UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. P. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. Naþional. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. vezi V. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date.texte pornind de la izvoarele lor sociale.Persoana fizicã. Drepturile reale. Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. proprietatea. Sectiunea 1. patrimoniul. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. 2 Constantin Stãtescu. Bucureºti 1998 p. Dimpotriva. ne vom multumi sa trasam liniile generale. Elemente de drept public ºi privat. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada. Daghie ºi I. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. raportul juridic civil. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. a unor interferente evidente. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. Ed. Persoana juridicã. ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau.3 De aceea. Apostu. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. obligatiile civile. si aspectul social economic. E. 1970. interferente ce nu exclud. Bucureºti. actul juridic civil. pe langa aspectul juridic. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere.2. Paul Cosmovici Tratat de drept civil. si principiile succesiunilor. 3 Pentru detalieri. Notiunea. definitia si obiectul dreptului civil. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice. persoana fizica si cea juridica. p. ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. Dreptul civil . Partea ge- 5 . in consecinta. D. 5.

vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. Drept civil român. p. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale. dreptul de proprietate individuala. la domiciliu. succesiunile s. prescriptia extinctiva. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. p. la sediu. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. actul juridic civil.a. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. vol. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai. obligatiile civile in general. cum ar fi: raportul juridic civil. Beleiu. 25 6 . Ed. aflate pe pozitii de egalitate juridica5. care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. 1989. Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate.m.. asa cum 5 neralã. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. Spre exemplu. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . I. contractele civile speciale. Academiei. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. 22-24 Gh.a.Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. Bucureºti.d. subiectele dreptului civil. anume Codul civil si alte acte normative. drepturile reale principale. s.

p. sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni. 32 ºi Tratat de drept civil. Teoria generalã a dreptului. 1967. CAPITOLUL II..D. Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil.P. adica persoanele fizice si persoanele juridice. p.sunt de pilda dreptul comercial. Ceterchi ºi M. 155. 6 A se vedea I. V. 61 8 Într-adevãr. Ed. Caracteristic raportului juridic .B. Ionaºcu.103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A. dreptul financiar etc. Actami Bucureºti 1994. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2. Bucureºti. Gh. cit. Drept civil. p. 207. Partea generalã. Luburici. dreptul familiei. op. Ed. cit. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil. Boboº. Daghie ºi I. dreptul muncii si securitatii sociale. relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala . (citat în continuare Tratat . cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 . ). fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. Beleiu. N. Dar. deoarece se stabileste intre oameni. E. 1983. 1963 .. p.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6. Popa. Apostu. Bucureºti. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii. 35 Gh. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil.D.U.. Teoria generalã a statului ºi dreptului.aceea de a fi un raport social . 277. Raportul juridic civil Definitie. fie individual (ca persoane fizice). Teoria generalã a statului ºi dreptului. p.P. Academiei.8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. 1993.. op. T. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala.adica o legatura intre oameni. p. E. Elemente de drept… p. fiind reglementata prin norma de drept civil.1.

subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane. De regula.1. cit. 8 . p. avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici.2.. in postura de persoane juridice. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective. 2. c) obiectul. privite fie in mod individual.b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv. adica stabilit intre oameni. Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care. Asa cum am precizat de la bun inceput. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport.1. in calitate de persoane juridice. op.2. este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ. cat si calitatea de subiect pasiv. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. in calitate de persoane fizice. fie grupate in anumite colective.

cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor. Ed. drept real de folosinta. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie. Academiei. p. Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport. Bucureºti. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice.a. care sa exprime unitatea acestui colectiv. M. Continutul raportului juridic civil Notiune. calitatea de subiect distinct de drept. 1980. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. op. Dacia.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare. p. Subiectele ii. Cluj Napoca. vol. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate. 159. Ionaºcu. cit. 39.. Ed. modul de infiintare si modul de incetare.2.1. dobandeste potrivit legii. Yolanda Eminescu º. colective de drept în România. drept de administratie directa. 13. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. organele de conducere. b) un patrimoniu propriu. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui. cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. II. Costin. 2. 1984. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. Marile instituþii ale dreptului civil român. Drept civil. p. De altfel. 11 9 . c) un anumit scop in acord cu interesele publice.acord cu interesele obstesti. etc. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta.

folosi si dispune de bun.corelative ale subiectului pasiv si invers. Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil. in raportul de proprietate. Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante. in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. are dreptul de a poseda. obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. nedeterminate. in limitele legii. iar subiectul pasiv. proprietarul. De asemenea. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. 10 . dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. care este nedeterminat. subiectul activ. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. ce poate fi impusa. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. Raportul obligational poate fi insa si unul complex. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. Astfel. Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare.

prin forta coercitiva a statului. in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. adica raportul juridic. adica de a da. deci sa-si indeplineasca obligatia. dar numai in limitele legii. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. de a face sau a nu face. conduita care poate fi impusa. chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. adica de obligatie a debitorului. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. pentru a configura raportul juridic de obligatie. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. in caz de necesitate. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. in sens restrans. corelativa dreptului subiectiv. Obligatia civila. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. e) in caz de opunere. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. pretinsa de subiectul activ.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. de a face) sau o abstentiune (a 11 . intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. in dreptul civil. b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv.

12 . 4.. IV sect. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. op. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. vol. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. a opiniilor formulate. privitoare la actiunile lor. V. 7. 2. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. cit p. Apostu op. In aceasta acceptiune. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni. p. 107. 1989. in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni. Elemente de drept… p. Partea generalã. a se vedea T. Pentru expunerea mai recentã.1.nu face). Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. De altfel. d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia. Beleiu. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului.3. Daghie ºi I. 14 Gh. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13. Bucureºti. 87. cit. I. Pop în Tratat de drept civil. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport.1.

in sens larg . sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual. p. 46216 si in art. Paris 1926. sau un drept de proprietate. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. O alta notiune. G. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. 81-82. J. doctrina si chiar legislatie15. 462 C. 47117. 16 Art. 57. sau un drept de folosinta. M. cu modificarile stabilite de legi”. 209. op. Teoria generalã a drepturilor ii reale. Ripert.3. 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. Rezulta.se refera nu numai la lucruri. p. civ. El foloseste. de altfel. Ionaºcu. Droit civil. cit. de pilda. J. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. Mazeaud. Traité pratique de droit civil francais. intr-un prim inteles. Dupa cum se poate observa. si in art. sau numai servitute”. in al doilea inteles. vezi infra Cap. 1947. Ed. Montchrestien. “ut singuli”.. 13 . Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. cat si ca element activ al patrimoniului. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. p. …Tratat. intre bun si patrimoniu. termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. Luþescu. Planiol et G. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. Lecon de droit civil. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor. 1959. 1956. specific.in practica.1. iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). este aceea de patrimoniu. cu alte cuvinte “bunul” . Carbonier. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. civ. Paris. servituþile. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T.207. in art. 51. Bucureºti. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. p. exista corelatia de tipul parte-intreg. 471 C. acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. E un inteles pe care il regasim. din cele de mai sus. III Secþ. p. Paris.

servituþile. cit. sunt imobile.imobile prin destinatia lor23. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor. cit. art. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. 462. civ. 1 al art.mobile prin natura lor20. Beleiu.mobile prin determinarea legii21. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã. 25 Acestea sunt enumerate în art. 88-94. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. 468-479 din Codul civil. art. bunurile se impart in mobile si imobile. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã.mobile prin anticipatie22. Bunãoarã. sunt asemenea imobile”. op. de comerþ sau de industrie. 1. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie. 45: “Terenurile 14 . 18/1991. se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. însã. .. .108 În definirea legalã conþ inutã de art.imobile prin obiectul la care se aplica24. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . 474 C. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. sunt imobile prin natura lor”. aºezate pe stâlpi.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. nr.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare. 2. ie. civ. Gh. op. potrivit art. dupa cum urmeaza19. alin. a acestei clarificãri se ie). civ. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. p. prin natura lor. Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: . dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. La randul lor. 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã. precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art. 24 Potrivit art.: “Sunt mobile prin natura lor. potrivit art. gãseºte în Legea fondului funciar. 464 ºi 465 alin. dacã prin lege nu se prevede altfel”. 1 din Codul civil. în doctrinã. 471 C. Elemente de drept… p. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. ºi fructele 20 19 de pe arbori. 464: “Morile devânt. Apost. Daghie ºi I. Dupa regimul circulatiei lor juridice. neculese încã. iar potrivit art. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile.imobile prin destinatia lor25. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. 5 alin. astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor). astfel. chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”. . acþiunile care tind a revendica un imobil”. 473 C. . V. neputand face obiectul unui asemenea act26. sau de apã.

combustibilul sau banii. 4. bunurile individual determinate sunt nefungibile. O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. 5. indiferent de titularul lor. Sunt astfel de bunuri banii. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. Au o asemenea insusire. 135 din Constituþ ie. Au aceasta caracteristica. etc. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui. plata fiind perfect valabila. Prin excelenta. numarare. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. specifice. Individualizarea se face prin cantarire. alimentele. in executarea unei obligatii. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. masurare. sunt ºi rãmân în circuitul civil. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. Este fungibil acel bun care. tablourile de valoare. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. Ca regula. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). poate fi inlocuit cu un altul. proprietate privatã. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. iar cele determinate generic sunt fungibile. sculpturile si in general bunurile individual determinate. Sunt individual determinate acele bunuri care. 15 . sub titlu de exemplu.3.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte. Ibidem. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. 31/1954. Cat despre persoanele fizice. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. 36 35 20 . sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art. Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. B. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. din prietenie. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma.A se vedea T. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita.Cod civil si art. 1010 Cod civil. adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. 363. de fond si generala. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35. in sensul producerii de efecte juridice. cit. Ionaºcu. 6 alin. p. 1 din Decretul nr. op. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca.

altfel nu l-ar fi încheiat. C. conditie negativa impusa de caracterul constient.sa existe. in principiu. 38 21 .valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38. care necesita o prezentare distincta si detaliata. 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust. violenta41 si leziunea42. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. . se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord).sa fie determinat sau determinabil. în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic. in opinia majoritara. liber al actului juridic civil. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic. evidentiem forma scrisa. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . Tacerea. dolul (viclenia)40. adica conduita partilor. 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene. . ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. la care ne raliem si noi. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. daca legea nu prevede expres aceasta. intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte. d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. Pentru a fi valabil.sa fie in circuitul civil.

scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi). la randul ei). 964. . Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act.numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile.sa fie licit si moral. D. . 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil.cauza proxima .. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale. dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: . 963.cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul.sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege.in actele cu titlu gratuit.sa fie posibil. 948 pct.obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. Scopul imediat . 965. Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”. Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea.in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului. cauza formeaza vointa juridica. bunului. in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat.in contractele sinalagmatice. adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga. . . . 3. dupa cum urmeaza: . u 22 .

rezulta ca. 1295 Cod civil (care consacra 23 . in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. respectiv riscul pierderii. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. Din cuprinsul art. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. fie la calitatile persoanei. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil. Dupa cum se poate observa. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. Scopul mediat .. 5 si 996 Cod civil. adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. b) sa fie reala. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara. c) sa fie licita si morala. este cauza imediata riscul.in contractele aleatorii. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art.causa remota . modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Prin forma actului juridic civil. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe.numit si scopul actului juridic. pentru a fi valabila.

Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil. sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43. iar pe de alta parte. numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium). adica cea impusa de legea civila si . Beleiu op.forma legala. mai putem distinge intre: . deoarece “idem est non esse et non probari”.forma voluntara ori conventionala. 43 Gh. legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare. 146 24 . de principiu. p. ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba. cit.consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). a efectelor acestui act. necontinand o reglementare generala a actului juridic civil. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic. nu cuprinde nici reglementarea. E. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: . fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza.985 Cod civil). din categoria izvoarelor dreptului civil. care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 .forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. . Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil. .

. in alti termeni: actul 25 . efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. Se poate observa prin urmare. Manifestarea de vointa.“pacta sunt servanda”. modificarea. irevocabilitate si relativitate. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: . dupa caz in: nasterea. putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. neque.principiul relativitatii. Principiul fortei obligatorii . decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. intr-o prima acceptiune. aliis neque nocere. in concluzie.principiul fortei obligatorii. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea. 969 alin. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. Deci. determinant. Acest scop nu este altul decat nasterea.principiul irevocabilitatii. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori. care este substanta actului juridic civil. sub acest al doilea aspect. 1 Cod civil . nu este un scop in sine.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. Privit sub acest aspect. ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. Pornind de la prevederea art. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”. care formeaza continutul raportului juridic civil. efectul acestuia consta. . nu sunt intotdeauna aceleasi. ca efectele actului juridic civil. a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil. partii. fie in stingerea lui. fie in modificarea unui asemenea raport. Prin urmare. ilustrat de adagiul “res inter alios acta. prodesse potest”.

. precum: . “prin consimtamantul lor mutual”.situaþ ia. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile. datoritã dispariþ unui element al sãu. acest principiu este consacrat expres in art. Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. a efectelor actului). conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. 3 C. Partile pot totusi. civ. din partea autorului sau. Pentru actele bilaterale . “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus). iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa. potrivit careia “contractul este legea partilor!”. iar nu facultativ.efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. independent de vointa uneia sau a ambelor parti. 1).situaþ prevãzutã de art. deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. convetii). 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: . 2 Cod civil.: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea. ar constitui o atingere a principiului.juridic civil este obligatoriu. 1552 pct. cuvntului dat. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor. 44 26 . În mãsura în care s-ar aplica. .actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege. 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte. 1439 C. aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45. 969 alin. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti. ia prevãzutã de art. interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul. in sens contrar.contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina. sa convina la revocarea conventiei lor. ori a mandantului ori a mandatarului”.: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin.civ. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”.

Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”.prin mutuus dissensus. Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate. aliis neque nocere. Constituie exceptii de la principiul relativitatii. deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”.civile. el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane. c) simulatia si d) reprezentarea.promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art. 973 Cod civil potrivit caruia. 969 alin. “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului. creditorii chirografari).stipulantul convine cu cealalta parte . caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic . prin vointa partilor actului. neque prodesse potest. in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului.res inter alios acta. succesorii universali si cei cu titlu universal. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul. cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil . 46 27 . 1 Cod civil.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat . enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular.prin mutuus consensus . b) promisiunea faptei altuia. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte .

respectiv implicite. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. Deci. c) dupa modul de consacrare legislativa. uneori. Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art. în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. nici direct. Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. la incheierea actului juridic. b) in functie de intinderea efectelor sale. prin ie. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” . a unei norme care ocroteste un interes general. 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). nulitatea absolutã este denumitã. ie 48 Sub aspect terminologic.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului. A. nici prin reprezentare47. 2. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala. “actul poate fi anulat”. nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala.3. acestor nulitati li se mai spune si textuale. care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. pentru incheierea sa valabila. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. obstesc. 828 ºi 830). deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. la incheierea actului juridic civil. 28 . conditiile de validitate.2.

ându-se doar clauza privitoare la dobândã. e greu de anulat parþ pe când un ial. dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. poate di anulat parþ desfiinþ ial. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. B. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. cauza. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. C. individual ori personal. iar nulitatea totala reprezinta exceptia. nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). dar menþ inându-se restul efectelor actului). D. inã exemplu. capacitate. deci. obiect. cât ºi de complexitatea conþ inutului. nulitatea partiala este regula. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. fie in alte izvoare ale dreptului civil. 49 29 . la incheierea actului juridic civil. a unei norme care ocroteste un interes particular. Dintre aceste doua feluri de nulitati. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). iar altele menþ inute. prevazute fie in Codul civil. împrumut cu dobândã.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. intr-o dispozitie legala. efecte unele pot fi desfiinþ ate.

. nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã).in acest caz actul fiind desfiintat. ºi relativã. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii. ii.nevalabilitatea obiectului actului juridic.incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul. avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. in general. decat acelea de forma. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite. . esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila. unele atrag nulitatea absolutã. . Pentru ia anumite cazuri.lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative.Ca frecventa practica. se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: . mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond. nu se mai poate pretinde sa fie executat. atât în doctrinã. Dintre aceste cauze.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri). in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare. . dupa incheierea actului juridic. Referindu-ne la efectele nulitatii. o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat. ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã.fraudarea legii. iar altele nulitatea relativã. .nerespectarea formei ceruta ad validitatem. . partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul.lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului. Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect. 50 30 . Efectele nulitatii sunt insa diferite. Astfel. se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex.

c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum . in acest caz. Cu privire la prima categorie. fie pe cale de exceptie. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est.cauza ai partilor. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu.: partile actului juridic civil. 3) anularea nu numai a actului initial.in sfarsit o a treia ipoteza. resolvitur jus accipientis”. care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului. nullum producit effectum”. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. 51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii. se refera la situatia in care actul a fost executat. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. Pentru a opera. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52. ulterioarã a cerinþ legale. 52 31 .care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat. primar. insa. procurorul. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii. aceasta regula. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. expresa sau tacita51. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta. pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. avanzii . instanta din oficiu).

31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. in general. chiar si din oficiu. Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor. 1 190 C. Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art. ci numai in termenul de prescriptie extincitva53.nulitatea absoluta este imprescriptibila. . decât atunci când cuprinde obiectul. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: . apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. cauza ºi natura obligaþiei. însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”. 9 fin Decretul nr. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. . ci numai cu privire la regimul juridic.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes. definita in acest mod. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului. nu este valabil. in art. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate. nulitatea relativa poate fi confirmata. ie 54 32 . fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. Sectiunea 2. putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat. expres sau tacit. Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica. ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil.civ. Capacitatea persoanelor.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. nulitatea relativa este prescriptibila. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila. este Decretul nr.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii.3.

religia. 31/1954. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. capacitatea de drept procesual etc. de care apartine raportului juridic. are capacitatea de exercitiu.1. deoarece este stabilita de lege care. se precizeaza ce se intelege prin fiecare. este o capacitate juridica.. putem avea capacitatea de drept civil. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. Desigur. 33 . De aici putem trage concluzia ca de regula. 2.3. rasa. capacitatea de drept penal. alin. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala. 1. de drept administrativ etc. fie ca este vorba de capacitatea de drept civil. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. Capacitatea de folosinta.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul. nationalitatea. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”. prevede ca. Astfel. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. Capacitatea de exercitiu. Art. Capacitatea persoanelor. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea.Capacitatea persoanei fizice. Astfel. intr-un raport de drept civil. 5 din Decretul nr.

ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr. 5. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. p. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o. 34 . savarsind acte juridice”.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca. op.. vezi C. care se vor studia insa la disciplinele de ramura. 31/1954 in art. cand ingradirea opereaza in anumite limite. de principiu. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii.97 ºi 221 . numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. insa. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. aliniat 2. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci.225. 7 din Decretul nr. Prin interpretare. 21 . Art. Stãtescu Drept civil. Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii. Asa cum am mai spus. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. 6 alin. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii. cit. s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. Acesta era principiul stabilit de art. posibilitatea. prin incheierea unor acte juridice. 55 În acest sens. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita.

31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. art. Dupa cum este bine stiut. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. Este vorba de incheierea casatoriei. potrivit legii.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca. fie in calitate de persoana juridica.2. 8 din Decretul nr. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte. inceputul capacitatii de exercitiu. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani.3. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite. recunoasterea filiatiunii. capacitatea deplina de exercitiu. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile. etc. continut si obiect. Pentru persoanele fizice. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. Stabilirea in concret 35 . 2. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu.

prin nume se intelege doar numele de familie. cu aceasta semnificatie57.pentru domicliu (ºi reºedinþã). Cu toate acestea. ia . in conditiile legii. atat legislatia. care consta in dreptul omului de a fi individualizat. Decretul nr. Convenþ privind drepturile copilului. in familie si societate. NUMELE in legislatie nu este definit numele. 1 din Decretul nr.pentru starea civilã: Decretul nr.a primului element. ia . Codul familiei. in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate. A. ia 57 Gh Beleiu. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. 12). cat si prenumele.. Decretul nr. 64. 27. Codul familiei (art. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. 40. 975/1968 cu privire la nume. care formeazã sediul materiei. p. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg. 31/1954 (art. jurisprudenta. ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”.312. pe cand stricto sensu. cat si in unul restrans. in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 . 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). 31/1954 (art. Legea nr. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. ional privind drepturile civile ºi politice ale omului. Atributele de identificare a persoanei fizice. 31/1954 (art. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. 12 alin. 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. cit. de lege lata sunt: . 28. 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. 22-24) Codul familiei. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. modificarea si schimbarea lui. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. Legea nr. domiciliul si starea civila56. 78). 13-15). 36 . Convenþ privind drepturile copilului. Principalele acte normative. Convenþ privind drepturile copilului. 12 aliniat 2 din Decretul nr. prin cuvinte stabilite. stabilirea. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie.pentru nume: Decretul nr. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. 62. op.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

332-330. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. schimbarea. Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. c) parintele care-l ocroteste. comun fata de situatia de exceptie .minorul are domiciliul legal. unde este evidentiat si domiciliul titularului. imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. vezi ºi Gh. Beleiu. p. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. in orice alt caz. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza.interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. plata se facela domiciliul debitorului. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. op. d) tutore. care efectueaza investitii in Romania.. in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. dupa caz la: a) parintii sai. 66 41 .aceea a domiciliilor separate. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. cit. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul. in ceea ce priveste domiciliul de drept comun. 3 din Legea nr. Daca locul nu este aratat. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . Potrivit art. cu sediul in strainatate. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte.aceea a domiciliului conjugal. il putem defini plecand de la prevederile art. dupa caz. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. . in spatiu. b) parintele la care locuieste statornic. plata. 13 din Decretul 31/1954. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. prin locuinta sa statornica sau principala. ºi dovada domiciliului.

starea civila este un drept personal nepatrimonial. in principiu. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). C. a persoanei fizice. Fiind deci rod al unei conventii.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. altul decat cel de drept comun. daca este cazul.. insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale. 42 . care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie. menit sa individualizeze persoana fizica. invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila. acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. unicitate si obligativitate. reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. Acceptand aceasta calificare. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. in spatiu. in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare.

sexul.1996. iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor. act de deces. la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). a inscrisului autentic. avand denumirile: act de nastere. loc). starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã. generica.inscrisurile oficiale. Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . ambele originale. Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta. cu privire la actele de stare civilã.11. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. . Mai deosebim fata de actele de stare civila. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. loc). al actului administrativ individual-. chiar). Pentru dreptul civil. hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila.Actele de naºtere. cu cernealã specialã de culoare neagrã.1996 se face vorbire despre: . Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. ca si duplicatele acestor certificate. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. 119/11. Pentru dreptul administrativ. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente). 262 din 11. Fiind un drept personal nepatrimonial.Asa cum nu se confunda partea cu intregul. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia. precum si: certificat de nastere. in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei.11. publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr. 43 . 68 În sistemul Legii nr. în douã exemplare. b) dacã este necesar. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului.Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea. certificat de casatorie. special tiparite si completate. el este si un mijloc de evidenta a populatiei. ºi se completeazã manual. certificat de deces. act de casatorie. cãsãtoria sau decesul unei persoane. Totodata. Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. adoptia casatoria. care este tocmai inregistrarea de stare civila. eliberate in conditiile legii68. faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data. moartea (data. data de art.

in totalitate sau in parte. potrivit art. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. in esenta. 31/1954. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta.4. p. 164. creata prin fictiunea legii. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens. in vechea doctrina romaneasca.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. Sectiunea 2. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta. a actelor de stare civila.. Notiuni generale. in registrele de stare civila”. Pe cale de exceptie. intr-o asemenea acceptiune. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara. cit. Gh. intelectuala. in conditii derogatorii. potrivit legii. Se poate observa ca. Persoana juridica 2. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. inaintea instantei judecatoresti. Cu toate acestea. starea civila se va putea dovedi. op.1. Beleiu. regula instituita de art. 22 din Decretul nr. 44 . prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila.4. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. Asa cum am mai precizat mai sus. 24 din Decretul nr. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre.

I Bucureºti.365 sau M.343. 45 . 1906. p. p. precum si Legea nr. spre exemplu. 355. Abandonand aceasta teorie.L. Legislativ.cit. financiar. asociatiuni si fundatiuni. Costin op. În acest sens.drept sa creeze asemenea persoane. Deºi sunt subiecte colective de drept. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol. p.II. op.. vezi St. C. 1996. numite elemente constitutive. p. 31/1954 privind persoanele juridice.256. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala. D. Este. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. A. Stãtescu. Textul art.. Bucureºti. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. În acelaºi sens. 71 Gh. deci un grup de oameni care. sediul materiei il constituie Decretul nr. 70 D. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70. administrativ.. Cãrpenaru. op. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane. Beleiu. p. Dreptul comercial român. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice. 148. vol. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept.cit. Ed. procesual etc. Alexandresco.cit.L. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice.

diversitate si cumulativitate. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 . care pot comporta multiple particularitati. 31/1954. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. sunt in conditiile legii persoanei juridice.4. Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve. Legalitatea. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica. exclusivitate.2.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”.. Potrivit art.2. 26 litera “e” din Decretul nr. specifice fiecaruia: A.. Din parcurgerea acestui text. Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. “orice organizatie (. obstesc. in acord cu interesul general. b) patrimoniul propriu. de la o persoana juridica la alta. respectiv: a) organizarea de sine statatoare. presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. legalitate. c) un scop licit. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive. Elementele constitutive ale persoanei juridice. cat si suficiente.

cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. din Legea nr. 369. 47 . denumirea si sediul principal. art. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. 54/1991 cu privire la sindicate. 26 litera e. componenta si functionarea organelor sale de conducere. PATRIMONIUL PROPRIU. 31/1954. Astel art. competentele.. denumirea acestora. 7 lit. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau. pe langa obiectul de activitate.art. cit. delictual sau contractual. durata mandatelor si atributiile lor. B. Costin. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva. din Decretul nr. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta. op. 12 litera h. modul de alegere si de revocare.conducere. p. De asemeni. 72 M. 15 din Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele. din Legea nr. 1 din Legea nr. indiferent de izvorul lor. in vreme ce art. 4 alin. indatoririle si responsabilitatile acestor organe. Ca orice patrimoniu. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. Mentionam sub titlu de exemplu: . e. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art.

din care spicuim sub titlu de exemplu: . p.. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc.. . 48. Obiectul de activitate. 3 alin. 4 alin. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative. 1995. iei 48 . Ed. denumirea si sediul principal.art. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice. din Decretul nr. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice. 2 din Legea nr. 7 din Legea nr. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate.D.art. Bucureºti. general. O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice. 26 litera e. Pentru a fi valabil. 73 V. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. la constituirea si lichidarea patrimoniului. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”. patrimoniul. scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc.art. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. Fundaþ României de Mâine. Textul art. Zlãtescu Lecþii de drept civil. C.1 din Legea nr. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73.

49 . executiva si judecatoreasca). 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. 2. 2.Clasificarea persoanelor juridice Textul art. 4. enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. 3. in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. Asa fiind. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat). b) Dupa nationalitatea lor. persoane juridice cu sediul in Romania. persoane juridice straine. 12 lit. altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania.4. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti.3. b din Legea nr. persoane juridice private sau particulare. 26 din Decretul nr. persoane juridice romane. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. cum sunt societatile comerciale mixte.art. 31/1954 desi este inca in vigoare.. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui. c) Dupa sediul lor distingem intre: 1. cultele religioase. 2. din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). infiintate potrivit Legii nr. persoane juridice mixte . persoanele juridice pot fi: 1. unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). fundatiile si academiile.

c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie.. e) Dupa corelatia dintre ele. p. Asadat. 2. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. 50 . op.cit. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale.D. Gh. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta. persoane juridice cu sediul in strainatate. 345. d) Dupa natura scopului lor. Zlãtescu. cit. enumerarea modurilor de infiintare. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg. 49. al organizarii si reorganizarii. op. a persoanelor juridice facuta de art.4. Beleiu. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. 28 din Decretul nr. persoanele juridice pot fi: 1. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. V. persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. Cunoscand si continutul acestui text. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2.2. p.4. potrivit textului mentionat.

69/1992. 37/1990. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. . care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat. a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent. organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. . Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr. prin Legea nr. consiliile locale constituite potrivit Legii nr. rolul principal a fost rezervat statului. Chiar si dupa anul 1990. 31/1954. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. caruia ii recunoaste efectul creator. Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr.presupune fie un singur act juridic. vizeaza si alte categorii de persoane juridice. Acelasi domeniu de aplicare. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr.Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. 92/1992. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. etc.Organele puterii legislative. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor. 68/1991. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr.Organele puterii executive. 51 .

27/1996 a partidelor politice). 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. 19 din Legea nr.G. in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. uniunile de scriitori. nr. Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr. 435 ia atã din 1990. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei. 52 . 35/1991). 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H. 31 din Decretul nr. 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr. 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum. 28 lit. artisti sau compozitori. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice. Astfel. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art. actul recunoasterii infiintarii. d din Decretul nr.

Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”. Lupan ºi D.2.67. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. Ed. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere. 21/1924. Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice. Persoana fizicã.A. avand continut identic pentru toate subiectele de drept. Lumina Lex. A. p. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil. actul de infiintare sau statut. Bucureºti. in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76.4. 9 din Legea nr. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art. 20 . mai bogat sau mai sarac. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. 1993. stabilit prin lege. Dimpotriva. 53 . Drept civil. Popescu.5. Textul art. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile.

. B. Beleiu. 31/1954. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. Pentru incuviintarea inregistrarii. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. Costin op. 425. p. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. 2. a caror infiintare este reglementata de Legea nr. 3. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. op. contracte). Mentionam ca de regula. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. atat faptele licite.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii. 21/1924. 4 din aceasta lege. moment care marcheaza in principiu. Potrivit art. Gh. cit. p. Pentru o definiþ mai amplã. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere. dupa caz. ramasa definitiva. Sediul mteriei il constituie art. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica. actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. sunt actele persoanei juridice insasi. 35 si 36 din Decretul nr. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. inceputul capacitatii de folosinta. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. incuviintate de catre instanta competenta.. sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute. 384 ie 54 . 77 M. cit. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta.

2. Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: .Drept comercial. 1991. Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate.tratatã pe larg la disciplina. Ed. 16 . Atlas Lex. Bucureºti. 36 din Decretul nr. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse. D. p. Potrivit art. ne rezumam doar la mentionarea lor.4. Cãpãþânã Societãþile comerciale. 78 55 . Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua. Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. Bucureºti.dizolvarea. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor. 106-215. St. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica.comasarea (prin absorbtie sau fuziune). divizare sau dizolvare”. daca nu s-a prevazut altfel prin lege. Pentru reorganizarea persoanelor juridice. p. cat si fata de terti. incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil.a se vedea O. 40 din Decretul nr. 1996.19. 31/1954. Ed. actul de infiintare sau statut”.divizarea totala.4. pentru faptele ilicite. . prin asemnanare. Lumina Lex. Cãrpenaru. regulilor mandatului. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare.6. . Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline.

“Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A. actul de infiintare sau statut. 56 . d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. 31/1954 in art. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. De plin drept80. Art. 45. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. Art. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. 45 din Decretul nr.Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. 31/1954). 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. in afara de aceste cauze. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. 41 din Decretul nr. Prin deciziunea asociatiunii. ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. 53 din Legea nr. Doctrinar.

c) la terminarea activitatii. p. Legea nr. Beleiu.. 4. C. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege. Prin judecata. care se aplica datoriilor lor comerciale81. acelor comercianti.3.. Prin deciziunea puterii executive. 410. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. B. Cãrpenaru op. 2 al art. daca asociatii nu decid completarea lui. 53 sunt reluate aproape identic de art. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. Art. Dispoziþ pct. cit. 169 din Legea nr. 31/1954. e) prin hotararea asociatiilor. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. 45 din Decretul nr. 31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. D. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. p. d) falimentul. c) hotararea adunarii generale. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. 64/1995. cit. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. 57 . op. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. 22-54. cu excepþ celor de la iile ia lit. 79 80 Gh.

Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. cit.. op. 83 58 . c) obiectul raportului juridic civil. M. exprimat frecvent in bani. p. Elementele structurale are raportului juridic civil. op. op. cit. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale. Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. Patrimoniul 3. p. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale.. 84 În acest sens vezi St. Costin. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. Asa cum s-a studiat deja. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor. 70. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila. D. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume.1.1. astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. Altfel spus. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. p.. b) continutul. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84. 61-63.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3. el are un caracter dublu volitional. sunt trei si anume: a) subiectele. 135.1. Cãrpenaru. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu. cit.

ca apartinand unui anume subiect. 26 lit. in cuprinsul lor articolele 781. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. e. divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. poate fi un drept real sau un drept de creanta. 59 . 31/1954: art. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. De exemplu. in aceasta abordare. cat si in alte texte. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. fiecare drept subiectiv este privit separat. legislativ nu avem nici o definitie. fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. 784 si 1743 Cod civil. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. in vreme ce art. 41 arata ca.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte.

De asemenea. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). 5. b) drepturile si obligatiile. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat. Universitatea Bucureºti 1980. 151/1990 referindu-se la patrimoniu. Stãtescu ºi C. 4 alin. Bârsan. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept.4. denumirea si sediul principal”. 3) Patrimoniul este unic. fiecare in parte. obiectul sau de activitate. patrimoniul. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. Drept civil. Evrika Brãila 1998 p. 60 . Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu. existenta patrimoniului. sunt distincte de universalitate. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii.1. I Apostu. Caracterele juridice ale patrimoniului. cat si pe cele juridice. 1 din Legea nr. Teoria generalã a drepturilor reale. 2) Orice persoana are un patrimoniu. p.2. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. 3. in ceea ce priveste persoana juridica. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. art.

Altfel spus.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86. 3. 61 . Cuza. p. Persoanele casatorite pot avea potrivit art. persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica. 704 din Codul civil. 30-36 din Codul familiei: .bunuri comune. dobandite in timpul casatoriei.1. 7. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii. fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. deci sa aiba o anumita functie. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu. Potrivit art. Drept succesoral. . B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal. O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni. Iaºi. 1974. C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. Le urmarim in continuare detaliat. Universitatea Al. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. Astfel.3. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. mijloace circulante sau obiecte de inventar. I. deci si cea de patrimoniu. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit.

Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau. 337 ºi urmãtoarele. Bârsan. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului. Academiei. Neavand asadar o garantie reala. deci devin prezente. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii. p. Stãtescu ºi C. Ed. 975 din Codul civil. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI. Ele pot fi instrainate fara ca. textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor. Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala.. în condiþ art. bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate.).Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile . creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. 1981. ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”. Tratat de drept civil . Bucureºti. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. 88 În mod excepþ ional. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87.A. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului.. iile 62 .

ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. creditorii chirografi. aplicabila celui dintai. 64/1995. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. in cazul persoanelor juridice. deci subrogatia reala se produce automat. Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. B. Subrogatia inseamna inlocuire.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. in acest fel. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor. in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. iar creditorii personali doar bunurile personale. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. in ceea ce priveste persoanele fizice. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. Astfel. deoarece ei. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi. Astfel. subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. daca un lucru este vandut. notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. 63 . care va urma aceeasi soarta juridica.

ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal. atunci cand creanta va deveni exigibila. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. C. Pe langa functiile mai sus mentionate. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. creditorul va putea sa urmareasca. acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. art. Spre exemplu. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. astfel incat. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. 64 .Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. ci numai daca este expres prevazuta de lege. prin subrogatie reala cu titlu universal.

cat si a subiectului pasiv. Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane. singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil. de cantitate. astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. Ca drept relativ. Altfel spus. in mod direct si nemijlocit.1. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. sa dea. b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. 65 . Dreptul de creanta.4. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor.“erga omnes”. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor. dreptul real este opozabil tuturor .Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta. sa faca sau sa nu faca ceva. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. 3.

Notiuni generale. insa in limitele determinate de lege”. Definitie Potrivit art. Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva .a face . in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. independenta de existenta altor drepturi. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta.1. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate.cat si negativa . este util a cita si dispozitiile art.2. 481. in cazul dreptului de creanta. 66 . in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii.Dimpotriva. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale. Dreptul de proprietate 3.a nu face ceva. care au o existenta de sine statatoare. Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii.2. Sectiunea 3. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta. b) drepturi reale accesorii.

intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”. . in afara de art. deoarece sintagma “a se bucura”. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. 3.. dreptului sau (posesia. 67 . luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art. a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi). cu modificarile stabilite de lege”.. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului.2.Definitia formulata de textul art.). cat si de a-i culege fructele. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea. superficia etc. servitutea. cu toate atributele recunoscute. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau. 480 Cod civil a fost si este inca criticata. deci nici dupa moartea lui. imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul.2. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui.

dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. folosinta. si anume caracterul individual si cel total. “dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. dispozitia. deoarece ele vor fi studiate separat. proprietatea continua sa existe ca drept. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. Boicoianu). Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). cum este in cazul coproprietatii. se perpetueaza transmitandu-se”. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului.Prin urmare. in exercitiul actiunii in revendicare insa. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. Rosetti-Balanescu. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. pe care ne rezumam a le mentiona. 68 .

intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. de a folosi masina. dreptul de a locui casa. industriale.3. intrun mod natural sau artificial”. este doar o expresie exterioara a celei de a doua. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. Altfel spus. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi. Potrivit art.3. dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. civile si sporul animalelor. Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun. Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. civile si industriale. Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. Florin Sion. cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. de a intrebuinta un lucru etc. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. in interesul sau. 69 . 482 Cod civil. Posesia presupune spre exemplu. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. jus fruendi si jus abutendi. Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). si apoi proprietatea (care este o stare de drept). b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale. “a uza de lucru in sine.2.

c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma. a instraina.2. 46 alin. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante. Spre deosebire de fructe. a distruge. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale.chirii. 2. 18/1991 potrivit art.). a desfiinta. 70 .2. Civile (sunt consecinta unor acte juridice . productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor. Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. 3. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania. Astfel. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate. totusi acesta poate purta si asupra unui drept. precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. in materia Legii nr. dobanzi etc. Industriale (presupun interventia omului).4. sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga. fiecare coproprietar poate percepe. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. 3. in cazul coproprietatii. cum sunt titllurile de credit.

potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. Existenta bunului. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. ori radacinile intinse pe terenul sau. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. Articolul 491 din Codul civil. “sub 71 . desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate. permite proprietarului sa faca. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. Regimul juridic al imobilelor. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. A.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. in spiritul acestui text. delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. Ca mai dificila. indiferent de adancimea sa. Temeiul acestor ingradiri. are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. 2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. potrivit carora.

B. caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. circulatia si instrainarea terenurilor: . Practic. terenurile au fost scoase din circuitul civil. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989. Hotararea Guvernului nr. legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. Totodata. altfel decat prin mostenirea legala. plantatiilor sau constructiilor. indiferent de titular. si cele care sunt declarate de interes public national. 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. . Astfel. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului. Mai mult. decat atat. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.articolul 30 din Legea nr. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor. autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce.fata pamantului. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. .dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general. Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. 72 .

Articolul 60 alineatul 1 litera a. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. 61/7 februarie 1990. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. C. Legea 85/22 iulie 1991. Potrivit acestei legi. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. 73 . terenurile de orice fel. in conditiile Decretului Legea 61/1990.in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. Decretul Lege nr. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. constituie fondul funciar al Romaniei. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. Articolul 5 din Legea nr. din Legea nr. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. in ceea ce priveste casele de odihna.

in cazul apelor pluviale. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. D. fiind deci scoase din circuitul civil. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. se refera printre altele. Potrivit articolului 5 din Legea nr. sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. Doar in acest caz. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private. citat mai sus. apele maritime interioare. in momentul in care a 74 . si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. 17/7 august 1990. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie.Edificarea unei constructii. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice. riveranii nu au nici un drept. Asupra apelor din domeniul public. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. 18/1991. la terenurile aflate permanent sub ape. adica albiile minore ale cursurilor de ape. 50/1991. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. marea teritoriala. Articolul 2 din Legea nr. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei.

deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real.).cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. proprietarul terenului poate opri apa izvorului. Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie. Apele curgatoare. Apele de izvor. Cu alte cuvinte. 75 . Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”. oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). deoarece acesta face parte din fond. apartinand proprietarului fondului. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. Atat Constitutia cat si Legea 18/1991.caz prevazut de articolul 581 Cod civil. aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior. pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului. Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. impiedicanduo sa curga pe fondul inferior. b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. altele decat cele din domeniul public. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor. prescriptie etc.

Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. Potrivit articolului 582 Cod civil. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. 76 . Proprietatea privata.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. fie domeniul public. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare. 135 alineat 2. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. Constitutie. fie celui privat. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. 41. fie domeniului public. Din textele mai sus citate. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. o poate folosi. Totodata acestia pot extrage pietris. alineat 1. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. Formele dreptului de proprietate. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. Referindu-se la proprietatea statului. Singura interdictie. fara insa a abate cu totul cursul apei. Art. la iesirea din proprietatea sa. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau.5. fie celui privat. Potrivit art.2. 3. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. Legea 18/1991. Codul civil precizeaza in art.

1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. astfel incat. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor.Cu toate acestea. A. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. deoarece statul este intotdeauna solvabil. asupra unui bun. in mod exceptional. prezente si viitoare”. De asemenea. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil. 77 . in acest sens. in mod exclusiv si perpetuu. art. potrivit regulilor de drept comun. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. in limitele legii. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. juridice. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate.

in calitate de persoane juridice de drept public. comunele. teren arabil. comunele. B. persoanele juridice. 16 din Legea nr. O situatie speciala o au in prezent fostele I. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice. statul. C. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. potrivit art. 78 .-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. care au dobandit actiuni in temeiul art. Sub aspectul obiectului. in calitate de persoane juridice de drept civil. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor.S. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. Potrivit Legii 69/1991 (art. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea.A. municipiile si judetele. 36 din Legea 18/1991. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. actiuni etc. 4). au in proprietate bunuri din domeniul privat. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. 15/1990. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. le pot instraina sub orice forma. dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. Dimpotriva. unitatile administrativ teritoriale. orasele. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil. orasele si judetele sunt persoane juridice. pot fi persoanele fizice.

numita si dominiala90. afectat realizarii unui scop social licit89. in afara acestor categorii de persoane juridice. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc. 93. Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale. vezi E. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate. Pentru definirea proprietãþ dominiale. Beleiu. Legea 69/1991. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. distinct de cel al asociatilor. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ. 343. apartin statului. Iaºi. p. “Grafix”.. cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. Legea 31/1991. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. Aceasta proprietate. 79 . p. 1993. Statul si unitatile administrative. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. Acestea sunt autonome fata de stat. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti.Sub titlu de exemplu . avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate. Asupra terenurilor din patrimoniul lor. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. cit. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor. Art.Safta Romano. cum este cazul fundatiilor. Ed.societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. op. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu.

73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile. inchiriate sau date in locatie de gestiune. 6 din Legea nr. Art. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. Articolele 476. Codul civil si o serie de legi speciale. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. exceptand bunurile apartinanr domeniul public.Art. Art. in principiu. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. Constitutia in art.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. prin licitatie publica.2. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. Bunurile din aceasta categorie. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. 3. nu sunt limitativ prevazute de lege. bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”. Art. 477. pot fi concesionate. Art. 80 .6. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. 475 alin. Legislativ.

Articolul 1844 Cod civil dispune ca. imprescriptibile si insesizabile”. Caracterul inalienabil. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1. închiriate sau date în locaþ de gestiune. din Legea 69/1991. art. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. 2. pot fi concesionate. in acelasi sens. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. atat datoriile sale. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. Din text. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. 3. Desi sunt inalienabile. Caracterul insesizabil. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. Caracterul imprescriptibil. intrucat statul este intotdeauna solvabil. prevederea constitutionala permite ca. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. art. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. ie ie 81 . statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri.A. prin licitaþ publicã. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. concesionare sau inchiriate. 135 alin. Deosebit fata de cele proprietate privata. sunt scoase in afara de comert”.

B. sau de interes local. Potrivit criteriului importantei sociale. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. p. marea tetirotiala. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. Drept public ºi privat. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. muzee. oraselor. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. I. ALL. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. bogatiile de orice natura ale subsolului. De asemenea. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil. 93 82 . Ed. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. in aceeasi masura. piete. din Constitutie. cand proprietatea apartine comunelor. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. spatiul aerian. Apostu. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. resursele stabilite de lege. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. 54. Gliga. Bucureºti 1994. Nistor ºi I. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. p. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat.financiare speciale. Ed. teatre.03. domeniul public poate fi de interes national. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica.199293. caile de comunicatii. Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile. biblioteci). ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. Articolul 135 alineat 4. Drept financiar public. 136. 113/06. Zigotto Galaþi 1994. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. În sensul acestora. municipiilor sau judetelor. vezi precizãri în V. plajele.

Modalitatile dreptului de proprietate A. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. Ce este conditia. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate. Exista asadar. cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile.2. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare.7. B. 83 . Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate.3. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme. PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie.

1371 Cod civil). apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. p. daca donatorului i se va naste un copil. dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. daca nu. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. Beleiu op. 84 . 94 Gh. daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. Potrivit articolului 835 Cod civil. in ceea ce-l priveste pe acesta. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. cit. proprietatea.. Dimpotriva. dreptul se desfiinteaza retroactiv.Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94. Revenind la proprietatea rezolubila. o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. Practic pana in momentul implinirii conditiei. in exemplu dat). dreptul de proprietate se va revoca. intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau. concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. 154. Urmatoarea clauza constituie de exemplu. b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive.

consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol. 2. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. viciu de consimtamant. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului. 3. Ca efect. 85 . consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului. in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. D. ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. dreptul la actiune al titularului se precrie. sunt posibile 3 ipoteze: 1. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie.C. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. in aceasta situati. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari.

Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun.cate o fractiune ideala din drept. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate. Astfel spus. 3/5 etc. p.. Bârsan. 180. cit. Dreptul este fractionat. Stãtescu ºi C.) sau printr-un procent (25%. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit. op. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti. abstracte din dreptul de proprietate. 86 . notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. 96 C. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei. De exemplu. 1. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. nu insa si bunul in materialitatea sa. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun.

nefiind posibila imparteala. La randul sau. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual.La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze. Din punctul de vedere al duratei. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. 728 si urmatoarele. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art. care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate.

Actele materiale care privesc folosinta bunului. rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. cunoscuta sub denumirea de partaj. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: .Din primul principiu enuntat. in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. Daca totusi a fost facut un asemenea act. fara a fi necesar acordului celorlalti. in caz contrar. intrucat opereaza doar o subrogatie personala. sunt permise copartasilor. Din cel de al doilea principiu. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. Cat priveste fructele. cu privire la intregul bun. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. tot retroactiv. Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului. acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. . acesta va fi desfiintat. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 .in matria actelor juridice.

in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. in fine. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. manuscrise. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. 89 . Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte.copartasi. Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. acesta va fi vandut la licitatie. 728 Cod civil. copartasilor. in caz contrar. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor. ea poate avea un caracter perpetuu. cumparare. tablouri si fotografii de familie). deci fortat. Coproprietatea este fortata. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. donatie etc. in mod exceptional. fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. prin succesiune. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. II) Proprietatea comuna pe cote parti. incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti. bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor.

daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. nu se pot folosit decat in comun. prin natura lor. drumurile. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie. fantanile sau izvoarele. in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. potecile. precum si asupra tuturor dotarilor care. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. situatia juridica nu mai este coproprietatea.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. iar valoarea cotei se include in pret. ci servitutea. Dimpotriva. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991. in acelasi timp. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. Articolul 10 din Legea 85/1992. 90 . intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune.

se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. daca zidul este inclinat. articolele 603. Dimpotriva. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. potrivit art. 91 . santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna. prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. Printre semnele de necomunitate. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. a) Zidul despartitor este. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate. c) Gardul comun Potrivit art. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. 590 Cod civil. b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil. 604. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate.

este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. Notiunea. aceasta apartinandu-le tuturor. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. Cu privire la administrarea. impreuna si nefractionat. 2. exercitand singur aceste drepturi. Caracteristic proprietatii devalmase. 1992. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. p. Cu toate acestea. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. Cu toate acestea. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. 38. Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. caracterele si regimul juridic al devalmasiei. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu. numita si “devalmasie matrimoniala”. 92 . si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. Bucureºti. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. ele se realizeaza de soti de comun acord.

daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. I. Bucureºti 1977 p. printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. imparteala judecatoreasca. presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. in aceasta faza procesuala. in ambele situatii. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. incetarea devalmasiei. 2. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna. in fine. dupa evaluarea si lotizarea lor. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. Tratat de dreptul familiei. numita si partaj. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. Ed. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. in ambele cazuri. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect. Didacticã ºi pedagogicã. 3. Modalitatea de incetare o constituie imparteala. 93 . proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. Filipescu . ALL Bucureºti 1995. fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. p. 245. in consecinta. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1.133. P. spre deosebire de proprietatea devalmasa.

Pentru acest din urma 94 . ea neputand lua nastere decat intre soti. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. drept proprietar.. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie. Posesia 3. Sectiunea 3. una sau alta.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept.3. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative. in aceeasi masura insa. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face. de noi insine sau de altul in numele nostru”. legea apara si posesia.1. care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata. succesiunea. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor. legea. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. uzucapiunea etc.3. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie.

“animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. in puterea destinatiei legale a aceluia”. nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. Plastic. depozitari. si de a se comporta ca un adevarat proprietar. uzufructuari. simpla posesie .sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara. 95 .ca stare de fapt . adica in calitate de locatari. prin simpla ingaduinta a proprietarului. atata vreme cat bunul se afla in grija sa. sau asupra unui lucru comun. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. ori ca titular al unui alt drept real. in aceeasi masura. folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. b) Elementul psihologic sau intentional.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit. Locatarul unui imobil de exemplu. concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii. Potrivit art. potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. 1853 Cod civil. nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. Lipsa elementului subiectiv (psihologic . sub nume precar. in concluzie. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei. Tot un detentor precar este si depozitarul. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia.motiv. El nu are nici un drept asupra bunului.

S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului. pentru ca a dovedi posesia. b) Elementul intentional. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus). A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. intrucat are un caracter obiectiv. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. in ceea ce priveste elementul intentional. este posesorul acelui lucru. Pentru a fi dobandita posesia. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. Fiind o stare de fapt. sub nume de proprietar. poate fi exercitata nu numai de catre posesor.3. Dobandirea. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive. prin natura sa psihica. sau l-a incredintat altuia in depozit). Altfel spus. Proba elementului intentional este facilitata de lege. Dovada posesiei. 2. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. in primul rand. “animo alieno”. aparent si deci perceptibil. neputand fi exercitat prin altcineva. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. dar si de un reprezentant al sau.2.3. cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . pana la proba contrarie. prin instituirea a doua prezumtii legale. dovada si pierderea posesiei 1. respectiv “corpus” si “animus”. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda.

nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. pot fi rasturnate prin proba contrarie. Pe cand textul art. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. efectul fiind insa acelai. Posesia nu poate exista. 3. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. sau chiar numai a unuia. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. 97 .inceput a poseda pentru altul. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. cum este cazul constitutului posesor99.3. Calitatile si viciile posesiei 1. o data cu incetarea elementului ei material. in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente. intr-o a doua ipoteza. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. Disparitia lor. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului. 1847 din Codul civil. are ca efect pierderea posesiei. datw nu este proba contrarie”. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar. 3) Pierderea posesiei. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive.3. chiar daca stapanirea materiala continua. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut. intr-o prima ipoteza. se presupune ca a conservat aceeasi calitate. 99 Este constitut posesor.

insa se refera in articolul 1852 la 98 . in vreme ce art. d) Poesia sa fie publica. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. adica cu intermitente anormale”. b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente. asemenea proprietatii in vazul tuturor. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. care nu duc la pierderea materiala a bunului. Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). Legea nu defineste publicitatea posesiei. care duce la desfiintarea posesiei. “se cere o posesiune continua”. intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. in cazul actelor de simpla amenintare. Continuitatea posesiei este prezumata. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil. atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta.

echivocitatea. b. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. asa cum procedeaza un detentor precar. viciile posesiei sunt urmatoarele: a. f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. discontinuitatea.clandestinitate ca viciu al posesiei. e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. d. locatar sau depozitar. Intentia legiuitorului. clandestinitatea. 99 . sunt viciile posesiei. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. c. 2. violenta. precaritatea. a. intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). e. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale.

b. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. 3. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. este viciu relativ. este un viciu relativ putand fi invocat. este un viciu temporar. are valoarea unui titlu de proprietate. se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. 2. Clandestinitatea. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). intrucat odata incetata clandestinitatea. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. c. redevenind publica. 2. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”.Ca viciu al posesiei. in sensul ca o data incetata violenta. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. 1852 Cod civil. potrivit carora simpla posesie de buna credinta. deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). este un viciu temporar. 100 . Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. posesia redevine utila. cat si a bunurilor miscatoare. asa cum prevede art.

ea constituie insasi lipsa posesiei102. adica in calitate de locatar. Precaritatea Cu privire la precaritate. Vezi supra referitor la elementele posesiei. cit. precaritatea este mai mult decat un viciu. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. Stãtescu ºi C. C.. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. Safta Romano. p. e. Mai mult decat atat. deci de elementul intentional al posesiei. op. dar si in practica judiciara. op. 101 . p. depozitar. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. este echivoca. cit.. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. 396. p.. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica. “animus” si “corpus”. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. op. sau asupra unui lucru comun. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. I. precaritatea se poate transforma in posesie. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. in puterea destinatiei legale a aceluia. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. 174. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. cit.d. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. prin intervertire. 242. uzufructuar etc. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. vol. in acest sens. Bârsan. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. in cazurile special prevazute de lege.

posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau. 1864 Cod civil. 3. 3.3. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. intrucat de cele mai multe ori. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 . prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate. posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice.4. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. la dobandirea dreptului de proprietar. Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. 2. 4. posesia este protejata prin actiunile posesorii. sub nume de proprietar. A. prin uzucapiune. in materia bunurilor miscatoare.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului. posesia prelungita duce. 1854 Cod civil). posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. consta in aceea ca fiind parat.

DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. B. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. lipsit de orice viciu. 103 . ale carui fructe le culege. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil. constand in convingerea posesorului ca lucrul. dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. nefiind posibila proba contrarie.proprietate. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta.

de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. b. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. In al doilea rand. Pentru exercitarea ei. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. posesorul dobandeste doar fructele. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. Caracterisitic actiunii posesorii. a. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei. C. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. Actiunea in complangere. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 .

Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar. 105 .sunt actiuni reale. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE.1. cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar. posesiunea reclamantului sa fie utila. 2. b. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . 3. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta. Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului.in complangre. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: . exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. adica neviciata. daca tulburarea s-a produs prin violenta. . D. Ca si actiunea in complangere. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. Violenta neavand nici o justificare in drept. intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea. atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta.

Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. Sectiunea 3.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. 199. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. In articolul 645 din C. in doctrina. in vreme ce art. p.4. Bârsan. op. s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat. cit. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã. 3. 105 C. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea. civ. 106 . mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105.. caci oricat ar dura ele in timp. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. Apararea dreptului de proprietate.4. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani. civ. Stãtescu ºi C.1. 1847 din C.

care este un drept real se numesc actiuni reale.). b. . ori din imbogatirea fara just temei. 3.a. dintre care mai importante sunt doua: . din fapte ilicite sau cvasicontracte. Sunt actuni petitorii. cele posesorii protejeaza doar posesia. Art. cum ar fi actiunile in revendicare. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil. actiunile confesorii. Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata. acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real. actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. Sunt actiuni posesorii. intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri. 1910 se 107 .4.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului. mijloacele juridice specifice.2. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. adica proprietatea. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. in vreme ce art. uzufructuar etc. Actiunea in revendicare. actiunile in granituire etc.

Costin. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107.130. Negru ºi D. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila.. p. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar.3.256. Ed. p. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. Actiunea in revendincare este imprescriptibila. M. in practica. p. cit. op. Safta Romano. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”. ii. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. iar art. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106.p.G. Boroi ºi D. Rãdescu. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat.4. Bucureºti.L. 105 ie . in stiinta dreptului.op. de catre vanzator. 340. Ed. Drept procesual civil. A. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau.L. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare. nepierzandu-se prin neuz. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare..cit. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V. 108 .refera la revendicarea mobilelor. 1994. 3. Radu. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate. 117.

. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. sotul reclamant. 109 110 Pentru opinia contrarã. 84. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. care ii profita si celuilalt sot109. in fine. Actami Bucureºti 1994. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. p. vezi I. 224/24 noiembrie 1972. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. Filipescu. 154. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. plecand de la ideea ca prin actiunea sa. Decizia civilã nr. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. 109 . in aceeasi masura in practica judecatoreasca. a se vedea E. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. Raspunsul a fost pozitiv. P. 148. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. p. 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. p. 561 din Codul de procedura civila. Safta Romano. Teoria generalã a obligaþiilor. s-ar rasfrange indirect asupra lui. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. vizeaza marirea patrimoniului comun. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii. Ed. consecinta pierderii bunului. op. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. cit.

ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare.m.a. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare. in practica ele sunt mult mai complicate. De altfel dispozitia art. iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. sau al transferului proprietatii. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare.d. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. Daca teoretic lucrurile par simple. A. 110 . dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul. dispozitiunea art.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca.

deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art. 1864 Cod civil. Pentru a stabili care este titlul preferabil. instantele au in vedere urmatoarele criterii: .Potrivit aceluiasi principiu. utila sau de buna credinta. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”. potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche.verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. Daca paratul invoca un asemenea titlu. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant. Acestei situatii transante. 111 .data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. el va avea castig de cauza cu doua conditii: . Asa fiind. daca ambele au fost transcrise. actiunea ar trebui respinsa. b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. . Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata. atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni. B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”. . quam ipse habet”.titlul sa emane de la un tert. va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil.

a caror valoare este incorporata in titlu. Fata de aceasta dispozitiune a legi. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. de la cel la care il gaseste. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. 1909 alineatul 1 Cod civil. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. 112 . in cazul bunurilor mobile corporale. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. Regula prevazuta de art. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. Caracterul particular rezida in dispozitiile art.B. susceptibile de detentiune materiala. deci numai bunurile mobile corporale. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. 1909 alineat 1 Cod civil. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”. Regula prevazuta de art. De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. in curs de trei ani.

nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. ci un termen fix. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim. S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. sau la o vindere publica. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. in aceasta ipoteza. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. intr-o asemenea ipoteza. adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta. 113 . La randul sau. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. De la regula prevazuta de art. Chestiunea implica un real interes practic. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. proprietarul revendicant. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. a.

in lipsa unui termen prevazut de lege. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. Sectiunea 4. Academiei. la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale. 1 din Codul civil. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. si obligatiile impuse de normele morale. Asa fiind. sarcina sau indatorire.b. se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. . 114 . OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art. 1890 din Codul civil. 1909 alineatul 2 Cod civil. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed. Bucureºti 1984 p. etice sau religioase. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. O asemenea actiune este perfect admisibila. In aceasta categorie intra. urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. CAPITOLUL IV. juridice sau nejuridice. gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. 615. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. obligatia de politete si respect intre oameni. adica de 30 de ani. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. spre exemplu. 1909 alin. detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art.1.

adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului. Teoria generalã a dreptului. Actami. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie.112 Dimpotriva. Filipescu. Pentru alte . cat si datoria corelativa a debitorului. Drept civil. C.obligatii nu are insa un caracter juridic. Ed. Bucureºti 1993 p. Obligatia acestuia poate consta in a da. In sens larg. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. Bucureºti . obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. Craiovan. a face sau a nu face un anumit lucru. raportul obligational apare ca un drept de creanta. N. Actami. In drept. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. P. Tratat de Drept civil. 3. All. Bucureºti 1994 p. notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. ne referim la o obligatie veritabila. prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. Stãtescu ºi C. In sens restrans.38 114 I. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. ca institutie de drept113. Bucureºti 1994 pag. ca element dinamic al raportului juridic. Academiei. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. Ceterchi ºi I. „lato senso“. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. „stricto senso“. vezi I. 1981 pag. 2. definiþii. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. din punctul de vedere al creditorului. Ed. Asadar. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. 8. Bârsan. 5 112 115 . Popa. Introducere în teoria generalã a dreptului.

deci la raporturile obligationale civile.Subiecte ale raportului juridic obligational. raportul juridic obligational. sa faca ori sa nu faca ceva. 115 Cu privire la raportul juridic civil. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. de a-i cere debitorului.155 . de exemplu. Ca oricarui alt raport juridic civil. si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului. o dubla calitate: atat pe cea de creditor. In tratarea notiunii de obligatie. ca subiect pasiv. continutul si obiectul115. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului. Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. vol. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. Tr. avem in vedere intelesul ei „lato senso“. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport.. Academiei. 1. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC. Tratat de drept civil. numit debitor. ce au menirea de a dovedi un imprumut. Ionaºcu. cat si cele juridice (prin urmare si statul)116. ca subiect activ. cat si pe cea de debitor. numit creditor.206 116 . Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. pot fi atat persoanele fizice. Ed.1 Partea generalã. pe de o parte si. Bucureºti 1961 p. sa dea. in caz de neexecutare de buna voie.

pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau). ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut. presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. b) in cazul bunurilor generice. pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ). cantarire etc. La randul sau. 3.Obligatia de a da. in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului. 2. donator-donatar. .Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat. Lupan ºi D.. Persoana fizicã. Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor.18 117 . Lumina Lex. E.. cumparatorul are. comodant-comodatar. in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit. a face) sau intr-o abtinere. numarare. 116 In acest sens..etc. Bucuresti 1993 p. c) in regimul de carte funciara. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare. proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”. a nu face ceva la care. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator.Continutul raportului juridic obligational il constituie. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. mandant-mandatar. caci potrivit art. 5 . obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. Drept civil. Ed. Popescu.vanzatorul nu este numai creditor al pretului.

dupa sanctiunea obligatiei. Prin aceasta. C.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie.1. 4. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii. deci de a transmite proprietatea.dupa opozabilitatea obligatiei. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate. B. Astfel..dupa obiectul obligatiei. 118 . Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da. . poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face.1. Ea este o obligatie negativa. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A.dupa izvorul obligatiei. in cazul contractului de vanzare-cumparare. care.Obligatia de a nu face. de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate. obligatia de a da. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational. D. fara a se exclude unele pe altele.

Oscar Print. Lumina Lex. La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. a face) si obligatii negative (a nu face). in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. B. respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii. Drept civil. clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. Ed.dupa structura obligatiei. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice. Angheni. Sub titlu de exemplu. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. . A. in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. În acest sens. Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale. Bucureºti 1997 p. Dupa obiectul lor. Pop. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . vezi L. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. Dupa un al doilea subcriteriu. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. Sm.E. C. 119 . 117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. Bucureºti 1995 p. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. Dupa izvorul lor. Teoria generala a obligaþ iilor Ed.8. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. In functie de sanctiune.

cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. 973 Cod civil (res inter alios acta. Gh Beleiu. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”. Bucureºti 1992 120 . creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie. Spre exemplu. odata executate de buna voie.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. 119 In privinta precripþiei extinctive. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. distingem intre obligatiile civile sau perfecte. D. Spre exemplu. 2 din C. In functie de opozabilitatea lor. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. desi nu se poate cere executarea lor silita. Drept civil român. norma instituita de art. Totusi. debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor.167/1958. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art. fam. aliis neque nocere neque prodesse potest). obligatii reale si obligatii opozabile tertilor. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica. nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. caci potrivit art. Pornind de la aceasta precizare. asa incat.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile. potrivit careia. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile.

modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. 3. 4. Odata instrainat lucrul. ( propter rem). noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului. fie mai multe obiecte. Principiul rezulta din prevederile art. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun. incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat. obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile. Pure si simple. in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie). cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”.In functie de structura lor. 1411 Cod civil). ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. • Sunt opozabile tertilor.1. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. ele presupunand un singur debitor si un singur creditor. Este spre exemplu.2.• Sunt reale. E. in cazul contractului de locatiune. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 . cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie). Spre exemplu. 2. Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte.

op. asa cum precizeaza art. Ed.unor acte sau fapte juridice. D. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. Al Bãicoianu. Hamagiu. Atat legislativ. Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. 122 Gh. Teoria generalã a actului juridic civil. ªtiinþificã. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin.68 121 B. 122 123 . 2. cit. Tratat de drept civil român. Naþionalã.115 120 In acest sens. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. se obliga o singura persoana. Cosma. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. I Rosetti-Bãlãnescu. sub titlu de exemplu.754. Paris 1995 p. Litec. Starck. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul. Beleiu. 25 . L. 106. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. Bucureºti 1929 p. Contrat. Ed.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica. Roland. in scop de reclama. Bucureºti 1969 p. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. Ed. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege. C. Tot acte juridice de factura unilaterala. H. 942 din Codul civil. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans. pag. Boyer. Obligations. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice.121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil.

Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile. In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. 992-997 Cod civil). Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate.Quasi-contractul este. obligand-o in acest fel la restituire (art. 986 Cod civil. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea. In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. producator de consecinte in planul obligatiilor. 998 Cod civil. Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. In sistemul Codului civil. administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. asa cum il defineste art. 986-991 Cod civil). “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”. din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. important este acordul de vointa al partilor. quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului).

1000 alineat 1 Cod civil). 998-999 Cod civil). cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. 1003 Cod civil).da nastere obligatiei de reparatie. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art.1000 aliniat 3 Cod civil). Astfel. 1000 aliniat 4 Cod civil). 999 Cod civil. 3. indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca. 1000 aliniat 2 Cod civil). Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. Definitia data de art. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. Si intr-un caz si in celalalt. edificii si animale. art. in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art.Raspunderea pentru lucruri. 124 . 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta.

cit. 126 În sensul acestei opinii. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner. 8 125 În textul francez.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. 124 În acest sens. a faire.32 sau I. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract. Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. Ed.8 125 . sã facã sau sã nu facã ceva). C. p. 1001 din Codul civil francez. cit. Consideraþ ii teoretice ºi practice. 1002 Cod civil). asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie. p.942 din C. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea. pag. definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile. Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere. In cea mai generala si mai sintetica formulare. Astfel. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract. Dogaru Contractul. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. Craiova 1983. Stãtescu ºi C. vezi I. Scrisul românesc.125 Potrivit acestui text. Notiunea si definitia contractului civil. art. conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie.2. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. Bârsan op. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui. Dogaru. op. Sectiunea 4.124 Desi de inspiratie franceza. civ.

M. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”. Deak. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. Vointa juridica. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice.127 Astfel. I. 3.p. Curs elementar de drept civil român. Filipescu. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie. Zinveliu. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”. a modifica. civ.Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor.129 4. conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. Tratat de drept civil. II Bucureºti 1947 p. p. Rarincescu. element esential al contractului. Ed.2. citat mai sus. Potrivit definitiilor date contractului. Contractele speciale. 128 127 126 . cit. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. 942 C. Vol. Dacia Cluj 1978 p.1. civ. 19. Pornind de la aceste precizari prealabile. Ed. Actami. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. P. vezi I. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. op. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. Pentru dezvoltarea ideii. BucureSti 1996. 11 sau Fr. Asa fiind. 942 din C. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. adica de a da nastere.128 Textul art.

966 din C. Gionea.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu.71. .J. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. V. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex. intrucat potrivit textului. 5 din C. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. în S. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera. Bucureºti 1996 p. Scaiul. trebuie coroborata si cu prevederile art. civ. civ.C. 1?1958 p. Cit. 127 . ªtiinþificã. campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept. I. 132 C. Dogaru. Curs de drept civil. caci este permis tot ce nu se interzice.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor. 11. Bârsan. Bucureºti 1986 p. interpretarea art. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale. 130 131 In sensul acesta. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci. 33 ori A. 42. Nashitz. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului. P. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii. op. nr. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv. Stãtescu ºi C. Ed. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”.

vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh. potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. p.2.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte.134 In consecinta. op.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice. cit. 968 C. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc. 220 – 237 sau P. 128 . toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri. 146. Beleiu. 1 – 3 din Decretul nr. Cit. 134 Gh.248. Cozma op. I Partea generalã.42. op. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. Tratat de drept civil. Stãtescu ºi C. Vol.133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art. in insasi denumirile date acestor tipuri. M. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4. Cit. Bârsan. op. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Cit.. Pag.a. P.. 188 – 191. potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”.2. Academiei.Referindu-se la cauza textul art. Ed. 969 din C. consacrat de art. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator. civ. 135 C. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. Clasificarea contractelor civile. Cosmovici º. civ. P. Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda). Bucureºti 1989 p. care se individualizeaza prin caractere specifice. D. Beleiu. dar si putinta de a constata ca in fond.

Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. respectiv: A. doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. contractul de mandat. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. Dupa modul executarii. deci dupa modul de formare. civ. civ. contractul de închiriere. Potrivit primului criteriu general de clasificare. constituie regula. solemne sau reale. D. xxx A. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta. ceea ce fireºte. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. 136 129 . sau cel de ipotecã prevãzut de art. ad probationem. cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). 1772 din C. sub titlu de exemplu.137 În dreptul nostru. contractele pot fi consensuale. Dupa modul de formare. majoritatea contractelor au un caracter consensual. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. C. Dupa continutul lor. atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). Dupa scopul urmarit de parti. Au un asemenea caracter. G.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. ci. 1. 813 C.136 2. simpla lor manifestare de vointa. de regula este forma autentica. E. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. F. Dupa corelatia existenta intre contracte. B.

civ. Dupa continutul lor. Spre exemplu. contractele de vânzare.139 2.138 B. 130 . mandat sau depozit. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. Sunt cu titlu oneros. Potrivit art. civ.”140 C. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci. comodatul. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. de depozit sau de locatiune. deoarece partile isi asuma obligatii. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte. 1. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga. o contraprestatie. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit.3. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. 1. 943 din C. fara ca acestea din urma sa se oblige. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei. Conform definitiei legislative data de art. Dupa scopul urmarit de parti.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. In ceea ce priveste contractele reale. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane. deci realizarea unui interes patrimonial propriu. de închiriere. 944 din C. In consecinta. depozitul sau gajul.

partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. Cit. fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie).143 D. Sunt nenumite. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu. 131 . p. si contracte cu executare succesiva. cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee).Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144. fie sub forma unor prestatii succesive. contractele pot fi principale sau accesorii. 2. 1. Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie.145 E. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate. cit. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã. “nova negotio”. F. Stãtescu ºi C Bârsan.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte. 1. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila.74: C. 2.2. vezi I. contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere).49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere. contractele pot fi numite si nenumite. fara a se da ceva in schimb. op. Pentru detalii. op. uno ictu. Dupa corelatiile care exista intre unele. Dogaru. p.

23 – 35. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros. 1. nici daca va exista castig sau pierdere. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”. Pentru alte dezvoltãri. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul. Ed. G. 146 132 . vezi I. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile. asa cum il individualizeaza art. StAtescu ºi C. Brãila 1997 pag. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. Evrika. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. op. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare. la incheierea lui. contractele pot fi comutative sau aleatorii. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. cit. de a caror soarta juridica depind.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. Apostu. p. nu se poate sti. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard.1. 149 În cazul contractelor negociate. toate aceste elemente depinzand de hazard148. Bârsan. 2. 2. Din acest motiv. C. În acest sens. Spre exemplu. depind.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie.

potrivit aceleiaºi concepþii.56. 150 133 . Un obiect determinat sau determinabil. 3. 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. Pentru ca contractul sa fie valabil. În acest sens. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. Stãtescu ºi C. obiectul ºi cauza. p.a. Bârsan. civ. 4. vezi C. op. Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. C. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta. a obiectului ºi a cauzei licite. astfel incat capacitatea constituie regula.3. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor. cit. 948 din C. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. 949 din C. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. cit. Civ. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. 496. vezi. . Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului. Art. O cauza licita. Hamangiu º. 4. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã. Capacitatea de a contracta. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege.2.de adeziune150. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente. Condiþiile de valabilitate. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. consimþãmântul ºi viciile sale. Art. ca de exemplu tranzacþia. op. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. p. 2.

codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare. Ed. 155 C. 950. aarã de excepþiile prevãzute de lege (art. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti.incapacitatea este privita ca si o exceptie.154 Pentru aceste categorii de persoane. unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. 11 alin. Fundaþiei “România de mâine”. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. avocaþii etc. alaturi de consimtamant. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. S-a admis totusi. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana. Din redactarea art. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea. 31/1954. care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia. Bucureºti 1999 p.155 Consimtamantul. O asemenea concluzie este fireste gresita. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. Desi art. 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. civ. caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului. 1 din Decretul nr.1307). 1309) etc. Altfel.1308). in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. manifestata in exterior. precizeaza art. Probleme speciale de drept civil.11 alin. 110 si urm. Astfel. judecãtorii. Potrivit art. b) persoana pusa sub interdictie. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. Turianu. obiect si cauza. si anume al celei “ce se obliga”.2 din acelasi decret. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. atat in doctrina cat si in jurisprudenta. 948 C. 134 .

Dimpotriva. Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare. caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa. Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. “Per a contrario”. doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. De asemeni. “ma oblig daca am chef!”). aºa cum este cazul actelor solemne. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni. lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). (jocandi causa). ( deci pentru a da nastere. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala. subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. fie intr-una tacita. Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei.156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. cu toate consecintele decurgand din aceasta. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa.Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil. consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. din prietenie sau complezenta. pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. 135 . Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!).

. 136 . i-a insuflat temerea. care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. . deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta. incat este evident ca. 960 C. “Este violenta totdeauna cand. civ. Fireste. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. Actiunea in anulare pentru leziune.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract. sunt astfel. dolul. Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant. . 956 C. de la acest principiu exista si exceptii. sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”. asa cum este cazul actelor solemne. violenta si leziunea. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. spre a face o persoana a contracta.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere.Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului. intrebuintate de una din parti. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”. se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. . fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui. rationabila pentru dansa. cealalta parte n-ar fi contractat”. d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. Potrivit art. se restrange la minorii care. pentru a o determina sa incheie un act juridic. acte juridice care le pricinuesc o vatamare.d o l u l sau v i c l e n i a. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. civ. fara aceste masinatiuni. Potrivit art. “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii.

neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale. Eliescu. adoptate dupã 1989.sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. 57 . bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). 1 din Legea nr. 963 din C.sa fie determinat sau determinabil. Humanitas. Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”.5 alin. face excepþie succesiunea nedeschisã încã. Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”. respectiv de a da. In privinþa bunurilor viitoare. 963 C. Cu privire ). anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private. 2 din Legea nr. la aceste categorii de bunuri. Din aceasta prevedere. rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. Bucureºti 1997. civ. ceea ce de fapt explica si prevederea din art. Ed. obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . 18/1991).sa fie in circuitul civil. Evrika Brãila 1998. In acest sens vezi ºi M. Apostu. civ. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). In lipsa unei interdictii exprese. muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc.60 159 La rândul lor. I. precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”. fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise. conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. Curs de succesiuni. p. Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil. 157 137 . dupa caz. a face sau a nu face ceva.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art. numararii. civ. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. p. . 518 158 Deºi art. Ed. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. 962 din C.Obiectul contractului Textul art.159 .

160 . “ad imposibilium. 59). Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului. cit p.sa fie posibil. ca de exemplu autorizarea obiectului (C. “Conventia este valabila. Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul.. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi. prelevate in literatura. 4 din C. civ. care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare.art. 161 În categoria condiþiilor obiectului. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. p. nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta. “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. respectiv scopul imediat. personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op.art. op. 968 din C.509.sa fie moral. codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: . Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art. Turianu. In structura cauzei exista doua elemente. Daca imposibilitatea este doar relativa. 948 pct. deci numai pentru un anumit debitor. cauza nu este expresa. Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” .161 Cauza contractului. ar mai putea fi incluse si altele. adica pentru oricine. 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. deci. referitoare la caracterul licit al cauzei. Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific. civ. 160 138 . cit. Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege.art. (causa proxima) si scopul mediat . . .sa fie licit. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila.967 in urmatorii termeni. atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila.causa remota. cu toate ca.

126 . sa fie reala. Obligaþ ii. o perioada numita de unii autori precontractuala162. Drepturi reale.4. nelicita nu poate avea nici un efect” 4. care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga. Incheierea contractelor. * in contractele reale. Ca si obiectul. calitatile unei persoane. ce tine de caracteristicile unei prestatii. insusirile sau nevoia unui lucru. Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. Aceste conditii sunt consacrate de art. All. scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite. Drept civil. licita si morala. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului. 139 . insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. de altii negociere163. Cosmovici.M. Anterior acestei imprejurari. fondata pe o cauza falsa. De cele mai multe ori. Legislaþ ie Ed. stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale.2. cauza contractului trebuie sa existe. * in contractele cu titlu gratuit. Bucureºti 1996 p. care precizeaza ca “Obligatia fara cauza. scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). 966 din C. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea. civ.Scopul imediat.

Print. Contractele de comerþ exterior în dreptul român.). promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. in unele situatii.211. Drepturile reale. Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. “scrisoare de intentie” sau “protocol”. negocierile precontractuale. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. S.10. Bucureºti 1998 pag. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. 164 În acest sens. Negocierea afacerilor. 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. oferta de a contracta. Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract. drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. Macovei. 140 . Junimea Iaºi 1977 p. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). 3. T. uzitate mai ales in domeniul comertului international165. fond de marfa. totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. Porto-Franco. In privinta acestei etape precontractuale. NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. Georgescu. acceptarea. mijloace circulante etc. II. 2. Oscar . mai multe faze. A. Ed. Ed. Anterior momentului incheierii contractului. Angheni. I. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I.91 – 120. Urs ºi Sm. astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. Ed. respectiv: 1. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”.concepute. Galaþi 1992 pag. Drept civil.

Bârsan. exista obligatia. 142 . Mic dicþ ionar juridic Ed. Urs ºi Sm. exprimata in scris sau verbal. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. exprimata fie in scris. -nascuta din uzante-. vezi ºi Vl. op. (I. cit. adresata unei persoane determinate sau publicului. 166 141 . p. Este si motivul pentru care. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. Angheni. op. op. 167 Pentru definiþia comunã. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. Hanga. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. 58. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. aceasta poate fi expresa sau tacita. cit. Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu. p.127. cit.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. Bucureºti 1999 pag. p. vezi P. 169 C. paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. Fiind prima manifestare de vointa. Lumina Lex. M. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. Totodata. 1. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. Cosmovici. deci a consimtamantului. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169. Stãtescu ºi C.pentru incheierea unui contract. S. fie verbal. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. În acest sens.166 B. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener. 211). poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. fiind o latura a vointei de a contracta. ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor.

Deak ºi St. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. etc. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant. Bucureºti 1993 p. Intr-o asemenea abordare. civ. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre. Les obligations. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L. Droit civil. Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului.114 171 Alain Benabent. 87 . 1437 din C. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar. imprejurarea ca. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii. vezi Fr. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã. ã 170 142 . desi contractul a expirat. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc.)170. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului. Lumina Lex. 45. Ed. posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. p. Ed.121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului.

Ed. Cosmovici Drept civil. All. 3. serioasa si constienta. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. 2. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. op. cit. Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. deci poate fi revocata de catre autorul ei. M. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. 102 – 110. p. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea. Angheni. 3. 215.178 174 143 . sau D. cit p. Cosma op. 117 . in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic. 2.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. 173 Sm. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh. Bucureºti 1996 p. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. “Per a contrario”. dupa cum urmeaza: 1. oferta facuta in gluma. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. p. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. Forta obligatorie a ofertei. ea nu este producatoare de efecte juridice. Beleiu op. cit. Oferta trebuie sa fie reala. Oferta trebuie sa fie neechivoca. Oferta trebuie sa fie ferma. P. Introducere în dreptul civil.

176 I. Angheni.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. Daca oferta a ajuns la ofertant. chestiunea trebuie rezolvata nuantat. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. Or. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. cit. Urs ºi Sm. Intr-o asemenea abordare insa. S. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. 144 . una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. 2. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. 1. b) daca oferta este fara termen. 213. Sub titlu de exemplu. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. pag. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. op.

ACCEPTAREA. pactul de preferinþ ã. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. clauza de mono pol. sa incheie in viitor un contract. In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. Intr-o asemenea ipoteza. Astfel. nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. clauza de exclusivitate. expresa ori tacita. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. promisiunea bilaterala de contract (antecontractul). important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului. D. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. Spre deosebire de oferta. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . contractul de rezervare etc. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii. Ea poate fi deci verbala sau scrisa. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa.C. sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. Ca si oferta.

179 b. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare. Petrescu..178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari. 39 din C. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. 1437 din C. p. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. Stãtescu ºi C. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. 1. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. de exemplu. 146 .a) exista o prevedere a legii in acest sens. com. Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta. a modifica sau a stinge un raport juridic civil. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare. op. Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica. caci simpla tacere a locatorului. Bucureºti 1994 p. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a.67. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. civ. Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art. Bârsan. cit. Romfel. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R. oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. . c. 64 Potrivit acestui text.

este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 .Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea.catre acel artist. contractul se incheie prin corespondenta. 3. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. 2. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. contractul se incheie prin telefon. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. deci a realizarii acordului de vointa. cel al emisiunii sau declaratiunii. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. acelasi caracter il conserva si acceptarea. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. daca oferta se adreseaza publicului. d. In fiecare dintre acestei situatii. Dimpotriva. 2. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. ea poate fi acceptata de oricine. respectiv: a) Un prim sistem. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. realizandu-se in acest fel acordul de vointa. In a doua ipostaza.

si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. Sistemul este si inutil. or. Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului. Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei. Desigur. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. 148 . chiar fara a-l mai comunica ofertantului. in realitate aceasta abordare este deficitara. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte. deci el nu a luat cunostinta de acceptare.primind-o isi exprima acordul. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica.

S. Confruntata cu cele patru sisteme. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract. Odata determinat.M. In functie de acest moment. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1. Stãtescu ºi C. com. spre a evita încheierea contractului. 131 Deºi pare cea mai completã. op. terenul trecea în proprietatea statului. Ãstfel. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant.58 ºi 59/1974. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi. P. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183. Urs ºi Sm. p. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. Pe de alta parte. În acest sens. cit. pag.Obligaþii… p. op. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. 180 În acest sens. 66. Bârsan. op. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile. 181 149 . 2. Potrivit acestora. 182 În sensul acestei opinii. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182.Cosmovici. ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. cit. 3. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. 35 din C. Angheni. I.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. contractul se considera a fi incheiat. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. existã posibilitatea ca ofertantul. cit. C. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei.

167/1958 în termen de trei ani. locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta. 3. Potrivit art. R. 5. caci in acel loc este receptionata acceptarea. . locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti.4. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. Bucureºti 1994 p. Potrivit acestor reguli. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. In cazul ofertei publice. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul. locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile. 7.cand contractul se incheie prin corespondenta. 2 din Decr. 150 . 9 alin. Drept internaþ ional privat Ed. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat.daca contractul se incheie prin telefon. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional. Popescu. 6. In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. Romfel. Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. 202. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor. . Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. poate fi intentatã potrivit art. vezi T. .daca partile contractante sunt prezente. Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: . In egala masura.

969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art.10 pct. Apostu.. M. fãrã a le disocia.425 sau I. Nova Bucureºti 1994 Vol. Forta obligatorie a contractului si anume: .proc. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor. vezi V.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti. II p. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã. 516. Vlachide. 188 C. 4.97. vezi P. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. Ed. Pentru critica acestei confuzii. 969 – 985. p. Ed.C. Naþional Bucureºti 1996 vol. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã. unui raport juridic obligational.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului. caci art. Hamangiu. ori a transforma. 73 187 151 . op. Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere. Odata incheiat. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187. Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã. Ciobanu.2.5. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed.obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante.I p. Efectele contractului. Naþional. in cererile privitoare la obligatii comerciale. cit.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art. Bucureºti 1997 p. . Europa .civ. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului. civ. 969 din C. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila.4 din C. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”.

Obligaþiile. Eremia. 23 – 31. De aceea.154).Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale. p. 977 – 985. vezi ºi P. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret. op. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s. În privinþa celor dintâi. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general. În ultimã analizã. C. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. Bucureºti 1998 p. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970. In al doilea rand. Ed. 190 152 .n. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora. M. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M. In al treilea rand. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice. All. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele. (În acest sens. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”.) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. deci pot fi executate fara nici-o dificultate. Interpretarea juridicã. intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. Cosmovici. cit….190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191.

vezi C. porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. . Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure. Acest sistem este propriu dreptului latin. (a voinþei declarate). ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte.. 519.REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor. Potrivit teoriei subiective. a voinþei reale sau interne. precizand in art. pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. Hamangiu. 192 153 . daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. op. A. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general.Prioritatea vointei reale a partilor. De altfel. cit. fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ. In opinia unor distinsi autori. eventual prezumate. aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. p. Teoria obiectivã. 193 În acest sens. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. In functie de obiectul de reglementare. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. adeseori imposibil de cunoscut. unasubiectivã ºi una obiectivã. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor. efectele subintelese ale contractelor.

tratativele sau negocierile purtate etc. pe cat de rezonabila pe atat de utila.195 Asadar. dimpotriva. 154 . sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. 222. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. interne. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani. cit. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. p. pana la proba contrara. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. Bârsan. precum circumstantele incheierii conventiei. op. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. Stãtescu ºi C. cit. 195 196 În acest sens. Urs ºi Sm. in functie de propriile-i nevoi sau interese. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”. O asemenea limita. Daca. revine partilor ce o invoca. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale.71 sau I. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite. Angheni. o constituie cauza actului juridic. Pe de alta parte. C.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. fie cu unele de natura extrinseca. Totodata. op. p.

a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art. civ. potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. adevarat si unul simulat. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice. cit. civ. p. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. (unul real. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. Alcatuind un tot unitar. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. 1 din C. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. Textul art. Stãtescu ºi C. ce echitatea.. 981 C.197 2. 1511 alin. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. In acest 197 198 C. Spre exemplu. op. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. 155 .198 B. dar la toate urmarile. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. 970 alin.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. 72. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. Bârsan. civ. neadevarat dar aparent). O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte. 2 din C.

980 C. 973 din acelasi cod. Aceeasi idee este preluata si de textul art. consacrat de art. acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri.). . 979 C.). 156 . . civ. civ.termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art.). Sunt indoielnice. 978 C. civ.in cazul indoielii. Alte reguli de interpretare. . legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: . 983 din C. civ. dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect.atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia.985 C. 2. Pentru astfel de imprejurari. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art.). civ. contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”. iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art.). precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele.sens. Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce. codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: .conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta. .dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art. sunt confuze sau greu de apreciat. “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. 982 din C. art. 984 C. 969 din C.). In afara de regulile aratate si grupate mai sus. nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art. Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. civ. civ. civ.

Dispozitiunile art. Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste. op. (pentru dezvoltãri vezi P. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. A. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. care confera in ultima analiza certitudine. Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor. p. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”.75). civ.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante. cea de buna voie. 969 C. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. impersonalã ºi cu aplicare repetatã. De altfel. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”.C. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri. 199 157 . convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. b) la fel ca ºi legea. c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã. Vlachide. pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. etc. Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice. unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte. contractul nu poate deroga de la lege. etc. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. cit.

Pentru dezvoltãri. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric. “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art. civ. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). Este insa posibil. nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala. 1552 si 1556 din C. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. actul juridic în totalitate. civ. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. civ. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala. 2 din C. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte.) ori a contractului de depozit prevazut de art. asa cum este de pilda donatia.). 1010 C. potrivit principiului simetriei. 200 Din textul art. 1010 din C. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. Cu alte cuvinte. sub titlu de exceptie. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. 158 . 277. civ. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual. Nimic nu s-ar opune desigur. a mandatului (art. cit. ci însãºi obligaþia. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. 1616 din C. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. civ200. civ.969 din C. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. 1436 alin. Cosma op. Totusi. p. vezi D.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv.

Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. care are valoarea de principiu de drept201.1563 alin. civ. dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art. regula prescrisa de art.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei. efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. Asemenea modificare a duratei contractului. exista si imprejurari in care incetarea. 2. Pot constitui asemenea imprejurari: 1. 2 C. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. B. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”.In afara de cazurile prevazute mai sus. 3. Moartea unei asemenea persoane. viscol sau inghet. Sub titlu de exemplu. 973 din C. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. Pe durata persistentei unor atari imprejurari. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen. modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor.). civ. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. 159 . ci de cauze extrinseci.

in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator.202 Inteleasa in aceasta maniera. Raspunzand unor nevoi sociale. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . contractele desi produc efecte numai intre parti. Asadar. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. carora deci conventia le este opozabila.invocarea contractului fata de un tert. Vanzarea unui bun spre exemplu. ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti. pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte. 160 . fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice. Definind in cele din urma opozabilitatea. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa.persoane.

obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. el are pentru terti semnificatia unui fapt. 1. precizeaza ca “orice fapta a omului.un contract public numit si aparent. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. Cat despre probatiune. raspunderea civila va avea un temei delictual. Simulatia. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract.. 386 161 . Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic. In ceea ce priveste responsabilitatea civila. vom constata ca acesta este faptul juridic. Cosma. O asemenea operatiune juridica este simulatia. cit. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. Exista fireste si exceptii. civ. 998 din C. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract. neadevarata. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. op. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. caci art. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. p. care cauzeaza altuia prejudiciu. intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. create de lege. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. 202 D.

Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul. simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã.396 ºi urm. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. cit. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului. . termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului.Contractul poate fi deghizat. p. Contractul secret. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. La rândul ei. Cosma. 162 . are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti. mascandu-l insa intr-un alt contract.un contract secret. . numit si contrainscris. 1175. Ea este relativã. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. op. incheiat anterior sau concomitent cu cel public..204 In concret. vezi D.Contractul aparent poate fi fictiv. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte. care in realitate nu exista. Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil. * ea poate fi partiala. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura. care corespunde vointei reale a partilor. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. In functie de efectele acordului simulatoriu.

nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor. ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie. au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. . Desi singurul contract adevarat este cel secret. caci art. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. daca este cazul. 1175 din C.asemenea forma de simulatie. Proba si efectele actiunii in simulatiune. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil. precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. ambele parti din contractul aparent urmaresc. . Persoanele interesate.daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. civ. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 . caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. in mod constient.actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor. Efectele simulatiei se produc insa diferit. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . pentru ca acesta nu le este opozabil.tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret.

ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. Este posibil ca intre parti. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza. Fireºte. nemijlocit. desi nu au participat la incheierea contractului.juridice. numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. Fireste. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam.206 2. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat. si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului. dar pentru alte considerente. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct. denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. care sunt straini de contract si de efectele acestuia. in masura in care tertilor le profita actul aparent. 205 164 . sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. pentru anularea sau revocarea acestuia. devenit public. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care. deci a actului secret.205 Pentru a obtine castig de cauza.

datorita raporturilor nascute intre ei si parti. 78 sau Gh. Dreptul la moºtenire. Deak. 11 . Bucureºti 1999 p. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. cit. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. p. 12 . succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. Bucureºti 1997 p. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor. Bârsan op. Ed. Actami. Eliescu Curs de succesiuni. Humanitas. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. vezi Fr. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. vezi M. Ed.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. Bucureºti 1994 p.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale. Asa cum am mai precizat. se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. Ed. caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor. Fata de aceasta constatare. succesorii universali sau cu titlu universal. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. 13 . includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a. Botea Drept civil.35 209 În acest sens vezi C. Stãtescu ºi C. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul.25 165 . care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. Scorpio 78. privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. avanzii cauza. Moºtenirea legalã. efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. In sensul demersului nostru. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. b. Spre deosebire de succesorii universali.

este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. 1718 din C. potrivit art. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. mobile sau imobile. c. dacã locatorul vinde lucrul închiriat. De exemplu. Ei isi pot totusi satisface creanta. vezi ºi I. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. Conceptul de gaj general este exprimat de art. Pe de alta parte. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. dar cu datã certã. civ. s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. In aceasta privinta insa exista si exceptii. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. 8 211 166 . Astfel. 1441 din C. prezente sau viitoare”212. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. civ. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular.privinta acestora. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. atunci cand aceasta a devenit exigibila. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale. op. cit. Neavand asadar o garantie reala. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. Apostu.

caci. Cat despre obligatii. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte.Spre deosebire de succesori insa. a). cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. civ.Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. 167 . fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. Acestora insa. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). In concret. nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului. prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. 3. fie pe cea a actiunii in simulatie. creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. 975 C.

care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. personal.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. 3. va incheia in viitor un contract cu creditorul. dar dacã îl acceptã. Daca tertul nu contracteaza. care. fiind prezumata culpa debitorului. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 . totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. 2. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. Textul art. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. intrucat in realitate. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. debitorul isi asuma el. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. o obligatie. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. chiar si promitand fapta altuia.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. Potrivit acestui text însã. va adera sau va ratifica un astfel de contract. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. obiectul promisiunii nu s-a realizat. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. Asa cum bine se poate observa in speta data.

cit. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. constituie o autentica exceptie. Intr-o astfel de eventualitate. sa execute o obligatie in favoarea altei persoane. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. se obliga fata de alta persoana. insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. tertul devine creditorul direct al promitentului214. asa cum este promisiunea faptei altei persoane. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I.230 169 . Pe de alta parte. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort. promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia. Urs ºi Sm.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. Angheni. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. In acest fel. numita stipulant. numita tert beneficiar. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. p. op. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. Spre exemplu. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. b).

Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. Bucureºti 1997 p. in fapt un tert beneficiar. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. 215 170 . destinatarul fiind un tert beneficiar. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. 83. Bârsan. Cãlin. 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. . Prin acesta. obiectul determinat si cauza licita. ca orice alt contract civil. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. 2. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. p. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. pe langa cele generale. Filip. Dreptul transporturilor. cit. Galaþi 1997 p. Pentru a fi valida. Stãtescu ºi C. vezi A. “Pax Aura Mundi”. cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. In fine. valabilitatea consimtamantului.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. În sensul acestei idei. Partea generalã. Dreptul transporturilor. 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. expeditorul convine cu transportatorul. Ed.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. asiguratul este stipulant. C. In acest exemplu. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract. este cert cã se va naºte.desemnat de catre asigurat. privitoare la capacitatea partilor de a contracta. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . (În acest sens vezi ºi Gh. op. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. o alta specie o constituie donatia cu sarcini.

prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. stipulantul poate pretinde daune interese. Raporturile dintre stipulant si promitent. 171 . In caz de neexecutare. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. In caz contrar. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. indiferent daca il accepta sau nu. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. acesta se poate comporta ca atare. desi tertul este strain. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. Devenind creditorul unei obligatii. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. Cu toate acestea. La randul sau. In virtutea acestora. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. acesta nu are o alta actiune. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. 218 Spre exemplu. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. Din momentul incheierii contractului.

iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. Apoi. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. intr-un contract de asigurare asupra vietii. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. creanta va trece in gajul general al creditorilor. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. subscriitorul politei. Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. aceasta ar deveni caduca. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. creditorul dispune ca la moartea sa. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. Totusi. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. creditorul.Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. 172 . potrivit careia. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. Pe de alta parte. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. beneficarul.

Fiind un contract cu caractere juridice proprii. p. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. I. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni. Stãtescu ºi C. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. Bârsan. Potrivit art. Evrika Brãila 1997 p. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. cit. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. Nistor. Un asemenea acord. reprezentanti sau avanzi cauza. Contractul colectiv de muncã. salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. C. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. 7 – 9 173 . privitoare la conditiile de munca. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. c). cit. p.Fata de toate aceste pozitii. Cosmovici op. grupurilor de unitati. 157. Angheni op. M. cit. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. Ed. 220 În acest sens. op. 130/1996. p. 10 din Legea nr. Urs ºi Sm .89.235 sau P. Obligaþiile. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti.

1 si 1001). in vreme ce quasi-delictul este definit de art. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. civ. Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare.Sectiunea 4. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. 998-999 Cod civil) si 2. In fine. care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. art. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. art. 1000 alin. Astfel. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. 1003 din C. 999 Cod civil. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al . se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. 998 – 1002. Definitia data de art. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. pentru fapta altor categorii de persoane (art.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. 1000 – 1002). ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. 998 Cod civil. Raspunderea pentru fapta proprie (art. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu.3. precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita . Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta.

Ea are in primul rand un caracter patrimonial. 1002 Cod civil). care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui.3. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art. i se poate adaoga si una de sorginte penala. edificii si animale. caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica. 1000 aliniat 1 Cod civil). • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 4. in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. 1000 aliniat 2 Cod civil). Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. Pe de alta parte. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. De asemeni.1. de natura civila. pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane.1000 aliniat 3 Cod civil). 1000 aliniat 4 Cod civil).minori (art. 175 . • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. susceptibil de evaluare in bani. Acestei sanctiuni.Raspunderea pentru lucrari. 1003 Cod civil). 3.

op. 224 În acest sens ºi C. preventiv si unul sanctionator propriu zis.137 176 . Drept penal. In acest fel. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). Ed.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale. vezi ºi T. vezi ºi O. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere. Stãtescu ºi C. adeseori de natura pecuniara. Partea specialã. Bârsan. Ed. cit. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru. p. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective. pen.a. Aceasta functie are insa un caracter relativ. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor. cu un grad sporit de generalitate. aceasta are un dublu rol: unul educativ. Codul Penal comentat ºi adnotat. Stoica. 173. 214 din C.223.. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. Vasiliu º. cat si la cel al constiintei publice. 85. Didacticã ºi Pedagogicã. Bucureºti 1976 pag. Functia educativa. Partea generalã. ca orice forma de raspundere juridica.

Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii. Este si 177 . asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte. caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala. nulla poena sine lege). a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual.. Asa fiind. Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept.Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. . intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri. .Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea.Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica. Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite. A. deci o infractiune (nullum crimen sine lege. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: . DEOSEBIRI: 1.Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire.

De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile.100 227 Potrivit art. Individualizarea judiciarã a pedepselor. op. În acest sens vezi C. t 225 178 .226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art. Pentru detalii. Bârsan. pen. cit p.184 din C.Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. 72 alin. 181 din C. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod. Daneº ºi V. Bucureºti 1985. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune. 2. Dimpotriva. Stoica... pen. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã.. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite.Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor. vezi O.227 4. Ed. Papadopol. vezi ªt. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila.Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei.225 3. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi. 1 din C. op.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni. Obligatia de despagubire subzista integral. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant. pen. 140. cit p. Stãtescu ºi C. Cu toate acestea. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice.

Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal. 5.. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. In materie penala. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal. cel pagubit se poate adresa instantei civile. Dimpotriva. 25 alin. Fireste. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca. trebuie constatate tot de cãtre instanþã. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. 3 din Decretul nr.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere.228 6. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant. dupã caz. de catre instante diferite. pen. prin consens. potrivit principiului “electa una via. raspunderea penala nu poate fi negociata. care dispune. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. prezumtia de discernamant.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. non datur recursus ad alteram”. ªi aceste împrejurãri însã. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. 179 . încetarea procesului penal. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal.. asa cum precizeaza dispozitiunile art. 99 din C.

proc.in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal).167/1958. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. pen. b din C. B. e din C. in privinta existentei faptei. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii . 8 alin. 129 din C. 10 lit.). 10 lit. a faptuitorului si vinovatiei acestuia. În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.). 10 lit. cursul si intinderea termenului sunt diferite. procesul civil fiind guvernat. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale. necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art. .hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art.).proc. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. 8. printre altele.. Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3. pen. Pen. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat.2 din Decretul nr. d din C. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art. 5. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art. cu precizarea facuta de art. in ceea ce priveste existenta faptei.sub aspectul prescriptiei extinctive.proc. pen. 10 lit. dacã a 229 180 . autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege. fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229. 10 lit. proc. . Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate. de principiul disponibilitatii. b/1 din C. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art.). f din C.proc. pen.proc. pen.).

Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala. 10 lit. caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor. b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare. nr.proc.In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art. culpa. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: .ambele sunt forme ale raspunderii civile. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art. pen. temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual. 10 lit.ASEMANARI: 1. 2. fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala. . 3.Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu.ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita. h din C. spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art. pen.ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu. Din aceasta deosebire.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor.. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. 32/1954). care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor. .) 181 ..). g din C. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala. (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste). 25 din Decr.proc..

230 ªi in acest caz..existenta unui prejudiciu. creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata. 1382 din C. a le reparer” 182 . 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu. 4. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta. legiuitorul român a preluat integral textul art.2.existenta unei fapte ilicite. tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte.. oblige celui par la faute duquel il est arrive. Asa cum rezulta din dispozitiile art. C. Generalitati Art. neglijenta sau imprudenta. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv.Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale. francez. 999 Cod civil.3. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. civ. deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi). B. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. ori dintr-o abtinere. qui cause a autrui un dommage. .raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata. inactivitate.legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. spre deosebire de raspunderea civila contractuala. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230.. O precizeaza textul art. Culpa nu este definita de legea civila.

Fapta ilicita poate fi comisa. cauzatoare de prejudiciu. constituie o fapta delictuala omisiva.P. fie cu intetie.existenta culpei. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. p. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: . Filipescu. comisa printr-o inactiune. asa cum am mai precizat. faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. Astfel. In stransa legatura cu existenta culpei.fapta poate fi ilicita. exista si o alta conditie subsidiara. constituie fapte ilicite comisive. vezi I. 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale.. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. . Dimpotriva. Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane. cit. fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). op. poate fi definita ca orice fapta prin care.D. fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei. fie din culpa. capacitatea delictuala. 111 183 . Asa fiind.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane. dar savarsita fara culpa. incalcandu-se o norma juridica. caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231. Fapta ilicita Fapta ilicita. fapta a fost comisa in legitima aparare).

cit. cit. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234. daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii. . . O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a. Demetrescu. Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului. care nu puteau fi altfel proteguite. p. raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari. cit. vezi V. 232 233 În acest sens. direct. op.Starea de necesitate. Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1.. . . O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare.este material.103 184 .apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. .este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. p. d. care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare).115 C.Legitima aparare. obstesc. Negru ºi P.Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. imediat si injust (deci lipsit de temei. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. Angheni. 184 234 În acest sens. ori ocrotirea unui interes general. Stãtesci ºi C. Sm.pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general. integritatii corporale sau a sanatatii altuia. p. Bârsan. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. c. 2. op. op. b.

fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare.79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. cit p. In mod firesc. Cu toate acestea. Ciobanu op. superior intereselor particulare infrante. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. 321 185 . Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235.Exercitarea unui drept. potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”. 1 p. . Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal. 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. concurenta comerciala loiala. cit. Beleiu. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel. oricat de pagubitoare ar fi ea). chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. vol. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art. .3. distruge usile de le intrare. 78 . exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. Gh. fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. Exercitiul normal al dreptului subiectiv. In principiu. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila. M. 4. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. V. Este spre exemplu. op. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. sau a ordinului superiorului.

Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. cit. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. acesta poate fi material. Ed. . vol. cit. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. Les obligations. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial. 167. I. În acest sens. Este material. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. literatura de datã recentã îl recunoaºte. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire.Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. P. Mementos Dalloz Paris 1993 p. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. 237 În privinþa prejudiciului moral. decesul sustinatorului legal etc. Droit civil.115 sau I.182 238 Pentru detalii. p. Spre exemplu. C. p. Bârsan op. corporal sau moral238. Gerard Legier. Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. op. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. vatamarea integritatii corporale. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor.5. Filipescu op. 2 p. 94 186 . Angheni. cit. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. distrugerea unor bunuri. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. Stãtescu ºi C. Urs ºi Sm.

op. Constanþa. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat. Culpa. p. Vlachide.2/1986 p.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane. cit. p. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240. op. De pildã. op. 118) 244 P. In general. 791/1985 în RRD nr. citat de I. Nr. dec.2132/1985 în RRD nr. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã. pen. prin care i s-a produs o incapacitate de munca. 103 187 . Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel. Angheni. G. La randul lui.(I. cit. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. II p.9/1986 p. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. dec. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii. 44 245 Sm. Rarincescu. p. acestea trebuie reparate. C. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T.S. P. cit. op. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. permanenta sau temporara apreciabila in procente239. pas d’action!)244. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse. Se cuvin înaceeaºi opinie. 242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale.(M. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale. cit.P. vol. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. a unor atingeri aduse onoarei. Filipescu. pen. Filipescu. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã.

“rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”). Spre exemplu.Prejudiciul trebuie sa fie direct. Ed. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea. de îndrumare a T. 3. In mod exceptional. 34 248 246 M. Bucureºti 1972 p. . 1086 Cod civil. poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor. Spre deosebire de prejudiciul viitor. sub forma unor prestatii. 95. constituie o norma generala a raspunderii civile.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. nr. cuantumul despagubirilor acordate esalonat. 16/25 iulie 1964 în C. a se vedea ºi Dec. sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1.in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. 188 . pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. 1964 p. caracter ce rezulta din continutul art. . asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. Rãspunderea civilã delictualã.Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. care desi se refera la raspunderea contractuala. periodice poate fi modificat247.D. in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. Eliescu. 2. Mai mult decat atat. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit. Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane.Prejudiciul trebuie sa fie cert. .S. Academiei. cand dauna viitoare se va consuma succesiv. repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice.

conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. Safta-Romano. asa cum precizeaza art. care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. Prejudiciul material include. . 4. 1084 Cod civil.Prejudiciul este asadar direct. deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc. caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun. Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite. Ori. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. Obligaþiile.Prejudiciul trebuie sa fie personal. cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. cat si de natura morala. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). 249 E. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. op. prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. 129 189 . p. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). cit.

). Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie.Multa vreme. de îndrumare nr. Spre exemplu. 11 alineatul 2 din Legea nr. institute de ocrotire ori recuperare etc. Bunaoara art. cit. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. desfigurarea.D. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei. 117 190 . Un asemenea efort (traductibil spre exemplu. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral. în C.)251. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett.25 I. op. P. De asemenea. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. p. VII din 29 decembrie 1952. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ. poate fi evaluat si trebuie reparat. Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). 1952 – 1954. La fel. p. Filipescu. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale. art.

ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252. (Spre exemplu. caci. ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie. ca un raport dintre cauza si efect. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada. 252 191 . in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. de la caz la caz.08. de catre instanta judecatoreasca. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor).1994 care se referã la daunele materiale. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. 998 si 999 Cod civil.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale.47/29. sigura si necesara. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa. la decesul victimei. nr. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. Pe parcursul transportarii sale la spital. o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap. “ubi lex non distinguit. In speta. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O.G. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii. au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii.

El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului.fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori. 190 192 . chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254. Nu intereseaza toate conexiunile posibile. Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253. .raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. concretizata printr-un prejudiciu. psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. 253 C. deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. op. raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate.in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor. ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu. Spre exemplu. cit. . ce pot contribui la producerea prejudiciului. 4. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1.Pe langa aceste conditii generale. Bârsan. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice. intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. . 2. 3. p. In acest sens. Stãtesci ºi C. Sub acest aspect specific. .

Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. altfel spus daca are capacitate delictuala. Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei. acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). Moldovan. dar si un factor volitiv. Didacticã ºi pedagogicã. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. Drept procesual penal. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. Indiferent de gravitatea sa. 215 193 . In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). t Teodoru ºi L. Ed. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). de vointa. atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. vezi Gr. reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. Bucureºti 1979 p. Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. El implica libertatea de vointa.

Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor. a animalelor ori ruina edificiului. In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. prejudiciul.In privinta capacitatii delictuale. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255. Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. legatura cauzala. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata. 194 . fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. vinovatia si discernamantul faptuitorului. Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila.

1. catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. defunct.256 sau cand desi defunctul a lasat testament. in vreme ce in cazul succesiunii legale.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). Gh. op. p. prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba). D. Daca transmiterea se face in temeiul unui testament. cit. 302 St. De aici. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. ªt. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. Enc. Totodata.. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa. mostenirea se transmite potrivit legii. B ucureºti. 9 195 . p. dispunatorul se numeste testator. Dreptul de moºtenire. precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament.CAPITOLUL V. de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu. Cãrpenaru. Beleiu. succesiunea se numeste testamentara. 1982. In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau. 255 256 Pentru detalieri.1. Ed.

Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. constituie momentul deschiderii succesiunii. si legatari in cazul succesiunii testamentare.2. Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice. In egala masura. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. defunctul a lãsat testament. Transmiterea mostenirii. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca). indiferent de felul ei. ci si locul deschiderii succesiunii.Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”. 5.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale. in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii. se numesc succesibili. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. prezinta importanta nu numai data.1. Prin succesiune se transmit atat activul. In vreme ce primele constituie activul succesoral. 257 Spre exemplu. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala. cat si pasivul succesoral. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1. 196 . Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . locul deschiderii succesiunii este cel din tara. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara. ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii. neavand asadar relevanta locul unde a decedat. “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale.

Succesiunea este o transmitere universala. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral. Moºtenirea legalã. Cãrpenaru op. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. Pentru ca o persoana sa poata mosteni. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A. Ed. Succesiunea este o transmitere unitara. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. (cu titlu universal). Deak. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor. p.Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2.258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui.260 Fr. 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile). neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. Bucureºti 1994. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii.259 3. Potrivit acestui text. 61 din C. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica. 103 – 104. cit. Actami. D. caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. Conditiile cerute pentru a mosteni. 3. 4. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular). 259 258 197 . Altfel spus.Sa existe la data deschiderii succesiunii. precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. p. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau. legiuitorul a instituit prin art. Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil. deci ca o universalitate juridica. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

Bucuresti 1969. D. 1994. Carpenaru St.. 16.. Carpenaru St.. Atlas Lex. Cosmovici P. Ed. Carpenaru St. Procedura partajului succesoral. Elementele Dreptului civil. All. Cosma D. Academiei. All.. Boroi G. Cantacuzino M. 1991. Bucuresti 1996. 28. “Pax Aura Mundi”. Ed.. Societatile comerciale. Bucuresti. Calin A. Ed... 1989.. 1996. T. National Bucuresti 1997.. Bucuresti. vol. 18.L. 24.13. 23. 21.. Ed. D. Ciuca V. Craiovan. Introducere in dreptul civil. Cartea Romaneasca. Bucuresti. Dreptul la mostenire. Cosmovici P. 1 Ed. 1980. 22. Ed. Carpenaru St.L.. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare. Ed. 15. Ed. Bucuresti. 17. M. Dreptul transporturilor. D.L. M. Drept civil. Ciobanu V. Partea generala. 27. si Radescu D.2 Ed. 25. Tratat de drept civil. Ed. Lumina Lex. Polirom Iasi 1997. Dreptul comercial roman. Galati..L. Ed. Botea Gh. Bucuresti 1999. Bucuresti.. Drept civil. A.. D. Bucuresti. vol. Carbonier J. 202 . 14. Droit civil. A. I. Bucuresti 1921. 1956. 20. si I. 19. Introducere in teoria generala a dreptului. Ed. Teoria generala a statului si dreptului. Bucuresti 1993. Capatana O. Tratat de drept civil. Stiintifica. Codul de procedura civila comentat si adnotat.. Ceterchi I. M. Tratat teoretic si practic deprocedura civila. Bucuresti 1989. Partea generala Vol. Teoria generala a actului juridic civil. Partea generala. Ceterchi I. 26.B.. si Luburici M. Scorpio 78. Academiei.U. 1996. Paris. Ed. Ed. 1993.

transmiterea si imparteala mostenirii. Deak Fr. Drept civil. Deak Fr. Dreptul obligatiilor. 36.. s. Bucuresti 1998. Consideratii teoretice si practice. 203 .. Lumina Lex. 41. Valentele juridice ale vointei. Ed. National. Subiectele colective de drept in Romania. Ed. Curs de succesiuni. si Carpenaru St. C. Scrisul romanesc. Tratat de drept civil. Drepturile reale. All. Didactica si pedagogica. Cluj Napoca. Drept civil. 39. Interpretarea juridica. Bucuresti 1994. 42. 45. Ed. 43. Actami. Partea I-a. Ed. Ed. Humanitas.. Bucuresti 1960. Fekete Gh. Academiei.. 1998. Actami. 38. 40. Bucuresti 1993. Contractul.. Mostenirea legala. Bucuresti 1997. Ed. Legislatie. Ed. Ed. Demitrescu P. Bucuresti 1969. s. si Zinveliu I. Mostenirea testamentara. vol. BucureSti 1996.I si II. Ed. Stiintifica. Actami. Drepturi reale. Contracte civile si comerciale. Ed. Teoria generala a obligatiilor. 30. Eliescu M.. Ed. Costin M. Deak Fr. 44. All. Craiova 1983. Academiei. Contractele speciale. Deak Fr. Daghie V. Teoria Generala a obligatiilor. Bucuresti 1972. Drept civil.. a. Eliescu M. Eminescu Y. M. Deak Fr. Ed. 34. Dacia. 1984. 32. Cosmovici P. Elemente de drept public si privat. 33. Academiei . Ed. Bucuresti 1994. si Apostu I. Raspunderea civila delictuala. Ed. Marile institutii ale dreptului civil roman. Dictionarul explicativ al limbii romane. Bucuresti 1984. Bucuresti 1986. Dogaru I.29. Bucuresti. Dogaru I. 35. Ed. 31. Obligatii. 37.. Ed..a. Bucuresti 1996. Bucuresti 1966. Curs de drept civil. Didactica si pedagogica.. Eremia M...

Les I. 62. Scaiul. Ed. Bucuresti 1996. si Popescu D. Les obligations. Dreptul de proprietate comuna al sotilor.. Tratat de dreptul familiei. Baicoianu Al. 51. Lumina lex Bucuresti 1998. 52.. Hanga Vl. Principii si institutii de drept procesual civil. 56. G. Teoria generala a obligatiilor. Bucuresti. Filipescu I. Drept civil. Negocierea afacerilor. Drepturile reale principale. Ed. Georgescu T.. Hamagiu C. 48.. Bucuresti 1993. Bucuresti. Macovei I. Actami. Lumina Lex. Ed. Junimea Iasi 1977. P. Bucuresti 1978. Ed. 57.P. Ed..a.. 54. Didactica si Pedagogica. s. Ed. 49. 50. Tratat de drept civil. Ionascu A. Curs de drept civil. Bucuresti 1961. Galati 1992. Rosetti-Balanescu I. Lupan E..Ed.3. P. Casa de Editura si Presa “sansa” SRL. Apollonia.. Bucuresti 1997 vol. Partea generala E.. Bucuresti 1994. 1947 . Lupulescu D. Nationala Bucuresti 1929. 55. 47.. Lupulescu D. Ed.. Teoria generala a drepturilor reale. Leik A. Filipescu I. Droit civil.D. Ed... Iasi 1998. Ed. 1992.1 Partea generala. Ed. ALL Bucuresti 1995 . Ionascu Tr. Drept civil.. 58. Contractele de comert exterior in dreptul roman. All. Drept privat roman.. Persoana fizica. Drept civil. Gionea V. 1963. Drept civil. Tratat de drept civil roman. 61. Legier Gerard. Ed. Academiei. Porto-Franco. Tratat de drept civil roman. vol II . 204 .46. Mementos Dalloz Paris 1993. Lumina Lex Bucuresti 1997. Ed. Teoria generala a obligatiilor. Hamangiu C. vol. Lutescu G. Drept civil. Ed. 59. 60... 53.

Curs de drept civil. 78. Pop Liviu. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale.. Teoria generala a obligatiilor. Iasi. Neuron Focsani 1996. Nistor V. R. 66. Popescu A.. Demetrescu. si P. mijloace de proba in procesul civil. Planiol M. Paris 1995 205 . Ed. Stiintifica Bucuresti 1968. Drept succesoral. 76. Paris 1926. Motchrestien. Universitatea Al. Lecon de droit civil. Bucuresti 1998. Popa N. Evrika Braila 1997. Pop L. Starck B. Bucuresti 1975. Teoria generala a obligatiilor. Lumina Lex Bucuresti 1997. Ed... Teoria dreptului. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. 67. Cuza Iasi 1980... Obligatii. Ed. Boyer L.. Mazeaud Henry si Leon. Paris. 68. Negru V. “Lecons de droit civil” Ed. Fundatiei “Romania de Maine”. I. 79. Ed. 72. I. Safta-Romano E. Ed. si Apostu I. Roland H. Manoliu J. Cuza. Universitatea Al.. 80. Ed. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. Vol.. Ed. Anca. Ed.. I. 65. Drept public si privat. Nistor V. Lumina Lex. Ed. Sanilevici R. Traité pratique de droit civil francais. Paris 1962. Drept civil. 1959.. Actami Bucuresti 1994. et Ripert G.. I. Didactica si Pedagogica.. Ed. Bucuresti 1998. Popescu T. si Radu D. 70. Zigotto Galati 1994.63. Iasi. Montchrestien.. Obligations. 69. Contractul colectiv de munca. Ed. Drept civil. Magureanu F. All. Cuza Iasi 1958. 64. 73. Teoria generala a dreptului. Mazeaud J. 77. Safta Romano E. 1974.. Litec.. 1993. Universitatea Al. Inscrisurile. Negru V. 71. Drept procesual civil. 75. Contrat. Teoria generala a obligatiilor. Ed. “Grafix”. 2. Ed. si P. 74.

Statescu C. Tratat de Drept civil. Ed.. Drept procesual civil.. Stoica V.D. Drepturile 84.III.. Drept civil. Bucuresti 1997. Academiei. 206 . C.. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. All. Zlatescu V. Bucuresti 1984. 88. Stef F. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor. Drept civil. Oscar Print. Vol. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile. Ed. Drept procesual civil. Statescu C. 90.. Vlachide P. I si Vol. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Repetitia principiilor de drept civil... 87. 86. Dreptul civil . Universitatea Bucuresti 1980. Ed.si Ciobanu V. Dictionar de expresii juridice latine. si Angheni Sm.. 83. Editura Stiintifica si Enciclopedica. Teoria generala a drepturilor reale. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. Ed. 85. Zinveliu I. 89. Lumina Lex. 92. si Barsan C. Bucuresti 1995. Teoria generala a obligatiilor civile.Persoana fizica.. Fundatiei Romaniei de Maine. Dacia Cluj 1978.. si Zilberstein S. Ed. si Barsan C. Ed.. Bucuresti.I . 82. Ed. Persoana juridica. 1 Ed. Drepturile reale. Teoria generala a obligatiilor. 1995. Statescu C. Urs I. Bucuresti 1998. Oscar Print. Vol. 91. Stoenescu I.81. Executarea silita. M. II. Statescu C. Bucuresti 1998. Lectii de drept civil. Ed. Bucuresti 1981. Zilberstein S.

DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. = De la cel mai tare. este carmuit de aceeasi lege. = De la gura la ureche. = Actiune indreptata impotriva persoanei. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes. Traductibil prin niciodata. Cu alte cuvinte. = Accesoriul urmeaza principalul. la porunca. = Care conditioneaza validitatea. = Reclamantului ii revine sarcina probei. = Cuvant cu cuvant. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. nu poate fi tot alb in sens opus. dintru inceput. sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. discret. = Dimpotriva. in litera cartii. = Care serveste ca mijloc de proba. = La calendele grecesti. imediat. = De indata. De exemplu taxa de timbru dupa valoare. = Actiune reala. indreptata impotriva unui lucru. in sens opus sau prin opozitie. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . = Cu intentia de a darui. = Dupa valoare.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

reciproc. deci nu se mai poate realiza.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. = Cu putere armata. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . mod de viata. dar evenimente asemanatoare. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. tatal nesigur. = Legea personala sau legea persoanei fizice. = Legea locului unde este situat bunul. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat. = Prin acordul mutual. = Prin dezacord mutual. formula utilizata in dreptul international. = Locul guverneaza actul. pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. = O lege speciala deroga de la cea generala. = Legea locului vatamarii. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa. = Mama este intotdeauna sigura. reciproc. = Legea locului comiterii delictului. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. = Un castig ce inceteaza. = Din vina mea. lucrul in discutie sau in litigiu. = Mod de a trai.

sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege. conventiile. invoielile trebuie respectate. Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept. a pleda pentru propriul interes (Cicero).Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. = A lupta. P Pacta sunt servanda = Tratatele. Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. nici o incriminare in afara legii. Nulla poena. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato). 213 . ci si ca sa nu mai greseasca. O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului. Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. Non rex est lex. Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi.

= In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. In sens generic. = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. 214 . repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste. = Reparatie integrala. Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. = Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. = Ceea ce era de demonstrat. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora. proprietarului. = Un bun piere in detrimentul stapanului. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. = Nu exista nici o vanzare fara pret. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. nici o libertate. Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic.

= Un singur martor este ca nici-un martor. = Pentru plata. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. = Timpul. = Cele speciale deroga de la cele generale. = Unde exista drept. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. nu exista o a treia posibilitate. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. = Unde legea nu distinge. = Plata datoriei. = Situatie in care se afla un lucru. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. = numai consimtamantul creaza obligatii. = Nu se acorda. acolo exista si remediu. = In sens restrans. inceteaza legea insasi. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. 215 . toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. ca oferta de plata. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. = Soarele straluceste pentru toti. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. acolo este aceeasi solutie. nici noi nu trebuie sa distingem.

Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. pe consensul general. = Vocea poporului. vox dei Vulnerat omnes. ultima ucide. ultima necat 216 . = toate loviturile ranesc.Ut singuli = Bunuri individuale. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti. vocea lui Dumnezeu. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. exemplele atrag. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. = Cinste invinsilor. = Forta majora. = Nu se face nedreptate celui care o vrea. V Verba docent. = Adevarul invinge intotdeauna.

B.29. Capacitatea de folosinta p. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p.3.2. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p. Subiectele raportului juridic civil p.1.1.17 2. 8 2. 7 2.1.42.1.3. E. 2.2. Consimtamantul p.1. Persoana juridica p.28. Sectiunea 2. Sectiunea 2. Efectele actului juridic civil p. Numele p. Notiuni generale Sectiunea 1. Organizarea de sine statatoare p. Nulitatea actului juridic civil p.39. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2.22 .4. Elementele constitutive ale persoanei juridice p.58 3. B.C U P R I N S Capitolul I. B. Patrimoniul p.60 217 . D. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p. Capacitatea persoanei fizice p. definitia si obiectul dreptului civil p. 5 Capitolul II.32.1. Clasificarea persoanelor juuridice p. Capacitatea de exercitiu p.44 2.1. Notiuni generale p.29.3.2.4.58 3.4. Domiciliul p.1. 28: A. C.D.24. C. Scopul licit p.36. Caracterele juridice ale patrimoniului p.1. definitie. Patrimoniul propriu p. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p.2.1.21.1. 2. Raportul juridic civil p.29. B.53. Dreptul civil.1. Notiuni generale p.2. 4 Sectiunea 1.54.4.48.46: A.2.53: A.2.17 2. Cauza licita p.35: A. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3. C.50 2.2.47.3. 2.44 2. B.5. Persoana fizica p.49 2. Infiintarea persoanelor juridice p.46. ramura a dreptului privat p. 19.4. 2. 20 . clasificare p.2. Starea civila p. Identificarea persoanei fizice p. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p.3.55 Capitolul III.2. Notiunea.4. Continutul raportului juridic civil p. Nulitatea partiala si nulitatea totala p. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2.6.4. Obiectul p. C.19 A. Notiune. Actul juridic civil p.4. Capacitatea persoanelor juridice p.3. 9 2.1. Incetarea persoanei juridice p.33 2.

64. 3.73. Notiuni generale.1. Caracterele dreptului de proprietate privata p. Modalitatile dreptului de proprietate p. D. B. C. Prezumtia de proprietate p. dovada si pierderea posesiei p.77.1. Clasificarea contractelor civile p.1. Functiile patrimoniului p. Obiectul dreptului de proprietate publica p.2.63.94 3.103.106 3. Obiectul dreptului de proprietate privata p. Vointa juridica.96 3.94 3.3.1. Calitatile si viciile posesiei p.82. B.4. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4.62. Notiuni generale p.2. C.114 4. Notiuni generale p. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p.126 4.78. Apararea dreptului de proprietate p.3. Notiunea si definitia contractului civil p.1. Proprietatea rezolubila p. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p.3. B.66 3. B.105.4. Proprietatea anulabila p. C. Capitolul IV.3. Definitie p.2.67 3.2. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p.3.70: A.4. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p.125 4.4.1.85. Dreptul de proprietate p.128 218 . Proprietatea publica p.83: A. Drepturile reale si drepturile de creanta p.121 Sectiunea 4. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p. B. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p.2. Regimul juridic al imobilelor p.2.2.65 Sectiunea 3. D.71.2.85. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p.2.118 4. Clasificarea obligatiilor civile p. Proprietatea comuna p.4.102: A.74.1.2.2. element esential al contractului p.72.5. Regimul juridic al apelor p. Subiectele dreptului de proprietate privata p.2.66 3.107 3.3. Sectiunea 3. Regimul juridic al terenurilor p.83.81. Actiunea in revendicare imobiliara p. D.2.110. C.106 3.1. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p. Atributele dreptului de proprietate p. B.3.3.112. B. C. Actiunea in revendicare mobiliara p.2.78.7.3.80: A.104. Obiectul dreptului de proprietate p. 3. Formele dreptului de proprietate.2.108: A.4.1. 3. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p.97 3.102.83.3. Proprietatea privata p. Efectele posesiei p. Posesia p.1. Dobandirea. Sectiunea 3.4. Notiuni generale p. Actiunea in revendicare.61: A. 3.76: A. Regimul juridic al constructiilor p.6.69 3.2. Definitie p.

145.174 4. Efectele contractelor p. Principiile devolutiunii succesorale legale p. C.3.2.217 219 .1. Conditiile de validitate ale contractelor p. Notiuni introductive p.199 Bibliografie p. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p. Raspunderea civila pentru fapta proprie p.207 Cuprins p. Principiile de baza ale succesiunilor 5.2. B.1.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p.139: A.3.141. Incheierea contractelor p.1.2. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p.151 Sectiunea 4.4. D. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p.3.140. Oferta de a contracta p.3.1.133 4.2.1. Raspunderea civila delictuala p.4.3.175 4.182 Capitolul V.195 5.2.196 5.5.145 4. Acceptarea p. Negocierile precontractuale p.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful