2.4. Surse lumincscente bazate pe emisia spontan (LED-uri) i aplicaii 2.4.1.

Diode electrolurnmescente Generaliti Diodele electroluminescente (LED - Ligth Emitting Mode) sunt dispozitive ce emit lumin datorit recombinrilor radiative ale purttorilor minoritari injectai n regiunile active ale unei jonciuni semiconductoare omogene sau eterogene polarizat n sens direct. Simbolul utilizat de toate diodele ce emit lumin este prezentat n figura 2.10.a. Diodele electroluminescente emit spontan un fascicul optic, n urma excitrii n curent direct n domeniul 0-5V. Nu toi purttorii minoritari injectai n regiunile active ale unei jonciuni se recombin radiativ. Pentru a exprima eficiena regiunilor active ale unei jonciuni se definete randamentul cuantic intern, i ca raportul ntre numrul de fotoni emii i numrul de puttori minoritari injectai. Datorit fenomenului de absorbie, nu toi fotonii emii n regiunile active ale unei jonciuni ajung la suprafaa jonciunii. Fluxul de fotoni ce parcurge, ntr-o directe dat, un semiconductor, se diminueaz exponenial n conformitate cu relaia; f =fo*exp(-*x) unde parametru se numete coeficientul de absorbie liniar, coeficient ce depinde att de materialul semiconductor in care are loc propagarea cat i de lungimea de und caracteristica fotonilor. Parametrul ce caracterizeaz traversarea semiconductorului, de la regiunia activa la suprafaa de emisie, de ctre fluxul de fotoni se numeie randament de transmisie, t i este definit ea raporlul ntre numrul de fotoni incideni la suprlaa semiconductorului i numrul de fotoni emisi. Datorit reflexiei, nu toi fotonii ajuni la suprafaa de emisie se regsesc n fluxul emis. Se definete deci randamentul de suprafa, s, ca fiind raportul dintre numrul de fotoni ce parasesc suprafata de emisie i numrul de fotoni incideni la aceast suprafa Eficiena total a unei jonciuni polarizate direct ce emite lumin se caracterizeaz prin randamentul cuantic extern, ext, definit ca numrul de fotoni ce prsesc dispozitivul i numrul de purttori minoritari injectai n regiunile active: ext= fext/ inj= i*t*s Tipuri constructive Exista doua tipuri de baz de diode elcelroluminescente: -cu emisie la suprafaa sau normala, pentru care emisia se lace pe o direcie perpendicular pe planul jonciunii, si -cu emisie laterala, pentru care emisia luminii se face ntr-un plan paralel eu cel al jonciunii. Dioda elctroluminescenta, tip dubla heterojoneiune, cu emisie de suprafa radiaza n esen n mod izotrop i lumina este captat prin cupiaj optic adecvat n apropierea imedial a suprafeei emitoare. Diodele eleclroluminescente cu emisie de suprafata se mai numesc i diode Burrus sau diode lambertiene. Radiaia generat spontan in regiunea activ a diodei eleclroluminescente este ndreptat forat de catre heterostructura dubl AlxGa1-xAs s se propage n direcia faetei laterale, semireflectorizante. Peretele

semireflectorizant opus nu mai reflecta fasciculul optic pentru c majoritatea radiaiei reflectat de faeta de ieire este absorbit n poriunea de jonciune, unde, datorit geometriei de band ntrerupt nu se injecteaz purttori. Electrozii sunt depui s limiteze (luxul de cureni numai la o poriune a regiunii active,deci regiunea ce emite lumina este mai mic. Caracteristici electrice Caracteristica static a unui astfel de dispozitiv este asemntoare cu cea a unei jonciuni p-n dar deplasat ctre dreapta deoarece rezistena serie a acestor structuri este mai mare. Asifel, valoarea tipica a tensiunii pe acestea n polarizare direct depinde de tipul semiconductorului utilizat si este cuprinsa ntre 1,2V si 1,3V. Dioda luminescenta se polarizeaz n sens direct, astfel ca nu se d prea mare atenie valorii tensiunii de strpungere la polarizare invers, care n valoare absolut este mult mai mic dect la diodele obinuite. Influenta temperaturii asupra caractensticii statice a unei diode electroluminescente esle destui de importanta i, datorit faptului c intensitatea radiativa este comandat de curentul direct prin dioda electroluminescent, este indicat a se utiliza un circuit de polarizare care s stabilizeze punctul static de funcionare atunci cnd variaia temperaturii esle semnificativ. Polarizarea in curent continuu se poate realiza att cu o surs de tensiune ct i cu una de curent (fig). La polarizare n tensiune punctul static se obine la intersecia dintre caracteristica static a diodei electroluminescente i dreapta de sarcina. Alegerea rezistenei R se face conform relaiei: R=(Vcc-VD)/ILED n care curentul diodei eleclroluminescete ILED se alege astfel nct s se obin intensitatea luminoas dorita. Problema principal a acestui tip de polarizare consta n dispersia (necunoscut) a caracteristicii statice a diodei luminescente. Tranzistorul T mpreun cu rezistenele R1, R2, R3 formeaza sursa de curent. Dimensionarea acesteia se face n modul urmalor. Mai nti se alege tranzistorul T i se extrag din catalog caracteristicile sale. Se determin curentul de baz maxim al TBJ: Ibmax=ILED+min Se allege curentul I prin divizorul rezistiv R1*R2 mult mai mare decat curentul maxim de baza, I>20*IBmax. Se allege tensiunea V3 ce cade pe rezistenta R3 intre 2V si 3V si apoi se determina valorile rezistentelor din relatiile: R1+R2=Vcc/I R2/R1=(Vcc/V3+VBE)-1 R3=V3/ILED I*R1= VBE+R4*ILED => R4=(IR1-VBE)/ILED Pentru o mai buna stabilizare a curentului, rezistenta R1 poate fi inlocuita cu o dioda Zener, iar dc se doreste numai o compensare cu temperature, rezistenta R1 se inlocuieste cu o dioda (legata cu anodul in baza tranzistorului) in serie cu o rezistenta. Diodele lumincscenle pot funciona i n impulsuri cu condiia ca frecvena acestora s fie suficient de ridicata pentru ea ochiul uman s nu sesizeze variaiile intensitii luminoase. Utilizarea unei alimentari n impulsuri permite obinerea unei intensiti luminoase medii

mai mare ca cea obinut la alimentarea in curenl continuu, pentru acelai curent mediu. Variaia intensitatii luminoase medii, normat la intensitatea luminoas obinut pentru un curent mediu de 10 mA, n funcie de curentul maxim Iv, cnd curentul mediu Imed este constant (fig) Curentul mediu este dat de relaia: Imed=*IM Intensitatea luminoas medie IVmed poate fi dedus cu relaia: IVmed=V*Iv0* Imed/Io unde Iv0 reprezint intensilatea luminoas corespunztoare curentului Io, iar V reprezint un parametru numit eficien luminoas. Diodele elclrolumineseente pot fi alimentate i n curent alternativ. Schema tipic (fig). Dioda D plasat n paralel eu dioda electroluminescent o protejeaz n semialternanele ncgative, deoarece tensiunea invers pe care o poate suporta dioda electroluminescenta este de civa voli. Rezistena R1 limiteaz valoarea maxim a curentului prin circuit. Valoarea acesteia se alege n funcie de intensitatea luminoas maxim acceptat pentru dioda luminescenta: R1>=R1min=VM/Imax Valoarea maxima a acesteia se allege astfel incat aceasta sa fie neglijabila in raport cu impedanta condensatorului C, R1<<1/*C Curentul prin condensator este dat de relatia: I=C*dv/dt=-C**VM*sin( *t) Rezistenta R2 permite descarcarea condensatorului atunci cand se deconecteaza alimentarea. Valoarea sa se alege astfel nct sa fie ndeplinit relaia: R2>>1/ *C aceasta conducnd ctre valori cuprinse intre sute de K si M. Circuitul echivalent n regim dinamic al unei diode luminescenee esle n fig. Ulemenlelc Rj i Cj modeleaz jonctumea p-n efectiv. Elementele Ls, Rs, Cs depind de contacte, de carcas si de poriunile de semiconducior din afara jonciunii. Diodele electroluminescente functioneaz la densitati de curent pana la 10A/cm*cm. Degradarea intensitii luminoase a diodei luminescente depinde de valoarea densitii curentului electric. Notnd cu 1/2 timpul dup care intensitatea luminii emise se reduce la jumtate dm valoarea ei initial i cu J densitatea curentului electric la care funcioneaz dioda. Modularea puterii radiante emise de o diod luminescent se obine simplu acionnd asupra curentului de alimenlare. Banda de trecere a acesteia este determinat de durata de via s , a purtatorilor injectati in zona activa a diodei. De capacitatile parazite ale jonctiunii, cel putin pt cantitati ale curentului suficent de mari. In general, in conditiile de utilizare ce garanteaza o densitate de curent superioara valorii de 40A/cm*cm, timpii de crestere si descrestere aimpulsurilor luminoase sunt sensibil egali cu s, care este de ordinul ns. In consecinta, diodele electroluminescente sunt modulabile intr-o banda de frecvente incepand de la 0 pana la cateva sute de MHz. Caracteristici spectrale

Radiaia emisa de o dioda clcclroluminescena nu esle munocromatica, ci are o anumit distribuie spectral central pe lungimea de unda cea ntai probabil,. fixat de mrimea benzii interzise: c=h*c/EG unde EG reprezint lrgimea benzii interzise a semiconductorului. Spectrul diodei electroluminescente este continuu i are o form de clopot (fig). Caracteristica spectral a radiaiei emise depinde alt de materialul semiconductorului de baz, ct si de tipul impuritilor folosite. Domeniul spectral al radiaiei emise de diodele electroluminescente se situeaz ntre 350-1600nm. Pentru ca spectrul emis s se situeze n domeniul vizibil, se folosesc semiconductoare cu band interzis mai larg (ex: CaAs, CaAsP elc.). Atunci cnd temperatura crete, spectrul se deplaseaz ctre lungimi de und mai mari, pentru c EG depinde de temperatur. Banda spectral a diodelor electroluminescente esle cuprins intre 20nm i 45 nm la o temperatur T = 25 C In funcie de spectrul dc emisie, diodele eleclroluminesecntc se mpart n: -LED-uri pentru emisia n domeniul vizibil, (350- 750) nm; -IRED-uri pentru emisia n domeniul infrarou apropiat, (750-1600) nm Diagramele de radiaie reprezint o vedere global i rapid a intensitii radiante funcie de unghiul direciei de observaie . Exist dou tipuri de baz de diagrame de radiaie: directive sau direcionale i nedirective sau nondirecionale (dintre care cele mai ntlnite sunt ceie lambertiene). Diagrama de radiaie a unei diode electroluminescente nu este situata n planul jonciunii, ci n cele mai multe din cazuri ntr-un plan perpendicular pe acesta. Pentru a determina gradul de directivitate a unui emitor se folosete o diagrama pe care se determina asa numitul unghiul de jumatate de intensitate 1/2, definit ca unghiul la care intensitatea radianta scade la jumatate din valoarea sa axiala, exi s ta diode luminescente pentru care diagrama de radiaie corespunzatoare planului transversal nu este suficienta pentru a descrie radiaia emis. In aceste cazuri producatorii de dispozitive optoelectronice furnizeaza doua diagrame de radiaie: una pentru planul transversal i una pentru cel orizontal. Puterea radiant a unei diode luniinescenle se poate exprima aproximativ prin relaia: P~=sp*Fc*ILED/L*(1-e la *L)/Caracteristicile principale ale LED-urilor Avantajele LED-unlor sunt: -un consum electric sczut (10- 500 mA); -destul de buna liniaritate a dependenei putere radiant - curent: -banda de frecvene mare (pn la 200 MHx); -rezistena bun la ocuri; -fiabilitate foarte huna (10 ore). Inconvenientele cele mai grave sunt : -puteri optice disponibile slabe (< 100 mW):

-dependen destul de ridicata a puterii optice de temperatur. Se pot deasemenea cita un anumit numr de caracteristici ale diodelor electroluminescente care pot aprea fie ca avantaje, fie ca dezavantaje atunci cnd se folosesc aceste dispozitive: -largime a benzii spectrale tipic 40nm -deschidere important: -radiaie spectrala ridicat -posibilitatea de alegere a lungimii de und limita Aplicaiile principale ale LED-urilor Aplicaiile diodelor electroluminescente pot fi mprite n dou categorii principale: -indicatoare de stare si afisoare -transmisia informtiei. Pentru indicatoare de stare i afioare se utilizeaz LED-uri lambertiene de putere adecvat aplicaiei si cu emisie spectral n culoarea dorita. Pentru transmisia informaiei n aplicaiile ce necesit separare galvanic se utilizeaza n principal LED-uri, att directive ct i lamnbertiene. In telecomunicaii optice se utilizeaz IRED-uri, directive i lambertiene, de mare radianta cu structur dubl hererojonciune sau dubl hetero jonciune cu cavitate optic largit. Indicatoare de stare In clasa indicatoarelor de stare putem ncadra indicatoarele de stari logice, indicatoare luminoase de nivel analogic i atenionri luminoase. Se pot vizualiza stri logice de la ieirile unui circuit logic utiliznd o diod luminescent n serie cu o rezisten de valoare adecvat. Datorit diferenelor existente ntre caracteristicele electrice ale diferitelor familii de circuite logice, TTL sau MOS, circutilele de vizualizare a strilor logice vor fi diferite. Circuilele TTL i HCMOS sunt capabile s asigure un nivel al curentului de ieire suficient (aproximativ l0mA pentru TTL i 25mA pentru HMOS) pentru a putea comanda direct LED-ul, pe cnd circuilele logice MOS standard au nevoie de un amplificator de curent (un tranzistor) la ieire deoarece curentul lor de ieire este insuficient pentru a comanda direct LED-ul la maxim 0,5 -1 mA ). Determinarea rezistenelor serie n cazul circuitelor logice TTL i HMOS este simpl: R=(Vcc-V0L-VLED)/ILED pt starea low R=(V0H-VLED)/ILED pt starea high unde Iled este curentul direct prin LE D c e corespunde intensitii luminoase dorite, iar Vledi reprezint tensiune pe L E D corespunztoare curentului Iled. In cazul circuitelor logice din familia MOS standard alegerea rezistenelor se face n concordan cu relaiile: (V0H-VBEon)/RB>ILED/min R=(VDD-VCEsat-VLED)/ILED R=(VDD-VLED)/ILED pt starea low pt starea high

Unde min reprezinta factorul de amplificare in current minim al tranzistorului bipolar utilizat, iar VCEsat reprez tens de saturatie a tranzistorului. Indicatoarele luminoase de nivel sunt o solute intermediara intre indicatoarele analogice clasice si afisoarele numerice. Afisarea se poate face sub forma unei bande luminoase (bar-graph-display), numarul LED-urilor activate indicand marimea semnalului, sau a unui singur punct luminos (dot display), pozitia LED-ului activ indicand marimea semnalului. Semnalul ce trebuie evaluat este convertit in tensiune ce este comparata cu mai multe praguri predeterminate fie cu amplificatoare operationale de tensiune fie utilizand comparatoare integrate. Pragurile predeterminate sunt date de: Vi=(suma de la j=1la i din Rj / suma de la j=1la n+1 din Rj) *Vcc Indicatoarele luminoase de nivel pot fi realizate si cu circuite integrate specializate (spre exemplu LM3914). Acestea, de regula, contin pana la 10 comparatoare, un divizor rezistiv pentru realizarea pragurilor nredeterminate, o sursa de referinta interna si un circuit de comanda a modului de functionare bar-graph-display sau dot display. Afisoare Afisoarele se caracterizeaza prin parametrii: -optici: spectrul de emisie, intensitatea luminoasa, steranta, contrastul si vizibilitatea; -electrici: viteza de comutare, puterea consumata, etc.; -optoelectronici: eficienja luminoasa. Steranta, pentru surse nepunctiforme, reprezinta intensitatea luminoasa emisa pe unitatea de arie proiectata pe un plan normal directiei de propagare a radiatiei si se defineste ca raportul: Lv=(Lvsursa-Lvfundal)/Lvfundal Viteza de comutare este de ordinul zecilor de ns pentru afisajele electroluminiscente. Constructiv, dispozitivele de afisare se pot prezenta sub urmatoarele forme: de afisor individual cu un singur segment (LED), de afisor cu mai multe segmente ce formeaza un caracter (digit) in aceeasi capsula, de afisor mai multe caractere in aceeasi anvelopa si de afisor matriceal. Afisajele hibride cu segmente sunt obtinute din LED-uri ingropate in cavitati in forma de trunchi de piramida rectangulara si a caror lumina este reflectata si difuzata spre suprafata exterioara transparenta. La afisajele monolitice segmentele individuale sunt formate prin difuzia separata de jonctiuni de diode electroluminiscente pe un singur substrat HaAsP Caracterele rezulta mai mici si pentru marirea lor se folosesc lentile exterioare. Uzual se fabrica afisoare monolitice tip 7 segmente, ce permit afisarea cifrelor, si tip matrice (5x7, 16x16, 16x32 etc. ), ce permit afisarea celor 96 caractere ASCII . Din punct de vedere electric LED-urile unui afisor monolitic au conectate impreuna fie catodul, afisorul numindu-se cu catod comun, fie anodul, afisorul numindu-se cu anodul comun. Exista de asemenea si afisoare inteligente care pe langa afisorul propriuzis, compus din 4 sau 8 segmente, au integrata si logica de comanda.

Pentru marirea contrastului afisoarelor electroluminiscente se folosesc filtre frontale, dintre care unele, prin caracteristicile lor, sunt eficace chiar cand lumina soarelui bate direct in panou. Comanda afisoarelor se realizeaza prin circuite specializate mai mult sau mai putin elaborate. In forma cea mai generala, schema electrons ca a unui sistem de afisare se prezinta in figura urm. * date de intrare-> |memorie de dat| -> |decoder pt afisare| -> |circuite de comanda| -> |afisor|. In cazul utilizani mai multor afisoare, in loc de o comanda simultana in curent continuu, se poate folosii tehnica multiplexarii, adica afisoarele sa fie comandate in impulsuri, cu viteza mare de baleiere si factor de umplere mic. Multiplexarea este avantajoasa pentru mai mult de 4 digiti. Pentru a obtine o anumita intensitate luminoasa a afisorului, in cazul multiplexarii, tensiunea si/sau curentul in impuls trebuie crescute mai mult decat in conditiile de curent continuu, astfel incat valoarea medie a acestora sa fie cea indicata in catalog pentru intensitatea luminoasa dorita. In consecinja, avantajele majore ale multiplexarii constau in utilizarea unui numar de componente substantial redus, deci in obfinerea unui cost mai scazut si a unui circuit mai simplu. Dezavantajele principale ale acestui tip de comanda sunt: tensiuni de lucru mai mari pentru intensitate luminoasa echivalenta, frecventa de baleiere trebuie sa fie de cca. 1kHz, necesita protectie la supratensiune sau supracurent deoarece la opririrea tactului pe dispozitivele de afisare regasim valoarile maxime ale tensiunii si curentului. Pentru multiplexarea afisajelor electroluminiscente se folosesc scheme cu circuite integrate digitale sau se folosesc posibilitatile si facilitate sistemelor cu microprocesoare. In sistemele cu microprocesoare se pot folosi mai mule metode de afisare prin multiplexare: -cu circuite specializate de afisare, cuplate la sistem prin intermediul magistralelor de date, de adrese si de contol (de exemplu: INTEL 18279, MM74C911etc); -prin intreruperi periodice, in subrutinele de tratare a intreruperii se reinscriu in portul de iesire datele de afisat si se activeaza comanda de atisare a digitului urmator. -prin acces direct la memorie, DMA; microprocesorul este trecut in starea HOLD periodic si la fiecare trecere in aceasta stare se avanseaza adresa din RAM de unde se extrag datele de afisat pentru fiecare character; -prin program, in cursul executarii programului, periodic, microprocesorul trimite la portile de iesire datele corespunzatoare unui caracter de afisat si comanda lui de strobare. Din punctul de vedere al complexitatii realizarii practice a circuitului, afisarea datelor in sistemele cu microprocesor prin program este cea mai economica metoda. In ceea ce priveste insi folosirea microprocesorului, metoda nu e recomandabila decat in cazul unor microprocesoare nu prea complexe si a unor programe de intindere mica unde se pot calcula cu precizie intervalele de timp la care trebuie executate subrutinele de afisare. Comunicatii optice In comunicatiile optice prin fibra optica se utilizeaza IRED-uri cu lungimi de unda ce apartin urmatoarelor intervale c apartine [800nm;950nm]reunite [1300nm; 1550nm]. Fiind usor de construit, usor de modulat si cu fiabilitate buna aceste surse de radiatie prezinta interes pentru comunicatii in masura in care puterea radianta transmisa

prin fibra optica este acceptabila. Ea este limitata din doua considerente principale: pe de o parte puterea emisa de IRED este mai mica decat cea a unui laser semiconductor, iar pe de alta parte eficienta cuplarii este mai mica decat cea cu o dioda. laser datorita divergentei mai mari a fascicolului emis de IRED. Eficienta cuplajului intre o dioda electroluminescenta si o fibra optica depinde de: -diagrama de radiate a LED-ului sau a IRED-ului; -deschiderea numerica NA a fibrei optice. Pentru a spori eficienta cuplarii cu fibra optica se pot utiliza microlentile de cuplare sau, caz mai des intalnit, se pot fixa in apropierea suprafetei emisive a unei bucati de fibre optice. Transferul maxim de putere in fibra are loc atunci cand aria suprafefei emisive este egala cu aria miezului fibrei, iar capatul acesteia este foarte apropiat sau lipit de jonctiune. Diodele Burrus se cupleaza cu fibre optice cu inima mare, tip multimod, si sunt folosite in sisteme senzoriale cu fibre optice in care cerintele de intensitate luminoasa sunt modeste. Pentru aplicatiile de putere mare se folosesc fibre optice tip monomod (singlemod), in combinatie cu IRED-uri cu emisie laterala. Structura ghidului de unda a acestei diode permite obtinerea de puteri semnificative si cuplajul la fibre optice tip monomod pastreaza avantajele unei lungimi de unda coerente, mici.