observa in speta data. 2. obiectul promisiunii nu s-a realizat. care. totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. Textul art.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. personal. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. dar dacã îl acceptã. va adera sau va ratifica un astfel de contract. fiind prezumata culpa debitorului. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 .

obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. cit. numita stipulant. insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. numita tert beneficiar. Angheni. Intr-o astfel de eventualitate. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. tertul devine creditorul direct al promitentului214. b). se obliga fata de alta persoana. Pe de alta parte. op. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate.230 169 . sa execute o obligatie in favoarea altei persoane.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. Spre exemplu. asa cum este promisiunea faptei altei persoane. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort. In acest fel. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. Urs ºi Sm. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. p. constituie o autentica exceptie. promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului.

stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. destinatarul fiind un tert beneficiar. In acest exemplu. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. o alta specie o constituie donatia cu sarcini. Dreptul transporturilor. “Pax Aura Mundi”. Filip.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. obiectul determinat si cauza licita. in fapt un tert beneficiar. Partea generalã. p. 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. Galaþi 1997 p. asiguratul este stipulant. expeditorul convine cu transportatorul. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. este cert cã se va naºte. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. Prin acesta. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. . C. Stãtescu ºi C. Ed. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. cit. Dreptul transporturilor. (În acest sens vezi ºi Gh. ca orice alt contract civil.desemnat de catre asigurat. In fine. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. Pentru a fi valida. 83. În sensul acestei idei. Cãlin. 2. vezi A. op.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. Bucureºti 1997 p. privitoare la capacitatea partilor de a contracta. valabilitatea consimtamantului. 215 170 . pe langa cele generale. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract. cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. Bârsan. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura.

Din momentul incheierii contractului. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei. 171 . Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. 218 Spre exemplu. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. acesta nu are o alta actiune. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. Cu toate acestea. In virtutea acestora.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. La randul sau. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. indiferent daca il accepta sau nu. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. stipulantul poate pretinde daune interese. desi tertul este strain. In caz contrar. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. acesta se poate comporta ca atare. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. In caz de neexecutare. Devenind creditorul unei obligatii. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. Raporturile dintre stipulant si promitent.

achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. subscriitorul politei. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. creditorul dispune ca la moartea sa. iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. potrivit careia. Apoi. intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. Totusi. aceasta ar deveni caduca. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. Pe de alta parte. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar.Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. beneficarul. intr-un contract de asigurare asupra vietii. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. creditorul. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. 172 . ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. creanta va trece in gajul general al creditorilor. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati.

Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. cit. 10 din Legea nr. Potrivit art. salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. p. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca. I. Angheni op. Un asemenea acord. 157. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni. p. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. 220 În acest sens. Evrika Brãila 1997 p. Bârsan. Urs ºi Sm .235 sau P. reprezentanti sau avanzi cauza. C. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220.89. Fiind un contract cu caractere juridice proprii. privitoare la conditiile de munca. op. c). Ed. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. cit. p. Stãtescu ºi C. Nistor. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. Obligaþiile. Contractul colectiv de muncã. 130/1996. grupurilor de unitati.Fata de toate aceste pozitii. 7 – 9 173 . M. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. Cosmovici op. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. cit.

Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al . dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.Sectiunea 4. 1000 alin. Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”. pentru fapta altor categorii de persoane (art. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita . ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. Raspunderea pentru fapta proprie (art. civ. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. 1003 din C. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. 998 – 1002. 1000 – 1002). art. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. 998-999 Cod civil) si 2. 1 si 1001). art. 999 Cod civil. care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea.3. precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. 998 Cod civil. Definitia data de art. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. Astfel. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. In fine.

1000 aliniat 4 Cod civil). obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. susceptibil de evaluare in bani. De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. De asemeni. 3. in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. edificii si animale. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art. Acestei sanctiuni. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art.1000 aliniat 3 Cod civil). Ea are in primul rand un caracter patrimonial. 1003 Cod civil).minori (art. de natura civila. 4. pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. 1000 aliniat 1 Cod civil). • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. 1000 aliniat 2 Cod civil). care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita.Raspunderea pentru lucrari. caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica.1. 1002 Cod civil). i se poate adaoga si una de sorginte penala. 175 . Pe de alta parte.3. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art.

stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. p. preventiv si unul sanctionator propriu zis. adeseori de natura pecuniara. 173. cat si la cel al constiintei publice. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. Vasiliu º. 224 În acest sens ºi C. Stoica. Bârsan. ca orice forma de raspundere juridica. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. vezi ºi O. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. 85. Ed.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru.223.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale. Ed.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. Aceasta functie are insa un caracter relativ. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. Partea generalã. In acest fel. cit. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective.. Drept penal. Didacticã ºi Pedagogicã. vezi ºi T. op. Codul Penal comentat ºi adnotat. Bucureºti 1976 pag. 214 din C. cu un grad sporit de generalitate. pen. Partea specialã. Functia educativa. aceasta are un dublu rol: unul educativ.a. Stãtescu ºi C.137 176 . (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui.

Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea. a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual.Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent. A. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: . Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora. Asa fiind. . intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri.Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. DEOSEBIRI: 1. deci o infractiune (nullum crimen sine lege.. asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte. Este si 177 . nulla poena sine lege). .Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica.Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite. Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii. caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala.

pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune.. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod.Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale. 181 din C.Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. t 225 178 . Individualizarea judiciarã a pedepselor. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art.100 227 Potrivit art. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. pen. 2. În acest sens vezi C. Cu toate acestea. Daneº ºi V.184 din C.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni. 72 alin. Obligatia de despagubire subzista integral.Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite. 140. Bârsan.. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã. pen.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii. cit p. Dimpotriva. Papadopol. Stoica. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile. pen.227 4. op.225 3. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa. Stãtescu ºi C. cit p. Bucureºti 1985. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant.226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. 1 din C. vezi O. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã. Ed. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi. vezi ªt. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite. Pentru detalii. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator. op..

. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal. pen. prezumtia de discernamant. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal. dupã caz.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. asa cum precizeaza dispozitiunile art. Fireste.228 6. cel pagubit se poate adresa instantei civile. 3 din Decretul nr. Dimpotriva. ªi aceste împrejurãri însã. non datur recursus ad alteram”. care dispune. In materie penala. 99 din C. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate. încetarea procesului penal. de catre instante diferite.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. 5. raspunderea penala nu poate fi negociata. 25 alin. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni.. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul. prin consens. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere. potrivit principiului “electa una via. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant. trebuie constatate tot de cãtre instanþã. 179 . iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca.

). pen.in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal). b din C. cu precizarea facuta de art.2 din Decretul nr. B.proc. 5. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. pen. . in ceea ce priveste existenta faptei.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile.proc. proc. f din C. 10 lit. 10 lit. b/1 din C. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat. 129 din C. fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229. a faptuitorului si vinovatiei acestuia. Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate. 10 lit.167/1958. 8 alin. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani.. necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art. . 8. pen. autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege.). Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale. de principiul disponibilitatii. cursul si intinderea termenului sunt diferite. pen. 10 lit.sub aspectul prescriptiei extinctive. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art. Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. e din C. pen.).).proc. dacã a 229 180 .proc. Pen.proc. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art.). În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art. 10 lit. d din C. procesul civil fiind guvernat. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii . in privinta existentei faptei. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. printre altele.

fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop.In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala.Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale.proc.ambele sunt forme ale raspunderii civile. temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala. care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art.). Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu. 32/1954). (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste). b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare. h din C.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor. . culpa. caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala. 10 lit. spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art. . pen..) 181 . pen. 10 lit.ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu. Din aceasta deosebire. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.. 3.ASEMANARI: 1. Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate.ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita.proc. nr. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: . g din C.. 25 din Decr. 2.

Culpa nu este definita de legea civila. 4. civ.. a le reparer” 182 . deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi). francez. Asa cum rezulta din dispozitiile art. . creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata. spre deosebire de raspunderea civila contractuala. 1382 din C. 999 Cod civil.legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie.3. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230. inactivitate.existenta unui prejudiciu. ori dintr-o abtinere.raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata.2. B. neglijenta sau imprudenta. oblige celui par la faute duquel il est arrive. tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte.. 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu. C. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme. 230 ªi in acest caz.existenta unei fapte ilicite.. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. qui cause a autrui un dommage. O precizeaza textul art. legiuitorul român a preluat integral textul art. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A. Generalitati Art.Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale.

vezi I. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. . op.existenta culpei. comisa printr-o inactiune. fie cu intetie. Fapta ilicita Fapta ilicita. dar savarsita fara culpa. constituie fapte ilicite comisive. fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane. 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale. caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs. In stransa legatura cu existenta culpei. poate fi definita ca orice fapta prin care. p. constituie o fapta delictuala omisiva. fapta a fost comisa in legitima aparare). Filipescu. Fapta ilicita poate fi comisa. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: . cit. Asa fiind. Astfel. fie din culpa.P. faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. exista si o alta conditie subsidiara. cauzatoare de prejudiciu. Dimpotriva.D.. fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane. capacitatea delictuala. asa cum am mai precizat. 111 183 . Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. incalcandu-se o norma juridica.fapta poate fi ilicita.

raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234.este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. . b.. 184 234 În acest sens. op. care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare). ori ocrotirea unui interes general. daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii.103 184 . Demetrescu. . Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului. imediat si injust (deci lipsit de temei. Bârsan. obstesc. Sm. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila.apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233.este material.Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. 232 233 În acest sens. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. . O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a. Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1. p. p. p. Negru ºi P. cit.115 C. Angheni. vezi V.Starea de necesitate. . integritatii corporale sau a sanatatii altuia. op. cit.pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general. 2. op. c. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. cit. O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare.Legitima aparare. Stãtesci ºi C. . direct. care nu puteau fi altfel proteguite. d.

potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”. cit. . Beleiu. chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. sau a ordinului superiorului.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. concurenta comerciala loiala. Cu toate acestea. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel.3.Exercitarea unui drept. exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. 1 p. . Ciobanu op. oricat de pagubitoare ar fi ea). op. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. vol. M. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art. 4. 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. distruge usile de le intrare. 321 185 . Exercitiul normal al dreptului subiectiv. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. Gh. superior intereselor particulare infrante. 78 . Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. In principiu. cit p. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. V. Este spre exemplu. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. In mod firesc.79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale.

237 În privinþa prejudiciului moral. C.5. . Ed. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. corporal sau moral238. vol.Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. 94 186 . Acest efect poate avea un caracter patrimonial. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. Bârsan op. p. vatamarea integritatii corporale. Droit civil. Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. p. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. Stãtescu ºi C. cit. op. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. cit. În acest sens. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. acesta poate fi material. distrugerea unor bunuri. Les obligations. Mementos Dalloz Paris 1993 p. Gerard Legier. I. Spre exemplu. Angheni. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire. literatura de datã recentã îl recunoaºte.182 238 Pentru detalii. Urs ºi Sm. decesul sustinatorului legal etc. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. cit. P. 2 p.115 sau I. 167. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. Filipescu op. Este material. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata.

Angheni. a unor atingeri aduse onoarei. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. Filipescu. Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. Vlachide. op. 103 187 .P. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib. dec. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri. p. P. cit. op. C. dec. De pildã. acestea trebuie reparate. prin care i s-a produs o incapacitate de munca. G.(M. Nr. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245.2132/1985 în RRD nr. pas d’action!)244. cit.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. permanenta sau temporara apreciabila in procente239. cit. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. Constanþa. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. citat de I. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel. 242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. 44 245 Sm. 118) 244 P.9/1986 p. Culpa. pen. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. Se cuvin înaceeaºi opinie. La randul lui. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T. p.S. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei. op. Rarincescu. Filipescu. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat. In general. cit. 791/1985 în RRD nr. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita. II p. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii. p. op. vol. pen.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter.2/1986 p.(I.

nr. poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. Academiei.S. Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane. caracter ce rezulta din continutul art. Rãspunderea civilã delictualã.Prejudiciul trebuie sa fie direct. cuantumul despagubirilor acordate esalonat. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1. 34 248 246 M. Bucureºti 1972 p. 3. “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba.Prejudiciul trebuie sa fie cert.in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. Eliescu.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. 1086 Cod civil. pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. 16/25 iulie 1964 în C. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. In mod exceptional. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit. Spre deosebire de prejudiciul viitor. 95. Spre exemplu. de îndrumare a T. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”). repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc. care desi se refera la raspunderea contractuala. sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei. sub forma unor prestatii.D. Mai mult decat atat. . 2. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea. . a se vedea ºi Dec. .Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. cand dauna viitoare se va consuma succesiv. asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. periodice poate fi modificat247. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. Ed. constituie o norma generala a raspunderii civile. 188 . 1964 p.

Prejudiciul material include. prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. 129 189 . prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. . care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial.Prejudiciul trebuie sa fie personal. 1084 Cod civil. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). cat si de natura morala. atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite. vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc. p. In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun. Obligaþiile. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. cit. 249 E.Prejudiciul este asadar direct. 4. caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. asa cum precizeaza art. Ori. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. Safta-Romano. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. op.

de îndrumare nr.D. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale. Un asemenea efort (traductibil spre exemplu.). poate fi evaluat si trebuie reparat. La fel. p. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250. P. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett. 1952 – 1954. De asemenea. VII din 29 decembrie 1952. desfigurarea. Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. op. Filipescu.Multa vreme. institute de ocrotire ori recuperare etc. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. p. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. 117 190 . instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral. Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). art. Spre exemplu.25 I. în C. 11 alineatul 2 din Legea nr. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene. Bunaoara art. cit.)251. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale.

ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie. “ubi lex non distinguit. ca un raport dintre cauza si efect.G. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). caci. de catre instanta judecatoreasca. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii. 252 191 .concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale. o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap. au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii. nr.08. 998 si 999 Cod civil. Pe parcursul transportarii sale la spital. sigura si necesara. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere. (Spre exemplu. la decesul victimei. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata.1994 care se referã la daunele materiale. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada.47/29. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. In speta. de la caz la caz.

p.Pe langa aceste conditii generale. ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. ce pot contribui la producerea prejudiciului. . cit. El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului. 2.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254. 4. In acest sens. intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. .fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1. 190 192 . op. Bârsan. Sub acest aspect specific. 253 C. . Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. Nu intereseaza toate conexiunile posibile. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. Stãtesci ºi C. deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. Spre exemplu. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor.in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. 3. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. . ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253.raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. concretizata printr-un prejudiciu. raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate.

conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei. fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). vezi Gr. In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). 215 193 . Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. Didacticã ºi pedagogicã. El implica libertatea de vointa. care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. altfel spus daca are capacitate delictuala. Moldovan. Ed.Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. t Teodoru ºi L. atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. de vointa. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. Bucureºti 1979 p. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. Drept procesual penal. reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. Indiferent de gravitatea sa. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. dar si un factor volitiv.

prejudiciul. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata. a animalelor ori ruina edificiului. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255.In privinta capacitatii delictuale. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului. opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila. fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune. 194 . Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. legatura cauzala. Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. vinovatia si discernamantul faptuitorului.

In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau. Ed. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). mostenirea se transmite potrivit legii. Totodata. succesiunea se numeste testamentara. de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu. precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament. defunct. Enc. Beleiu. De aici.CAPITOLUL V. in vreme ce in cazul succesiunii legale.1. 9 195 . prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba). nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. p. 255 256 Pentru detalieri. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa. D. 1982.1.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. Cãrpenaru. Gh.256 sau cand desi defunctul a lasat testament. Daca transmiterea se face in temeiul unui testament. 302 St. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. B ucureºti. Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). ªt. Dreptul de moºtenire. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. cit. op.. dispunatorul se numeste testator. p.

însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). defunctul a lãsat testament.2. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. Prin succesiune se transmit atat activul. Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice. indiferent de felul ei. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. se numesc succesibili. dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. constituie momentul deschiderii succesiunii. in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. 257 Spre exemplu. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca). 5. Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. Transmiterea mostenirii. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale. “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. In vreme ce primele constituie activul succesoral. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. locul deschiderii succesiunii este cel din tara. prezinta importanta nu numai data. In egala masura. 196 . si legatari in cazul succesiunii testamentare. are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1.Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”. neavand asadar relevanta locul unde a decedat.1. cat si pasivul succesoral. ci si locul deschiderii succesiunii. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala. Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii.

p. 259 258 197 .260 Fr. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular). Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. Deak. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului.259 3.Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2. Bucureºti 1994. 3. Succesiunea este o transmitere unitara. Cãrpenaru op. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. 4.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil. D. neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. Succesiunea este o transmitere universala. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica. Ed. (cu titlu universal). 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile). precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. cit. Potrivit acestui text.258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui. Moºtenirea legalã. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor. Actami. Altfel spus.Sa existe la data deschiderii succesiunii. legiuitorul a instituit prin art. Conditiile cerute pentru a mosteni. caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. deci ca o universalitate juridica. 103 – 104. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau. p. Pentru ca o persoana sa poata mosteni. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral. 61 din C.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

Elementele Dreptului civil. Ed.. D. Bucuresti 1969. si Luburici M. Bucuresti. Carpenaru St..B. Ceterchi I. A. Drept civil. vol. T.. Carpenaru St. Ed. Carbonier J. Cosmovici P. “Pax Aura Mundi”. 17. Bucuresti. 27. Scorpio 78.L. Bucuresti. Cantacuzino M.. 14. Cosmovici P. Botea Gh. Procedura partajului succesoral. Carpenaru St. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare.. Atlas Lex. Dreptul transporturilor. 19. Drept civil.. Dreptul la mostenire. National Bucuresti 1997. 22. Academiei. 202 . 26. 1996. Ciobanu V. M. Polirom Iasi 1997. 15. Teoria generala a actului juridic civil.L. Bucuresti 1999. Craiovan. Capatana O.. 1996. Ed. D. Droit civil. 1989. Bucuresti 1996.U. Cartea Romaneasca.L. Tratat teoretic si practic deprocedura civila. Academiei. Bucuresti. 18. A. Bucuresti. Ed. Introducere in dreptul civil. M. Ed. Paris. 1991. I. Ciuca V. Calin A. Societatile comerciale.. Ed. Stiintifica.. Bucuresti 1989.. Cosma D. 1994. Partea generala. 1956.. M. All. Ed.2 Ed. D. Galati. Tratat de drept civil. 20. 16. Boroi G. Tratat de drept civil. Ed. 1980. Carpenaru St. Dreptul comercial roman. si I. Ceterchi I. si Radescu D. 24. Lumina Lex. 1993. vol. Introducere in teoria generala a dreptului. Ed. 23. Ed. Codul de procedura civila comentat si adnotat. Partea generala Vol.. All.. Ed. 21. 28. D.. Ed.13. Bucuresti 1921. Bucuresti 1993. Partea generala.L. Bucuresti. Teoria generala a statului si dreptului.. 1 Ed.. 25.

Bucuresti 1972. Fekete Gh. Ed. Ed.. Bucuresti 1994. Demitrescu P.. Cosmovici P. Actami.I si II.. Bucuresti 1969. 1984. Tratat de drept civil. 33... Partea I-a. Academiei . 42. Deak Fr. 32. Deak Fr. Eliescu M. Ed. Costin M. Obligatii. Ed. 37. Ed. Contractele speciale. si Apostu I. Contractul. 38. Ed. 43.. National. Actami. Mostenirea legala. Curs de succesiuni. Dogaru I. Drept civil. Teoria Generala a obligatiilor.. Bucuresti 1984. 31. s. 1998. Bucuresti 1994. Marile institutii ale dreptului civil roman. a. 36. BucureSti 1996. Mostenirea testamentara. Deak Fr. Elemente de drept public si privat. 39. 40. Curs de drept civil. Daghie V. Ed.. 34. Consideratii teoretice si practice. 41. Lumina Lex. Craiova 1983. Bucuresti. Bucuresti 1998. Deak Fr. 203 . si Carpenaru St. transmiterea si imparteala mostenirii. 45. vol. s. Ed. Ed. Interpretarea juridica. Eremia M. Drept civil. Bucuresti 1966. Cluj Napoca.. Ed. Dogaru I. Didactica si pedagogica. 35. Dreptul obligatiilor.a. Deak Fr. Ed. Ed. Bucuresti 1960. Academiei. Bucuresti 1996. Legislatie. Dacia. Bucuresti 1993. Ed. Drept civil. Valentele juridice ale vointei. Humanitas. Raspunderea civila delictuala. Eliescu M. All. 44.. Contracte civile si comerciale.29. Actami. 30. si Zinveliu I. Ed. Drepturi reale. Dictionarul explicativ al limbii romane. Didactica si pedagogica. Eminescu Y. Bucuresti 1997. Ed. Scrisul romanesc. Ed. Stiintifica. C. Subiectele colective de drept in Romania. M. Academiei. Teoria generala a obligatiilor. Drepturile reale. All.. Bucuresti 1986..

Teoria generala a drepturilor reale. Les obligations. Drept civil.. vol II . 204 .. Ed. Les I. Ionascu A. 1992.46. Drept civil. 54... Baicoianu Al. 49. Legier Gerard. Bucuresti 1996. Teoria generala a obligatiilor. Lumina lex Bucuresti 1998. 59. Partea generala E. Tratat de drept civil. Drepturile reale principale. Galati 1992. Negocierea afacerilor.. Georgescu T.. 52. Lupan E. Junimea Iasi 1977. Bucuresti 1997 vol. Bucuresti 1978. Casa de Editura si Presa “sansa” SRL. All. Hanga Vl.... 60. vol. Bucuresti. Drept privat roman. Apollonia. 56. Didactica si Pedagogica. Lutescu G. Lumina Lex. Lupulescu D. Bucuresti.. 47. si Popescu D. Tratat de drept civil roman. Ionascu Tr. Rosetti-Balanescu I... 55.. Lumina Lex Bucuresti 1997. Macovei I. ALL Bucuresti 1995 . Ed. Actami. Lupulescu D. Academiei. Filipescu I. Principii si institutii de drept procesual civil. Dreptul de proprietate comuna al sotilor. Scaiul. Gionea V. s. Contractele de comert exterior in dreptul roman. 53.. Ed. Ed. Ed. Droit civil.Ed. Bucuresti 1993.D. 57. Ed. Teoria generala a obligatiilor.1 Partea generala.a. P. Ed. Ed. 62. Hamagiu C. 48. Drept civil. Hamangiu C. 1963. Bucuresti 1961. Iasi 1998.3. Drept civil. Filipescu I. Ed. 61. 1947 . 58. G. Mementos Dalloz Paris 1993. Ed. Tratat de dreptul familiei. Ed. Porto-Franco. Leik A. Bucuresti 1994.. Curs de drept civil. Drept civil.P... P. 50. Ed. Persoana fizica. 51. Ed. Tratat de drept civil roman. Nationala Bucuresti 1929.

Evrika Braila 1997. 79.. Iasi. Anca. 2. Lumina Lex Bucuresti 1997. Pop Liviu. 1993. Teoria dreptului. Zigotto Galati 1994. Ed. Lumina Lex. Iasi. Nistor V. Teoria generala a obligatiilor... Montchrestien. si Apostu I. 1959. Negru V. si P. Popescu T. I. Paris 1926. Nistor V. Drept procesual civil. Safta-Romano E. Ed. Paris 1962. Stiintifica Bucuresti 1968. Drept succesoral..63. 80. Ed. Paris. Ed. Safta Romano E. I. Contractul colectiv de munca. 74. Lecon de droit civil.. Universitatea Al. Popescu A. 1974. Ed. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale. Traité pratique de droit civil francais.. Cuza Iasi 1980. Cuza. 67. “Lecons de droit civil” Ed. 66. Universitatea Al. Ed.. Obligatii. et Ripert G. Demetrescu. Universitatea Al. Curs de drept civil. 69. Paris 1995 205 . Ed. Teoria generala a dreptului. 76. Ed. 68. Ed. Drept civil... Mazeaud Henry si Leon. 72. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. 65. Popa N. Teoria generala a obligatiilor.. si P. Planiol M. I. si Radu D. Obligations. 70. Neuron Focsani 1996. All. Ed. “Grafix”.. Teoria generala a obligatiilor. Drept public si privat. Contrat. I. Cuza Iasi 1958. Drept civil. Ed.. Didactica si Pedagogica. 78. Ed. Boyer L. Motchrestien. Fundatiei “Romania de Maine”. 75. 64. Mazeaud J. Roland H. Magureanu F.. Pop L.. Manoliu J. Ed. 77.. Vol. Bucuresti 1998. Bucuresti 1998. Bucuresti 1975. Starck B. Actami Bucuresti 1994. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. R.. 71. Negru V. Litec. Inscrisurile. mijloace de proba in procesul civil. Sanilevici R. 73.

Zinveliu I. Repetitia principiilor de drept civil.si Ciobanu V. Ed. Bucuresti 1998... 83. 92..81.. 1995. Dacia Cluj 1978. Bucuresti 1981.. Ed. Oscar Print. Ed. Stoica V. Teoria generala a obligatiilor. Statescu C.. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. 91. Stef F.. Bucuresti. Drept procesual civil. Ed.I . Drept procesual civil. 206 . Ed. Teoria generala a obligatiilor civile. 90. Vol. Executarea silita. Dreptul civil . Editura Stiintifica si Enciclopedica. Drepturile reale. All. 82. 87. Drept civil.. Teoria generala a drepturilor reale. Bucuresti 1997. Ed. Dictionar de expresii juridice latine. Drept civil.III.Persoana fizica. Vlachide P. Tratat de Drept civil. Bucuresti 1995. Bucuresti 1998. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile. si Angheni Sm. Statescu C.. I si Vol. Bucuresti 1984. II. Drepturile 84. 88. Ed. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. Zlatescu V. 85. Vol. Oscar Print. Urs I. Persoana juridica. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor. M. Academiei. Statescu C. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Fundatiei Romaniei de Maine. si Zilberstein S. Universitatea Bucuresti 1980.. C. Stoenescu I. Zilberstein S. 86. 1 Ed.D. Lectii de drept civil. si Barsan C. Ed. 89. si Barsan C. Lumina Lex. Statescu C..

= Dupa valoare. = De la gura la ureche. indreptata impotriva unui lucru. = Accesoriul urmeaza principalul. discret. = Care serveste ca mijloc de proba. nu poate fi tot alb in sens opus. Cu alte cuvinte. = Cuvant cu cuvant. = Actiune reala. in litera cartii. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . = De indata. = La calendele grecesti. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. = Care conditioneaza validitatea. = Cu intentia de a darui. sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. Traductibil prin niciodata. este carmuit de aceeasi lege. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. = Dimpotriva.DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. De exemplu taxa de timbru dupa valoare. = De la cel mai tare. la porunca. imediat. in sens opus sau prin opozitie. = Actiune indreptata impotriva persoanei. dintru inceput. = Reclamantului ii revine sarcina probei.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. reciproc. = O lege speciala deroga de la cea generala. tatal nesigur. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. = Legea locului comiterii delictului. = Mama este intotdeauna sigura.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . = Un castig ce inceteaza. lucrul in discutie sau in litigiu. mod de viata. = Din vina mea. = Legea locului unde este situat bunul. dar evenimente asemanatoare. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. reciproc. = Legea personala sau legea persoanei fizice. formula utilizata in dreptul international. deci nu se mai poate realiza. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa. = Prin acordul mutual. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari. = Cu putere armata. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. = Mod de a trai. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat. = Legea locului vatamarii. = Locul guverneaza actul. = Prin dezacord mutual.

Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. Nulla poena. = A lupta. ci si ca sa nu mai greseasca. 213 . Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului. nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato). Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. P Pacta sunt servanda = Tratatele. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. conventiile. Non rex est lex. Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. a pleda pentru propriul interes (Cicero). Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. invoielile trebuie respectate. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are. nici o incriminare in afara legii. sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege.Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept.

nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. In sens generic. Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. = Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. = Nu exista nici o vanzare fara pret. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept. = In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia. nici o libertate. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. = Un bun piere in detrimentul stapanului. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora. = Ceea ce era de demonstrat.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. = Reparatie integrala. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. 214 . = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. proprietarului.

Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. nici noi nu trebuie sa distingem. ca oferta de plata. = numai consimtamantul creaza obligatii. = Timpul. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. = Unde legea nu distinge. 215 . = Unde exista drept. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. inceteaza legea insasi. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. = Nu se acorda. = In sens restrans. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. nu exista o a treia posibilitate. acolo este aceeasi solutie. toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. acolo exista si remediu. = Situatie in care se afla un lucru. = Soarele straluceste pentru toti. = Pentru plata. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. = Cele speciale deroga de la cele generale. = Un singur martor este ca nici-un martor. = Plata datoriei. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus.

vox dei Vulnerat omnes. = Adevarul invinge intotdeauna. = Vocea poporului. ultima necat 216 . = toate loviturile ranesc. exemplele atrag. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. = Forta majora. ultima ucide. = Nu se face nedreptate celui care o vrea. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. V Verba docent. vocea lui Dumnezeu.Ut singuli = Bunuri individuale. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti. = Cinste invinsilor. pe consensul general. Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa.

Incetarea persoanei juridice p. Sectiunea 2.4.2.1.4.17 2.2. Capacitatea persoanelor juridice p. clasificare p. Patrimoniul p. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3.1.3. Notiuni generale Sectiunea 1. 4 Sectiunea 1. Scopul licit p. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p. 2.C U P R I N S Capitolul I.D.1.3.58 3.42.29.1. Elementele constitutive ale persoanei juridice p. 7 2. Numele p.36. Capacitatea de folosinta p. B. Subiectele raportului juridic civil p. Sectiunea 2. Dreptul civil.4.29. Notiunea.58 3.1.54. Nulitatea actului juridic civil p.49 2. 8 2. B.46. definitie.2. C. Efectele actului juridic civil p.3.17 2. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2. D.1.4. C. B.44 2. Cauza licita p. Nulitatea partiala si nulitatea totala p.21. Organizarea de sine statatoare p. C.4. 2.3. Caracterele juridice ale patrimoniului p.1.2.2.39. B.3.4.35: A.6. Notiuni generale p.60 217 . ramura a dreptului privat p.1. 2. Clasificarea persoanelor juuridice p.29.22 .53: A. E. Starea civila p.1. Capacitatea de exercitiu p.4.55 Capitolul III.3. C.4. Capacitatea persoanei fizice p.2. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p.50 2.32.24. definitia si obiectul dreptului civil p. 20 . 2.2.1.5.28.44 2. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p.2. Consimtamantul p. Notiuni generale p.33 2.53. Obiectul p.47. B. 9 2.46: A.1. 5 Capitolul II. Identificarea persoanei fizice p.2.1. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p.19 A. 19. Patrimoniul propriu p. 28: A. Persoana juridica p.2. Domiciliul p. Notiune. Raportul juridic civil p. Infiintarea persoanelor juridice p.1.48. Persoana fizica p. Actul juridic civil p. Continutul raportului juridic civil p.

Proprietatea privata p. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4.2. Proprietatea rezolubila p.3.105.2.62. Subiectele dreptului de proprietate privata p.2. Efectele posesiei p.1.126 4. Obiectul dreptului de proprietate privata p.1.121 Sectiunea 4. Capitolul IV.1. Regimul juridic al imobilelor p. B.108: A.103.81.66 3.2.83. D.2. Proprietatea anulabila p.125 4.1.82.83.4.128 218 . Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p.4. C.70: A.1.102. Calitatile si viciile posesiei p.78.104.69 3. C. Proprietatea comuna p.72.94 3.2. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p. Clasificarea obligatiilor civile p. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p. Modalitatile dreptului de proprietate p.2. 3. D.3.1.4. B.61: A. element esential al contractului p.1. Dreptul de proprietate p.2. Vointa juridica. Sectiunea 3. D. Definitie p.85. Notiuni generale p.3.2. Apararea dreptului de proprietate p.74.3. Regimul juridic al apelor p. 3. B.3.3.67 3. dovada si pierderea posesiei p. Clasificarea contractelor civile p. Notiuni generale p.102: A. Drepturile reale si drepturile de creanta p. C.4.71. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p. Actiunea in revendicare imobiliara p. Functiile patrimoniului p.4.118 4.76: A. Notiuni generale. B.63. Actiunea in revendicare mobiliara p. Definitie p.94 3.2.97 3. Notiunea si definitia contractului civil p.1. B.2.112.96 3. Obiectul dreptului de proprietate publica p.66 3.106 3. Regimul juridic al constructiilor p.3.3. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p.80: A. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p.114 4. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p. Regimul juridic al terenurilor p. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p.2. Notiuni generale p. Prezumtia de proprietate p. C.4.78. Dobandirea.4. Actiunea in revendicare. C.2. Proprietatea publica p.73. Posesia p. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p. 3. Atributele dreptului de proprietate p.2. 3.3. Obiectul dreptului de proprietate p.110.1. Formele dreptului de proprietate.65 Sectiunea 3.2.107 3. Caracterele dreptului de proprietate privata p.6. B.106 3. B.7. Sectiunea 3.83: A.85.77.2.64.1. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p.5.3.

182 Capitolul V.2.3.3.207 Cuprins p.4.174 4. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p.4.5. Principiile de baza ale succesiunilor 5. Raspunderea civila delictuala p.2.1.1.1.140. Conditiile de validitate ale contractelor p.199 Bibliografie p. D.2.145. Oferta de a contracta p.3.141.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p.217 219 . Notiuni introductive p.175 4. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p.139: A. Raspunderea civila pentru fapta proprie p. Negocierile precontractuale p.2.196 5.1. B.195 5.133 4. Principiile devolutiunii succesorale legale p.3. Incheierea contractelor p.151 Sectiunea 4.3.1. Acceptarea p. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p. C. Efectele contractelor p.2.145 4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful