Elemente Drept Civil

UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. in consecinta. Notiunea. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada. definitia si obiectul dreptului civil. Apostu. si principiile succesiunilor. raportul juridic civil. p. persoana fizica si cea juridica. P.3 De aceea. vezi V. Drepturile reale. 2 Constantin Stãtescu. ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. Elemente de drept public ºi privat. interferente ce nu exclud. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. Bucureºti 1998 p. Partea ge- 5 . ne vom multumi sa trasam liniile generale. E. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. 5. Dimpotriva. Dreptul civil . proprietatea. a unor interferente evidente.texte pornind de la izvoarele lor sociale. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. 3 Pentru detalieri. Bucureºti. si aspectul social economic. D. pe langa aspectul juridic. ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere. obligatiile civile. Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. Daghie ºi I. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. Naþional. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. 1970. Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. Paul Cosmovici Tratat de drept civil. patrimoniul. Persoana juridicã. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice.Persoana fizicã. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. actul juridic civil. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. Sectiunea 1.2. Ed.

p. vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. Academiei. care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. Ed. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume.a. vol. la sediu. s. anume Codul civil si alte acte normative. succesiunile s..a. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. Beleiu. aflate pe pozitii de egalitate juridica5. dreptul de proprietate individuala. 22-24 Gh. p. 1989. 25 6 . I. prescriptia extinctiva. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale. Drept civil român. contractele civile speciale.d. Bucureºti.Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. asa cum 5 neralã. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . obligatiile civile in general. subiectele dreptului civil. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai. Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. Spre exemplu. actul juridic civil. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil.m. la domiciliu. drepturile reale principale. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. cum ar fi: raportul juridic civil.

CAPITOLUL II. 207. p. Ed. Gh. Elemente de drept… p. dreptul familiei. Boboº. N.D.U. adica persoanele fizice si persoanele juridice. fie individual (ca persoane fizice). 35 Gh. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil. E.. fiind reglementata prin norma de drept civil. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 .P. p. Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil. Bucureºti.sunt de pilda dreptul comercial.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6. 61 8 Într-adevãr..aceea de a fi un raport social . relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala . Bucureºti. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil.103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A. 277. 6 A se vedea I. sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni. T. 155.B. 1993.. Apostu. Beleiu. p. cit. dreptul financiar etc. fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. Teoria generalã a statului ºi dreptului.P. 32 ºi Tratat de drept civil. Actami Bucureºti 1994. dreptul muncii si securitatii sociale. p. Drept civil.8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2.1. 1983. Teoria generalã a dreptului. Daghie ºi I. Ed. deoarece se stabileste intre oameni. Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii. 1967. Caracteristic raportului juridic . Ceterchi ºi M.adica o legatura intre oameni. op. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. Partea generalã. Luburici.D. Popa. Teoria generalã a statului ºi dreptului. E. (citat în continuare Tratat . cit. ). p. Academiei. Ionaºcu. Raportul juridic civil Definitie.. V. 1963 . Dar. p. op.

b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil.. avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. Asa cum am precizat de la bun inceput. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ. op. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv. privite fie in mod individual.1. c) obiectul. p. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. in calitate de persoane juridice. in calitate de persoane fizice. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. 8 . Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care.2. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social. De regula.1.2. 2. fie grupate in anumite colective. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective. cit. este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. adica stabilit intre oameni. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative. cat si calitatea de subiect pasiv. in postura de persoane juridice. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ.

Cluj Napoca. De altfel. M. Ed. op. drept real de folosinta. cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. 159. Yolanda Eminescu º.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare. Continutul raportului juridic civil Notiune. p. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. drept de administratie directa. II. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. Drept civil. cit. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice. 1980. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate. colective de drept în România. vol.2. 1984. Subiectele ii. Academiei. Marile instituþii ale dreptului civil român. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. organele de conducere. Costin. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie. Dacia. calitatea de subiect distinct de drept.a. modul de infiintare si modul de incetare. 13. 39. Ed. p. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta.acord cu interesele obstesti. Ionaºcu. 2. dobandeste potrivit legii. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui. etc. care sa exprime unitatea acestui colectiv. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor.1. p. Bucureºti. 11 9 . Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport.. b) un patrimoniu propriu. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta.

au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). care este nedeterminat. subiectul activ. Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante. in raportul de proprietate. nedeterminate. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. iar subiectul pasiv.corelative ale subiectului pasiv si invers. Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. De asemenea. 10 . raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. proprietarul. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv. are dreptul de a poseda. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. Raportul obligational poate fi insa si unul complex. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. in limitele legii. obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. folosi si dispune de bun. cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. ce poate fi impusa. Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. Astfel. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil.

Obligatia civila.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. deci sa-si indeplineasca obligatia. e) in caz de opunere. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv. in dreptul civil. intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. pretinsa de subiectul activ. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. dar numai in limitele legii. de a face sau a nu face. de a face) sau o abstentiune (a 11 . adica raportul juridic. corelativa dreptului subiectiv. adica de a da. in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. adica de obligatie a debitorului. in sens restrans. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. pentru a configura raportul juridic de obligatie. prin forta coercitiva a statului. conduita care poate fi impusa. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. in caz de necesitate. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica.

In aceasta acceptiune. I. Elemente de drept… p. 107. 7. IV sect. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. 1989. cit p. Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica.. Apostu op. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. De altfel. Pentru expunerea mai recentã. Bucureºti.3. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni. Pop în Tratat de drept civil. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap. op. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. 87. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport.1. a se vedea T. privitoare la actiunile lor. 14 Gh. Partea generalã. in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni. 4. Beleiu. p. 2. a opiniilor formulate. vol. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13. V. 12 . cit. Daghie ºi I. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”.1.nu face). d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia.

cu alte cuvinte “bunul” . termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. G. 471 C. Droit civil. 13 . 1947.1. Montchrestien. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri.se refera nu numai la lucruri. cu modificarile stabilite de legi”.in practica. intre bun si patrimoniu. sau un drept de proprietate. acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. Rezulta. 209. Dupa cum se poate observa. si in art. 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. Carbonier. 47117. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. sau numai servitute”. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. Teoria generalã a drepturilor ii reale. 57. intr-un prim inteles. op. vezi infra Cap. p. 81-82. O alta notiune. de altfel. p.3. p. 46216 si in art. civ. doctrina si chiar legislatie15. in art. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. 1959. J. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor. este aceea de patrimoniu. Traité pratique de droit civil francais. cat si ca element activ al patrimoniului. cit. servituþile. in al doilea inteles. Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. Lecon de droit civil. Ed. p. 1956. p. Mazeaud.207. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. specific. Bucureºti. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. 16 Art. exista corelatia de tipul parte-intreg. Paris. III Secþ. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T. Ripert. “ut singuli”. iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). civ. Paris. …Tratat. Luþescu. El foloseste. Paris 1926. 462 C. E un inteles pe care il regasim.in sens larg . J. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. din cele de mai sus. de pilda. M. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual.. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. sau un drept de folosinta. Ionaºcu. 51. Planiol et G.

23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art. ºi fructele 20 19 de pe arbori. sau de apã. La randul lor. art.: “Sunt mobile prin natura lor. sunt asemenea imobile”. op. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. 1 din Codul civil. art. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni. precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã. potrivit art. op. in functie de natura lor si de calificarea data de lege.imobile prin destinatia lor23. dupa cum urmeaza19. nr. 468-479 din Codul civil. iar potrivit art. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor.mobile prin determinarea legii21. 471 C.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare. servituþile. cit. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. sunt imobile prin natura lor”.mobile prin natura lor20. astfel. 1 al art. civ. V. gãseºte în Legea fondului funciar. 1. bunurile se impart in mobile si imobile.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. 474 C. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã. Elemente de drept… p. neputand face obiectul unui asemenea act26. Daghie ºi I. . . ie. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie. dacã prin lege nu se prevede altfel”. 5 alin. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: . p. Dupa regimul circulatiei lor juridice.. aºezate pe stâlpi. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile. astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor).imobile prin destinatia lor25. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. alin.108 În definirea legalã conþ inutã de art. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. 464: “Morile devânt. 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. Beleiu. 24 Potrivit art. acþiunile care tind a revendica un imobil”. a acestei clarificãri se ie). Apost. 2. civ. potrivit art. 464 ºi 465 alin. Gh. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. 473 C. însã. civ. 25 Acestea sunt enumerate în art. chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”.imobile prin obiectul la care se aplica24. 45: “Terenurile 14 . se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. cit. precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art. . 88-94. în doctrinã. . 462.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. de comerþ sau de industrie. 18/1991. neculese încã.mobile prin anticipatie22. Bunãoarã. prin natura lor. sunt imobile.

Sunt individual determinate acele bunuri care. O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. 15 . Au aceasta caracteristica. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). 4. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. etc. specifice. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. iar cele determinate generic sunt fungibile. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. indiferent de titularul lor. Prin excelenta. tablourile de valoare. Individualizarea se face prin cantarire. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui.3. plata fiind perfect valabila. distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. Este fungibil acel bun care. bunurile individual determinate sunt nefungibile. sub titlu de exemplu. sculpturile si in general bunurile individual determinate. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. masurare. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. poate fi inlocuit cu un altul. Sunt astfel de bunuri banii. 5. sunt ºi rãmân în circuitul civil. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. in executarea unei obligatii. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. numarare. alimentele. combustibilul sau banii. proprietate privatã. 135 din Constituþ ie. Ca regula. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. Au o asemenea insusire. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

B. 1010 Cod civil. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. Ionaºcu. interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte.A se vedea T. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37.Cod civil si art. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. p. deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. din prietenie. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma. 36 35 20 . CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. op. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35. 6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954. 363.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . cit. in sensul producerii de efecte juridice. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. de fond si generala. Ibidem. sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art. Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. Cat despre persoanele fizice.

care necesita o prezentare distincta si detaliata. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord). evidentiem forma scrisa. 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust. verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. adica conduita partilor. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . Tacerea. se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene. Pentru a fi valabil. respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca.sa existe. intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte. daca legea nu prevede expres aceasta. dolul (viclenia)40. d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. . .sa fie in circuitul civil. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. in principiu.sa fie determinat sau determinabil. UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. conditie negativa impusa de caracterul constient. 38 21 . in opinia majoritara. liber al actului juridic civil. C. violenta41 si leziunea42. altfel nu l-ar fi încheiat. la care ne raliem si noi. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39.

Scopul imediat .obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. cauza formeaza vointa juridica. 964.in actele cu titlu gratuit. u 22 .cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv. . Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act. 965. .cauza proxima . 963.in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului. D. bunului. in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat. 948 pct. la randul ei). 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil. scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi). 3.numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile. dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: . Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”. . cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea. .sa fie licit si moral.. dupa cum urmeaza: . .sa fie posibil. adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga.in contractele sinalagmatice. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale.sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege. Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul.

c) sa fie licita si morala. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara. rezulta ca.causa remota . adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. pentru a fi valabila. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. modifica sau stinge un raport juridic civil concret. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil. Dupa cum se poate observa. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. fie la calitatile persoanei. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe. Scopul mediat . respectiv riscul pierderii. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. 5 si 996 Cod civil. Din cuprinsul art.in contractele aleatorii. Prin forma actului juridic civil. este cauza imediata riscul. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. 1295 Cod civil (care consacra 23 . b) sa fie reala..numit si scopul actului juridic. in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile.

cit. sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43. iar pe de alta parte. fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. nu cuprinde nici reglementarea. adica cea impusa de legea civila si . deoarece “idem est non esse et non probari”. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: . ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba. 146 24 . necontinand o reglementare generala a actului juridic civil. p. de principiu. numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium).consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). a efectelor acestui act. Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil.forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare. E.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic. din categoria izvoarelor dreptului civil. .985 Cod civil).forma legala. 43 Gh. mai putem distinge intre: . . Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme. legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. Beleiu op. care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 .forma voluntara ori conventionala.

Pornind de la prevederea art. neque. decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea.principiul irevocabilitatii. Prin urmare. putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. fie in modificarea unui asemenea raport. ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. Privit sub acest aspect. 969 alin. care este substanta actului juridic civil. a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia.principiul fortei obligatorii. Se poate observa prin urmare. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. modificarea. partii. in concluzie. fie in stingerea lui.principiul relativitatii. ca efectele actului juridic civil. care formeaza continutul raportului juridic civil. ilustrat de adagiul “res inter alios acta.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. dupa caz in: nasterea. aliis neque nocere. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. sub acest al doilea aspect. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”. nu este un scop in sine. Acest scop nu este altul decat nasterea. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. Deci. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic. determinant. prodesse potest”. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: .“pacta sunt servanda”. nu sunt intotdeauna aceleasi. efectul acestuia consta. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. in alti termeni: actul 25 . Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil. irevocabilitate si relativitate. Principiul fortei obligatorii . 1 Cod civil . . intr-o prima acceptiune.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. . Manifestarea de vointa.

datoritã dispariþ unui element al sãu.actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile.efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. ori a mandantului ori a mandatarului”. din partea autorului sau. conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. În mãsura în care s-ar aplica. “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus).: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea. independent de vointa uneia sau a ambelor parti. iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa. 44 26 . in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”.situaþ ia. 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: . 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte.civ. Partile pot totusi. Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. Pentru actele bilaterale . deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. ar constitui o atingere a principiului. precum: . .contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina. 3 C. sa convina la revocarea conventiei lor. civ. a efectelor actului). convetii). iar nu facultativ. 969 alin. potrivit careia “contractul este legea partilor!”.situaþ prevãzutã de art. 1439 C. interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul. ia prevãzutã de art.juridic civil este obligatoriu. cuvntului dat. in sens contrar. . aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45. acest principiu este consacrat expres in art. “prin consimtamantul lor mutual”. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti. 2 Cod civil. 1).: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor. 1552 pct.

enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil . 973 Cod civil potrivit caruia. deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat . succesorii universali si cei cu titlu universal. neque prodesse potest. Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane. creditorii chirografari). Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul. prin vointa partilor actului.civile. caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic . 1 Cod civil. 969 alin.stipulantul convine cu cealalta parte .prin mutuus dissensus. in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului. Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate. c) simulatia si d) reprezentarea. “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului.promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art. 46 27 . sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. b) promisiunea faptei altuia.prin mutuus consensus . cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile.res inter alios acta. Constituie exceptii de la principiul relativitatii. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte . aliis neque nocere.

2. la incheierea actului juridic. pentru incheierea sa valabila. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” . deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. nici prin reprezentare47. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil. 2. conditiile de validitate. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art. b) in functie de intinderea efectelor sale. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. uneori. nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. ie 48 Sub aspect terminologic. nici direct. prin ie. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. respectiv implicite. A. nulitatea absolutã este denumitã. a unei norme care ocroteste un interes general. “actul poate fi anulat”. c) dupa modul de consacrare legislativa. acestor nulitati li se mai spune si textuale. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala.3.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului. care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala. obstesc. 28 . în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. 828 ºi 830). 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. la incheierea actului juridic civil. Deci.

D. capacitate. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. poate di anulat parþ desfiinþ ial. individual ori personal. inã exemplu. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. nulitatea partiala este regula. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. iar nulitatea totala reprezinta exceptia. cât ºi de complexitatea conþ inutului. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. fie in alte izvoare ale dreptului civil. la incheierea actului juridic civil. 49 29 . împrumut cu dobândã. e greu de anulat parþ pe când un ial. cauza. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. iar altele menþ inute. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. prevazute fie in Codul civil. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. C. ându-se doar clauza privitoare la dobândã.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. intr-o dispozitie legala. a unei norme care ocroteste un interes particular. nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). deci. dar menþ inându-se restul efectelor actului). Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. efecte unele pot fi desfiinþ ate. B. Dintre aceste doua feluri de nulitati. obiect.

Efectele nulitatii sunt insa diferite. decat acelea de forma. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil. . in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare. iar altele nulitatea relativã. Astfel. partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul.Ca frecventa practica. in general.lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri). 50 30 . tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite. ii. nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã). Referindu-ne la efectele nulitatii. . atât în doctrinã. ºi relativã.fraudarea legii. .nerespectarea formei ceruta ad validitatem. nu se mai poate pretinde sa fie executat. ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã. se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex. dupa incheierea actului juridic. . Dintre aceste cauze.lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului. unele atrag nulitatea absolutã. o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat. .nevalabilitatea obiectului actului juridic. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii. Pentru ia anumite cazuri.incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul. avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond. Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect. .in acest caz actul fiind desfiintat. se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: . esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila.

resolvitur jus accipientis”. care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. avanzii . 52 31 . iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. se refera la situatia in care actul a fost executat. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52. procurorul. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. expresa sau tacita51. Pentru a opera. in acest caz. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. fie pe cale de exceptie. pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum . dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu. aceasta regula. Cu privire la prima categorie.: partile actului juridic civil. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare.in sfarsit o a treia ipoteza. ulterioarã a cerinþ legale. 51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii. nullum producit effectum”. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. insa. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta.cauza ai partilor. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. primar. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. 3) anularea nu numai a actului initial. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. instanta din oficiu).care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat.

putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. expres sau tacit. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. chiar si din oficiu. ie 54 32 . c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.civ. ci numai in termenul de prescriptie extincitva53.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes. 1 190 C. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat. nulitatea relativa este prescriptibila. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. . apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre.3. ci numai cu privire la regimul juridic. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate. Sectiunea 2. este Decretul nr.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila. Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special. definita in acest mod. Capacitatea persoanelor. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art. in general. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor. însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”.nulitatea absoluta este imprescriptibila. nulitatea relativa poate fi confirmata. 9 fin Decretul nr. . cauza ºi natura obligaþiei. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului. Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: . Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. nu este valabil. decât atunci când cuprinde obiectul. in art. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii.

are capacitatea de exercitiu. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala. 2. religia. Capacitatea de folosinta.. 5 din Decretul nr. 33 . capacitatea de drept penal. Capacitatea persoanelor. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. 31/1954.1. Capacitatea de exercitiu. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. De aici putem trage concluzia ca de regula. alin.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. putem avea capacitatea de drept civil. de care apartine raportului juridic.3. de drept administrativ etc. 1. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. se precizeaza ce se intelege prin fiecare. Art. deoarece este stabilita de lege care. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. rasa. capacitatea de drept procesual etc. intr-un raport de drept civil. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. este o capacitate juridica. Desigur. Astfel. nationalitatea. fie ca este vorba de capacitatea de drept civil. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. Astfel. prevede ca.Capacitatea persoanei fizice.

97 ºi 221 . numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. 31/1954 in art. Art. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. 5. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. de principiu. cit. posibilitatea. care se vor studia insa la disciplinele de ramura. insa. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. Acesta era principiul stabilit de art. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii. p.225. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. 55 În acest sens. ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine. Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. prin incheierea unor acte juridice. Stãtescu Drept civil. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci. 21 . 34 . ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii. 6 alin. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o. Prin interpretare.. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca. vezi C. savarsind acte juridice”. 7 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. Asa cum am mai spus. s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii. cand ingradirea opereaza in anumite limite. aliniat 2. op.

Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile. Stabilirea in concret 35 . art. recunoasterea filiatiunii. Este vorba de incheierea casatoriei. capacitatea deplina de exercitiu. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite. 8 din Decretul nr. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. inceputul capacitatii de exercitiu. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu. potrivit legii. Dupa cum este bine stiut. fie in calitate de persoana juridica.2. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice. 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. 2. continut si obiect. etc. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile.3. Pentru persoanele fizice.

Decretul nr.312. 62. 12 aliniat 2 din Decretul nr. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. 28. A.pentru nume: Decretul nr.pentru starea civilã: Decretul nr. ia . 27. 1 din Decretul nr. 78). cu aceasta semnificatie57. jurisprudenta. Convenþ privind drepturile copilului. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. cat si prenumele. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). care consta in dreptul omului de a fi individualizat. Principalele acte normative. cat si in unul restrans. 40. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie. Legea nr. de lege lata sunt: . in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate. 13-15).. 12). domiciliul si starea civila56. 12 alin. care formeazã sediul materiei. NUMELE in legislatie nu este definit numele. 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. 31/1954 (art. 31/1954 (art. Codul familiei. modificarea si schimbarea lui. Decretul nr. in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 .a primului element. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial.pentru domicliu (ºi reºedinþã). pe cand stricto sensu. 64. Legea nr. prin cuvinte stabilite. Convenþ privind drepturile copilului. Cu toate acestea. Codul familiei (art. in familie si societate. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. 31/1954 (art. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. ional privind drepturile civile ºi politice ale omului. Atributele de identificare a persoanei fizice. atat legislatia. ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”. ia . 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. prin nume se intelege doar numele de familie. 975/1968 cu privire la nume. 22-24) Codul familiei. op. Convenþ privind drepturile copilului. in conditiile legii. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. 36 . p. ia 57 Gh Beleiu. cit. stabilirea.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . 332-330. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. plata se facela domiciliul debitorului. d) tutore. plata. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza. in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. cit. b) parintele la care locuieste statornic.aceea a domiciliilor separate. unde este evidentiat si domiciliul titularului. imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte. cu sediul in strainatate. 66 41 . 13 din Decretul 31/1954. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori. cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. 3 din Legea nr. c) parintele care-l ocroteste. dupa caz. in orice alt caz. dupa caz la: a) parintii sai. ºi dovada domiciliului. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. Beleiu. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. comun fata de situatia de exceptie .interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. schimbarea. in ceea ce priveste domiciliul de drept comun. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. care efectueaza investitii in Romania. Potrivit art. il putem defini plecand de la prevederile art. vezi ºi Gh. in spatiu. Daca locul nu este aratat. . p. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul.minorul are domiciliul legal. prin locuinta sa statornica sau principala.aceea a domiciliului conjugal. op.

unicitate si obligativitate. invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. altul decat cel de drept comun. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. in principiu. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. starea civila este un drept personal nepatrimonial. Acceptand aceasta calificare. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. Fiind deci rod al unei conventii. 42 . in spatiu. reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. menit sa individualizeze persoana fizica. fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie. Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare.. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. C. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. daca este cazul. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. a persoanei fizice.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau.

Mai deosebim fata de actele de stare civila. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia.Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea.Actele de naºtere.1996 se face vorbire despre: .inscrisurile oficiale. Pentru dreptul administrativ. 68 În sistemul Legii nr. ambele originale. b) dacã este necesar. Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. eliberate in conditiile legii68. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. generica. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. sexul. în douã exemplare. care este tocmai inregistrarea de stare civila. publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr. Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data. loc). cu privire la actele de stare civilã. loc). starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila. data de art. Fiind un drept personal nepatrimonial.11. 262 din 11. chiar). el este si un mijloc de evidenta a populatiei. Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta. in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã. special tiparite si completate. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. ca si duplicatele acestor certificate. act de casatorie. 119/11. ºi se completeazã manual. act de deces. avand denumirile: act de nastere. certificat de deces. moartea (data.11. precum si: certificat de nastere. Totodata. Pentru dreptul civil. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. adoptia casatoria.Asa cum nu se confunda partea cu intregul.1996. cu cernealã specialã de culoare neagrã. a inscrisului autentic. 43 . cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente). iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor. al actului administrativ individual-. certificat de casatorie. cãsãtoria sau decesul unei persoane. .

Notiuni generale. starea civila se va putea dovedi. 164. creata prin fictiunea legii. p. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta. in registrele de stare civila”. Gh.4. in totalitate sau in parte. Pe cale de exceptie. Cu toate acestea. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa. Asa cum am mai precizat mai sus. 31/1954. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. Persoana juridica 2. 24 din Decretul nr. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara. in esenta. Sectiunea 2. op. 22 din Decretul nr.1. prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila. Se poate observa ca. in conditii derogatorii.. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. regula instituita de art. in vechea doctrina romaneasca.4. inaintea instantei judecatoresti. Beleiu. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta. intelectuala. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”. potrivit art. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens. cit. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus. intr-o asemenea acceptiune. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. potrivit legii. a actelor de stare civila. 44 .

Alexandresco. Deºi sunt subiecte colective de drept. numite elemente constitutive. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol. 1996. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala.. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist. sediul materiei il constituie Decretul nr. Dreptul comercial român. vol. Este.L. 355. procesual etc. precum si Legea nr. vezi St. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã..II. administrativ. p. Ed.I Bucureºti. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept. 31/1954 privind persoanele juridice. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil. În acelaºi sens. C.L. 71 Gh. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70. financiar. deci un grup de oameni care.drept sa creeze asemenea persoane. 45 . În acest sens. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept.cit. Legislativ. 148. op. p. Abandonand aceasta teorie. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane. op. D. 1906. A. asociatiuni si fundatiuni. Costin op.. p. Bucureºti. p. Cãrpenaru.365 sau M.256. p.cit. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice. Textul art. Beleiu. Stãtescu.343.cit. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. spre exemplu. 70 D.

de la o persoana juridica la alta. care pot comporta multiple particularitati. b) patrimoniul propriu.4. “orice organizatie (..2. Potrivit art. diversitate si cumulativitate. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate.. exclusivitate. Elementele constitutive ale persoanei juridice. c) un scop licit. Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. cat si suficiente. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 . Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente. presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate. 31/1954. legalitate. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. respectiv: a) organizarea de sine statatoare. sunt in conditiile legii persoanei juridice. 26 litera “e” din Decretul nr.2. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive. obstesc. Legalitatea. Din parcurgerea acestui text. in acord cu interesul general. specifice fiecaruia: A. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”.

cit. 31/1954.conducere. modul de alegere si de revocare. 4 alin. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. componenta si functionarea organelor sale de conducere. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. art. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. 1 din Legea nr. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. 47 . B. in vreme ce art. 15 din Legea nr. din Legea nr. op. referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. durata mandatelor si atributiile lor. p. Costin. pe langa obiectul de activitate. Mentionam sub titlu de exemplu: . patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau. 54/1991 cu privire la sindicate. De asemeni. denumirea si sediul principal. cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale.art. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. din Legea nr. 369. e. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. delictual sau contractual.. 7 lit. denumirea acestora. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta. din Decretul nr. Ca orice patrimoniu. 26 litera e. 12 litera h. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. competentele. 72 M. PATRIMONIUL PROPRIU. indiferent de izvorul lor. Astel art. indatoririle si responsabilitatile acestor organe.

3 alin. C.1 din Legea nr. Zlãtescu Lecþii de drept civil. din care spicuim sub titlu de exemplu: . din Decretul nr. Obiectul de activitate. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc. Pentru a fi valabil. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”. general. p.art. 7 din Legea nr. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative.art. 4 alin. Ed. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate.D. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice. iei 48 . 26 litera e. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. . indica insasi ratiunea de a fi a acesteia. la constituirea si lichidarea patrimoniului.. 73 V.art. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. 48. Fundaþ României de Mâine. denumirea si sediul principal. Textul art. O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice. 1995. patrimoniul. Bucureºti. 2 din Legea nr..

4. persoane juridice romane. 31/1954 desi este inca in vigoare. altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). persoane juridice straine.. unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). 12 lit. Asa fiind.Clasificarea persoanelor juridice Textul art. enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. cultele religioase. 26 din Decretul nr. in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. cum sunt societatile comerciale mixte. persoanele juridice pot fi: 1. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti. 49 . cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. infiintate potrivit Legii nr.3. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. 2. persoane juridice private sau particulare. persoane juridice mixte . 4. din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). 3. 2. fundatiile si academiile. b) Dupa nationalitatea lor. persoane juridice cu sediul in Romania. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania. b din Legea nr.art. executiva si judecatoreasca). altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat). c) Dupa sediul lor distingem intre: 1. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui. 2.

Asadat. p. e) Dupa corelatia dintre ele. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta.4.2. 2. 345. Cunoscand si continutul acestui text. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. p. potrivit textului mentionat. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii. op. persoanele juridice pot fi: 1. Zlãtescu. 50 . b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. 49. persoane juridice cu sediul in strainatate..cit. V. Beleiu. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg.4.D. a persoanelor juridice facuta de art. persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. 28 din Decretul nr. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74. d) Dupa natura scopului lor. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. enumerarea modurilor de infiintare. al organizarii si reorganizarii. Gh. op. cit. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2.

6/1990 privind reorganizarea ministerelor. 68/1991. Chiar si dupa anul 1990. prin Legea nr. Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr. consiliile locale constituite potrivit Legii nr. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr. organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe.presupune fie un singur act juridic. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat. 37/1990. a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare.Organele puterii executive. caruia ii recunoaste efectul creator. 69/1992. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . vizeaza si alte categorii de persoane juridice. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr.Organele puterii legislative. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. 92/1992. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. 51 . Acelasi domeniu de aplicare. 31/1954.Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr. etc. rolul principal a fost rezervat statului. . .

Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. 28 lit. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului. 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum. 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. nr. Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr. 35/1991). 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice. Astfel. actul recunoasterii infiintarii. 31 din Decretul nr. 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr.G. uniunile de scriitori. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. 52 . 19 din Legea nr. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art. 435 ia atã din 1990. 27/1996 a partidelor politice). d din Decretul nr. artisti sau compozitori. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H.

capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile. 21/1924. p.67. 1993. avand continut identic pentru toate subiectele de drept. 9 din Legea nr. Lumina Lex.2. Drept civil. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. Ed. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art. in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76. Persoana fizicã.4. 20 . Lupan ºi D. fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. A. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”. 53 . CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. Dimpotriva. Textul art. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. actul de infiintare sau statut. Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice.A. stabilit prin lege. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere. Bucureºti.5. mai bogat sau mai sarac. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei. Popescu.

Pentru incuviintarea inregistrarii. actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. p. ramasa definitiva. 21/1924. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica. Pentru o definiþ mai amplã. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. dupa caz. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. cit. sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute. 4 din aceasta lege. Beleiu. moment care marcheaza in principiu. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. inceputul capacitatii de folosinta. Costin op. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere.. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77. 3. B. cit. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. Sediul mteriei il constituie art. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. 2. 31/1954. 77 M. sunt actele persoanei juridice insasi. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. op. Potrivit art. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta. 384 ie 54 . Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus.. incuviintate de catre instanta competenta. a caror infiintare este reglementata de Legea nr. contracte). 425.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1. atat faptele licite. 35 si 36 din Decretul nr. Mentionam ca de regula. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. Gh. p.

36 din Decretul nr.tratatã pe larg la disciplina. cat si fata de terti. actul de infiintare sau statut”. Ed. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare. 2. 16 . p. Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: . p. ne rezumam doar la mentionarea lor.6. daca nu s-a prevazut altfel prin lege.a se vedea O. 78 55 . pentru faptele ilicite. 1996. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare. divizare sau dizolvare”. Potrivit art.dizolvarea. Cãrpenaru. Pentru reorganizarea persoanelor juridice. incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil. 1991. Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. St. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica.divizarea totala. Bucureºti.19. D.Drept comercial. Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua. Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline. prin asemnanare. Bucureºti. Lumina Lex. 31/1954. regulilor mandatului.4.4.comasarea (prin absorbtie sau fuziune). . 106-215. Atlas Lex. Ed. Cãpãþânã Societãþile comerciale. 40 din Decretul nr. .

prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. 41 din Decretul nr. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. Prin deciziunea asociatiunii. 56 . 31/1954 in art. Art. actul de infiintare sau statut.Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. 45. ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. 31/1954). 45 din Decretul nr. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. De plin drept80. Doctrinar. 53 din Legea nr. in afara de aceste cauze. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. Art. “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A.

op. Dispoziþ pct. 64/1995. cu excepþ celor de la iile ia lit. 4. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art. 31/1954. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. p. Beleiu.3. D. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. 2 al art. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege. Cãrpenaru op. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. C. c) la terminarea activitatii. 410. 31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. Prin deciziunea puterii executive. 45 din Decretul nr. 169 din Legea nr. 22-54.. d) falimentul. B. Legea nr. 53 sunt reluate aproape identic de art. cit. 57 . Art. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. 79 80 Gh. e) prin hotararea asociatiilor. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. c) hotararea adunarii generale. acelor comercianti. care se aplica datoriilor lor comerciale81. p. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. cit.. daca asociatii nu decid completarea lui. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. Prin judecata.

Asa cum s-a studiat deja. sunt trei si anume: a) subiectele. el are un caracter dublu volitional. 84 În acest sens vezi St. op.1. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale. cit. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. 83 58 . Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale. b) continutul. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. M. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu. Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. Patrimoniul 3.. exprimat frecvent in bani. cit. p.. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. op. D.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3. p. Altfel spus. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor.1. astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. Elementele structurale are raportului juridic civil.. 61-63. Costin. op. cit. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume. p. 70. 135. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84.1. c) obiectul raportului juridic civil. Cãrpenaru.

plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. 26 lit. fiecare drept subiectiv este privit separat. 784 si 1743 Cod civil. e. De exemplu. legislativ nu avem nici o definitie. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. in cuprinsul lor articolele 781. cat si in alte texte. Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. 41 arata ca. in aceasta abordare. dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. ca apartinand unui anume subiect. in vreme ce art. 59 . Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. poate fi un drept real sau un drept de creanta. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. 31/1954: art. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu.

sunt distincte de universalitate. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu. 4 alin. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat.De asemenea. 1 din Legea nr. Bârsan. 151/1990 referindu-se la patrimoniu. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). denumirea si sediul principal”. Teoria generalã a drepturilor reale.4. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii. b) drepturile si obligatiile. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. Drept civil. fiecare in parte. Stãtescu ºi C.2. I Apostu. Evrika Brãila 1998 p. 60 . 3) Patrimoniul este unic. cat si pe cele juridice.1. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. p. Caracterele juridice ale patrimoniului. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. obiectul sau de activitate. 2) Orice persoana are un patrimoniu. Universitatea Bucureºti 1980. in ceea ce priveste persoana juridica. 5. existenta patrimoniului. 3. art. patrimoniul.

bunuri comune. deci sa aiba o anumita functie. deci si cea de patrimoniu.3. persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe. 61 . p. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. Astfel. O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86. 7. Persoanele casatorite pot avea potrivit art. fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. mijloace circulante sau obiecte de inventar. B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal. 3.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica.1. 704 din Codul civil. C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului. 1974. Iaºi. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. Cuza. Altfel spus. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni. Drept succesoral. I. 30-36 din Codul familiei: . Potrivit art. Universitatea Al. dobandite in timpul casatoriei.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. Le urmarim in continuare detaliat. . succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit.

Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile .A. 975 din Codul civil. Ed. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor. 337 ºi urmãtoarele. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau. iile 62 . Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. Bârsan. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. Tratat de drept civil . creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal.). Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. 1981. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87. Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. Neavand asadar o garantie reala. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. 88 În mod excepþ ional. ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. deci devin prezente. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”. Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. Ele pot fi instrainate fara ca.. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. p. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii. Academiei. în condiþ art. bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. Stãtescu ºi C.. Bucureºti.

Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. B. Subrogatia inseamna inlocuire. in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul. 63 . in acest fel. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. Astfel. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. Astfel. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi. care va urma aceeasi soarta juridica. 64/1995. aplicabila celui dintai.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. creditorii chirografi. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. iar creditorii personali doar bunurile personale. deoarece ei. daca un lucru este vandut. in ceea ce priveste persoanele fizice. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor. in cazul persoanelor juridice. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. deci subrogatia reala se produce automat.

Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. astfel incat. C. partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. creditorul va putea sa urmareasca. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. atunci cand creanta va deveni exigibila. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului. Spre exemplu. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari.Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. Pe langa functiile mai sus mentionate. prin subrogatie reala cu titlu universal. acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. art. 64 . ci numai daca este expres prevazuta de lege. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat.

in mod direct si nemijlocit. 65 . sa faca sau sa nu faca ceva. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei. astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. cat si a subiectului pasiv. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. Dreptul de creanta. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta. intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. sa dea. b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau.“erga omnes”. de cantitate. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele.4. Ca drept relativ. 3. Altfel spus.1. dreptul real este opozabil tuturor . Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane.Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor.

2. insa in limitele determinate de lege”. 481. obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva . Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii. in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat. Definitie Potrivit art. Sectiunea 3. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa. Dreptul de proprietate 3. Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. independenta de existenta altor drepturi. 66 . in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale.1. este util a cita si dispozitiile art.a face . Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. Notiuni generale. in cazul dreptului de creanta.2. b) drepturi reale accesorii.cat si negativa . care au o existenta de sine statatoare. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept.a nu face ceva.Dimpotriva.

intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. cu toate atributele recunoscute.2. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau. cat si de a-i culege fructele. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii.. servitutea. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea. a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. 3. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui.Definitia formulata de textul art. dreptului sau (posesia. 67 .2. . in afara de art. deoarece sintagma “a se bucura”. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi). folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. 480 Cod civil a fost si este inca criticata.). b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului. luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. deci nici dupa moartea lui.. superficia etc. cu modificarile stabilite de lege”. imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica. 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”.

in exercitiul actiunii in revendicare insa. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. se perpetueaza transmitandu-se”. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu. imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe. Boicoianu). Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. cum este in cazul coproprietatii. Rosetti-Balanescu. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). folosinta. 68 . “dreptul de proprietate. proprietatea continua sa existe ca drept. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. dispozitia. deoarece ele vor fi studiate separat. dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul.Prin urmare. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. si anume caracterul individual si cel total. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. pe care ne rezumam a le mentiona.

de a folosi masina.2. Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun. este doar o expresie exterioara a celei de a doua. Posesia presupune spre exemplu. Florin Sion. Potrivit art. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). “a uza de lucru in sine. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. civile si sporul animalelor. 69 . Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). intrun mod natural sau artificial”. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. 482 Cod civil. industriale. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi. Altfel spus.3. civile si industriale. b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale. de a intrebuinta un lucru etc. si apoi proprietatea (care este o stare de drept). in interesul sau. Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. dreptul de a locui casa. jus fruendi si jus abutendi. dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale.3. consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun.

cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii. 3.2. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. totusi acesta poate purta si asupra unui drept. Spre deosebire de fructe. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. fiecare coproprietar poate percepe. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale.chirii. cum sunt titllurile de credit. Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. Industriale (presupun interventia omului). Civile (sunt consecinta unor acte juridice . persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania. 70 . Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante. productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate. 3. a distruge. precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma. 18/1991 potrivit art.4. 2.2. sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga. a desfiinta. in materia Legii nr. Astfel.). dobanzi etc. a instraina. in cazul coproprietatii. 46 alin.

Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. “sub 71 . are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. ori radacinile intinse pe terenul sau. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare. El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. permite proprietarului sa faca. Ca mai dificila. in spiritul acestui text. Temeiul acestor ingradiri. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. Regimul juridic al imobilelor. Articolul 491 din Codul civil. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. potrivit carora. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. indiferent de adancimea sa. 2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. A. Existenta bunului.

legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. 72 . autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului. Hotararea Guvernului nr. decat atat. si cele care sunt declarate de interes public national. Mai mult. circulatia si instrainarea terenurilor: . 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor. plantatiilor sau constructiilor. altfel decat prin mostenirea legala. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. terenurile au fost scoase din circuitul civil.articolul 30 din Legea nr.dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila.fata pamantului. B. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. . Practic. 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. Astfel. . Totodata. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general. indiferent de titular. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului.

4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. in ceea ce priveste casele de odihna. din Legea nr. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. 73 . in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. C. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. 61/7 februarie 1990. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. Articolul 60 alineatul 1 litera a. constituie fondul funciar al Romaniei. in conditiile Decretului Legea 61/1990.in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. Decretul Lege nr. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. Potrivit acestei legi. terenurile de orice fel. Legea 85/22 iulie 1991. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile. Articolul 5 din Legea nr. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile.

citat mai sus. Doar in acest caz. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. apele maritime interioare. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. Potrivit articolului 5 din Legea nr. la terenurile aflate permanent sub ape.Edificarea unei constructii. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. 17/7 august 1990. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. in momentul in care a 74 . sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. marea teritoriala. riveranii nu au nici un drept. 18/1991. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. 50/1991. adica albiile minore ale cursurilor de ape. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private. D. locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. Asupra apelor din domeniul public. in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. Articolul 2 din Legea nr. in cazul apelor pluviale. fiind deci scoase din circuitul civil. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. se refera printre altele.

cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). altele decat cele din domeniul public. Apele curgatoare. aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. Cu alte cuvinte. prescriptie etc. 75 .caz prevazut de articolul 581 Cod civil.). proprietarul terenului poate opri apa izvorului. deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real. b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. Apele de izvor. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. apartinand proprietarului fondului. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . impiedicanduo sa curga pe fondul inferior. Atat Constitutia cat si Legea 18/1991. Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”. deoarece acesta face parte din fond. O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior. oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului. Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor.

Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. fie celui privat. fie domeniul public. fie domeniului public. 76 . fara insa a abate cu totul cursul apei. Codul civil precizeaza in art. Potrivit articolului 582 Cod civil. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. Proprietatea privata. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale. 135 alineat 2. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. Legea 18/1991. alineat 1. fie celui privat. Art.2.5. Constitutie. 41. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. Formele dreptului de proprietate. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. Referindu-se la proprietatea statului. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. Totodata acestia pot extrage pietris. la iesirea din proprietatea sa. o poate folosi. Din textele mai sus citate. Singura interdictie. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. 3. Potrivit art.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare.

juridice. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. 77 . art. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate. asupra unui bun. potrivit regulilor de drept comun. De asemenea. astfel incat. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor.Cu toate acestea. A. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. prezente si viitoare”. in limitele legii. deoarece statul este intotdeauna solvabil. indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. in mod exclusiv si perpetuu. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. in mod exceptional. in acest sens.

care au dobandit actiuni in temeiul art. au in proprietate bunuri din domeniul privat. pot fi persoanele fizice.S. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate. dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. actiuni etc. persoanele juridice. in calitate de persoane juridice de drept civil.-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. municipiile si judetele. comunele. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. orasele.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. potrivit art. in calitate de persoane juridice de drept public.A. 16 din Legea nr. 36 din Legea 18/1991. 4). unitatile administrativ teritoriale. O situatie speciala o au in prezent fostele I. teren arabil. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil. C. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. B. statul. le pot instraina sub orice forma. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. 78 . 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. 15/1990. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. orasele si judetele sunt persoane juridice. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice. comunele. Dimpotriva. Potrivit Legii 69/1991 (art. Sub aspectul obiectului.

Aceasta proprietate. 79 . Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor. p. apartin statului. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate.Safta Romano.Sub titlu de exemplu . Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale. p. Beleiu. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc. Pentru definirea proprietãþ dominiale. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990. cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata. Art. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti. distinct de cel al asociatilor. Legea 69/1991. afectat realizarii unui scop social licit89. 93. Iaºi. Legea 31/1991. Ed. 343. vezi E. “Grafix”. numita si dominiala90. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. cit. in afara acestor categorii de persoane juridice. op.societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. Statul si unitatile administrative. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. Asupra terenurilor din patrimoniul lor. 1993. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata.. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale. Acestea sunt autonome fata de stat. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. cum este cazul fundatiilor.

bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. Legislativ. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”. pot fi concesionate. 80 . Art. Bunurile din aceasta categorie. prin licitatie publica. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. 475 alin. Art.2.Art. 3. inchiriate sau date in locatie de gestiune. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. nu sunt limitativ prevazute de lege. Art. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. Art. Constitutia in art. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. 477. Articolele 476.6. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. Codul civil si o serie de legi speciale. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. 6 din Legea nr. in principiu. exceptand bunurile apartinanr domeniul public.

Caracterul inalienabil. Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. Articolul 1844 Cod civil dispune ca. Caracterul imprescriptibil. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. art. sunt scoase in afara de comert”. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. Caracterul insesizabil. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. Desi sunt inalienabile. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. pot fi concesionate. 2. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. închiriate sau date în locaþ de gestiune. prin licitaþ publicã. Deosebit fata de cele proprietate privata. in acelasi sens. 3. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. 135 alin. concesionare sau inchiriate. atat datoriile sale. din Legea 69/1991. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. art. prevederea constitutionala permite ca. imprescriptibile si insesizabile”.A. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. ie ie 81 . Din text. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. intrucat statul este intotdeauna solvabil. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate.

bogatiile de orice natura ale subsolului. in aceeasi masura. spatiul aerian. 136. ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. muzee. 93 82 . OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. cand proprietatea apartine comunelor.199293. Articolul 135 alineat 4. Zigotto Galaþi 1994. plajele. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica. caile de comunicatii. Bucureºti 1994. p. vezi precizãri în V. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. I. Drept public ºi privat. oraselor. biblioteci). Nistor ºi I. 54. De asemenea. Apostu. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile. Drept financiar public. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. piete. 113/06. din Constitutie. B. Potrivit criteriului importantei sociale. p. Gliga.financiare speciale. Ed. În sensul acestora. resursele stabilite de lege. domeniul public poate fi de interes national. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil.03. marea tetirotiala. Ed. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. ALL. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. teatre. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. sau de interes local. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. municipiilor sau judetelor.

Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”. Modalitatile dreptului de proprietate A. B. PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari. Ce este conditia. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. Exista asadar. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. 83 . cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile.3. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil.2.7. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular.

dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. 94 Gh. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau. Potrivit articolului 835 Cod civil. o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. dreptul se desfiinteaza retroactiv. daca nu. concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive. in ceea ce-l priveste pe acesta. dreptul de proprietate se va revoca. proprietatea. 1371 Cod civil). intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. in exemplu dat). 154.Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94. Revenind la proprietatea rezolubila. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. Practic pana in momentul implinirii conditiei. 84 . daca donatorului i se va naste un copil. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. Dimpotriva. Beleiu op. p. daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. cit.. Urmatoarea clauza constituie de exemplu.

deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. Ca efect. viciu de consimtamant. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. 85 . ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari. consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului.C. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. 2. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). dreptul la actiune al titularului se precrie. in aceasta situati. D. sunt posibile 3 ipoteze: 1. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie. 3. consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil.

cit. 180. op. abstracte din dreptul de proprietate.) sau printr-un procent (25%. 86 .. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti. 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau.cate o fractiune ideala din drept. Dreptul este fractionat. nu insa si bunul in materialitatea sa. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. 96 C. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei. p. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. Astfel spus. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. 1. 3/5 etc. Bârsan. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3. notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate. Stãtescu ºi C. De exemplu. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit.

care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. nefiind posibila imparteala. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. 728 si urmatoarele. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . Din punctul de vedere al duratei. Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. La randul sau. si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze.La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme.

care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului.in matria actelor juridice. . tot retroactiv. Din cel de al doilea principiu. valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. sunt permise copartasilor. fara a fi necesar acordului celorlalti. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii. in caz contrar. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 . in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. cu privire la intregul bun. actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: .Din primul principiu enuntat. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului. acesta va fi desfiintat.Actele materiale care privesc folosinta bunului. Daca totusi a fost facut un asemenea act. cunoscuta sub denumirea de partaj. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. Cat priveste fructele. intrucat opereaza doar o subrogatie personala.

in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. copartasilor. tablouri si fotografii de familie). acesta va fi vandut la licitatie. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. deci fortat. Coproprietatea este fortata. manuscrise. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. ea poate avea un caracter perpetuu. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte. bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor. donatie etc. fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti. fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii.copartasi. prin succesiune. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. cumparare. in fine. II) Proprietatea comuna pe cote parti. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor. 728 Cod civil. in mod exceptional. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. in caz contrar. 89 . Daca nici unul nu doreste sa preia bunul.

nu se pot folosit decat in comun. Articolul 10 din Legea 85/1992. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. Dimpotriva. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. 90 . in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. in acelasi timp. drumurile.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. ci servitutea. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. precum si asupra tuturor dotarilor care. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. prin natura lor. situatia juridica nu mai este coproprietatea. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. iar valoarea cotei se include in pret. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie. atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. fantanile sau izvoarele. intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. potecile. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991.

Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. 604. Printre semnele de necomunitate. Dimpotriva. potrivit art. se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. daca zidul este inclinat. coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. c) Gardul comun Potrivit art. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat. prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. articolele 603. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. a) Zidul despartitor este. 590 Cod civil. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. 91 .

il constituie comunitatea de bunuri a sotilor. 2. numita si “devalmasie matrimoniala”. p. Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. ele se realizeaza de soti de comun acord. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. Notiunea. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea. Cu toate acestea. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu. 38. 92 . Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. Cu privire la administrarea. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. 1992. caracterele si regimul juridic al devalmasiei. impreuna si nefractionat. Bucureºti. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. Cu toate acestea. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. exercitand singur aceste drepturi. Caracteristic proprietatii devalmase. au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. aceasta apartinandu-le tuturor.

proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. dupa evaluarea si lotizarea lor. Modalitatea de incetare o constituie imparteala. Didacticã ºi pedagogicã.133. I. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. imparteala judecatoreasca. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna. incetarea devalmasiei. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. P. p. printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale. daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. 245. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. 93 . 2. in ambele cazuri. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. in aceasta faza procesuala. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. ALL Bucureºti 1995. Bucureºti 1977 p. fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. Ed. 3.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. Tratat de dreptul familiei. numita si partaj. in fine. spre deosebire de proprietatea devalmasa. Filipescu . Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. in ambele situatii. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. in consecinta.

in aceeasi masura insa. una sau alta. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict. succesiunea. Posesia 3.3.1. legea. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie. ea neputand lua nastere decat intre soti. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii. care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. Pentru acest din urma 94 . Notiuni generale Definitia posesiei este data de art..3. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”. legea apara si posesia. Sectiunea 3. uzucapiunea etc. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie. de noi insine sau de altul in numele nostru”. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. drept proprietar.

folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. sub nume precar. Plastic. “animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. in concluzie. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. Potrivit art. prin simpla ingaduinta a proprietarului. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. Locatarul unui imobil de exemplu. uzufructuari. adica in calitate de locatari. El nu are nici un drept asupra bunului. si de a se comporta ca un adevarat proprietar. fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit. sau asupra unui lucru comun. 1853 Cod civil. Tot un detentor precar este si depozitarul.sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara. in puterea destinatiei legale a aceluia”. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia. atata vreme cat bunul se afla in grija sa.ca stare de fapt . ori ca titular al unui alt drept real.motiv. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei. in aceeasi masura. nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea. nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. 95 . Lipsa elementului subiectiv (psihologic . acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. depozitari. b) Elementul psihologic sau intentional. concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. simpla posesie .

Fiind o stare de fapt. sau l-a incredintat altuia in depozit). daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”. Altfel spus. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. Dobandirea. aparent si deci perceptibil. A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai.3. poate fi exercitata nu numai de catre posesor. b) Elementul intentional. este posesorul acelui lucru. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus). prin natura sa psihica. dar si de un reprezentant al sau. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive.2. Pentru a fi dobandita posesia. pana la proba contrarie. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda. dovada si pierderea posesiei 1. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana. pentru ca a dovedi posesia.3. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. in ceea ce priveste elementul intentional. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . sub nume de proprietar. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. respectiv “corpus” si “animus”. “animo alieno”. neputand fi exercitat prin altcineva. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. Proba elementului intentional este facilitata de lege. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru. Dovada posesiei. in primul rand. intrucat are un caracter obiectiv. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. prin instituirea a doua prezumtii legale. 2.

Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. pot fi rasturnate prin proba contrarie. Pe cand textul art. are ca efect pierderea posesiei. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente. 3) Pierderea posesiei. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului. 1847 din Codul civil. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. 97 . o data cu incetarea elementului ei material. sau chiar numai a unuia. datw nu este proba contrarie”. se presupune ca a conservat aceeasi calitate. Disparitia lor. intr-o prima ipoteza. Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. 99 Este constitut posesor. 3.inceput a poseda pentru altul. Posesia nu poate exista. Calitatile si viciile posesiei 1. chiar daca stapanirea materiala continua. Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive. cum este cazul constitutului posesor99. in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. efectul fiind insa acelai. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut.3. intr-o a doua ipoteza. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii.3.

insa se refera in articolul 1852 la 98 . posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. asemenea proprietatii in vazul tuturor.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. Legea nu defineste publicitatea posesiei. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. in vreme ce art. adica cu intermitente anormale”. Continuitatea posesiei este prezumata. Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. care duce la desfiintarea posesiei. Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente. in cazul actelor de simpla amenintare. care nu duc la pierderea materiala a bunului. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu. intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta. d) Poesia sa fie publica. “se cere o posesiune continua”. b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat.

viciile posesiei sunt urmatoarele: a. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul. e. d. violenta. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. echivocitatea. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. clandestinitatea. locatar sau depozitar. discontinuitatea. precaritatea. omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. b. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. 2. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. 99 . intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). a.clandestinitate ca viciu al posesiei. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. sunt viciile posesiei. Intentia legiuitorului. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. c. asa cum procedeaza un detentor precar.

Ca viciu al posesiei. este un viciu temporar. redevenind publica. ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. posesia redevine utila. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). are valoarea unui titlu de proprietate. este un viciu temporar. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. cat si a bunurilor miscatoare. 100 . Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. 1852 Cod civil. b. c. in sensul ca o data incetata violenta. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. potrivit carora simpla posesie de buna credinta. 3. Clandestinitatea. 2. deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil. 2. este viciu relativ. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. asa cum prevede art. este un viciu relativ putand fi invocat. intrucat odata incetata clandestinitatea. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil).

p. cit. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. cit. in cazurile special prevazute de lege. deci de elementul intentional al posesiei. 101 .d.. sau asupra unui lucru comun. Mai mult decat atat. adica in calitate de locatar. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. op. precaritatea este mai mult decat un viciu. Stãtescu ºi C. dar si in practica judiciara. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. p. in puterea destinatiei legale a aceluia. 396. Vezi supra referitor la elementele posesiei. ea constituie insasi lipsa posesiei102. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. e. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. vol. op. I. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. prin intervertire. precaritatea se poate transforma in posesie. 242. cit. Bârsan. op. 174. C. este echivoca. in acest sens. “animus” si “corpus”. Safta Romano.. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. Precaritatea Cu privire la precaritate. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. depozitar.. uzufructuar etc. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. p. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica.

1864 Cod civil. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. in materia bunurilor miscatoare. prin uzucapiune. 4. intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 . Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. 2. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). 3. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau. posesia prelungita duce.3. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. la dobandirea dreptului de proprietar. sub nume de proprietar. consta in aceea ca fiind parat.4. intrucat de cele mai multe ori. posesia este protejata prin actiunile posesorii. 1854 Cod civil). 3. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. A.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate.

constand in convingerea posesorului ca lucrul. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. lipsit de orice viciu. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. nefiind posibila proba contrarie. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. 103 . Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. B.proprietate. ale carui fructe le culege.

nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. C. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. Actiunea in complangere. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. b. Caracterisitic actiunii posesorii. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. Pentru exercitarea ei. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 . In al doilea rand. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta. Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. a. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. posesorul dobandeste doar fructele. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari.

intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea. adica neviciata. exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. b. Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta.sunt actiuni reale. in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. D. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: . daca tulburarea s-a produs prin violenta. 105 . atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. . Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. 3. Violenta neavand nici o justificare in drept.1. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu. Ca si actiunea in complangere. 2. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar. posesiunea reclamantului sa fie utila.in complangre.

Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104. 199. 1847 din C. 105 C. in doctrina. 3. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. Bârsan. Sectiunea 3. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. Apararea dreptului de proprietate. civ. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. op. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã. In articolul 645 din C. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. civ. caci oricat ar dura ele in timp. s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat. Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial.. in vreme ce art.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. p. cit. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea. Stãtescu ºi C.4.4.1. 106 .

. Actiunea in revendicare.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului.a. cele posesorii protejeaza doar posesia. Sunt actuni petitorii. adica proprietatea. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”. ori din imbogatirea fara just temei. b. Sunt actiuni posesorii.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar. dintre care mai importante sunt doua: . actiunile confesorii. mijloacele juridice specifice. intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor.4.2. actiunile in granituire etc. uzufructuar etc. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate. actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. in vreme ce art. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. din fapte ilicite sau cvasicontracte. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil. Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata. 3. 1910 se 107 . acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. cum ar fi actiunile in revendicare. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. Art. care este un drept real se numesc actiuni reale.). Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate.

iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat.p.256. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar. 105 ie . op. p.130.3.L. A. Costin. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv. p. 108 . Radu. 117. Safta Romano. de catre vanzator. Actiunea in revendincare este imprescriptibila. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute.4. p. cit. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate. M. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975.. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului. Boroi ºi D. Ed. in stiinta dreptului. in practica.L. Bucureºti. 340. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. ii. Negru ºi D. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila..G.cit. Ed.refera la revendicarea mobilelor. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. Drept procesual civil. 3. Rãdescu. nepierzandu-se prin neuz. 1994. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V. iar art.op. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare.

p. 109 . 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. Filipescu. vezi I. 109 110 Pentru opinia contrarã. 561 din Codul de procedura civila. Decizia civilã nr.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. Teoria generalã a obligaþiilor. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. 84. sotul reclamant. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. 154. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. Raspunsul a fost pozitiv. Safta Romano. s-ar rasfrange indirect asupra lui. P. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. cit. care ii profita si celuilalt sot109. 148. a se vedea E. in fine. p. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii. vizeaza marirea patrimoniului comun. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. Actami Bucureºti 1994. in aceeasi masura in practica judecatoreasca. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. plecand de la ideea ca prin actiunea sa. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. 224/24 noiembrie 1972. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. Ed. p. consecinta pierderii bunului.. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. op.

iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare.a. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”.m. sau al transferului proprietatii. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche. dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s.d. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca. ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. 110 . De altfel dispozitia art. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. dispozitiunea art. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. Daca teoretic lucrurile par simple. A. in practica ele sunt mult mai complicate.

C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant.Potrivit aceluiasi principiu. . Pentru a stabili care este titlul preferabil.verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. . Acestei situatii transante. va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil. Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata. practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament. actiunea ar trebui respinsa. Asa fiind. potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict. atunci actiunea reclamantului va fi respinsa.titlul sa emane de la un tert. 111 . deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche. Daca paratul invoca un asemenea titlu. instantele au in vedere urmatoarele criterii: . daca ambele au fost transcrise. B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat.data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. el va avea castig de cauza cu doua conditii: . quam ipse habet”. 1864 Cod civil. utila sau de buna credinta. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”.

se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. 1909 alineat 1 Cod civil. Fata de aceasta dispozitiune a legi. in cazul bunurilor mobile corporale. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”. in curs de trei ani. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. 112 . deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. a caror valoare este incorporata in titlu. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. Regula prevazuta de art. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice.B. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. susceptibile de detentiune materiala. deci numai bunurile mobile corporale. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. de la cel la care il gaseste. Regula prevazuta de art. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. 1909 alineatul 1 Cod civil.

ci un termen fix. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. a. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. De la regula prevazuta de art. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. La randul sau. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. proprietarul revendicant. in aceasta ipoteza. proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. intr-o asemenea ipoteza. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. Chestiunea implica un real interes practic. adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. 113 . sau la o vindere publica.

O asemenea actiune este perfect admisibila. la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale.b. . urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. Sectiunea 4. se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. 114 . 1890 din Codul civil. in lipsa unui termen prevazut de lege. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. CAPITOLUL IV. etice sau religioase. spre exemplu. si obligatiile impuse de normele morale. sarcina sau indatorire. obligatia de politete si respect intre oameni. In aceasta categorie intra. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. 1 din Codul civil. detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. 1909 alin. Asa fiind. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie.1. Academiei. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. Bucureºti 1984 p. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. adica de 30 de ani. juridice sau nejuridice. 615. 1909 alineatul 2 Cod civil.

notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. cat si datoria corelativa a debitorului. Academiei. P. Obligatia acestuia poate consta in a da. ca institutie de drept113. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv.obligatii nu are insa un caracter juridic. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. 5 112 115 . Drept civil. Tratat de Drept civil. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului. ne referim la o obligatie veritabila. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. In sens larg. Filipescu. Introducere în teoria generalã a dreptului. Stãtescu ºi C.112 Dimpotriva. prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. Ed. 8. Bucureºti 1994 pag. Asadar. Actami. All. vezi I. Ceterchi ºi I. Bucureºti 1993 p. Popa. definiþii. In drept. 2. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. ca element dinamic al raportului juridic. Ed. Bucureºti 1994 p. Craiovan. In sens restrans. 1981 pag. raportul obligational apare ca un drept de creanta. „stricto senso“. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice.38 114 I. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. C. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. 3. N. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. din punctul de vedere al creditorului. Bucureºti . Teoria generalã a dreptului. Bârsan. Actami. „lato senso“. Pentru alte . a face sau a nu face un anumit lucru.

Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta. de a-i cere debitorului.155 .1 Partea generalã. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare. o dubla calitate: atat pe cea de creditor. de exemplu.206 116 . cat si pe cea de debitor. sa faca ori sa nu faca ceva. Bucureºti 1961 p. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului. Tratat de drept civil. vol. Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. Ca oricarui alt raport juridic civil.Subiecte ale raportului juridic obligational. ca subiect activ. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. ce au menirea de a dovedi un imprumut. sa dea. Academiei. In tratarea notiunii de obligatie.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. ca subiect pasiv. numit creditor. pe de o parte si. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. cat si cele juridice (prin urmare si statul)116. pot fi atat persoanele fizice. 1. 115 Cu privire la raportul juridic civil. avem in vedere intelesul ei „lato senso“. continutul si obiectul115. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport. Ed. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului. raportul juridic obligational. Tr. si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC. deci la raporturile obligationale civile.. in caz de neexecutare de buna voie. Ionaºcu. numit debitor.

Popescu. a face) sau intr-o abtinere. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor.Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv. proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului. numarare. Drept civil.Obligatia de a da. E.Continutul raportului juridic obligational il constituie. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. . presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau). b) in cazul bunurilor generice. 116 In acest sens. obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ). in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut. c) in regimul de carte funciara. 5 . Persoana fizicã. a nu face ceva la care. donator-donatar. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”. Lupan ºi D. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real. 2. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator. La randul sau.18 117 .etc. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat. cantarire etc. Bucuresti 1993 p. Lumina Lex.. caci potrivit art.vanzatorul nu este numai creditor al pretului. Ed. in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit. cumparatorul are.. Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului. mandant-mandatar.. comodant-comodatar. 3. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare.

Prin aceasta. obligatia de a da. .Obligatia de a nu face. care.dupa obiectul obligatiei. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii.. in cazul contractului de vanzare-cumparare. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational.dupa izvorul obligatiei. Astfel. Ea este o obligatie negativa.1. de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da. D. Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate. B. deci de a transmite proprietatea. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii.1.dupa sanctiunea obligatiei. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate.dupa opozabilitatea obligatiei. fara a se exclude unele pe altele. 118 . 4. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie. poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face. C.

117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. Lumina Lex. Angheni. ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. Sub titlu de exemplu. Ed. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare.8. C. in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. Bucureºti 1997 p. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. . Pop. respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118. Dupa izvorul lor. 119 . obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu.dupa structura obligatiei. Bucureºti 1995 p. vezi L. La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. a face) si obligatii negative (a nu face). Teoria generala a obligaþ iilor Ed. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice.E. B. Dupa un al doilea subcriteriu. În acest sens. In functie de sanctiune. clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii. Drept civil. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. A. Oscar Print. Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale. Sm. Dupa obiectul lor.

potrivit careia. D. Bucureºti 1992 120 . debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. asa incat. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului. norma instituita de art. Drept civil român. odata executate de buna voie. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”. Spre exemplu. caci potrivit art.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie. fam. 973 Cod civil (res inter alios acta. 119 In privinta precripþiei extinctive. Gh Beleiu. Spre exemplu. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. obligatii reale si obligatii opozabile tertilor. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material.167/1958. distingem intre obligatiile civile sau perfecte. Pornind de la aceasta precizare. 2 din C. desi nu se poate cere executarea lor silita. Totusi. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. aliis neque nocere neque prodesse potest). In functie de opozabilitatea lor. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta.

Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. 3.In functie de structura lor. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. fie mai multe obiecte. 1411 Cod civil). ele presupunand un singur debitor si un singur creditor. Spre exemplu. cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat. Pure si simple. obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 . Este spre exemplu. locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. 4. in cazul contractului de locatiune. • Sunt opozabile tertilor. 2. cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. E.1.• Sunt reale. ( propter rem). in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie). obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. Odata instrainat lucrul. Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie). Principiul rezulta din prevederile art. noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun.2. incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului.

Bucureºti 1969 p. se obliga o singura persoana.121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. Boyer. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul. ªtiinþificã. Litec. Contrat. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice. Hamagiu. cit. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. Teoria generalã a actului juridic civil. H. 942 din Codul civil. sub titlu de exemplu. 2. Bucureºti 1929 p. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie. 106.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. pag. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. Obligations.unor acte sau fapte juridice. Roland. Beleiu. Ed. Naþionalã.68 121 B. Ed. 122 123 .754. Tot acte juridice de factura unilaterala.115 120 In acest sens. Ed. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. op. Starck. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. Paris 1995 p. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza. Tratat de drept civil român. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege. in scop de reclama. Atat legislativ. Al Bãicoianu. 122 Gh. L. 25 . printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. C. asa cum precizeaza art. I Rosetti-Bãlãnescu. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans. D. Cosma.

998 Cod civil. 992-997 Cod civil). administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea. 986 Cod civil. In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. 986-991 Cod civil). Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. obligand-o in acest fel la restituire (art. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”. producator de consecinte in planul obligatiilor. Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile. izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . important este acordul de vointa al partilor. In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate. In sistemul Codului civil.Quasi-contractul este. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). asa cum il defineste art.

124 . Astfel. 998-999 Cod civil). 3. Definitia data de art. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. 1000 aliniat 2 Cod civil). Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. edificii si animale. in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.da nastere obligatiei de reparatie. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 aliniat 4 Cod civil). 1000 alineat 1 Cod civil). Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. Si intr-un caz si in celalalt. 1003 Cod civil).1000 aliniat 3 Cod civil). 999 Cod civil. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.Raspunderea pentru lucruri. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. art. Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art.

conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie. cit. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune. 124 În acest sens.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. Stãtescu ºi C. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner. 1001 din Codul civil francez. Astfel. Consideraþ ii teoretice ºi practice. op. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie. Sectiunea 4.124 Desi de inspiratie franceza. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. a faire. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. Scrisul românesc. Dogaru.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract. pag.125 Potrivit acestui text.2. sã facã sau sã nu facã ceva). Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. C. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea. Dogaru Contractul. 1002 Cod civil). Bârsan op.8 125 . 126 În sensul acestei opinii. 8 125 În textul francez. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere. vezi I. Craiova 1983. Ed. civ. cit. art. In cea mai generala si mai sintetica formulare. p.942 din C. definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art. p. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract.32 sau I. Notiunea si definitia contractului civil. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile.

element esential al contractului. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. citat mai sus. Vointa juridica. Contractele speciale. Ed. 942 C. M. op. civ. I. 128 127 126 . 11 sau Fr. Deak. Asa fiind.Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie. adica de a da nastere. Potrivit definitiilor date contractului. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”. Curs elementar de drept civil român. Zinveliu. Ed. Dacia Cluj 1978 p. BucureSti 1996. Pentru dezvoltarea ideii. Rarincescu. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. 19. conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. a modifica.2. Vol. p.129 4.127 Astfel. Pornind de la aceste precizari prealabile. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. Actami. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. vezi I.p. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv. 3.1. 942 din C. Tratat de drept civil. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”. cit.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta.128 Textul art. P. Filipescu. II Bucureºti 1947 p. civ. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului.

127 . V. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului. Stãtescu ºi C. 5 din C. caci este permis tot ce nu se interzice. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale. civ. 1?1958 p. Bucureºti 1986 p. Ed. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci.71. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept. Curs de drept civil. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural. nr. 11. Dogaru. . considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. 966 din C.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera. civ. Cit. P. trebuie coroborata si cu prevederile art. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii. campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat. I. Scaiul. Bârsan. interpretarea art. Gionea. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. 130 131 In sensul acesta.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu. intrucat potrivit textului.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor. 42. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept. Bucureºti 1996 p. Nashitz.C. 132 C. 33 ori A. op. în S. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. ªtiinþificã.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa.J. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”.

Ed.2. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. 969 din C. Beleiu. Cit. 146. 188 – 191. 134 Gh.133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art. Cosmovici º.42.248. Cozma op.Referindu-se la cauza textul art. 128 . cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. civ.2. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh. P. cit. Pag. 1 – 3 din Decretul nr. civ. Stãtescu ºi C.134 In consecinta.. Cit. D. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator. Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda). Beleiu. I Partea generalã. Tratat de drept civil. potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”. op. Bârsan.. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. Cit. op. 968 C. in insasi denumirile date acestor tipuri.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract. dar si putinta de a constata ca in fond. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc. Bucureºti 1989 p. P. potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4. op. 220 – 237 sau P. Vol. p. M. care se individualizeaza prin caractere specifice. Clasificarea contractelor civile. Academiei. 135 C. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte.a. consacrat de art.

Dupa modul executarii. Au un asemenea caracter. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. constituie regula. majoritatea contractelor au un caracter consensual. Dupa corelatia existenta intre contracte. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. sub titlu de exemplu.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta. atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). 136 129 . civ. 813 C. ceea ce fireºte. contractele pot fi consensuale. Potrivit primului criteriu general de clasificare. xxx A. deci dupa modul de formare. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. de regula este forma autentica. Dupa continutul lor. civ. ad probationem.137 În dreptul nostru. contractul de închiriere. cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). simpla lor manifestare de vointa. contractul de mandat. G. respectiv: A. B.136 2. Dupa scopul urmarit de parti. sau cel de ipotecã prevãzut de art. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. E. D. 1772 din C. C. 1. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. F. Dupa modul de formare. ci. solemne sau reale.

In ceea ce priveste contractele reale. contractele de vânzare. de închiriere. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. 943 din C.139 2. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga. 944 din C. o contraprestatie. 1. de depozit sau de locatiune. deoarece partile isi asuma obligatii. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. depozitul sau gajul. comodatul.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane. deci realizarea unui interes patrimonial propriu. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. mandat sau depozit. Dupa scopul urmarit de parti. civ. Conform definitiei legislative data de art.”140 C. Sunt cu titlu oneros. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta. fara ca acestea din urma sa se oblige. civ. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei. In consecinta. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale. Dupa continutul lor. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos. Potrivit art. 1. Spre exemplu. 130 .3. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci.138 B. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii.

cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor. cit. contractele pot fi numite si nenumite. Stãtescu ºi C Bârsan. op. obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie. Dogaru.74: C.Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144. fie sub forma unor prestatii succesive. vezi I. 1. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. Cit. fara a se da ceva in schimb. contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere). uno ictu. p. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti. fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie). 2.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã. F. “nova negotio”. contractele pot fi principale sau accesorii. Pentru detalii.2. Dupa corelatiile care exista intre unele.145 E. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. si contracte cu executare succesiva. 131 . op. 2. Sunt nenumite.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu. 1.143 D. partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate. Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. p. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee).

asa cum il individualizeaza art. 146 132 . Ed. de a caror soarta juridica depind. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile. nu se poate sti.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. 2. 149 În cazul contractelor negociate. 1. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã. la incheierea lui. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti. Pentru alte dezvoltãri. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. Din acest motiv. Bârsan. vezi I. In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare. depind. În acest sens. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. Brãila 1997 pag. p. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. 2. toate aceste elemente depinzand de hazard148. StAtescu ºi C. nici daca va exista castig sau pierdere. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea.1.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”. Apostu. Spre exemplu. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. G. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros. C. 23 – 35. cit. contractele pot fi comutative sau aleatorii. op. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. Evrika.

cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb. 496. Un obiect determinat sau determinabil. consimþãmântul ºi viciile sale. Stãtescu ºi C. p. ca de exemplu tranzacþia. Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. În acest sens.56. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. cit. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. Civ. op. 3. 150 133 .de adeziune150.2. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. vezi C. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. Bârsan. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor. Art. O cauza licita. astfel incat capacitatea constituie regula. Condiþiile de valabilitate. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi. 4. 949 din C. 2. Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului. 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. obiectul ºi cauza. a obiectului ºi a cauzei licite.a. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã. p. op. C. Capacitatea de a contracta. Hamangiu º. . 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente. vezi. potrivit aceleiaºi concepþii. 948 din C.3. cit. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. Pentru ca contractul sa fie valabil. Art. 4. civ.

avocaþii etc. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare. 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. Astfel. Altfel.2 din acelasi decret. 948 C. 110 si urm. manifestata in exterior. 11 alin. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia.1308).154 Pentru aceste categorii de persoane.11 alin. obiect si cauza. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana. 1309) etc. O asemenea concluzie este fireste gresita. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. 950. Potrivit art. Bucureºti 1999 p. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. S-a admis totusi. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. atat in doctrina cat si in jurisprudenta. Din redactarea art. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. si anume al celei “ce se obliga”. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti. 1 din Decretul nr. Desi art. judecãtorii. Turianu. 134 . unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. precizeaza art.incapacitatea este privita ca si o exceptie. Probleme speciale de drept civil. civ. Ed. caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. b) persoana pusa sub interdictie. 31/1954. alaturi de consimtamant. Fundaþiei “România de mâine”. care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil. aarã de excepþiile prevãzute de lege (art.155 Consimtamantul.1307). 155 C. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea.

aºa cum este cazul actelor solemne. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni. lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma. De asemeni. “Per a contrario”. subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. “ma oblig daca am chef!”). 135 . pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei. (jocandi causa). consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!). b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. din prietenie sau complezenta. fie intr-una tacita. In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare. Dimpotriva. Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa.156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala. ( deci pentru a da nastere. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa. pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. cu toate consecintele decurgand din aceasta.Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil.

avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale.d o l u l sau v i c l e n i a.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract. Fireste. violenta si leziunea. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. 136 . Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant. se restrange la minorii care. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala. fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui. se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. . care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”. “Este violenta totdeauna cand. sunt astfel. 956 C. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. rationabila pentru dansa. fara aceste masinatiuni. intrebuintate de una din parti.Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului. acte juridice care le pricinuesc o vatamare. Potrivit art. Potrivit art. pentru a o determina sa incheie un act juridic. . incat este evident ca. 960 C. asa cum este cazul actelor solemne. Actiunea in anulare pentru leziune. . spre a face o persoana a contracta. dolul. cealalta parte n-ar fi contractat”. de la acest principiu exista si exceptii.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere. care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. i-a insuflat temerea. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”. . d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. civ. civ. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii.

1 din Legea nr. obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . 962 din C. muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc. neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. In acest sens vezi ºi M.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private. precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”. s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil. adoptate dupã 1989. 18/1991). anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil. . 157 137 . Apostu. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). civ. dupa caz. Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. 963 din C. a face sau a nu face ceva. Eliescu. civ. Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”. bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber.159 . Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. numararii. la aceste categorii de bunuri. I.sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. respectiv de a da.5 alin. Ed. p. Cu privire ). In privinþa bunurilor viitoare. Bucureºti 1997. ceea ce de fapt explica si prevederea din art. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art.sa fie in circuitul civil. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. Evrika Brãila 1998. 2 din Legea nr. Ed. Curs de succesiuni.sa fie determinat sau determinabil. 963 C. face excepþie succesiunea nedeschisã încã. rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise. In lipsa unei interdictii exprese.60 159 La rândul lor.Obiectul contractului Textul art. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale. Din aceasta prevedere. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”. Humanitas. civ. 518 158 Deºi art. 57 . p. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera).

prelevate in literatura. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. referitoare la caracterul licit al cauzei. . care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare. 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op. cu toate ca.art. ca de exemplu autorizarea obiectului (C. adica pentru oricine. respectiv scopul imediat.art. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. cit. Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul.509. Daca imposibilitatea este doar relativa.. op. “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. ar mai putea fi incluse si altele. 948 pct. civ. nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta. Turianu. 160 138 .160 .161 Cauza contractului.sa fie posibil. . Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific. deci numai pentru un anumit debitor. deci. “ad imposibilium. 4 din C. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art.sa fie moral.art.967 in urmatorii termeni. 59). atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila. Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” . codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: . Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila. “Conventia este valabila. 968 din C. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi. cit p. (causa proxima) si scopul mediat . Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului. p.causa remota. cauza nu este expresa.sa fie licit. In structura cauzei exista doua elemente. civ. Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege. 161 În categoria condiþiilor obiectului.

Cosmovici. care precizeaza ca “Obligatia fara cauza. licita si morala. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. 139 . ce tine de caracteristicile unei prestatii. All. scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite. stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. insusirile sau nevoia unui lucru. care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga. Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. Anterior acestei imprejurari. o perioada numita de unii autori precontractuala162. nelicita nu poate avea nici un efect” 4. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea. fondata pe o cauza falsa. Legislaþ ie Ed. insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. calitatile unei persoane. cauza contractului trebuie sa existe. * in contractele reale.Scopul imediat. 126 . de altii negociere163. Aceste conditii sunt consacrate de art. De cele mai multe ori. * in contractele cu titlu gratuit. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. 966 din C. Obligaþ ii.4. Drept civil. partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale.M. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului. Bucureºti 1996 p.2. Drepturi reale. Incheierea contractelor. Ca si obiectul. sa fie reala. civ.

Ed. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. 2. “scrisoare de intentie” sau “protocol”. In privinta acestei etape precontractuale. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I. Junimea Iaºi 1977 p. 164 În acest sens. Contractele de comerþ exterior în dreptul român.concepute. respectiv: 1. Urs ºi Sm. Print. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. S. Bucureºti 1998 pag. 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. fond de marfa. A. Drepturile reale. Ed. II. NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. Oscar .91 – 120. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. Angheni. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”. Negocierea afacerilor. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. Anterior momentului incheierii contractului. Drept civil. Galaþi 1992 pag. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. uzitate mai ales in domeniul comertului international165.10. 140 . mijloace circulante etc. Ed. astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. oferta de a contracta. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. negocierile precontractuale. drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4. totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. acceptarea. I. Macovei. 3. in unele situatii. mai multe faze. Porto-Franco.211. Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). T. Georgescu.).

vezi P. fiind o latura a vointei de a contracta. Angheni.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. 142 . p. 211).127. S. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. 167 Pentru definiþia comunã. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. -nascuta din uzante-. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu.166 B. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. fie verbal. deci a consimtamantului. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. exprimata in scris sau verbal. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener. Fiind prima manifestare de vointa. Totodata. aceasta poate fi expresa sau tacita. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. op. cit. M. Este si motivul pentru care. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. Bucureºti 1999 pag. paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. Mic dicþ ionar juridic Ed. p. 169 C. op. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. exprimata fie in scris.pentru incheierea unui contract. Lumina Lex. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. adresata unei persoane determinate sau publicului. Stãtescu ºi C. Hanga. cit. 58. op. cit. Urs ºi Sm. poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. Cosmovici. Bârsan. 166 141 . ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor. vezi ºi Vl. 1. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. p. (I. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. exista obligatia. În acest sens.

121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului. Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. Intr-o asemenea abordare. Bucureºti 1993 p. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar. Lumina Lex.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. p. Les obligations. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc.)170. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere. daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar. ã 170 142 . Ed. 87 . imprejurarea ca. desi contractul a expirat. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc.114 171 Alain Benabent.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant. Ed. Deak ºi St. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art. vezi Fr.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre. Droit civil. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã. 1437 din C. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului. Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L. etc. civ. 45. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie.

Beleiu op. Oferta trebuie sa fie ferma. 173 Sm. deci poate fi revocata de catre autorul ei. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. cit p. 2. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. p. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea. P. sau D. 3. Introducere în dreptul civil. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. p. 3. Oferta trebuie sa fie reala. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. Bucureºti 1996 p. Ed. All. cit. Forta obligatorie a ofertei. 102 – 110. Oferta trebuie sa fie neechivoca. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. Angheni. ea nu este producatoare de efecte juridice. oferta facuta in gluma. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. M. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. serioasa si constienta. op. Cosmovici Drept civil. Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. 117 .174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. 2. dupa cum urmeaza: 1. cit.178 174 143 . Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. 215. Cosma op. “Per a contrario”. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia.

asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. chestiunea trebuie rezolvata nuantat. Urs ºi Sm. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. Daca oferta nu a ajuns la destinatar.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. 1. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. b) daca oferta este fara termen. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. 144 . caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. Angheni. Intr-o asemenea abordare insa. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. 176 I. Sub titlu de exemplu. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. 2. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. S. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. op. Or. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. cit. 213. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului. Daca oferta a ajuns la ofertant. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. pag. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen.

sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. Ea poate fi deci verbala sau scrisa. aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. clauza de mono pol. In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. pactul de preferinþ ã. important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. contractul de rezervare etc. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . ACCEPTAREA. promisiunea bilaterala de contract (antecontractul). Ca si oferta. Intr-o asemenea ipoteza. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. sa incheie in viitor un contract. Astfel. D. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii. expresa ori tacita. Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga.C. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. clauza de exclusivitate. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului. Spre deosebire de oferta.

oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R. com. 1. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta. a modifica sau a stinge un raport juridic civil. Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda..178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari. Stãtescu ºi C. 146 . Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art.179 b. cit. 1437 din C. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare. c. Petrescu. . Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere.67. civ. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit. caci simpla tacere a locatorului.a) exista o prevedere a legii in acest sens. Bucureºti 1994 p. acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. Bârsan. 64 Potrivit acestui text. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. p. Romfel. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica. de exemplu. 39 din C. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. op.

realizandu-se in acest fel acordul de vointa. 2. contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. 2. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 . 3. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. daca oferta se adreseaza publicului. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. contractul se incheie prin telefon.catre acel artist. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. In fiecare dintre acestei situatii. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. ea poate fi acceptata de oricine. cel al emisiunii sau declaratiunii. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. In a doua ipostaza. contractul se incheie prin corespondenta. Dimpotriva. deci a realizarii acordului de vointa. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. d. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. acelasi caracter il conserva si acceptarea.Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. respectiv: a) Un prim sistem.

primind-o isi exprima acordul. in realitate aceasta abordare este deficitara. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului. Desigur. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. or. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. Sistemul este si inutil. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. chiar fara a-l mai comunica ofertantului. Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. 148 . deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei.

poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. contractul se considera a fi incheiat. In functie de acest moment. În acest sens. Angheni. spre a evita încheierea contractului. op. I. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. com.58 ºi 59/1974. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183. 66. 181 149 . Ãstfel. cit.Cosmovici. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. P. Potrivit acestora. Odata determinat. Pe de alta parte. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. 182 În sensul acestei opinii. S. terenul trecea în proprietatea statului. Urs ºi Sm. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1. cit. cit. 180 În acest sens. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract. 2. C. Bârsan.M. Stãtescu ºi C. p. existã posibilitatea ca ofertantul. 3. op.Obligaþii… p. ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. Confruntata cu cele patru sisteme. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. pag. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant. op. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. 35 din C. 131 Deºi pare cea mai completã.

cand contractul se incheie prin corespondenta. 202. 2 din Decr. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. vezi T.daca partile contractante sunt prezente. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul. Bucureºti 1994 p. poate fi intentatã potrivit art. Potrivit art. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii. 5. 7. In egala masura. potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile. Popescu. 3. locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor. In cazul ofertei publice. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat. Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: . . Potrivit acestor reguli. 9 alin. 6. 167/1958 în termen de trei ani. locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti. Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185.4. . Drept internaþ ional privat Ed. In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional.daca contractul se incheie prin telefon. Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. . 150 . Romfel. caci in acel loc este receptionata acceptarea. R.

Odata incheiat. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti. fãrã a le disocia. 516. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed. Bucureºti 1997 p. Naþional. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art. 969 din C. Pentru critica acestei confuzii.10 pct. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. Naþional Bucureºti 1996 vol. Nova Bucureºti 1994 Vol. Hamangiu. Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã. Ed. Ed.I p. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila. Ciobanu. op.2. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art.425 sau I. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187. Apostu. M.97. II p. Europa . vezi V. p. civ.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti. 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã. 4. Vlachide.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã. . In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului. 188 C.4 din C. cit.C. Forta obligatorie a contractului si anume: .civ. Efectele contractului. 969 – 985.5. 73 187 151 .proc. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. vezi P.. Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere. in cererile privitoare la obligatii comerciale. ori a transforma. caci art.obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului. unui raport juridic obligational.

190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191. care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M. (În acest sens.n. op. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice. Cosmovici. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale.154). 190 152 . Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. 23 – 31. Bucureºti 1998 p. All. cit…. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret. In al treilea rand. vezi ºi P.Obligaþiile. M.Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. Interpretarea juridicã. interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. 977 – 985. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general. In al doilea rand. Eremia. În ultimã analizã. p. intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele. Ed. În privinþa celor dintâi. C.) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. De aceea. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970. deci pot fi executate fara nici-o dificultate.

unasubiectivã ºi una obiectivã. 192 153 . vezi C. precizand in art. Hamangiu. aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. . ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte. op. De altfel. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. adeseori imposibil de cunoscut. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. A. (a voinþei declarate). Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general. Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. cit. fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. efectele subintelese ale contractelor. a voinþei reale sau interne.REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor. 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. Teoria obiectivã. eventual prezumate. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor. porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. Potrivit teoriei subiective.Prioritatea vointei reale a partilor. In functie de obiectul de reglementare. 519. 193 În acest sens. Acest sistem este propriu dreptului latin. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. In opinia unor distinsi autori. p. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese..

Urs ºi Sm. Pe de alta parte. În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii. Bârsan. p. C.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. op. revine partilor ce o invoca. p. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. in functie de propriile-i nevoi sau interese. Angheni. pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. Totodata. cit. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. o constituie cauza actului juridic. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. interne. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. O asemenea limita. tratativele sau negocierile purtate etc. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani. precum circumstantele incheierii conventiei. dimpotriva. Daca.195 Asadar. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa. Stãtescu ºi C. 154 . O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. pana la proba contrara. 195 196 În acest sens. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”. 222. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite. op. cit.71 sau I. pe cat de rezonabila pe atat de utila. fie cu unele de natura extrinseca. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze.

a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. dar la toate urmarile. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. Spre exemplu. neadevarat dar aparent). 72.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. ce echitatea. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. cit.197 2.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art. 155 .. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. 1511 alin. Alcatuind un tot unitar. civ. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. adevarat si unul simulat. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. Stãtescu ºi C. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. 2 din C. In acest 197 198 C. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice.198 B. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. civ. civ. (unul real. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate. op. Bârsan. 981 C. p. 1 din C. Textul art. 970 alin.

984 C. civ. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art. sunt confuze sau greu de apreciat.sens. 2. Sunt indoielnice. . Aceeasi idee este preluata si de textul art. contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”. 983 din C.). Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce. dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”. In afara de regulile aratate si grupate mai sus. civ. 980 C. .termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art.). “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. civ. 973 din acelasi cod. legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: . consacrat de art.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect. acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri.). .dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art. nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art. civ. civ.). 978 C. 982 din C. codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: .). iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art. 156 . Alte reguli de interpretare.). Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. . art. civ. 969 din C. 979 C.atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia. precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele.985 C.conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta.in cazul indoielii. Pentru astfel de imprejurari. civ. civ.

969 C. Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea. etc. Dispozitiunile art. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor. A. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. p.75). Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante. unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice. Vlachide. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. care confera in ultima analiza certitudine.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. b) la fel ca ºi legea. cea de buna voie. (pentru dezvoltãri vezi P. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. op. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”.C. Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. De altfel. c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. contractul nu poate deroga de la lege. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri. pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie. etc. cit. impersonalã ºi cu aplicare repetatã. 199 157 . civ.

rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. civ. civ. actul juridic în totalitate. p. 277. asa cum este de pilda donatia. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. Nimic nu s-ar opune desigur. 158 . nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala.969 din C. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art.). “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. Cosma op.) ori a contractului de depozit prevazut de art. Pentru dezvoltãri. 2 din C. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. civ. Cu alte cuvinte. 1616 din C. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric. potrivit principiului simetriei. civ. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. civ. sub titlu de exceptie. Totusi. ci însãºi obligaþia. a mandatului (art. 1010 din C. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. vezi D. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. 200 Din textul art. 1552 si 1556 din C. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala. 1436 alin. cit. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. civ200. Este insa posibil. 1010 C. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). “mutuus consensus” au dat nastere unui contract.

prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen. 2. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. 159 . B. civ. ci de cauze extrinseci. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. Moartea unei asemenea persoane. dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art. 3. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant. regula prescrisa de art. viscol sau inghet. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. Pe durata persistentei unor atari imprejurari. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. Sub titlu de exemplu. 973 din C.). exista si imprejurari in care incetarea. Pot constitui asemenea imprejurari: 1. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. Asemenea modificare a duratei contractului. civ.1563 alin. efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate. modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor.In afara de cazurile prevazute mai sus. care are valoarea de principiu de drept201. 2 C.

indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator. pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. Raspunzand unor nevoi sociale. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa.invocarea contractului fata de un tert. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice.persoane. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. 160 . ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. Definind in cele din urma opozabilitatea.202 Inteleasa in aceasta maniera. ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. carora deci conventia le este opozabila. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. contractele desi produc efecte numai intre parti. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte. Asadar. Vanzarea unui bun spre exemplu.

deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic..un contract public numit si aparent. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. neadevarata. O asemenea operatiune juridica este simulatia. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. 202 D. 1. In ceea ce priveste responsabilitatea civila. caci art. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract. Cosma. intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. care cauzeaza altuia prejudiciu. civ. 998 din C. raspunderea civila va avea un temei delictual. Exista fireste si exceptii. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . 386 161 . obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. vom constata ca acesta este faptul juridic. p. create de lege. precizeaza ca “orice fapta a omului. el are pentru terti semnificatia unui fapt. op. Simulatia. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. Cat despre probatiune. cit.

1175.396 ºi urm. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract. cit. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. p.. Cosma. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. op. numit si contrainscris. 162 . mascandu-l insa intr-un alt contract. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala.un contract secret. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. care in realitate nu exista. vezi D.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului.204 In concret. prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti. * ea poate fi partiala. La rândul ei.Contractul poate fi deghizat. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice. Ea este relativã. . incheiat anterior sau concomitent cu cel public. cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul. In functie de efectele acordului simulatoriu. . simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã. termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte. Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii. are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. Contractul secret. care corespunde vointei reale a partilor. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: .Contractul aparent poate fi fictiv.

in mod constient. . Persoanele interesate.asemenea forma de simulatie. civ. nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor. Desi singurul contract adevarat este cel secret.actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil.daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 . Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie. 1175 din C. ambele parti din contractul aparent urmaresc. caci art. Efectele simulatiei se produc insa diferit. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret.tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. pentru ca acesta nu le este opozabil. Proba si efectele actiunii in simulatiune. daca este cazul. caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. . Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si.

care sunt straini de contract si de efectele acestuia. si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului.206 2. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam. in masura in care tertilor le profita actul aparent. Este posibil ca intre parti. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã.juridice. Fireºte. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. dar pentru alte considerente. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat. 205 164 .205 Pentru a obtine castig de cauza. ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. nemijlocit. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. deci a actului secret. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. desi nu au participat la incheierea contractului. pentru anularea sau revocarea acestuia. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. Fireste. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza. devenit public.

Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor. 11 . Ed. Bucureºti 1994 p. Spre deosebire de succesorii universali. Botea Drept civil. Ed. Dreptul la moºtenire. vezi Fr. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. Bucureºti 1997 p. b.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale. succesorii universali sau cu titlu universal. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a.35 209 În acest sens vezi C. Fata de aceasta constatare. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. Humanitas. 78 sau Gh. Bucureºti 1999 p. succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. Bârsan op. Eliescu Curs de succesiuni. Ed. Moºtenirea legalã. care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. Actami. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. vezi M. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. p. cit. caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. 12 . avanzii cauza. datorita raporturilor nascute intre ei si parti. Asa cum am mai precizat. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. 13 .25 165 . Stãtescu ºi C. se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. Deak. Scorpio 78. In sensul demersului nostru.

atunci cand aceasta a devenit exigibila. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. Astfel. De exemplu. Apostu.privinta acestora. 1718 din C. s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. potrivit art. dacã locatorul vinde lucrul închiriat. 8 211 166 . in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. c. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. Pe de alta parte. civ. -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. dar cu datã certã. prezente sau viitoare”212. Neavand asadar o garantie reala. cit. op. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale. Ei isi pot totusi satisface creanta. 1441 din C. In aceasta privinta insa exista si exceptii. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. mobile sau imobile. Conceptul de gaj general este exprimat de art. vezi ºi I. civ. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata.

creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. Acestora insa. civ. a). Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul.Spre deosebire de succesori insa. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. caci.Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. In concret. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. fie pe cea a actiunii in simulatie. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii. 167 . fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. 975 C. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului. nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. 3. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. Cat despre obligatii.

2. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. va incheia in viitor un contract cu creditorul. va adera sau va ratifica un astfel de contract. intrucat in realitate. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. Daca tertul nu contracteaza.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. debitorul isi asuma el. obiectul promisiunii nu s-a realizat. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. o obligatie. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. dar dacã îl acceptã. care. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie. Asa cum bine se poate observa in speta data. fiind prezumata culpa debitorului. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. personal. Potrivit acestui text însã. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. Textul art.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. chiar si promitand fapta altuia. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 . 3.

sa execute o obligatie in favoarea altei persoane. insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. cit. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. Urs ºi Sm. promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia. constituie o autentica exceptie. numita tert beneficiar. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. numita stipulant.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. op. In acest fel. Intr-o astfel de eventualitate. p. Pe de alta parte. asa cum este promisiunea faptei altei persoane. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. Angheni. Spre exemplu. se obliga fata de alta persoana. tertul devine creditorul direct al promitentului214. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I.230 169 . Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort. b).

Cãlin. cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. destinatarul fiind un tert beneficiar. Partea generalã. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract. cit. 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. Galaþi 1997 p. Dreptul transporturilor. Pentru a fi valida. Bârsan. privitoare la capacitatea partilor de a contracta. “Pax Aura Mundi”.desemnat de catre asigurat. op. Dreptul transporturilor. C. este cert cã se va naºte. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. 83. obiectul determinat si cauza licita.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. . In acest exemplu. 2. Stãtescu ºi C. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . In fine. (În acest sens vezi ºi Gh. expeditorul convine cu transportatorul. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. p. ca orice alt contract civil. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. asiguratul este stipulant. valabilitatea consimtamantului. Bucureºti 1997 p. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. pe langa cele generale. vezi A. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. Prin acesta. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. Ed. Filip. o alta specie o constituie donatia cu sarcini. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. 215 170 .beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. În sensul acestei idei. in fapt un tert beneficiar. Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire.

In virtutea acestora. Din momentul incheierii contractului. Cu toate acestea. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. desi tertul este strain. prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. In caz contrar. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. 218 Spre exemplu. In caz de neexecutare. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. acesta se poate comporta ca atare. Raporturile dintre stipulant si promitent. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. acesta nu are o alta actiune.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. La randul sau. 171 . el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. Devenind creditorul unei obligatii. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. stipulantul poate pretinde daune interese. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. indiferent daca il accepta sau nu.

intr-un contract de asigurare asupra vietii. sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. creanta va trece in gajul general al creditorilor. 172 . insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. creditorul dispune ca la moartea sa. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. creditorul. Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. Apoi. Pe de alta parte. Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. beneficarul. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). Totusi. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei.Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. aceasta ar deveni caduca. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. subscriitorul politei. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. potrivit careia.

se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. Angheni op. reprezentanti sau avanzi cauza. poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. Nistor. Fiind un contract cu caractere juridice proprii. Evrika Brãila 1997 p. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. c). 130/1996. grupurilor de unitati. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. M. p. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. 220 În acest sens. Cosmovici op. 7 – 9 173 .Fata de toate aceste pozitii. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. I. privitoare la conditiile de munca. p. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. cit. Potrivit art. Contractul colectiv de muncã. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V.235 sau P. 10 din Legea nr. Ed.89. p. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni. Bârsan. op. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. 157. cit. Un asemenea acord. cit. Urs ºi Sm . Stãtescu ºi C. Obligaþiile. C. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale.

999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. Definitia data de art.Sectiunea 4. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”. care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. 1000 alin. 1000 – 1002). raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al . ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. Raspunderea pentru fapta proprie (art. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu.3.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. 1 si 1001). 998-999 Cod civil) si 2. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta. 998 – 1002. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita . art. Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. pentru fapta altor categorii de persoane (art. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. 999 Cod civil. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. In fine. se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. Astfel. art. 998 Cod civil. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. civ. 1003 din C.

edificii si animale. 3. Pe de alta parte. Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. susceptibil de evaluare in bani. Ea are in primul rand un caracter patrimonial. i se poate adaoga si una de sorginte penala. in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. 1000 aliniat 1 Cod civil). De asemeni. Acestei sanctiuni. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art.3. 1003 Cod civil). 1002 Cod civil). 175 . 4. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica. raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art.1. pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane.1000 aliniat 3 Cod civil).Raspunderea pentru lucrari. 1000 aliniat 4 Cod civil). de natura civila. care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita.minori (art. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. 1000 aliniat 2 Cod civil).

224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. Didacticã ºi Pedagogicã. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective. vezi ºi T. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. cu un grad sporit de generalitate. Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). In acest fel. Partea generalã. cit.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. 214 din C. Bucureºti 1976 pag. Stãtescu ºi C. vezi ºi O. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. preventiv si unul sanctionator propriu zis. adeseori de natura pecuniara. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. op. ca orice forma de raspundere juridica. pen. (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. Stoica. Bârsan. Vasiliu º. aceasta are un dublu rol: unul educativ. Aceasta functie are insa un caracter relativ. Partea specialã. stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. Ed. p. Functia educativa. Drept penal.. 85.223. 224 În acest sens ºi C. cat si la cel al constiintei publice.137 176 . 173.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru. Codul Penal comentat ºi adnotat. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere.a. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor. Ed.

a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual.Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent. Asa fiind. asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte. . Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii. deci o infractiune (nullum crimen sine lege. nulla poena sine lege). caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala. Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora.Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica. Este si 177 . RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: . . A.Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite. Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept.. intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri.Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire. DEOSEBIRI: 1. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea.

227 4. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã.184 din C. pen.225 3. Papadopol. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator. Daneº ºi V. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã.. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii. cit p. 2. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi..Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod. op. pen.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni. Pentru detalii. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila. vezi O. vezi ªt.Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice. Stãtescu ºi C. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa. În acest sens vezi C.100 227 Potrivit art. Bucureºti 1985. Stoica. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art. op. Dimpotriva..226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune. Bârsan. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante. Obligatia de despagubire subzista integral. 72 alin. 140. cit p. Cu toate acestea. Individualizarea judiciarã a pedepselor. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant. pen. 181 din C. Ed. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite. 1 din C.Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite. t 225 178 .

32/1954 privind persoanele fizice si juridice. ªi aceste împrejurãri însã. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant. de catre instante diferite. raspunderea penala nu poate fi negociata. pen.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant..Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. 3 din Decretul nr. 179 . care dispune. 5. prezumtia de discernamant.. prin consens. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. 99 din C. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal. Dimpotriva. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. asa cum precizeaza dispozitiunile art. potrivit principiului “electa una via. cel pagubit se poate adresa instantei civile. non datur recursus ad alteram”. Fireste. trebuie constatate tot de cãtre instanþã. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile. dupã caz. încetarea procesului penal. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca.228 6. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate. In materie penala. 25 alin. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat.

b din C. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art.).proc. 8 alin.). 10 lit.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. dacã a 229 180 .proc.in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal). printre altele. fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229. pen. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art. pen. 10 lit. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat. autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege. cu precizarea facuta de art. a faptuitorului si vinovatiei acestuia.2 din Decretul nr. procesul civil fiind guvernat. . cursul si intinderea termenului sunt diferite.). in privinta existentei faptei.).167/1958. b/1 din C. f din C. in ceea ce priveste existenta faptei. Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate.proc. 10 lit.. 10 lit. 8. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. 10 lit.).proc. pen. B. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii . 129 din C. În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Pen. pen. . e din C.sub aspectul prescriptiei extinctive. proc. pen. 5. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale. Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit.proc. de principiul disponibilitatii. necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. d din C.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile.

cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala. 10 lit.ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art. spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art.ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu. 10 lit.ASEMANARI: 1. . b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare. temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual. Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala.proc.. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala.Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor.) 181 . caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor.ambele sunt forme ale raspunderii civile. h din C.). 2.proc.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor. (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste). g din C. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. 3. fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop.In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii. Din aceasta deosebire. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: . . 25 din Decr. pen. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu. 32/1954).. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art.. pen. culpa. nr.

inactivitate. neglijenta sau imprudenta.2. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv.existenta unei fapte ilicite. 999 Cod civil. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. C.. Generalitati Art.raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata. Asa cum rezulta din dispozitiile art. 230 ªi in acest caz.. ori dintr-o abtinere. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. B. qui cause a autrui un dommage.legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. oblige celui par la faute duquel il est arrive. 4. legiuitorul român a preluat integral textul art. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu. . spre deosebire de raspunderea civila contractuala. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta. 1382 din C. a le reparer” 182 . 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme.existenta unui prejudiciu. francez. Culpa nu este definita de legea civila. civ. tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte.3.. deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi). creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata. O precizeaza textul art.Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230.

fie din culpa. fapta a fost comisa in legitima aparare). distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane. 111 183 . 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale. . exista si o alta conditie subsidiara. poate fi definita ca orice fapta prin care. capacitatea delictuala. constituie o fapta delictuala omisiva. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: .P. comisa printr-o inactiune. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. cauzatoare de prejudiciu. op.existenta culpei.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs. Fapta ilicita poate fi comisa. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. In stransa legatura cu existenta culpei. faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. constituie fapte ilicite comisive. Dimpotriva. Filipescu.fapta poate fi ilicita. Fapta ilicita Fapta ilicita. fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231. incalcandu-se o norma juridica. se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane. asa cum am mai precizat. dar savarsita fara culpa. vezi I. p. fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei.. Asa fiind.D. Astfel. cit. fie cu intetie.

103 184 . 184 234 În acest sens. cit. ori ocrotirea unui interes general. op. cit. p.Starea de necesitate. Negru ºi P. Angheni. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. Stãtesci ºi C. 2.Legitima aparare. care nu puteau fi altfel proteguite. Demetrescu.este material. op. p.apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila. Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1. . . p. Sm. O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a. c.115 C. raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari..este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. . care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare). d. op. Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234.pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general. Bârsan. daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii. cit. direct. b. vezi V. . integritatii corporale sau a sanatatii altuia. imediat si injust (deci lipsit de temei.Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. 232 233 În acest sens. obstesc. . O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare.

Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. concurenta comerciala loiala.Exercitarea unui drept. superior intereselor particulare infrante. Ciobanu op. oricat de pagubitoare ar fi ea). 78 . .3. exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare. fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. Cu toate acestea. Beleiu. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. 4. Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila. Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art. In principiu. potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. .79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale. cit p. distruge usile de le intrare. chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. Exercitiul normal al dreptului subiectiv. cit. V. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. M. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal. vol. op. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. sau a ordinului superiorului. Este spre exemplu. Gh. 1 p. 321 185 . cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. In mod firesc. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel.

Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. Ed. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. P. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane.115 sau I. decesul sustinatorului legal etc. vol. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. Bârsan op. Gerard Legier. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului.Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. vatamarea integritatii corporale. distrugerea unor bunuri. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial. p. Les obligations. 237 În privinþa prejudiciului moral. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. Stãtescu ºi C. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. literatura de datã recentã îl recunoaºte. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. În acest sens. Spre exemplu. 2 p. C. Mementos Dalloz Paris 1993 p. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. cit. acesta poate fi material. Urs ºi Sm. Droit civil. cit. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. 94 186 . Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. cit. corporal sau moral238. p. Este material. Filipescu op. . op.5.182 238 Pentru detalii. 167. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. I. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. Angheni.

dec. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel. a unor atingeri aduse onoarei. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T. cit. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. Nr. Filipescu.(M. Angheni. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii. G. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. prin care i s-a produs o incapacitate de munca. citat de I. C. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse. 791/1985 în RRD nr. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri. dec. pas d’action!)244. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã. 118) 244 P. Filipescu. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita. 103 187 . op. p. pen. vol. Se cuvin înaceeaºi opinie. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib. Vlachide. permanenta sau temporara apreciabila in procente239.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. Culpa. Rarincescu. op. cit.9/1986 p. In general.P. II p. p. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. cit. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242. De pildã. P. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. p.(I. op. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240. acestea trebuie reparate. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane. La randul lui.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale.S. Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris.2132/1985 în RRD nr. cit. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. op. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. 242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei. 44 245 Sm. pen.2/1986 p. Constanþa.

in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. Spre exemplu. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului. 1964 p.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. 16/25 iulie 1964 în C. . Mai mult decat atat. caracter ce rezulta din continutul art. sub forma unor prestatii. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. . periodice poate fi modificat247. Ed. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea.Prejudiciul trebuie sa fie cert. 34 248 246 M. In mod exceptional. de îndrumare a T.S. poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor.Prejudiciul trebuie sa fie direct. asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. . sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei. cuantumul despagubirilor acordate esalonat. Bucureºti 1972 p. Academiei. 3. a se vedea ºi Dec. 95. cand dauna viitoare se va consuma succesiv. nr. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”). 188 .in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc. Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane. Spre deosebire de prejudiciul viitor. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. 1086 Cod civil. Eliescu. constituie o norma generala a raspunderii civile. pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. Rãspunderea civilã delictualã. care desi se refera la raspunderea contractuala. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1.D. 2.Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba.

cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). op. Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. asa cum precizeaza art. caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. 1084 Cod civil. 129 189 . In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. Prejudiciul material include. cat si de natura morala.Prejudiciul este asadar direct. cit. deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. p. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc.Prejudiciul trebuie sa fie personal. Safta-Romano. prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. 249 E. 4. Obligaþiile. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite. care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. . in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. Ori. conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste.

Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). VII din 29 decembrie 1952. Spre exemplu.). P. La fel. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. Un asemenea efort (traductibil spre exemplu. de îndrumare nr. cit. p. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ. 117 190 . Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett. institute de ocrotire ori recuperare etc. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250. în C. p. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale. op. desfigurarea. 1952 – 1954.Multa vreme. poate fi evaluat si trebuie reparat. Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie. 11 alineatul 2 din Legea nr.)251. De asemenea. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene. art.25 I. Bunaoara art. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. Filipescu.D.

252 191 . ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada. caci. ca un raport dintre cauza si efect. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa. “ubi lex non distinguit.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale.1994 care se referã la daunele materiale.08.G.47/29. (Spre exemplu. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat. In speta. 998 si 999 Cod civil. la decesul victimei. au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii. Pe parcursul transportarii sale la spital. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. de la caz la caz. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap. in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. sigura si necesara. nr. de catre instanta judecatoreasca. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii.

daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu. Stãtesci ºi C.fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor. psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. . 190 192 . 3. Nu intereseaza toate conexiunile posibile. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1.in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. . concretizata printr-un prejudiciu. chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254. ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. 253 C. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. ce pot contribui la producerea prejudiciului.raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. 2. Bârsan. cit. . Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. op. 4.Pe langa aceste conditii generale. Sub acest aspect specific. . raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice. intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253. Spre exemplu. p. In acest sens.

reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. Bucureºti 1979 p. acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale.Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. dar si un factor volitiv. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. Indiferent de gravitatea sa. vezi Gr. de vointa. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. altfel spus daca are capacitate delictuala. conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei. 215 193 . Didacticã ºi pedagogicã. In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. El implica libertatea de vointa. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. Drept procesual penal. Moldovan. Ed. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. t Teodoru ºi L. Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant.

Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. 194 . Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. a animalelor ori ruina edificiului. vinovatia si discernamantul faptuitorului. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune. Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal.In privinta capacitatii delictuale. legatura cauzala. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor. opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila. prejudiciul.

p. Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa. Cãrpenaru. precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament. Beleiu. cit. D.256 sau cand desi defunctul a lasat testament. 302 St. op. 255 256 Pentru detalieri. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. mostenirea se transmite potrivit legii. 9 195 . in vreme ce in cazul succesiunii legale. catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. defunct. B ucureºti. Ed. p.. Totodata. Daca transmiterea se face in temeiul unui testament. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii.1.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. dispunatorul se numeste testator. Enc.1.CAPITOLUL V. prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba). 1982. Gh. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. succesiunea se numeste testamentara. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). De aici. Dreptul de moºtenire. In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau. ªt.

indiferent de felul ei. Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala. Transmiterea mostenirii. In vreme ce primele constituie activul succesoral. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului.Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude. ci si locul deschiderii succesiunii. prezinta importanta nu numai data. “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. 5. locul deschiderii succesiunii este cel din tara.2. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. neavand asadar relevanta locul unde a decedat. 196 . Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara. se numesc succesibili. In egala masura. defunctul a lãsat testament. si legatari in cazul succesiunii testamentare. Prin succesiune se transmit atat activul. cat si pasivul succesoral. 257 Spre exemplu. constituie momentul deschiderii succesiunii. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice.1. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca).

Actami. Succesiunea este o transmitere unitara. D. 3. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. 259 258 197 . Potrivit acestui text. Moºtenirea legalã. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral.Sa existe la data deschiderii succesiunii.259 3. Pentru ca o persoana sa poata mosteni. legiuitorul a instituit prin art. p.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. 61 din C. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica. precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. Deak. Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. Ed. neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. deci ca o universalitate juridica. p. (cu titlu universal). Bucureºti 1994. 103 – 104. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular). Conditiile cerute pentru a mosteni. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau. 4. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala.Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2. Altfel spus.260 Fr. 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile). Cãrpenaru op. cit. Succesiunea este o transmitere universala. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A.258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

Teoria generala a statului si dreptului. Ed. Partea generala. Ed. Cantacuzino M. Cartea Romaneasca. 24. D. All. Cosmovici P. “Pax Aura Mundi”.. Calin A.. Ed. Cosma D. Polirom Iasi 1997. Ed. 202 ..B. Carpenaru St. Tratat de drept civil. 17. Bucuresti 1993... Droit civil. 20. 19. 27. Botea Gh.U. Stiintifica. Carpenaru St.. D. Bucuresti. Craiovan.. 1956.L. Bucuresti. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare. 1980.. I. M. 1993. Teoria generala a actului juridic civil. Introducere in teoria generala a dreptului. Academiei. Ciobanu V. Bucuresti.13. Ed. 1996.. Lumina Lex.L.. Bucuresti 1999. vol. All. 1 Ed. 28. Bucuresti. Partea generala.L. 16. Elementele Dreptului civil. M.. Dreptul la mostenire. Bucuresti.L. Paris. 22.. Galati. si I. si Radescu D. Codul de procedura civila comentat si adnotat. 26.. T. Ed. 25. 15. Cosmovici P. Drept civil.. Ceterchi I. Ed. 1994. Bucuresti. 1996. A. Procedura partajului succesoral. Tratat de drept civil. M. Introducere in dreptul civil. 14.2 Ed. Ed. Dreptul transporturilor. Ed. Carpenaru St. Drept civil. Tratat teoretic si practic deprocedura civila. Academiei. D.. 1991. Dreptul comercial roman. National Bucuresti 1997. Bucuresti 1989. Atlas Lex. 18. Carpenaru St. Ed. Boroi G. Partea generala Vol.. Bucuresti 1996. vol. si Luburici M. Societatile comerciale. 21. A. 1989. Bucuresti 1921. Scorpio 78. Bucuresti 1969. Ceterchi I. Ed. Capatana O. 23. Ed. Carbonier J. D. Ciuca V.

. Stiintifica.. Curs de succesiuni. Bucuresti 1972. Deak Fr. Ed. s. Humanitas. Ed. Bucuresti 1969. 203 . 42. Ed. Daghie V. Eremia M. Actami. Scrisul romanesc. Dictionarul explicativ al limbii romane. Interpretarea juridica. Drepturile reale. Curs de drept civil. 38. Deak Fr. Teoria Generala a obligatiilor.. si Apostu I. All. 1998. Teoria generala a obligatiilor. Drepturi reale. Ed.I si II. BucureSti 1996. Bucuresti 1994. Costin M.29.. Drept civil. Dogaru I. Partea I-a. Bucuresti 1984. Craiova 1983. 43. Ed. Ed. 32. Drept civil. 33. 45. Legislatie. Bucuresti 1993. 44.. Ed. Contracte civile si comerciale. Mostenirea legala. 30. Lumina Lex. Fekete Gh. Eliescu M. Ed. All. Marile institutii ale dreptului civil roman. Didactica si pedagogica.. Subiectele colective de drept in Romania.. 31. Bucuresti 1986. Dreptul obligatiilor. Ed. Ed. si Zinveliu I. transmiterea si imparteala mostenirii. si Carpenaru St... 41. Consideratii teoretice si practice.a. 35. M. Bucuresti 1966. Bucuresti 1994.. Deak Fr. Dacia. Contractul. Eliescu M. Tratat de drept civil. 34. Ed. Academiei. Mostenirea testamentara. Contractele speciale. Ed. Bucuresti. Cosmovici P. 1984. Ed. Actami. vol. Ed. s. Obligatii. Ed. Eminescu Y. 37. 36. 39. Drept civil. Elemente de drept public si privat. Bucuresti 1998. a. Bucuresti 1996. Bucuresti 1960. Deak Fr. Academiei . Deak Fr. Valentele juridice ale vointei.. Didactica si pedagogica. 40. Raspunderea civila delictuala. Demitrescu P. Ed.. C. Bucuresti 1997. National. Actami. Academiei. Cluj Napoca. Dogaru I.

Casa de Editura si Presa “sansa” SRL. Gionea V. Junimea Iasi 1977. vol. Ed.. Dreptul de proprietate comuna al sotilor. Lumina lex Bucuresti 1998. vol II . Hamangiu C. s.a. Drept civil. P. 1963.3.D. Bucuresti 1993. 50. 51. Hamagiu C. Tratat de drept civil roman. Curs de drept civil. Ed.. Ed. 55.. 49. Drept civil. Leik A. Ionascu Tr. Les I. Teoria generala a obligatiilor. 54. 48. Legier Gerard. Lumina Lex Bucuresti 1997. Georgescu T. Bucuresti 1997 vol. Didactica si Pedagogica. Teoria generala a obligatiilor.. Filipescu I.. Negocierea afacerilor. Rosetti-Balanescu I. Ed. Bucuresti. Lutescu G. Hanga Vl. Galati 1992. All. Drept civil. Bucuresti. 60.Ed. Mementos Dalloz Paris 1993. Ed.. G. Drept civil. Ed. Lupulescu D. Bucuresti 1996. 59... Academiei. Droit civil. Filipescu I. Ed.P. Les obligations. Lupulescu D. 56. 53. Ed. Lupan E. Actami. Nationala Bucuresti 1929.. Ed. Partea generala E. Drepturile reale principale. Lumina Lex. Ed. si Popescu D..1 Partea generala. Baicoianu Al. Ionascu A. Apollonia. 47.. Tratat de drept civil. Ed. 204 . 61. 58. Bucuresti 1961. Tratat de drept civil roman.46. Bucuresti 1994. Bucuresti 1978. 1992. Ed. Contractele de comert exterior in dreptul roman. 57. Teoria generala a drepturilor reale. Ed.. Tratat de dreptul familiei. Drept civil. Scaiul. 52. Persoana fizica. 1947 . Iasi 1998. Porto-Franco. 62... Drept privat roman.. P.. Principii si institutii de drept procesual civil.. ALL Bucuresti 1995 . Macovei I.

Evrika Braila 1997. Bucuresti 1975. Montchrestien. Ed. Iasi... Teoria generala a obligatiilor. 75. Pop L. Ed. Negru V. “Lecons de droit civil” Ed. 67. Popescu A. Iasi.. Lumina Lex. Ed. 1974. 77. Mazeaud J. 73. All. Ed. Boyer L. R. 2.63. Contractul colectiv de munca. 1959. Cuza Iasi 1980.. si P. mijloace de proba in procesul civil. Teoria generala a dreptului. et Ripert G. Obligatii. Sanilevici R. I. 65. Cuza Iasi 1958. Nistor V. I. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. Drept public si privat. 69.. Litec. 64. 74. Contrat. Popescu T. Vol. Curs de drept civil. Starck B. Cuza. Magureanu F. 80. Ed. Ed. Didactica si Pedagogica. Motchrestien. Ed. Nistor V. Ed. Universitatea Al. si Radu D. Drept succesoral. si Apostu I. Demetrescu. Bucuresti 1998. 71. Popa N. Lecon de droit civil.. 1993. Actami Bucuresti 1994. Bucuresti 1998. 66. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale. 72. Universitatea Al. Teoria generala a obligatiilor. Paris 1926.. Teoria dreptului. Ed. Traité pratique de droit civil francais. 79. Drept civil. Drept civil. Paris. 76. Ed. Safta-Romano E. Paris 1962. Universitatea Al. Mazeaud Henry si Leon. si P. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. 70. Paris 1995 205 . Manoliu J. Drept procesual civil. Roland H.. Pop Liviu... Teoria generala a obligatiilor. Anca.. Ed. Negru V. 68.. Zigotto Galati 1994. Neuron Focsani 1996.. I. Ed.. 78. Planiol M. I. Stiintifica Bucuresti 1968. Safta Romano E. Fundatiei “Romania de Maine”. Ed.. Lumina Lex Bucuresti 1997. “Grafix”. Inscrisurile. Obligations..

. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. Bucuresti 1998... Ed. 89. Vol. II..si Ciobanu V. si Angheni Sm.. Statescu C.D. Bucuresti. Drept procesual civil. Ed. Repetitia principiilor de drept civil. C. Ed. Lectii de drept civil. Bucuresti 1997. Tratat de Drept civil. Statescu C. Zinveliu I. Stef F. Bucuresti 1998. 88.Persoana fizica. Academiei. Editura Stiintifica si Enciclopedica.. Drept procesual civil. si Barsan C. Statescu C. Vol. 82. 92. Teoria generala a drepturilor reale. 90. si Barsan C. Oscar Print. si Zilberstein S. Zlatescu V. Ed.81. 1995. Lumina Lex. Ed. Statescu C. Bucuresti 1981. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. Bucuresti 1984. Drept civil. Oscar Print. Drepturile 84. Stoica V. Persoana juridica. Vlachide P. Dreptul civil . Dictionar de expresii juridice latine. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile. Teoria generala a obligatiilor. Stoenescu I. Ed. Universitatea Bucuresti 1980. Dacia Cluj 1978. Ed. Drept civil.I . Zilberstein S. Bucuresti 1995. 87. 206 . 85.. Executarea silita. Ed. Fundatiei Romaniei de Maine.. All.III. I si Vol. Teoria generala a obligatiilor civile. Drepturile reale... Urs I. M. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor. 83.. 91. 1 Ed. 86.

= Cu intentia de a darui. indreptata impotriva unui lucru. este carmuit de aceeasi lege. imediat. sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes. nu poate fi tot alb in sens opus. = De la cel mai tare. = Accesoriul urmeaza principalul. = Reclamantului ii revine sarcina probei.DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. = Dimpotriva. = De indata. in litera cartii. = Dupa valoare. = De la gura la ureche. Cu alte cuvinte. = Actiune indreptata impotriva persoanei. De exemplu taxa de timbru dupa valoare. = Care serveste ca mijloc de proba. = La calendele grecesti. discret. la porunca. in sens opus sau prin opozitie. = Care conditioneaza validitatea. = Cuvant cu cuvant. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . = Actiune reala. Traductibil prin niciodata. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. dintru inceput.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

reciproc. dar evenimente asemanatoare.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari. = Prin acordul mutual. mod de viata. = Legea locului comiterii delictului. tatal nesigur. = Prin dezacord mutual. = Cu putere armata. = Din vina mea. = Mama este intotdeauna sigura. lucrul in discutie sau in litigiu. = Legea locului vatamarii. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . = Locul guverneaza actul. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. reciproc. formula utilizata in dreptul international. = Legea locului unde este situat bunul. = Mod de a trai. = O lege speciala deroga de la cea generala. = Un castig ce inceteaza. = Legea personala sau legea persoanei fizice. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. deci nu se mai poate realiza.

a pleda pentru propriul interes (Cicero). sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege. ci si ca sa nu mai greseasca. Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina.Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept. invoielile trebuie respectate. Nulla poena. Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. conventiile. Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato). Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. nici o incriminare in afara legii. = A lupta. 213 . Non rex est lex. Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. P Pacta sunt servanda = Tratatele. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are. O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului.

proprietarului. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. = In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste. Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic. = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. = Reparatie integrala. = Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. 214 . Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. In sens generic. Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept. nici o libertate.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. = Un bun piere in detrimentul stapanului. = Nu exista nici o vanzare fara pret. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia. = Ceea ce era de demonstrat. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate.

= Un singur martor este ca nici-un martor. = Timpul. ca oferta de plata. = Unde exista drept. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. nu exista o a treia posibilitate. acolo este aceeasi solutie. = Situatie in care se afla un lucru. = Cele speciale deroga de la cele generale. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. = Pentru plata. = Soarele straluceste pentru toti. acolo exista si remediu. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. = Plata datoriei.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. nici noi nu trebuie sa distingem. = numai consimtamantul creaza obligatii. = In sens restrans. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. 215 . = Nu se acorda. inceteaza legea insasi. = Unde legea nu distinge. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul.

= Nu se face nedreptate celui care o vrea. ultima ucide. vocea lui Dumnezeu. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. = Forta majora. Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. pe consensul general.Ut singuli = Bunuri individuale. = Adevarul invinge intotdeauna. = toate loviturile ranesc. vox dei Vulnerat omnes. ultima necat 216 . = Cinste invinsilor. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. exemplele atrag. = Vocea poporului. V Verba docent.

28.1.4. 2.17 2.17 2. Notiunea.29.60 217 . Incetarea persoanei juridice p. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p. Persoana juridica p.2. Patrimoniul propriu p.1.1.42. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p.33 2. Persoana fizica p. B. 2.3.22 .2.2. B. definitia si obiectul dreptului civil p.29.2. Nulitatea actului juridic civil p. 8 2.C U P R I N S Capitolul I. Cauza licita p. Domiciliul p. C. B.3.46: A. C. 5 Capitolul II. 7 2.46.21. Capacitatea persoanelor juridice p. B.54. Scopul licit p.35: A. Subiectele raportului juridic civil p. 9 2.50 2. Capacitatea de exercitiu p.4. 19. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p. B.3. Clasificarea persoanelor juuridice p.2.2.2.47. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2. Efectele actului juridic civil p. Obiectul p. Notiuni generale p. Capacitatea de folosinta p. 4 Sectiunea 1.2.4. 28: A.44 2. Continutul raportului juridic civil p.2.3. Dreptul civil. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p.58 3.1.1.4. Sectiunea 2. D. Organizarea de sine statatoare p.58 3.44 2.4.53: A. Caracterele juridice ale patrimoniului p. C.1. C.1.49 2. Infiintarea persoanelor juridice p.6. Notiuni generale Sectiunea 1. Raportul juridic civil p. Sectiunea 2. Elementele constitutive ale persoanei juridice p.1.24. Capacitatea persoanei fizice p.32. 2. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p.1. Notiune. Notiuni generale p.4. 2. Numele p.19 A.1.2.55 Capitolul III. ramura a dreptului privat p.D. 20 .1.4. E.1.39. clasificare p. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3.5.29. definitie. Patrimoniul p.1. Actul juridic civil p.3.36.53. Starea civila p.48. Consimtamantul p.4. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2. Nulitatea partiala si nulitatea totala p. Identificarea persoanei fizice p.3.

62.3.3.1.3.78.83: A.85. Dobandirea.5.63. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4.112.1.69 3. B.4. B. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p.3.82.77. Proprietatea anulabila p. Subiectele dreptului de proprietate privata p.2.67 3. C.2. B.106 3.2.106 3. Notiuni generale p.103.125 4. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p.1. Notiuni generale.1. D. Caracterele dreptului de proprietate privata p.4.118 4.3.121 Sectiunea 4. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p. Obiectul dreptului de proprietate publica p.102: A. Notiuni generale p.2.66 3. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p. Modalitatile dreptului de proprietate p.3. Apararea dreptului de proprietate p. Vointa juridica. Proprietatea comuna p.4.1. B. B. Clasificarea contractelor civile p.85. 3. Regimul juridic al apelor p. Notiuni generale p.6. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p.105. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p. Atributele dreptului de proprietate p. Sectiunea 3. C. Definitie p.110. dovada si pierderea posesiei p.2. Regimul juridic al constructiilor p.104. Notiunea si definitia contractului civil p. D.2.81.2.80: A. Clasificarea obligatiilor civile p.66 3.114 4.102.94 3.83.3.4.70: A.2. Prezumtia de proprietate p.4.2.2. Proprietatea rezolubila p.1. Obiectul dreptului de proprietate p.3. Proprietatea publica p.96 3.1.126 4.65 Sectiunea 3.2.4.3.1.4. Drepturile reale si drepturile de creanta p.2. Proprietatea privata p.94 3. Actiunea in revendicare.76: A.64.2.2.108: A.74. Regimul juridic al terenurilor p. Sectiunea 3.128 218 .61: A. Functiile patrimoniului p.71. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p.97 3. Posesia p. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p.72. B. Obiectul dreptului de proprietate privata p. Efectele posesiei p. C. Calitatile si viciile posesiei p.107 3. C. element esential al contractului p.1.2.83. C.1. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p. 3. 3. Regimul juridic al imobilelor p. D. Actiunea in revendicare imobiliara p.2.78. 3.73.3. Capitolul IV. Definitie p. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p.7. B. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p. Formele dreptului de proprietate. Actiunea in revendicare mobiliara p. Dreptul de proprietate p.

3.3.1.1.1. Notiuni introductive p. B. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p.1.207 Cuprins p.196 5.174 4.175 4. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p. Conditiile de validitate ale contractelor p.2. Principiile devolutiunii succesorale legale p.5.2.4. Raspunderea civila pentru fapta proprie p.133 4. C. Principiile de baza ale succesiunilor 5.145 4.3.141.1.4. Acceptarea p.2. Incheierea contractelor p.2.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p.139: A.182 Capitolul V.3. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p.195 5.217 219 . Oferta de a contracta p.3. D. Raspunderea civila delictuala p.145.151 Sectiunea 4. Efectele contractelor p.140.199 Bibliografie p. Negocierile precontractuale p.2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful