Adaptarea copilului la coal

Integrarea copilului n mediul colar presupune o bun acomodare a elevului la sarcinile pe care i le impune coala i activitatea de nvare. Ea se evideniaz prin capacitatea elevului de integrare n activitate i n viaa colii, exprimat prin: reuita colar, acomodarea la cerinele colii (colectiv didactic, clasa de elevi, microgrupuri formate), orientarea colar adecvat resurselor interne i externe (cerinele familiei si ale mediului social).Un copil care e bine adaptat se simte integrat n grup, percepe pozitiv grupul colar (clasa), e perceput pozitiv de ctre grup, i face plcere s fie la coal, reuete s fac fa cerinelor diferitelor discipline de nvamnt. Inadaptarea colar a copilului poate cunoate diverse forme de manifestare: de la rezultate colare slabe la apatie, lipsa interesului pentru coal, tulburri de comportament pn la refuzul frecventrii orelor. Acest refuz poate fi manifestat n mod direct sau indirect prin invocarea unor dureri de cap, stomac sau de gt, dureri manifestate cu puin timp nainte de plecarea la coal dureri care, de regul, nceteaz imediat ce micuului i este permis s rmn acas. Inadaptarea se datoreaz i tensiunilor, eecurilor, dramelor sentimentale, sentimentelor de abandon sau celor de ofense i devalorizare n ochii altor copii de vrsta lor sau a unor persoane apreciate de ei de care depinde succesul lor.. Un rol semnificativ n adaptarea coalar l are familia.. Atitudinea fa de scoal, felul relaionrii cu ceilali, depind de experiena de via acumulat n familie. Atunci cnd prinii reuesc s menin n familie o atmosfer cald, securizant i i manifest autoritatea ntr-un mod firesc, echilibrat, se creeaz premise favorabile unei bune adaptri colare (copilul are o stim de sine nalt, e ncreztor n sine, responsabil).Excesele n exercitarea autoritii, determin dificulti n adaptarea copilului, mrete dependena acestuia de printe, copilul nu se mai simte liber, este mai puin prietenos i spontan, va avea mari dificulti n procesul de maturizare. Dac printele este ostil i autoritar, va creea copilului o supunere forat, pasivagresiv. Copilul care triete n tensiune, se simte respins, nefericit, inferior i va dezvolta teama de aduli, suspiciunea n legatur cu motivele i comportamentele altora, va avea tendina s se autopedepseasc i s aib dificulti de relaionare.La cealalt extrem, copiii ai cror prini exercit un control insuficient asupra lor, fiind astfel forai s fie prematur autonomi, sunt dezordonai, mediocri, inadaptai la cerintele colare. Dac printele este i ostil, ncurajeaz la copil impulsivitatea i conduitele dezordonate ceea ce l mpiedic n procesul de adaptare.Orice suferin emoional a copilului se reflecta n conduita colar, determinand apatie, dezinteres fa de nvtur, chiar respingere fa de coal sau ostilitate. Modul de a fi al prinilor, felul lor de a gndi, de a-i exprima tririle, va servi drept prim model pentru copil. Dac prinii sunt capabili s-si pstreze calmul i ncrederea n situaii problematice, i copilul va fi capabil de autocontrol. Printele comunicativ, afectuos, deschis l va stimula pe copil s se deschid i s comunice la rndul su. Toate acestea constituie bune premise

pentru dezvoltarea unei personaliti echilibrate, capabile s se integreze corespunztor n mediul colar i s fac fa provocrilor impuse de acesta. Pe de alt parte, este foarte important ca printele s manifeste interes i preocupare fa de activitatea colar a copilului lui orict de ncarcat ar fi programul zilnic al acestora. De asemenea prinii i pot asigura condiii bune de nvat nvndu- i totodat s i organizeze timpul i activitatea. Copilul nu trebuie obligat s exerseze la nesfarsit pentru a reine. Temele nu trebuie s fie o curs contra cronomentru, ci un moment n care copilul fixeaza cunostintele dobandite. Dac nu reuete s neleag un enun, e bine s fie incurajat s-i sune un coleg pentru c o discuie ntre colegi poate fi o bun modalitate de a-l responsabiliza fa de munca lui i de a-l face s contiintizeze valoarea noiunii de solidaritate. Printele trebuie s- i ncurajre permanent copilul, s-l recompenseze i s se bucure mpreun cu el de toate reuitele sale. In concluzie, constelatia familial prin reeaua ei de relaii i sistemul de valori, influenteaz adaptarea colar a copilului.

ADAPTAREA PSIHOLOGIC Obiectivul general al cursului. Disciplina Adaptarea psihologic face parte din seria de discipline opionale ce au misiunea s completeze i s dezvolte pregtirea special a studenilor psihologi. Ea se pred n semestrul 3 i are drept obiectiv general formarea la studeni a sistemului de cunotine, abiliti i atitudini privind natura psihologic a adaptrii psihologice, legitile i mecanismele apariiei i dezvoltrii ei. Obiectivele operaionale ale cursului. La sfrit de curs studenii vor fi n stare: 1) La nivel de cunoatere i nelegere: a) s defineasc i s disting conceptele de adaptare psihologic i integrare social; b) s identifice etapele de adaptare a personalitii; c) s cunoasc mecanismele, factorii i legitile procesului de adaptare; d) s neleag i s explice cauzele neadaptrii colare i profesionale. 2) la nivel de aplicare (competene): a) s aplice n activitatea lor proprie de nvare / cercetare cunotinele obinute n cadrul acestei discipline; b) s conceap modele conceptual-practice de optimizare a procesului de adaptare; c) s elaboreze programe de adaptare eficient a personalitii n contextul dinamicii de vrst. 3) la nivel de atitudini i valori: a) s-i dezvolte capaciti de a opera analitic, sintetic i critic cu cunotinele legate de adaptarea i inadaptarea personalitii n procesul evoluiei; b) s-i dezvolte potenialiti de adaptare psihologic la mediul mereu schimbtor; c) s-i cultive atitudini pozitive fa de adaptabilitate psihologic ca una din cele mai importante caliti ale personalitii.

Precondiiile realizrii cu succes a scopului i obiectivelor enunate sunt: cunotinele despre psihic i contiin; cunotinele despre influena mediului asupra comportamentului uman; abilitile de modificare a comportamentului n funcie de schimbrile condiiilor de via.

Coninutul cursului: Noiunea de adaptare. Esena procesului de adaptare. Teorii ale adaptrii. Structura procesului de adaptare. Legitile i principiile adaptrii. Mecanismele psihologice ale adaptrii. Factorii ce determin adaptarea eficient. Etape i niveluri ale adaptrii personalitii n contextul dinamicii de vrst. Adaptarea colar. Adaptarea profesional. Cunoaterea motivelor neadaptrii colare i profesionale. Integrarea politic. Integrarea familial. Metode de adaptare eficient. Metodologia elaborrii programelor de adaptare eficient. Semnificaia adaptrii n viaa i activitatea omului Evaluarea curent i final: Evaluarea curent va fi efectuat prin 2 probe: 1) test de cunotine; 2) lucrare practic (elaborarea unei programe de adaptare eficient a personalitii n contextul dinamicii de vrst).

Ambianta din familie i adaptarea scolara

Scolarul mic are o personalitate in evolutie. Adaptarea sa scolara rezulta din felul in care se ajusteaza caracteristicile si trasaturile sale de personalitate la exigentele scolare din ce in ce mai mari. Pregatirea pentru o integrare scolara reusita, incepe inca din familie, apoi continua in gradinita (perioada ce premerge celei scolare). Intrat in scoala, copilul este solicitat intens intelectual, invatarea devenind tipul fundamental de activitate. El dobandeste o mai mare stabilitate si un echilibru al vietii afective. Atitudinea fata de scoala, felul relationarii cu ceilalti, depind de "experienta de viata" acumulata in familie. Daca parintii reusesc sa mentina in familie o atmosfera calda, securizanta si isi manifesta autoritatea intr-un mod echilibrat, acest fapt va avea rezonante pozitive in adaptarea propriu-zisa (copilul are o stima de sine inalta, e increzator in sine, responsabil). Copilul are nevoie de o ambianta calda, dar si de supunere, de reguli carora sa se conformeze, stabilite in acord cu parintii. "Cumpatarea e masura tuturor lucrurilor", o dozare optima a caldurii afective si autoritatii parintesti fiind premisele unei bune adaptari a copilului. Invers, excesele in exercitarea autoritatii (un control excesiv sau insuficient), determina dificultati in adaptarea copilului. Un parinte prea exigent, excesiv de autoritar, ii mareste acestuia dependenta de el. Copilul nu se mai simte liber, este mai putin prietenos si spontan, va avea mari dificultati de maturizare.

La cealalta extrema, copiii ai caror parinti exercita un control insuficient asupra lor, fiind astfel fortati sa fie prematur autonomi, sunt dezordonati, mediocri, inadaptati la cerintele scolare. Ce se intampla daca atmosfera din familie este ostila? Parintele ostil si autoritar, creeaza copilului o supunere fortata, pasiv-agresiva. Copilul traieste in tensiune si se simte respins, nefericit, inferior si va dezvolta teama de adulti, suspiciunea in legatura cu motivele si comportamentele altora, va avea tendinta sa se autopedepseasca si sa aiba dificultati de relationare. Parintele ostil si cu control insuficient asupra copilului (genul de parinte ce spune frecvent "l-am scapat din mana"), incurajeaza la acesta din urma impulsivitatea si conduitele dezordonate (cazul familiilor delicventilor juvenili). Relatiile din familie (dintre parinti si copii si dintre parinti) au consecinte in privinta formarii personalitatii copilului. Tensiunile, certurile din familie sunt traumatizante pentru copil. Traind repetat si intens in aceste tensiuni, trebuinta de securitate a copilului nu este satisfacuta, iar personalitatea copilului se va cristaliza dizarmonic, fapt ce ii afecteaza evolutia sa scolara. Suferinta morala a copilului se reflecta in conduita scolara, determinand apatie, dezinteres fata de invatatura, chiar respingere fata de scoala sau ostilitate. Si chiar daca parintii nu divorteaza, ambianta tensionata si nesigura are consecinte negative asupra performantelor scolare. Climatul afectiv joaca un rol considerabil pentru elevii emotivi, tulburarile afective asociindu-se cu dificultati de adaptare. Ambianta familiala este hotaratoare pentru modul in care copilul isi fundamenteaza conceptia generala despre lume si viata si pentru formarea personalitatii sale. Modul de a fi al parintilor, felul lor de a gandi, de a-si exprima trairile, va servi drept prim model pentru copil. Daca parintii sunt capabili sa-si pastreze calmul si increderea in situatii problematice, si copilul va fi capabil de autocontrol. Parintele comunicativ, afectuos, deschis il va stimula pe copil sa se deschida si sa comunice la randul sau. Atatia parinti se plang ca proprii copii nu comunica cu ei, ca au rezerve si retineri. De cele mai multe ori, realitatea este ca nu i-au invatat sa comunice, avand ei insisi destule dificultati, rezerve si inhibitii in comunicare. Pentru parintii ce isi critica distructiv copiii in mod repetat si ii devalorizeaza, riscul este acela ca acestia din urma sa acorde credibilitate criticilor si sa le asimileze. De exemplu, copilul poate gandi: "Daca tata zice ca sunt prost, inseamna ca asa este". Copilul sufera si fiecare critica, fiecare esec ii intareste convingerea ca ceva nu este in regula cu el, ca este inferior celorlalti. Nu e de mirare ca astfel devine nesigur si se subapreciaza, iar comportamentul lui este un raspuns al propriilor convingeri deformate: se comporta ca un "prost", convins fiind ca asa este. Aprobarea si valorizarea parintilor sunt pentru copil confirmari ale propriei valori si in functie de acestea, copilul se va aprecia sau subaprecia. In concluzie, constelatia familiala prin reteaua ei de relatii si sistemul de valori, influenteaza adaptarea scolara, ca atare fiti foarte atenti cum va purtati cu copilul/copii dumneavoastra pentru ca, de fapt, le determinati evolutia in viata. Problematica inadaptarii scolare la preadolescenti

1. Aspecte teoretice privind adaptarea si inadaptarea scolara 1.1 Preadolescenta - un inceput dificil Perioada preadolescentei reprezinta o vrsta de mari transformari. In aceasta etapa au loc modificari corporale considerabile, mari schimbari in sistemele biochimice, fiziologice si in comportamentul social, Sistemul biologic devanseaza prin maturizarea sa celelalte sisteme; astfel ca apare o disjunctie majora intre dezvoltarea biologica si cea sociala: daca organismul fizic este matur din punct de vedere functional pna la inceputul adolescentei, creierul si functiile sale se maturizeaza doar la sfrsitul acestei perioade (in adolescenta trzie). O asemenea disparitate in dezvoltare creeaza nu de putine ori probleme. Rolurile parentale in socializarea la aceasta vrsta sunt in descrestere, cu deosebire in familiile in care ambii parinti lucreaza. Tinerii cu care preadolescentul alege sa se asocieze si sa interactioneze exercita asupra sa influente ce-i modeleaza atitudinile si comportamentele fata de scoala, educatie, societate si sine. Grupul de vrsta (peer group) influenteaza conduitele viznd sexualitatea, fumatul, consumul de alcool si drog, actele antisociale; aceasta are impact asupra dezvoltarii cognitive si a succesului scolar. In general predomina confuzia in ceea ce priveste rolurile vietii de adult. Preadolescentii au dificultati in a vedea in perspectiva, cu deosebire pe termen lung. Daca la aceasta mai adaugam eroziunea sistemului familial si a retelelor de suport si accesul facil la mecanisme, substante si activitati ce pun in pericol viata, avem un tablou complet al problemelor cu care preadolescentii se confrunta. Participarea la un grup de vrsta care sa ofere stabilitate, sentimente de afiliere si acceptare, un raspuns nevoii de a avea relatii predictibile, pe care sa se poata baza, incepe sa devina o prioritate la aceasta vrsta. Insasi perceptia de sine este influentata de prezenta sau absenta relationarilor pozitive cu un astfel de grup. Un tnar american declara: "Mai curnd as fi acceptat moartea dect respingerea celor de-o vrsta cu mine...". Aceasta declaratie ct si realitatea concreta intlnita in practica, au motivat in buna parte alegerea acuta de a studia problematica inadaptarii scolare in cadrul microgrupului de elevi. Inainte de aceasta, trebuie abordata din punct de vedere teoretic problematica adaptarii si inadaptarii scolare. 1.2 Adaptare versus inadaptare scolara J. Piaget vorbea despre adaptare in termeni de asimilare si acomodare in cadrul interactiunii om-mediu. Adaptarea este, deci, acordul individului cu mediul (in primul rnd cu mediul social social), presupunnd acomodarea optima la mediul dat si raspunsul favorabil la solicitarile si exigentele sale. Ce este in acest context adaptarea scolara ? Pornind de la aceasta definitie, la care adaugam particularitatile specifice activitatii instructiv educative, putem sa aratam ca adaptarea scolara este data de calitatea si eficienta realizarii concordantei relatiei dintre personalitatea elevului si cerintele scolare, concretizate intr-un rezultat favorabil al procesului de invatamnt. Un elev adaptat din punct de vedere scolar face fata cerintelor educative conform disponibilitatilor sale bio- psiho- sociale, in acord cu regulile pretinse de programa scolara. Cu alte cuvinte, acesta si-a insusit cu succes rolul si statusul de elev.

Daca adaptarea scolara reprezinta un deziderat major, vizat in cadrul oricarui sistem de invatamnt, inadaptarea scolara este un fenomen de mare amploare, cu o cauzalitate si o etiologie multipla, ce se doreste limitat si pe ct posibil controlat. Astfel, pregatirea copilului pentru o buna adaptare la cerintele scolii se face inca din primii ani de viata ai copilului, in familie si la gradinita (grupa pregatitoare urmareste tocmai acest lucru), premergator, deci perioadei scolare. Problemele de inadaptare scolara nu sunt insa apanajul primului an de scolarizare. Desi intlnite inca de la intrarea in scoala, situatiile de inadaptare pot sa apara la orice vrsta de-a lungul perioadei petrecute de elev in scoala, fiind insa mai frecvente la tranzitia de la o etapa de scolarizare la alta (clasa I, a V-a, a VIII-a etc.), deoarece aceste treceri necesita prin insasi natura lor, o readaptare a elevului, la noi cerinte educative, la un alt mod de organizare al procesului de invatamnt etc. Pe de alta parte, tranzitia insasi este acuta in functie de perioadele de dezvoltare ontogenetica asa cum le descrie J. Piaget. Organizarea scolara este legata de schimbarile de dezvoltare; spre exemplu, cresterea puberala denota apropierea tranzitiei scoala generala-liceu. Aceasta se intmpla deoarece pusse-urile de crestere si perioada in care acestea se produc au o profunda influenta asupra practicii educationale. Fenomenele de adaptare si respectiv de inadaptare scolara pot fi recunoscute si identificate pe baza anumitor indicatori specifici. Vor fi prezentati in continuare doar indicatorii adaptarii scolare, deoarece acestia sunt valabili, prin inversiune, si pentru celalalt fenomen. 1.3 Indicatorii ai adaptarii scolare Coasan (1988) prezinta in urma studiilor desfasurate urmatorii indicatori specifici ai adaptarii scolare: a. insusirea continutului invatamntului de catre elev, adica a ansamblului de cunostinte pe care acesta trebuie sa le dobndeasca din principalele domenii ale cunoasterii; b. reusita scolara, considerata de majoritatea specialistilor drept cel mai important si mai relevant criteriu de evaluare al adaptarii scolare si anume calitatea rezultatelor scolare ale elevului. Ca observatie, intre reusita scolara si adaptare exista o corelatie puternica, semnificativa, insa inversul nu coreleaza in aceeasi masura (insucces scolarinadaptare). Se poate vorbi despre cazuri de insucces scolar care nu sunt insa si cazuri de inadaptare. c. indicatori relationali-valorici, precum: - integrarea in grup; - perceperea pozitiva a grupului scolar (clasa); - perceperea pozitiva a elevului de catre grup; - asimilarea unor valori corespunzatoare vrstei; d. indicatori comportamentali: conduita corespunzatoare. Din analiza acestor indicatori se desprinde concluzia ca intotdeauna adaptarea scolara va corespunde unei situatii de randament scolar asociat cu conformarea la normele de conduita sociala.

1.4 Etiologia fenomenului de inadaptare scolara In ceea ce priveste factorii cauzali care pot conduce la aparitia fenomenului de inadaptare, cercetarile din domeniu au dus la identificarea mai multor categorii de factori. T. Kulcsar, facnd o clasificare a acestora ii imparte in felul urmator: A. Factori interni (care tin de individ): a. factori intelectuali de forma inteligentei scolare, aceasta reprezentnd gradul de adaptare la activitati de tip scolar; b. factori nonintelectuali, ce tin de personalitatea copilului, de motivatie: nivel de aspiratie, stabilitate emotionala, incredere in sine, deprinderi, priceperi, atitudini, aptitudini, perseverenta, interes cognitiv etc. Putem vorbi, deci, despre factori biologici si anume dezvoltarea normala a copilului, de rezistenta sa la solicitarile fizice si psihice, ct si despre factori ce tin de personalitate, care este prin insasi natura ei o conditie subiectiva. Din acest punct de vedere este inadaptat acel elev care nu obtine performantele scontate in concordanta cu nivelul sau de inteligenta (adaptarea scolara definindu-se in functie de inteligenta elevului). B. Factori externi. a. factori pedagogici (de natura scolara ); b. factori familiali; c. factori sociali (de exemplu, de interactiune in grupul de vrsta). a. factorii de natura pedagogica ce intervin cauzal in aparitia fenomenului de inadaptare sunt: - forma de organizare a invatamntului. Analiza comparativa a formelor de organizare clasica cu cele alternative denota diferente adaptative, de competenta sociala ulterioara a elevilor. - metode si mijloace didactice, mai ales adecvarea acestora la copil si la tipul de personalitate a acestuia; - natura cerintelor scolare, mai ales sub aspectul cantitatii apar semne de intrebare: ct de mult i se poate cere unui elev care petrece 6-7, chiar 8 ore la scoala, astfel inct sa satisfaca si cerintele de calitate ale activitatii scolare; - cadrul didactic este unul din factorii cu influenta puternica asupra fenomenului, prin: - pregatire profesionala; - atitudinea fata de profesiune; - atitudinea fata de elevi etc. Exemplu: Reactia profesorului, spre exemplu, la abaterile de conduita ale elevului, modul in care evalueaza situatia, sunt determinante pentru evolutia ulterioara a conflictului. - relatiile elev-cadru didactic; - relatiile elev-colectiv de elevi; Exemplu: O relatie pozitiva, de acceptare si valorizare reciproca, este mai curnd corelata cu o buna adaptare scolara, cu un comportament adecvat in scoala. b. factorii familiali: dintre care se remarca drept cei mai importanti - nivelul educational-cultural al familiei. In ceea ce priveste acest factor, o cercetare sociologica desfasurata in anii 60 in SUA, care a avut in vedere 6500000 de elevi, a

evidentiat ca mostenirea materiala, culturala a familiei, nivelul de aspiratii al parintilor relativ la copiii lor exprima, in primul rnd, diferentele de reusita, deci si gradul de adaptare sau inadaptare scolara. Acelasi lucru reiese si din Raportul Plowden (1967) care sublinia din nou ca atitudinea parintilor fata de scoala si viitorul copiilor explica discrepantele intre reusitele elevilor, nu numai variabilele "obiective" precum: originea sociala, conditiile de viata, venitul, pregatirea scolara si calificarea profesionala a acestora. Raportul lui Ch. Nam (1970) arata ca numarul de studenti in tari precum Franta si Anglia este de 8:1 in favoarea celor proveniti din clasele favorizate ale societatii. - colaborarea cu alti factori educativi si sociali. Aceasta devine necesara din dorinta de a uniformiza directiile de actiune asupra elevului, astfel inct acestea sa nu fie contradictorii. c. factorii sociali, se refera, in primul rnd, la: - sistemul de relatii extrafamiliale si extrascolare intre limitele caruia se desfasoara experienta de viata a elevului; - influenta grupului de vrsta, efectele acestuia asupra elevului. Aceste categorii de factori interactioneaza in sisteme de relatii si corelatii, adevarate retele interconditionate, greu separabile, care pot conlucra pozitiv, favoriznd o buna adaptare scolara, sau, din contra, negativ, determinnd instalarea si mentinerea fenomenului de inadaptare.

Figura 1: Interactiunea factorilor cauzali in adaptarea scolara a. Pozitiv (+): duce la adaptare scolara b. Negativ (-): duce la inadaptare In literatura de specialitate sunt prezentate si descrise urmatoarele forme de inadaptare scolara: - esec scolar; - imaturitate scolara; -inteligenta scolara de limita sau sub limita; - instabilitatea psihomotorie si emotionala; - tulburari instrumentale; - tulburari de comportament; - abandon scolar. Dincolo de dimensiunile si perspectivele teoretice se afla insa cazurile reale de inadaptare scolara, fiecare dintre aceste cazuri avnd o istorie proprie. Inadaptarea este determinata de mai mult dect un singur factor cauzal. Exista diversi factori afectivi, caracteriali, morali, familiali, sociali, pedagogici - care pot perturba echilibrul

dinamic elev-scoala. Analiza fenomenului nu este completa, insa, fara o abordare practica, pe teren, a realitatii scolare actuale, asa cum poate fi ea intlnita intr-o scoala generala a municipiului Alba Iulia.

2. Studii de caz
Problematica investigata: inadaptarea scolara Metode si procedee de investigatie: interviul semistructurat si liber, observatia, ancheta sociala, studiul documentelor scolare. Perioada: semestrul al II-lea, an scolar 2000-2001 Esantion: doua (2) microgrupuri, segregate pe sexe Numar total de subiecti: cinci (5), doi (2) baieti si trei (3) fete Specificul grupurilor: asocierea in abaterile de conduita Grupul I Componenta: doi baieti: R.D., vrsta 13 ani; B.V., vrsta 14 ani S-au identificat urmatorii factori: FACTORI ITIDIVIDUALI: R.D.: instabilitate psihomotrica, deficit prosexic (de atentie), insolenta, nivel de aspiratie scazut, dezinteres fata de scoala si activitatea scolara, rezistenta scazuta la frustrare, control scazut al tendintelor si pulsiunilor violente, tulburari de comportament. B.V.: insolenta, lipsa de respect fata de instantele de autoritate, dezinteres fata de activitatea scolara, nervozitate, agitatie, tendinte de bravare (manipulate de R.D.), tulburari de comportament. In cadrul interviului se arata retras, tacut, evaziv in raspunsuri. FACTORI FAMILIALI: R.D.: lipsa supravegherii parentale (orfan de mama tatal absent intreaga durata a zilei datorita naturii locului de munca), neglijare in copilarie datorita situatiei date, conditii materiale modeste, asteptari reduse din partea familiei in ceea ce il priveste in plan scolar. Un frate in vrsta de 21 ani. B.V.: familie cu istoric violent (tatal) si cu antecedente psihiatrice (mama), climat familial tensionat, conditii materiale modeste. Mai are un frate (cls. a V-a) si o sora in vrsta de 20 ani. Asteptari reduse in ceea ce priveste evolutia scolara. Se doreste calificarea minimala pentru o meserie si intrarea in cmpul muncii. FACTORI PEDAGOGICI: R.D.: reusita scolara slaba, majoritatea mediilor sunt de cinci(5), notele variind intre 2 si 7, corigenta la biologie pe semestrul I , slaba pregatire scolara: nu a obtinut note de trecere la simularea examenului de capacitate. Slaba integrare in grupul de elevi al clasei, perceput negativ, respins de catre acestia. Profesorii il considera un caz irecuperabil. Conflicte cronicizate cu acestia (RD ii considera incorecti fata de el, mai ales la evaluare).

B.V.: reusita scolara slaba, majoritatea mediilor sunt de cinci, cu note intre 2 si 7 situatie similara cu a lui R.D., cu diferenta ca B.V. apreciaza conduita profesorilor ca "in general corecta" fata de el in cadrul evaluarilor. Nu a acumulat cunostintele necesare trecerii simularii examenului de capacitate. FACTORI SOCIALI: Interactiunea in cadrul diadei Profesorul diriginte declara in ceea ce ii priveste: "Cei doi formeaza un cuplu nefericit. Singurul motiv pentru care mai sunt in scoala este faptul ca invatamntul este obligatoriu pna clasa a VIII-a". In urma discutiilor reiese clar faptul ca sunt perceputi ca o unitate. Similaritatile dintre cei doi sunt numeroase si coreleaza puternic. Spre exemplu, numarul de absente este aproximativ acelasi: peste 90 in ambele cazuri. Masuri adoptate de scoala: Acestea surprind prin ineficienta si caracterul lor unilateral. Sunt in primul rnd sanctiuni, in toate formele permise de regulamentul scolar: - avertismente verbale; - chemarea parintilor la scoala; - scaderea notei la purtare, inclusiv nota 6, pentru numar mare de absente nemotivate si indisciplina; - discutarea cazurilor de catre consiliul profesoral; - implicarea politiei (!), chemata in doua rnduri pentru "linistirea" lor. Sanctionati de catre aceasta prin acordarea a doua amenzi pentru "tulburarea ordinii in clasa", in decembrie 2000 si in februarie 2001. Observatie: Nu s-a luat nici o masura cu valoare adaptativa sau integrativa ( mai ales daca tinem cont de faptul ca sanctiunile au nefericitul efect de a intari comportamentele nedorite). GUPUL II Componenta: trei fete : D.M., in vrsta de 14 ani; B.M., in vrsta de 14 ani P.C., in vrsta de 13 ani; FACTORI INDIVIDUALI: Fetele manifesta: dezinteres pentru scoala, valorizeaza activitati extrascolare precum calatoriile, iesirile, frecventarea cluburilor de disco etc., maturizare sexuala precoce, interes pentru sexul opus (au "prieteni" in vrsta de 17 respectiv 20 de ani). Nu considera necesar sa demonstreze ceea ce stiu sau pot in privinta activitatii scolare, declarnd: "Am putea mult mai mult, dar nu vrem!". Pregatirea pentru scoala este superficiala. Cunoscute ca "batause", demonstreaza putine abilitati de rezolvare nonviolenta a situatiilor conflictuale, de coping cognitiv. Declara cu usoara emfaza: "La nervi as putea ucide un om", declaratie cu care sunt de acord toate trei. FACTORI PEDAGOGICI: Reusita scolara. BM slaba - medii de 5-6, DM foarte slaba - medii de 5 majoritar, PC mediocra - in general medii de 6. Integrarea in clasa: relativ slaba, unele conflicte cu colegii, fara efecte pe termen lung. Atitudinea fata de profesori - in general, pozitiva; probleme cu unii dintre ei datorita insolentei. Neintelegeri cronicizate cu profesorul diriginte. FACTORI FAMILIALI:

1. B.M. - absenta instantelor parentale mama este plecata in Italia de 5 ani; tatal a parasit familia in 1989 cnd B.M. avea 3 ani. Nu stie unde se afla acesta. Nu are frati. Locuieste cu bunica. Conditii materiale excelente 2. P.C. - absenta instantelor parentale. Nu stie unde este tatal. Acesta nu a locuit niciodata cu mama ei. Mama este plecata de 2 ani 6 luni in Spania. Locuieste cu o matusa si cu familia acesteia. Conditii materiale excelente. 3. D.M. - parinti decedati, este in tutela unei surori mai mari. Reteaua de frati pe care ii are, capabili sa o intretina, ii permite sa oscileze de la unul la altul, cnd apar probleme si tensiuni. Conditii materiale bune. FACTORII SOCIALI: Influentele reciproce din cadrul grupului explica similaritatile care exista intre ele, att din punct de vedere valoric ct si comportamental. Se asociaza in abaterile de la disciplina (de exemplu, cnd fug de la ore, pleaca intotdeauna impreuna). D.M. si P.C. au o istorie de incaierari cu colegii, in scoala si in afara scolii. Petrec majoritatea timpului impreuna si in compania prietenilor. Masuri luate de scoala: - avertismente verbale; - chemarea sustinatorilor la scoala; - scaderea notei la purtare pentru absente; - implicarea politiei, in urma unui raid in scoli, pentru a identifica elevii care fug de la ore. OBSERVATII Masurile adoptate nu au avut ca efect imbunatatirea situatiei elevilor sau a conduitei in scoala. Incercarile dirigintelui de a fractiona, de a disocia grupurile s-au soldat cu esec, avnd chiar un rol catalizator, de intarire a grupului. Absenta figurilor parentale, nesupravegherea, dezinteresul, acordarea unui timp insuficient pregatirii scolare, lipsa de intelegere a profesorilor fata de dificultatile si problemele specifice vrstei, stiluri pedagogice neadecvate caracteristicilor de vrsta, exacerbarea masurilor punitive adoptate de scoala, au fost dintre cei mai importanti factori cauzali-explicativi identificati in practica de teren. Niciunul dintre acestia nu este insurmontabil. Doar indiferenta si lipsa de cunostinte a instantelor cauzale, cu rol de interventie, ii poate face astfel. 3.Posibile efecte ale inadaptarii scolare asupra evolutiei ulterioare a individului Dintre cele mai importante efecte negative pe care le poate avea inadaptarea scolara, se remarca riscul parasirii precoce a sistemului de invatamnt, inainte de a avea o calificare. In sistemul de invatamnt american, aceasta este considerata o forma de abandon scolar, si se cheltuiesc sume enorme pentru prevenirea si combaterea fenomenului. La noi nu sunt resurse. Societatea nu are banii necesari pentru a dezvolta programe care sa incerce sa provoace o schimbare pozitiva. Acesti tineri se comporta asa cum considera ei de cuviinta, pentru ca nimeni nu le-a oferit un model alternativ de comportare. Pentru a vorbi doar de situatia intlnita in teren se poate observa usor ca acesti elevi se prezinta in fata examenului de capacitate foarte slab pregatiti. Nereusita la acest prim examen le reduce mult lista de optiuni viitoare. In ceea ce priveste

integrarea in munca se observa ca nu au capacitate buna de a vedea in perspectiva, raspunsul al intrebarea "Unde crezi ca vei fi peste 5 ani ?" este invariabil: in strainatate. Scoala prin cerintele si structura ei le apare a fi incompatibila cu ceea ce se intmpla in cmpul muncii, aceasta fiind mult mai atractiva dect continuarea studiilor, mai ales o munca bine platita in strainatate. Aceasta nu necesita nici un fel de studii. Nici un fel cunostinte scolare. Mai mult. Cnd scoala este perceputa de catre elev ca o experienta negativa, creatoare de frustrari, care aduce lovituri puternice stimei de sine si autoperceptiei, nu este de mirare ca acesta va cauta portite de scapare. Instinctul de autoconservare ii determina o reactie normala de indepartare a stimulului perceput ca periculos. Pe de alta parte sanctiunile corective aplicate de scoala nu vor avea nici un efect daca situatia generala a acestor copii nu se imbunatateste, aceasta deoarece problemele care stau la baza conduitelor dezadaptative ramne nerezolvata. Nu de putine ori pronosticul evolutiei lor ulterioare este incert. Stiind insa ca unele conduite care apar in perioada adolescentei se rezolva de la sine in timp odata cu inaintarea in vrsta este posibil ca aceasta sa fie pozitiva. Aceasta in conditiile in care societatea le ofera in continuare oportunitati de dezvoltare. 4. Masuri alternative pentru diminuarea fenomenului de inadaptare scolara: rezolvarea problemelor copiilor problema Acesta este raspunsul dat de expertii in domeniu in ceea ce priveste interventia in scoli pentru combaterea acestui fenomen. M. Stanbak spunea despre esecul scolar ca acesta marcheaza in primul rnd din adaptarea scolii la elev. Esecul repetat si mai sever (spun Nuttin, Andrey, J. Le. Man) pare sa favorizeze agresivitatea conduitele dezorganizate, redresive, care la rndul lor constituie factori inhibitori ai dezvoltarii individului cu efecte negative asupra integrarii sale scolare. Dintre masurile adoptate de alte state pentru prevenirea si inlaturarea situatiilor de inadaptare scolara se remarca: - la nivel individual: - depistarea cauzelor insuccesului pentru combaterea inadaptarii scolare; - interventia timpurie; - individualizarea masurilor; - programe de interventie individualizate; - curriculum specific; - reforma in scoala: - consiliere intensiva sustinuta pentru tinerii cu probleme; - crearea unei retele de servicii scolare; - educatie remediatorie; - implicarea si intarirea retelelor de suport a copilului; - reforma in afara scolii: - strategii de preventie a fenomenului la nivel national; - formularea de programe scolare alternative; - forme de educatie alternative. Alti autori, precum Schon si Hamburg, mai adauga la cele anterioare:

- Schon (in 1988) enumera urmatoarele posibile masuri: politici sociale pe termen lung care sa imbunatateasca oportunitatile tineretului, interventie sistematica timpurie. - Hamburg (in 1986) propunea abordari actionale la nivelul grupului de vrsta, consiliere si modelare in grup. In urma celor prezentate, concluziile se trag singure. Fenomenul nu tine de un singur factor cauzal. Se poate vorbi de un cerc vicios, care se auto perpetueaza. Este, deci, necesara o interventie multidimensionala care sa rupa acest "lant al slabiciunilor", iar rezultatele pot fi generalizate la nivelul intregului sistem. Amintesc, in final, ceea ce spunea imparatul Japoniei cu referire la educatie: "Dati totul educatiei si veti avea totul!". STUDIUL DE CAZ N CADRUL EDUCAIEI DE FAMILIE Cazul nr.1: INSUCCESUL COLAR Comportamentul greit al prinilor: nvinuiesc profesorii, coala; l acuz pe copil, l eticheteaz, numindu-l cu cuvinte urte; Fac reprouri, ip, l brutalizeaz; Deseori aplic pedepse corporale. Comportamentul corect al prinilor: Asist la lecii; Discut cu copiii i profesorii; Analizeaz calm i minuios situaia; Stabilesc cauzele insuccesului; Discut cu copilul deschis, calm, sincer, Acord un ajutor real copiilor: ntocmesc mpreun cu acetia un regim adecvat al zilei i al activitilor; consult un specialist, dac starea copilului necesit lucrul acesta. Strategii de aciune a psihologului : Urmrete reuita copiilor, mai cu seam a celor n proces de adaptare ntr-o nou situaie: segmentul coala primar, prima clas de liceu etc. Realizeaz testarea copiilor, urmrind starea memoriei, dezvoltarea gndirii, imaginaiei, a gradului de inteligen; Discut cu profesorii, organizeaz activiti de consiliere, corecie, consultan. Cazul nr.2: NEASCULTAREA, NCPNAREA Comportamentul greit al prinilor: Nu analizeaz obiectiv situaia; ncep a striga, amenin, fac reprouri; Eticheteaz copilul, i aplic pedepse corporale; Nu ascult explicaiile copilului; Fac generalizri i i amintesc copilului de toate greelile comise etc. Comportamentul corect al prinilor: Analizeaz mpreun cu copilul starea acestuia;

 Discut calm i echilibrat; Dau dovad de tact, empatie, obiectivitate, nu se aga de mruniuri; Se comport corect, ofer modele comportamentale pozitive; Fac referin la situaii concrete, nu judec copilul, ci faptele lui; Arat exact asupra comportamentului care necesit mbuntire, modificare; Ofer propuneri concrete de funcionare, se neleg cu copilul asupra respectrii regimului, anumitor cerine exprimate de ei etc. Toate condiiile naintate de ctre aduli trebuie s fie acceptate i nelese de copil. Strategii de aciune a psihologului : S fac mpreun cu prinii diverse edine i s le ofere consultan cu privire la educarea copilului; S observe i s studieze sistematic comportamentul copiilor n cadrul colii i al familiei; S organizeze diverse traininguri pentru copii i prini, viznd n cadrul acestora cultura conduitei, cile de soluionare a conflictelor n familie. Cazul nr.3: EXPRIMAREA TENDINEI DE AUTONOMIE, INDEPENDEN Comportamentul greit al prinilor: Educaia pe care o realizeaz prinii este axat pe constrngeri, presiuni morale, abuzuri psihologice, pedepse corporale; Hipertutelarea copiilor, alintarea excesiv a acestora; Tonul frecvent moralizator n comunicarea cu copilul ; Reprouri cu privire la erorile comportamentale ale copilului. Comportamentul corect al prinilor: Supravegheaz permanent copilul, manifestnd totodat i mult ncredere n el; i explic copilului obligaiunile lui i ale celorlali membri de familie; i explic copilului ce nseamn un comportament bun i ce nu corespunde normelor etice; Manifest ncredere n copil, l proiecteaz pozitiv, oferindu-i mai mult libertate n aciuni; i sugereaz copilului ideea despre cum e s fii deschis, receptiv, strduindu-se s-i serveasc acestuia drept model de comportare bun i colaborare eficient cu cei apropiai. Strategii de aciune a psihologului: i familiarizeaz pe prini cum trebuie s i educe copilul n asemenea situaii; Organizeaz traininguri pentru prini. Cazul nr.4: COPILUL A FOST PEDEPSIT PREA ASPRU Comportamentul greit al prinilor: Nu i analizeaz aciunile, nu recunosc greeala; l ignor pe copil dup aplicarea pedepsei; Fac abuz de mustrri i ameninri. Comportamentul corect al prinilor:

 Discut cu copilul pe marginea celor ntmplate i chiar i cer scuze acestuia, dac nu au avut un comportament corect; Discut cu copilul calm i i explic pentru ce a fost pedepsit; Analizeaz i fac evaluarea propriilor lor aciuni; Ambii prini iau decizii asupra respectrii unora i acelorai cerine fa de copil i i aduc la cunotin acestuia modalitile de aprobare i dezaprobare ce vor fi aplicate n cazul unei situaii sau alta; Se strduie s nu comit n continuare abuzuri i greeli, s-l fac pe copil s devin un aliat al lor. Strategii de aciune a psihologului: Organizeaz activiti de consiliere pentru prini, iniiindu-i pe acetia n problema comportamentului de aprobare i dezaprobare a aciunilor copiilor; Organizeaz traininguri pentru prini cu tematic respectiv. Cazul nr.5: FUMATUL Comportamentul greit al prinilor: Intr n panic, ip, agreseaz copilul; ncep s-i interzic s se ntlneasc cu prietenii, s ias la plimbare etc. l amenin pe copil, recurg la pedepse corporale. Comportamentul corect al prinilor: Discuia calm i sincer cu copilul; ncearc s afle ce l-a fcut pe copil s nceap a fuma; Explic convingtor copilului consecinele fumatului; i ofer copilului informaie despre daunele fumatului i discut pe marginea celor citite; Servesc drept exemplu pozitiv de respectare a modului sntos de via. Strategii de aciune a psihologului: n cadrul colii e necesar promovarea activ a modului sntos de via; Organizarea unor activiti interesante pentru timpul liber al copiilor; Organizarea activitilor de consiliere i corecie, explicnd consecinele deprinderilor negative.