UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice. Dimpotriva. 1970. E. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. Apostu. Dreptul civil . Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. Bucureºti. Elemente de drept public ºi privat. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada. 2 Constantin Stãtescu. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. patrimoniul. ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. p. a unor interferente evidente. definitia si obiectul dreptului civil. Sectiunea 1.texte pornind de la izvoarele lor sociale. si aspectul social economic. P. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. 5. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. in consecinta. Ed. interferente ce nu exclud.2. si principiile succesiunilor. ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. Naþional. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. 3 Pentru detalieri. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. ne vom multumi sa trasam liniile generale. Paul Cosmovici Tratat de drept civil. vezi V. actul juridic civil. obligatiile civile. proprietatea. Persoana juridicã. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere. Drepturile reale. persoana fizica si cea juridica. pe langa aspectul juridic. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date. D. raportul juridic civil. Partea ge- 5 .3 De aceea.Persoana fizicã. Bucureºti 1998 p. Notiunea. Daghie ºi I. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului.

Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. aflate pe pozitii de egalitate juridica5. cum ar fi: raportul juridic civil. p. vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. vol. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . 22-24 Gh. 1989. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. dreptul de proprietate individuala. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. prescriptia extinctiva. succesiunile s. obligatiile civile in general. I.a.d. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. p. actul juridic civil. 25 6 . Drept civil român.m. asa cum 5 neralã. la domiciliu.a. Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil. anume Codul civil si alte acte normative. s. Beleiu. la sediu. drepturile reale principale. Ed. subiectele dreptului civil. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale.. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. Bucureºti. Spre exemplu. contractele civile speciale. Academiei.

op. p. 32 ºi Tratat de drept civil. Actami Bucureºti 1994. Popa. Bucureºti. Ionaºcu. 1983. Daghie ºi I. dreptul financiar etc.1. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 . p.U.P. (citat în continuare Tratat . Caracteristic raportului juridic . Luburici.. op. Ed. p. Teoria generalã a statului ºi dreptului. Partea generalã.103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A. relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala . deoarece se stabileste intre oameni. cit. 207. E. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil. Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala. adica persoanele fizice si persoanele juridice. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil. 1963 . cit.. Ceterchi ºi M.P. Apostu. 35 Gh. ). 155. fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. fie individual (ca persoane fizice). Beleiu. E. dreptul muncii si securitatii sociale. Gh. T. Ed.adica o legatura intre oameni.D. Teoria generalã a dreptului. p.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6.B.sunt de pilda dreptul comercial. Teoria generalã a statului ºi dreptului. Dar. sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni.. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2. Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil. Academiei. 1993.aceea de a fi un raport social .D. Drept civil. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. 61 8 Într-adevãr. Elemente de drept… p. fiind reglementata prin norma de drept civil. CAPITOLUL II.. 1967. 277. Raportul juridic civil Definitie.8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. V. Bucureºti. N. Boboº. p. 6 A se vedea I. dreptul familiei. p.

in postura de persoane juridice. cit. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative.2. in calitate de persoane juridice.2. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor.1. De regula. c) obiectul. adica stabilit intre oameni.1. p. 8 . Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social. cat si calitatea de subiect pasiv.b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil. op. in calitate de persoane fizice. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4.. este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane. Asa cum am precizat de la bun inceput. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport. fie grupate in anumite colective. privite fie in mod individual. 2. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ. avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective.

11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. Ionaºcu. organele de conducere.acord cu interesele obstesti. Bucureºti. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. De altfel. Drept civil. colective de drept în România. etc.a. Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport. op. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. 159. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui. Academiei. Subiectele ii. care sa exprime unitatea acestui colectiv. p. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta. 11 9 . M. b) un patrimoniu propriu. Marile instituþii ale dreptului civil român. 13. cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. II. 39. drept real de folosinta. Continutul raportului juridic civil Notiune.2. calitatea de subiect distinct de drept.1. vol. drept de administratie directa. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate. Cluj Napoca. Dacia. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. p. modul de infiintare si modul de incetare. Costin. p. Yolanda Eminescu º. Ed. 1984. dobandeste potrivit legii. 2. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice. Ed. cit.. 1980. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie.

cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). ce poate fi impusa. in raportul de proprietate. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare. care este nedeterminat. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil.corelative ale subiectului pasiv si invers. folosi si dispune de bun. subiectul activ. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). iar subiectul pasiv. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. proprietarul. in limitele legii. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv. Astfel. 10 . Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. De asemenea. in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante. nedeterminate. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. Raportul obligational poate fi insa si unul complex. are dreptul de a poseda.

in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. conduita care poate fi impusa. pretinsa de subiectul activ. in sens restrans. e) in caz de opunere. de a face) sau o abstentiune (a 11 . termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. in dreptul civil. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. prin forta coercitiva a statului. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. Obligatia civila. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. dar numai in limitele legii. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. adica raportul juridic. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. corelativa dreptului subiectiv. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. deci sa-si indeplineasca obligatia. de a face sau a nu face. adica de obligatie a debitorului. b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv. pentru a configura raportul juridic de obligatie. adica de a da. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. in caz de necesitate.

in alti termeni conduita subiectelor acestui raport. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. 87. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. V. cit. op. Pentru expunerea mai recentã. 4. I. De altfel. In aceasta acceptiune. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. Apostu op. 1989. 12 . Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica. in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni. privitoare la actiunile lor. 7. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap. 2. a se vedea T. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”. a opiniilor formulate.. Pop în Tratat de drept civil. vol. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. 14 Gh. Daghie ºi I.1. Partea generalã. p. Bucureºti. cit p. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului. Beleiu.3. 107. Elemente de drept… p. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13.nu face).1. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia. IV sect.

vezi infra Cap. civ. 47117. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane. sau numai servitute”. p. 16 Art. 81-82. J. p. specific. de pilda. El foloseste. cu modificarile stabilite de legi”.in practica. doctrina si chiar legislatie15. p.in sens larg . si in art. J. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T. acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. Planiol et G. 57. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. este aceea de patrimoniu. Bucureºti. …Tratat. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor. Paris. in al doilea inteles. in art. “ut singuli”. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. Rezulta.. Ed. 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. 209. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. 46216 si in art. cat si ca element activ al patrimoniului. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. Ripert. Montchrestien. Droit civil. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. intre bun si patrimoniu.3. Teoria generalã a drepturilor ii reale. G. termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. p.1. op. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. Lecon de droit civil. intr-un prim inteles. E un inteles pe care il regasim. Dupa cum se poate observa. p. Carbonier. cu alte cuvinte “bunul” . M. Luþescu. Paris 1926. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. cit.207. 1956. Traité pratique de droit civil francais. 51. de altfel. sau un drept de folosinta. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. Ionaºcu. 13 . III Secþ. sau un drept de proprietate. servituþile. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual. iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. din cele de mai sus. 471 C. 462 C. O alta notiune. Mazeaud. exista corelatia de tipul parte-intreg. civ. 1947.se refera nu numai la lucruri. Paris. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. 1959.

: “Sunt mobile prin natura lor. în doctrinã. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. 464: “Morile devânt. însã. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. servituþile. Elemente de drept… p.mobile prin natura lor20. 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art. gãseºte în Legea fondului funciar.imobile prin destinatia lor23. 473 C. alin. nr. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile. dacã prin lege nu se prevede altfel”. potrivit art. sunt asemenea imobile”. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. 25 Acestea sunt enumerate în art. neputand face obiectul unui asemenea act26. aºezate pe stâlpi. potrivit art. prin natura lor. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã.imobile prin obiectul la care se aplica24. 88-94. . precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã. 18/1991. .108 În definirea legalã conþ inutã de art. ºi fructele 20 19 de pe arbori.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. civ. bunurile se impart in mobile si imobile.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. 468-479 din Codul civil. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni. civ. 45: “Terenurile 14 . 1 din Codul civil. Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: . . V.. se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. op. 1 al art. dupa cum urmeaza19. chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. de comerþ sau de industrie. astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor). bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . Bunãoarã. 5 alin. Daghie ºi I. 1. a acestei clarificãri se ie). Beleiu. art. acþiunile care tind a revendica un imobil”. sunt imobile. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã. cit. 2. 24 Potrivit art. . dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie. neculese încã.mobile prin anticipatie22. sunt imobile prin natura lor”. iar potrivit art. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. 474 C. Apost. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art.mobile prin determinarea legii21. op.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare. astfel. civ. 471 C. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. 462. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor. ie. Dupa regimul circulatiei lor juridice. 464 ºi 465 alin. Gh. cit.imobile prin destinatia lor25. La randul lor. sau de apã. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. art. p.

Sunt astfel de bunuri banii. iar cele determinate generic sunt fungibile. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. bunurile individual determinate sunt nefungibile. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui. poate fi inlocuit cu un altul. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. sub titlu de exemplu. combustibilul sau banii. Sunt individual determinate acele bunuri care. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. specifice. 135 din Constituþ ie. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. numarare. 15 . Au aceasta caracteristica. 4. Individualizarea se face prin cantarire. Este fungibil acel bun care. sunt ºi rãmân în circuitul civil. plata fiind perfect valabila. O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. 5. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. sculpturile si in general bunurile individual determinate.3. alimentele. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. Prin excelenta. in executarea unei obligatii. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. proprietate privatã. tablourile de valoare. Au o asemenea insusire. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). etc. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. Ca regula. indiferent de titularul lor. masurare.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

31/1954. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. B. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. 1010 Cod civil. adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. Ibidem. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. p. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. op.A se vedea T. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte. sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art. Cat despre persoanele fizice. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. de fond si generala.Cod civil si art. 363. 1 din Decretul nr. deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. Ionaºcu. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. cit. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. 6 alin.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. in sensul producerii de efecte juridice. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35. din prietenie. 36 35 20 .

. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. in opinia majoritara. intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte.sa fie determinat sau determinabil. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic. care necesita o prezentare distincta si detaliata. 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust. adica conduita partilor. evidentiem forma scrisa. la care ne raliem si noi. 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene. se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. violenta41 si leziunea42. daca legea nu prevede expres aceasta. conditie negativa impusa de caracterul constient. in principiu. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord). respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). . verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. dolul (viclenia)40.sa existe. Tacerea. obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38. UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. C.sa fie in circuitul civil. altfel nu l-ar fi încheiat. Pentru a fi valabil. liber al actului juridic civil. 38 21 .

in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale. . 3. la randul ei). 948 pct. Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat. .cauza proxima . 965. cauza formeaza vointa juridica.. 964. cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea.sa fie licit si moral. . scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi).in contractele sinalagmatice. dupa cum urmeaza: . 963. Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”. adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga. D. Scopul imediat .in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului. 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil.cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv.obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile.sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act. . . u 22 . dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: . bunului.in actele cu titlu gratuit.sa fie posibil. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul.

insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. modifica sau stinge un raport juridic civil concret.numit si scopul actului juridic. 5 si 996 Cod civil. Prin forma actului juridic civil. Scopul mediat .in contractele aleatorii. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. Din cuprinsul art. 1295 Cod civil (care consacra 23 . rezulta ca. b) sa fie reala. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara. acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. fie la calitatile persoanei. respectiv riscul pierderii. Dupa cum se poate observa.. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. pentru a fi valabila. este cauza imediata riscul. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. c) sa fie licita si morala.causa remota . adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma.

Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative.forma legala. necontinand o reglementare generala a actului juridic civil. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic. mai putem distinge intre: . 43 Gh. .forma voluntara ori conventionala.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil. 146 24 . E. Beleiu op.consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). deoarece “idem est non esse et non probari”.985 Cod civil). . cit. nu cuprinde nici reglementarea. de principiu. care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 . EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil. din categoria izvoarelor dreptului civil. sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43. iar pe de alta parte. adica cea impusa de legea civila si . Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme. fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza.forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba. a efectelor acestui act. numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium). legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: . p.

neque. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori. . putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. nu sunt intotdeauna aceleasi. Prin urmare.principiul irevocabilitatii. ilustrat de adagiul “res inter alios acta. Acest scop nu este altul decat nasterea. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile.principiul relativitatii. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil.principiul fortei obligatorii. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”.“pacta sunt servanda”. in concluzie. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. care formeaza continutul raportului juridic civil. determinant. prodesse potest”. ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. 969 alin. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. sub acest al doilea aspect. nu este un scop in sine. Se poate observa prin urmare. efectul acestuia consta. modificarea. partii. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: . 1 Cod civil . Principiul fortei obligatorii . fie in modificarea unui asemenea raport. a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. irevocabilitate si relativitate.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. fie in stingerea lui.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. aliis neque nocere. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic. ca efectele actului juridic civil. Manifestarea de vointa. Privit sub acest aspect. care este substanta actului juridic civil. intr-o prima acceptiune. dupa caz in: nasterea. . Deci. in alti termeni: actul 25 . Pornind de la prevederea art.

independent de vointa uneia sau a ambelor parti. Pentru actele bilaterale . aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45. 1552 pct. .situaþ ia. 1439 C. cuvntului dat. deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti. sa convina la revocarea conventiei lor. convetii). conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: . iar nu facultativ. 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte. datoritã dispariþ unui element al sãu. in sens contrar.contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina. 2 Cod civil. a efectelor actului). ia prevãzutã de art. ar constitui o atingere a principiului. acest principiu este consacrat expres in art. 1). Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile. 44 26 . iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa.efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. din partea autorului sau.actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege. “prin consimtamantul lor mutual”. potrivit careia “contractul este legea partilor!”. ori a mandantului ori a mandatarului”. interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul.: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin. 969 alin. “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus).situaþ prevãzutã de art. Partile pot totusi.civ. În mãsura în care s-ar aplica. civ. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”. precum: . De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor.juridic civil este obligatoriu. . 3 C.: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea.

prin mutuus consensus . Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil .prin mutuus dissensus. enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular. 1 Cod civil. neque prodesse potest. aliis neque nocere. prin vointa partilor actului. cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului. Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate. deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”.civile.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat .promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art. caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic . Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte . b) promisiunea faptei altuia. creditorii chirografari). Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul. 46 27 . in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane. 969 alin. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”. c) simulatia si d) reprezentarea. succesorii universali si cei cu titlu universal.res inter alios acta. “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului. Constituie exceptii de la principiul relativitatii. 973 Cod civil potrivit caruia.stipulantul convine cu cealalta parte .

nici direct. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” . d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. acestor nulitati li se mai spune si textuale. Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art. 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. “actul poate fi anulat”. respectiv implicite. prin ie. 28 . A. nici prin reprezentare47. a unei norme care ocroteste un interes general. 828 ºi 830). 2. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala. nulitatea absolutã este denumitã. care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. b) in functie de intinderea efectelor sale.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului. la incheierea actului juridic. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. uneori. pentru incheierea sa valabila. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. obstesc. nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate.2. c) dupa modul de consacrare legislativa. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil.3. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. ie 48 Sub aspect terminologic. Deci. conditiile de validitate. nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala. la incheierea actului juridic civil.

individual ori personal. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. Dintre aceste doua feluri de nulitati. e greu de anulat parþ pe când un ial. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. capacitate. În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. iar nulitatea totala reprezinta exceptia. ându-se doar clauza privitoare la dobândã. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. împrumut cu dobândã. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. intr-o dispozitie legala. 49 29 . obiect. efecte unele pot fi desfiinþ ate. poate di anulat parþ desfiinþ ial. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. dar menþ inându-se restul efectelor actului). inã exemplu. celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. la incheierea actului juridic civil.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. D. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). B. nulitatea partiala este regula. cât ºi de complexitatea conþ inutului. nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). deci. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. iar altele menþ inute. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. a unei norme care ocroteste un interes particular. fie in alte izvoare ale dreptului civil. cauza. C. prevazute fie in Codul civil.

nevalabilitatea obiectului actului juridic. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil.lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri). . Efectele nulitatii sunt insa diferite. Pentru ia anumite cazuri. unele atrag nulitatea absolutã. se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex.nerespectarea formei ceruta ad validitatem. in general. ii. mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond. dupa incheierea actului juridic. Dintre aceste cauze.incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul.lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative.in acest caz actul fiind desfiintat. . nu se mai poate pretinde sa fie executat. iar altele nulitatea relativã. . ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã. o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat. atât în doctrinã.Ca frecventa practica. in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare. se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: . Referindu-ne la efectele nulitatii. decat acelea de forma. avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. . . . esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila. partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. 50 30 . nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã). Astfel. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite. Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect.fraudarea legii. ºi relativã.

in acest caz. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. nullum producit effectum”.in sfarsit o a treia ipoteza. Pentru a opera. Cu privire la prima categorie. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii. fie pe cale de exceptie. procurorul. ulterioarã a cerinþ legale. expresa sau tacita51. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. 51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta. iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. instanta din oficiu).cauza ai partilor. aceasta regula. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. 3) anularea nu numai a actului initial. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului. dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu. avanzii . 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum . 52 31 .care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat.: partile actului juridic civil. se refera la situatia in care actul a fost executat. insa. primar. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. resolvitur jus accipientis”.

poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes.civ. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil. . Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica. Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special. Capacitatea persoanelor. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. chiar si din oficiu. . Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila.nulitatea absoluta este imprescriptibila. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. este Decretul nr. nu este valabil. 9 fin Decretul nr. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului. ci numai cu privire la regimul juridic. nulitatea relativa este prescriptibila. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã. ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. ci numai in termenul de prescriptie extincitva53. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art. decât atunci când cuprinde obiectul. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: . putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate. cauza ºi natura obligaþiei. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. in art. in general. ie 54 32 . Sectiunea 2. 1 190 C. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat.3.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre. definita in acest mod. expres sau tacit. nulitatea relativa poate fi confirmata. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”. c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54.

de care apartine raportului juridic. capacitatea de drept procesual etc. religia. capacitatea de drept penal. Desigur. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. se precizeaza ce se intelege prin fiecare. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. 2. deoarece este stabilita de lege care. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala. de drept administrativ etc. alin. rasa.Capacitatea persoanei fizice. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. prevede ca. Art. 5 din Decretul nr.1. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. 1. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. 31/1954. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”.3. intr-un raport de drept civil. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. Astfel. nationalitatea.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul.. 33 . Capacitatea de folosinta. Capacitatea de exercitiu. De aici putem trage concluzia ca de regula. putem avea capacitatea de drept civil. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. are capacitatea de exercitiu. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. fie ca este vorba de capacitatea de drept civil. Astfel. Capacitatea persoanelor. este o capacitate juridica.

insa. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. cand ingradirea opereaza in anumite limite. p. 31/1954 in art. numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. Stãtescu Drept civil.97 ºi 221 . Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. savarsind acte juridice”. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii. de principiu. 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. aliniat 2. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii.225. 21 . Art. vezi C. Prin interpretare. Acesta era principiul stabilit de art. ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. 5. Asa cum am mai spus. posibilitatea. 6 alin. 55 În acest sens. prin incheierea unor acte juridice. s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. 7 din Decretul nr. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. cit. 34 . care se vor studia insa la disciplinele de ramura. op. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o.. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr.

capacitatea deplina de exercitiu. 8 din Decretul nr. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. fie in calitate de persoana juridica. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite. etc. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice. Este vorba de incheierea casatoriei. 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. Dupa cum este bine stiut. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu.2. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile.3. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte. continut si obiect. Stabilirea in concret 35 . art. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. inceputul capacitatii de exercitiu. 2. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca. potrivit legii. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica. recunoasterea filiatiunii. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile. Pentru persoanele fizice.

Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. ia . Decretul nr. Convenþ privind drepturile copilului. 36 . in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie. atat legislatia. in conditiile legii. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. 12 alin. 13-15). in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate. 975/1968 cu privire la nume. 12 aliniat 2 din Decretul nr. Cu toate acestea.pentru starea civilã: Decretul nr. 31/1954 (art. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”. in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 .a primului element. 40. 78). 28. cat si prenumele. 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. Legea nr.312. ional privind drepturile civile ºi politice ale omului. Convenþ privind drepturile copilului. prin nume se intelege doar numele de familie. stabilirea. ia 57 Gh Beleiu. jurisprudenta. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg. 1 din Decretul nr. cat si in unul restrans.. ia . Convenþ privind drepturile copilului. prin cuvinte stabilite. in familie si societate. 31/1954 (art. op. pe cand stricto sensu. Codul familiei (art. de lege lata sunt: . Principalele acte normative. Atributele de identificare a persoanei fizice. cit. 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. modificarea si schimbarea lui. Legea nr.pentru domicliu (ºi reºedinþã). 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. Codul familiei. Decretul nr. 27. 62. care consta in dreptul omului de a fi individualizat. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. 12). p. 64. NUMELE in legislatie nu este definit numele. A. domiciliul si starea civila56. 22-24) Codul familiei.pentru nume: Decretul nr. 31/1954 (art. care formeazã sediul materiei. cu aceasta semnificatie57.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

plata se facela domiciliul debitorului. d) tutore. il putem defini plecand de la prevederile art. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. in spatiu. in ceea ce priveste domiciliul de drept comun. schimbarea. . iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. p. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. c) parintele care-l ocroteste. dupa caz.aceea a domiciliilor separate. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu.interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. op. Potrivit art. in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. cit. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. unde este evidentiat si domiciliul titularului. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. care efectueaza investitii in Romania.. prin locuinta sa statornica sau principala. cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul. dupa caz la: a) parintii sai. 3 din Legea nr. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte. 332-330. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . 13 din Decretul 31/1954. b) parintele la care locuieste statornic. Beleiu. Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. ºi dovada domiciliului. vezi ºi Gh.minorul are domiciliul legal.aceea a domiciliului conjugal. 66 41 . comun fata de situatia de exceptie . cu sediul in strainatate. Daca locul nu este aratat. in orice alt caz. plata.

Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. in spatiu. menit sa individualizeze persoana fizica. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. altul decat cel de drept comun. acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare. a persoanei fizice. reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. C. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional).. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. daca este cazul. Fiind deci rod al unei conventii. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie. in principiu. unicitate si obligativitate. starea civila este un drept personal nepatrimonial. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. Acceptand aceasta calificare. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. 42 . in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale. invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba.

11. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã. hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. 262 din 11. precum si: certificat de nastere.inscrisurile oficiale. . iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor.Actele de naºtere. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. ca si duplicatele acestor certificate. starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. generica. act de casatorie.1996. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. Mai deosebim fata de actele de stare civila. Totodata. Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta. special tiparite si completate. Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. cãsãtoria sau decesul unei persoane. Pentru dreptul civil. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr. loc). 43 . în douã exemplare. Pentru dreptul administrativ.Asa cum nu se confunda partea cu intregul. 68 În sistemul Legii nr. b) dacã este necesar. adoptia casatoria. faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data. in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente). la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. el este si un mijloc de evidenta a populatiei. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. eliberate in conditiile legii68.1996 se face vorbire despre: . cu privire la actele de stare civilã.Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea. certificat de casatorie. sexul. data de art. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului. care este tocmai inregistrarea de stare civila. moartea (data. 119/11. a inscrisului autentic. ºi se completeazã manual. loc). Fiind un drept personal nepatrimonial.11. certificat de deces. al actului administrativ individual-. ambele originale. Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . chiar). act de deces. cu cernealã specialã de culoare neagrã. avand denumirile: act de nastere.

in esenta. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”. creata prin fictiunea legii. Notiuni generale. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. potrivit art. Pe cale de exceptie. 44 . intr-o asemenea acceptiune. 24 din Decretul nr. Gh. Asa cum am mai precizat mai sus. 164. regula instituita de art.4. Beleiu. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. 31/1954. potrivit legii. starea civila se va putea dovedi. cit. 22 din Decretul nr. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta.1. Sectiunea 2. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara.. a actelor de stare civila. intelectuala. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta. Cu toate acestea. prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila. in totalitate sau in parte. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa.4. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. p. op. in vechea doctrina romaneasca. inaintea instantei judecatoresti. in registrele de stare civila”. Se poate observa ca. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus. Persoana juridica 2. in conditii derogatorii.

45 . vol. Stãtescu. procesual etc.cit. precum si Legea nr. Este. Abandonand aceasta teorie. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil.. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala. 1906. Alexandresco.365 sau M. Textul art. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70.cit. În acest sens. 70 D. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice. A. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã. op. 148. 31/1954 privind persoanele juridice. Bucureºti. sediul materiei il constituie Decretul nr. 71 Gh. op.. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice.cit. Deºi sunt subiecte colective de drept.drept sa creeze asemenea persoane. Dreptul comercial român. În acelaºi sens. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane. p. p. vezi St. p. numite elemente constitutive. 1996.. deci un grup de oameni care. spre exemplu. 355. p. administrativ. D. Cãrpenaru.343.L. financiar. p.256. Ed. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept. Costin op. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol.L. asociatiuni si fundatiuni. C.II. Legislativ.I Bucureºti. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist. Beleiu.

“orice organizatie (. sunt in conditiile legii persoanei juridice. Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. obstesc. c) un scop licit.2. respectiv: a) organizarea de sine statatoare. b) patrimoniul propriu. Elementele constitutive ale persoanei juridice. in acord cu interesul general. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive.. diversitate si cumulativitate. exclusivitate.. legalitate. de la o persoana juridica la alta. Legalitatea. 26 litera “e” din Decretul nr.4. cat si suficiente. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate. Potrivit art. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve. Din parcurgerea acestui text.2. 31/1954. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica. specifice fiecaruia: A. care pot comporta multiple particularitati.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare. presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 .

12 litera h. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. 47 . Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. Costin. 1 din Legea nr. din Legea nr. e. din Decretul nr. Astel art. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta.. 26 litera e. Mentionam sub titlu de exemplu: . competentele. 369.conducere. p. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. 15 din Legea nr. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva. 4 alin. durata mandatelor si atributiile lor. pe langa obiectul de activitate. din Legea nr. cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. PATRIMONIUL PROPRIU. 72 M. denumirea si sediul principal. modul de alegere si de revocare. delictual sau contractual. indatoririle si responsabilitatile acestor organe. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. denumirea acestora. 54/1991 cu privire la sindicate.art. cit. De asemeni. referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. art. componenta si functionarea organelor sale de conducere. indiferent de izvorul lor. Ca orice patrimoniu. 31/1954. 7 lit. B. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. op. in vreme ce art. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele.

3 alin. Obiectul de activitate.D. 73 V. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”. din Decretul nr. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia. 7 din Legea nr. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative.art. 26 litera e. denumirea si sediul principal.. 48. scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. Fundaþ României de Mâine. Zlãtescu Lecþii de drept civil. Ed. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. 1995. patrimoniul.. . iei 48 . Pentru a fi valabil.art. p. 2 din Legea nr. la constituirea si lichidarea patrimoniului. C. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice. Textul art. Bucureºti. O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa.1 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare.art. general. 4 alin. din care spicuim sub titlu de exemplu: .

unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania.Clasificarea persoanelor juridice Textul art. Asa fiind. 2. c) Dupa sediul lor distingem intre: 1.art. cultele religioase. fundatiile si academiile. persoane juridice romane. 3. 2.4. 49 . in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat). din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). b din Legea nr. persoane juridice private sau particulare. persoane juridice straine. enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa.. 4. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti. persoane juridice cu sediul in Romania.3. 26 din Decretul nr. 2. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui. cum sunt societatile comerciale mixte. executiva si judecatoreasca). persoane juridice mixte . persoanele juridice pot fi: 1. altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). infiintate potrivit Legii nr. 31/1954 desi este inca in vigoare. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. b) Dupa nationalitatea lor. 12 lit.

persoanele juridice pot fi: 1. al organizarii si reorganizarii. Zlãtescu.2. Beleiu. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg. cit. 50 . 2. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii.4. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta.4.. p.cit. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74. enumerarea modurilor de infiintare. p. op. persoane juridice cu sediul in strainatate. persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. 345. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2. potrivit textului mentionat. d) Dupa natura scopului lor. a persoanelor juridice facuta de art. e) Dupa corelatia dintre ele. Asadat. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. V.D. Gh. Cunoscand si continutul acestui text. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial. 28 din Decretul nr. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. 49. op.

Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. prin Legea nr. Chiar si dupa anul 1990. 51 . Acelasi domeniu de aplicare. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. 92/1992. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. . a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent. 37/1990. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . rolul principal a fost rezervat statului. 31/1954. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare.Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr. Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat.presupune fie un singur act juridic. consiliile locale constituite potrivit Legii nr. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. etc. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr. caruia ii recunoaste efectul creator.Organele puterii legislative. 69/1992. . 6/1990 privind reorganizarea ministerelor. organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe. Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr. 68/1991. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. vizeaza si alte categorii de persoane juridice. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat.Organele puterii executive.

Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr.G. 31 din Decretul nr. 28 lit. 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. d din Decretul nr. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. actul recunoasterii infiintarii. c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art. 19 din Legea nr. 52 . 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H. 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. Astfel. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. 27/1996 a partidelor politice).in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. uniunile de scriitori. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. artisti sau compozitori. nr. 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum. in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. 35/1991). 435 ia atã din 1990. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului.

Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil. p. Lupan ºi D. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. Lumina Lex.67. mai bogat sau mai sarac. Ed. Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. 21/1924. Drept civil. stabilit prin lege. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. avand continut identic pentru toate subiectele de drept. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. Bucureºti. 9 din Legea nr. Popescu. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art.A. actul de infiintare sau statut. A. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile. Textul art. 53 .2.5.4. Dimpotriva. 20 . in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76. fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. Persoana fizicã. 1993. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere.

Pentru o definiþ mai amplã. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77. a caror infiintare este reglementata de Legea nr. sunt actele persoanei juridice insasi.. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. Beleiu. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. Gh. 31/1954. contracte). inceputul capacitatii de folosinta. actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. Mentionam ca de regula. cit. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica.. 3. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. 425. 77 M. 21/1924. atat faptele licite. cit. sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. dupa caz. Potrivit art. moment care marcheaza in principiu. p. Pentru incuviintarea inregistrarii. 4 din aceasta lege. p. incuviintate de catre instanta competenta. Sediul mteriei il constituie art. 35 si 36 din Decretul nr. B.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. 2. 384 ie 54 . Costin op. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. ramasa definitiva. op.

Pentru reorganizarea persoanelor juridice. Bucureºti. Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare. 1991. . raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica. 36 din Decretul nr. 2. Atlas Lex. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua.19. 106-215. 78 55 . divizare sau dizolvare”. prin asemnanare. Cãpãþânã Societãþile comerciale. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare. Potrivit art. 1996. 40 din Decretul nr. ne rezumam doar la mentionarea lor.6. Cãrpenaru.4. incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil. Lumina Lex.tratatã pe larg la disciplina. cat si fata de terti. pentru faptele ilicite. Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art.divizarea totala.a se vedea O. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline. . limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor. Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: . 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse.4. 16 .comasarea (prin absorbtie sau fuziune). p.dizolvarea.Drept comercial. Ed. regulilor mandatului. daca nu s-a prevazut altfel prin lege. 31/1954. actul de infiintare sau statut”. Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate. p. D. St. Ed. Bucureºti.

actul de infiintare sau statut. Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. De plin drept80. “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A.Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. 31/1954 in art. Doctrinar. 31/1954). ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. 56 . dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. 45. 45 din Decretul nr. Prin deciziunea asociatiunii. 53 din Legea nr. in afara de aceste cauze. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. 41 din Decretul nr. Art. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. Art.

45 din Decretul nr. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. p. e) prin hotararea asociatiilor. daca asociatii nu decid completarea lui. 64/1995. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege.. acelor comercianti. 169 din Legea nr. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. 2 al art. d) falimentul. Cãrpenaru op. care se aplica datoriilor lor comerciale81. c) la terminarea activitatii. cu excepþ celor de la iile ia lit.3. D. p. 4. c) hotararea adunarii generale. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. op. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. 22-54.. 57 . 53 sunt reluate aproape identic de art. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. Art. cit. Prin deciziunea puterii executive. 79 80 Gh. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. 410. Prin judecata. 31/1954. Beleiu. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. Legea nr. 31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. C. B. Dispoziþ pct. cit.

Costin.1. Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. M. 84 În acest sens vezi St. astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila. op. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale. el are un caracter dublu volitional. 135.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3.. Elementele structurale are raportului juridic civil. op. sunt trei si anume: a) subiectele. cit. Asa cum s-a studiat deja. 70. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume. b) continutul. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. exprimat frecvent in bani.. cit. 61-63. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor.1.1. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. p. Patrimoniul 3. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. c) obiectul raportului juridic civil. Cãrpenaru. p. cit. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. op.. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale. 83 58 . p. Altfel spus. D. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu.

Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu. fiecare drept subiectiv este privit separat. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. 41 arata ca. 784 si 1743 Cod civil. cat si in alte texte. poate fi un drept real sau un drept de creanta.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. legislativ nu avem nici o definitie. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. 31/1954: art. De exemplu. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. in aceasta abordare. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. 59 . in vreme ce art. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. in cuprinsul lor articolele 781. ca apartinand unui anume subiect. dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. e. 26 lit.

I Apostu. sunt distincte de universalitate. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii. Drept civil.2. Stãtescu ºi C. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. p. Evrika Brãila 1998 p. 1 din Legea nr. 4 alin. denumirea si sediul principal”. 2) Orice persoana are un patrimoniu. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. patrimoniul. 60 . Teoria generalã a drepturilor reale. Universitatea Bucureºti 1980. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat.4.1. 5. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. Caracterele juridice ale patrimoniului. b) drepturile si obligatiile.De asemenea. in ceea ce priveste persoana juridica. fiecare in parte. art. existenta patrimoniului. obiectul sau de activitate. 3. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. 3) Patrimoniul este unic. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). cat si pe cele juridice. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”. 151/1990 referindu-se la patrimoniu. Bârsan. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed.

fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. Altfel spus. O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni. 7. 1974. Astfel.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. deci si cea de patrimoniu. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit. 704 din Codul civil. I. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86.bunuri comune. dobandite in timpul casatoriei. . C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. mijloace circulante sau obiecte de inventar. 3. Le urmarim in continuare detaliat. persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii. p. Drept succesoral.3.1. Cuza. 61 . deci sa aiba o anumita functie. Iaºi. Universitatea Al. 30-36 din Codul familiei: . Potrivit art. B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului. Persoanele casatorite pot avea potrivit art.

1981. Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. Bârsan. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. iile 62 . Stãtescu ºi C. Ed. 975 din Codul civil. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii.Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile . Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. 88 În mod excepþ ional. Academiei. Ele pot fi instrainate fara ca. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare.. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal. în condiþ art. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87.. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI. Neavand asadar o garantie reala. p. 337 ºi urmãtoarele. deci devin prezente. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”.A. Tratat de drept civil .). Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului. Bucureºti. creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor.

in cazul persoanelor juridice. notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. aplicabila celui dintai. iar creditorii personali doar bunurile personale. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. deoarece ei. in acest fel. divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor. Astfel. subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. daca un lucru este vandut. B. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. in ceea ce priveste persoanele fizice. in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. care va urma aceeasi soarta juridica. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. creditorii chirografi. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. 63 . 64/1995. Subrogatia inseamna inlocuire. Astfel. deci subrogatia reala se produce automat.

ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. astfel incat. Spre exemplu. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. art. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal.Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. ci numai daca este expres prevazuta de lege. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. prin subrogatie reala cu titlu universal. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. C. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. Pe langa functiile mai sus mentionate. atunci cand creanta va deveni exigibila. creditorul va putea sa urmareasca. 64 . in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului.

b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei. Dreptul de creanta. dreptul real este opozabil tuturor . 3. astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala.“erga omnes”. Ca drept relativ. Altfel spus. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa.Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. sa dea.4. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. sa faca sau sa nu faca ceva. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil. cat si a subiectului pasiv. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. 65 . intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. de cantitate. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor. in mod direct si nemijlocit. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor.1. Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane.

2. 66 . inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta. obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva . independenta de existenta altor drepturi. este util a cita si dispozitiile art. Sectiunea 3. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. in cazul dreptului de creanta. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. 481. in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii.2. in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi.Dimpotriva. Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. Dreptul de proprietate 3.cat si negativa . insa in limitele determinate de lege”.a face . Notiuni generale. Definitie Potrivit art. care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta.a nu face ceva. care au o existenta de sine statatoare. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa. b) drepturi reale accesorii. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale. Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii.1.

a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art.2. servitutea. cat si de a-i culege fructele. . Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului.. superficia etc. intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi).). 67 . 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”. cu modificarile stabilite de lege”. dreptului sau (posesia. luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. deoarece sintagma “a se bucura”. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art. 480 Cod civil a fost si este inca criticata. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau.Definitia formulata de textul art. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. deci nici dupa moartea lui.2. imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. 3. cu toate atributele recunoscute.. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. in afara de art.

Prin urmare. folosinta. pe care ne rezumam a le mentiona. in exercitiul actiunii in revendicare insa. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. Boicoianu). Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. deoarece ele vor fi studiate separat. si anume caracterul individual si cel total. se perpetueaza transmitandu-se”. dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. Rosetti-Balanescu. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu. Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. 68 . Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. proprietatea continua sa existe ca drept. Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. cum este in cazul coproprietatii. “dreptul de proprietate. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. dispozitia. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”.

2. Potrivit art. rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi. “a uza de lucru in sine. b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale. intrun mod natural sau artificial”. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. civile si sporul animalelor. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. de a folosi masina. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. 482 Cod civil. industriale. de a intrebuinta un lucru etc. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul. Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun. Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). 69 . consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. Altfel spus. civile si industriale. Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. si apoi proprietatea (care este o stare de drept). Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. Posesia presupune spre exemplu. este doar o expresie exterioara a celei de a doua.3. Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). jus fruendi si jus abutendi. in interesul sau. dreptul de a locui casa. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede.3. Florin Sion.

dobanzi etc. a desfiinta. c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma.). Civile (sunt consecinta unor acte juridice . persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii. a distruge.2. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. cum sunt titllurile de credit.2. 18/1991 potrivit art. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate. a instraina. 70 . Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. 2. precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. totusi acesta poate purta si asupra unui drept. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale. 3. Astfel. in cazul coproprietatii. sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil.chirii. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. Industriale (presupun interventia omului). fiecare coproprietar poate percepe. Spre deosebire de fructe. 46 alin. in materia Legii nr.4. 3. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante. productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor.

spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. ori radacinile intinse pe terenul sau. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. 2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. Existenta bunului. Articolul 491 din Codul civil. in spiritul acestui text. El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. “sub 71 . are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate. potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. indiferent de adancimea sa. Ca mai dificila. A. permite proprietarului sa faca.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare. potrivit carora. Regimul juridic al imobilelor. Temeiul acestor ingradiri.

. 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. Astfel. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor.dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila. Practic. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general. decat atat.fata pamantului. plantatiilor sau constructiilor. B. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce. altfel decat prin mostenirea legala. circulatia si instrainarea terenurilor: . caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului. 72 . legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989. si cele care sunt declarate de interes public national.articolul 30 din Legea nr. Mai mult. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. terenurile au fost scoase din circuitul civil. indiferent de titular. . Totodata.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului. Hotararea Guvernului nr. precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege.

terenurile de orice fel. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. din Legea nr. Articolul 60 alineatul 1 litera a. in ceea ce priveste casele de odihna. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. Decretul Lege nr. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. Legea 85/22 iulie 1991. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania.in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. C. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. Potrivit acestei legi. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. 73 . Articolul 5 din Legea nr. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. in conditiile Decretului Legea 61/1990. constituie fondul funciar al Romaniei. 61/7 februarie 1990.

riveranii nu au nici un drept. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. Articolul 2 din Legea nr. adica albiile minore ale cursurilor de ape.Edificarea unei constructii. locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. 18/1991. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. Doar in acest caz. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. in momentul in care a 74 . Asupra apelor din domeniul public. apele maritime interioare. marea teritoriala. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. 50/1991. la terenurile aflate permanent sub ape. Potrivit articolului 5 din Legea nr. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. citat mai sus. 17/7 august 1990. fiind deci scoase din circuitul civil. sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. se refera printre altele. in cazul apelor pluviale. D.

cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului. stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor. Apele de izvor. Cu alte cuvinte. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . 75 . Atat Constitutia cat si Legea 18/1991. oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”. deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real. Apele curgatoare. proprietarul terenului poate opri apa izvorului.caz prevazut de articolul 581 Cod civil. aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. altele decat cele din domeniul public. apartinand proprietarului fondului. O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior.). Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie. deoarece acesta face parte din fond. prescriptie etc. impiedicanduo sa curga pe fondul inferior.

Din textele mai sus citate. Potrivit art. fara insa a abate cu totul cursul apei. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. fie domeniul public. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. o poate folosi. Totodata acestia pot extrage pietris. 41. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. Referindu-se la proprietatea statului.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. fie celui privat. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. 3.5. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. 76 . fie domeniului public.2. fie celui privat. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. Singura interdictie. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. Potrivit articolului 582 Cod civil. Art. Constitutie. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. la iesirea din proprietatea sa. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. Codul civil precizeaza in art. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. Legea 18/1991. alineat 1. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. Formele dreptului de proprietate. Proprietatea privata. 135 alineat 2.

CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. prezente si viitoare”. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. deoarece statul este intotdeauna solvabil. Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor. juridice. art. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. A. 77 . statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. in mod exceptional. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. in mod exclusiv si perpetuu. asupra unui bun. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. in acest sens. in limitele legii. De asemenea.Cu toate acestea. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate. astfel incat. potrivit regulilor de drept comun. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil.

S. pot fi persoanele fizice. 16 din Legea nr. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. actiuni etc. unitatile administrativ teritoriale. care au dobandit actiuni in temeiul art. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. statul. potrivit art. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. orasele. Dimpotriva. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. C. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil. Potrivit Legii 69/1991 (art. in calitate de persoane juridice de drept civil. dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. in calitate de persoane juridice de drept public. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. persoanele juridice. comunele. municipiile si judetele.A. orasele si judetele sunt persoane juridice. 15/1990. B. comunele. le pot instraina sub orice forma. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. 4). 78 . teren arabil. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor.-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate. au in proprietate bunuri din domeniul privat. O situatie speciala o au in prezent fostele I. Sub aspectul obiectului. 36 din Legea 18/1991.

societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. Statul si unitatile administrative. 79 . op.Safta Romano. numita si dominiala90.Sub titlu de exemplu . distinct de cel al asociatilor. Pentru definirea proprietãþ dominiale. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ. Aceasta proprietate. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. vezi E. Ed. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc. apartin statului. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata. afectat realizarii unui scop social licit89. cum este cazul fundatiilor. p. Asupra terenurilor din patrimoniul lor. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. in afara acestor categorii de persoane juridice. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990.. Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale. 1993. 343. Legea 69/1991. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. Legea 31/1991. 93. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. Beleiu. Iaºi. p. cit. Acestea sunt autonome fata de stat. “Grafix”. cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti. Art.

475 alin.6. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. pot fi concesionate. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. Codul civil si o serie de legi speciale. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. 6 din Legea nr. Constitutia in art. in principiu. nu sunt limitativ prevazute de lege.Art. inchiriate sau date in locatie de gestiune. 477.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. Art. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. 3. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. Art. 80 . Art. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile.2. prin licitatie publica. Articolele 476. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”. bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. Bunurile din aceasta categorie. exceptand bunurile apartinanr domeniul public. Art. Legislativ. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public.

bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. 2. Caracterul imprescriptibil. Articolul 1844 Cod civil dispune ca. imprescriptibile si insesizabile”. Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. Desi sunt inalienabile. 3. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. Caracterul insesizabil.A. atat datoriile sale. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. art. închiriate sau date în locaþ de gestiune. concesionare sau inchiriate. din Legea 69/1991. 135 alin. art. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. intrucat statul este intotdeauna solvabil. sunt scoase in afara de comert”. Caracterul inalienabil. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. pot fi concesionate. prin licitaþ publicã. Din text. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. in acelasi sens. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. ie ie 81 . prevederea constitutionala permite ca. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. Deosebit fata de cele proprietate privata. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1.

ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. În sensul acestora. spatiul aerian. vezi precizãri în V. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica. plajele. Bucureºti 1994. De asemenea. Drept public ºi privat. Ed. muzee. bogatiile de orice natura ale subsolului. municipiilor sau judetelor. cand proprietatea apartine comunelor.199293. Articolul 135 alineat 4.03. Gliga. Potrivit criteriului importantei sociale. piete. 113/06. p. Drept financiar public. Apostu. ALL. din Constitutie. p. in aceeasi masura. B. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. biblioteci). OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile. I. 93 82 . cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. oraselor. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. Nistor ºi I. sau de interes local. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. 54. domeniul public poate fi de interes national. caile de comunicatii. teatre. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. Zigotto Galaþi 1994. 136. Ed. resursele stabilite de lege. marea tetirotiala.financiare speciale. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr.

3. 83 . Modalitatile dreptului de proprietate A. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil. PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme.7. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate. B.2. Ce este conditia. cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile. Exista asadar. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie.

dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. 84 . concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. dreptul de proprietate se va revoca. 154. daca donatorului i se va naste un copil. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. Urmatoarea clauza constituie de exemplu. 94 Gh. Dimpotriva. in ceea ce-l priveste pe acesta. Potrivit articolului 835 Cod civil. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor.. intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive. p. Revenind la proprietatea rezolubila. in exemplu dat).Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94. 1371 Cod civil). Beleiu op. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. daca nu. Practic pana in momentul implinirii conditiei. proprietatea. dreptul se desfiinteaza retroactiv. cit. daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau. o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare.

PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. in aceasta situati. deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv. Ca efect. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. 85 . se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. 2. Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari. viciu de consimtamant. sunt posibile 3 ipoteze: 1. D. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie. dreptul la actiune al titularului se precrie. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil. ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol. 3. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat).C. consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului.

50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau. Bârsan. p. Dreptul este fractionat. nu insa si bunul in materialitatea sa. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3.) sau printr-un procent (25%. Astfel spus. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei. 96 C. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun. 86 . dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. 180. abstracte din dreptul de proprietate. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari. Stãtescu ºi C. cit.. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit. 3/5 etc. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. op.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. De exemplu. 1. notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti.cate o fractiune ideala din drept. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate.

care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. nefiind posibila imparteala. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze. La randul sau. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual. 728 si urmatoarele. Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. Din punctul de vedere al duratei. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 .La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate. ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori.

intrucat opereaza doar o subrogatie personala. Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie.in matria actelor juridice. in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. tot retroactiv. cu privire la intregul bun. Daca totusi a fost facut un asemenea act. Cat priveste fructele. in caz contrar. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului. Din cel de al doilea principiu. actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. cunoscuta sub denumirea de partaj. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. . sunt permise copartasilor. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. acesta va fi desfiintat.Din primul principiu enuntat. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 .Actele materiale care privesc folosinta bunului. decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. fara a fi necesar acordului celorlalti. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: .

fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. acesta va fi vandut la licitatie. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. prin succesiune. deci fortat. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. tablouri si fotografii de familie). Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. cumparare.copartasi. in caz contrar. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. manuscrise. donatie etc. in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. ea poate avea un caracter perpetuu. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. II) Proprietatea comuna pe cote parti. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti. 728 Cod civil. in fine. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. in mod exceptional. fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte. copartasilor. 89 . Coproprietatea este fortata. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor.

proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. potecile. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. ci servitutea. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie. 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. iar valoarea cotei se include in pret. atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. Articolul 10 din Legea 85/1992. fantanile sau izvoarele. in acelasi timp. precum si asupra tuturor dotarilor care.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. 90 . nu se pot folosit decat in comun. Dimpotriva. intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. prin natura lor. situatia juridica nu mai este coproprietatea. in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. drumurile. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991.

accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. 590 Cod civil. se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. 91 . daca zidul este inclinat. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. Dimpotriva. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. Printre semnele de necomunitate. articolele 603. 604. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. potrivit art. c) Gardul comun Potrivit art. a) Zidul despartitor este. Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate.

Cu toate acestea. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. ele se realizeaza de soti de comun acord. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor. Bucureºti. caracterele si regimul juridic al devalmasiei. Cu privire la administrarea. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea. 1992. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. numita si “devalmasie matrimoniala”.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. aceasta apartinandu-le tuturor. p. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. Caracteristic proprietatii devalmase. Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. Notiunea. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. impreuna si nefractionat. 38. 2. Cu toate acestea. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. 92 . exercitand singur aceste drepturi. Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu.

printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. 3. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. spre deosebire de proprietatea devalmasa. proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. ALL Bucureºti 1995. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. incetarea devalmasiei. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna. p. in ambele cazuri. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. 245. daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. dupa evaluarea si lotizarea lor. Bucureºti 1977 p. Modalitatea de incetare o constituie imparteala. numita si partaj. imparteala judecatoreasca. fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. in consecinta. 93 . in fine. Filipescu . presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. P. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect. in aceasta faza procesuala. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. I. Tratat de dreptul familiei. Didacticã ºi pedagogicã. Ed. in ambele situatii.133. 2.

4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie. legea. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor. Sectiunea 3.3. de noi insine sau de altul in numele nostru”. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor. legea apara si posesia. uzucapiunea etc. succesiunea. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. drept proprietar. ea neputand lua nastere decat intre soti.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept. Pentru acest din urma 94 .3. una sau alta. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face. care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata. in aceeasi masura insa. Posesia 3.. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”.1.

in concluzie. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. depozitari. 95 . uzufructuari. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. simpla posesie . Potrivit art. Plastic.motiv. Tot un detentor precar este si depozitarul. in puterea destinatiei legale a aceluia”. atata vreme cat bunul se afla in grija sa. prin simpla ingaduinta a proprietarului. sub nume precar. b) Elementul psihologic sau intentional. “animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. ori ca titular al unui alt drept real. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea. adica in calitate de locatari. acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. sau asupra unui lucru comun. 1853 Cod civil. fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit.sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara.ca stare de fapt . potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. Lipsa elementului subiectiv (psihologic . nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. Locatarul unui imobil de exemplu. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei. El nu are nici un drept asupra bunului. si de a se comporta ca un adevarat proprietar. detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. in aceeasi masura.

pentru ca a dovedi posesia. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus).2. aparent si deci perceptibil. b) Elementul intentional. respectiv “corpus” si “animus”. Fiind o stare de fapt. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive. pana la proba contrarie. sau l-a incredintat altuia in depozit). Dovada posesiei. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. Altfel spus. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”.3. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. in primul rand. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda.3. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. prin instituirea a doua prezumtii legale. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. in ceea ce priveste elementul intentional. “animo alieno”. neputand fi exercitat prin altcineva. prin natura sa psihica. dovada si pierderea posesiei 1. sub nume de proprietar. cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana. Proba elementului intentional este facilitata de lege. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului. este posesorul acelui lucru. Dobandirea. 2. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . intrucat are un caracter obiectiv. poate fi exercitata nu numai de catre posesor. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. Pentru a fi dobandita posesia. A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. dar si de un reprezentant al sau.

in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. sau chiar numai a unuia.inceput a poseda pentru altul. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar. 97 . cum este cazul constitutului posesor99. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. efectul fiind insa acelai. Posesia nu poate exista. se presupune ca a conservat aceeasi calitate. o data cu incetarea elementului ei material. 3) Pierderea posesiei. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. are ca efect pierderea posesiei. Pe cand textul art. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut. 3. Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale.3. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente. intr-o a doua ipoteza. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului.3. 99 Este constitut posesor. Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. Calitatile si viciile posesiei 1. 1847 din Codul civil. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. chiar daca stapanirea materiala continua. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. pot fi rasturnate prin proba contrarie. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive. Disparitia lor. datw nu este proba contrarie”. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. intr-o prima ipoteza.

b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului. Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente. insa se refera in articolul 1852 la 98 . “se cere o posesiune continua”. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. in cazul actelor de simpla amenintare. atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. Continuitatea posesiei este prezumata. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil. adica cu intermitente anormale”. care duce la desfiintarea posesiei. care nu duc la pierderea materiala a bunului.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. in vreme ce art. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. asemenea proprietatii in vazul tuturor. Legea nu defineste publicitatea posesiei. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu. Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. d) Poesia sa fie publica.

violenta. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. locatar sau depozitar. 2. b. e. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. 99 . consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. sunt viciile posesiei. f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. Intentia legiuitorului. omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. viciile posesiei sunt urmatoarele: a. echivocitatea. asa cum procedeaza un detentor precar. discontinuitatea. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul. d. c.clandestinitate ca viciu al posesiei. a. intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. precaritatea. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. clandestinitatea. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut.

2. 100 .Ca viciu al posesiei. este un viciu temporar. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil. 2. ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. asa cum prevede art. redevenind publica. b. deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. 3. in sensul ca o data incetata violenta. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. intrucat odata incetata clandestinitatea. discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. 1852 Cod civil. Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. este viciu relativ. are valoarea unui titlu de proprietate. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). potrivit carora simpla posesie de buna credinta. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. este un viciu temporar. este un viciu relativ putand fi invocat. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. c. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). cat si a bunurilor miscatoare. Clandestinitatea. posesia redevine utila.

d. op. 242. e. C. este echivoca. p. 101 .. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. op. Safta Romano. in cazurile special prevazute de lege. Vezi supra referitor la elementele posesiei. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. prin intervertire. precaritatea se poate transforma in posesie. dar si in practica judiciara. op. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. uzufructuar etc. Bârsan.. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. in acest sens. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. Mai mult decat atat. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. in puterea destinatiei legale a aceluia. cit. cit. precaritatea este mai mult decat un viciu. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. I. sau asupra unui lucru comun. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. “animus” si “corpus”.. ea constituie insasi lipsa posesiei102. depozitar. 174. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. Precaritatea Cu privire la precaritate. p. vol. 396. deci de elementul intentional al posesiei. Stãtescu ºi C. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. cit. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. p. adica in calitate de locatar.

posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). sub nume de proprietar. 3. posesia este protejata prin actiunile posesorii. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. la dobandirea dreptului de proprietar. 1864 Cod civil. A. in materia bunurilor miscatoare. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 .3. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. consta in aceea ca fiind parat.4. intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. intrucat de cele mai multe ori. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau. posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. prin uzucapiune. ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate. daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita. posesia prelungita duce.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului. 4. legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. 3. 1854 Cod civil). Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. 2. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt.

dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. lipsit de orice viciu. constand in convingerea posesorului ca lucrul. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. nefiind posibila proba contrarie.proprietate. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. 103 . ale carui fructe le culege. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. B. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil.

a. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 . (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. Pentru exercitarea ei. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. In al doilea rand. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. b. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. posesorul dobandeste doar fructele. Actiunea in complangere. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta. C. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. Caracterisitic actiunii posesorii.

actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar. . adica neviciata. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. daca tulburarea s-a produs prin violenta. Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului. in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. 3. Ca si actiunea in complangere. exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. 105 . intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea.1. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: . posesiunea reclamantului sa fie utila. 2. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. b. atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta.sunt actiuni reale. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar. D.in complangre. Violenta neavand nici o justificare in drept. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor.

se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. caci oricat ar dura ele in timp. 106 . Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104. civ. in doctrina. op.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru.. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea. Apararea dreptului de proprietate.1. in vreme ce art. 3. 105 C. 199. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. Sectiunea 3. s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. civ. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. 1847 din C.4. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil.4. In articolul 645 din C. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani. Bârsan. Stãtescu ºi C. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã. p. cit.

4. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. actiunile in granituire etc.2.a. ori din imbogatirea fara just temei. cele posesorii protejeaza doar posesia. in vreme ce art. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate. din fapte ilicite sau cvasicontracte. cum ar fi actiunile in revendicare. acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real. 1910 se 107 . adica proprietatea. Sunt actuni petitorii. . intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. 3. mijloacele juridice specifice. Sunt actiuni posesorii. Art. actiunile confesorii. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”. dintre care mai importante sunt doua: . actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. care este un drept real se numesc actiuni reale. uzufructuar etc. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate. Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii.). Actiunea in revendicare.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului. b.

p. 105 ie . 108 . Actiunea in revendincare este imprescriptibila.256.G. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare.cit.4. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. Ed. Radu.L. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”.op. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107. p. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975. Bucureºti. ii. p. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv.L. cit.refera la revendicarea mobilelor. 340. in stiinta dreptului.p. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat.. de catre vanzator.3. op. in practica. Boroi ºi D. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute.. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului. Rãdescu. Ed. Safta Romano. 3. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate. Negru ºi D. 1994. A. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106. iar art. Costin. Drept procesual civil. M. 117.130. nepierzandu-se prin neuz. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar.

în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. 154. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. Decizia civilã nr. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. Raspunsul a fost pozitiv.. 109 110 Pentru opinia contrarã. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. in fine. cit. vizeaza marirea patrimoniului comun. p. p. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. op.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. Teoria generalã a obligaþiilor. sotul reclamant. Filipescu. P. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. 84. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. Actami Bucureºti 1994. consecinta pierderii bunului. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. p. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. s-ar rasfrange indirect asupra lui. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii. 148. in aceeasi masura in practica judecatoreasca. vezi I. 109 . a se vedea E. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. Safta Romano. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. plecand de la ideea ca prin actiunea sa. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. 561 din Codul de procedura civila. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii. care ii profita si celuilalt sot109. Ed. 224/24 noiembrie 1972. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110.

ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul. De altfel dispozitia art.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. sau al transferului proprietatii. Daca teoretic lucrurile par simple. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”. A.a. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare.d. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche.m. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. in practica ele sunt mult mai complicate. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. 110 . dispozitiunea art.

potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. daca ambele au fost transcrise.data titlului sa fie anterioara posesiei paratului.Potrivit aceluiasi principiu. . . b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”. Pentru a stabili care este titlul preferabil.verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. Asa fiind. deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art. Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata. practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament. 1864 Cod civil. Acestei situatii transante. 111 . B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. actiunea ar trebui respinsa. el va avea castig de cauza cu doua conditii: . va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche. Daca paratul invoca un asemenea titlu. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant. quam ipse habet”. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”. utila sau de buna credinta.titlul sa emane de la un tert. instantele au in vedere urmatoarele criterii: . atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict.

De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator.B. 112 . 1909 alineat 1 Cod civil. de la cel la care il gaseste. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. 1909 alineatul 1 Cod civil. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. Fata de aceasta dispozitiune a legi. deci numai bunurile mobile corporale. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. susceptibile de detentiune materiala. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice. in curs de trei ani. in cazul bunurilor mobile corporale. a caror valoare este incorporata in titlu. Regula prevazuta de art. Regula prevazuta de art.

S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. ci un termen fix. nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. Chestiunea implica un real interes practic. La randul sau. de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. 113 . proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. proprietarul revendicant. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. in aceasta ipoteza. a. De la regula prevazuta de art. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. intr-o asemenea ipoteza. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. sau la o vindere publica. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare.

gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. In aceasta categorie intra. 1909 alineatul 2 Cod civil. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. 1 din Codul civil. 615.1. 114 . O asemenea actiune este perfect admisibila. in lipsa unui termen prevazut de lege. 1909 alin. CAPITOLUL IV. adica de 30 de ani. obligatia de politete si respect intre oameni. Sectiunea 4. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. sarcina sau indatorire.b. se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale. detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. Bucureºti 1984 p. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. spre exemplu. Asa fiind. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. . etice sau religioase. 1890 din Codul civil. juridice sau nejuridice. si obligatiile impuse de normele morale. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed. Academiei. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art.

Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. ca institutie de drept113. 1981 pag.38 114 I. Obligatia acestuia poate consta in a da. Drept civil. notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. 2. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului. raportul obligational apare ca un drept de creanta. Bucureºti . prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. a face sau a nu face un anumit lucru. Ceterchi ºi I. C. cat si datoria corelativa a debitorului. 3. Ed. Bucureºti 1994 p. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. Bucureºti 1993 p. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. Popa. In drept. Stãtescu ºi C. Introducere în teoria generalã a dreptului. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. Craiovan. N. Bucureºti 1994 pag. din punctul de vedere al creditorului. Filipescu. Ed. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. ne referim la o obligatie veritabila. „lato senso“. In sens restrans. Teoria generalã a dreptului. vezi I.112 Dimpotriva. Bârsan. definiþii. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. P. Tratat de Drept civil. Asadar. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. In sens larg. Academiei. 5 112 115 . 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. All. 8. ca element dinamic al raportului juridic. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. Actami. Pentru alte . ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic.obligatii nu are insa un caracter juridic. „stricto senso“. Actami. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie.

ca subiect activ. Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC. o dubla calitate: atat pe cea de creditor.1 Partea generalã. sa dea. pe de o parte si.155 . cat si cele juridice (prin urmare si statul)116. Academiei. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport. pot fi atat persoanele fizice. numit creditor. vol. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. in caz de neexecutare de buna voie. ce au menirea de a dovedi un imprumut. Ca oricarui alt raport juridic civil. 1. Bucureºti 1961 p. sa faca ori sa nu faca ceva. Tratat de drept civil. cat si pe cea de debitor. de a-i cere debitorului. Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. Ionaºcu. si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare. Tr. Ed. continutul si obiectul115. deci la raporturile obligationale civile. ca subiect pasiv. de exemplu.206 116 . avem in vedere intelesul ei „lato senso“.Subiecte ale raportului juridic obligational. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. In tratarea notiunii de obligatie. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului. raportul juridic obligational. numit debitor. 115 Cu privire la raportul juridic civil..

Lupan ºi D. Persoana fizicã. mandant-mandatar. E. La randul sau. Bucuresti 1993 p. obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. . Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului.Continutul raportului juridic obligational il constituie. b) in cazul bunurilor generice. 116 In acest sens. proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului. Popescu. donator-donatar. caci potrivit art. numarare. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut. Drept civil. in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului. a face) sau intr-o abtinere.. 5 . cantarire etc.18 117 . 3. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor. pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau). pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ). 2. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. c) in regimul de carte funciara. Lumina Lex.Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv.. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real. a nu face ceva la care. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator.Obligatia de a da.. in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit. comodant-comodatar. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat. Ed.etc. cumparatorul are.vanzatorul nu este numai creditor al pretului. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare.

de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate. care. poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational. fara a se exclude unele pe altele. C. . D. 4. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117. B.dupa opozabilitatea obligatiei.dupa obiectul obligatiei. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate. Ea este o obligatie negativa. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie.Obligatia de a nu face. 118 .. Astfel.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da.dupa izvorul obligatiei. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A. Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da. deci de a transmite proprietatea.1. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii. in cazul contractului de vanzare-cumparare. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate. obligatia de a da.dupa sanctiunea obligatiei.1. Prin aceasta. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii.

Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. vezi L. a face) si obligatii negative (a nu face).dupa structura obligatiei. Angheni. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice.8. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . B. Oscar Print. in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. C. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. . Pop. A. Sub titlu de exemplu. Teoria generala a obligaþ iilor Ed. clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. Bucureºti 1997 p. respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. Drept civil. Lumina Lex. Dupa izvorul lor. 119 . ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. Sm. In functie de sanctiune.E. În acest sens. 117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. Bucureºti 1995 p. Dupa obiectul lor. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. Dupa un al doilea subcriteriu. Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii. Ed.

1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”. cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie. nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. Totusi. aliis neque nocere neque prodesse potest). odata executate de buna voie. 2 din C. In functie de opozabilitatea lor. 119 In privinta precripþiei extinctive. caci potrivit art. nu se infatiseaza identic in toate cazurile.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. Spre exemplu. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta. Spre exemplu. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. fam. Drept civil român. obligatii reale si obligatii opozabile tertilor.167/1958. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului. norma instituita de art. debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. potrivit careia. desi nu se poate cere executarea lor silita. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. 973 Cod civil (res inter alios acta. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. Pornind de la aceasta precizare. distingem intre obligatiile civile sau perfecte. Bucureºti 1992 120 . asa incat. D. Gh Beleiu. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica.

Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie). 1411 Cod civil). obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile. 4. cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. ( propter rem).In functie de structura lor. Odata instrainat lucrul. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 . modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. Este spre exemplu.• Sunt reale. locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie).2. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. in cazul contractului de locatiune. 2. ele presupunand un singur debitor si un singur creditor. Pure si simple. ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului. 3. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat. E. noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului.1. Spre exemplu. cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. Principiul rezulta din prevederile art. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun. fie mai multe obiecte. • Sunt opozabile tertilor. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator.

rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. H.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. Paris 1995 p. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. Ed. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. Beleiu. 122 123 . Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie. 122 Gh. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice. 2. Hamagiu. Litec. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans. 106.121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. Tot acte juridice de factura unilaterala. Teoria generalã a actului juridic civil. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. Ed. Bucureºti 1929 p. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. in scop de reclama. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza.754. ªtiinþificã. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. L.115 120 In acest sens.unor acte sau fapte juridice. 942 din Codul civil. Tratat de drept civil român. op. Ed. Al Bãicoianu. Contrat. C. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege. Obligations. Boyer. cit. se obliga o singura persoana. Bucureºti 1969 p. 25 . Roland. Atat legislativ.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul.68 121 B. Cosma. Naþionalã. I Rosetti-Bãlãnescu. Starck. sub titlu de exemplu. pag. D. asa cum precizeaza art.

la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . 992-997 Cod civil). In sistemul Codului civil. 986-991 Cod civil). important este acordul de vointa al partilor. “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”. 986 Cod civil. Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile.Quasi-contractul este. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea. In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. obligand-o in acest fel la restituire (art. Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. asa cum il defineste art. din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). producator de consecinte in planul obligatiilor. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate. 998 Cod civil.

3. indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. 1000 aliniat 2 Cod civil). 124 . Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. Si intr-un caz si in celalalt. cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. 1003 Cod civil). art. 1000 alineat 1 Cod civil). autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. 1000 aliniat 4 Cod civil). in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. 998-999 Cod civil). care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca. Definitia data de art.Raspunderea pentru lucruri. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art.da nastere obligatiei de reparatie. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. Astfel. edificii si animale. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. 999 Cod civil. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art.1000 aliniat 3 Cod civil). 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.

civ. Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere. cit. vezi I. In cea mai generala si mai sintetica formulare. Craiova 1983. 126 În sensul acestei opinii.124 Desi de inspiratie franceza. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune.125 Potrivit acestui text. Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. Bârsan op. Scrisul românesc. Notiunea si definitia contractului civil. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii.8 125 . conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie. 124 În acest sens. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. C.2. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract. definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art. Stãtescu ºi C. p. cit. p. art.32 sau I. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner. Dogaru Contractul. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile. a faire. pag. sã facã sau sã nu facã ceva). Consideraþ ii teoretice ºi practice. 8 125 În textul francez. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie. 1001 din Codul civil francez.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract. op. Astfel.942 din C. Ed. Sectiunea 4. Dogaru. 1002 Cod civil).

Zinveliu. 128 127 126 . civ. 942 din C. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. P. Deak. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”. Filipescu. conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. Asa fiind. II Bucureºti 1947 p. 19. Contractele speciale. Actami. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv. Rarincescu. Vointa juridica. Tratat de drept civil. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art.128 Textul art. 11 sau Fr. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. 3. Dacia Cluj 1978 p.127 Astfel.Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. Curs elementar de drept civil român.1. op. civ. a modifica. 942 C. Ed. Pornind de la aceste precizari prealabile. Vol. I. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”. citat mai sus. cit. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie.p. vezi I. BucureSti 1996. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile. element esential al contractului.129 4.2. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. Pentru dezvoltarea ideii. Ed. M.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta. Potrivit definitiilor date contractului. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. adica de a da nastere. p.

. nr. 1?1958 p. 127 . interpretarea art.J. caci este permis tot ce nu se interzice. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. Gionea. Stãtescu ºi C. P. Cit. 132 C. Bucureºti 1986 p. campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex.71. ªtiinþificã. civ. trebuie coroborata si cu prevederile art. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. 966 din C. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv. 42. Ed. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa. op. Scaiul. 5 din C. V. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”. civ. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept. în S. I. 33 ori A. 11. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor. intrucat potrivit textului. Dogaru. Bârsan. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. Curs de drept civil. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu.C. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed. Bucureºti 1996 p. Nashitz. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului. 130 131 In sensul acesta.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci.

Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda).a. in insasi denumirile date acestor tipuri.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice. Cit. cit. op.. consacrat de art.133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art. p. op. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. Tratat de drept civil. 134 Gh. Vol. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Beleiu. Academiei. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator. D. potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”.2. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate. Bârsan. Cit. Cosmovici º. P.Referindu-se la cauza textul art. 1 – 3 din Decretul nr. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi.134 In consecinta. 188 – 191. I Partea generalã. Cozma op. civ. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri.248. op. Stãtescu ºi C. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4. Bucureºti 1989 p. Ed. dar si putinta de a constata ca in fond. P. Clasificarea contractelor civile.2. M. Beleiu. Cit. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc. 135 C. potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. Pag. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte. 146. 128 . care se individualizeaza prin caractere specifice. 969 din C.. 220 – 237 sau P. civ. 968 C.42.

137 În dreptul nostru. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. civ.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. constituie regula. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. C. D. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. contractul de mandat. simpla lor manifestare de vointa. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. F. 813 C. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. majoritatea contractelor au un caracter consensual. sub titlu de exemplu. Dupa continutul lor. Potrivit primului criteriu general de clasificare. atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). 1. Dupa corelatia existenta intre contracte. sau cel de ipotecã prevãzut de art. Au un asemenea caracter. 136 129 . contractele pot fi consensuale. contractul de închiriere. B. Dupa modul de formare. de regula este forma autentica. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. Dupa modul executarii. doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. Dupa scopul urmarit de parti. respectiv: A. ci. 1772 din C. civ. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. solemne sau reale. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta.136 2. G. ad probationem. cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). ceea ce fireºte. xxx A. deci dupa modul de formare. E.

Spre exemplu. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. deci realizarea unui interes patrimonial propriu. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit. comodatul. In consecinta. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta. 1. Dupa scopul urmarit de parti. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane. civ. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga. 130 . o contraprestatie. contractele de vânzare. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei. fara ca acestea din urma sa se oblige. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. Conform definitiei legislative data de art.139 2. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. 943 din C. Potrivit art. Dupa continutul lor. Sunt cu titlu oneros.138 B. depozitul sau gajul. In ceea ce priveste contractele reale. de închiriere. civ. mandat sau depozit. 944 din C. deoarece partile isi asuma obligatii. 1. de depozit sau de locatiune.”140 C. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte.3.

142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee). F. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã. vezi I. Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. 131 .142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. 2. contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere).74: C. op.145 E. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate. p. si contracte cu executare succesiva.143 D. partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor. uno ictu. Stãtescu ºi C Bârsan. “nova negotio”. fie sub forma unor prestatii succesive. p. fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie). contractele pot fi principale sau accesorii. op. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. fara a se da ceva in schimb. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. Dogaru. cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor. 2. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere. obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie. 1. Sunt nenumite. cit. contractele pot fi numite si nenumite. Pentru detalii. Cit. 1.2. Dupa corelatiile care exista intre unele.Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144.

aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros. În acest sens. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã. 1. 23 – 35.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. depind. 2. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare. cit. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. Evrika. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. asa cum il individualizeaza art. Pentru alte dezvoltãri. p. la incheierea lui. nici daca va exista castig sau pierdere. G. toate aceste elemente depinzand de hazard148. Apostu. Ed. op. In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. Spre exemplu.1. StAtescu ºi C. Din acest motiv. 149 În cazul contractelor negociate. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. contractele pot fi comutative sau aleatorii. de a caror soarta juridica depind. nu se poate sti. Bârsan. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti. vezi I. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile. 146 132 .947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”. C. 2. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. Brãila 1997 pag.

însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. 2. Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. O cauza licita. a obiectului ºi a cauzei licite.3. op. Art. Art. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. C. Hamangiu º. 4. 3. Condiþiile de valabilitate. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. 4. Capacitatea de a contracta.de adeziune150. 496. Pentru ca contractul sa fie valabil. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta. vezi. vezi C. Bârsan. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente. cit. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului.a. 949 din C.56. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi. astfel incat capacitatea constituie regula. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. obiectul ºi cauza. 948 din C. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor. op. Un obiect determinat sau determinabil. p. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb.2. ca de exemplu tranzacþia. 150 133 . Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. Civ. p. cit. . potrivit aceleiaºi concepþii. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. consimþãmântul ºi viciile sale. În acest sens. civ. Stãtescu ºi C.

avocaþii etc.1308).154 Pentru aceste categorii de persoane. b) persoana pusa sub interdictie. Probleme speciale de drept civil. Altfel. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta. Turianu. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului. civ. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti. judecãtorii. manifestata in exterior. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia.155 Consimtamantul. Astfel. Potrivit art. si anume al celei “ce se obliga”. 110 si urm. 948 C. 31/1954. S-a admis totusi. Ed. 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. aarã de excepþiile prevãzute de lege (art. O asemenea concluzie este fireste gresita. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil. 950. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana.1307). “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. obiect si cauza. unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. Din redactarea art. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. atat in doctrina cat si in jurisprudenta. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. 155 C.2 din acelasi decret. 11 alin. alaturi de consimtamant. Desi art. 134 . care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. precizeaza art.incapacitatea este privita ca si o exceptie. 1309) etc. 1 din Decretul nr. Bucureºti 1999 p.11 alin. Fundaþiei “România de mâine”.

pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. fie intr-una tacita. Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. De asemeni. “Per a contrario”. subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. 135 . Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. Dimpotriva. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei. ( deci pentru a da nastere. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni.156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat.Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil. lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma. doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. cu toate consecintele decurgand din aceasta. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!). aºa cum este cazul actelor solemne. din prietenie sau complezenta. (jocandi causa). caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala. Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. “ma oblig daca am chef!”). in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare.

caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”. de la acest principiu exista si exceptii. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta. sunt astfel. Potrivit art. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. pentru a o determina sa incheie un act juridic. d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. cealalta parte n-ar fi contractat”. rationabila pentru dansa. Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract.d o l u l sau v i c l e n i a. care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. 960 C. care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere. . . incat este evident ca. “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. Potrivit art. Fireste. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala. violenta si leziunea. dolul. fara aceste masinatiuni. se restrange la minorii care. sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”. Actiunea in anulare pentru leziune. se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui. 136 . intrebuintate de una din parti. i-a insuflat temerea. .Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului. acte juridice care le pricinuesc o vatamare. “Este violenta totdeauna cand. civ. 956 C. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. civ. spre a face o persoana a contracta. . asa cum este cazul actelor solemne.

963 din C. p. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. Ed. face excepþie succesiunea nedeschisã încã. 518 158 Deºi art.Obiectul contractului Textul art. Eliescu. Ed. Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”. precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”. Humanitas. Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale.sa fie determinat sau determinabil. anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil. s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil. dupa caz. Cu privire ). In acest sens vezi ºi M. 1 din Legea nr. rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc. Curs de succesiuni. Din aceasta prevedere. obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. 962 din C. civ. 157 137 . Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber. ceea ce de fapt explica si prevederea din art. 963 C. p. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. 57 . 2 din Legea nr.5 alin.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). a face sau a nu face ceva.60 159 La rândul lor. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel.159 . Bucureºti 1997. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private. respectiv de a da. civ. 18/1991).sa fie in circuitul civil. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. I. Apostu. Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. adoptate dupã 1989.sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. Evrika Brãila 1998. In privinþa bunurilor viitoare. . fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise. numararii. la aceste categorii de bunuri. civ. In lipsa unei interdictii exprese.

nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta.sa fie licit.967 in urmatorii termeni. civ.sa fie moral. Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului.160 .sa fie posibil. cit. 161 În categoria condiþiilor obiectului. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. ca de exemplu autorizarea obiectului (C. respectiv scopul imediat. cu toate ca. Turianu. Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi.causa remota. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. 4 din C. codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: . adica pentru oricine. 948 pct. Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” . referitoare la caracterul licit al cauzei. “ad imposibilium.509. Daca imposibilitatea este doar relativa. deci.art. 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. prelevate in literatura. . ar mai putea fi incluse si altele.art. p. 59). cit p. care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare.. “Conventia este valabila. (causa proxima) si scopul mediat . In structura cauzei exista doua elemente. atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila. Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific. personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op.161 Cauza contractului. 968 din C. Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila.art. civ. cauza nu este expresa. . op. deci numai pentru un anumit debitor. “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. 160 138 .

stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea. * in contractele cu titlu gratuit. Incheierea contractelor. insusirile sau nevoia unui lucru. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. de altii negociere163. ce tine de caracteristicile unei prestatii. calitatile unei persoane. fondata pe o cauza falsa. Drepturi reale. Cosmovici. civ. insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. 966 din C. scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite. All. Obligaþ ii. Aceste conditii sunt consacrate de art. 126 . De cele mai multe ori. care precizeaza ca “Obligatia fara cauza. Legislaþ ie Ed. o perioada numita de unii autori precontractuala162.4. Ca si obiectul. nelicita nu poate avea nici un efect” 4. Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). licita si morala. cauza contractului trebuie sa existe.M.Scopul imediat. contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. sa fie reala. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului.2. partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale. Bucureºti 1996 p. Drept civil. Anterior acestei imprejurari. 139 . * in contractele reale.

Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant.10. mai multe faze. uzitate mai ales in domeniul comertului international165. astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii.211. T. Ed. Ed. Georgescu. fond de marfa. totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. Porto-Franco. Negocierea afacerilor. Drepturile reale.91 – 120. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. I. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”. Macovei. Angheni. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4.concepute. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. respectiv: 1. negocierile precontractuale. II. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). in unele situatii. 164 În acest sens. Anterior momentului incheierii contractului. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. Urs ºi Sm.). NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. Galaþi 1992 pag. Print. 140 . “scrisoare de intentie” sau “protocol”. drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. Bucureºti 1998 pag. Oscar . acceptarea. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. Contractele de comerþ exterior în dreptul român. In privinta acestei etape precontractuale. 3. A. oferta de a contracta. Drept civil. Junimea Iaºi 1977 p. S. 2. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. mijloace circulante etc. Ed.

paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. S. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener. -nascuta din uzante-. p. Angheni. Bucureºti 1999 pag.pentru incheierea unui contract. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. deci a consimtamantului. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. Hanga. op. 211). adresata unei persoane determinate sau publicului. vezi ºi Vl. În acest sens. vezi P. Stãtescu ºi C. p. op. Fiind prima manifestare de vointa. Totodata. exprimata in scris sau verbal. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. op. poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. 167 Pentru definiþia comunã. Lumina Lex. 166 141 .168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. 58. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. exprimata fie in scris. 169 C. aceasta poate fi expresa sau tacita. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract. cit. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. cit. p. cit. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. Urs ºi Sm. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. Cosmovici. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. fiind o latura a vointei de a contracta. exista obligatia. (I.166 B. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. 1. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor. M. fie verbal. Este si motivul pentru care. Bârsan. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. Mic dicþ ionar juridic Ed. 142 . depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu.127.

Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L. Ed. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. Lumina Lex. Intr-o asemenea abordare.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar. p. desi contractul a expirat. etc. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. 45. 87 . afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. Ed. Les obligations. Deak ºi St. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã. daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere. Droit civil. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale.121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. civ. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc. Bucureºti 1993 p. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. vezi Fr. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art. imprejurarea ca.)170. 1437 din C. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului. ã 170 142 .114 171 Alain Benabent. Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului.

fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. Bucureºti 1996 p. Ed. 3. 173 Sm. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia. 3. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. Oferta trebuie sa fie neechivoca. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea. deci poate fi revocata de catre autorul ei. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului. cit. op. “Per a contrario”. 215. cit p. Cosmovici Drept civil. sau D. Forta obligatorie a ofertei. 117 . All. Oferta trebuie sa fie ferma. Angheni. Oferta trebuie sa fie reala. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. Cosma op. serioasa si constienta. ea nu este producatoare de efecte juridice. oferta facuta in gluma. p. M. cit. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic.178 174 143 . Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. 2. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. p. Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. Beleiu op. 102 – 110. P. 2. Introducere în dreptul civil. dupa cum urmeaza: 1.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor.

În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. pag. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. chestiunea trebuie rezolvata nuantat. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. 2. 144 . cit. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. Angheni. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. 1. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. Sub titlu de exemplu.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. Or. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. Daca oferta a ajuns la ofertant. 176 I. constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. op. Urs ºi Sm. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. S. Intr-o asemenea abordare insa. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. 213. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. b) daca oferta este fara termen.

Spre deosebire de oferta. nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. clauza de mono pol. promisiunea bilaterala de contract (antecontractul). Astfel. ACCEPTAREA. pactul de preferinþ ã. In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului. in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. Ca si oferta. contractul de rezervare etc. Ea poate fi deci verbala sau scrisa. important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. clauza de exclusivitate. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. sa incheie in viitor un contract. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. D. Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii. Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. expresa ori tacita. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. Intr-o asemenea ipoteza.C. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative.

Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. caci simpla tacere a locatorului. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R. acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica. 146 .178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari. . Stãtescu ºi C. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. p. 1. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. op. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. Bârsan. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. c. 1437 din C. Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere. oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic. com. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda. Bucureºti 1994 p. civ.67. de exemplu. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a. Romfel. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare.179 b. 64 Potrivit acestui text. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare. Petrescu. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit. a modifica sau a stinge un raport juridic civil. cit.. 39 din C. Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art.a) exista o prevedere a legii in acest sens.

prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. deci a realizarii acordului de vointa. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. contractul se incheie prin telefon. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. ea poate fi acceptata de oricine. Dimpotriva. 2. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata. 2. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. realizandu-se in acest fel acordul de vointa. daca oferta se adreseaza publicului. contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. respectiv: a) Un prim sistem. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 .Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. In a doua ipostaza. cel al emisiunii sau declaratiunii. In fiecare dintre acestei situatii.catre acel artist. 3. contractul se incheie prin corespondenta. acelasi caracter il conserva si acceptarea. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. d.

Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. Desigur. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei.primind-o isi exprima acordul. Sistemul este si inutil. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180. or. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. in realitate aceasta abordare este deficitara. 148 . chiar fara a-l mai comunica ofertantului. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii.

Obligaþii… p. 182 În sensul acestei opinii. existã posibilitatea ca ofertantul. 181 149 . Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract. Stãtescu ºi C.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. 3. Urs ºi Sm. 131 Deºi pare cea mai completã. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. cit. op. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant. terenul trecea în proprietatea statului. ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. Potrivit acestora. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. Ãstfel. În acest sens. C. S. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. pag. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. 180 În acest sens. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. I. Confruntata cu cele patru sisteme. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile. 35 din C. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. cit. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. P. p. 66. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi. op. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. In functie de acest moment. cit. op. Bârsan. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183.M. Pe de alta parte.Cosmovici.58 ºi 59/1974. contractul se considera a fi incheiat. Odata determinat. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. 2. Angheni. com. spre a evita încheierea contractului.

unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii. R. Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: . Potrivit acestor reguli. Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. Potrivit art. 167/1958 în termen de trei ani. Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. 150 . . Popescu. In egala masura. Bucureºti 1994 p. 5. 6. Romfel.daca contractul se incheie prin telefon. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor. 7. locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile. 3. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. . vezi T.daca partile contractante sunt prezente. potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. 202. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul.4. poate fi intentatã potrivit art. 2 din Decr. locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta.cand contractul se incheie prin corespondenta. locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti. In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. caci in acel loc este receptionata acceptarea. In cazul ofertei publice. . Drept internaþ ional privat Ed. 9 alin.

Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului. 969 – 985. ori a transforma.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. 4. p.4 din C. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. Ciobanu. in cererile privitoare la obligatii comerciale. Nova Bucureºti 1994 Vol. fãrã a le disocia.proc. civ. Hamangiu. M. Odata incheiat. Ed. vezi P. 188 C. 73 187 151 . vezi V. caci art. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed.425 sau I.2.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti. . Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187. Bucureºti 1997 p.C.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art. Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã.10 pct. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila.5.97. Europa . Naþional Bucureºti 1996 vol. Pentru critica acestei confuzii.. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã. 516. 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art. Forta obligatorie a contractului si anume: .Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã. unui raport juridic obligational. Naþional. Apostu.I p.obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante. In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti.civ. op. Efectele contractului. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor. 969 din C. II p. cit. Vlachide. Ed.

191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale. deci pot fi executate fara nici-o dificultate. vezi ºi P. În ultimã analizã. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. cit…. De aceea. Cosmovici. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M.Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele. 977 – 985.n. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general.154). M. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret. 23 – 31. interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. Interpretarea juridicã.190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191. intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. (În acest sens. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice.) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . op. Eremia. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice. 190 152 . p. In al doilea rand. All. În privinþa celor dintâi. Bucureºti 1998 p. C. In al treilea rand. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. Ed.Obligaþiile.

192 153 . aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. A. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. Potrivit teoriei subiective. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. eventual prezumate. precizand in art. . 193 În acest sens.REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor. op. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. efectele subintelese ale contractelor. adeseori imposibil de cunoscut. Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. cit. unasubiectivã ºi una obiectivã. vezi C. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure. porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. a voinþei reale sau interne. De altfel. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. 519. Teoria obiectivã. In functie de obiectul de reglementare. ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte. p. fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general. Acest sistem este propriu dreptului latin.. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. In opinia unor distinsi autori. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor.Prioritatea vointei reale a partilor. Hamangiu. (a voinþei declarate).

71 sau I. o constituie cauza actului juridic. tratativele sau negocierile purtate etc. Pe de alta parte. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani. C. Stãtescu ºi C. 154 . În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. p. Daca. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. precum circumstantele incheierii conventiei. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. Bârsan. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale. op. pana la proba contrara. Angheni. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa. O asemenea limita. cit. 222. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. cit. in functie de propriile-i nevoi sau interese.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. p. op. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”. 195 196 În acest sens. Totodata.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. revine partilor ce o invoca. Urs ºi Sm. fie cu unele de natura extrinseca.195 Asadar. interne. dimpotriva. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. pe cat de rezonabila pe atat de utila.

adevarat si unul simulat. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art. neadevarat dar aparent). clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. op. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate. 2 din C. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. 1511 alin. 155 . In acest 197 198 C. civ. Bârsan. Stãtescu ºi C.. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. (unul real. dar la toate urmarile. a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. Spre exemplu. 981 C. O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. Alcatuind un tot unitar.198 B. civ. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. Textul art. 1 din C. cit. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. ce echitatea.197 2. civ. potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. p. 72. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. 970 alin. ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte.

Alte reguli de interpretare. In afara de regulile aratate si grupate mai sus.).dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art.). 978 C.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect. legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: . consacrat de art. 979 C. 982 din C. Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce. civ. 983 din C. art.). 973 din acelasi cod.atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia. Pentru astfel de imprejurari. precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele. 969 din C.985 C.). oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art. . codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: .). Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. civ. acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri. iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art. “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. 984 C. . nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art. civ. civ. sunt confuze sau greu de apreciat.in cazul indoielii. .termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art.). 980 C. civ. dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”. Sunt indoielnice. contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”.sens.conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta. . 2. civ. civ. civ. 156 . Aceeasi idee este preluata si de textul art.

etc. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice. pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie. b) la fel ca ºi legea. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor. cit. civ. 199 157 . aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste. De altfel. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare.75). unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri. contractul nu poate deroga de la lege.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. care confera in ultima analiza certitudine. Dispozitiunile art. impersonalã ºi cu aplicare repetatã. op. p. etc. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte. cea de buna voie. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”. Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. A. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. (pentru dezvoltãri vezi P.C. Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. Vlachide. 969 C. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã.

1616 din C.). sub titlu de exceptie. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. 1010 C. Pentru dezvoltãri. potrivit principiului simetriei. 2 din C. civ. 158 . p. Cosma op. nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala. 1436 alin. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. civ. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. civ200. 277. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. civ. Nimic nu s-ar opune desigur. Totusi. a mandatului (art. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. ci însãºi obligaþia. 200 Din textul art. “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. asa cum este de pilda donatia. Cu alte cuvinte. Este insa posibil. civ. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). actul juridic în totalitate. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. civ. 1552 si 1556 din C. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. vezi D. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. 1010 din C. cit. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual.969 din C.) ori a contractului de depozit prevazut de art. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric.

Asemenea modificare a duratei contractului. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. 973 din C. 159 . dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. viscol sau inghet. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei.1563 alin. Pe durata persistentei unor atari imprejurari. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. Moartea unei asemenea persoane.In afara de cazurile prevazute mai sus. ci de cauze extrinseci.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. civ. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. 3. regula prescrisa de art. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. civ. Sub titlu de exemplu. exista si imprejurari in care incetarea. care are valoarea de principiu de drept201. 2 C. 2. modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor. B. Pot constitui asemenea imprejurari: 1. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant.). efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate.

in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator. indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. Asadar. Definind in cele din urma opozabilitatea.202 Inteleasa in aceasta maniera. Raspunzand unor nevoi sociale. ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu.invocarea contractului fata de un tert. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice.persoane. pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. Vanzarea unui bun spre exemplu. 160 . carora deci conventia le este opozabila. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti. Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . contractele desi produc efecte numai intre parti. ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor.

op. 386 161 . intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. neadevarata. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. cit. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract. 202 D. 1. O asemenea operatiune juridica este simulatia. obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic.un contract public numit si aparent. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic..invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. vom constata ca acesta este faptul juridic. Exista fireste si exceptii. create de lege. raspunderea civila va avea un temei delictual. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. caci art. In ceea ce priveste responsabilitatea civila. 998 din C. civ. Cat despre probatiune. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune. Cosma. Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . Simulatia. precizeaza ca “orice fapta a omului. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti. care cauzeaza altuia prejudiciu. p. el are pentru terti semnificatia unui fapt.

mascandu-l insa intr-un alt contract. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . . Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala. are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. 162 . In functie de efectele acordului simulatoriu. * ea poate fi partiala.Contractul aparent poate fi fictiv.396 ºi urm. termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului.un contract secret. Ea este relativã. care corespunde vointei reale a partilor. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte..Contractul poate fi deghizat. 1175. prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. p. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura. incheiat anterior sau concomitent cu cel public. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice. op. numit si contrainscris. vezi D. cit. care in realitate nu exista. simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. La rândul ei. Contractul secret.204 In concret. Cosma. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul. Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil. .

In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret. in mod constient. caci art. Efectele simulatiei se produc insa diferit. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 . au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil.asemenea forma de simulatie. ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul.tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. . Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . Desi singurul contract adevarat este cel secret. inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. 1175 din C. Persoanele interesate.actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor. Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. civ.daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. ambele parti din contractul aparent urmaresc. precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor. Proba si efectele actiunii in simulatiune. . daca este cazul. pentru ca acesta nu le este opozabil. ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie.

Fireºte. denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã.205 Pentru a obtine castig de cauza. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam. care sunt straini de contract si de efectele acestuia. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. 205 164 . numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct. dar pentru alte considerente. si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului. desi nu au participat la incheierea contractului. in masura in care tertilor le profita actul aparent. pentru anularea sau revocarea acestuia.206 2. devenit public. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat. Fireste. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului.juridice. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care. nemijlocit. Este posibil ca intre parti. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. deci a actului secret. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza.

succesorii universali sau cu titlu universal. Eliescu Curs de succesiuni. In sensul demersului nostru. Fata de aceasta constatare. avanzii cauza. vezi M. 11 . caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. vezi Fr. p. Asa cum am mai precizat. 78 sau Gh. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. Scorpio 78. Dreptul la moºtenire. Bârsan op. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. Actami. Ed. 13 .25 165 . Moºtenirea legalã. succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. Spre deosebire de succesorii universali.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale.35 209 În acest sens vezi C. Bucureºti 1994 p. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. Humanitas. Bucureºti 1999 p. Botea Drept civil. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. Bucureºti 1997 p. Ed. 12 . operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. b. Stãtescu ºi C. Deak. privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. datorita raporturilor nascute intre ei si parti. Ed. care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. cit.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza.

O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. civ. 1441 din C. -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. Astfel. In aceasta privinta insa exista si exceptii. De exemplu. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. prezente sau viitoare”212. c. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”.privinta acestora. potrivit art. Conceptul de gaj general este exprimat de art. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. 8 211 166 . întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. dar cu datã certã. Neavand asadar o garantie reala. atunci cand aceasta a devenit exigibila. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. Ei isi pot totusi satisface creanta. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. 1718 din C. civ. mobile sau imobile. Apostu. vezi ºi I. op. dacã locatorul vinde lucrul închiriat. Pe de alta parte. cit. s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular.

creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. Acestora insa. civ. Cat despre obligatii. 167 . O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. 975 C. este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului. prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. In concret. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii.Spre deosebire de succesori insa. a).Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. fie pe cea a actiunii in simulatie. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. 3. caci. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor.

o obligatie. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. Potrivit acestui text însã. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. Asa cum bine se poate observa in speta data. intrucat in realitate. care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. personal. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. obiectul promisiunii nu s-a realizat. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 . tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. 3. dar dacã îl acceptã. va adera sau va ratifica un astfel de contract. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. 2. Daca tertul nu contracteaza. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie. chiar si promitand fapta altuia.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. Textul art. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. va incheia in viitor un contract cu creditorul.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. care. debitorul isi asuma el. fiind prezumata culpa debitorului.

cit. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. Urs ºi Sm. p. Spre exemplu. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. constituie o autentica exceptie. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia. numita stipulant. Angheni. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. tertul devine creditorul direct al promitentului214. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort.230 169 . insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. sa execute o obligatie in favoarea altei persoane. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. numita tert beneficiar. se obliga fata de alta persoana. op. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. Intr-o astfel de eventualitate. In acest fel. b). Pe de alta parte. asa cum este promisiunea faptei altei persoane. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor.

iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. C. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. p.desemnat de catre asigurat. obiectul determinat si cauza licita. vezi A. “Pax Aura Mundi”. 215 170 . op. cit. In fine. Bucureºti 1997 p. (În acest sens vezi ºi Gh. . Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. ca orice alt contract civil. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. In acest exemplu. 2. expeditorul convine cu transportatorul. Filip. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. o alta specie o constituie donatia cu sarcini. Dreptul transporturilor. 83. privitoare la capacitatea partilor de a contracta. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. Dreptul transporturilor. 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. Galaþi 1997 p. este cert cã se va naºte. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. Pentru a fi valida. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. Ed.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. În sensul acestei idei. Stãtescu ºi C. Partea generalã. pe langa cele generale. in fapt un tert beneficiar. asiguratul este stipulant. Prin acesta. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . Bârsan. valabilitatea consimtamantului. Cãlin. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. destinatarul fiind un tert beneficiar.

consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. Din momentul incheierii contractului. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. Cu toate acestea. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. 218 Spre exemplu. indiferent daca il accepta sau nu. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. Devenind creditorul unei obligatii. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. desi tertul este strain. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. In virtutea acestora. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. 171 . In caz contrar. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. In caz de neexecutare. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. stipulantul poate pretinde daune interese. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. acesta se poate comporta ca atare. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. La randul sau. Raporturile dintre stipulant si promitent. prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. acesta nu are o alta actiune.

In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta.Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. creditorul dispune ca la moartea sa. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. beneficarul. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. Apoi. ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). 172 . Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. potrivit careia. Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. aceasta ar deveni caduca. achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. Totusi. creditorul. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. subscriitorul politei. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. creanta va trece in gajul general al creditorilor. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. Pe de alta parte. intr-un contract de asigurare asupra vietii. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare.

cit. Obligaþiile. Bârsan. p. Angheni op. 130/1996. Potrivit art. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. Evrika Brãila 1997 p. cit. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. Fiind un contract cu caractere juridice proprii. Cosmovici op. salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. p.Fata de toate aceste pozitii. I. Nistor. grupurilor de unitati. 7 – 9 173 . poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. cit. 220 În acest sens. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. C. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. Ed. op. Urs ºi Sm . Stãtescu ºi C. c). M. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni. Contractul colectiv de muncã. privitoare la conditiile de munca. 157. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. p.89. reprezentanti sau avanzi cauza. ramurilor de activitate si chiar la nivel national.235 sau P. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. Un asemenea acord. 10 din Legea nr. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca.

Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. Astfel. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. art. se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. Definitia data de art. pentru fapta altor categorii de persoane (art. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.Sectiunea 4. 1003 din C. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. 998-999 Cod civil) si 2. In fine. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. art. 998 Cod civil. 1000 – 1002). instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. civ. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al . 1 si 1001). 1000 alin. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. Raspunderea pentru fapta proprie (art.3. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita . care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). 998 – 1002. Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. 999 Cod civil.

1. Ea are in primul rand un caracter patrimonial.Raspunderea pentru lucrari. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art. Pe de alta parte. Acestei sanctiuni. De asemeni. 1000 aliniat 4 Cod civil). 1000 aliniat 2 Cod civil). raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. 4. De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. 1003 Cod civil). susceptibil de evaluare in bani. i se poate adaoga si una de sorginte penala. in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art.1000 aliniat 3 Cod civil). caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica. 3. de natura civila. edificii si animale.minori (art. care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. 175 .3. 1000 aliniat 1 Cod civil). 1002 Cod civil). • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art.

a. cu un grad sporit de generalitate. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere. cit. aceasta are un dublu rol: unul educativ.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. Ed.137 176 . 224 În acest sens ºi C. Aceasta functie are insa un caracter relativ. stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. 214 din C. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). Bucureºti 1976 pag. Partea specialã. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective. Didacticã ºi Pedagogicã. Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. In acest fel. Codul Penal comentat ºi adnotat. (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). cat si la cel al constiintei publice.223. Ed. ca orice forma de raspundere juridica. Bârsan. Functia educativa. vezi ºi O. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. p. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor. adeseori de natura pecuniara. vezi ºi T. preventiv si unul sanctionator propriu zis. Partea generalã. op.. Stoica. Stãtescu ºi C. Drept penal. 173.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale. Vasiliu º. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. 85. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. pen.

DEOSEBIRI: 1.Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica. nulla poena sine lege). .Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire. Asa fiind. A. . Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept. Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii.. intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite.Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: . Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora. caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala. Este si 177 . Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea. a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual. asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte.Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. deci o infractiune (nullum crimen sine lege.

227 4. pen. Bucureºti 1985.184 din C. Papadopol. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã. Cu toate acestea. 1 din C. Individualizarea judiciarã a pedepselor. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii. Stãtescu ºi C. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. pen. 2.Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite. 140. vezi O. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi. Pentru detalii. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei. Ed.226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. În acest sens vezi C. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã.100 227 Potrivit art.. op. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator. pen.. 72 alin. Dimpotriva. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod.Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila. Daneº ºi V. cit p. vezi ªt. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite.. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant. 181 din C. Stoica. cit p. Obligatia de despagubire subzista integral. t 225 178 .225 3. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale. Bârsan. op.Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice.

. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile. trebuie constatate tot de cãtre instanþã. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. In materie penala. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni. non datur recursus ad alteram”. pen. prezumtia de discernamant. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere. 179 . Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal. încetarea procesului penal. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. Fireste.. ªi aceste împrejurãri însã.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant. Dimpotriva. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice. asa cum precizeaza dispozitiunile art. de catre instante diferite. 99 din C. potrivit principiului “electa una via. raspunderea penala nu poate fi negociata. 25 alin. 3 din Decretul nr. care dispune.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. dupã caz.228 6. cel pagubit se poate adresa instantei civile. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant. prin consens.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. 5. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal.

B. cu precizarea facuta de art.167/1958.proc. de principiul disponibilitatii. 10 lit. 10 lit. proc. a faptuitorului si vinovatiei acestuia.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile. . pen. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art. . 10 lit. 8. necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art.proc. dacã a 229 180 .proc. in ceea ce priveste existenta faptei. b din C. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit. pen.2 din Decretul nr. În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3. in privinta existentei faptei. cursul si intinderea termenului sunt diferite.proc.sub aspectul prescriptiei extinctive. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. f din C. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat.. 5.proc. 129 din C. d din C. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art. 8 alin. 10 lit.in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal).). pen. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii . e din C. 10 lit. printre altele. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. procesul civil fiind guvernat. pen. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art.). sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art. pen. Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate. autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani.). Pen. b/1 din C.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229.).).

32/1954). . temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual.proc. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala.In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii.. g din C. 2. b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare.). prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. Din aceasta deosebire. pen. care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor. Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate. 25 din Decr. 10 lit. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art.. caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor.Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. 3.proc. nr. culpa.ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita.) 181 .ASEMANARI: 1. 10 lit.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor. .. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala. h din C. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: . (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste). spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art. fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop.ambele sunt forme ale raspunderii civile. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art. pen.ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu.

francez. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme. O precizeaza textul art.3. oblige celui par la faute duquel il est arrive. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. C. legiuitorul român a preluat integral textul art.Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale. inactivitate. Asa cum rezulta din dispozitiile art. qui cause a autrui un dommage. Generalitati Art.2. 230 ªi in acest caz. spre deosebire de raspunderea civila contractuala. tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte.. ori dintr-o abtinere. a le reparer” 182 .. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230. B.existenta unei fapte ilicite. 999 Cod civil.. deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi). . 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu.raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata.legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata. civ. Culpa nu este definita de legea civila.existenta unui prejudiciu. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta. neglijenta sau imprudenta. 4. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv. 1382 din C. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A.

asa cum am mai precizat. Fapta ilicita Fapta ilicita.. faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231. Dimpotriva. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. cauzatoare de prejudiciu. Astfel.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs. se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane. fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei. 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane. Asa fiind. constituie o fapta delictuala omisiva. fie cu intetie. incalcandu-se o norma juridica. fie din culpa. In stransa legatura cu existenta culpei. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. Fapta ilicita poate fi comisa. capacitatea delictuala. .P. op. dar savarsita fara culpa. comisa printr-o inactiune. constituie fapte ilicite comisive.existenta culpei. 111 183 . p. fapta a fost comisa in legitima aparare). Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: . vezi I.fapta poate fi ilicita. cit. poate fi definita ca orice fapta prin care. exista si o alta conditie subsidiara.D. Filipescu.

obstesc. op. O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a. Angheni.este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului. p. cit.Starea de necesitate. imediat si injust (deci lipsit de temei. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. 232 233 În acest sens. raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari. 184 234 În acest sens. p. Negru ºi P. 2. O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare. cit. Demetrescu. care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare).115 C. b. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234. p. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila.. .apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. c.103 184 . Sm. . daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii. ori ocrotirea unui interes general. cit. integritatii corporale sau a sanatatii altuia.Legitima aparare.este material. care nu puteau fi altfel proteguite. . vezi V. .Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. . Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1. Bârsan. Stãtesci ºi C. d. op. op.pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general. direct.

concurenta comerciala loiala. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. 4.79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale. Este spre exemplu. . exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare. Exercitiul normal al dreptului subiectiv. distruge usile de le intrare.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. op. 1 p. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. M. vol. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. 321 185 . sau a ordinului superiorului. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila. In principiu. fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. Ciobanu op. Beleiu. Cu toate acestea. oricat de pagubitoare ar fi ea). In mod firesc. superior intereselor particulare infrante.Exercitarea unui drept. potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”. Gh. Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel. chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. cit p. cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. V. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal.3. 78 . cit. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art. .

Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. 167. P. Filipescu op. Droit civil. Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. Urs ºi Sm. Spre exemplu. Angheni. Bârsan op. decesul sustinatorului legal etc. Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. . Ed. acesta poate fi material. literatura de datã recentã îl recunoaºte. C. cit. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. Este material. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. p. Mementos Dalloz Paris 1993 p. Les obligations. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. Gerard Legier. op. I. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”.115 sau I. cit.182 238 Pentru detalii. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. 237 În privinþa prejudiciului moral. distrugerea unor bunuri. vol.5. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. p. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. cit. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. 94 186 . Stãtescu ºi C. corporal sau moral238. 2 p. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. vatamarea integritatii corporale. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. În acest sens. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial.

care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T. citat de I. Nr. op. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib. p. 791/1985 în RRD nr.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã.(I. dec. cit. In general. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242. Angheni.P. op. La randul lui. prin care i s-a produs o incapacitate de munca. Filipescu. permanenta sau temporara apreciabila in procente239. Vlachide. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii. dec. De pildã. C. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. p. G. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240. a unor atingeri aduse onoarei. acestea trebuie reparate.9/1986 p. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245.(M. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat. cit. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel. 242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. Rarincescu. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. Se cuvin înaceeaºi opinie. 103 187 . Culpa. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. op.2132/1985 în RRD nr. cit.S. cit. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. pas d’action!)244. op.2/1986 p. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei. pen. 44 245 Sm. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale. p. vol. 118) 244 P. pen. Constanþa. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri. Filipescu. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. P. II p. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul.

de îndrumare a T. sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei. poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor. periodice poate fi modificat247. Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane. 16/25 iulie 1964 în C. caracter ce rezulta din continutul art.Prejudiciul trebuie sa fie cert. .D. nr. cuantumul despagubirilor acordate esalonat. sub forma unor prestatii. in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. a se vedea ºi Dec.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”). constituie o norma generala a raspunderii civile. Academiei. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1. 34 248 246 M. 95. Rãspunderea civilã delictualã. repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit. cand dauna viitoare se va consuma succesiv.in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. Bucureºti 1972 p. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. .Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. 1086 Cod civil. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea. Spre exemplu. 3. Spre deosebire de prejudiciul viitor. 188 . caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. 1964 p. Ed.Prejudiciul trebuie sa fie direct. “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba. care desi se refera la raspunderea contractuala. asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului.S. Mai mult decat atat. In mod exceptional. . 2. Eliescu.

Obligaþiile. caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. asa cum precizeaza art. care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249.Prejudiciul trebuie sa fie personal. In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. cit. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). 4. Prejudiciul material include. cat si de natura morala. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite.Prejudiciul este asadar direct. Safta-Romano. op. . Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. p. conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. Ori. 129 189 . prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). 1084 Cod civil. prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. 249 E. vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc.

Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). 1952 – 1954. Spre exemplu. De asemenea. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral. Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie. Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. Filipescu. p. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale. 117 190 . 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. desfigurarea. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. în C.Multa vreme. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ. art. VII din 29 decembrie 1952. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei.)251. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale. cit. poate fi evaluat si trebuie reparat. op.D. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett.25 I. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. Bunaoara art. La fel. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene. de îndrumare nr. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250. Un asemenea efort (traductibil spre exemplu. p. institute de ocrotire ori recuperare etc.). 11 alineatul 2 din Legea nr. P.

nr. la decesul victimei.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale. 998 si 999 Cod civil. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap. Pe parcursul transportarii sale la spital. sigura si necesara.08. 252 191 . Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa.G. in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere.47/29. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. de catre instanta judecatoreasca. “ubi lex non distinguit.1994 care se referã la daunele materiale. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. (Spre exemplu. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. In speta. ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252. de la caz la caz. ca un raport dintre cauza si efect. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici. caci. au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu.

Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice.in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva.raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat.Pe langa aceste conditii generale. 2. Nu intereseaza toate conexiunile posibile. op. ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. 253 C.fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori. Bârsan. 190 192 . raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate. 4. psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. Stãtesci ºi C. In acest sens. . cit. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. p. 3. . Spre exemplu. concretizata printr-un prejudiciu. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1. . fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. Sub acest aspect specific. El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului. chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254. . deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. ce pot contribui la producerea prejudiciului. ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253.

Drept procesual penal. Bucureºti 1979 p. altfel spus daca are capacitate delictuala. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. Moldovan. Indiferent de gravitatea sa.Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. dar si un factor volitiv. Ed. culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). 215 193 . acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. de vointa. El implica libertatea de vointa. t Teodoru ºi L. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. Didacticã ºi pedagogicã. conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei. 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. vezi Gr.

Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata. a animalelor ori ruina edificiului. opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255. fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune. prejudiciul. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal. legatura cauzala. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului. vinovatia si discernamantul faptuitorului. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente.In privinta capacitatii delictuale. 194 . Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor.

Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa.CAPITOLUL V. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate.. dispunatorul se numeste testator. defunct. catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa. in vreme ce in cazul succesiunii legale. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau. Ed. prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba). Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). p. 1982. op. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. 255 256 Pentru detalieri. de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). mostenirea se transmite potrivit legii. D. Gh. 9 195 . succesiunea se numeste testamentara.1. B ucureºti. 302 St.256 sau cand desi defunctul a lasat testament. p.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. Cãrpenaru.1. Dreptul de moºtenire. De aici. Totodata. cit. Beleiu. ªt. Daca transmiterea se face in temeiul unui testament. precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. Enc.

atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. cat si pasivul succesoral. Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala. însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . neavand asadar relevanta locul unde a decedat. Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale.2. Prin succesiune se transmit atat activul.Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”. Transmiterea mostenirii. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara.1. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca). ci si locul deschiderii succesiunii. In egala masura. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. In vreme ce primele constituie activul succesoral. prezinta importanta nu numai data. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. defunctul a lãsat testament. 196 . dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. locul deschiderii succesiunii este cel din tara. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1. constituie momentul deschiderii succesiunii. ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii. si legatari in cazul succesiunii testamentare. se numesc succesibili. in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude. indiferent de felul ei. 5. “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. 257 Spre exemplu.

Potrivit acestui text. Succesiunea este o transmitere universala. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular).259 3. neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. 4. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii. deci ca o universalitate juridica. 259 258 197 . Deak. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. Pentru ca o persoana sa poata mosteni. cit.Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral. Ed.260 Fr. Moºtenirea legalã. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. legiuitorul a instituit prin art. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica. Conditiile cerute pentru a mosteni. Bucureºti 1994. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. Succesiunea este o transmitere unitara.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil. 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile).258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau. Actami.Sa existe la data deschiderii succesiunii. p. 61 din C. Cãrpenaru op. p. D. Altfel spus. 103 – 104. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. (cu titlu universal). 3.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

1980. 1991. Bucuresti 1996. Ciobanu V. Partea generala. 202 . 24.L. Cantacuzino M. M. Dreptul la mostenire. Drept civil. Ed.L. Bucuresti. Carpenaru St. Ed. Carpenaru St. Ciuca V.. Ceterchi I. Ed. Ed. 1 Ed. M.13. Ed. Introducere in teoria generala a dreptului.. 17. Cosmovici P. Carbonier J. Atlas Lex. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare.B. 20. 1996. 1996. Ed.. I. Lumina Lex. Partea generala Vol. Paris. 14. Droit civil. Academiei. Cartea Romaneasca. Galati. Codul de procedura civila comentat si adnotat. Ed. 25. Tratat teoretic si practic deprocedura civila. All. Capatana O. Ceterchi I. 15. Drept civil. 26. Bucuresti..U. si Luburici M.L.. 19. Bucuresti 1969. Bucuresti 1993. Botea Gh.L. Calin A.. Cosmovici P. 1956. M.2 Ed. Introducere in dreptul civil. All. Societatile comerciale. 28.. A. Craiovan. Ed.. D. 16. si Radescu D. “Pax Aura Mundi”.. Bucuresti.. Bucuresti. Academiei. si I. National Bucuresti 1997. Bucuresti 1921. Teoria generala a actului juridic civil.. 21. 22. Partea generala. 1994. Ed.. 1989. Ed. Dreptul transporturilor. Bucuresti 1989. Carpenaru St. D. T. Cosma D. Elementele Dreptului civil. Tratat de drept civil. Bucuresti. Ed.. Polirom Iasi 1997. 1993. vol. A. Carpenaru St.. 23. D. vol. Boroi G. 18.. Tratat de drept civil. Ed. Teoria generala a statului si dreptului. Stiintifica. Bucuresti.. D. Bucuresti 1999. 27. Dreptul comercial roman. Scorpio 78. Procedura partajului succesoral.

Didactica si pedagogica. Eminescu Y. Bucuresti 1972. Craiova 1983. Actami. Ed. Drepturi reale. Deak Fr. 1984. Ed. Drept civil. 31. Subiectele colective de drept in Romania. Dogaru I.. Interpretarea juridica. Contractele speciale.. Bucuresti 1994. Mostenirea legala. Eliescu M. a. Stiintifica. Actami. Cosmovici P. Academiei. Bucuresti. Deak Fr. Ed. Bucuresti 1994. Deak Fr. 43. Dictionarul explicativ al limbii romane. s. 33. Contracte civile si comerciale. Bucuresti 1997.. Ed. Ed... si Carpenaru St. 203 . BucureSti 1996. 35.. Tratat de drept civil.. Ed. Deak Fr. Ed. Drept civil.. vol. Bucuresti 1984. Bucuresti 1966. Bucuresti 1986. Bucuresti 1960. si Apostu I. 37. 30. Ed. Drepturile reale. Dogaru I. Costin M. Actami. Deak Fr. C.. Teoria generala a obligatiilor.a. Curs de drept civil. Ed. transmiterea si imparteala mostenirii.29. Dacia. National. 45. 38. Drept civil. 36. Eremia M. Ed.I si II. 41. Raspunderea civila delictuala. Ed. Eliescu M. 1998. Ed. Ed. Humanitas. Legislatie. Demitrescu P. M. All. si Zinveliu I. Cluj Napoca. Teoria Generala a obligatiilor. Bucuresti 1969. Fekete Gh. 39. Dreptul obligatiilor.. Bucuresti 1993. Daghie V. Consideratii teoretice si practice. Valentele juridice ale vointei. Scrisul romanesc. Lumina Lex. Academiei . Partea I-a. Contractul. Bucuresti 1996. Didactica si pedagogica. Ed. 42. Bucuresti 1998. Marile institutii ale dreptului civil roman. 40. s. All. Ed.. Elemente de drept public si privat. 32. Ed.. Obligatii. 44. 34. Academiei. Curs de succesiuni. Mostenirea testamentara.

Hamagiu C.. Lumina Lex Bucuresti 1997.Ed.. Lumina Lex. Ed. 55. Principii si institutii de drept procesual civil. Iasi 1998. Les obligations. s. Droit civil. 51... vol. Hanga Vl. Teoria generala a obligatiilor. Tratat de dreptul familiei. Ed. Ed.. Macovei I. Ed.P. 58. Lutescu G. Porto-Franco. 52. Ionascu A. Teoria generala a drepturilor reale. Bucuresti 1996. Mementos Dalloz Paris 1993. vol II . Actami. Legier Gerard. 48.. Bucuresti. P. Junimea Iasi 1977. Baicoianu Al. Bucuresti 1961. Nationala Bucuresti 1929. Casa de Editura si Presa “sansa” SRL. 204 . ALL Bucuresti 1995 .. G. Academiei. Tratat de drept civil roman. Dreptul de proprietate comuna al sotilor. Galati 1992.1 Partea generala. Ed. Ed.. Curs de drept civil. Drept civil. Lupulescu D. Ionascu Tr. 54. Scaiul. Lupulescu D. Ed. 50.. Bucuresti 1993. Hamangiu C.. Ed. 62. Tratat de drept civil roman. Filipescu I. Rosetti-Balanescu I. Teoria generala a obligatiilor. 49. Partea generala E. Drept civil. Georgescu T. Apollonia.. Ed. Drept civil. Drept civil. Negocierea afacerilor. Bucuresti 1994. 60. Ed. 1947 . Leik A. Les I. Drepturile reale principale. si Popescu D. 47. 56. 1992. Filipescu I.a.. 53.D. Lupan E.3. Ed. Drept civil. Persoana fizica. All. Ed. Bucuresti 1978. Gionea V. Bucuresti 1997 vol. 57. Lumina lex Bucuresti 1998.. 61.. Drept privat roman. Bucuresti.. Didactica si Pedagogica. P..46. Tratat de drept civil. Contractele de comert exterior in dreptul roman.. 59. Ed. 1963.

76. Mazeaud Henry si Leon.. Vol. Manoliu J.. 1974. Ed. 75. 71. Teoria generala a obligatiilor. Drept civil. 80. Neuron Focsani 1996. Bucuresti 1975. Cuza. Bucuresti 1998. Iasi. Teoria dreptului. Contrat. Obligatii. Iasi. 1993. 64. Evrika Braila 1997... Negru V. Drept succesoral. Didactica si Pedagogica. Safta-Romano E. Starck B. 68. Negru V. “Lecons de droit civil” Ed. Pop Liviu. Motchrestien. Ed. Montchrestien.. Paris 1995 205 .. I. Ed. Demetrescu. Obligations. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale. All. “Grafix”. si Apostu I. Inscrisurile. Ed. 73. Boyer L. Universitatea Al. Universitatea Al. Cuza Iasi 1958. Ed. Lecon de droit civil.. Paris 1962.. Safta Romano E. Pop L. I. mijloace de proba in procesul civil. Paris. Bucuresti 1998. I. Curs de drept civil.. Roland H.63. Teoria generala a obligatiilor. et Ripert G.. Teoria generala a obligatiilor. Ed. Universitatea Al. Anca. Sanilevici R. Nistor V. si Radu D. Traité pratique de droit civil francais. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. Teoria generala a dreptului. Ed. Planiol M. Drept civil. Mazeaud J. Ed. Lumina Lex Bucuresti 1997. Actami Bucuresti 1994. Stiintifica Bucuresti 1968.. 72. 2. si P. 70. Magureanu F. 79. 67. Fundatiei “Romania de Maine”. Zigotto Galati 1994. 78. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. 65. Popescu T. 69. Popa N.. 1959. Drept procesual civil. Nistor V. Ed. Cuza Iasi 1980.. Contractul colectiv de munca. R. Paris 1926. 74.. Litec. Lumina Lex. Popescu A. Drept public si privat. 66. Ed. Ed.. si P. I. Ed. 77. Ed..

I si Vol. Bucuresti. 92. Ed.. 82.81. Bucuresti 1998. Drepturile 84. si Zilberstein S. Ed. 91.. Oscar Print. 89.. Universitatea Bucuresti 1980. Statescu C. 88.... Statescu C. Drept civil. Ed. 85. 90. Repetitia principiilor de drept civil.. 206 . Vol.Persoana fizica. si Barsan C. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. Urs I. Lectii de drept civil. Drepturile reale. Drept procesual civil.I . Statescu C. Bucuresti 1995.III. Ed. Lumina Lex. Vlachide P. Ed. Stef F. C. Dreptul civil . Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile. II.. 1995. All. Teoria generala a obligatiilor. Ed. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. 87. Bucuresti 1984. Executarea silita..D. Bucuresti 1997. Ed. Editura Stiintifica si Enciclopedica.. si Angheni Sm. Statescu C. Academiei. si Barsan C. Zilberstein S. Drept civil. M. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Oscar Print. Stoenescu I.. Vol. Drept procesual civil. Zinveliu I. Bucuresti 1998.si Ciobanu V. 1 Ed. 86. Dictionar de expresii juridice latine. Persoana juridica. Stoica V. Ed. Dacia Cluj 1978. 83. Zlatescu V. Teoria generala a drepturilor reale. Tratat de Drept civil. Bucuresti 1981. Teoria generala a obligatiilor civile. Fundatiei Romaniei de Maine. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor.

= De indata. = Reclamantului ii revine sarcina probei. in litera cartii. = Actiune indreptata impotriva persoanei. = Dimpotriva. in sens opus sau prin opozitie. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. = Cuvant cu cuvant. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. imediat. = De la gura la ureche. este carmuit de aceeasi lege. = De la cel mai tare. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . = Care conditioneaza validitatea. = Dupa valoare. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes. = Actiune reala. Cu alte cuvinte. De exemplu taxa de timbru dupa valoare. = La calendele grecesti. = Accesoriul urmeaza principalul. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. indreptata impotriva unui lucru. dintru inceput. Traductibil prin niciodata. la porunca. nu poate fi tot alb in sens opus. sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. = Care serveste ca mijloc de proba. = Cu intentia de a darui.DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. discret.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

= Prin dezacord mutual. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . reciproc. = Din vina mea. = Legea locului comiterii delictului. = Prin acordul mutual. = O lege speciala deroga de la cea generala. deci nu se mai poate realiza. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat. mod de viata. dar evenimente asemanatoare. pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. = Mama este intotdeauna sigura. reciproc. = Legea locului vatamarii. = Locul guverneaza actul. = Un castig ce inceteaza. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. tatal nesigur. = Legea locului unde este situat bunul. = Legea personala sau legea persoanei fizice.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. = Mod de a trai. formula utilizata in dreptul international. lucrul in discutie sau in litigiu. = Cu putere armata.

P Pacta sunt servanda = Tratatele. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. conventiile. Non rex est lex. Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. 213 . invoielile trebuie respectate. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept.Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. ci si ca sa nu mai greseasca. Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato). Nulla poena. a pleda pentru propriul interes (Cicero). sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege. Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. = A lupta. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are. O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului. Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. nici o incriminare in afara legii. nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa.

= Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. nici o libertate. = Ceea ce era de demonstrat. Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. proprietarului. = Un bun piere in detrimentul stapanului. In sens generic. = In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste. = Nu exista nici o vanzare fara pret. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. 214 . resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic. = Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. = Reparatie integrala.

= Plata datoriei. = Pentru plata. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. = Timpul. = Un singur martor este ca nici-un martor. = Unde legea nu distinge. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. acolo este aceeasi solutie. = Soarele straluceste pentru toti. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. acolo exista si remediu. 215 . inceteaza legea insasi. = Nu se acorda. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. = Situatie in care se afla un lucru. = Unde exista drept. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. = Cele speciale deroga de la cele generale. nici noi nu trebuie sa distingem. = In sens restrans.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. nu exista o a treia posibilitate. ca oferta de plata. = numai consimtamantul creaza obligatii.

ultima ucide. = Forta majora. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. exemplele atrag. V Verba docent. = toate loviturile ranesc. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. = Nu se face nedreptate celui care o vrea.Ut singuli = Bunuri individuale. = Cinste invinsilor. = Adevarul invinge intotdeauna. vox dei Vulnerat omnes. pe consensul general. vocea lui Dumnezeu. Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. ultima necat 216 . Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti. = Vocea poporului.

29.36. Caracterele juridice ale patrimoniului p. Sectiunea 2.29.33 2.17 2.21.60 217 . Numele p. E. 2.22 .49 2. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p.1.35: A. Notiuni generale p.46: A.4.32.3. Subiectele raportului juridic civil p. Infiintarea persoanelor juridice p.3. clasificare p.55 Capitolul III. Obiectul p.58 3.1.2.3. definitia si obiectul dreptului civil p.1.2. Nulitatea partiala si nulitatea totala p. Notiune.4. 19. Consimtamantul p. Sectiunea 2. C. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p.47. C. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p.53.46.48. C.1. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p.4. Domiciliul p. 4 Sectiunea 1. B. Efectele actului juridic civil p. Raportul juridic civil p.4.1.42. 2. B.29. 9 2. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2. definitie. Capacitatea persoanei fizice p.17 2.2.1.44 2. Capacitatea persoanelor juridice p.6.4.2.39. Starea civila p. Organizarea de sine statatoare p.44 2.24. Clasificarea persoanelor juuridice p.3.3. Nulitatea actului juridic civil p. Notiuni generale p. Persoana juridica p. 7 2. Patrimoniul p.C U P R I N S Capitolul I. D. 28: A. 5 Capitolul II.19 A.2.1.53: A.28. Actul juridic civil p.2. 2. Incetarea persoanei juridice p. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3.5.1. ramura a dreptului privat p. Notiunea.1.1.2.4.1. Patrimoniul propriu p. Persoana fizica p. 2. B. C. B. Dreptul civil. Notiuni generale Sectiunea 1. Cauza licita p. Identificarea persoanei fizice p. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p. 8 2. Elementele constitutive ale persoanei juridice p.D.58 3. Continutul raportului juridic civil p. Scopul licit p.3.4.50 2.54.2. Capacitatea de folosinta p.2. 20 .4.2. B. Capacitatea de exercitiu p.1.1.

Dobandirea. Proprietatea comuna p.2.3. Clasificarea obligatiilor civile p. Obiectul dreptului de proprietate p. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p.72. Definitie p.1.1.64. Notiunea si definitia contractului civil p. Regimul juridic al apelor p. C. D.78. Regimul juridic al imobilelor p. 3. Vointa juridica.80: A.1. Proprietatea rezolubila p. 3.3. Proprietatea privata p. Proprietatea anulabila p. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p.83. Functiile patrimoniului p. Dreptul de proprietate p. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p. B.102: A.106 3.76: A. dovada si pierderea posesiei p.3. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p. B.4. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p.7.66 3.4.3. Drepturile reale si drepturile de creanta p.125 4. B.2. C.4.104. Capitolul IV. Definitie p.81.2.2.77.1.3.1.70: A.85. 3. Sectiunea 3.2. C.96 3.114 4.97 3.108: A.103. D.3.4. Clasificarea contractelor civile p.110.121 Sectiunea 4. 3.1. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p. Efectele posesiei p.118 4. Prezumtia de proprietate p. Notiuni generale. Notiuni generale p.3.102. C. Calitatile si viciile posesiei p. C. element esential al contractului p. Notiuni generale p.83: A.71. Regimul juridic al terenurilor p.2.73. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p.1. Atributele dreptului de proprietate p. Apararea dreptului de proprietate p. Actiunea in revendicare imobiliara p.107 3. Obiectul dreptului de proprietate privata p. Actiunea in revendicare.126 4. Formele dreptului de proprietate.2. Posesia p. Notiuni generale p. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p.82. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p.128 218 .67 3. B. Regimul juridic al constructiilor p.1.74. B.4.94 3.69 3. Actiunea in revendicare mobiliara p. B.78.3.2.106 3. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p.4.1.2. D. Modalitatile dreptului de proprietate p.94 3.2. Subiectele dreptului de proprietate privata p.85.3.5. Sectiunea 3.112.83. B.1.105.2.63.61: A.2.62.4.66 3. Obiectul dreptului de proprietate publica p. Caracterele dreptului de proprietate privata p.2. Proprietatea publica p. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4.2.3.6.2.65 Sectiunea 3.2.

3.3.2. Principiile de baza ale succesiunilor 5. C.145. Oferta de a contracta p.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p.2.4. Incheierea contractelor p.133 4.3.139: A.141. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p.4.174 4.1. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p.3.196 5. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p.175 4.1.217 219 .182 Capitolul V. Raspunderea civila delictuala p. Efectele contractelor p. Raspunderea civila pentru fapta proprie p. Conditiile de validitate ale contractelor p.140.3.5. Acceptarea p. Notiuni introductive p. Principiile devolutiunii succesorale legale p.195 5. D. Negocierile precontractuale p.1.145 4.2.2.151 Sectiunea 4.207 Cuprins p.2. B.199 Bibliografie p.1.1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful