UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

5. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. P. Daghie ºi I. raportul juridic civil. 2 Constantin Stãtescu. patrimoniul.2. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada. interferente ce nu exclud. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. Paul Cosmovici Tratat de drept civil. si principiile succesiunilor. obligatiile civile. Naþional. D. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. Dimpotriva. vezi V. Apostu. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. Partea ge- 5 . Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date. Elemente de drept public ºi privat. Bucureºti 1998 p. ci presupun o anumita autonomie a ramurilor.texte pornind de la izvoarele lor sociale. E. 3 Pentru detalieri. actul juridic civil. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere. Persoana juridicã. pe langa aspectul juridic. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. Ed.3 De aceea. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. Dreptul civil . 1970. Notiunea. definitia si obiectul dreptului civil. in consecinta. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. a unor interferente evidente. Drepturile reale. persoana fizica si cea juridica. Sectiunea 1. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. ne vom multumi sa trasam liniile generale. Bucureºti. si aspectul social economic.Persoana fizicã. p. proprietatea.

1989. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. la domiciliu.a. succesiunile s. Bucureºti. 22-24 Gh. Ed. dreptul de proprietate individuala. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. asa cum 5 neralã. Spre exemplu. vol. actul juridic civil. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale. la sediu. contractele civile speciale. Academiei. prescriptia extinctiva. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. aflate pe pozitii de egalitate juridica5.a. I. p. obligatiile civile in general. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. 25 6 . Beleiu. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat.m. Drept civil român. subiectele dreptului civil. Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate. s. drepturile reale principale.Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. anume Codul civil si alte acte normative. p. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai.d. vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil. cum ar fi: raportul juridic civil..

.D.. op. Bucureºti. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil. Dar.D. p. deoarece se stabileste intre oameni. Partea generalã. p. Actami Bucureºti 1994. 1963 .P. dreptul muncii si securitatii sociale. dreptul financiar etc. fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. p. 35 Gh. Ceterchi ºi M. Drept civil. 1983. ). Ed. cit. Caracteristic raportului juridic . Apostu. Teoria generalã a statului ºi dreptului. T. p. CAPITOLUL II. Bucureºti. fie individual (ca persoane fizice). 277.8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. N. Ed. Daghie ºi I.B. Elemente de drept… p. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2. (citat în continuare Tratat . fiind reglementata prin norma de drept civil. Raportul juridic civil Definitie. Popa. Boboº. E. Beleiu. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 . sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni. Luburici. 1967. V. p. Academiei. 207. p. dreptul familiei. cit. Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil.P.. Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala. Gh. 6 A se vedea I.. Teoria generalã a statului ºi dreptului.adica o legatura intre oameni. 61 8 Într-adevãr. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. Ionaºcu.1.aceea de a fi un raport social . 155.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6. Teoria generalã a dreptului. E.sunt de pilda dreptul comercial.103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A. 32 ºi Tratat de drept civil.U. op. adica persoanele fizice si persoanele juridice. relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala . 1993. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil.

este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. op. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv.. privite fie in mod individual. 2. in calitate de persoane fizice. fie grupate in anumite colective. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social.2. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative. adica stabilit intre oameni. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane.1. in postura de persoane juridice. De regula. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ. cit. 8 .b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil. Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care.2. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ. cat si calitatea de subiect pasiv. avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective. in calitate de persoane juridice.1. p. Asa cum am precizat de la bun inceput. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport. c) obiectul.

organele de conducere. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate. 1980. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor. Continutul raportului juridic civil Notiune. dobandeste potrivit legii. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice. Ed.2. Costin. 2. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. Ionaºcu. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta. II. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui..1. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. De altfel. p. p. modul de infiintare si modul de incetare. cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie. 1984. vol. Cluj Napoca. calitatea de subiect distinct de drept. Dacia.acord cu interesele obstesti. Ed. Yolanda Eminescu º. p. Academiei. 159. care sa exprime unitatea acestui colectiv. Marile instituþii ale dreptului civil român. colective de drept în România. 11 9 . Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport. 13. op. cit.a. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. b) un patrimoniu propriu. Subiectele ii. drept real de folosinta. drept de administratie directa. Bucureºti. etc. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. Drept civil. M. 39.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare.

obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. proprietarul. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. subiectul activ. folosi si dispune de bun. nedeterminate. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. iar subiectul pasiv. ce poate fi impusa. Raportul obligational poate fi insa si unul complex.corelative ale subiectului pasiv si invers. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. in limitele legii. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. care este nedeterminat. are dreptul de a poseda. De asemenea. Astfel. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. in raportul de proprietate. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv. dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil. 10 . Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare.

termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. in sens restrans. pentru a configura raportul juridic de obligatie. intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. adica de obligatie a debitorului. e) in caz de opunere. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. adica raportul juridic. in dreptul civil. de a face) sau o abstentiune (a 11 . b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. adica de a da. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. de a face sau a nu face. b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv. Obligatia civila. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. deci sa-si indeplineasca obligatia. pretinsa de subiectul activ. conduita care poate fi impusa. chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. corelativa dreptului subiectiv. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. prin forta coercitiva a statului. in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. dar numai in limitele legii. in caz de necesitate.

Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13. I. vol. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. Pentru expunerea mai recentã.nu face). in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni. 2. Elemente de drept… p. Beleiu. cit p.3. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport. 7.. Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica. 12 . 107. Pop în Tratat de drept civil. De altfel. cit.1. a se vedea T. Daghie ºi I. 1989. Apostu op. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului. Bucureºti. 14 Gh. 4. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial.1. 87. Partea generalã. IV sect. a opiniilor formulate. p. privitoare la actiunile lor. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia. In aceasta acceptiune. op. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. V. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni.

Ed. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. O alta notiune. servituþile. sau un drept de folosinta. este aceea de patrimoniu. 51. 471 C. …Tratat. Planiol et G. vezi infra Cap. Ionaºcu..se refera nu numai la lucruri. iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. Droit civil. 47117. 209. 46216 si in art. de altfel. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. 81-82. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T. intr-un prim inteles. doctrina si chiar legislatie15. p. Montchrestien. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. Paris 1926. sau un drept de proprietate. Paris.207. Rezulta. 1956.in practica. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. cu alte cuvinte “bunul” . op. civ. Dupa cum se poate observa. Lecon de droit civil. intre bun si patrimoniu. si in art. 57. III Secþ. p. p. Carbonier. J. 13 . Traité pratique de droit civil francais. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. J. Paris. acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. Mazeaud. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. cat si ca element activ al patrimoniului. p. sau numai servitute”. E un inteles pe care il regasim. El foloseste. Luþescu. civ. p.in sens larg . Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. in al doilea inteles. specific. Teoria generalã a drepturilor ii reale. din cele de mai sus. 1947.1. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. “ut singuli”. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual. in art. de pilda. termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. exista corelatia de tipul parte-intreg. cit. Ripert. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. 462 C. 1959.3. cu modificarile stabilite de legi”. 16 Art. G. M. 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. Bucureºti.

Dupa regimul circulatiei lor juridice. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. 464 ºi 465 alin. precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art.imobile prin obiectul la care se aplica24. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. op.: “Sunt mobile prin natura lor.mobile prin natura lor20. 18/1991. . potrivit art.imobile prin destinatia lor25. Bunãoarã. art.mobile prin determinarea legii21. 462. 2. chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare. neculese încã. 1. neputand face obiectul unui asemenea act26. 45: “Terenurile 14 . cit. sunt imobile prin natura lor”. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã. 471 C. 464: “Morile devânt. op. V. dacã prin lege nu se prevede altfel”. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. însã. precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. Beleiu. bunurile se impart in mobile si imobile. civ. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. astfel.mobile prin anticipatie22. 1 din Codul civil. cit. gãseºte în Legea fondului funciar. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. sunt asemenea imobile”. iar potrivit art.. potrivit art. 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art. . 474 C. ie.imobile prin destinatia lor23. Daghie ºi I. ºi fructele 20 19 de pe arbori. civ. se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. La randul lor. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic.108 În definirea legalã conþ inutã de art. nr. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . p. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni. 25 Acestea sunt enumerate în art. servituþile. acþiunile care tind a revendica un imobil”. Apost. 24 Potrivit art. Gh. 468-479 din Codul civil. . 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor. art. de comerþ sau de industrie. civ. a acestei clarificãri se ie). Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: . 5 alin. în doctrinã. 473 C. prin natura lor. alin. sunt imobile. 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. sau de apã. Elemente de drept… p. . 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. 1 al art. astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor). dupa cum urmeaza19. aºezate pe stâlpi. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. 88-94.

Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. in executarea unei obligatii. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. indiferent de titularul lor. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui. Ca regula. sunt ºi rãmân în circuitul civil. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. Sunt individual determinate acele bunuri care. 5. distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. masurare. bunurile individual determinate sunt nefungibile. 4. alimentele. plata fiind perfect valabila. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. Au aceasta caracteristica. poate fi inlocuit cu un altul. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”.3. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. sub titlu de exemplu. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. Sunt astfel de bunuri banii. O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. 15 . etc. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. Individualizarea se face prin cantarire. proprietate privatã. sculpturile si in general bunurile individual determinate. 135 din Constituþ ie. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. iar cele determinate generic sunt fungibile. Prin excelenta. tablourile de valoare. Este fungibil acel bun care. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. Au o asemenea insusire. specifice. numarare. combustibilul sau banii.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte. p. op.Cod civil si art. Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. Ibidem. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. Cat despre persoanele fizice. sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. de fond si generala. cit. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. in sensul producerii de efecte juridice. Ionaºcu. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu.A se vedea T. 1010 Cod civil. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. 6 alin. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. 31/1954. 1 din Decretul nr.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. 36 35 20 . CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. din prietenie. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35. B. deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. 363.

sa fie in circuitul civil. in principiu. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. C. dolul (viclenia)40. se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. 38 21 . 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust. daca legea nu prevede expres aceasta. conditie negativa impusa de caracterul constient.sa fie determinat sau determinabil. 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene. . adica conduita partilor. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte. . respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord). evidentiem forma scrisa. in opinia majoritara. în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic. Tacerea. UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. violenta41 si leziunea42. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38.sa existe. care necesita o prezentare distincta si detaliata. Pentru a fi valabil. d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. altfel nu l-ar fi încheiat.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . la care ne raliem si noi. liber al actului juridic civil. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic.

Scopul imediat . 963. cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea. D. adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale. 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil. 948 pct. u 22 . in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat.cauza proxima . cauza formeaza vointa juridica. .sa fie posibil. bunului.in contractele sinalagmatice. 3.sa fie licit si moral. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul. . . . Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”.in actele cu titlu gratuit.numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile.obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. la randul ei). Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art..cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act. dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: . scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi). 964.in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului. . dupa cum urmeaza: . 965.sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege.

Dupa cum se poate observa. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. 1295 Cod civil (care consacra 23 . acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe.causa remota . care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara. pentru a fi valabila.numit si scopul actului juridic. rezulta ca. este cauza imediata riscul. in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. Prin forma actului juridic civil. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. respectiv riscul pierderii.. 5 si 996 Cod civil. Scopul mediat . fie la calitatile persoanei. c) sa fie licita si morala. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil. modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. Din cuprinsul art. adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil.in contractele aleatorii. b) sa fie reala.

cit. p.consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). din categoria izvoarelor dreptului civil. . sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare. 146 24 . deoarece “idem est non esse et non probari”. necontinand o reglementare generala a actului juridic civil. fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: . de principiu. Beleiu op. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic.forma voluntara ori conventionala.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil. care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 .985 Cod civil). iar pe de alta parte. legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. nu cuprinde nici reglementarea. mai putem distinge intre: . numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium). Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme. ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil. Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative.forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. E. a efectelor acestui act. 43 Gh. adica cea impusa de legea civila si .forma legala. .

Privit sub acest aspect. Prin urmare. ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. Principiul fortei obligatorii . .principiul irevocabilitatii. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: . Manifestarea de vointa. determinant. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic. prodesse potest”. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”. fie in stingerea lui. ca efectele actului juridic civil. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori. . ilustrat de adagiul “res inter alios acta. aliis neque nocere. neque. modificarea. decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. Deci. dupa caz in: nasterea. nu este un scop in sine. Se poate observa prin urmare. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil. a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. 969 alin. putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. fie in modificarea unui asemenea raport. efectul acestuia consta.“pacta sunt servanda”. care formeaza continutul raportului juridic civil. sub acest al doilea aspect. partii. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. Acest scop nu este altul decat nasterea.principiul relativitatii.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. nu sunt intotdeauna aceleasi. in alti termeni: actul 25 . care este substanta actului juridic civil. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. Pornind de la prevederea art.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. 1 Cod civil .principiul fortei obligatorii. irevocabilitate si relativitate. in concluzie. intr-o prima acceptiune.

. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”. iar nu facultativ.actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege. ar constitui o atingere a principiului. 1439 C. ia prevãzutã de art. . “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus). Pentru actele bilaterale . din partea autorului sau. Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen.: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin.contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina. sa convina la revocarea conventiei lor. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti.situaþ prevãzutã de art. iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa.civ. ori a mandantului ori a mandatarului”. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile.efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. independent de vointa uneia sau a ambelor parti. deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45.juridic civil este obligatoriu. 1). civ. 1552 pct. “prin consimtamantul lor mutual”. În mãsura în care s-ar aplica. conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. 2 Cod civil. acest principiu este consacrat expres in art. 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte. Partile pot totusi. in sens contrar. precum: . 969 alin. cuvntului dat. convetii). 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: . interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul. potrivit careia “contractul este legea partilor!”.: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor. 3 C.situaþ ia. a efectelor actului). 44 26 . datoritã dispariþ unui element al sãu.

c) simulatia si d) reprezentarea. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte . Constituie exceptii de la principiul relativitatii. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului. Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. 46 27 .prin mutuus dissensus.civile. b) promisiunea faptei altuia. caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic . enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular. cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile.stipulantul convine cu cealalta parte . in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului. 969 alin.promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat . succesorii universali si cei cu titlu universal. aliis neque nocere. “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate. creditorii chirografari). deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”.res inter alios acta.prin mutuus consensus . el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil . Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul. 973 Cod civil potrivit caruia. neque prodesse potest. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”. 1 Cod civil. prin vointa partilor actului.

iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” . nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. conditiile de validitate. obstesc. nici direct.3. 828 ºi 830). nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. “actul poate fi anulat”. 28 . deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. Deci. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil.2. c) dupa modul de consacrare legislativa. nulitatea absolutã este denumitã. pentru incheierea sa valabila. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala. la incheierea actului juridic civil. la incheierea actului juridic. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). nici prin reprezentare47. 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. a unei norme care ocroteste un interes general. A. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. uneori. prin ie. Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art. acestor nulitati li se mai spune si textuale. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. b) in functie de intinderea efectelor sale. ie 48 Sub aspect terminologic. respectiv implicite. 2. în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului.

prevazute fie in Codul civil. iar altele menþ inute. efecte unele pot fi desfiinþ ate. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. a unei norme care ocroteste un interes particular. B. împrumut cu dobândã. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. fie in alte izvoare ale dreptului civil. dar menþ inându-se restul efectelor actului). celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. individual ori personal. iar nulitatea totala reprezinta exceptia. cât ºi de complexitatea conþ inutului. la incheierea actului juridic civil. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. cauza. e greu de anulat parþ pe când un ial. obiect. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. inã exemplu. dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. intr-o dispozitie legala. C. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. 49 29 . Dintre aceste doua feluri de nulitati. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). D. nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). poate di anulat parþ desfiinþ ial. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. ându-se doar clauza privitoare la dobândã. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. deci. capacitate.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. nulitatea partiala este regula.

tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite.lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative. avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. . ºi relativã. ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã. Dintre aceste cauze. Pentru ia anumite cazuri. .nevalabilitatea obiectului actului juridic. dupa incheierea actului juridic. .Ca frecventa practica. iar altele nulitatea relativã. ii. partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. atât în doctrinã. in general. in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare. decat acelea de forma. Astfel. .fraudarea legii. nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã). Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect. se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: . se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii. mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond. unele atrag nulitatea absolutã. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil.in acest caz actul fiind desfiintat.nerespectarea formei ceruta ad validitatem. Efectele nulitatii sunt insa diferite. . 50 30 . o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat. Referindu-ne la efectele nulitatii.incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri).lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului. esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila. . nu se mai poate pretinde sa fie executat.

instanta din oficiu). care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. procurorul. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. primar. dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu.care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta. aceasta regula. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii. resolvitur jus accipientis”. se refera la situatia in care actul a fost executat. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. in acest caz. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. expresa sau tacita51. 3) anularea nu numai a actului initial. 51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii. fie pe cale de exceptie. Pentru a opera. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. avanzii . insa. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. ulterioarã a cerinþ legale. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului.cauza ai partilor.: partile actului juridic civil. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum .in sfarsit o a treia ipoteza. pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. Cu privire la prima categorie. 52 31 . nullum producit effectum”.

expres sau tacit. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila.civ. Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila. este Decretul nr. ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. Sectiunea 2. in art. ie 54 32 . 9 fin Decretul nr. nulitatea relativa poate fi confirmata. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. 1 190 C. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. in general. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor. Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: . putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special. chiar si din oficiu. . însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”. ci numai cu privire la regimul juridic. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii. c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. . decât atunci când cuprinde obiectul. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil. ci numai in termenul de prescriptie extincitva53.3. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate. apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. cauza ºi natura obligaþiei. Capacitatea persoanelor. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art.nulitatea absoluta este imprescriptibila. nulitatea relativa este prescriptibila. nu este valabil. definita in acest mod. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre.

fie ca este vorba de capacitatea de drept civil. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. Art. 33 . 1. De aici putem trage concluzia ca de regula.3.1. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. Astfel. 5 din Decretul nr. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. religia. 2. capacitatea de drept procesual etc. capacitatea de drept penal. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. rasa.Capacitatea persoanei fizice. 31/1954. Capacitatea de exercitiu. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. Desigur. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul. deoarece este stabilita de lege care. nationalitatea. are capacitatea de exercitiu. se precizeaza ce se intelege prin fiecare.. intr-un raport de drept civil. Capacitatea de folosinta. putem avea capacitatea de drept civil. este o capacitate juridica. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”. prevede ca. de care apartine raportului juridic. Capacitatea persoanelor. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. de drept administrativ etc. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. Astfel. alin. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala.

Acesta era principiul stabilit de art. de principiu. 34 . 5. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr.225. 7 din Decretul nr. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. 21 . 55 În acest sens. Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. posibilitatea. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. cit. Asa cum am mai spus. 6 alin. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii. aliniat 2. insa. savarsind acte juridice”. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o. op. Art. prin incheierea unor acte juridice. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. vezi C.97 ºi 221 . ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca. Stãtescu Drept civil. 31/1954 in art.. cand ingradirea opereaza in anumite limite. care se vor studia insa la disciplinele de ramura. Prin interpretare. p. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea.

Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. Pentru persoanele fizice. potrivit legii. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile. Stabilirea in concret 35 . Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile.2. recunoasterea filiatiunii. etc. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu. 8 din Decretul nr. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite. continut si obiect. Dupa cum este bine stiut. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte. 2. Este vorba de incheierea casatoriei. art. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. capacitatea deplina de exercitiu. 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice. inceputul capacitatii de exercitiu. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca.3. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. fie in calitate de persoana juridica.

40. in familie si societate. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. Legea nr.a primului element. A. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice.. 62. Convenþ privind drepturile copilului.pentru nume: Decretul nr. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. 13-15). cat si prenumele. in conditiile legii. care formeazã sediul materiei. prin nume se intelege doar numele de familie. p. Codul familiei (art. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. 78). ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg.pentru starea civilã: Decretul nr. ia 57 Gh Beleiu. cit. 27.312. 64. 31/1954 (art. prin cuvinte stabilite. 31/1954 (art. Decretul nr. 31/1954 (art. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. modificarea si schimbarea lui. Convenþ privind drepturile copilului. Codul familiei. stabilirea. in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 . 1 din Decretul nr. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. 12). 975/1968 cu privire la nume. NUMELE in legislatie nu este definit numele. 12 alin. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. cat si in unul restrans. de lege lata sunt: . pe cand stricto sensu. op. Legea nr. Convenþ privind drepturile copilului. Decretul nr. Atributele de identificare a persoanei fizice. atat legislatia. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie. ia . jurisprudenta. 36 . cu aceasta semnificatie57. care consta in dreptul omului de a fi individualizat. 22-24) Codul familiei. 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. 12 aliniat 2 din Decretul nr. domiciliul si starea civila56. Principalele acte normative. Cu toate acestea.pentru domicliu (ºi reºedinþã). ional privind drepturile civile ºi politice ale omului. ia . 28. in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

b) parintele la care locuieste statornic. ºi dovada domiciliului. op. plata. cit. comun fata de situatia de exceptie . Potrivit art. in spatiu. imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. in orice alt caz. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. dupa caz. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza. 3 din Legea nr. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. dupa caz la: a) parintii sai. p. 332-330. schimbarea. c) parintele care-l ocroteste. unde este evidentiat si domiciliul titularului. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori.minorul are domiciliul legal. vezi ºi Gh. in ceea ce priveste domiciliul de drept comun. .aceea a domiciliilor separate. Beleiu. Daca locul nu este aratat. d) tutore. care efectueaza investitii in Romania. Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”.. prin locuinta sa statornica sau principala.aceea a domiciliului conjugal. cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. plata se facela domiciliul debitorului. 13 din Decretul 31/1954. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. 66 41 . il putem defini plecand de la prevederile art.interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. cu sediul in strainatate. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul.

in spatiu. starea civila este un drept personal nepatrimonial. fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale.. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie. insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. a persoanei fizice. Fiind deci rod al unei conventii. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. in principiu. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. altul decat cel de drept comun.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. daca este cazul. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare. acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. C. Acceptand aceasta calificare. unicitate si obligativitate. menit sa individualizeze persoana fizica. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. 42 . Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului.

a inscrisului autentic. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. sexul. ca si duplicatele acestor certificate. act de casatorie.11. generica. Pentru dreptul civil. loc). ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei. cu privire la actele de stare civilã. 43 .1996 se face vorbire despre: . de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã.1996. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. ºi se completeazã manual. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului. loc). hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila. care este tocmai inregistrarea de stare civila. b) dacã este necesar. act de deces. data de art. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. Mai deosebim fata de actele de stare civila. al actului administrativ individual-. chiar). avand denumirile: act de nastere. starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. Totodata. iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor. Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta. certificat de deces. Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia. faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data.Asa cum nu se confunda partea cu intregul.Actele de naºtere. adoptia casatoria. Fiind un drept personal nepatrimonial. el este si un mijloc de evidenta a populatiei. 68 În sistemul Legii nr. Pentru dreptul administrativ. 262 din 11. 119/11. moartea (data. cãsãtoria sau decesul unei persoane. la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. special tiparite si completate. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente).Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea. eliberate in conditiile legii68. publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr. . Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . în douã exemplare.11. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. cu cernealã specialã de culoare neagrã. certificat de casatorie.inscrisurile oficiale. ambele originale. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. precum si: certificat de nastere.

164. starea civila se va putea dovedi. cit. potrivit legii. inaintea instantei judecatoresti. potrivit art. Gh. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. Notiuni generale.. 24 din Decretul nr. a actelor de stare civila.4. in registrele de stare civila”. 22 din Decretul nr. 31/1954. Persoana juridica 2. op. regula instituita de art. in totalitate sau in parte. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”.4. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta. Sectiunea 2. 44 . si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens.1. Cu toate acestea. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa. intr-o asemenea acceptiune. prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. Asa cum am mai precizat mai sus. Pe cale de exceptie. in conditii derogatorii. creata prin fictiunea legii. p. in vechea doctrina romaneasca. Se poate observa ca. Beleiu. intelectuala. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. in esenta.

in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil. procesual etc. Abandonand aceasta teorie. Deºi sunt subiecte colective de drept. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol.365 sau M. Cãrpenaru. 148. 1996. p. p. p..cit. În acelaºi sens. Beleiu. 1906. C. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice. Stãtescu. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane.cit. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept. Costin op. p. 71 Gh.L. Alexandresco. 355. 70 D. În acest sens. Este.343. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. 45 . op. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70.. op. D. Textul art. spre exemplu.. precum si Legea nr. asociatiuni si fundatiuni. vol. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept. sediul materiei il constituie Decretul nr.cit. numite elemente constitutive. 31/1954 privind persoanele juridice. deci un grup de oameni care.L.drept sa creeze asemenea persoane. Legislativ. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala.256. administrativ. p. A. Bucureºti. vezi St.II.I Bucureºti. financiar. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice. Dreptul comercial român. Ed.

2. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. “orice organizatie (..2. diversitate si cumulativitate. specifice fiecaruia: A. de la o persoana juridica la alta. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare. Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. 26 litera “e” din Decretul nr. care pot comporta multiple particularitati. respectiv: a) organizarea de sine statatoare. c) un scop licit. Elementele constitutive ale persoanei juridice. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate. in acord cu interesul general. presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 . Legalitatea. legalitate. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica. cat si suficiente. 31/1954. Potrivit art. exclusivitate. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate..4. obstesc. sunt in conditiile legii persoanei juridice. Din parcurgerea acestui text. Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. b) patrimoniul propriu.

in vreme ce art. 47 . Astel art. 4 alin. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. PATRIMONIUL PROPRIU. din Legea nr. din Legea nr. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau. 72 M. din Decretul nr. e. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. 7 lit.art. denumirea acestora. Mentionam sub titlu de exemplu: . cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. Costin. durata mandatelor si atributiile lor. 369. p. indatoririle si responsabilitatile acestor organe. indiferent de izvorul lor. Ca orice patrimoniu. 1 din Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele.conducere. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva. delictual sau contractual. modul de alegere si de revocare. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. componenta si functionarea organelor sale de conducere. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii.. competentele. De asemeni. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. 12 litera h. pe langa obiectul de activitate. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. 31/1954. op. denumirea si sediul principal. cit. B. art. 15 din Legea nr. referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. 54/1991 cu privire la sindicate. 26 litera e.

art. patrimoniul. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative. 1995. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC.. C. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”. Textul art. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa. Obiectul de activitate. general. Bucureºti. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice.art. 3 alin. la constituirea si lichidarea patrimoniului. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate. Fundaþ României de Mâine. 48.1 din Legea nr. denumirea si sediul principal. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia. 26 litera e. Ed. iei 48 . . Pentru a fi valabil. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. Zlãtescu Lecþii de drept civil.D. scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. 7 din Legea nr. din care spicuim sub titlu de exemplu: . p. O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice.art. 2 din Legea nr. 73 V.. 4 alin. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. din Decretul nr.

49 . din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). 4. 12 lit. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania. 2. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti.Clasificarea persoanelor juridice Textul art. c) Dupa sediul lor distingem intre: 1. altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat). b din Legea nr.art. b) Dupa nationalitatea lor. 31/1954 desi este inca in vigoare. executiva si judecatoreasca). cum sunt societatile comerciale mixte. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. 2. 26 din Decretul nr. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui. persoanele juridice pot fi: 1.4. Asa fiind. 2.3.. persoane juridice straine. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. fundatiile si academiile. in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. cultele religioase. persoane juridice romane. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. persoane juridice mixte . persoane juridice cu sediul in Romania. persoane juridice private sau particulare. enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. 3. unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). infiintate potrivit Legii nr.

p.2. op.D. Asadat. Cunoscand si continutul acestui text. cit. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial. 2. persoanele juridice pot fi: 1. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. p. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. 50 . persoane juridice cu sediul in strainatate. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. e) Dupa corelatia dintre ele.4. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii. op. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta. 49. Gh. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74. al organizarii si reorganizarii. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. 345. persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat.. V. d) Dupa natura scopului lor.4. enumerarea modurilor de infiintare. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2.cit. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. potrivit textului mentionat. 28 din Decretul nr. Beleiu. a persoanelor juridice facuta de art. Zlãtescu. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg.

Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr. . 6/1990 privind reorganizarea ministerelor. .Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr. Acelasi domeniu de aplicare. 68/1991. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. consiliile locale constituite potrivit Legii nr. caruia ii recunoaste efectul creator. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. vizeaza si alte categorii de persoane juridice. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare.Organele puterii executive. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr.Organele puterii legislative. 92/1992. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. rolul principal a fost rezervat statului.presupune fie un singur act juridic. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr. 31/1954. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe. 69/1992. etc. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. 51 . Chiar si dupa anul 1990. prin Legea nr. 37/1990. a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent. Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr.

52 . 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. 27/1996 a partidelor politice). 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice.G. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H. 31 din Decretul nr. 435 ia atã din 1990. uniunile de scriitori. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei. artisti sau compozitori. 19 din Legea nr. Astfel. c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. actul recunoasterii infiintarii. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr. 28 lit. d din Decretul nr. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. 35/1991). in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. nr. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr. 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum.

76 Pentru dezvoltãri vezi E. Popescu. actul de infiintare sau statut. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei. mai bogat sau mai sarac.67. in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76. p. Bucureºti. avand continut identic pentru toate subiectele de drept. A.2. 21/1924. 9 din Legea nr. 53 . stabilit prin lege. Drept civil. Lumina Lex. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile. Lupan ºi D. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice. Dimpotriva. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere. fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale.4. Ed. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”. 1993.5. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art. Textul art. 20 . Persoana fizicã. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice.A.

inceputul capacitatii de folosinta. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77. actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. p. Pentru o definiþ mai amplã. sunt actele persoanei juridice insasi. cit. Pentru incuviintarea inregistrarii. Potrivit art. moment care marcheaza in principiu. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. 21/1924. cit. Mentionam ca de regula. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere.. Beleiu. contracte).Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii. 384 ie 54 . a caror infiintare este reglementata de Legea nr. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. Gh. 77 M. incuviintate de catre instanta competenta. 3. op. 2. Sediul mteriei il constituie art. 35 si 36 din Decretul nr.. Costin op. p. 425. dupa caz. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta. atat faptele licite. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. 31/1954. ramasa definitiva. sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute. B. 4 din aceasta lege.

19. D. 36 din Decretul nr. Potrivit art. 31/1954. Cãrpenaru. Ed. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua. 1991.6. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline.Drept comercial. Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: .dizolvarea. ne rezumam doar la mentionarea lor. Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. Atlas Lex. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica.comasarea (prin absorbtie sau fuziune).4. Cãpãþânã Societãþile comerciale. Ed. cat si fata de terti. 2. Lumina Lex. incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil. 40 din Decretul nr. .4. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor.tratatã pe larg la disciplina.divizarea totala. 106-215. 1996. 16 . Pentru reorganizarea persoanelor juridice. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse. 78 55 .a se vedea O. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare. St. daca nu s-a prevazut altfel prin lege. p. p. Bucureºti. . pentru faptele ilicite. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare. Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art. regulilor mandatului. Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate. Bucureºti. prin asemnanare. divizare sau dizolvare”. actul de infiintare sau statut”.

Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A.Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. 31/1954). 31/1954 in art. Art. 53 din Legea nr. Prin deciziunea asociatiunii. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. Art. 45 din Decretul nr. 41 din Decretul nr. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. actul de infiintare sau statut. in afara de aceste cauze. ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. 45. De plin drept80. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. 56 . Doctrinar. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1.

c) hotararea adunarii generale. Prin judecata. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. 79 80 Gh. acelor comercianti. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita.. Cãrpenaru op.3. 31/1954. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. Beleiu. 45 din Decretul nr. c) la terminarea activitatii.. Dispoziþ pct. op. cit. care se aplica datoriilor lor comerciale81. d) falimentul. 410. 57 . B. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. e) prin hotararea asociatiilor. 2 al art. 64/1995. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege. Prin deciziunea puterii executive. 53 sunt reluate aproape identic de art. p. 4. Art. p. C. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. cu excepþ celor de la iile ia lit. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. Legea nr. 31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. daca asociatii nu decid completarea lui. 169 din Legea nr. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. D. cit. 22-54. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art.

Cãrpenaru. p. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume. astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. cit. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale. M. Altfel spus. Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic..1.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3.. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. D. cit. Costin.. Patrimoniul 3. 83 58 . Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila.1. cit.1. 84 În acest sens vezi St. Elementele structurale are raportului juridic civil. op. c) obiectul raportului juridic civil. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. exprimat frecvent in bani. 135. Asa cum s-a studiat deja. op. 61-63. sunt trei si anume: a) subiectele. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. 70. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu. op. p. p. b) continutul. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale. el are un caracter dublu volitional. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84.

De exemplu. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. 26 lit. fiecare drept subiectiv este privit separat. Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. 59 . in cuprinsul lor articolele 781. 41 arata ca. in vreme ce art. cat si in alte texte. 31/1954: art. fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. in aceasta abordare. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. e. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. 784 si 1743 Cod civil. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu. legislativ nu avem nici o definitie.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. poate fi un drept real sau un drept de creanta. ca apartinand unui anume subiect.

151/1990 referindu-se la patrimoniu.2.1. 60 .De asemenea. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. 3) Patrimoniul este unic. 4 alin. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat. Universitatea Bucureºti 1980. Evrika Brãila 1998 p. in ceea ce priveste persoana juridica. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. Stãtescu ºi C. sunt distincte de universalitate. b) drepturile si obligatiile. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii. patrimoniul. fiecare in parte. cat si pe cele juridice. Teoria generalã a drepturilor reale. I Apostu. existenta patrimoniului. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C.4. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. Caracterele juridice ale patrimoniului. Drept civil. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). 5. art. obiectul sau de activitate. denumirea si sediul principal”. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. Bârsan. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. 1 din Legea nr. 2) Orice persoana are un patrimoniu. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. 3. Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu. p.

1974. Iaºi. deci si cea de patrimoniu. p. O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii. 30-36 din Codul familiei: . Persoanele casatorite pot avea potrivit art. 61 . persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe. . 7. Potrivit art. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului. fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. 704 din Codul civil. Le urmarim in continuare detaliat. Universitatea Al. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86. Astfel. 3. C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. Cuza. Drept succesoral.1. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu. deci sa aiba o anumita functie.3. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. I. dobandite in timpul casatoriei. mijloace circulante sau obiecte de inventar. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica.bunuri comune. B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal. Altfel spus.

88 În mod excepþ ional. în condiþ art. Bucureºti. Neavand asadar o garantie reala. deci devin prezente. iile 62 . Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal. Academiei.. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87. Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii.. Ele pot fi instrainate fara ca. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. Ed.). este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. Stãtescu ºi C. p. 337 ºi urmãtoarele. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI. creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului. Tratat de drept civil . bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. 975 din Codul civil. textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. 1981. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau. Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori.A. Bârsan. ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei.Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile .

Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. 64/1995. in ceea ce priveste persoanele fizice. creditorii chirografi. in cazul persoanelor juridice. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. Astfel. Fenomentul de inlocuire a bunurilor.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. B. Astfel. in acest fel. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. care va urma aceeasi soarta juridica. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. deci subrogatia reala se produce automat. notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. 63 . in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. Subrogatia inseamna inlocuire. deoarece ei. aplicabila celui dintai. divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. iar creditorii personali doar bunurile personale. daca un lucru este vandut. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi.

PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. art. 64 . atunci cand creanta va deveni exigibila. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. Pe langa functiile mai sus mentionate. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. ci numai daca este expres prevazuta de lege. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. creditorul va putea sa urmareasca. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. prin subrogatie reala cu titlu universal. astfel incat. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal.Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. C. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului. Spre exemplu. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.

Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane. sa dea.1. astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. 65 . Altfel spus. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele.Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. sa faca sau sa nu faca ceva. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile. in mod direct si nemijlocit. cat si a subiectului pasiv. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. 3. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei.“erga omnes”. dreptul real este opozabil tuturor . b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. Ca drept relativ. Dreptul de creanta. intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil.4. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta. de cantitate. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor.

Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. 481. b) drepturi reale accesorii. Sectiunea 3. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. Dreptul de proprietate 3. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale.1.cat si negativa . care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa. Definitie Potrivit art. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. in cazul dreptului de creanta. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta. in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat. obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva . este util a cita si dispozitiile art. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii. in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept. Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii. 66 .2.a face . independenta de existenta altor drepturi.Dimpotriva. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. Notiuni generale.a nu face ceva. care au o existenta de sine statatoare.2. insa in limitele determinate de lege”. care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta.

luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi).). imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica.. . Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”. cu modificarile stabilite de lege”. deci nici dupa moartea lui. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului.2. 480 Cod civil a fost si este inca criticata. 3. in afara de art. a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. dreptului sau (posesia. intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. 67 . Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea. cu toate atributele recunoscute. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui.2. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art. superficia etc. servitutea.Definitia formulata de textul art. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. cat si de a-i culege fructele.. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. deoarece sintagma “a se bucura”.

Prin urmare. folosinta. Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. proprietatea continua sa existe ca drept. se perpetueaza transmitandu-se”. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe. dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. deoarece ele vor fi studiate separat. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. Rosetti-Balanescu. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. si anume caracterul individual si cel total. Boicoianu). prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. in exercitiul actiunii in revendicare insa. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. cum este in cazul coproprietatii. dispozitia. Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. 68 . Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. “dreptul de proprietate. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. pe care ne rezumam a le mentiona.

69 . Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun. jus fruendi si jus abutendi. civile si sporul animalelor. civile si industriale. de a folosi masina. dreptul de a locui casa. Florin Sion. de a intrebuinta un lucru etc. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul. Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. industriale. Potrivit art. in interesul sau. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi. este doar o expresie exterioara a celei de a doua. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. Posesia presupune spre exemplu. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale. intrun mod natural sau artificial”. b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale.3.3. dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. si apoi proprietatea (care este o stare de drept). Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. Altfel spus. 482 Cod civil. Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. “a uza de lucru in sine. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta.2.

2. in cazul coproprietatii. a desfiinta. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante. Astfel. a instraina. Spre deosebire de fructe. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. Industriale (presupun interventia omului). Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate. 2. cum sunt titllurile de credit. Civile (sunt consecinta unor acte juridice . Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. fiecare coproprietar poate percepe.4. c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma.). totusi acesta poate purta si asupra unui drept. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii. precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania. 3. 46 alin. productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor. in materia Legii nr. 18/1991 potrivit art. 3. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga.2. 70 . dobanzi etc. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege.chirii. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale. a distruge.

REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. ori radacinile intinse pe terenul sau. 2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. potrivit carora. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. in spiritul acestui text. Regimul juridic al imobilelor. El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. permite proprietarului sa faca. Existenta bunului. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. A. are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. Temeiul acestor ingradiri. Articolul 491 din Codul civil. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. “sub 71 . in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. Ca mai dificila. implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare. indiferent de adancimea sa.

autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. decat atat. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii.dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. 72 . REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989. Astfel. . caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. altfel decat prin mostenirea legala. B. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce.articolul 30 din Legea nr. Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. indiferent de titular. Mai mult. si cele care sunt declarate de interes public national. Practic. circulatia si instrainarea terenurilor: . plantatiilor sau constructiilor.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor. Totodata. legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. Hotararea Guvernului nr. . articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general. terenurile au fost scoase din circuitul civil.fata pamantului.

din Legea nr. constituie fondul funciar al Romaniei. Articolul 60 alineatul 1 litera a. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. in ceea ce priveste casele de odihna. terenurile de orice fel. Articolul 5 din Legea nr. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. 61/7 februarie 1990. 73 . au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. Potrivit acestei legi. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. C. in conditiile Decretului Legea 61/1990.in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. Legea 85/22 iulie 1991. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera. Decretul Lege nr.

marea teritoriala. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice. citat mai sus. riveranii nu au nici un drept. 17/7 august 1990. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private.Edificarea unei constructii. in momentul in care a 74 . se refera printre altele. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. Doar in acest caz. 50/1991. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. Articolul 2 din Legea nr. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. D. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. apele maritime interioare. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. adica albiile minore ale cursurilor de ape. la terenurile aflate permanent sub ape. locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. Potrivit articolului 5 din Legea nr. sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. in cazul apelor pluviale. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. 18/1991. Asupra apelor din domeniul public. fiind deci scoase din circuitul civil.

b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real. apartinand proprietarului fondului. oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil).). impiedicanduo sa curga pe fondul inferior. Cu alte cuvinte. prescriptie etc. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului. Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie. Apele curgatoare. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor. pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate.cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare.caz prevazut de articolul 581 Cod civil. altele decat cele din domeniul public. Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”. Apele de izvor. aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. Atat Constitutia cat si Legea 18/1991. 75 . proprietarul terenului poate opri apa izvorului. O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior. deoarece acesta face parte din fond.

Codul civil precizeaza in art. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. Proprietatea privata. Constitutie. Din textele mai sus citate. fie celui privat. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. Singura interdictie. fie domeniul public. 41. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. alineat 1. fara insa a abate cu totul cursul apei. fie celui privat. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. o poate folosi. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. 3. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. Art. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare. Legea 18/1991. Formele dreptului de proprietate. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale. 76 . 135 alineat 2. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. fie domeniului public. Totodata acestia pot extrage pietris. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. Potrivit art.2. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil.5. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. Referindu-se la proprietatea statului. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. la iesirea din proprietatea sa. Potrivit articolului 582 Cod civil.

potrivit regulilor de drept comun. in mod exceptional. astfel incat. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. deoarece statul este intotdeauna solvabil. indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. 77 . exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. in limitele legii. art. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil. De asemenea. prezente si viitoare”. Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”.Cu toate acestea. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. in mod exclusiv si perpetuu. in acest sens. asupra unui bun. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. A. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. juridice.

comunele.A. Dimpotriva.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. 15/1990. potrivit art. Potrivit Legii 69/1991 (art. in calitate de persoane juridice de drept public. le pot instraina sub orice forma.S. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. 78 . O situatie speciala o au in prezent fostele I. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate. unitatile administrativ teritoriale. C. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil. B. 4). 36 din Legea 18/1991. teren arabil. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. pot fi persoanele fizice. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. Sub aspectul obiectului. care au dobandit actiuni in temeiul art. municipiile si judetele. orasele.-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. 16 din Legea nr. au in proprietate bunuri din domeniul privat. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice. in calitate de persoane juridice de drept civil. statul. comunele. dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. persoanele juridice. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. actiuni etc. orasele si judetele sunt persoane juridice.

distinct de cel al asociatilor. Pentru definirea proprietãþ dominiale. 343. op.societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. cum este cazul fundatiilor. p. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. Legea 69/1991. afectat realizarii unui scop social licit89. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990. 79 . Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. Statul si unitatile administrative. Art. Ed. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ.Safta Romano. 93. p. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. Asupra terenurilor din patrimoniul lor.Sub titlu de exemplu . cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. cit. numita si dominiala90. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti. Acestea sunt autonome fata de stat. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. “Grafix”. vezi E. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale.. in afara acestor categorii de persoane juridice. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. Aceasta proprietate. cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata. apartin statului. Legea 31/1991. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc. 1993. Beleiu. Iaºi.

asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. Articolele 476. 6 din Legea nr.6. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. Bunurile din aceasta categorie. Art.2. pot fi concesionate. Art. prin licitatie publica. 475 alin. 477.Art. 80 . in principiu. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. Constitutia in art. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. 3. bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. Art. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. Art.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. inchiriate sau date in locatie de gestiune. nu sunt limitativ prevazute de lege. Codul civil si o serie de legi speciale. Legislativ. exceptand bunurile apartinanr domeniul public.

rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1. ie ie 81 . prevederea constitutionala permite ca. Caracterul imprescriptibil.A. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. pot fi concesionate. Caracterul inalienabil. art. Deosebit fata de cele proprietate privata. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. Caracterul insesizabil. 2. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. imprescriptibile si insesizabile”. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. art. Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. sunt scoase in afara de comert”. Din text. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. 3. Articolul 1844 Cod civil dispune ca. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. prin licitaþ publicã. 135 alin. intrucat statul este intotdeauna solvabil. Desi sunt inalienabile. închiriate sau date în locaþ de gestiune. concesionare sau inchiriate. din Legea 69/1991. in acelasi sens. atat datoriile sale.

I. teatre. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. De asemenea. bogatiile de orice natura ale subsolului.03. muzee. Ed. Articolul 135 alineat 4. municipiilor sau judetelor. plajele.financiare speciale. vezi precizãri în V. ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. Apostu. În sensul acestora. Zigotto Galaþi 1994. spatiul aerian. resursele stabilite de lege. 136. marea tetirotiala. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil. Drept financiar public. caile de comunicatii. 54. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. Gliga. biblioteci). Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile. B. p. ALL. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. Drept public ºi privat. 93 82 . Ed. in aceeasi masura. piete. domeniul public poate fi de interes national. cand proprietatea apartine comunelor. sau de interes local. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. Potrivit criteriului importantei sociale. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. Nistor ºi I. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Bucureºti 1994. din Constitutie. 113/06. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri.199293. p. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. oraselor. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica.

83 . de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. Modalitatile dreptului de proprietate A. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme. Exista asadar.3. B.7. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari. PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie. Ce este conditia.2. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile.

in ceea ce-l priveste pe acesta.Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94.. Practic pana in momentul implinirii conditiei. Potrivit articolului 835 Cod civil. dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. 1371 Cod civil). Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. Beleiu op. daca donatorului i se va naste un copil. Urmatoarea clauza constituie de exemplu. b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. 94 Gh. proprietatea. conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive. Revenind la proprietatea rezolubila. cit. Dimpotriva. daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. p. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. daca nu. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. dreptul de proprietate se va revoca. 84 . intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. dreptul se desfiinteaza retroactiv. in exemplu dat). o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. 154.

actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. dreptul la actiune al titularului se precrie. viciu de consimtamant. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. in aceasta situati. Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari.C. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil. 2. consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului. 3. 85 . deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv. se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. Ca efect. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). D. consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. sunt posibile 3 ipoteze: 1. ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare.

Stãtescu ºi C. notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. abstracte din dreptul de proprietate. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. Dreptul este fractionat.. 86 . Astfel spus. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate. cit. op. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun.cate o fractiune ideala din drept. 96 C. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun. p. nu insa si bunul in materialitatea sa. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3. 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau. 1. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. 3/5 etc. De exemplu. Bârsan. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei. 180. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti.) sau printr-un procent (25%.

si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art. ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept.La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual. Din punctul de vedere al duratei. Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. 728 si urmatoarele. care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. La randul sau. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. nefiind posibila imparteala.

Din cel de al doilea principiu. cunoscuta sub denumirea de partaj. acesta va fi desfiintat. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: . actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. intrucat opereaza doar o subrogatie personala. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. fara a fi necesar acordului celorlalti. in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. tot retroactiv. in caz contrar. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 . Cat priveste fructele.in matria actelor juridice. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii. cu privire la intregul bun.Actele materiale care privesc folosinta bunului. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. sunt permise copartasilor. Daca totusi a fost facut un asemenea act. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului. decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului. . Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar.Din primul principiu enuntat.

Coproprietatea este fortata. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. in mod exceptional. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. tablouri si fotografii de familie). fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. in fine. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor. Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. in caz contrar. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil.copartasi. deci fortat. II) Proprietatea comuna pe cote parti. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. ea poate avea un caracter perpetuu. cumparare. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. manuscrise. 728 Cod civil. acesta va fi vandut la licitatie. prin succesiune. 89 . bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor. copartasilor. donatie etc. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti.

intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991. 90 . 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. ci servitutea. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. Articolul 10 din Legea 85/1992. in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. iar valoarea cotei se include in pret.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. precum si asupra tuturor dotarilor care. prin natura lor. daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. Dimpotriva. nu se pot folosit decat in comun. fantanile sau izvoarele. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. situatia juridica nu mai este coproprietatea. potecile. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. drumurile. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. in acelasi timp. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului.

articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat. Printre semnele de necomunitate. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil. b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate. 604. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. potrivit art. daca zidul este inclinat. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. Dimpotriva. 91 . articolele 603. c) Gardul comun Potrivit art. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. 590 Cod civil. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. a) Zidul despartitor este.

92 . au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. Cu toate acestea. 2. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor. ele se realizeaza de soti de comun acord. Notiunea. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. 38. exercitand singur aceste drepturi. Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. aceasta apartinandu-le tuturor. Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. caracterele si regimul juridic al devalmasiei. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. Caracteristic proprietatii devalmase. Cu toate acestea. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. p.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. 1992. este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. numita si “devalmasie matrimoniala”. impreuna si nefractionat. Bucureºti. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea. Cu privire la administrarea.

in aceasta faza procesuala. 3. incetarea devalmasiei. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. Modalitatea de incetare o constituie imparteala. 93 . proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice.133. Tratat de dreptul familiei. in ambele situatii. Filipescu . printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale. in ambele cazuri. p. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. spre deosebire de proprietatea devalmasa. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. 245. numita si partaj. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. in consecinta. Bucureºti 1977 p. in fine. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. Ed. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. imparteala judecatoreasca. dupa evaluarea si lotizarea lor. daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. I. fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. P. presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. Didacticã ºi pedagogicã. ALL Bucureºti 1995. 2.

3. Posesia 3. legea apara si posesia. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata. de noi insine sau de altul in numele nostru”. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor.3. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art. care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. in aceeasi masura insa. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii. una sau alta. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie.1. succesiunea. uzucapiunea etc. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face. Pentru acest din urma 94 . Sectiunea 3. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. drept proprietar. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor. ea neputand lua nastere decat intre soti.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative.. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie. legea.

atata vreme cat bunul se afla in grija sa.sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara. Lipsa elementului subiectiv (psihologic . detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul.ca stare de fapt . simpla posesie . concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. Plastic. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. in concluzie. 1853 Cod civil. Tot un detentor precar este si depozitarul. Potrivit art. in aceeasi masura. nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea.motiv. b) Elementul psihologic sau intentional. in puterea destinatiei legale a aceluia”. Locatarul unui imobil de exemplu. ori ca titular al unui alt drept real. fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit. prin simpla ingaduinta a proprietarului. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. uzufructuari. sub nume precar.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei. potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. El nu are nici un drept asupra bunului. sau asupra unui lucru comun. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia. nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. depozitari. si de a se comporta ca un adevarat proprietar. 95 . numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. adica in calitate de locatari. “animus sibi habendi” ori “animus possindendi”.

in ceea ce priveste elementul intentional.2. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. aparent si deci perceptibil. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. Dobandirea. in primul rand. Pentru a fi dobandita posesia. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.3. Proba elementului intentional este facilitata de lege. poate fi exercitata nu numai de catre posesor. prin natura sa psihica. b) Elementul intentional. Dovada posesiei. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive. sub nume de proprietar. pentru ca a dovedi posesia. Altfel spus. dar si de un reprezentant al sau. intrucat are un caracter obiectiv. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. sau l-a incredintat altuia in depozit). 2. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus). Fiind o stare de fapt. respectiv “corpus” si “animus”. dovada si pierderea posesiei 1. este posesorul acelui lucru. A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. prin instituirea a doua prezumtii legale. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”. “animo alieno”. pana la proba contrarie. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. neputand fi exercitat prin altcineva.3. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului.

sau chiar numai a unuia. 1847 din Codul civil. 99 Este constitut posesor.3. se presupune ca a conservat aceeasi calitate. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. datw nu este proba contrarie”. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar. Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. are ca efect pierderea posesiei. Disparitia lor. Calitatile si viciile posesiei 1. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. 3. intr-o prima ipoteza. Pe cand textul art. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. intr-o a doua ipoteza.3. o data cu incetarea elementului ei material. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut. pot fi rasturnate prin proba contrarie. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. efectul fiind insa acelai. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului. Posesia nu poate exista.inceput a poseda pentru altul. cum este cazul constitutului posesor99. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. 3) Pierderea posesiei. 97 . chiar daca stapanirea materiala continua. Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente.

atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. adica cu intermitente anormale”. insa se refera in articolul 1852 la 98 . in vreme ce art. asemenea proprietatii in vazul tuturor. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat. in cazul actelor de simpla amenintare. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil. d) Poesia sa fie publica. “se cere o posesiune continua”. Continuitatea posesiei este prezumata. b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului. Legea nu defineste publicitatea posesiei. intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). care nu duc la pierderea materiala a bunului. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu. Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. care duce la desfiintarea posesiei.

intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. discontinuitatea. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. violenta. clandestinitatea. e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. c. a. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul. e. asa cum procedeaza un detentor precar. 2. b. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. d. echivocitatea. 99 . omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. Intentia legiuitorului. Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. viciile posesiei sunt urmatoarele: a. precaritatea. locatar sau depozitar. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. sunt viciile posesiei.clandestinitate ca viciu al posesiei.

Clandestinitatea. Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. intrucat odata incetata clandestinitatea. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). redevenind publica. Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. 2.Ca viciu al posesiei. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. este un viciu temporar. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. asa cum prevede art. 3. deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). 2. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. cat si a bunurilor miscatoare. are valoarea unui titlu de proprietate. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). fara a fi necesara vreo scurgere de timp. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. in sensul ca o data incetata violenta. 1852 Cod civil. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil. este un viciu relativ putand fi invocat. potrivit carora simpla posesie de buna credinta. este viciu relativ. ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. b. se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. c. posesia redevine utila. este un viciu temporar. 100 .

precaritatea este mai mult decat un viciu. 174. in acest sens. Mai mult decat atat. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. Safta Romano.d. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. Bârsan. op.. depozitar. I. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. deci de elementul intentional al posesiei. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. C. in cazurile special prevazute de lege. Stãtescu ºi C. precaritatea se poate transforma in posesie. op. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. 242. in puterea destinatiei legale a aceluia. dar si in practica judiciara.. 396. p. Vezi supra referitor la elementele posesiei. sau asupra unui lucru comun. cit. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. op. uzufructuar etc. ea constituie insasi lipsa posesiei102. cit. p. p. vol. este echivoca. cit. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica. “animus” si “corpus”. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. e. adica in calitate de locatar. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. prin intervertire. 101 . intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. Precaritatea Cu privire la precaritate. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”..

Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. 1854 Cod civil). posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau. legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice. ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate.4. posesia prelungita duce. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. intrucat de cele mai multe ori. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil.3. consta in aceea ca fiind parat. posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita. in materia bunurilor miscatoare. posesia este protejata prin actiunile posesorii. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 . sub nume de proprietar. intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. 1864 Cod civil. 3. Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. 4. 2. 3. prin uzucapiune. A. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. la dobandirea dreptului de proprietar.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului. daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine.

DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil. constand in convingerea posesorului ca lucrul. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. 103 . De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. nefiind posibila proba contrarie. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor.proprietate. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. lipsit de orice viciu. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. B. Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. ale carui fructe le culege.

actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. Pentru exercitarea ei. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. Caracterisitic actiunii posesorii.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. C. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. Actiunea in complangere. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. a. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 . Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. b. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. In al doilea rand. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari. posesorul dobandeste doar fructele. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei.

intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. 3. cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar.1. Ca si actiunea in complangere. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta. actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar. b. Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului. posesiunea reclamantului sa fie utila. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. 2. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: . atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. daca tulburarea s-a produs prin violenta. Violenta neavand nici o justificare in drept. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . 105 .in complangre. exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare. . adica neviciata.sunt actiuni reale. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. D. Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei.

Bârsan. in vreme ce art. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã. civ.4. In articolul 645 din C. Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104. 3. Apararea dreptului de proprietate. p. 1847 din C. 105 C. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea.. 106 . Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. in doctrina. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani.1. caci oricat ar dura ele in timp.4. Sectiunea 3. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. civ. cit. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. Stãtescu ºi C. 199. op.

dintre care mai importante sunt doua: . 3. actiunile in granituire etc. din fapte ilicite sau cvasicontracte. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”. cum ar fi actiunile in revendicare. Actiunea in revendicare. actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. . Art. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. uzufructuar etc. 1910 se 107 .a. Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil.2. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate. b. acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate. Sunt actuni petitorii. cele posesorii protejeaza doar posesia. in vreme ce art. care este un drept real se numesc actiuni reale. adica proprietatea. Sunt actiuni posesorii. mijloacele juridice specifice. ori din imbogatirea fara just temei.4. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. actiunile confesorii.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar.). intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri.

Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului. 1994. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”.130. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat.refera la revendicarea mobilelor.G. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate.op. 3. cit. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975.p. iar art. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106. nepierzandu-se prin neuz. 117. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare. M. Rãdescu. p. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. in practica. A. Ed. de catre vanzator. Negru ºi D. Radu. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V..L. 105 ie .3. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv. Ed. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau. p. op. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare. ii. Drept procesual civil. Costin. Actiunea in revendincare este imprescriptibila.256. 108 . 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. Boroi ºi D.cit.. Safta Romano. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar.L. 340. Bucureºti. p.4. in stiinta dreptului.

deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. Ed. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. Decizia civilã nr. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. s-ar rasfrange indirect asupra lui.. Raspunsul a fost pozitiv. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. sotul reclamant. in aceeasi masura in practica judecatoreasca. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. care ii profita si celuilalt sot109. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. p. Teoria generalã a obligaþiilor. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. Filipescu. P. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. 154. cit. 561 din Codul de procedura civila. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. 109 . plecand de la ideea ca prin actiunea sa. 84. a se vedea E.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii. Safta Romano. consecinta pierderii bunului. Actami Bucureºti 1994. in fine. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. p. 224/24 noiembrie 1972. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. vezi I. 109 110 Pentru opinia contrarã. 148. op. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. p. vizeaza marirea patrimoniului comun. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii.

iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. sau al transferului proprietatii. De altfel dispozitia art. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”. Daca teoretic lucrurile par simple. dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. A. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare. in practica ele sunt mult mai complicate. ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica.a. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche.m. dispozitiunea art.d. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare. 110 . 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat.

b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. Asa fiind. daca ambele au fost transcrise. el va avea castig de cauza cu doua conditii: . actiunea ar trebui respinsa. B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art. instantele au in vedere urmatoarele criterii: . 1864 Cod civil. practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”. . Acestei situatii transante.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche. va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil. utila sau de buna credinta.titlul sa emane de la un tert. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”. potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. 111 .verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni. quam ipse habet”. Daca paratul invoca un asemenea titlu.Potrivit aceluiasi principiu. Pentru a stabili care este titlul preferabil. constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict. .data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata.

Regula prevazuta de art. a caror valoare este incorporata in titlu. 1909 alineatul 1 Cod civil. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. in curs de trei ani. deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. in cazul bunurilor mobile corporale. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. 112 . Fata de aceasta dispozitiune a legi. Regula prevazuta de art. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. de la cel la care il gaseste. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”.B. De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. susceptibile de detentiune materiala. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. 1909 alineat 1 Cod civil. deci numai bunurile mobile corporale.

adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. intr-o asemenea ipoteza. in aceasta ipoteza. nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. 113 . proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. La randul sau. sau la o vindere publica. de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia. S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. a. ci un termen fix. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. De la regula prevazuta de art. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. proprietarul revendicant. Chestiunea implica un real interes practic. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta.

etice sau religioase. In aceasta categorie intra. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. 114 . la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale. 1 din Codul civil. O asemenea actiune este perfect admisibila. obligatia de politete si respect intre oameni. si obligatiile impuse de normele morale. Sectiunea 4. Asa fiind. juridice sau nejuridice. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. 615. CAPITOLUL IV.1. detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed. Academiei. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art. Bucureºti 1984 p. in lipsa unui termen prevazut de lege. adica de 30 de ani. 1909 alin. spre exemplu. gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. 1909 alineatul 2 Cod civil. urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. sarcina sau indatorire. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. .b. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. 1890 din Codul civil.

Ceterchi ºi I.112 Dimpotriva. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. Bucureºti 1993 p. raportul obligational apare ca un drept de creanta. cat si datoria corelativa a debitorului.obligatii nu are insa un caracter juridic. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. C. Actami. Popa. Craiovan. a face sau a nu face un anumit lucru. Bucureºti . Tratat de Drept civil. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului. Teoria generalã a dreptului. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. P. „lato senso“. Bucureºti 1994 pag. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. Actami. Bucureºti 1994 p. Ed. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. Asadar. vezi I. All. ca element dinamic al raportului juridic. In sens larg. notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. Academiei. ca institutie de drept113. 5 112 115 . Bârsan. In drept. ne referim la o obligatie veritabila. Stãtescu ºi C. Introducere în teoria generalã a dreptului. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. Filipescu. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. „stricto senso“. 1981 pag. Drept civil. din punctul de vedere al creditorului. Ed. Pentru alte . N. 8. 2. definiþii.38 114 I. In sens restrans. Obligatia acestuia poate consta in a da. 3.

Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului. o dubla calitate: atat pe cea de creditor. Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta. 115 Cu privire la raportul juridic civil. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. ce au menirea de a dovedi un imprumut. de exemplu. Tr.206 116 . In tratarea notiunii de obligatie. Ionaºcu. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului. continutul si obiectul115. ca subiect pasiv. ca subiect activ.155 . deci la raporturile obligationale civile.1 Partea generalã. in caz de neexecutare de buna voie.Subiecte ale raportului juridic obligational. Ed. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele. Tratat de drept civil. Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. cat si pe cea de debitor. 1. Academiei. vol. Bucureºti 1961 p. de a-i cere debitorului. cat si cele juridice (prin urmare si statul)116. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC.. avem in vedere intelesul ei „lato senso“. Ca oricarui alt raport juridic civil. pot fi atat persoanele fizice. sa dea.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. numit creditor. sa faca ori sa nu faca ceva. pe de o parte si. numit debitor. raportul juridic obligational. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport.

2. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”.vanzatorul nu este numai creditor al pretului. Lumina Lex. Lupan ºi D. Ed. cumparatorul are. a face) sau intr-o abtinere. E. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator. obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. Drept civil. a nu face ceva la care. presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. Popescu. comodant-comodatar. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real. donator-donatar. in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit. . pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ). La randul sau. 116 In acest sens. 5 . Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului. numarare. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor. Persoana fizicã.Continutul raportului juridic obligational il constituie. c) in regimul de carte funciara. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat. 3.Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv.etc. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului.. caci potrivit art.. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut.Obligatia de a da.18 117 . mandant-mandatar. in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului. pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau). Bucuresti 1993 p. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare. b) in cazul bunurilor generice. cantarire etc..

C. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117.dupa izvorul obligatiei.dupa opozabilitatea obligatiei. Prin aceasta.1. D. 4.1.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da. Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da. 118 . in cazul contractului de vanzare-cumparare.Obligatia de a nu face. . desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational. Astfel. obligatia de a da. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii. Ea este o obligatie negativa. de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate. care. poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face.dupa sanctiunea obligatiei. B. fara a se exclude unele pe altele.. deci de a transmite proprietatea. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A.dupa obiectul obligatiei. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie.

La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. 117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. Pop. Drept civil.dupa structura obligatiei. Bucureºti 1997 p. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. 119 . vezi L. in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. C. Bucureºti 1995 p. Lumina Lex. Dupa obiectul lor. Oscar Print. In functie de sanctiune. În acest sens. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. Dupa izvorul lor. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . Ed. Dupa un al doilea subcriteriu. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. a face) si obligatii negative (a nu face). B. . Sub titlu de exemplu. Sm. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice. Angheni. Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii. A. Teoria generala a obligaþ iilor Ed. respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118.E.8. ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace.

obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile. Pornind de la aceasta precizare. Drept civil român. 973 Cod civil (res inter alios acta. norma instituita de art. desi nu se poate cere executarea lor silita. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. aliis neque nocere neque prodesse potest). obligatii reale si obligatii opozabile tertilor. 2 din C. caci potrivit art. Spre exemplu.167/1958. creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. asa incat. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. In functie de opozabilitatea lor. Bucureºti 1992 120 . cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. Spre exemplu. fam. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”. debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. Totusi. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. 119 In privinta precripþiei extinctive. distingem intre obligatiile civile sau perfecte. nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. Gh Beleiu. odata executate de buna voie. D. potrivit careia. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica.

ele presupunand un singur debitor si un singur creditor. 2. noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. ( propter rem). fie mai multe obiecte. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat. obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile. modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. Principiul rezulta din prevederile art. 1411 Cod civil). • Sunt opozabile tertilor. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 .In functie de structura lor.• Sunt reale. in cazul contractului de locatiune. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator.2. 4. cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. Odata instrainat lucrul. cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. Este spre exemplu. in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie). locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun.1. E. Spre exemplu. 3. Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie). ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. Pure si simple.

Contrat. Beleiu. in scop de reclama. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. Tratat de drept civil român. I Rosetti-Bãlãnescu. cit. 106. Ed. Litec. Boyer. Roland. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege. sub titlu de exemplu. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. pag. 942 din Codul civil. Ed. Starck. Ed.68 121 B. 25 . ªtiinþificã. Hamagiu. Cosma. Tot acte juridice de factura unilaterala. 122 Gh. H. 122 123 . Obligations. Bucureºti 1929 p. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. 2. Teoria generalã a actului juridic civil. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica. Paris 1995 p. Atat legislativ.115 120 In acest sens. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans. Naþionalã. Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. L. Al Bãicoianu. Bucureºti 1969 p. op. C. asa cum precizeaza art.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul. D. se obliga o singura persoana. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice.754.121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii.unor acte sau fapte juridice. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte.

In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”. obligand-o in acest fel la restituire (art. asa cum il defineste art. Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate. quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. 998 Cod civil. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). 992-997 Cod civil). din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. important este acordul de vointa al partilor. administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile. Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . 986 Cod civil. producator de consecinte in planul obligatiilor. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art.Quasi-contractul este. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea. 986-991 Cod civil). In sistemul Codului civil.

1000 aliniat 4 Cod civil). Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1003 Cod civil). cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca.1000 aliniat 3 Cod civil). numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. Definitia data de art. 999 Cod civil. autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime.da nastere obligatiei de reparatie. Si intr-un caz si in celalalt. 1000 aliniat 2 Cod civil).Raspunderea pentru lucruri. Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. 998-999 Cod civil). 124 . 3. 1000 alineat 1 Cod civil). Astfel. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. art. edificii si animale. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.

ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea. Astfel. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. Ed. p. vezi I. conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie.942 din C. Sectiunea 4. C. Stãtescu ºi C. Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere. 1001 din Codul civil francez. civ. Dogaru.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. sã facã sau sã nu facã ceva).125 Potrivit acestui text. Notiunea si definitia contractului civil. Scrisul românesc. 8 125 În textul francez. 126 În sensul acestei opinii. In cea mai generala si mai sintetica formulare. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract. cit. 1002 Cod civil). Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. p. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui. definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art. Dogaru Contractul. cit. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner.124 Desi de inspiratie franceza. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune. op. a faire. Craiova 1983. pag.8 125 . Consideraþ ii teoretice ºi practice. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. art. 124 În acest sens. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie. Bârsan op. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile.2.32 sau I.

cit. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. Filipescu.1. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”. Zinveliu.p. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. BucureSti 1996. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie. Contractele speciale. Ed. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. 3. citat mai sus. II Bucureºti 1947 p. 11 sau Fr. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. Asa fiind. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile. Tratat de drept civil. vezi I. 128 127 126 . conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. P. a modifica. Potrivit definitiilor date contractului.Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”. Vol. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. civ. Curs elementar de drept civil român. element esential al contractului. 19. Deak.128 Textul art. Ed. Pornind de la aceste precizari prealabile. adica de a da nastere. Dacia Cluj 1978 p.2. p.127 Astfel. 942 C. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv. Pentru dezvoltarea ideii. 942 din C.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta. Actami. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. Rarincescu.129 4. op. Vointa juridica. civ. M. I.

Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”. civ. V. P. Nashitz. Stãtescu ºi C. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex. 33 ori A. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale. nr. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural. . exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci. interpretarea art. campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului. Ed. 1?1958 p. Bârsan. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii. intrucat potrivit textului. caci este permis tot ce nu se interzice. în S. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv. 11. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. ªtiinþificã.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor. 42. civ.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera. 5 din C. Scaiul. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept. I. Bucureºti 1986 p. 966 din C. Bucureºti 1996 p. Cit. 127 . trebuie coroborata si cu prevederile art. op. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed. 132 C.C. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. Gionea.J. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu. Curs de drept civil. 130 131 In sensul acesta.71. Dogaru.

Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda). cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Stãtescu ºi C. Pag. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4. Cit. Bârsan. op. P.248. p. D. Cit. Beleiu. Academiei. 969 din C. dar si putinta de a constata ca in fond. M. op.133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art. Clasificarea contractelor civile.. 1 – 3 din Decretul nr. civ. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator.2. 135 C. 146. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. Vol. Cosmovici º. Tratat de drept civil. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. Cozma op. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh. 188 – 191. civ. 968 C.a. potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social.Referindu-se la cauza textul art.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract. 134 Gh. I Partea generalã. consacrat de art. P. 128 . potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”.2. Beleiu. care se individualizeaza prin caractere specifice. in insasi denumirile date acestor tipuri. Cit. Ed.42. op. Bucureºti 1989 p. cit.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate.. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc.134 In consecinta. 220 – 237 sau P.

atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. Potrivit primului criteriu general de clasificare. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. Dupa continutul lor.136 2. simpla lor manifestare de vointa. contractul de mandat.137 În dreptul nostru. ceea ce fireºte. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. 1. G. contractul de închiriere. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. constituie regula. D. solemne sau reale. civ. majoritatea contractelor au un caracter consensual. 1772 din C. deci dupa modul de formare. ad probationem. 813 C. Dupa scopul urmarit de parti. Dupa modul executarii. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. sau cel de ipotecã prevãzut de art. B. xxx A. E. Au un asemenea caracter.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. Dupa corelatia existenta intre contracte. contractele pot fi consensuale. sub titlu de exemplu. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. 136 129 . F. C. cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). ci. de regula este forma autentica. Dupa modul de formare. respectiv: A. civ.

deci realizarea unui interes patrimonial propriu. 943 din C. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit. Potrivit art. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic.3. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. depozitul sau gajul. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale. mandat sau depozit. 1. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. Dupa scopul urmarit de parti. 944 din C. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. Dupa continutul lor. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci. Sunt cu titlu oneros. de depozit sau de locatiune. fara ca acestea din urma sa se oblige. civ. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. civ. Conform definitiei legislative data de art. o contraprestatie. contractele de vânzare. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei. 1. In consecinta. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte. In ceea ce priveste contractele reale.139 2.138 B. deoarece partile isi asuma obligatii.”140 C. comodatul. 130 . Spre exemplu. de închiriere. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane.

contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere). uno ictu. obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie. 2. fara a se da ceva in schimb. partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor.Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144. vezi I. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. cit. fie sub forma unor prestatii succesive. contractele pot fi principale sau accesorii. “nova negotio”. Dogaru.74: C. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti. Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. Stãtescu ºi C Bârsan. p. fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie). op. F. Dupa corelatiile care exista intre unele.143 D.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee).2. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. contractele pot fi numite si nenumite. op. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate. 131 . 2.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere.145 E. p. cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor. si contracte cu executare succesiva. 1. Sunt nenumite. Pentru detalii. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate. Cit. 1.

potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. p. la incheierea lui. 146 132 . G. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. depind. În acest sens. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. de a caror soarta juridica depind. Apostu. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã. asa cum il individualizeaza art. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. nu se poate sti. 23 – 35. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. contractele pot fi comutative sau aleatorii. Brãila 1997 pag. vezi I. nici daca va exista castig sau pierdere. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile. Bârsan.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”. cit. Spre exemplu. 2. Evrika. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti.1. Ed. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. Pentru alte dezvoltãri. 2. C. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. StAtescu ºi C. 1. toate aceste elemente depinzand de hazard148. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros. 149 În cazul contractelor negociate. Din acest motiv. op.

Bârsan. a obiectului ºi a cauzei licite. .de adeziune150. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã. În acest sens. op. 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. vezi C. 4.56. 4. Stãtescu ºi C. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente.2. 150 133 .3. potrivit aceleiaºi concepþii. Condiþiile de valabilitate. 3. Pentru ca contractul sa fie valabil. vezi.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. cit. obiectul ºi cauza. Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. p. Civ. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta. O cauza licita. Art. 2.a. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. Hamangiu º. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor. Art. astfel incat capacitatea constituie regula. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. ca de exemplu tranzacþia. cit. 949 din C. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. 496. op. civ. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi. 948 din C. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. Capacitatea de a contracta. consimþãmântul ºi viciile sale. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. C. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului. Un obiect determinat sau determinabil. p.

155 Consimtamantul. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. 1 din Decretul nr. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti.1308). caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia. Din redactarea art. S-a admis totusi. alaturi de consimtamant. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana.154 Pentru aceste categorii de persoane. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil. care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. civ. avocaþii etc. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. si anume al celei “ce se obliga”. b) persoana pusa sub interdictie. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta. Fundaþiei “România de mâine”. Turianu. judecãtorii. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. manifestata in exterior. 155 C. 1309) etc. Bucureºti 1999 p.incapacitatea este privita ca si o exceptie. 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art. 950. precizeaza art. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare. 134 . aarã de excepþiile prevãzute de lege (art. Probleme speciale de drept civil. 110 si urm. Astfel.11 alin. Ed. Altfel. 11 alin. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului.1307). partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea. 31/1954. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia. Potrivit art.2 din acelasi decret. 948 C. Desi art. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. O asemenea concluzie este fireste gresita. atat in doctrina cat si in jurisprudenta. obiect si cauza.

sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!). subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. 135 . Dimpotriva. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni. ( deci pentru a da nastere. “Per a contrario”. consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. De asemeni. pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei. (jocandi causa). c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. cu toate consecintele decurgand din aceasta. doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. aºa cum este cazul actelor solemne. caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa.156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare. in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. din prietenie sau complezenta. fie intr-una tacita. pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala.Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil. “ma oblig daca am chef!”).

Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului. rationabila pentru dansa. Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant. fara aceste masinatiuni. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. asa cum este cazul actelor solemne.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. pentru a o determina sa incheie un act juridic. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala. cealalta parte n-ar fi contractat”. care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. Fireste. 136 . “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. sunt astfel. acte juridice care le pricinuesc o vatamare. violenta si leziunea. . sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”. se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. spre a face o persoana a contracta. . intrebuintate de una din parti. 956 C.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere. civ. fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui. civ. incat este evident ca. Potrivit art. dolul. . Actiunea in anulare pentru leziune. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. 960 C. “Este violenta totdeauna cand. . care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. se restrange la minorii care.d o l u l sau v i c l e n i a. Potrivit art. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta. de la acest principiu exista si exceptii. i-a insuflat temerea.

60 159 La rândul lor. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil. In privinþa bunurilor viitoare. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. 963 din C. a face sau a nu face ceva. p. Apostu.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art. In acest sens vezi ºi M. Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. 1 din Legea nr. civ.Obiectul contractului Textul art. ceea ce de fapt explica si prevederea din art. rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). Humanitas. respectiv de a da. Bucureºti 1997. Eliescu. 962 din C. 2 din Legea nr. face excepþie succesiunea nedeschisã încã. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. Evrika Brãila 1998. p. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”. precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”. . acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. Cu privire ). la aceste categorii de bunuri. fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise. 963 C. 57 . Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. numararii. Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale. obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . adoptate dupã 1989. anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil.sa fie determinat sau determinabil.sa fie in circuitul civil. dupa caz.5 alin. muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc. Din aceasta prevedere. I. Curs de succesiuni. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private. In lipsa unei interdictii exprese. Ed. 18/1991). Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”.159 . 157 137 . 518 158 Deºi art.sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber. Ed. civ. civ.

Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific. 948 pct. cauza nu este expresa. 59)..509. . cit p. 968 din C.art. personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op. nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta.art. Turianu. prelevate in literatura. op. adica pentru oricine. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila. ar mai putea fi incluse si altele. Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul. . Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului.160 .967 in urmatorii termeni. Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege.art. 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. referitoare la caracterul licit al cauzei. ca de exemplu autorizarea obiectului (C. “ad imposibilium. cit. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art. 4 din C. care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare. respectiv scopul imediat.causa remota. Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” .sa fie posibil. 161 În categoria condiþiilor obiectului. p.sa fie moral. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. deci. “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. 160 138 . (causa proxima) si scopul mediat . deci numai pentru un anumit debitor. civ. Daca imposibilitatea este doar relativa. codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: .sa fie licit.161 Cauza contractului. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila. In structura cauzei exista doua elemente. “Conventia este valabila. cu toate ca. civ.

de altii negociere163. Bucureºti 1996 p.4.2. cauza contractului trebuie sa existe. 966 din C. scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite. Cosmovici. * in contractele reale. o perioada numita de unii autori precontractuala162. Aceste conditii sunt consacrate de art. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului. 139 . Anterior acestei imprejurari. Incheierea contractelor. * in contractele cu titlu gratuit. Obligaþ ii. nelicita nu poate avea nici un efect” 4. care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga. ce tine de caracteristicile unei prestatii. Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului.M. insusirile sau nevoia unui lucru. Ca si obiectul. licita si morala. care precizeaza ca “Obligatia fara cauza. scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). 126 . partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale. civ.Scopul imediat. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea. insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. Drepturi reale. Legislaþ ie Ed. Drept civil. stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. fondata pe o cauza falsa. All. De cele mai multe ori. calitatile unei persoane. sa fie reala. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P.

Ed. fond de marfa. A. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. Ed. Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I. Macovei. Drepturile reale. 2. Porto-Franco. 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii. NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. mai multe faze. I. II. Drept civil. drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract.91 – 120. in unele situatii.). Urs ºi Sm. Negocierea afacerilor. Oscar . fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente.concepute. negocierile precontractuale. Ed. Anterior momentului incheierii contractului. respectiv: 1. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”. 3. uzitate mai ales in domeniul comertului international165. Bucureºti 1998 pag. totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. Contractele de comerþ exterior în dreptul român. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. Angheni.10. T. Georgescu. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. Junimea Iaºi 1977 p. acceptarea. Galaþi 1992 pag. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. “scrisoare de intentie” sau “protocol”.211. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. Print. S. oferta de a contracta. mijloace circulante etc. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. 164 În acest sens. In privinta acestei etape precontractuale. 140 .

adresata unei persoane determinate sau publicului. cit. Mic dicþ ionar juridic Ed. cit. fie verbal. 166 141 . ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor. vezi P. vezi ºi Vl.127. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. p. Totodata. Hanga. op. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. 142 . ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169. p. 169 C. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract.166 B. p. S. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. Angheni. -nascuta din uzante-. 1. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. M. 167 Pentru definiþia comunã. Bucureºti 1999 pag. fiind o latura a vointei de a contracta. 211). Fiind prima manifestare de vointa. deci a consimtamantului. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. Bârsan. Urs ºi Sm. poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. aceasta poate fi expresa sau tacita. op. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. cit. 58. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. Lumina Lex. op.pentru incheierea unui contract. exprimata in scris sau verbal. Cosmovici. Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu. exprimata fie in scris. În acest sens. exista obligatia. Este si motivul pentru care. Stãtescu ºi C. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. (I. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile.

Les obligations. Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. p. 87 . Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului.114 171 Alain Benabent. 1437 din C. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar.121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului. daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar. vezi Fr. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. Lumina Lex. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc. Deak ºi St. desi contractul a expirat. etc. Ed.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre. civ. 45.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii. Intr-o asemenea abordare.)170. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã. ã 170 142 . posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. Ed. Droit civil. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere. imprejurarea ca. Bucureºti 1993 p.

Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului. 3. “Per a contrario”. All. Cosmovici Drept civil. op. P. Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. 117 . oferta facuta in gluma. M. p. 2. deci poate fi revocata de catre autorul ei. Oferta trebuie sa fie ferma. Beleiu op. Oferta trebuie sa fie neechivoca. Oferta trebuie sa fie reala. dupa cum urmeaza: 1. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. cit. sau D. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. 3. 2.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. cit. serioasa si constienta. Ed.178 174 143 . Cosma op. Bucureºti 1996 p. Forta obligatorie a ofertei. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic. cit p. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. 173 Sm. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. p. Angheni. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. Introducere în dreptul civil.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. 102 – 110. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. 215. ea nu este producatoare de efecte juridice. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh.

constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. Sub titlu de exemplu. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. 213. Angheni. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. 176 I. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. S. Urs ºi Sm. b) daca oferta este fara termen. 144 . controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. Or. cit. Daca oferta a ajuns la ofertant. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. 1. chestiunea trebuie rezolvata nuantat. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. pag. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. op. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. Intr-o asemenea abordare insa. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. 2. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen.

In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului. contractul de rezervare etc. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. promisiunea bilaterala de contract (antecontractul). Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. Spre deosebire de oferta. Ca si oferta. Intr-o asemenea ipoteza. expresa ori tacita. clauza de mono pol. ACCEPTAREA. Astfel. sa incheie in viitor un contract. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. pactul de preferinþ ã. Ea poate fi deci verbala sau scrisa. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii. D. Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului.C. clauza de exclusivitate. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala.

acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. . Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a. cit. a modifica sau a stinge un raport juridic civil. 146 . nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda. c. 39 din C. de exemplu. p. 64 Potrivit acestui text. Petrescu. civ. oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. com.67. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. Bucureºti 1994 p. 1437 din C. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art.179 b. Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art.a) exista o prevedere a legii in acest sens. 1. caci simpla tacere a locatorului. Bârsan. Romfel. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. Stãtescu ºi C. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R. op. Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta..178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari.

In fiecare dintre acestei situatii. acelasi caracter il conserva si acceptarea. d. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. respectiv: a) Un prim sistem. cel al emisiunii sau declaratiunii. Dimpotriva. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza.catre acel artist.Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. deci a realizarii acordului de vointa. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. 3. 2. 2. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 . daca oferta se adreseaza publicului. contractul se incheie prin telefon. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. In a doua ipostaza. contractul se incheie prin corespondenta. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. realizandu-se in acest fel acordul de vointa. ea poate fi acceptata de oricine. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului.

Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. Desigur. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului. chiar fara a-l mai comunica ofertantului. potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. or. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180.primind-o isi exprima acordul. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. Sistemul este si inutil. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. 148 . chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. in realitate aceasta abordare este deficitara. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea.

66. S. Stãtescu ºi C. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. In functie de acest moment. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182. cit. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. Bârsan. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. op. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. Odata determinat. 2. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant.Obligaþii… p. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. 181 149 . ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. Confruntata cu cele patru sisteme. Pe de alta parte.58 ºi 59/1974. cit. Ãstfel. cit. existã posibilitatea ca ofertantul. În acest sens. Urs ºi Sm. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. pag. Angheni.M. 131 Deºi pare cea mai completã. 180 În acest sens. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi. p. op. C. 182 În sensul acestei opinii. P. 3. spre a evita încheierea contractului. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. 35 din C. terenul trecea în proprietatea statului. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile. Potrivit acestora. com. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. contractul se considera a fi incheiat. op. I. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1.Cosmovici.

cand contractul se incheie prin corespondenta. . In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. In egala masura. potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. 3. Potrivit acestor reguli. locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta. Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. 2 din Decr. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. 150 . Potrivit art. vezi T.daca contractul se incheie prin telefon. locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile.daca partile contractante sunt prezente. R. In cazul ofertei publice. 7. caci in acel loc este receptionata acceptarea. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat. poate fi intentatã potrivit art. 9 alin. Popescu.4. 167/1958 în termen de trei ani. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul. Bucureºti 1994 p. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. Drept internaþ ional privat Ed. . 6. 5. locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti. 202. Romfel. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional. Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: . . 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii.

2. p. . Apostu. 188 C. ori a transforma. unui raport juridic obligational. In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului. Efectele contractului. 969 din C. Pentru critica acestei confuzii. Odata incheiat. 969 – 985.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. cit. civ. vezi V.10 pct. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti. fãrã a le disocia. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã. Nova Bucureºti 1994 Vol.civ. Naþional. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului. Ed. 73 187 151 .5. Naþional Bucureºti 1996 vol. vezi P. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art. Vlachide. Europa .4 din C. caci art. 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art. Forta obligatorie a contractului si anume: . Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. 4. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila.C. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed. Ciobanu.I p. Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti.97. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor.425 sau I. in cererile privitoare la obligatii comerciale.obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante. Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã. M.proc. op. Hamangiu. Bucureºti 1997 p. Ed. 516. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187.. II p.

977 – 985. In al treilea rand. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. 190 152 .190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191. Interpretarea juridicã. În privinþa celor dintâi. De aceea. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora.154). Bucureºti 1998 p. 23 – 31. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. În ultimã analizã. C. vezi ºi P. (În acest sens. All.Obligaþiile. deci pot fi executate fara nici-o dificultate. care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. op. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice. interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M. In al doilea rand. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s. Ed. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice. Eremia.n. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale. Cosmovici.) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret. p. M. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele. cit….Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice.

Prioritatea vointei reale a partilor. 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. 193 În acest sens. op. adeseori imposibil de cunoscut. unasubiectivã ºi una obiectivã. A.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. De altfel. precizand in art. porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. Hamangiu. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. 519. Teoria obiectivã.REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor. efectele subintelese ale contractelor. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ. eventual prezumate. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general.. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. In opinia unor distinsi autori. cit. vezi C. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. Acest sistem este propriu dreptului latin. a voinþei reale sau interne. fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. Potrivit teoriei subiective. ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte. p. (a voinþei declarate). In functie de obiectul de reglementare. 192 153 . Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. .

dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. interne. op. p. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii. Stãtescu ºi C. cit. O asemenea limita. tratativele sau negocierile purtate etc. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa.195 Asadar. În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. Urs ºi Sm. Pe de alta parte. 222. op. p. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. 154 . iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. pe cat de rezonabila pe atat de utila. C. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. Angheni. dimpotriva. Bârsan. in functie de propriile-i nevoi sau interese. Totodata.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. Daca.71 sau I. pana la proba contrara. cit. precum circumstantele incheierii conventiei. o constituie cauza actului juridic. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale. 195 196 În acest sens. fie cu unele de natura extrinseca. 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. revine partilor ce o invoca. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani.

970 alin. 2 din C. a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. In acest 197 198 C.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. ce echitatea.198 B. 981 C. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. adevarat si unul simulat. 155 . ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. p. civ.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. (unul real. Alcatuind un tot unitar. cit.197 2. civ. Textul art. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice. 1 din C. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art. 1511 alin. neadevarat dar aparent). O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. Spre exemplu. 72. Bârsan. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. Stãtescu ºi C.. dar la toate urmarile. op. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate. civ. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”.

codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: .dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art.). 982 din C. In afara de regulile aratate si grupate mai sus. .985 C. civ. 983 din C. “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. 984 C. art. civ. Aceeasi idee este preluata si de textul art. sunt confuze sau greu de apreciat.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect.).). 973 din acelasi cod. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art.in cazul indoielii. nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art. 980 C. precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele. contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”. .).).). 978 C. legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: . 969 din C. . civ. civ. consacrat de art. Alte reguli de interpretare. dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”. Pentru astfel de imprejurari. Sunt indoielnice. civ. . 2.termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art.conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta. 156 . civ. Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce.atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia.sens. civ. iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art. acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri. 979 C. civ.

Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste. contractul nu poate deroga de la lege. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. 199 157 . op. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte. etc. b) la fel ca ºi legea. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor. Vlachide. unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice. Dispozitiunile art. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. (pentru dezvoltãri vezi P. impersonalã ºi cu aplicare repetatã. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului. cea de buna voie. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã. Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri. p.75). potrivit adagiului “pacta sunt servanda”.C. care confera in ultima analiza certitudine. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante. 969 C. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. De altfel. civ. A. cit. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”. pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie. c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. etc.

1552 si 1556 din C. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric. cit. actul juridic în totalitate. civ. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). sub titlu de exceptie. a mandatului (art. p. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. 1010 din C. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala. 1616 din C. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual. Totusi. potrivit principiului simetriei.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. civ200. “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. Este insa posibil. 158 . civ. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. Cosma op.). Pentru dezvoltãri. Cu alte cuvinte. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. 1010 C. 200 Din textul art. ci însãºi obligaþia. vezi D. 1436 alin. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. 277. civ. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala.969 din C. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. civ. asa cum este de pilda donatia. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv.) ori a contractului de depozit prevazut de art. Nimic nu s-ar opune desigur. 2 din C. civ.

face sa inceteze forta obligatorie a contractului. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. civ. 2 C. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen. 2.In afara de cazurile prevazute mai sus. Moartea unei asemenea persoane.). care are valoarea de principiu de drept201. modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant. Pe durata persistentei unor atari imprejurari. ci de cauze extrinseci.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. exista si imprejurari in care incetarea. 3. 973 din C.1563 alin. efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. regula prescrisa de art. civ. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. Sub titlu de exemplu. 159 . viscol sau inghet. Pot constitui asemenea imprejurari: 1. B. dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. Asemenea modificare a duratei contractului.

invocarea contractului fata de un tert. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte. pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator. contractele desi produc efecte numai intre parti. ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa. Raspunzand unor nevoi sociale. Definind in cele din urma opozabilitatea. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala.persoane. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice. Asadar. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. carora deci conventia le este opozabila.202 Inteleasa in aceasta maniera. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . Vanzarea unui bun spre exemplu. indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. 160 .

. neadevarata. Simulatia. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic. 998 din C.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. p. obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. raspunderea civila va avea un temei delictual. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. civ. Cosma. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . create de lege. Cat despre probatiune. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. O asemenea operatiune juridica este simulatia. vom constata ca acesta este faptul juridic. cit. Exista fireste si exceptii. 202 D. 1. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti.un contract public numit si aparent. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic. care cauzeaza altuia prejudiciu. op. caci art. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti. precizeaza ca “orice fapta a omului. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. 386 161 . Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. In ceea ce priveste responsabilitatea civila. intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. el are pentru terti semnificatia unui fapt.

396 ºi urm. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala. p.Contractul aparent poate fi fictiv. In functie de efectele acordului simulatoriu. cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul. Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil. prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti. Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii. incheiat anterior sau concomitent cu cel public. vezi D. cit. are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti.204 In concret.. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. 162 . Contractul secret.un contract secret. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice. * ea poate fi partiala. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã. care in realitate nu exista. Ea este relativã. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. . 1175. Cosma.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura. .Contractul poate fi deghizat. care corespunde vointei reale a partilor. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte. La rândul ei. termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului. op. mascandu-l insa intr-un alt contract. numit si contrainscris.

. Desi singurul contract adevarat este cel secret. daca este cazul. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 .actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor. civ. in mod constient. caci art. 1175 din C.tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. ambele parti din contractul aparent urmaresc. au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent.asemenea forma de simulatie. ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie. pentru ca acesta nu le este opozabil. Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. Efectele simulatiei se produc insa diferit. Persoanele interesate. precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret. Proba si efectele actiunii in simulatiune. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil. nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor. ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. .daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie.

se rasfrang anumite efecte ale acestuia. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului.205 Pentru a obtine castig de cauza. deci a actului secret.juridice. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. dar pentru alte considerente. nemijlocit. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat. desi nu au participat la incheierea contractului. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam. numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct. Fireste. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. Fireºte. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. care sunt straini de contract si de efectele acestuia. 205 164 . denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. Este posibil ca intre parti.206 2. in masura in care tertilor le profita actul aparent. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. pentru anularea sau revocarea acestuia. devenit public. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza.

care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. Eliescu Curs de succesiuni. succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. Bucureºti 1999 p. Actami. 11 . Bârsan op. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. Ed. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. p. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. Ed. Bucureºti 1994 p. In sensul demersului nostru. Asa cum am mai precizat. vezi M. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. Humanitas. caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. vezi Fr.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale.35 209 În acest sens vezi C. 13 . Fata de aceasta constatare. Spre deosebire de succesorii universali. privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. Scorpio 78. efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. Botea Drept civil. Deak. b. 12 . cit. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor. Dreptul la moºtenire. avanzii cauza. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor.25 165 . Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. Moºtenirea legalã. Stãtescu ºi C.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. datorita raporturilor nascute intre ei si parti. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a. succesorii universali sau cu titlu universal. 78 sau Gh. Bucureºti 1997 p. Ed.

dacã locatorul vinde lucrul închiriat. potrivit art. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. 1441 din C. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. De exemplu. Ei isi pot totusi satisface creanta. op. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare.privinta acestora. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. vezi ºi I. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. Astfel. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. civ. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. 8 211 166 . care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. In aceasta privinta insa exista si exceptii. cit. s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. atunci cand aceasta a devenit exigibila. c. Apostu. 1718 din C. mobile sau imobile. Conceptul de gaj general este exprimat de art. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. Neavand asadar o garantie reala. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. dar cu datã certã. civ. prezente sau viitoare”212. Pe de alta parte. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale.

Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). fie pe cea a actiunii in simulatie. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. a). 3. prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor. Cat despre obligatii. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii.Spre deosebire de succesori insa. In concret. doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului.Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. 167 . nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. 975 C. Acestora insa. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. civ. creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. caci.

dar dacã îl acceptã. va adera sau va ratifica un astfel de contract. debitorul isi asuma el. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 . care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. fiind prezumata culpa debitorului. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. 2.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. Asa cum bine se poate observa in speta data. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. va incheia in viitor un contract cu creditorul. Daca tertul nu contracteaza.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. chiar si promitand fapta altuia. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. intrucat in realitate. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. o obligatie. personal. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. 3. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie. obiectul promisiunii nu s-a realizat. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. care. Potrivit acestui text însã. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. Textul art. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul.

se obliga fata de alta persoana. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. numita tert beneficiar. p. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort. asa cum este promisiunea faptei altei persoane. constituie o autentica exceptie. b). contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. Urs ºi Sm. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. cit. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. op.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. Spre exemplu.230 169 . Intr-o astfel de eventualitate. sa execute o obligatie in favoarea altei persoane. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. Angheni. Pe de alta parte. numita stipulant. In acest fel. insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia. tertul devine creditorul direct al promitentului214.

Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. Filip. 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. o alta specie o constituie donatia cu sarcini. pe langa cele generale. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. Pentru a fi valida. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. In fine. destinatarul fiind un tert beneficiar. Partea generalã. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. privitoare la capacitatea partilor de a contracta. 83. Bârsan. cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. in fapt un tert beneficiar. Dreptul transporturilor. Stãtescu ºi C. 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. . Prin acesta. Galaþi 1997 p. p. Dreptul transporturilor. Bucureºti 1997 p. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract. expeditorul convine cu transportatorul. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. In acest exemplu.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. op. obiectul determinat si cauza licita. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. Ed.desemnat de catre asigurat. ca orice alt contract civil. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. (În acest sens vezi ºi Gh. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. valabilitatea consimtamantului. “Pax Aura Mundi”. 215 170 . Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. cit. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. este cert cã se va naºte. În sensul acestei idei. Cãlin. C. asiguratul este stipulant. vezi A. 2.

Din momentul incheierii contractului. In virtutea acestora. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei. acesta se poate comporta ca atare. stipulantul poate pretinde daune interese. Devenind creditorul unei obligatii. In caz de neexecutare. acesta nu are o alta actiune. La randul sau. prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. desi tertul este strain.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. In caz contrar. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. 218 Spre exemplu. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. Cu toate acestea. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. 171 . Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. Raporturile dintre stipulant si promitent. indiferent daca il accepta sau nu. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate.

Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. Apoi. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. beneficarul. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. 172 . intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. intr-un contract de asigurare asupra vietii. achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. subscriitorul politei. sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). Pe de alta parte. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. Totusi. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. potrivit careia. creanta va trece in gajul general al creditorilor. creditorul dispune ca la moartea sa. aceasta ar deveni caduca. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. creditorul.

Obligaþiile. poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. 220 În acest sens. Nistor. Angheni op. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. Cosmovici op. I. Potrivit art. Evrika Brãila 1997 p. Urs ºi Sm . cit. 10 din Legea nr. 130/1996.235 sau P. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. cit. Ed. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. grupurilor de unitati. privitoare la conditiile de munca. Un asemenea acord. p. C.Fata de toate aceste pozitii. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. Fiind un contract cu caractere juridice proprii. M. cit. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. p. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. op. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. 157. p.89. Stãtescu ºi C. Contractul colectiv de muncã. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca. c). 7 – 9 173 . Bârsan. reprezentanti sau avanzi cauza.

pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. Definitia data de art. civ. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu. 998 Cod civil. Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al . care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. art. 1 si 1001). Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita . In fine. 999 Cod civil. precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. pentru fapta altor categorii de persoane (art. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. 1003 din C.3. art. Astfel. Raspunderea pentru fapta proprie (art. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. 1000 – 1002). Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.Sectiunea 4. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. 1000 alin. 998 – 1002. se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. 998-999 Cod civil) si 2.

• raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art.1000 aliniat 3 Cod civil). • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art.1. Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social.minori (art.Raspunderea pentru lucrari. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. edificii si animale. care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. Pe de alta parte. 1000 aliniat 4 Cod civil). in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. Ea are in primul rand un caracter patrimonial. 1003 Cod civil). Acestei sanctiuni. 3. pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art.3. De asemeni. 1000 aliniat 1 Cod civil). 1002 Cod civil). De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. de natura civila. 4. i se poate adaoga si una de sorginte penala. obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica. 1000 aliniat 2 Cod civil). 175 . raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. susceptibil de evaluare in bani.

Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. ca orice forma de raspundere juridica. vezi ºi O.223. p.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere. Bucureºti 1976 pag. vezi ºi T. 173.. pen.a. op. Ed. cit. Partea specialã. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. 214 din C. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. Stãtescu ºi C. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal.137 176 . Codul Penal comentat ºi adnotat. Partea generalã. Stoica. In acest fel. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor. Didacticã ºi Pedagogicã. cu un grad sporit de generalitate. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. Vasiliu º. preventiv si unul sanctionator propriu zis. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. Bârsan. Ed. (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). Functia educativa. Aceasta functie are insa un caracter relativ. 85.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale. 224 În acest sens ºi C. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective. cat si la cel al constiintei publice.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru. aceasta are un dublu rol: unul educativ. adeseori de natura pecuniara. Drept penal.

Este si 177 . Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii.Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire. a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual.Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent. deci o infractiune (nullum crimen sine lege. asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte.Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: . DEOSEBIRI: 1. . Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora..Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. . caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala. Asa fiind. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite. intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri. A. Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept. nulla poena sine lege).

intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite. Daneº ºi V.100 227 Potrivit art. cit p..Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor. 72 alin. t 225 178 . Bârsan. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune. Bucureºti 1985. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale. cit p. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art. pen. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni. pen. vezi ªt. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod. 181 din C. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii.227 4. Pentru detalii...Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator.226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile. 1 din C. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã. Dimpotriva.225 3. Papadopol. vezi O. Ed. pen. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã. 2. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite.Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante. Cu toate acestea. 140. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant. Stãtescu ºi C. op. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. op. În acest sens vezi C. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila. Individualizarea judiciarã a pedepselor.184 din C. Stoica. Obligatia de despagubire subzista integral.

cel pagubit se poate adresa instantei civile. 25 alin.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. prezumtia de discernamant. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni. raspunderea penala nu poate fi negociata. 3 din Decretul nr. In materie penala. încetarea procesului penal. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile. Fireste. 99 din C. asa cum precizeaza dispozitiunile art. pen. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. dupã caz. 179 . prin consens. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice. non datur recursus ad alteram”. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate.. Dimpotriva. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. trebuie constatate tot de cãtre instanþã. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal. care dispune. potrivit principiului “electa una via. ªi aceste împrejurãri însã. 5. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. de catre instante diferite.. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal.228 6.

proc.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile. autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege. a faptuitorului si vinovatiei acestuia. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale.). d din C. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art. b/1 din C. e din C. pen. pen. f din C. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. . In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat.sub aspectul prescriptiei extinctive. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri.in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal). 10 lit.). 10 lit.proc. . cu precizarea facuta de art. procesul civil fiind guvernat. necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art.proc.proc.167/1958. cursul si intinderea termenului sunt diferite. proc. b din C. in ceea ce priveste existenta faptei. 10 lit. dacã a 229 180 . de principiul disponibilitatii. 5.).proc. 129 din C.). 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii . B. 8 alin. fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229. Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate. pen. pen. 8. 10 lit. in privinta existentei faptei.). pen. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. 10 lit.2 din Decretul nr. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art.. printre altele. Pen. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art. În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani.

Din aceasta deosebire. temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual. b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare. nr. 10 lit.ambele sunt forme ale raspunderii civile. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art.ASEMANARI: 1. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala.ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu. culpa. pen. spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art. 3.ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita.. 2. (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste). h din C.).In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii.Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: . Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate. 25 din Decr.proc. g din C. caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor.. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art.proc. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor. . fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor. pen. .. 32/1954).) 181 . rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala. 10 lit. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu.

raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata. . deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi). dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv. qui cause a autrui un dommage. 4. Culpa nu este definita de legea civila. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta.. 230 ªi in acest caz. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. B. neglijenta sau imprudenta. C.. inactivitate.3. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. spre deosebire de raspunderea civila contractuala.existenta unui prejudiciu.Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale. 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu.2.existenta unei fapte ilicite. Asa cum rezulta din dispozitiile art. 999 Cod civil. a le reparer” 182 . ori dintr-o abtinere. oblige celui par la faute duquel il est arrive. francez. O precizeaza textul art.. legiuitorul român a preluat integral textul art. civ. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. 1382 din C. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme. Generalitati Art. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230. creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata. tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A.legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.

incalcandu-se o norma juridica.P. se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane. fapta a fost comisa in legitima aparare). 111 183 . asa cum am mai precizat. Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale. In stransa legatura cu existenta culpei. fie din culpa. constituie o fapta delictuala omisiva. Dimpotriva. dar savarsita fara culpa.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs.fapta poate fi ilicita. caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231. exista si o alta conditie subsidiara. Astfel. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. Asa fiind. Filipescu. Fapta ilicita poate fi comisa. constituie fapte ilicite comisive. fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune).existenta culpei. fie cu intetie. faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. vezi I. cit. p. poate fi definita ca orice fapta prin care. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. . op. cauzatoare de prejudiciu. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane. comisa printr-o inactiune.D. capacitatea delictuala. Fapta ilicita Fapta ilicita. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: . fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei..

care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare).Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. cit. cit. op. b. . op. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila. Sm. 232 233 În acest sens. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232.Legitima aparare. . op. raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari.este material. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234. integritatii corporale sau a sanatatii altuia. p. ori ocrotirea unui interes general. cit. imediat si injust (deci lipsit de temei. care nu puteau fi altfel proteguite. d. daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii.103 184 .115 C.Starea de necesitate. . direct. obstesc. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare. vezi V. Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1. Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului. .pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general.este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. . Bârsan. p. Angheni. O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a. 2. p. Stãtesci ºi C.. Demetrescu.apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. 184 234 În acest sens. c. Negru ºi P.

Ciobanu op. Cu toate acestea. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila. M.79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale. 321 185 . cit. oricat de pagubitoare ar fi ea). In mod firesc.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. op.3. fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. . 1 p. sau a ordinului superiorului. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art. cit p. Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. V. . Beleiu. In principiu. concurenta comerciala loiala. Este spre exemplu. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel. vol. 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare.Exercitarea unui drept. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal. 78 . superior intereselor particulare infrante. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. Exercitiul normal al dreptului subiectiv. potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”. distruge usile de le intrare. 4. Gh.

Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. 2 p. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. 167. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial. C. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. p.115 sau I. Este material. Spre exemplu. vol. vatamarea integritatii corporale. literatura de datã recentã îl recunoaºte. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. Urs ºi Sm.Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. Les obligations. Ed. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. P. . Filipescu op. p. Gerard Legier. I. Mementos Dalloz Paris 1993 p. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. 237 În privinþa prejudiciului moral. distrugerea unor bunuri. cit. cit. 94 186 . Bârsan op. Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. cit. op. Angheni.5. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. corporal sau moral238. Stãtescu ºi C. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. decesul sustinatorului legal etc. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. În acest sens.182 238 Pentru detalii. Droit civil. Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. acesta poate fi material.

In general. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita. op. Nr. op. La randul lui. 242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. op. citat de I. Filipescu. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri. pen.(M. 103 187 . Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. p. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii.2132/1985 în RRD nr. dec. Filipescu. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei. cit. pen.(I.2/1986 p.S. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse. Constanþa. permanenta sau temporara apreciabila in procente239. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. p. P. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T. vol. Se cuvin înaceeaºi opinie. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale. cit. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã. 791/1985 în RRD nr. acestea trebuie reparate. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. Vlachide. p. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. Angheni. Rarincescu. De pildã. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã. 118) 244 P.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane.9/1986 p. Culpa. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat. prin care i s-a produs o incapacitate de munca. II p.P. G. 44 245 Sm. op. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. cit. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. cit. C. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. dec. pas d’action!)244. a unor atingeri aduse onoarei. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242.

sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. 188 . 95. pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1. “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. Bucureºti 1972 p.Prejudiciul trebuie sa fie cert. de îndrumare a T. a se vedea ºi Dec. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea. in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. 34 248 246 M. constituie o norma generala a raspunderii civile. nr. Academiei. . 1086 Cod civil. Spre exemplu.in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. Spre deosebire de prejudiciul viitor.S. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”). 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. . Mai mult decat atat. Ed.Prejudiciul trebuie sa fie direct. caracter ce rezulta din continutul art. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului. 3. cuantumul despagubirilor acordate esalonat. Rãspunderea civilã delictualã. 1964 p. 16/25 iulie 1964 în C. cand dauna viitoare se va consuma succesiv. care desi se refera la raspunderea contractuala. repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc. In mod exceptional. Eliescu. asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. sub forma unor prestatii. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane. periodice poate fi modificat247. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit. . 2. poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor.D.Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa.

caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. Prejudiciul material include. vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc. 4. Safta-Romano. Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. cat si de natura morala. 249 E. prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite.Prejudiciul trebuie sa fie personal. Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. asa cum precizeaza art. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. Obligaþiile. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. op. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). 129 189 . conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. Ori. cit. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. p. cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). 1084 Cod civil. .Prejudiciul este asadar direct. In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun.

Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie. în C. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei. P. Spre exemplu. p.Multa vreme. desfigurarea. Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. cit. VII din 29 decembrie 1952. art. de îndrumare nr. Un asemenea efort (traductibil spre exemplu. institute de ocrotire ori recuperare etc. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett. 11 alineatul 2 din Legea nr. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene.).D.)251. op. 1952 – 1954.25 I. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. La fel. De asemenea. Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). 117 190 . 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. Filipescu. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250. poate fi evaluat si trebuie reparat. Bunaoara art. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. p. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ.

In speta.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere. ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. “ubi lex non distinguit.08. nr. ca un raport dintre cauza si efect. la decesul victimei. sigura si necesara. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. Pe parcursul transportarii sale la spital. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). (Spre exemplu. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. de la caz la caz. au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii. 998 si 999 Cod civil.47/29.G. 252 191 . de catre instanta judecatoreasca. in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu. caci. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252.1994 care se referã la daunele materiale. ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial.

intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor. deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253. In acest sens.in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. 253 C. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. op. . 3. 190 192 .raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254. . Spre exemplu.fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori. p. Sub acest aspect specific. . Stãtesci ºi C.Pe langa aceste conditii generale. 4. cit. ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice. ce pot contribui la producerea prejudiciului. 2. Bârsan. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1. . El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului. raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. Nu intereseaza toate conexiunile posibile. concretizata printr-un prejudiciu. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate.

t Teodoru ºi L. Drept procesual penal. Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. dar si un factor volitiv. de vointa. Indiferent de gravitatea sa. 215 193 . fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei. Ed. altfel spus daca are capacitate delictuala. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. vezi Gr. Bucureºti 1979 p. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. El implica libertatea de vointa. In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. Moldovan.Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. Didacticã ºi pedagogicã.

Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. a animalelor ori ruina edificiului. fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune. legatura cauzala. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255. vinovatia si discernamantul faptuitorului. 194 . prejudiciul. In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila. opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente.In privinta capacitatii delictuale. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului.

Gh. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. B ucureºti. defunct. Beleiu. cit. p. Dreptul de moºtenire. dispunatorul se numeste testator. 255 256 Pentru detalieri. mostenirea se transmite potrivit legii. ªt. precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament. in vreme ce in cazul succesiunii legale. de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu. D. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa.1. Totodata. succesiunea se numeste testamentara. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. op. p. prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba). 302 St.CAPITOLUL V. De aici. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). Enc. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. Daca transmiterea se face in temeiul unui testament.1. Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa.. 9 195 . In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau.256 sau cand desi defunctul a lasat testament. Cãrpenaru. 1982. Ed.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”.

si legatari in cazul succesiunii testamentare. 257 Spre exemplu. in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca). In egala masura. însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . 5. In vreme ce primele constituie activul succesoral. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude. ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii.2. ci si locul deschiderii succesiunii. Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice. defunctul a lãsat testament. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. prezinta importanta nu numai data. Prin succesiune se transmit atat activul. locul deschiderii succesiunii este cel din tara. Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale.1. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala. Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. se numesc succesibili. 196 . cat si pasivul succesoral. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. constituie momentul deschiderii succesiunii. dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara.Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”. are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1. indiferent de felul ei. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. neavand asadar relevanta locul unde a decedat. Transmiterea mostenirii.

Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil. Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. Bucureºti 1994. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului.258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui. 103 – 104. 3. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica. Cãrpenaru op. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau. (cu titlu universal). Actami. Ed. 61 din C. 4. cit. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A. Potrivit acestui text. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. 259 258 197 . neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. Deak.Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2. legiuitorul a instituit prin art. Altfel spus. Succesiunea este o transmitere unitara. Moºtenirea legalã. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor. p. Succesiunea este o transmitere universala. Conditiile cerute pentru a mosteni. Pentru ca o persoana sa poata mosteni.Sa existe la data deschiderii succesiunii. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral. deci ca o universalitate juridica. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular). precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. D. p.259 3. 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile).260 Fr.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

Ciobanu V. 1996. 22. D. “Pax Aura Mundi”. Ciuca V. Dreptul transporturilor. Academiei. Ed. Introducere in teoria generala a dreptului. Ed. Cosmovici P. Bucuresti. 19. Bucuresti 1999.. 1989. 27. Galati.. Elementele Dreptului civil.13.. Bucuresti 1969. 14. M. Ed. I. Cartea Romaneasca. Dreptul comercial roman. All. 17. Bucuresti 1989. 1980.2 Ed. Boroi G. Partea generala. Bucuresti. 1994. 18. Scorpio 78. Bucuresti. Ed. Partea generala Vol. 1996. 26.. All. Polirom Iasi 1997.. 16. Ceterchi I. Introducere in dreptul civil. Teoria generala a actului juridic civil. Atlas Lex. Capatana O. Cantacuzino M.. Lumina Lex. M. Bucuresti 1996. Carpenaru St.L. Droit civil. Calin A.. T. A. Ed.. Procedura partajului succesoral.L. Carbonier J. Drept civil. Ed. D. Academiei. Bucuresti. Teoria generala a statului si dreptului. Cosmovici P. 28. Craiovan. Ed. 1 Ed. Carpenaru St. Ed. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare. Tratat de drept civil. Botea Gh. Stiintifica. Partea generala. Societatile comerciale.. Bucuresti 1921... vol. A. Tratat teoretic si practic deprocedura civila.. Carpenaru St. si I. 25.. Bucuresti. Cosma D. Carpenaru St. 1991. vol.U. Bucuresti 1993. Tratat de drept civil. Ed. D. Ed. 1993. M. si Luburici M.. Ceterchi I. 202 . Drept civil.L. Ed.L. 1956. 20.. Paris.B.. 21. si Radescu D. 24. National Bucuresti 1997. Ed. Dreptul la mostenire. Bucuresti. 23. D. Codul de procedura civila comentat si adnotat. 15.

Drept civil. Didactica si pedagogica. National. vol. Cluj Napoca. Ed. Legislatie. 41. transmiterea si imparteala mostenirii. Ed. Ed. Curs de drept civil. 43. 36. C.. Stiintifica. s. Bucuresti 1984. 33. Consideratii teoretice si practice. Bucuresti 1997.. Bucuresti 1994. Obligatii. Eliescu M. Valentele juridice ale vointei. Ed. Cosmovici P. Ed.I si II. Teoria generala a obligatiilor... Drepturile reale. Ed. Daghie V. Contractul. Drept civil. Ed. 37. Deak Fr. Tratat de drept civil. Teoria Generala a obligatiilor. Bucuresti 1986. Bucuresti 1966. Mostenirea testamentara.. Bucuresti 1998. 203 . a. Bucuresti 1972. 1998.. 30. Bucuresti 1994.. Dacia. Ed. Mostenirea legala. Bucuresti 1993. Craiova 1983. Actami. Lumina Lex. si Apostu I. Didactica si pedagogica. Ed. All. Marile institutii ale dreptului civil roman. Actami. si Zinveliu I. Drept civil. 35. Scrisul romanesc. Bucuresti 1960. Academiei. 1984. Drepturi reale. 45. Academiei .29.a. Dogaru I. Curs de succesiuni. Interpretarea juridica. 40. Bucuresti 1996. Bucuresti. 32. Costin M.. Humanitas. Ed. Ed. Contractele speciale.. Deak Fr. Actami. Contracte civile si comerciale. Elemente de drept public si privat. Academiei. Demitrescu P. Fekete Gh. 34. Ed. 39. Deak Fr. Eremia M. Subiectele colective de drept in Romania. Ed. s. Eminescu Y. All. Dreptul obligatiilor. Ed. Raspunderea civila delictuala. Dictionarul explicativ al limbii romane.. Deak Fr.. Eliescu M. 31.. Deak Fr. 38. BucureSti 1996. Dogaru I. Ed. Ed. si Carpenaru St. Partea I-a. Bucuresti 1969. 42. 44. M.

. Tratat de dreptul familiei. vol... Actami. Lumina Lex Bucuresti 1997. 61. Lumina Lex. Scaiul.. Ed. P..1 Partea generala. Tratat de drept civil roman. Tratat de drept civil. Persoana fizica. Ed. Teoria generala a obligatiilor.. Lupulescu D. Negocierea afacerilor. Leik A. P. Bucuresti. Drepturile reale principale. 58.. Teoria generala a obligatiilor. 55. Legier Gerard. Ed. Hamangiu C. Hamagiu C. G. Ed. s. Ed. Bucuresti 1997 vol. 59. Droit civil. Nationala Bucuresti 1929. Junimea Iasi 1977. Ionascu A. Ed. 1992. Hanga Vl. si Popescu D.a. Filipescu I. Porto-Franco. 1947 . Bucuresti 1961. Ionascu Tr. Drept civil.46. Galati 1992.. Ed. 62. 204 . 57. Bucuresti 1994. Bucuresti 1996. Ed. Bucuresti. Drept civil. Apollonia. Lupulescu D. 1963. Filipescu I.. Ed. vol II .. 56.. 60..Ed. All. Lutescu G. Ed. Bucuresti 1993. Principii si institutii de drept procesual civil..3. Bucuresti 1978. 53. Iasi 1998. 47.. Drept civil. Les obligations. Casa de Editura si Presa “sansa” SRL. Teoria generala a drepturilor reale. Academiei. Ed.. 52. Les I. Partea generala E. 50. Lupan E. Contractele de comert exterior in dreptul roman. Tratat de drept civil roman. Lumina lex Bucuresti 1998. Ed.. 48.P. Drept civil. Baicoianu Al. Didactica si Pedagogica. Macovei I.D. Ed. 51. Dreptul de proprietate comuna al sotilor. Drept privat roman. ALL Bucuresti 1995 . Gionea V. Mementos Dalloz Paris 1993. Georgescu T. Curs de drept civil. 54. Drept civil.. Rosetti-Balanescu I. 49.

I. Paris 1926. Sanilevici R. Motchrestien. Paris 1962. 73.. Starck B. Universitatea Al. R. Ed. Actami Bucuresti 1994. Paris 1995 205 . Bucuresti 1998.. 1959. I. Obligations. Mazeaud J. Ed. si P. Ed. si Radu D. Iasi. Drept civil. Drept procesual civil. Ed... “Grafix”.. 1993. 74. Planiol M. Cuza Iasi 1980. Bucuresti 1975. Drept civil.. 65. 77. 68. 66. Boyer L. Evrika Braila 1997. Contractul colectiv de munca. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. mijloace de proba in procesul civil. Mazeaud Henry si Leon. Negru V.. Teoria generala a dreptului. 79. Contrat. Zigotto Galati 1994. 64. Ed. Pop Liviu. Vol. Drept succesoral.. Teoria generala a obligatiilor. Paris. I. Ed. Ed. Inscrisurile. Teoria generala a obligatiilor. Ed. 80. Ed. Anca. Popescu T. Negru V. Cuza Iasi 1958. 69. 1974. Drept public si privat. Litec. Safta-Romano E.63. Teoria generala a obligatiilor. Ed. Nistor V. 67. Stiintifica Bucuresti 1968. Montchrestien.... Universitatea Al. Manoliu J. Lumina Lex. si P. All. Popescu A. si Apostu I.. Ed. 2. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. Obligatii. Lecon de droit civil. 78.. Iasi. “Lecons de droit civil” Ed. Teoria dreptului. 71. Bucuresti 1998. Popa N. Ed. Roland H.. Pop L. 76. Neuron Focsani 1996. Universitatea Al. Traité pratique de droit civil francais. 75.. Magureanu F. Nistor V. I. Curs de drept civil. Safta Romano E. Ed. Fundatiei “Romania de Maine”. Didactica si Pedagogica. 70. Cuza.. Lumina Lex Bucuresti 1997. Demetrescu. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale. 72. et Ripert G.

si Barsan C. Vol..III. Stef F. 85.81. Zlatescu V. M. All. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. Stoica V.. 89. Lectii de drept civil. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile. Drept procesual civil. 91.D. Drepturile 84. 82. Academiei. Ed. Oscar Print.. II.. Executarea silita. Ed. Statescu C. Statescu C.. Vol. Tratat de Drept civil. Dictionar de expresii juridice latine. Repetitia principiilor de drept civil. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. 1995. Drept civil. Stoenescu I. Bucuresti 1984. Persoana juridica. 92.. Lumina Lex. Zilberstein S. Ed. si Barsan C. 1 Ed. Bucuresti 1997.. Fundatiei Romaniei de Maine. Drept procesual civil. Teoria generala a obligatiilor. Zinveliu I. Bucuresti 1998. Drepturile reale. Teoria generala a obligatiilor civile. Editura Stiintifica si Enciclopedica. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Statescu C. 86. Bucuresti 1981. Urs I. Drept civil. Bucuresti 1998..I . I si Vol. Dacia Cluj 1978. Ed. Bucuresti. 206 . Bucuresti 1995. si Angheni Sm. Vlachide P.Persoana fizica. Ed. Universitatea Bucuresti 1980.si Ciobanu V.. Dreptul civil . Ed. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor. Ed. Oscar Print. 90. 83. si Zilberstein S.. 88. Teoria generala a drepturilor reale. C.. Statescu C. Ed. 87.

imediat. dintru inceput. Cu alte cuvinte. = De la gura la ureche. nu poate fi tot alb in sens opus. = Accesoriul urmeaza principalul. = Dupa valoare. = Actiune indreptata impotriva persoanei. = Care conditioneaza validitatea. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. = Cu intentia de a darui.DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. = De la cel mai tare. indreptata impotriva unui lucru. = La calendele grecesti. = Cuvant cu cuvant. De exemplu taxa de timbru dupa valoare. = Reclamantului ii revine sarcina probei. = Care serveste ca mijloc de proba. = Dimpotriva. = Actiune reala. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . discret. in sens opus sau prin opozitie. = De indata. Traductibil prin niciodata. la porunca. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. in litera cartii. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes. este carmuit de aceeasi lege.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. lucrul in discutie sau in litigiu. tatal nesigur. = Legea locului comiterii delictului. = Mod de a trai. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . = Din vina mea. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. = Legea locului vatamarii. deci nu se mai poate realiza. dar evenimente asemanatoare. pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat. = Mama este intotdeauna sigura. = Legea locului unde este situat bunul. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa. reciproc. reciproc. = Legea personala sau legea persoanei fizice. = Un castig ce inceteaza. = Prin dezacord mutual. = Prin acordul mutual. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. = Cu putere armata. formula utilizata in dreptul international. = Locul guverneaza actul. mod de viata. = O lege speciala deroga de la cea generala.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului.

Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. Nulla poena. nici o incriminare in afara legii. Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. P Pacta sunt servanda = Tratatele. invoielile trebuie respectate. Non rex est lex. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are. = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege. conventiile. Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. ci si ca sa nu mai greseasca. Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa.Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato). = A lupta. a pleda pentru propriul interes (Cicero). 213 . O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului.

= Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. = Ceea ce era de demonstrat. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia. Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic. Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept. nici o libertate. = Un bun piere in detrimentul stapanului. = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. 214 . R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. proprietarului. = Reparatie integrala. = Nu exista nici o vanzare fara pret. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora. = In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. In sens generic. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste.

= Unde exista drept. = Unde legea nu distinge. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. = Un singur martor este ca nici-un martor. = Plata datoriei. 215 . = Soarele straluceste pentru toti. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. inceteaza legea insasi. = Pentru plata. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. = numai consimtamantul creaza obligatii. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. = In sens restrans. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. = Cele speciale deroga de la cele generale. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. nu exista o a treia posibilitate. toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. = Nu se acorda. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. = Timpul. acolo exista si remediu. = Situatie in care se afla un lucru. ca oferta de plata. acolo este aceeasi solutie. nici noi nu trebuie sa distingem.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit.

V Verba docent. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. vocea lui Dumnezeu. = toate loviturile ranesc. Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti. Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. exemplele atrag. = Forta majora. = Vocea poporului. ultima ucide. pe consensul general. = Adevarul invinge intotdeauna. = Cinste invinsilor.Ut singuli = Bunuri individuale. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. vox dei Vulnerat omnes. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. = Nu se face nedreptate celui care o vrea. ultima necat 216 .

5 Capitolul II. Organizarea de sine statatoare p.4. 19.54.2. Notiuni generale Sectiunea 1. clasificare p.1. Notiuni generale p.4.33 2.55 Capitolul III.2.35: A.29. Infiintarea persoanelor juridice p.1.21.50 2. Capacitatea de exercitiu p. 20 . Capacitatea persoanelor juridice p. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2. B. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p. 9 2. Notiunea.1. 2. Notiune.4. C. definitia si obiectul dreptului civil p.60 217 . 4 Sectiunea 1.2. 2. Persoana juridica p. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2.2.1.53: A. Subiectele raportului juridic civil p.C U P R I N S Capitolul I.44 2. Nulitatea actului juridic civil p. 2. Dreptul civil. B.3.4.17 2. Efectele actului juridic civil p. Obiectul p. 28: A.39. Notiuni generale p.2.2.4. Incetarea persoanei juridice p. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p. Raportul juridic civil p. 8 2. Patrimoniul p.1.1.1. Patrimoniul propriu p. Nulitatea partiala si nulitatea totala p. 2. Persoana fizica p.58 3.58 3.29. C.42.4.3.19 A. Scopul licit p. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p.1. Elementele constitutive ale persoanei juridice p. B.1. Caracterele juridice ale patrimoniului p.44 2. D. Capacitatea persoanei fizice p. ramura a dreptului privat p.2.1. Actul juridic civil p. C.24.36. definitie. Domiciliul p. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3. Numele p. Clasificarea persoanelor juuridice p.28.3.3.3. C.1. Continutul raportului juridic civil p.1. Sectiunea 2. Starea civila p.2.53. Consimtamantul p.32. Capacitatea de folosinta p.6. Sectiunea 2.22 .2.4.48.46. E. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p.3.1. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p. Cauza licita p.17 2. Identificarea persoanei fizice p.2.47. B. B.D.4.46: A.49 2. 7 2.29.5.

107 3.4. C.67 3.2.3. Sectiunea 3.85. Dobandirea. Atributele dreptului de proprietate p. Functiile patrimoniului p. Regimul juridic al imobilelor p.108: A. B.103. Subiectele dreptului de proprietate privata p.126 4. Dreptul de proprietate p.2. Capitolul IV. Formele dreptului de proprietate.2.1.1. Proprietatea publica p.2. Apararea dreptului de proprietate p. Notiuni generale p.104.4. Efectele posesiei p.1.3.1.64.2.125 4.78. Notiunea si definitia contractului civil p. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p.106 3.94 3. D.3. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4.2.74.83. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p.96 3. Regimul juridic al terenurilor p. B. C.3. B.2. 3. Notiuni generale.76: A.2.78. Proprietatea anulabila p. Definitie p. Notiuni generale p.80: A.5.1. Proprietatea privata p.102. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p. Prezumtia de proprietate p. B. Vointa juridica. dovada si pierderea posesiei p.110.63.105. B.2. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p. Proprietatea rezolubila p.2.102: A. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p.83: A. Actiunea in revendicare imobiliara p.73. B. Actiunea in revendicare. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p.3. Regimul juridic al apelor p.81.62. Regimul juridic al constructiilor p.7.82.69 3.65 Sectiunea 3.106 3. Calitatile si viciile posesiei p.4.1.2.2.2.112. Clasificarea obligatiilor civile p.71.3.77. 3. element esential al contractului p.128 218 . Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p.85. C. Modalitatile dreptului de proprietate p.3. Posesia p. Proprietatea comuna p.72.3. Definitie p. Obiectul dreptului de proprietate privata p. Obiectul dreptului de proprietate publica p.4. C.121 Sectiunea 4.1.4.61: A. D.83.3. C.1. D.118 4. Actiunea in revendicare mobiliara p. Drepturile reale si drepturile de creanta p. Caracterele dreptului de proprietate privata p. 3.3. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p.2. 3.114 4.66 3. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p.2.1.94 3.1. Sectiunea 3. B.4. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p.97 3. Obiectul dreptului de proprietate p.66 3.4. Clasificarea contractelor civile p.2.70: A. Notiuni generale p.6.

D.3.3. B.182 Capitolul V.145 4.3.199 Bibliografie p.141. Efectele contractelor p.5.4. Principiile devolutiunii succesorale legale p.133 4.3.2. Incheierea contractelor p. Oferta de a contracta p. Acceptarea p.151 Sectiunea 4.145.217 219 . C.2.2.1. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p.174 4.139: A. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p.1.2.1. Raspunderea civila pentru fapta proprie p.3.1.2.4. Notiuni introductive p. Conditiile de validitate ale contractelor p.207 Cuprins p.196 5. Principiile de baza ale succesiunilor 5.175 4. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p. Negocierile precontractuale p.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p. Raspunderea civila delictuala p.1.195 5.140.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful