P. 1
Metodica Activitatilor de Educare a Limbajului

Metodica Activitatilor de Educare a Limbajului

|Views: 21|Likes:
Published by Camelia Serban
ful
ful

More info:

Published by: Camelia Serban on Jul 10, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/01/2015

pdf

text

original

Sections

  • 1.INTERACIUNEA SOCIALĂ PRIN COMUNICARE
  • 2.FORME DE MANIFESTARE A LIMBAJULUI. ROLUL MEDIULUI EDUCAIONAL ÎN ACTIVITATEA DE
  • 3. Metodica perfecţionării limbajului-pivot al creşterilor spirituale
  • 4. Metodica organizării şi desfăşurării jocului didactic
  • 5.1. Povestirea
  • 5.2. Descrierea
  • 5.3. Explicaţia
  • 5.5. Lectura explicativă
  • 5.6. Lectura independentă
  • 5.7. Observarea
  • 5.8. Demonstraţia
  • 5.9. Modelarea
  • 5.10. Exerciţiul
  • 5.11. Metoda algoritmizării
  • 5.12. Metode de simulare
  • 5.13. Jocul de rol
  • 6.METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE ACTIVĂ
  • 7.1. Evaluarea cunoştinţelor - ca finalitate a actului didactic
  • 7.2. Forme de evaluare
  • 7.3. Metode şi procedee evaluativ-stimulative
  • 7.4. Itemii
  • 8.1. 1.Tipologia dislaliilor
  • 8.2.Exigene ale educaiei incluzive
  • 9.2. Etapele proiectării didactice
  • 9.3.Documentele de lucru ale educatorului sau învăţătorului
  • 9.4.Proiectarea unei lecţii
  • 9.5.Strategia didactică:
  • 11 – 29 mai 2009
  • 13-17 oct
  • 15-19 decCine

METODICA ACTIVITĂȚ ILOR DE EDUCARE A LIMBAJULUI Capitolul 1.

1.INTERACȚ IUNEA SOCIALĂ PRIN COMUNICARE I. Interacț iunea ca formă de relaț ie socială
Viața în societatea umană se bazează pe crearea unor relaționări între indivizi. Interacț iunea este locul unde relația socială se construiește continuu. Instrumentul interacțiunii superioare este comunicarea prin limbaj. Interacțiunea socială se înfăptuiește prin schimbul organizat de mesaje, fie că ele se realizează face to face, fie intermediat cu ajutorul telefonului, computerului sau al altor mijloace pe care tehnica ni le pune la dispoziție. Indiferent de formele concrete în care ea se înfăptuiește, comunicarea produce prin circularitatea ei o influențare reciprocă a persoanelor intrate în contact. Interacțiunea a fost abordată: 1. din perspectivă psihologică și psihiatrică de către Școala de la Palo Alto,1972, (J.Helmick Beavin, D.D.Jackson) unde sau cercetat comunicarea normală și disfuncțiile ei, solicitând soluții terapeutice
2.

etnografia comunicării (D.Hymes, J. Gumperz, 1984) preocupată de competențele comunicative, de ansamblul normelor de funcționare a interacțiunii sociale. Etnometodologia , ca un curent sociologic (H.Sacks, G. Jefferson, 1974) studiază procesele prin care se creează și se însușesc interacțiunile, regulile de călăuzire a interacțiunii sociale. Interacțiunea verbal ă este un proces complet de coordonare a acțiunilor, având forme practice de concretizare. Se recurge la curentele din lingvistică ce studiază aspectele comunicative și pragmatice ale limbii. Interacționismul simbolic consideră interacțiunea drept un proces social esențial pentru viața socială, un proces cu funcție identitară

3.

4.

5.

Dramaturgia, de care vorbește E.Goffman, 1967, ilustrează interacționismul simbolic, bazat pe poziționarea reciprocă în construcția relației sociale, concepută ca act ritualic. Participanții la interacțiune sunt ca niște actori în scenă, adaptându- și rolul la situația concretă care este creată și revendicându- și o identitate specifică. Interacțiunea funcționează după anumite norme, prin puseuri succesive, devenite schimburi care sunt tot atâtea unități rituale. Teoria schimbului, care socotește viața socială un proces de tocmeală și negociere, astfel că interacțiunea presupune anumite costuri ca timp și energie, drept care ei vor avea și unele beneficii, fiind apreciați pe o scară de la acord mutual la afecțiune (sau dezacord). Comunicarea se bazeză pe coprezența indivizilor intrați în dialog, astfel că ea asigură condiții ca atât la polul producerii mesajului cât și la cel al receptării sale să se efectueze procese conversaționale, care au norme și reguli precise, ce susțin activitatea de interacțiune în societate. Se creează astfel competențe comunicative, se combat disfuncțiile relațiilor familiale, problemele copiilor schizofrenici etc.

6.

Interacțiunea poate fi: - verbală și - nonverbală. Interactanții își pot exprima prin acte verbale și nonverbale punctul lor de vedere, atitudinea fiecăruia față de ceilalți și să țină cont de situație, adică de context. În funcție de situație se alege tema de discuție, formele de adresare, chiar și nivelul limbii, stilul și vocabularul adecvate comunicării. Ele diferă la grupa mare de grădiniță de clasa a IV-a, aceasta deosebindu-se demodul adresării la clasele de liceu sau la studenții din universitate. Interacțiunea se realizează după opinia lui E. Goffman printr-un ansamblu de elemente conversaționale: -scopul conversației, care poate fi ocazională sau focalizată pe anumite obiective educaționale, ca cea de la clasa cu elevi, sau profesională, într-o instituție, etc. -participanț ii la interacțiune, fiecare cu anumite caracteristici individuale, având stabilite anumite relații mutuale. Ei se disting prin caracteristici de vârstă

(copil, adult ) ca număr, (conversația solicită minimum doi participanți la dialog), de sex, de statut intelectual, profesional și social, etc. -rolul, căci fiecare actant își asumă în conversație, fie ea specializată sau ocazională, atât rol de emițător cât și de receptor. Este emițător sau locutor, adresându-se unui singur receptor în comunicarea diadică, sau mai multor receptori, în comunicarea triadică și în cea polilogală. Cele două roluri sunt complementare. Conversația presupune un emitent și un deținător al mesajului, un alocutor, care este acceptat de locutor ca partener de interacțiune. Relaționarea lor se stabilește cu ajutorul unor indici verbali, ca termeni de adresare, și de indici nonverbali, concretizați ca poziționare corporală, ca orintare a privirii. Destinatarul mesajului emis poate fi direct (privilegiat) sau indirect (neprivilegiat), care apare în conversația triadică și polilogală. E. Goffman introduce conceptul de auditoriu, căci participanții latenți la conversație în care nu intervin, rămânând spectator, observați sau nu de locutor. -spaț iul, conversația presupunând proximitatea, ca el să devină interactiv. -cadrul temporal, căci conversația se construiește, ținând cont de condiții de oportunitate a intervenției fiecărui participant la dialog. Momentul interacțiunii dă statutul de actual, pentru locutorul care vorbește și latent, ca poziție a interlocutorului. II.DEFINIREA CONCEPTELOR DE LIMBĂ- LIMBAJ-VORBIRE LIMBA este “principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități, alcătuit din sistemul gramatical și lexical. Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor ideile și sentimentele. Limba surdo-muților. Vorbă, cuvânt; grai, glas”1Așadar, limba este forma de comunicare inteligentă interumană, diferită de sunetele prin care comunică animalele și păsările. Descartes caracteriza ființa umană înzestrată cu rațiune drept”o trestie, dar o trestie gânditoare.” Rațiunea cu care suntem înzestrați noi, oamenii, ne ajută să folosim inteligent limba moștenită de la înaintașii noștri. Pe ea, ca instrument complex și superior de comunicare, o mânuim, primind elementele de noutate și îndepărtând ceea ce este prea vechi și nefolositor.Se renunță la arhaisme,care ies din uz odatră cu anumite ocupații, obiecte nemaiutilizate ( postelnic, vornic, paharnic, ca dregătorii ale evului mediu, după cum sunt pe cale de dispariție mașina de scris, zețarul din tipografia clasică ) la regionalism, neacceptate în șlimba literară, ptrecum clisă, sclănină, barabule etc. “ Limba este un sistem de sisteme care generează, în actul lingvistic, structuri specifice dar interdependente. Numite în mod curent, în lingvistică, nivele de organizare, ierarhică și integratoare, a sistemului general al limbii, fonetica,
D. Macrea și colectiv, Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, București, 1958, p.457458.
1

cât și psihologic. lexicul. ci uneori membrii Academiei Române. Indiferent căreia dintre teorii îi dăm credit. a II-a revizuită și adăugită. 2 Dumitru Irimia. le impuneau nu lingviștii. adică un idiom armonios. De aici concluzia lui Dumitru Irimia la fine de secol XX că “Modificările nu au întemeiere științifică“3. pe care. între granițele țării și oriunde viețuiesc etnicii aparținători. diferind ca manifestare de la un individ la altul. este necesar să promovăm în exercițiul nostru didactic normele actuale impuse de Gramatica Academiei. gramaticale și lexicale.10 3 . oratorică. Editura Univers Enciclopedic. care aveau alte specialități decât filologia. nu de mult înființată. 1997. prin scrierea. 1923. ed. în statele europene. Iași. ca un organism viu și dinamic. atât sub raport fiziologic. 1997. care sunt limba națională. De pe masa de lucru a unui cadru didactic nu trebuie să lipsească nici DEX-ul. p. în Gramatica limbii române. Au existat opinii diferite despre legitimitatea unor schimbări. și de reguli fonetice. a II-a revizuită și adăugită. București. Limba națională a evoluat. 2005. pe care îl putem consulta și online în oricare moment. cum afirma cu evlavie poetul Alexei Mateevici.15. Editura Polirom. memorialistică. limbajul este o activitate psihică de comunicare prin intermediul limbii. sintaxa au caracter de sistem al fiecărui nivel în parte și al limbii în ansamblu. spre exemplu. 1966. cum îl definea Eminescu. În funcție de această devenire s-a stabilit ortografia și ortoepia ei. ortoepic și de punctuație al Academiei Române ed. ca limba. limba lucrărilor științifice. limba sfântă.morfologia.U. Spre deosebiree de limbă care este un sistem armonios și bine structurat de semne. 1953 și 1993 au condus exprimarea și scrierea limbii române spre o formă care să ilustreze latinitatea ei. ca mijloc de comunicare interumană. LIMBAJUL este schimbul organizat de mesaje. așa cum observa Titu Maiorescu la Academia Română. divizată în cea beletristică. actualizată în Gramatica de bază a limbii române publicată la Univers Enciclopedic Gold. sunteți. Reformele din 1881. Introducere în gramatică. Este limba “ca un figure de miere”. Dumitru Irimia. Limba naț ională este limba folosită de un popor. cunoscut drept DOOM. în S. influențată de istorie. limba vechilor cazanii”. suntem. Editura Polirom. cea populară. în care s-a înlocuit î cu u. a publicsiticii. ci unul individual. Fiecare din aceste sisteme există și funcționează în interiorul raportului om-limbă-lume“.. Limbajul nu este un fenomen social.A. cuvintele. În Valea Timocului din Serbia. București. cea administrativă. 2010 de Dicționarul ortografic. cel mai necesar dicționar explicativ actualizat al limbii române. Iași. 1904. în Gramatica limbii române. Cuvântul autorului. a verbului a fi cu formele: sunt. în Australia. p. mereu conectată la viața societății.2 Limba are sub raport tipologic mai multe caracteristici subdivizionare. pretutindeni se vorbește românește în comunitățile conaționalilor noștri care au conservat diferite stadii din evoluția limbii române. Există la fiecare popor o limbă literară.

limbajul se bazează pe transformarea elementelor limbii în elemente proprii. prin care se face diferența dintre limbă/obiect și metalimbaj. într-o interdependență logică. Dacă limba este un fenomen extraindividual. Astfel se configurează 3 funcții esențiale ale limbajului: 1. Aceste funcții ale limbajului se află. -funcția poetică a semnului lingvistic. Jakobson. dar întărită de celelalte. destinatarul și conținutul comunicat. funcțiile semnului lingvistic se ierarhizează. -funcția metalingvistică.După opinia lui Wilhelm von Humboldt din Germania rolul fundamental al limbajului este reprezentarea gândirii umane. ține cont de raportul dintre semnul lingvistic și canalul prin care acesta se propagă.L. Raportul dintre comunicare și limbaj este fertil și legic. care se identifică în fapt cu autoreflexivitatea.Rubinstein „limbajul este limba în acțiune”. în care semnul lingvistic este simptom al vorbitorului -de apel. nu comunicarea ei. Limbajul uman îndeplinește mai multe funcții. Funcția instrumentală. una devenind preponderentă. prin care bebelușul dorește să-și satisfacă unele nevoi imediate. În epoca modernă psihologul K. după opinia lui R. La copii în primele luni de viață structura limbajului este simplificată prin identificarea funcției cu utilizarea. prin care copilul recurge la limbaj cu scopul de a controla comportamentul celuilalt. Pornind de la cele trei elemente structurante ale semnului lingvistic. în cadrul căreia semnul lingvistic este un simbol al realității identificate. prin care semnul lingvistic este semnal pentru destinatar -de reprezentare. astfel el manipulând comportamentul persoanelor din preajma sa. el identifică cele 3 funcții ale acestuia: -expresivă. Astfel în secolul al XIX-lea s-au configurat două poziții distincte: -Școala de la Port Royal considera că funcția esențială a limbajului este aceea de comunicare a gândurilor între oameni. Funcțiile semnului lingvistic sunt sporite de el cu încă altele trei: -funcția fatică.După opinia lui S. astfel conștientizându-se structura semantică prin trecerea de la simple cuvinte izolate la structuri mai complexe. Buhler a pus semnul identității între antiteza lui Saussure limbă-vorbire cu dihotomia limbă-gândire. Cele două opinii sunt complementare. ca propozițiile și frazele. Așa apare imperativul: tu să faci ce-ți spun eu . discursurile și textele integrale. 2. Fucția de reglare. În transmiterea mesajului. dată de unele comenzi imperative de tip vreau/ nu vreau. locutorul. .

Cu cât se maturizează copilul în anii următori activitatea sa semiotică este tot mai fecundă. astfel că sistemul său lingvistic devine mai eficient. Limbajul este un instrument de formare a noțiunilor. prin care se transmite experiența acumulată. Vocal-nonverbal = intonația. 3. comunicarea se realizează și dincolo de limbajul verbal. Se transmit prin limbaj sentimente. de generalizare. atitudinile Limbajul depășește sfera comunicării. precum inițiative. care satisface nevoia contactului cu cei din apropierea copilului. mai elaborată. după opinia lui sociologului român Traian Herșeni. sunt într-o permanentă interdependență. Formulările verbale stau la baza memorărilor de durată. noțiuni. care constituie conținutul afectiv-emoțional. a judecăților și raționamentelor. În plan social. satisfăcând cerințele individului socializat. Nonvocal-verbal = cuvântul scris ca unitate lingvistică 4. având rol important în procesul de socializare a individului. Se dezvoltă inventarul activităților lui funcționale. . al conceptelor și al ideilor constituite prin mecanismul informațional-operațional se valorifică prin comunicare.3. Se pot comunica trebuințe.funcția cumulativă. 2. calitatea vocii.funcția noologică. el acționând și atunci când nu se constituie un proces de comunicare interumană. Nonvocal-nonverbal = expresia feței . Comunicarea este o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane. înțeleasă ca act tranzacțional de mare eficiență în plan social. prin care se consemnează și se conservă experiența colectivă.Vorbirea și raționamentul. Funcția interacțională. de concordanță sau neconcordanță.funcția comunicativă. întrucât prin el se produce procesul de abstractizare. funcția formativă. idei. VORBIREA este procesul de exteriorizare a limbajului. Conținutul comunicării este divers. emfaza rostirii 3. Vocal-verbal = cuvântul fonetic ca unitate lingvistică 2. aspirații. îndemnuri aparținând unui conținut motivațional. declanșări ori stopări ale un or acțiuni. 4. Mijloacele de comunicare sunt: 1. cu efecte de acceptare ori de refuz. La vârsta de un an și jumătate copilul începe să socializeze. care constituie conținutul informațional. ca formă de manifestare a gândirii. Pe de altă parte. cu rol definitoriu în nașterea și dezvoltarea spiritului uman. El este capabil de abstractizări în plan lingvistic. limba prezintă patru funcții distincte: 1. Totodată există în comunicare elemente ale unui conținut volitiv. El cuprinde imagini la concepte. de relevare a unor situații și probleme. Sistemul imaginilor. gesturile.

În plan psihologic. Ce sunt ele? Structurile . ci și pe cel al semenilor lui.de aspirațiile sale 4. De Vito stabilea în 1988 cele cinci scopuri esenț iale pe care le are comunicarea: 1. creând structurile cognitive ale gândirii. se relevă probleme. gândirea are două component definitorii: -informațională.A. schimbarea atitudinilor și comportamentelor. personalitatea umană se manifestă prin limbaj. care exprimă conținutul prin informații despre obiecte. la reprezentări. ci sunt într-o legătură strânsă. raționamente. având nevoie de repere existențiale. de la percepție. 2. jocul și distracțiile.În cercetarea sa. în care a aplicat metoda genetică. Cele două laturi ale gândirii nu acționează autonom. Ca atare. întrucât în timpul comunicării fiecare persoană se descoperă în relație cu ceilalți. Ca manifestare de tip superior. judecăți. Piaget în lucrarea sa Psihologia inteligenței. 1971. p. -operațională. se abstractizează și se realizează generalizări. interiorizând-o. Însăși personalitatea omului se manifestă prin cuvântul rostit. Cel care a dat o fundamentare teoretică și practice-experimentală caracterului operatoriu al gândirii a fost J.autodescoperirea. RESORTURILE PSIHICE ALE LIMBAJULUI J. 1947. care face posibil fenomenul de conștiență. limbajul trebuie înțeles ca fiind un ax al sistemului psihic uman. ce dobândește o semnificație. definindu-i individualitatea.stabilirea relațiilor cu sens. III.Piaget. Desigur că cele 5 scopuri ale comunicării se îmbină între ele. întrucât prin el se produce fenomenul conștientizării. influențând nu numai sinele personal.”(J. de obicei ca limbaj interior. Prin formulări verbale se asigură memorările pe termen lung. și chiar și în timpul somnului. Limbajul nu se oprește în momentul întreruperii comunicării. stabilind ceea ce are comun și ce este distinctive. 86) În principiu. care transformă informația. el ajunge la concluzia că “Trăsătura esențială a gândirii logice este de a fi operatorie. descoperirea lumii exterioare. 3. Prin autoreglare verbală se manifestă voința individului. realizându-se tot prin comunicare. de preocupări. ci el se permanentizează pe tot parcursul stării de veghe a omului. evenimente. care se realizează cu ajutorul relaționării prin comunicare 5. El acționează ca un mediator în desfășurarea tuturor mecanismelor psihice. care poartă și ele amprenta personalității fiecăruia. în funcție de nevoile sale lăuntrice. limbajul are funcția de a restructura funciar activitatea psihică a ființei umane. Cuvintele sunt purtătoare de imagini. fenomene. în care el se mișcă. adică de a prelungi acțiunea. care prin rostirea verbală se generalizează. spre a se adapta la mediu. Numai prin limbaj se pot forma noțiuni.

Așadar. ceea ce se întâmplă la copiii debili mintal. adjective. . care asigură organizarea și diferențierea interioară a elementelor constitutive. Pentru a comunica un mesaj. gândirea ca raționament și limbajul prin vorbire sunt două procese distincte. De conspectat din Georgeta Burlea. coerența și operativitatea lor. care dă nume prin substantive. 4. . păstrată perseverent. Seminar: Dezbatere pe tema Bazele neurofiziologice în cadrul procesului de producere și organizare a comunicării prin limbaj oral și scris. Fenomenul stereotipiei gândirii. 26-49. Logica gramaticii depinde de logica gândirii. gândirea supraveghează limbajul. cultură. Asemenea disfuncționalități se datorează rigidității. 2007. dar maniera de acțiune rămâne de o direcție anterioară. mediind și filtrând intrările în gândire.cognitive ale gândirii sunt sisteme organizate de informații și operații. este necesar să exprimăm ceea ce gândim. lipsei de suplețe a structurilor cognitive ale gândirii. ele pot perturba operția de depășire a dificultăților. verbe și adverbe elementelor și acțiunilor din natură și din societate. 3. de instrucție. consdtând în imposibilitatea de a deosebi esențialul din cauza unei multitudii de date superflue. Respectiv. experiență dobândită. caz în care se produc: 1. limbajul obligă la raționalizarea și socializarea gîndirii. așezate dezordonat.În funcție de corectitudinea lor acestea pot facilita acțiunea de depășire a dificultăților. Ele mijlocesc asocierea cu alte sisteme cognitive ale intelectului. în situația în care nu se manifestă mobilitatea de a te adapta la alte utilități decât cele normale. atunci când situația se schimbă. aceasta din urmă determinând evoluția limbajului. Ambele progresează în funcție de vârstă.Dimpotrivă. . p. ascunse 2. Din punct de vedere genetic și structural. Tulburările limbajului scris-citit. Fenomenul fixității funcționale. Fenomenul de orbire a gândirii. eșuând. Atât evoluția filogonetică cât și cea ontogenetică atestă faptul că dezvoltarea limbajului se produce odată cu dezvoltarea gândirii. acționând independent.

marchează decisiv achizițiile limbajului. ca instrument de comunicare. a văzut lupi și urși. I. ASPECTE METODOLOGICE GENERALE ȘI SPECIFICE ALE ACTIVITĂȚ II DE CULTIVAREA LIMBAJULUI LA COPII Metodica educării limbajului este o disciplină aplicată ce face parte din domeniul larg al pedagogiei. chiar spirituală. emoţională şi morală. Făcând parte din sistemul științelor pedagogice. crescut la oraș. care are în centrul său elevul cu aspiraţiile şi cu solicitările specifice. întrucât clasa de apartenență. grădiniţa şi şcoala primară le adaugă dimensiuni cognitive şi . despre care vorbeşte tradiţia înţelepciunii noastre populare. care se ocupă în general de apropierea profesorului de copilul preșcolar și de cel al claselor primare ținând cont de particularitățile lor de vârstă și individuale. Microsituațiile sociale în care el trăiește îi influențează devenirea. metodica educării limbajului mijloceşte dialogul dintre două personalităţi. Celor „şapte ani de acasă”. dar crescut în mediul natural al satului. a conţinuturilor fiecărei specialităţi în procesul de învăţământ. ea creează și perfecționează un instrument de lucru necesar tututor celorlalte discipline ce susțin învățarea. fie ea favorizață sau defavorizată. după cum a introdus R. metodica educării limbajului are drept obiectiv principal eficientizarea procesului instructiv-educativ prin valorificarea metodelor care pot asigura o cât mai corectă însușire a limbii.Capitolul 2 2.FORME DE MANIFESTARE A LIMBAJULUI. Cu alte cuvinte. îndeobște steril. al activităților de la stâna cu oi. Un copil crescut într-un mediu urban. este o ființă care apelează la limbă spre a se construi spiritual pe sine într-un context intercomunicațional permanent. ROLUL MEDIULUI EDUCAȚ IONAL ÎN ACTIVITATEA DE CULTIVARE A LIMBAJULUI ÎN GRĂDINIȚ Ă Omul comunicant. ea creează un sistem de acţiuni menite să realizeze obiectivele stipulate curricular cu scopul utilizării diferenţiate. vulpi și jderi sau alte sălbăticiuni. având cultul computerului. Pe baza proiectării pedagogice a activităţilor instructiv-educative. Ghiglione în 1986 acest concept. Mediul are o influență hotărâtoare asupra evoluției copilului ca dezvoltare intelectuală. Spre deosebire de pedagogia preșcolară. etapă după etapă. este încântat să vadă animalele domestice dintr-o gospodărie rurală și trăiește o adevărată uimire să afle că un elev de aceeași clasă cu el. le cunoaște numai din filme și din cărți. cea a formatorului şi cea a copilului aflat la începutul procesului de edificare spirituală. pe care el.

intenţiile. proiectele sale personale. Se dezvoltă limbajul contextual. un copil se simte oare cu adevărat protejat. trăirile. tact. în care al său nu-şi găseşte loc? În prima oră a zilei la clasa a II-a într-o școală americană elevii se îndeletnicesc cu exact ceea ce dorește fiecare. Un altul refuza să dea mâncare căţeluşului său. Alții se joacă efectiv cu figurine. învăţare şi evaluare.formative ce asigură copilului deschideri ample în formarea sa viitoare. Cum se simte acel copil. Ca formatorul să influenţeze în mod benefic procesul evoluţiei lor este nevoie de vocaţie pedagogică. de altfel. Repere sunt noţiunile definitorii ale specialităţii. nu un dulău care îi provoca spaimă. ținând cu autoritate și competență seama de particularitățile lor generale de vârstă și de cele individuale. Au telefoane-jucărie prin care unul ascultă ceea ce citește altul dintr-o carte. Se solicită multă răbdare. Vârsta preșcolară este perioada celei mai intense creșteri fizice și psihice. Cadrul didactic este chemat să predea conţinuturile literare şi lingvistice pe care micuţii elevi şi le vor însuşi în timp. cu propriile proiecte de viitor. deschidere sufletească spre problemele vârstei copilului. curricula sau programa şcolară şi particularităţile de vârstă ale elevilor. Unii citesc câte o carte din biblioteca clasei. Numai astfel se pot doza corect cunoștințele transmise. mașinuțe. nici educatoarea nu i-au dat un răspuns mulţumitor. unul dintre obiectivele esențiale ale actului didactic se identifică în mod semnificativ cu cele ale predării limbii . după cum copilul trece de la grupa mică la cea mijlocie şi intră în cea mare. morale și estetice. Sistemul nervos se maturizează în mod vizibil de la un an la altul. semestre. La nivelul învățământului preșcolar. Acum se formează legături temporare. nici tata. De aceea aportul cadrului didactic implicat în acest proces este unul decisiv. Pedagogia preșcolară.” suna o mărturisire la care nici mama. Corelarea corectă a activităţilor componente ale sistemului de învăţământ asigură dezvoltarea optimă intelectuală şi psihocomportamentală a elevilor. lipsit de griji? “Ştii. Atunci când cei mari din jurul său nu-i acceptă ideile. beneficiind de sistemele de lecţii stabilite pe zile. „Vreau să cresc mic!” –suna alarmant dorinţa unui copil care se temea instinctiv de asprimea vieţii mature. privindu-i pe cei mari. bunico. Abordarea sistemică a procesului de învăţământ are drept bază regândirea dintr-o perspectivă modernă a obiectivelor educaţionale în funcţie de care se vor corela conţinuturile învăţării cu metodele şi procedeele cele mai eficiente pentru acolada constituită din procesul de predare. pentru că el îl dorea mic şi drăgălaş. ani. se vor forma deprinderi corecte de comunicare. Se constituie sentimentele intelectuale. ca să treacă în clasele I-IV ale şcolii primare. se dezvoltă formele inhibiției condiționate. aidoma cu cea primară. fiecare cu iniţiativele lui formative. Învățătoarea observă preferințele fiecăruia și va ține cont de ele în actul didactic. aparate. acum când se croieşte plămada genuină a personalităţii omului matur de mai târziu. pivotează pe capacitatea profesorului de a se apropia de cei mici. mai apoi în cea pregătitoare. De ce? Ca să nu crească. mie îmi plac ştecărele şi prizele.

Capacitatea de muncă intelectuală și fizică a preșcolarului se evaluează corect numai de către educatorul care cunoaște particularitățile dezvoltării fizice a copiilor și regulile igienei preșcolare. formele de relaționare optimă în grupul de copii. spre a asigura condiții cât mai bune și necesare în vederea dezvoltării vorbirii copiilor. metodica educării limbajului nu se poate lipsi de gramatică și literatură. de pictură și de muzică. Toate datele pe care le furnizează asemenea științe se cer reorganizate sub aspect metodic. prin care se reglează mecanismul formării reflexelor condiționate. Cunoștințele și deprinderile pe care le formează metodica dezvoltării limbajului trebuie să fie corecte. Metodica educării limbajului face parte din sistemul științelor pedagogice. anume el fiind formarea instrumentelor muncii intelectuale. Acum se pun bazele deprinderii de a selecta elementele necesare pentru a rezolva o problemă. se ține seama de particularitățile de vârstă și la cele individuale ale fiecărui copil. Prin apelul la aceste discipline se formează instrumentele muncii intelectuale. funcția instrumentală în faza incipientă. Factorii de mediu sunt repere importante ale actului didactic. bocancii și șalopeta cu jacheta groasă pe care le va îmbrăca iarna. Acest scop general nu poate fi atins dacă educatorul nu ține seama de particularitățile volitive și afective de vârstă preșcolară și primară sau dacă nu cunoaște legile fundamentale ale activității nervoase superioare. Se stimulează prin diferite activități disponibilitățile de acțiune ale copiilor. vorbitul și cititul. De acum copilul memorează poezii. dar s-a dovedit a fi indispensabil pentru o bună. Educatorul va îmbina metodica clasică cu cea modernă în activitatea de memorare sistematică. Abordarea acestui obiectiv se face cu prudența necesară. încurajându-se spiritul de inițiativă. imaginația creatoare. alternează cu funcția informațională și cu cea formativ-educativă. Ele sunt o bază indispensabilă pentru pregătirea preșcolarului. .) tot în funcție de anotimp. care să se integreze în prima clasă a ciclului primar. zăpada. În faza incipientă la care ne referim. în formarea capacității de concentrare. pedagogia școlară. Pe de altă parte. domenii care nutresc actul didactic. îl concretizează. În această primă treaptă de pregătire a copilului mic. precum anatomia și fiziologia copilului. psihiatria. o eficientă strategie didactică. El realizează mental începând de la 3 ani. psihologia copilului. El se bucură de jocurile la care folosește diferite materile (frunze uscate. crenguțe înmugurite etc. diferența dintre sandalele și hăinuțele anotimpului cald de cizmulițele. intercondiționându-se. chiar înainte de a reuși să povestească basmul care i se prezintă după imagini sau i se citește.române la nivel școlar. igiena preșcolară. desigur într-o fază incipientă. copilul raportându-se la o situație viitoare. anume la procesul instructiv-educativ din grădiniță. ceea ce nu este ușor. de focalizare a atenției spre un obiectiv precis. Ea se nutrește din domeniile limitrofe. clare și durabile.

Rezultanta acestei proiectări este planul calendaristic.O preocupare-cheie a educatorului este evaluarea randamentului activității sale didactice. care să reflecte noile imperative educaţionale europene. de asemenea. cu scop formativ. Este important să se constate cât de mult se îmbogățește vocabularul copilului în urma lecțiilor de povestire și de memorare. urmărindu-se şi activitatea de preluare. Ele se bazează pe conlucrarea eficientă a copilului cu profesorul. acea “ prefigurare a unei acţiuni de instruire şi a rezultatelor ei“. II. iar planificarea pe termen scurt. al cărui obiect este sufletul şi mintea copilului. care este educator. astfel asigurându-se eficiența dobândirii de cunoștințe prin receptarea de informații logico-verbale. Metodica este un meşteşug elevat. ceea ce va compatibiliza sistemul de învăţământ naţional cu cel european. . de descriere a fenomenului fizic. iar răspunsul dat celor mai neaşteptate situaţii şi implicaţii pe care le comportă desfăşurarea dinamică şi complexă a procesului de învăţământ depinde de experienţa şi de puterea creativă a fiecărui cadrul didactic în parte. de efectuare a jocului didactic . în vederea transmiterii cunoştinţelor spre elevi. cea pe termen mediu –la repartizarea săptămânală. care îmbogățesc vocabularul și fluidizează formulările. privind conceperea şi realizarea detaliată a lecţiilor. Compatibilizarea sistemului educativ românesc cu cel european De la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării se cer trasate direcţiile de dezvoltare şi de promovare a unor politici şi strategii care să asigure calitatea serviciilor educaţionale. constituie proiectarea propriu-zisă. de asimilare şi de cunoaştere a acestora. cum o definea I. fără a rupe legătura cu tot ce are sănătos tradiţia naţională. Punctul de plecare este proiectarea. care trebuie să fie modelate înfloritor. adică a gradului de transferare a cunoștințelor dobândite spre zona de utilizare a acestora. Planificarea pe termen lung se referă la repartizarea anuală a conţinuturilor învăţării. Cerghit. Evaluarea se face după criterii ce derivă din programa de dezvoltare a vorbirii. deprinderi corecte de exprimare pe baza exercițiilor lexicale. învăţător sau profesor. Ea evidenţiază modalităţile de transmitere a învăţăturii de către cadrul didactic de profil. Se cere revizuită însăşi Legea învăţământului românesc. Se formează.

după modelul greierului. infrastructura. Statul trebuie să creeze echilibru între ele. interesați nu numai de retribuție. Se cere stabilită o reţea de informare a opiniei publice despre necesitatea vitală a educaţiei timpurii. sănătatea. Asigurarea mijloacelor de transport va facilita participarea copiilor din mediul rural la învăţământul preşcolar. La educaţie trebuie să aibă acces în mod egal toţi copiii ţării. ca cea americană sau a Greciei. obligatoriu şi de bună calitate. Printre principiile importante. -Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei. astfel încât să fie câte una la 5000 de locuitori.1. pentru care se cer înfiinţate instituţii pe baza unor criterii clare şi standarde ştiinţific stabilite. II. -Oricare copil este născut liber şi egal în demnitate şi în drepturi. mediul.Delimitări conceptuale raportate la noile exigenţe ale Uniunii Europene Trăim într-o perioadă de criză. ce nu lasă loc sincopelor sau golurilor. armonizate într-o firească fluidizare. cultura umanistă. începând de la cel preşcolar şi până la acela post-universitar. ca țările nord europene. Cel mai important lucru este ca strategia de reformă a învăţământului românesc să nu neglijeze nici-una dintre verigile sistemului. -La nivel naţional şi internaţional se vor aloca resurse suplimentare pentru situaţiile de urgenţă şi pentru nevoile speciale ale copiilor. -Copiii au dreptul la un start cât mai bun în viaţă -Toţi copiii trebuie să aibă acces şi să absolve învăţământul primar gratuit. noua cercetare socio-umanistă. care asigură viabilitatea noului sistem educaţional. Reprofesionalizarea este comentată de prof. se numără: -Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile legate de copii. care acum are o economie precară. cel al greierului și furnicii. stabilind că între cele 9 domenii importante se află energia. și cele ale producerii de capital. Europa anului 2020 vizează și România. unde locul cercetării este privilegiat. Tinerii migrează spre țări care produc străpungeri tehnologice. Ionel Haiduc. iar elevilor proveniţi din cele mai dezavantajate grupuri sociale să li se asigure sprijinul prin soluţii de comunicare şi proiecte bazate pe subvenţiile Uniunii Europene. Cartea România după criză. când se prăbușește un sistem tradițional. inclusiv cei cu dezabilităţi. . ci de asigurarea condițiilor de activitate. Există în lume culturi de credit. adică cu nevoi speciale.Principiile pe care se bazează Programul Naţional de Reformă şi Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România au fost menţionate în Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunuilor Unite la cea de-a XXVI-a Sesiune Specială din 10 mai 2002.

așa ca în Spania. Un exit de ordin financiar presupune valorificarea multor surse. se cere o inteligență practică. Se regândesc sistemele asistenței sociale. în care trebuie investit. fondurile europene. La noi se măresc impozitele. armonizând forţa de muncă într-un climat de transparenţă totală. Factorul uman este principalul element de progres. În Consiliul European de la Barcelona s-au trasat liniile unei creşteri a calităţii în sistemele educaţionale şi formative. Din 2004 se derulează proiectul concurenței cu un consiliu european. Educaţia şi formarea profesională devin un obiectiv esenţial al reformei ce se implementează în ţările Comunităţii Europene. care să anime instituțiile democratice. Expresia ”Săracă țară bogată“ ne definește. infrastructura. Pe plan internaţional s-au stabilit norme clar concepute privitor la calitatea serviciilor şi care vizează şi instituţiile de învăţământ. unde este găzduit și noul institut tehnologic european. cu insule de excelență. Rezultatele învăţării pe plan naţional şi sectorial din fiecare ţară europeană vor fi evaluate într-un meta-cadru numit Cadrul European al Calificărilor ( EQF-European Qualification Framework). Europa anului 2020 va fi mai competitivă şi mai dinamică din punct de vedere economic faţă de perioada precedentă. să nu ne mulțumim doar cu rezolvări individuale. Se cere stabilirea unui dialog corect între politic. . în timp ce în Germania este 90%. Parlamentul european a lansat conceptul de piață unică. aşa cum prevedea Consiliul de la Lisabona. Spre a capitaliza acești bani. EQF va facilita transferurile şi recunoaşterea calificărilor dobândite în urma învăţării. Produsul intelectual românesc este valoros. Un proces politic cu animozități mari. Din 2007. care să fie dotat. când a devenit membru NATO și UE. La Măgurele se derulează un proiect de dezvoltare a lasărului. Acum capacitatea de a gândi strategic este amputată. profesori universitari chimiști. care să modernizeze spațiul rural. ca la noi în țară. Ca atare.iar relația între om și natură se cere restudiată.Există comisari și foruri europene care activează la noi. ca o condiție sinequa non. Mediul de afaceri trebuie să devină cât mai flexibil. România este o țară necontributoare și fără șansa de a folosi fondurile. Aceste ţări vor coopera în scopul dezvoltării unor politici care să asigure mai multe locuri de muncă. astfel ca impozitele să se micșoreze ca venitul să crească. Avem un raport nesănătos între pensionari și populație activă.Cum își protejează România consumatorii? Clasa mijlocie. cineaști. care va încerca să echilibreze situaţia. este la noi 5%. creşteri economice durabile. astfel ca să poată încuraja mobilitatea pe piaţa transnaţională a muncii. structuri social-politice mai eficiente. Să mobilizăm forțele spre rezolvarea problemelor colectivității. România trebuie să se situeze în aceste sisteme. Realitatea este că piața liberă trebuie educată. O populație bine educată și informată nu poate fi manipulată. Particularitățile unei țări cu aspect de subdezvoltare. și experții domeniilor. oameni de teatru. incapabil să ajungă la un numitor comun diminuează șansa succesului. dezvoltarea tehnologică.

Funcţionarea României ca stat integrat Comunităţii Europene include şi o nouă reformă la nivel de educaţie. în condiţiile în care la noi abia acum se conturează o politică coerentă cu referire la educarea timpurie a copiilor. cu profesionişti care deservesc unităţi de profil atât în regim public cât şi în regim privat. aplicându-se noi strategii de intervenţie în cazul violării drepturilor acestora şi ale familiilor. scăpând de efectele devastatoare ale instituţionalizării la care îi expune practica abandonării pruncilor în maternităţi. când sărăcia care ameninţa mamele fără soţi era dublată de lipsa unor servicii compensatoare ce puteau fi puse de stat la dispoziţia lor. a întârzierilor de creştere. Calitatea îngrijirii şi cea a protecţiei asigură diminuarea morţii infantile. Limba este un mijloc esențial de comunicare specific umană.Exigenţe ale educaţiei timpurii a copilului în context european România a semnat şi ea aceste normalizări. care. În această primă etapă. spitale sau locuri publice. s-au creat condiţii de realizare a unui sistem coerent de educaţie şi instruire timpurie a copiilor din România. care se aplică şi în ţara noastră. Totodată. unde a fost demarat un proiect amplu de configurare a unui învăţământ compatibil cu cel vest-european. Este verificat adevărul că până la 2 ani copilul creşte mai bine protejat în ambianţa familiei. ea stimulează dezvoltarea personalităţii pruncului cu abilitatea de a învăţa. Legea . de a-şi forma deprinderi şi priceperi indispensabile creşterilor spirituale şi afective ulterioare. întrucât până în 2015 se vor implementa obiective ale proiectului Mileniu pentru Dezvoltare..poetul Nichita Stănescu considera limba română drept patria sa. Perioada de la 0 la 6-7 ani este denumită a copilăriei timpurii. Convenţia pentru Drepturile Copilului a stipulat anumite prevederi legale referitor la educaţia timpurie a copilului cu vârstă între 0 şi 3 ani. a bolilor. copilul folosește limba învățată de la bun început de la părinți și toți cei care îi înconjoară.2. Abia în prezent se face simţită preocuparea de a crea o reţea de asistenţă socială dublată de una de asistenţă medicală.. conducând pe termen lung la evoluţia noii generaţii în plan social şi profesional. drept care neglijenţele şi omisiunile produse acum vor fi greu de recuperat mai apoi. copilul are o dezvoltare rapidă. Practica abandonului nu a fost stăvilită nici în următoarele două decenii care s-au scurs de la Revoluţia din 1989. însă nu organizează nici-o formă de educaţie timpurie. În lumina noile prevederi. cu mult înainte de a păși în prima clasă a școlii. II.. când a coborât vârsta de şcolarizare de la 7 la 6 ani. După iniţierea programului „Generalizarea grupei mari pregătitoare în învăţământul preşcolar românesc” din anul 2002. În aşanumita copilărie mică el se poate bucura de serviciile asigurate de sistemul de creşe.Limba română nu este o disciplină de învățământ ca celelalte. Originile acestui abandon inuman se află în politicile pro-nataliste ale comunismului românesc. a crescut grija pentru dezvoltarea şi siguranţa tuturor copiilor. căci.

3. Incapacitatea părinţilor de a asigura supravegherea copiilor în programul extraşcolar şi extrafamilial duce spre libertinajul adolescenţilor şi tinerilor de mai târziu. În multe cazuri familiile sărace de la oraş sau cele numeroase de la sate nu au izbutit să dea pruncilor aflaţi în stadiul copilăriei mici acele impulsuri care să-i orienteze spre calea cea bună în educaţie. Metodele non-violente de educare. O cercetare iniţiată de UNICEF a demonstrat că în creşele din România numai 0. prin concediul maternal sau paternal. Dacă până în 1990 funcţionau în România 902 creşe cu un total de 90. el fiind constituit din 42% îngrijitori şi 32. solicită priceperi pedagogice neîntâlnite la părinţii noştri. de tipul celei teoretizate de Maria Montesori.5% asistente medicale. nu izbuteşte să demonstreze decât adevărul că era depăşită de o asemenea sarcină. la salutul membrilor familiei etc. Educaţia preşcolară nu are în prezent drept beneficiari decât 29% dintre copiii vârstei între 2 şi 7 ani.000 de copii.4 % este personal calificat. Parametrii educaţiei preşcolare în România de azi La începutul de drum al educaţiei copilului se află îndeobşte familia. Astfel părinţilor le revine responsabilitatea unor iniţiative de acest gen.I. II. Privind istoric evoluţia trendului în domeniu. creşte carnea!” nu mai funcţionează azi ca o soluţie coercitivă cu efecte benefice. Totuşi practica a demonstrat că nu totdeauna părinţii au reuşit să se ridice la nivelul de pregătire pedagogică cerut de solicitările la care i-a supus copilul. de higienă. întrucât tradiţionala ascultare faţă de părinţi. prietena sa.asigură copilului până la 2 ani prezenţa unui părinte.L. este înlocuită astăzi de motivarea oricărei măsuri care priveşte pe copil. la ştersul pe picioare la intratul în casă. proiect care a stabilit coordonatele de bază ale unui sistem ce se implementează în prezent şi se extinde până în anul 2013. în prezent sunt active 287 creşe cu 11. Vechea zicală „Unde dă mama. protagonistul schiţei Vizită.Caragiale are perfectă dreptate să ridicularizeze pretenţiile de bun pedagog ale doamnei Popescu. Ionel. privitoare la sănătate. Dezvoltarea timpurie integrată a copiilor este un obiectiv prioritar al UNICEF-ului. care oricât de încântată se arată de timpul petrecut cu devotament matern alături de fiul ei. for care a sprijinit Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România să elaboreze în anii 2005-2006 strategia de educare timpurie. Pedepsele fizice nu mai constituie astăzi o formă de disciplinare a celui mic de către adult. Personalul din creşe nu este profesional pregătit spre a efectua servicii de educaţie printr-un sistem de pregătire continuă.000 de copii. cărora nu era cuvenit să li se iese din cuvânt. de la spălatul feţei şi dinţilor la folosirea WC-ului. Copilul zilelor noastre trebuie să fie determinat să înţeleagă singur de ce este bine să respecte anumite reguli de comportare. Această situaţie privilegiată explică şi scăderea drastică a numărului creşelor în anii de după Revoluţie. s-a concluzionat pe baza unei cercetări că în perioada 1989-1995 el a fot . ele devenind anacronice. rar asigurat în alte ţări.

în anii 1997-1998 numai 17. dar lentă. programe implementate în alte state şi devenite deja de câteva decenii tradiţionale. care să-şi sporească şi calitatea. ele trecând prin descentralizare în custodia administrativă a forurilor locale. iar rromii cu atât mai mult. rromii nu depăşesc nivelul de 20% dintre copiii lor înregistraţi în învăţământul preşcolar din România.1% dintre copiii ţării noastre care merg la grădiniţă. De pildă. în condiţiile în care ei refuză să trimită copilaşii la grădiniţă. Statisticile realizate dovedesc că faţă de 66. În seama organizaţiilor nonguvernamentale a rămas sarcina iniţiativelor de a spori competenţele parentale. ceea ce reprezintă aproape 40% din venitul minim garantat pe economie. Copiii din mediul rural şi mai ales cei din zonele defavorizate. perspectivă valabilă şi pentru învăţătorii ciclului primar. cu cât tradiţiile lor nu îi încurajează la iniţiative de socializare. dacă avem în vedere programele de pregătire a tinerilor părinţi şi a femeilor gravide. Zi după zi el se obişnuieşte cu un orar mai riguros decât cel urmat în viaţa familiei. se prezintă la serbare spunând poezii şi cântând. în anii aceştia se implementează o reformă de natură să dea un nou prestigiu misiunii de formatori a cadrelor didactice care activează în acest domeniu. Se cere precizat că educaţia parentală este şi ea tratată cu multă superficialitate în România de către organele abilitate. pentru care se plăteşte între 80 şi 100 lei pe lună. Locul absolvenţilor de liceu pedagogic îl iau licenţiaţii din universităţi particulare sau de stat. unde copilul se familiarizează cu colectivul. În felul acesta educatorul va ocupa în cadrul colectivului şcolii un loc la fel de important ca şi profesorii.Un gol încă neremediat în România este faptul că personalul care se ocupă în creşe de cei mai mici copii nu beneficiază de nici-o formă de profesionalizare. astfel că micuţii sunt lăsaţi în seama bunicilor şi a altor rude. ceea ce a creat perturbări grave în ritmul activităţii educative pe plan naţional. ceea ce măreşte decalajul educativ dintre ei şi celelalte categorii etnice din ţara noastră. sunt exploatate bunele relaţii familiale. Frecvenţa redusă a micuţilor la grădiniţă este explicată prin costul prea mare solicitat unui copil. O diminuare a numărului grădiniţelor din ţară s-a datorat schimbării patronajului lor. Un asemenea reviriment are la bază principiul că o etapă atât de importantă pentru dezvoltarea copilului nu poate fi lăsată în .2% dintre copiii rromi au fost înregistraţi la grădiniţă. Într-o formulă ideală. În această situaţie de perpetuată sărăcie. învăţătura primită de la părinţi în acei primi ani de formare se cere dublată de programele profesionalizate ale grădiniţelor. În comunităţile lor se înregistrază cea mai scăzută rată de copii care nu pot fi înregistraţi în grădiniţe. fiind privaţi de şansa unei instruiri instituţionale de profil educativ.descendent. ca apoi să înregistreze o creştere constantă. Efectul a fost o tot mai severă diminuare a numărului de locuri în grădiniţele de stat. nu beneficiază de şansa de a merge la grădiniţă. datorită izolării şi a lipsei mijloacelor de transport. În ceea ce priveşte calitatea profesională a educatoarelor care lucrează în grădiniţe. adică de formare iniţială sau de formare continuă.

geologie. Cum trebuie propuse spre inducere celor mici asemenea elemente de cunoaştere. În România postdecembristă sunt la modă grădiniţele cu program în limba engleză. fizică. botanică. intervenind de obicei în programul orarului de grădiniţă sau în cel al familiei care apelează prin iniţiativă privată la elevi. Metodica perfecţionării limbajului-pivot al creşterilor spirituale Scopul învăţării este. cum este limba oficială a ţării precum şi cele de circulaţie internaţională. limbi străine. văzute ca sistem şi având ca scop tehnicile de studiu. ca să înflorească gândirea şi sufletul celor mici? În acest proces complex intervine la fiecare nivel de vârstă metodica. Predarea acestei discipline în învăţământul preşcolar şi primar urmăreşte familiarizarea viitoarelor cadre didactice din acest sistem de învăţământ cu preliminarele noţiuni de limbă şi de literatură naţională. Capitolul 3. studenţi sau chiar profesori de specialitate.seama unor absolvenţi de liceu. 3. muzică etc. care se sincronizează terminologic cu Europa şi întreaga lume este cel de curriculum. geografie. de la mediul înconjurător. stabilite de părinţi şi însuşite cu aportul unor profesionişti ai domeniului. căci poveştile. ştiinţele limbii şi ale literaturii române privite prin lentila predării practice la cei mai mici elevi vor fi abordate cu scopul valorificării în lecţie şi în alte activităţi desfăşurate cu elevii a celor mai recente noutăţi din domeniul specialităţii cât şi în cel al disciplinelor pedagogice. De asemenea. Limba maternă este un pivot general al cunoaşterii. Literatura secondează îmbogăţitor fiecare etapă a studierii unei limbi. istorie. astronomie. de predarea şi de învăţarea regulilor pe care se edifică exprimarea orală şi cea scrisă cât şi evaluarea. el denumeşte ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare a elevului şcolar. poeziile sunt spuse în limba respectivă. care devin cadre didactice numai cu o pregătire medie. perfecţionarea limbajului. căci cu ajutorul limbajului copilul dobândeşte cunoştinţe în domenii varii. Un concept-cheie uzitat în ultimul timp în ştiinţele educaţiei din România. aşadar. care are un sens larg şi unul restrâns. ca ele să se fixeze. ca pivot al creşterilor viitoare în plan spiritual. pe care o definesc drept meşteşugul activităţii didactice de implementare spirituală. franceză sau germană. obiective precise. metodica predării limbii şi literaturii române are funcţii. matematică. Ele vor constitui metodologic obiectul lecţiilor de profil. . Ca orice disciplină ştiinţifică. -În sens larg. ea putând să fie dublată încă din copilărie de alte limbi străine. cu dinamica evoluţiei lor. care se desfăşoară cu o deschidere multilaterală. metode şi principii fundamentale.

ce se defineşte prin structurarea la elev a competenţei de comunicare scrisă şi orală. materiale –suport. e. d. manualele alternative ale ultimelor două decenii. el desemnează ansamblul de documente şcolare menite să ilustreze datele esenţiale ale proceselor educative şi experienţelor de învăţare pe care le oferă elevului. planurile –cadru de învăţământ pentru clasele I-XIII.-În sens restrâns. c. f. în care se stabilesc ariile curriculare. stabilite pe baza unor principii şi a unor criterii epistemologice şi psiho-pedagogice. În învăţământul românesc preuniversitar s-au configurat 7 arii curriculare. în care se concretizează condiţiile aplicării şi monitorizare procesului curricular. În locul vechii departajări care se crea între disciplina limba română. alături de limbile moderne. ori gramatica şi literatura română sau lecturile literare. limba şi literatura română constituie o disciplină de învăţământ unică. ce face parte din aria curriculară Limbă şi comunicare. în noul curriculum se promovează un concept mai modern. Toate aceste discipline ale respectivei arii curriculare se bazează pe modelul comunicativ-funcţional. în care se precizează obiectivele-cadru. destinat structurării capacităţilor de comunicare socială. în care se includ şi limbile materne ale minorităţilor naţionale. programele şcolare. normele metodologice care dau dozarea şi regulile statutare ale predării. b. care au înlocuit pe cele clasice. unitare dinainte de Revoluţia din decembrie 1989 din şcoala românească. în curriculum sunt cuprinse: a. ghidurile metodice puse la dispoziţia cadrelor didactice ale fiecărui nivel de studiu şi ale fiecărei discipline. Astfel. care vor fi . Ele sunt: -Limbă şi comunicare -Matematică şi Ştiinţele naturii -Om şi societate -Arte -Educaţie fizică şi sport -Tehnologii -Consiliere şi orientare Astfel. conţinuturile învăţării. pe vehicularea unor culturi ce se cer adaptate la realităţile societăţii contemporane şi pe conştientizarea identităţii naţionale ca premisă a dialogului intercultural şi a integrării europene a poporului respectiv. acela de model comunicativ-funcţional. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă. obiectele de studiu şi resursele de timp necesare realizării acestora. standardele curriculare de performanţă prescrise fiecărei discipline din planurile-cadru de învăţământ. Scopul studierii limbii şi literaturii române este consolidarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare verbală şi scrisă a elevilor. obiectivele de referinţă.

iniţiaţi în tehnica abordării şi analizei textelor literare şi nonliterare. să comunice şi să rezoneze cu idealurile semenilor săi. la studiul literaturii se propun textele cele mai semnificative şi accesibile.teoria şi istoria literaturii române . de la lingvistică la gramatică . Stăpânirea limbii române. . Tocmai în sensul adaptării obiectivelor studiului la imperative obiective de cunoaştere.cât şi noţiuni de logică. Chiar şi raportul între exprimarea scrisă şi cea orală se cere reechilibrat. lansate pe plan naţional şi chiar internaţional. ca mijloc de comunicare.psihopedagogia vârstelor . În studiu se va muta accentul de pe exprimarea reproductivă pe cea a producerii unor mesaje proprii. în stare să înţeleagă lumea din preajma sa. ajută tinerii să-şi desăvârşească personalitatea. -exprimarea orală. -exprimarea scrisă. în stare să rezoneze cu preocupările şi idealurile copiilor. Obiectivele vor fi focalizate pe formarea capacităţii de utilizare a limbii în împrejurări concrete de comunicare. studierea limbii şi literaturii române îşi va împlini menirea de a forma etapă de etapă un tânăr cu o cultură comunicaţională esenţială. pentru fiecare etapă de vârstă a elevilor. şi cunoaşterea literaturii. care sporeşte sensibilitatea la frumosul mediului ambiant şi la valorile esteticii. pe de-o parte. Ei vor reuşi mai uşor în competiţiile la care vor fi obligaţi să participe.ştiinţele limbii române. I. Elevul astfel format se va integra în contextul viitorului parcurs şcolar.didactica generală . bazate pe experienţa de fiecare zi a cadrelor didactice şi pe contactul continuu cu noutăţile domeniului. iar conţinuturile vor fi adaptate nivelului de vârstă şi intereselor celor tineri. Ca disciplină de frontieră între conţinutul actului de transmitere a cunoştinţelor din domeniul limbii şi literaturii române. vor gândi mai sensibil şi chiar mai matur. şi psihopedagogia vârstelor. -receptarea mesajului scris. metodica acestei specialităţi se îmbogăţeşte permanent din însăşi substanţa activităţii aplicative concrete. aflate în fuziune: -receptarea mesajului oral. pe de alta. tânărul care stăpâneşte forma corectă a limbii române are şanse sporite de a-şi valorifica în mod creator propriile capacităţi de rezolvare a unor probleme concrete ale vieţii cotidiene. filosofie şi sociologie. Se vor dezvolta cele 4 capacităţi ale comunicării. profesionale şi private. Relaţia metodicii cu alte discipline de învăţământ Metodica acestei specialităţi îşi ia substanţa din câteva discipline precum: . Indiferent de profesia aleasă. În felul acesta. în şcoală.

în care se face un schimb de experienţă foarte profitabilă pentru fiecare formator dornic să cunoască cele mai moderne concepte şi practici ale domeniului. fundamentat atât pe tradiţia clasică a . Ca atare este benefică organizarea unor cercuri metodice. Teoria limbii şi cea a literaturii oferă formatorului noţiunile de bază pe care se structurează conţinutul lecţiilor. pe care să le raporteze la particularităţile de vârstă ale elevilor. încă din faza studenţiei viitorii formatori se înarmează cu cunoştinţele metodice moderne necesare. se cer stabilite cele mai adecvate metode de lucru cu elevii şi fixate momentele lecţiei în care acestea să fie utilizate. reguli de utilizarea limbii. Pornind de la didactică. conţinuturile predării. Astfel se va adapta cerinţelor vârstei elevilor mici conceptele de comentariu literar. de la clasele superioare ale gimnaziului şi liceului. un îndreptar practic pentru formatorii de diferite vârste. pe care le transformă în obiect al predării eficiente în lecţie. De aceea. cărora le asigură un mod de lucru mai riguros. cursul de faţă se bazează pe interdependenţa dintre obiectivele predării limbii şi literaturii române cu conţinuturile sale specifice şi metodele de predare şi cele de evaluare. compus din concepte de bază. Această activitate nu constă într. împrospătându-şi atât terminologia cât şi conţinutul în sincronie cu mutaţiile produse la nivelul conceptului internaţional de metodică. deosebit de analiza literară de mai târziu. Se apelează la cea mai modernă tehnologie didactică a specialităţii. În concluzie. pe care se bazează repartizarea pe etape de studiu a conţinutului predării. De aceea. astfel ca pentru lecţie ei să selecteze cu intuiţie didactică şi cu mult discernământ profesional obiectivele.Metodica relaţionează principiile pedagogiei cu datele esenţiale ale limbii şi literaturii române. Metodica îşi are un dinamism specific. aceasta fiind pasibilă de o permanentă îmbogăţire în funcţie de experienţa profesională a fiecăruia. definiţii. formatorul este nu numai un actant al didacticii. Acesta trebuie să se raporteze la disciplinele psihopedagogice. prin care să se preconizeze acele strategii în stare să optimizeze procesul transmiterii cunoştinţelor şi cel al formării deprinderilor necesare utilizării limbii române ca mijloc de comunicare. care cunosc în mod practic modul cum se corelează obiectivele predării cu activitatea de asimilare a conţinuturilor de către elevii aflaţi la primele experienţe cu care debutează aventura cunoaşterii. ci presupune participarea nemijlocită a cadrului didactic. din termeni. metodica poate fi concepută drept o pedagogie a specialităţii. aplicând în mod creator metodica predării limbii şi literaturii române. Prin urmare. adică de la teoria generală a procesului de învăţământ. care se implică în procesul de asimilare de către elevi a cunoştinţelor prevăzute în curriculă. ci şi un cercetător solicitat să efectueze un studiu continuu. norme şi exemplificări bogate. Fiecare cadru didactic poate inova tehnicile didactice. Însăşi activitatea de elaborare şi apoi de revizuire periodică a programelor şcolare are la bază iniţiativele şi experienţele cadrelor didactice. astfel ca lecţia să conducă la formarea elevului cu o personalitate puternică.o simplă debitare a unor date din partea educatoarei sau învăţătorului.

el adecvând permanent cunoştinţele pe care le transmite celor mici la particularităţile de vârstă şi la cele individuale ale elevilor. Metodei la care se recurge i se cere să fie adecvată vârstei învăţăceilor. De aceea.domeniului cât şi pe experienţa novatoare a fiecărui profesionist al actului didactic. corelării unor aspecte din realitate şi chiar a memorării unor versuri de poezie. se cofigurează bazele personalităţii tânărului de mai târziu. Captarea atenţiei celor mici la lecţie se realizează în acest prim stadiu al procesului de instruire după reguli şi prin strategii cu totul specifice. pe semestre. şi nu ai voie să-i suprimi emoţiile. an de an. E un examen pe care-l dai săptămânal. Se ştie că la grupa mică un copil se poate concentra cu adevărat un sfert de oră în întreaga zi de prezenţă la programul unei grădiniţe. O adevărată artă a dialogului cu cei mici se cere stăpânită de către cadrul didactic prin valorificarea celor mai pertinente întrebări în dialogul său cu cei mici. nici temperatura pasiunii puse în ceea ce rosteşti. e o nobilă. el manifestând o vie curiozitate pentru tot ce apare nou în domeniul profesiei sale. familie şi societate Cadrul didactic în calitatea lui de formator trebuie să fie înzestrat cu calităţile unui om de ştiinţă în germene. dar şi extrem de spinoasă situaţie.” (Mircea Zaciu. În plus. la grădiniţă şi în clasele ciclului primar. nici tracul profesional. Cadrul didactic în şcoală. stimularea curiozităţii la cei mai mici dintre învăţăcei reprezintă pentru cadrul didactic un obiectiv general care îi solicită întreaga iscusinţă didactică.. educatoarei i se solicită o putere de concentrare şi de fascinaţie demnă de amintirea unui prestidigitator pentru ca în acelaşi moment al programului să li se inducă tuturor copiilor din grupa respectivă o aceeaşi stare de atenţie.. necesară asimilării unor cunoştinţe. Întreaga activitate se bazează doar pe inducere verbală şi pe contactul vizual cu imaginile. În mod neîndoios aici. nu ai voie adică să cedezi rutinei. să devii o simplă maşinărie de tocat date şi informaţii. s-ar pretinde ca omul de la catedră să aibă continuu sentimentul unei oficieri. pe cicluri de învăţământ şi pe lecţii. când eşti un simplu muritor şi nu o maşină electronică.? Trezirea interesului pentru cunoaştere. Ca practician al educaţiei noilor generaţii el trebuie să manifeste o reală virtuozitate a actului didactic valorificându-şi ingeniozitatea în îmbinarea cunoştinţelor de limbă şi literatură pe de-o parte cu cele ale psihopedagogiei. în timp ce dascălul trebuie să proiecteze în gând care va fi produsul activităţii de . II. „A sta la catedră. Lancea lui Ahile) Cine poate uita momentul când a făcut primii paşi în şcoală purtând în spate povara ghiozdănelului viu colorat. Priceperea sa profesională este dovedită prin modul cum el reuşeşte să dozeze cunoştinţele ce se cer transmise pe ani şcolari. A semăna în minţile copiilor aflaţi la începutul unei aventuri a cunoaşterii acea îndoială între un „da” şi un „nu” este cel mai curat izvor din care se va nutri mintea sa în toţi anii de căutare ce vor urma.

atât din partea cadrului didactic cât şi a elevului rămâne principiul de bază al reuşitei pedagogice. Există copii foarte curioşi care pun întrebări în cascadă. etc. . responsabil faţă de persoanele cu care intri în contact în familie. Învăţarea pe baze ştiinţifice prin conştiinciozitate şi răspundere. ctitor de şcoală românească. Calitatea de cadru didactic se realizează prin permanenta profesionalizare. adică atunci când în evoluţia sa elevul îşi poate dezvălui personalitatea prin reuşita la competiţiile care îl aşteaptă. prin conduita responsabilă în viaţa de familie. Alţi elevi par a fi absenţi de la dialogul întemeiat cu membrii grupei de grădiniţă sau elevii clasei ciclului primar. cinstit. captându-le atenţia. Eugen Lovinescu – profesor. urmărind propăşirea neamului românesc prin cultură. sociabil. Gheorghe Asachi-referendar al şcolilor. chiar cu riscul de a relua de la început conţinutul unei descrieri. cadrul didactic înţelege că în practica actului pedagogic conţinuturile cognitive sunt asimilate neuniform şi într-un ritm particular. Alexandru Odobescu –director în Ministerul de resort. atent. Gheorghe Lazăr – dascăl. Activitatea dascălului nu se rezumă la efectuarea lecţiilor. Crearea primelor manuale şi însuşirea cursurilor şcolare au generat forţa generaţiilor care au urmat. Universul literaturii noastre ilustrează prin numeroşi scriitori această profesie aleasă. stimularea sau delăsarea interesului faţă de disciplină fiind în relaţie directă cu acţiunea dascălului. Conduita didactică se impune în funcţie de personalitatea elevului. De la început se impun norme şi exigenţe în funcţie de care se stabilesc canoane şi recomandări în desfăşurarea lecţiilor. Ioan Slavici -profesor. Instruirea elevilor ciclului primar este diferenţiată şi individualizată în funcţie de ereditatea fiecăruia dintre învăţăcei. povestitorul Ion Creangă – preot şi dascăl. prin modul corect în care se comportă în societate. Ion Luca Caragiale-revizor şcolar. ci ea va deveni vizibilă doar mai târziu. prin sensibilitatea afirmată în receptarea valorilor estetice. s-au aflat toţi în slujba formării generaţiilor şi asigurării unei educaţii continue. ci la implicarea sa în mediul familial şi social în care trăieşte şi există elevul. ce pot obosi cadrul didactic de specialitate. la locurile de joacă. prietenos. Lucian Blaga şi Tudor Vianu – cadre didactice universitare. Profilul dascălului nu poate fi conturat fără înţelegerea adevărului că ţinta muncii sale nu poate fi atinsă în planul imediat al activităţii sale. prin studiu permanent şi de cercetare cu scopul formării elevului. etc. Ion Heliade Rădulescu . edificând în adevărat sistem educaţional până la nivel superior. dar nu-l pot degreva de sarcina de a răspunde la ele. povestirea unui basm sau numărarea unor obiecte. etc. În acest caz obiectivele propuse pentru lecţia respectivă nu pot fi considerate ca atinse dacă dascălul nu are preocuparea şi capacitatea de a le cuceri interesul. spirituală şi morală a învăţăcelului.modelare emoţională. finalitatea actului didactic constă în deschiderea drumului spre „a învăţa să fii”: cuminte. pe stradă. astfel poetul nepereche Mihai Eminescu – inspector şi revizor şcolar.profesor.

cultivarea unui stil de muncă intelectual şi dezvoltarea creativităţii. aici unde se înalţă cea mai de seamă construcţie şi cea mai durabilă: sentimentul ţării. Se cuvine o profundă stimă pentru anonimii savanţi. Dascălul este prin excelenţă intelectualul ce-şi asumă responsabilitatea unui poartă însemnele unui deschizătorde drumuri ale cunoaşterii la viitoarele generaţii. Îndeobşte. eventual.. Cartea de recitire) Aşadar. educatorul şi apoi învăţătorul vor ocupa în ierarhia axiologică a copilului un loc fruntaş. Tocmai de aceea. iată sceptrul invizibil al învăţătorului. educatorul şi apoi învăţătorul sunt primele cadre didactice care înfăptuiesc în mod concret reforma învăţământului. resimţit ca formator. constituie trepte necesare pentru stabilirea metodelor necesare în procesul educativ. scopul final al demersului său fiind performanţa pregătirii elevilor. dezvoltarea resurselor afectiv-motivaţionale ale învăţării.Comportamentul intelectual are în vedere însuşirea de către elevi a cunoştinţelor literare şi lingvistice fundamentale. O asemenea indestructibilă legătură spirituală şi nu mai puţin de suflet stabilite între învăţăcel şi dascălul său dintâi.. avea să inspire pagini tulburătoare în evocări ca cea a lui Ion Creangă în Amintiri din copilărie sau a lui Mihail Sadoveanu din Domnu’ Trandafir. autoritatea educatorului devine absolută. Iată o activitate de mare responsabilitate şi cu totul nobilă prin finalitatea ei. Se cuvine o emoţionantă laudă pentru litera O şi pentru litera I. această pozitivă <alienare> a copilului prin O şi I. învăţătorii clasei întâi primare!” (Nichita Stănescu. „O-I. . printr-o activitate de modelare a personalităţii celor mici. sceptrul pe care el domneşte peste împărăţia clasei a-întâia primară. pentru felul cum mânuiesc această revelaţie. a aptitudinilor. OI. căci ceea ce spune el nu poate fi contestat de nimeni altcineva. În era modernă dascălul este iniţiat în utilizarea calculatorului. respectiv a pune piatra de temelie care va susţine întreg edificiul viitoarelor personalităţi. Este şi aceasta o dovadă că edificarea personalităţii copilului îşi găseşte în lucrarea didactică din anii dintâi o fundamentare esenţială pentru ceea ce va urma. În educaţia instituţională ei realizează ceea ce în familie şi în paralel cu aceasta se numeşte a da „cei şapte ani de acasă”. imediat după mama şi. adică a generaţiilor viitoare. respectiv de nici un alt factor care determină conduita. după bunica lui. Cunoaşterea profilului psihologic al elevului. tulburătoare rădăcină a celorlalte înţelesuri. dezvoltarea capacităţilor cognitive ale elevilor. în metodele psihologiei şi pedagogiei teoretice şi aplicate în conformitate cu ultimele cercetări. etc. a abilităţilor şi a deprinderilor. pe care trebuie să o resimtă atât profesioniştii actului educativ cât şi familiile copiilor îndrumaţi. Se cuvine o pioasă şi perpetuă recunoştinţă pentru mânuitorii lui O şi I. simţirea şi puterea de gândire a celor mai mici şcolari. pentru copilărescul şi magnificul O-I. învăţătorilor clasei I primare.

ca o componentă a personalității elevului. Ele funcţionează ca nişte instrumente cu ajutorul cărora educatorul îşi atinge în lecţie obiectivele propuse. în fața colegilor sau a publicului invitat la spectacole. cu schimbarea emițătorului cu receptorul . acelea de a conduce elevii spre dobândirea de cunoştinţe. Ca cel mai activ aspect al didacticii. cu profesorul. cu respectarea unor legături logice între idei despre ei înșiși. Metoda aleasă de educator mai depinde şi de genul operei literare analizate. prin care se dezvoltă expresivitatea. Se cere făcută distincția între vorbire și convorbire.vorbirea despre experiențele. prin progresie şi continuitate accentul să se pună nu pe materie. La vârsta preșcolară și a școlarului mic se inițiază adresare către adulți și . capacitatea de interpretare a unor roluri în dramatizări și scenete scurte. Actul vorbirii se perfecționează în 5 direcții esențiale: -transmiterea informațiilor cu character instructive-educativ -vorbirea în grupuri. Prin convorbire educatorul sporește structurile și conținuturile stimulative pentru dezvoltarea limbajului. cu colegii. Vorbirea la preșcolar și la școlarul mic este mijlocul de comunicare directă cu familia. despre colegi.1. diferenţiere. III. ele se cer adecvate scopurilor instrucţiei şi educaţiei.Există o logică internă a asimilării limbajului. deprinderi şi abilităţi noi.Metode şi procedee de predare a limbii şi literaturii române în învăţământul preşcolar La nivelul învăţământului preşcolar. trăirile și sentimentele copiilor. -vorbirea despre texte cunoscute din ascultarea unor povești sau lectura lor -vorbirea în public. Convorbirea sau conversaț ia Convorbirea este cea mai veche metodă didactică a lumii. ci pe elevul care să-şi formeze anumite competenţe. astfel ca prin extensie. despre viața în familia lor. A. curriculumul asigură o abordare armonios-sistematică a disciplinelor de studiu şi a tipurilor de activităţi de învăţare. Metodele de învăţământ utilizate în procesul de instruire din învăţământul preşcolar constituie o variabilă ce răspunde în mod concret de rezultatele activităţii şcolare. acestea fiind raportate la specificul fiecărei discipline din curriculum. Din Antichitate s-a stabilit importanța comunicării dialogate în relațiile interumane. de specificul lecţiei şi chiar de particularităţile clasei de elevi. echilibru. despre activitatea la grădiniță sau la școală.III. Rolul convorbirii în activitatea de educare a limbajului B. relevanţă. uzitându-se elementele componente legate de tehnica vorbirii.

a poziției spațiale. Convorbirea are rolul de a învăţa pe copii cum să opereze . convorbirea se desfăşoară ca activitate frontală. în absenţa oricărui material concret. dar reprezentările individuale cele mai frecvente sunt cele despre ființele. Stăpânirea flexiunii nominale și verbale. ajung să construiască corect diferite propoziţii. diftongii. Formarea deprinderii de vorbire dialogată consolidează formele corecte de plural. Acest tip de activitate îi obligă pe copii să folosească adecvat cuvintele. o formă. percepând și pronunțând corect vocalele. sistematizarea. Esența metodei convorbirii este dialogul. silabele. dar în acelaşi timp se pot organiza şi convorbiri libere. Pe măsură ce trec de la o vârstă bilogică la alta. În grădiniţă. în diferite momente ale zilei. fragmentare. un procedeu care contribuie la fixarea. aprofundarea.tehnica ascultării celuilalt. copiii își perfecționează percepția care trece de la analiză spre sinteză. simple şi complexe. verificarea cunoştinţelor şi la activizarea vocabularului copiilor. tata. Ei învață să facă pauze necesare în timpul vorbirii. El nu reușește să rețină esențialul. camera cu jucării. În această etapă de creștere se constituie reprezentările. cu un număr restrâns de copii. obiectele și fenomenele cele mai apropiate:mama. În procesul de formare multilaterală a copiilor. dar are la bază cunoştinţele dobândite de copii pe parcursul celorlalte activităţi. neprecise spre reprezentări bogate în conținut. cât şi în activitatea şcolară. a pronumelor de politețe. adică a imaginilor evocate mintal în absența acestora pe baza percepțiilor anterioare. deprinderi necesare atât în conversaţia uzuală. Convorbirea se organizează şi se desfăşoară pe plan verbal. Copilul parcurge drumul de la reprezentări sumare. Convorbirea. puterea de generalizare consolidându-se. precizarea. a principalelor părți de vorbire neflexibilă îi ajută pe copii la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corectă. de acord al subiectului cu predicatul și al adjectivului cu substantivul. în folosirea corectă a celorlalte categorii gramaticale.Prin convorbire bagajul reprezentărilor sporește. a direcției. a mărimii obiectelor. ca activitate frontală. convorbirea constituie un mijoc cu eficienţă maximă în educarea limbajului. contribuie prin intermediul metodei conversaţiei la creşterea calitativă a posibilităţilor de exprimare corectă a copiilor. a distanțelor. Acum se parcurge drumul de la percepția neorganizată la cea dirijată spre scopul precis al învățării. cât mai fidel şi într-o formă corectă. grupurile de sunete dinn lșimba maternă. Atunci când profesorul ciclului preșcolar antrenează elevii săi în actul verbalizării. în flexionarea verbelor. să-şi controleze vocabularul. mai selective ca înainte. grădinița etc. La vârsta preșcolară și școlară mică se configurează percepția formei. Întrebările educatoarei sunt un exemplu de exprimare corectă a numărului şi cazurilor la substantive. să caute formulări potrivite pentru a reda cele gândite. consoanele. copiii își dezvoltă auzul fonematic.

de educatoare). De ce aşteptăm cu bucurie toamna? De ce au îngălbenit frunzele? De ce cad frunzele. activităţi sau fenomene. De exemplu. povestire. lecturi după imagini: „Munca oamenilor toamna”. pe câmp? Ce pregătiri fac oamenii pentru iarnă? În această activitate se creează o atmosferă propice dezbaterii. În desfăşurarea activităţii de convorbire sus-numite se poate folosi diafilmul Frunza de Emil Gârleanu. prin care copilul evocă obiecte și fenomene percepute în timp. Astfel. B. pentru că mănânc mere. Pentru fiecare întrebare. convorbirea „Toamnă. fie de pe la clasa I-a cu transformările suferite de obiect. ca să vin la grădiniţă”. lecturi după imagini. se desfăşoară activităţi de observare. plouă întruna. cu ajutorul întrebărilor (chestionarul fiind întocmit. Atenţia . sesizând schimbările nepercepute. de a fixa şi de a verifica cunoştinţele dobândite în legătură cu o categorie de obiecte. după un ciclu de activităţi cu aceeaşi temă. având posibilitatea să-şi exprime cât mai diverse păreri. cea mai grea formă de activitate din grădiniţă. „La cules de vie” şi chiar o memorizare Toamna. struguri”. Plouă. la întrebarea: „De ce aşteptăm cu bucurie toamna?”. după ce. „Eu iubesc toamna. toamnă harnică şi de toate darnică” poate fi planificată după un şir de activităţi de observare ca: „Fructe de toamnă”. pentru că este cea mai bogată”. livezi. Jean Piaget distingea reprezentările reproductive. copiii sunt stimulaţi să formuleze cât mai multe răspunsuri. Unele aspecte ale organizării şi desfăşurării activităţii de convorbire Activităţile de convorbire se planifică la perioade mai lungi de timp. Introducerea în activitate se realizează printr-o ghicitoare: „Frunzele pe ramuri au îngălbenit. fiind apropiată de lecţia din şcoală. bazate numai pe intervenția operațiilor gândirii și pe imaginație. jocuri didactice. pentru a sintetiza cunoştinţele copiilor. copiii pot da mai multe răspunsuri. în prealabil. „Legume de toamnă”. în prealabil. ca: „Eu aştept cu bucurie toamna. Cine a venit?” Apoi se trece la desfăşurarea activităţii. pere. la un moment dat. toamna? Unde au plecat păsările călătoare? De ce? Ce flori apar în acest anotimp? Ce fac oamenii în grădini. În prima parte a micii școlarități reprezentările anticipative sunt mult mai complexe. fie reflectate static. „Mie îmi place toamna.pe plan mintal şi de aceea este considerată din punct de vedere al structurii. Organizarea şi desfăşurarea acestora necesită din partea educatoarei o pregătire temeinică. dând posibilitatea copiilor să formuleze mai multe răspunsuri la o întrebare.

Moş Crăciun.fiecărui copil i se cere să caracterizeze printr-un cuvânt anotimpul iarna. ei au posibilitatea de a înţelege cu mai multă uşurinţă diferite aspecte ale mediului înconjurător. Asemănător se poate proceda şi în convorbirea cu tema „Ce doreşti să-ţi aducă Moş-Crăciun?”. zăpadă.” În desfăşurarea activităţii. cu ajutorul unui semafor în . Astfel. la grupa mare-pregătitoare. coerente. om de zăpadă (referitoare la jocurile copiilor în acest anotimp). mănuşi. colindători. poate fi iniţiat. patine. care să fie corecte din punct de vedere gramatical. după ce-o cunoaşteţi voi?” . palton. datorită caracterului său spontan. în convorbirea cu tema „Ce ştim despre iarnă?”. pom de iarnă. ca de exemplu: ger. Vocabularul lor se îmbogăţeşte. spre modul de formulare a răspunsurilor. fular. cisme. în propoziţii şi fraze. Crăciun. cadouri. în care copiii îşi formulează cu fantezie dorinţele în întâmpinarea serbării pomului de iarnă. recită poezii împreună cu ei. Astfel. prin întrebările formulate se stimulează vorbirea copiilor. Rândunica cea voioasă La noi iarăşi a sosit. Aceasta are drept scop sistematizarea cunoştinţelor referitoare la diferite aspecte caracteristice ale acestui anotimp. în convorbirea cu tema „Atenţie la semafor!”. De aceea trebuie să fim mai pretenţioşi în ceea ce priveşte vocabularul folosit în dialogul cu ei şi nu mai puţin cu privire la exprimarea viitorilor elevi. Câmpul iată a-nverzit. poate fi organizată o convorbire cu tema: „Ce ştim despre primăvară?”. prin versurileîntrebare: „A venit iarna la noi. fără prea mare efort. Copiii vor fi antrenaţi să folosească cât mai multe cuvinte noi pentru ca acestea să intre în vocabularul lor activ. Pentru sintetizarea celor discutate şi pentru a crea o atmosferă favorabilă. copiii găsesc foarte multe cuvinte. perfecţionarea exprimării corecte. gheaţă. stimulează copiii în găsirea celor mai originale şi plăcute soluţii. sanie. În cadrul unor convorbiri poate fi folosită metoda asaltului de idei (brainstorming) care oferă posibilitatea unor discuţii libere. schiuri. frig. după o serie de activităţi ce au vizat anotimpul primăvara. omăt (referitoare la caracteristicile iernii).educatoarei trebuie să fie îndreptată. În urma folosirii acestei metode. pluguşor (referitoare la datini şi obiceuri). fulgi. Jocul didactic îndeplineşte multe funcţii într-o convorbire şi introducerea lui într-un moment bine ales contribuie la crearea unei atmosfere de destindere. ghete (referitoare la îmbrăcăminte). viscol. Pentru că la grupa mare copiii dispun de cunoştinţe mai bogate. căciulă. educatoarea interpretează cu copiii cântece de primăvară. activizarea vocabularului copiilor. De exemplu. recurgându-se la folosirea unor cuvinte şi expresii pe care copiii şi le-au însuşit în alte activităţi. derdeluş. Activitatea poate începe prin versurile lui Vasile Alecsandri: „A trecut iarna geroasă. însă.

apoi a-i pune în situaţia să vorbească din ce în ce mai mult. Pentru un copil sănătos. La activitatea de convorbire cu tema „Cu ce călătorim?” se urmăreşte verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor referitoare la mijloacele de locomoţie. nimic nu este mai impropriu decât starea de apatie şi nemişcare. mai ales. sub toate cele trei aspecte: fonetic. lexical şi gramatical. Prin întrebări adresate întregii grupe. li se cere să alcătuiască scurte ghicitori despre mijloacele de locomoţie. urmărind în felul acesta exprimarea copiilor. în diferite momente ale activităţii. 2. în aer. În concluzie.” „Are motor şi două roţi. dar. este muncă. Jocul didactic A. Ghiceşte. Jocul didactic este: . convorbirile oferă prilejul verificării exprimării copiilor. şi nu în ultimă instanţă îmbogăţirea şi activizarea vocabularului. Pentru copil. se poate spune că jocurile copiilor sunt o formă de activitate în care se reflectă.miniatură. au un vocabular bogat. pe apă. este învăţătură. jocul este distracţie. Preşcolarii pot formula o serie de ghicitori ca: „Are vagoane. tablou. relaţii de muncă. dar mai ales exprimarea în propoziţii şi fraze corect formulate din punct de vedere gramatical. copiii sunt solicitaţi să enumere mijloacele de locomoţie cu care putem călători pe uscat. păpuşă. Considerăm că activităţile de convorbire pot fi optimizate şi înviorate prin introducerea bine gândită. prin introducerea unor elemente de joc. printr-o siluetă. în mod specific. unele relaţii între oameni şi. un joc aplicativ cu aceeaşi temă care să antreneze majoritatea copiilor. mijloc prin care se educă. Jocul este tot atât de necesar dezvoltării multilaterale a copilului ca şi lumina soarelui. în majoritate. a unor ghicitori sau a unui cântec. dacă poţi. mijloc eficient de cunoaştere a lumii înconjurătoare şi de educare a limbajului. III. se exprimă în propoziţii corect formulate.” „Trage multe vagoane şi face: u-u-u” etc. a unor versuri. se poate face o clasificare a lor în funcţie de mediul în care se deplasează. Locul şi importanţa jocului în activitatea instructiv-educativă din grădiniţa de copii Jocul este principala formă de activitate în grădiniţa de copii. Bine organizate şi desfăşurate. au cunoştinţe suficiente şi ştiu să le folosească în situaţii adecvate. Formulările copiilor ne dau posibilitatea să constantăm că. fără ca spontaneitatea copilului să fie stingherită. dar nu e tren. mai ales. Având în vedere adevărul că majoritatea copiilor cunosc principalele mijloace de locomoţie. Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult. merge pe şine.

Conţinutul. înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor. fără ca el să conştientizeze acest efort. se poate conferi experienţă sporită jocului didactic de dezvoltarea limbajului şi exersare a vorbirii. Eficienţa jocurilor didactice faţă de celelalte activităţi frontal dirijate constă în faptul că la desfăşurarea lor participă toţi copiii din grupă. 3. ţinându-se seama de greşelile tipice constatate la preşcolari. Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea şcolarizării. Astfel obiectivele dezvoltării limbajului şi comunicării orale se realizează la un nivel optim prin variante de jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit. Jocuri didactice pentru precizarea şi activizarea vocabularului. educatoarea îşi propune să îmbogăţească conţinutul unor jocuri didactice de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale descrise în literatura de specialitate şi să creeze unele variante noi. etc. mişcare. sarcina didactică (problema intelectuală). deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia propusă în cadrul fiecărui joc. Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului. 2. surpriză. Specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv şi educativ cu cel distractiv. se poate realiza o grupare a jocurilor didactice după cum urmează: 1. menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi obiectivelor programei. se precizează şi se activizează vocabularul copiilor. la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor. le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. Tip de joc prin care educatorul consolidează. Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preşcolari. cunoscându-se cerinţele programei clasei I. dacă se folosesc metodele activ-participative. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical. depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare. în special la grupa mare şi la grupa pregătitoare. regulile şi acţiunile de joc (ghicire.) conferă jocului didactic un caracter specific. Deseori. Prin folosirea jocurilor didactice astfel grupate. 2. de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului şi a posibilităţilor de adaptare a fiecăreia dintre aceste cerinţe. Prin intermediul lui se fixează.1. la fixarea unor noţiuni. Se aduce o contribuţie la îmbunătăţirea pronunţiei. copiii sunt pregătiţi în următoarele direcţii: . precizează şi verifică cunoştinţele predate copiilor. Pornindu-se de la cunoaşterea dezvoltării psihofizice a copilului preşcolar. B. în special a limbajului acestuia. la însuşirea unor construcţii gramaticale necesare formării deprinderii de citire şi scriere în clasa I. Clasificarea jocurilor didactice de educarea limbajului Considerând exigenţele programei în vigoare în învăţământul preşcolar.

Ea ştie că ponderea jocurilor didactice cu material faţă de jocurile didactice verbale este mai mare la această vârstă. -să folosească în contexte diferite numeralele cardinale şi ordinale. -să folosească formele articulate şi nearticulate ale substantivelor la singular şi la plural şi terminaţiile cazurilor substantivelor – mai ales la genitiv şi dativ. pot fi amintite: -repetarea într-o formă corectă a răspunsului copilului. e necesar să se asigure un cadru stimulativ. -tratarea diferenţiată a copiilor. greşelile tipice de ordin gramatical săvârşite de aceştia. de interacţiunea dintre obiectimagine mentală-cuvânt. activizante. se pot pune în evidenţă comportamentele verbale specifice preşcolarilor mari. În acest fel va fi respectată principala cerinţă a învăţământului intuitiv. cuvinte de legătură.situativ al gândirii preşcolarilor. -activizarea tuturor copiilor. antrenării şi stabilirii unor relaţii între educatoare . cuvinte care ţin locul unor nume (pronume). viitor). Educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită asigurării materialului ilustrativ necesar desfăşurării jocului didactic. o determinare numerică sau ordinea obiectelor prin numărare (numerale). -să schimbe formele verbului după persoană şi număr şi să deosebească timpurile verbului (prezent. cuvinte care exprimă un număr. Necesitatea utilizării materialului didactic este determinată de relaţiile existente între cunoştinţele copilului şi limbaj. analitico-sintetică. trecut. cuvinte care denumesc acţiuni (verbe). -adresarea cererii de a-şi exprime singur răspunsul într-o formă corectă. -prezentarea în toate împrejurările a unor modele de exprimare corectă sub aspect gramatical. activă şi corelată cu interesele şi trebuinţele copilului. Pentru formarea unor comportamente verbale corecte la copiii preşcolari. cât şi pe cele moderne. -să realizeze analize fonetice prin metoda fonetică.copil. -repetarea formei corecte de către copil. . Astfel intuiţia poate să fie dirijată spre a fi sistematică. Corectarea vorbirii şi cultivarea limbii române se realizează în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală. dat fiind caracterul corect. Dintre procedeele folosite.-să pronunţe corect toate sunetele limbii române. copil-grupă. -corectarea ori de câte ori a fost nevoie a copilului care a greşit.copii. Folosindu-se asemenea procedee. copil. în scopul participării. -să folosească în vorbire cuvinte care denumesc obiecte şi fenomene din mediul înconjurător (substantive). Pentru buna desfăşurare a jocurilor didactice organizate la grupă. se poate folosi o strategie didactică ce implică atât metode şi procedee tradiţionale. -să exprime corect acordurile gramaticale.

a) Pregătirea jocului didactic Ca orice activitate organizată cu copiii. Jocul didactic are un conţinut variat şi o funcţionalitate multiplă: însuşirea. de consolidare şi fixare a cunoştinţelor şi deprinderilor.Atât în cadrul desfăşurării jocurilor. Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu obiectivele celorlalte forme de activitate din grădiniţă.întocmirea proiectului de activitate sau a unei schiţe cu principalele obiective urmărite. mai ales. b) Desfăşurarea jocului didactic Indiscutabil. depunând acelaşi efort de gândire şi exprimare. cât şi după parcurgerea unui grup de jocuri didactice. cât şi de modalităţile prin care ajung să fie însuşite de copii. fiind o parte componentă a unui sistem de activităţi. ţinând cont de tematica propusă de programă. priceperilor şi deprinderilor. Aşadar. amintim pe cele mai importante: . .asigurarea cerinţelor pe care să le îndeplinească mijloacele de învăţământ.pregătirea grupului de copii. reuşita jocului didactic depinde de buna lui organizare şi de conducerea metodică. . Metodica organizării şi desfăşurării jocului didactic Eficienţa procesului instructiv-educativ din grădiniţă depinde atât de stabilirea adecvată a conţinutului cunoştinţelor. jocul didactic este cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea gândirii şi vorbirii preşcolarilor. potrivit principalelor lui momente (etape): . Capitolul 4.cunoaşterea amănunţită a jocului diactic planificat. de formare a deprinderilor de exprimare orală a preşcolarilor. . . . se va analiza gradul de realizare a obiectivelor propuse şi nivelul de însuşire a conţinutului.raportarea acestuia la particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. Jocul didactic se desfăşoară în grădiniţă cu grupa întreagă sau individual.planificarea judicioasă a jocurilor didactice. Eficienţa lui sporită faţă de celelalte activităţi constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi copiii. pentru a asigura buna lui desfăşurare şi mai ales pentru a ne asigura că finalul lui va fi o reuşită. şi jocul didactic trebuie pregătit din vreme şi cu multă atenţie. Dintre măsurile prealabile luate în acest sens. în grupe mici. precum şi cu strategia aleasă. fixarea şi sistematizarea unor cunoştinţe. având rolul de pregătire a unor activităţi şi. 4. formarea unor deprinderi şi aplicarea lor în practică.

îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele instructive. educatoarea desfăşoară „jocul de probă”. folosind un limbaj simplu. pregătirea copiilor pentru autoconducerea jocului. . introducerea unor noi variante de joc. În acelaşi timp. urmărindu-se progresiv obiectivele acesteia. . . prin alternanţa unor sarcini cu altele. Este o angajare atât pe verticală. dar şi informativă.joc se desfăşoară în grupuri mici de copii şi în muncă individuală. fiind acela ce angajează plenar copilul. venind în sprijinul realizării obiectivului general (pregătirea copilului pentru activitatea şcolară). atragerea în joc a tuturor copiilor. Astfel se trezeşte interesul copiilor pentru executarea unei sarcini didactice şi se întreţine efortul necesar executării ei. îndeplinirea corectă a sarcinii didactice.Introducerea în joc are rolul de a crea copiilor dispoziţia necesară pentru activitate. precizează sarcinile copiilor. reamintirea lor atunci când este necesar. pentru a se obţine saltul calitativ pe o treaptă superioară de dezvoltare a copilului. însoţit de o mimică adecvată.Executarea jocului are loc sub conducerea educatoarei care urmăreşte mai multe probleme: respectarea regulilor.. . care îşi împlinesc funcţia loor formatoare Exerciţiile. adaptaţi ritmului individual al fiecărui copil (tratare diferenţiată). de acelaşi grad de dificultate. J. Planificarea acestui gen de exerciţii se face paralel cu proiectarea celorlalte activităţi de educarea limbajului. Jocuri-exerciţiu este denumirea convenţională dată unei categorii de exerciţii de vorbire îmbinate cu elemente de joc. îmbrăcând o haină atractivă. Metodica desfăşurării acestor exerciţii este următoarea: . chiar şi frontal.Explicarea jocului ce urmează să se desfăşoare.Anunţarea temei activităţii simplu şi concis formulată.Piaget atestă adevărul că „jocul. pe alte căi.exerciţiu constă în repetarea pentru plăcerea activităţii însuşite. Ea indică modul de folosire a materialului. a activităţilor psihice. complicarea lui.Prezentarea şi intuirea materialului în întregime sau parţial. ele permit trecerea de la uşor la mai greu. în scopul adaptării”. Atractivitatea se obţine prin formele noi sub care se prezintă aceeaşi sarcină. Ele au calitatea de a putea fi adaptate nivelului de dezvoltare a limbajului fiecărui copil şi de a permite repetarea exerciţiului de atâtea ori cât este necesar.Pentru a se asigura dacă preşcolarii au înţeles explicaţiile. cât şi pe orizonală. în care dirijează şi explică fiecare acţiune. în care educatoarea face pe deplin înţelese atât acţiunea jocului cât şi regulile care îl reglementează. . Suscitarea interesului pentru ea se face în momentul familiarizării cu tema respectivă. prin paşi mărunţi. în scopul pregătirii verbale a activităţilor dirijate. sprijinirea celor care nu reuşesc să efectueze corect sarcina. prin folosirea altor materiale didactice. El îndeplineşte o funcţie fonetică.

cuvintele sau imaginile folosite în timpul acestuia. sub supravegherea educatoarei. jocurile-exerciţiu precedă jocurile-didactice. desfăşurat la grupa mare . Ex: Înaintea jocului didactic „Cu ce sunet începe sau se sfârşeşte cuvântul?”. se poate organiza în activitatea de dimineaţă jocul-exerciţiu: „Priveşte şi citeşte”. ascultă. pentru o mai bună activizare a tuturor copiilor. De obicei. plasându-se în momente prielnice ale jocului didactic. analizează şi apreciază munca preşcolarilor. reprezentând graiul animalelor: Etapele activităţii Captarea atenţiei Reactualizarea cunoştinţelor Dirijarea învăţării Formele de activizare Frontal Individual Acţiunea copiilor Privesc. 5 copii aleg imaginile unor animale şi pronunţă fiecare onomatopeele. c) copiii execută exerciţiul. Pronunţă onomatopee. În grupuri şi individual Evaluarea activităţii Individual 5. pe lângă forma clasică frontală. care are ca obiectiv recunoaşterea şi pronunţarea literelor. pentru imprimarea unui ritm activ de participare a lor la joc. Recunosc animalele şi puii. Exemplu: Eu am pronunţat cuvântul „rac”. am trecut la îmbinarea formelor: individuală. Aceste forme de desfăşurare pot alterna pe tot parcursul activităţii. b) educatoarea explică şi demonstrează exerciţiul pe care copiii îl au de realizat. În desfăşurarea jocurilor didactice. Fiecare copil pronunţă glasul animalului sau a puiului. Ex: „Animalele şi puii lor” are ca obiectiv de referinţă pronunţarea unor onomatopee. d) educatoarea sintetizează materialul verbal exersat. frontală şi pe grupuri. a cărui imagine o trage din cutia cu surprize. Modele de jocuri didactice Prin jocul „Păcăleşte-mă pe mine!” copiii au fost solicitaţi să găsească cuvinte care să se deosebească de cuvântul meu printr-un singur sunet. pentru familiarizarea copiilor cu expresiile. prin trezirea şi menţinerea interesului pentru el. iar copiii au substituit sunetul (r) cu sunetul (l) .a) copii sunt introduşi în mod atractiv în exerciţiul-joc.

rezultând cuvântul „lac” (loz-roz. copiii şi-au îmbogăţit vocabularul cu cuvinte pe care le-au raportat la imaginile corespunzătoare. Astfel.„Fii atent şi completează!” . participarea lor activă la procesul instructiv-educativ. Arghezi. „. am desfăşurat jocul în care am folosit ilustraţii care să-i ajute să înţeleagă faptul că. liber. pentru a-i obişnui pe copii cu o exprimare corectă.” b) În completarea propoziţiilor din care lipsea predicatul. din 24 de copii prezenţi. bere-pere). coase un ciorap.. Pentru înţelegerea noţiunii de propoziţie. apoi le-am cerut să alcătuiască propoziţii după alte ilustrate mai puţin cunoscute (ilustraţii: „camera fetiţei”. având în vedere particularităţile individuale ale copiilor. Concluzii: a) În completarea propoziţiilor din care lipsea subiectul – din 24 de copii prezenţi.. o relaţie logică între cuvinte. rufele păpuşii. pentru a alcătui o propoziţie. dirijând observaţia copiilor spre legăturile ce se stabilesc între cuvintele unei comunicări. citeşte o carte.. Jocul s-a desfăşurat fără material. În scopul de a-i introduce pe copii în tehnica exprimării corecte. Copiii au fost solicitaţi să formuleze propoziţii. propoziţii. o imagine reprezintă aspecte din poezia (cunoscută de copii) „Zdreanţă” de T.. Le-am solicitat să folosească cuvinte cunoscute din mediul înconjurător pentru a alcătui verbal... în jocuri de constituire de imagini. pot fi antrenaţi copiii în jocuri de sortare a imaginilor după anumite criterii. 24 au sesizat cuvântul care lipsea (100 %).„Ce cuvânt lipseşte?” Se urmăreşte astfel o omogenizare relativă a grupei de copii.”. este necesară o înlănţuire. Pentru îmbogăţirea vocabularului. Exemplu: „. „Cenuşăreasa. i-am antrenat într-un viu dialog despre povestirile cunoscute. Exemplu: „Profesorul.. „jocul fetiţei în grădină”). întrucât copiii cuprinşi în experiment au frecventat 4 ani grădiniţa.”. atribut). având în vedere că nivelul grupei (6-7 ani) a fost corespunzător. începând cu cele care cere un efort mai mic (găsirea subiectului.”.”.. „peisaj de primăvară”.. „. „Mama. paie-baie.. 22 au sesizat cuvântul care lipsea (92... predicatului)..”. „” „Câinele. Ştiind că jocurile în care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea capacităţii de analiză şi sinteză fonetică.„Continuaţi ce spun!” . dându-le de fiecare dată alte sarcini. privind ilustraţia respectivă.”. pentru a forma deprinderea copiilor de a se exprima corect. Astfel. trecând apoi la cele mai puţin dificile (complement. am organizat jocuri didactice de completare a propoziţiilor cum sunt: . face o injecţie. . Exerciţiile de completare a propoziţiilor se face gradat..3%)..

silitor. Lucind mobila de lac. sunt folosite mai rar. Ca să-ţi fiu ţie pe plac. Exemplu: „Elevul. în care s-a folosit omonimul „bloc”.mobilă.” „Leul care stă în cuşcă Se preface că nu muşcă. De aici se trage concluzia că. bloc de gheaţă. împreună cu copiii. dar care să însemne altceva decât „bloc de locuit”. chiar în aceeaşi propoziţie sau în propoziţii diferite. copiii pot fi ajutaţi să creeze şi alte versuri cu omonime. cuminte). Versurile de mai jos.stimulând gândirea şi imaginaţia creatoare a copiilor. în care s-au folosit omonime: „Eschimoşii ne învaţă Cum se stă-ntr-un . iarbă. educatoarea începe versurile. Versurile create împreună cu copiii au fost însoţite de imagini corespunzătoare. s-au efectuat sistematic exerciţii pentru înţelegerea sensului cuvintelor..apă.” (răspunsul a fost: mâncare. explicându-se că unele cuvinte se pronunţă la fel. în special.c) În completarea propoziţiilor ce necesitau introducerea unui complement. situaţia a fost: din 24 de copii. ce bine stăm. jocuri de creaţie ori altele.. De exemplu: „bloc de desen”. copiii operează cu ele mai greu. care pot fi jocuri de construcţie. 3 copii adăugat complement în loc de atribut („elevul îşi scrie lecţiile frumos acasă”). ea poate desfăşura jocul „Să găsim alt înţeles”. Leul cel din portofel . 17 au găsit cuvântul potrivit. Din cei 24 de copii. ei continuă şi se pot obţine versuri frumoase. deprinzându-i să creeze şi ei versuri scurte cu asemenea cuvinte. Educatoarea continuă să-i stimulez şi să-i dirijez pe copii şi în timpul jocurilor alese.unghii. Te-ai făcut de apă lac. 16 au găsit cuvântul potrivit. d) Introducerea atributului (jocul:„Ce cuvânt lipseşte?”) a fost sesizată mai greu. Dar şi noi le arătăm... Iată exemple de versuri create cu copiii. „lac”. După consolidarea deprinderii copiilor de a construi corect propoziţii. Îmi fac unghiile cu lac. Într-un bloc.” „Sar broscuţele în lac. Exemplu: „Oaia mănâncă. Pornind de la aceste exemple. „bloc de gheaţă”.. de atribut. exemplificând că un cuvânt ca „lac” poate însemna „lac”. Astfel. atunci când cuvintele care au rol de complement şi. boabe). cu ajutorul unor ilustraţii. îşi scrie lecţiile frumos” (harnic. Stropind pantofii de lac.. Astfel. Se explică jocul. fân. dar au înţelesuri diferite. „lac”.

respectarea acordului între subiect şi predicat.”. gramatical.să găsească omonime cu ajutorul imaginilor afişate pe panou. Participarea activă a copiilor dovedeşte că ei cunosc foarte bine conţinutul poveştii şi..” Prin jocul didactic „Spune mai departe” pot fi urmărite obiective precum: . După finalizarea jocului. intenţionat.”. altul: „Ursul doarme în bârlog.” etc. Mânuirea materialului. Prin jocul didactic „De-a şcoala” se urmăreşte evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale a preşcolarilor sub aspect fonetic. pentru verificarea performanţei. prin unele cuvinte.. „Sora mea se spală. „Ursul mănâncă miere. cerându-li-se copiilor: -să denumească cuvinte. merge repede. avea drept target să reactualizeze cunoştinţele cu privire la rechizitele şcolare şi la modul lor de utilizare în diferite contexte. -să alcătuiască o propoziţie cu respectivul cuvântul. se spală”.rapiditatea în gândire. copiii au dat dovadă de multă atenţie.”. În timpul jocului. ascultând povestea. „Trenul merge repede. se pot folosi jucării. lexical. au fost cuprinse în chiar desfăşurarea activităţii respective. Ca material didactic. pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii.”. Răspunsurile copiilor au fost numeroase: „Mama se spală. „Eu merg repede la grădiniţă. -să despartă cuvântul în silabe. Exemplu: „. aplauzele.”. După epuizarea tuturor posibilităţilor de completare se schimbă jucăria. dintre pitici şi Albă ca Zăpada.”.”... copiii formulând propoziţii.”. Exemplu: „urs” – următorul copil completează. se recurge. În acest sens. „Ursul este jucăuş. la textul povestirii „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” din care. dintre mama vitregă şi Albă ca Zăpada. „. acţiunea. . „Maşina merge repede pe şosea. în mod special. ca şi alte elemente de joc.”. „Costel se spală. „Pisica se spală”. -să spună cu ce sunet începe cuvântul. expresiv. .activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens şi . În activităţile alese se introduc în joc propoziţii eliptice de subiect.”. Dacă se reia jocul în alte activităţi. spre exemplu. spunând mai departe: „Ursul doarme.”. s-au omis unele cuvinte semnificative. se poate cere copiilor să deseneze sub imaginea de pe fişă tot . „Sora mea merge repede la şcoală. care au ca subiect jucăria respectivă. dialogurile dintre Albă ca Zăpada şi oglindă.Se preface-n fel de fel. pornind de la acţiunea efectuată de un copil şi completată de alţi copii. în joc se utilizează imagini ce desemnează anumite obiecte. pe tema „Ce putem face cu mâinile?” O activitate desfăşurată în urma unei vizite întreprinse la şcoală cu câteva zile înainte cu copiii grupei pregătitoare. „Ursul merge greu.”.

atâtea liniuţe câte silabe are cuvântul, iar cu o culoare roşie să încercuiască silaba care începe cu un anumit sunet (t, m, c etc. ). Prin jocurile desfăşurate în scopul însuşirii tehnicii de despărţire a cuvintelor în silabe, copiii se obişnuiesc să separe cuvintele. În mod concret, însoţind pronunţia prin ţinerea sub barbă a dosului palmei pentru a sesiza de câte ori se deschide gura când este despărţit un cuvânt în silabe, se urmăreşte, deci, numărul de silabe din care se alcătuieşte cuvântul pus în discuţie. Pentru a-i stimula şi antrena cât mai mult să participe la activitaea prin care să înveţe, să se deprindă cu despărţirea în silabe, se pot crea versuri semnificative pentru cuvânt cu o silabă, cu două, trei şi patru silabe. Grupajul de versuri este semnificativ începând chiar cu versurile care îndeamnă copiii la răspunsuri, la creativitate. „De veţi fi atenţi la mine, Mă veţi întrece, ştiţi bine. Cuvinte dintr-o silabă Vă rostesc acum degrabă: (ac, ou, şa, om, sac,...) Dar voi ştiţi cu mult mai multSă despărţiţi un cuvânt. Spuneţi dar, fără zăbavă, Cuvinte dintr-o silabă.” Cuvintele găsite de către copii au fost aşezate în grupajul de versuri în ordine alfabetică şi însoţite de imagini semnificative. Pentru cuvintele alcătuite din două silabe se pot folosi versurile: „Puneţi mânuţa sub barbă Şi rostiţi acum cu mine: ma-mă; Dac-ai deschis gura bine Numără şi apoi spune: Câte silabe conţine?” (două) „Vreţi să-mi spuneţi mai departe Vorbe din două silabe?” Pentru a atinge un obiectiv-cheie cum este formarea la copii a deprinderii de exprimare orală corectă, se pot alege cele mai potrivite metode şi mijloace. Activizându-se copiii în procesul cunoaşterii, se cultivă dialogul viu: educatoare- copil, copil-educatoare, spre a se cunoaşte individualitatea fiecăruia.

Spre a asigura o participare activă, creativă a copiilor, cărora trebuie să li se capteze şi să li se menţină interesul, se folosesc procedee prin care copiii sunt solicitaţi emoţional de către educator. Indiferent de obiectivele urmărite în jocurile didactice, esenţială este asigurarea prezentării sarcinilor diadactice într-o formă atractivă, saturată de elemente de joc. Astfel se facilitează rezolvarea optimă a acestora, pentru a stimula gândirea copiilor, trezind la aceştia dorinţa de a-şi comunica gândurile şi impresiile, plăcerea de a se juca. În funcţie de nivelul determinat de posibilităţile mentale specifice, se recurge la povestirile, convorbirile, jocurile libere ale copiilor în activităţile din grădiniţă. Pentru ca acestea să ajungă şi să se menţină la parametrii doriţi, este necesar ca vorbirea copilului să fie susţinută şi stimulată şi în familie şi în grădiniţă. Odată cu dezvoltarea limbajului şi a inteligenţei, copilul are posibilitatea să-şi însuşească noi modele de conduită verbală şi, prin aceasta, o necesară experienţă socială. Urmărind ca obiectiv formarea şi dezvoltarea creativităţii verbale la copiii de 6-7 ani, care au nevoie de un exerciţiu permanent cu cuvintele, cu propoziţiile şi cu frazele, se dezvoltă capacitatea lor de a se manifesta liber, pentru a dispune de un vocabular bine dezvoltat, pentru a avea un bogat volum de cunoştinţe în ideea pregătirii pentru şcoală. Astfel, se consideră necesar ca, prin jocurile didactice planificate, să se formeze copiilor deprinderea de a povesti întâmplări, evenimente şi cea de a expune idei cu uşurinţă, coerent şi logic, folosind un limbaj adecvat. De aceea, când se planifică jocurile didactice care le solicită copiilor să relateze corect întâmplări scurte, constituind propoziţii sau fraze cu acorduri corecte între părţile de propoziţie, se ţine seama ca la data respectivă copiii să aibă reprezentările necesare la care face apel jocul, corelându-se jocul didactic cu celelalte activităţi din grădiniţă. Se ştie că la vârsta preşcolară copiii au o deosebită bucurie de a asculta basme şi povestiri. Pentru ca întreaga grupă de copii să aibă o vorbire coerentă şi expresivă, se urmăreşte să le formez următoarele deprinderi: - de a reproduce cu uşurinţă poveşti cunoscute fără deviere de la subiect, păstrând o notă de originalitate; - de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător conţinutului; - de a interpreta rolul personajelor. Spre atingerea unor asemenea targeturi educatorul trebuie să se apropie de copii cât mai mult, să-i înţeleagă, să le ofer exemplul personal în exprimare, în expunerea unor povestiri sau întâmplări, în scopul de a-i stimula să-şi exprime gândurile şi să se manifeste liber în activităţile lor variate. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţe şi deprinderi necesare însuşirii logice a unor idei prin povestire, se poate organiza jocul didactic „Să facem o poveste”.

Pentru desfăşurarea jocului se folosesc ca mijloace de învăţământ jetoanele corespunzătoare unei ilustraţii mai mari, pusă pe panou. Copiii sunt rugaţi să povestească, folosind cuvinte şi expresii pe care le cunosc din alte activităţi. Ca elemente de joc, se valorifică întrecerea, aplauzele, mişcarea, mânuirea jetoanelor. Regulile jocului- copilul care avea imaginea (jetonul) cu un element corespunzător ilustraţiei a răspuns. Exemplu: copilul care a avut un jeton pe care era desenat un om de zăpadă, la îndemnul „Să facem o poveste după imaginea care corespunde jetonului tău”, a mers la panou, unde se află ilustraţia corespunzătoare imaginii de pe jetonul său şi a răspuns: „Omul de zăpadă l-au făcut şi copiii din tablou, în care se vede că este anotimpul iarna”. Pentru că răspunsul corect a fost apreciat, copilul respectiv a avut voie să fixeze jetonul său pe ilustraţia de pe panou. Alţi copii au formulat şi ei propoziţii diverse. S-au utilizat toate ilustraţiile afişate pe panou şi toate jetoanele copiilor. Deci jocul se poate desfăşura prin asocierea imaginii reprezentative la ilustraţiile corespunzătoare, respectând regulile jocului. Toţi copii, având câte o imagine în care a fost redat un aspect dintr-un anumit anotimp au urmărit: - ce imagine va fi prezentată la panou; - dacă au o imagine care poate fi asociată cu cea prezentată; - să treacă la panou pentru a asocia imaginile şi pentru a formula propoziţii care exprimă conţinutul acestora. Pentru a ajunge la un nivel de dezvoltare corespunzător în formularea propoziţiilor, s-a început prin jocuri didactice mai simple, concrete. Astfel, la început, s-au folosit jocuri în care imaginile au fost mult apropiate particularităţilor psihice şi vârstei copiilor (jetoane cu jucării, păpuşi, ursuleţi, imagini din poveşti şi basme cunoscute, etc.) şi ilustraţii care să corespundă jetoanelor, solicitând ca fiecare să formuleze propoziţii sau fraze scurte şi logice, cu expresii frumoase, referindu-se la imaginea respectivă. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţele şi deprinderile necesare unei însuşiri logice a ideilor, sub aspectul fonetic, gramatical, lexical, al alcătuirii de propoziţii se pot introduce între jetoane şi alte imagini care nu au avut legătură cu tema jocului şi cu conţinutul său. Într-o altă variantă, s-a solicitat copiilor să înlănţuie o serie de propoziţii care au fost formulate, în timp ce imaginile folosite de pe jetoane se afişează pe ilustraţiile mai mari de pe panou, cerându-se să se dea un titlu povestirii alcătuite de ei. Jocurile s-au desfăşurat cu toţi copiii grupei, dar în mod diferit; copiii mai timizi se grupează în activităţi cu copiii mai vioi, mai operativi pentru a-i antrena şi pe ei să răspundă la activităţile de joc didactic.

Premisa esenţială este crearea de situaţii problemă de către educator.3. Etapele activităţii didactice se structurează astfel: . adică preconceptuale. iar în România se utilizează mai ales termenii de “problematizare” şi de “învăţare problematizată”. Pivotul îl constituie o dificultate de natură teoretică sau practică. experienţe. pe care elevul este chemat să o rezolve prin activitatea sa de cercenare. Dacă alte metode au o vechime milenară. prin care el dobândeşte noi cunoştinţe. Problematizarea Datorită strategiilor sale. “instruire problematizată”. când pedagogul polonez W. imaginaţia. aplicat la diverse discipline. pentru că din primii ani de viaţă ai copilului începe formarea şi dezvoltarea personalităţii sale. desfăşurată sub îndruparea educatorului-formator. care cuprinde etapa 2-7/8 ani. III. au fost integraţi chiar şi copiii timizi. dar cu timpul din dorinţa copiilor de a fi ascultaţi. astfel ca elevul să o depăşească trecând peste nişte obstacole. ci redescoperit de ei. la început rezultatele au fost mai slabe. ca să-şi exprime cu uşurinţă gândurile prin formulare de propoziţii şi fraze. Desigur că dificultatea este construită de către educator. le recompune şi le înţelege însuşirile şi stabileşte criteriile pe baza cărora ele pot fi examinate. gândirea şi limbajul legate strâns de contextul concret şi practic obiectual. Okon a elaborat o concepţie modernă despre învăţământul problematizat. activizând elevii şi contribuind plenar la realizarea unui învăţământ formativ. valorificând spontaneitatea asociaţiilor. s-a procedat în continuare ca în etapele de dimineaţă sau după-amiază să se valorifice cunoştinţele copiilor însuşite în mediul social. în diferite forme. Dacă la începutul acestei perioade copilul are procese cognitive precum percepţia. Astfel. gândirea elevului este dirijată spre găsirea sau spre descoperirea unor soluţii edificatoare. copilul preşcolar ca dezvoltare psiho-intelectuală se află în stadiul inteligenţei preoperatorii. le descompune mintal în elementele componente. Este etapa de vârstă când educatoarea trebuie să stimuleze gândirea celor mici prin recurgerea la metode active. memoria. deprinderi şi abilităţi.Prin punerea unor probleme didactice. În literatura de specialitate problematizarea este identificată prin termeni ca: “învăţământ problematizat”. problematizarea are nebănuite resurse educative. Ea se cere fructificată de la o vârstă cât de timpurie a elevului. Pentru a-i încuraja mai mult. “predare pe probleme”. după 5 ani în schimb copilul începe să se detaşeze de obiecte. aplicate pe verticală la toate clasele şi pe orizontală la toate disciplinele.Urmărind obiectivul unei verbalizări adecvate şi creatoare. problematizarea a început să fie teoretizată abia de la mijlocul secolului al XXlea. astfel ca adevărul căutat de cei mici să nu fie numai transmis. pe care le analizează.

a discuţiei în care elevii înşişi pun - . ci şi unele productiv-creative. Ca să bea un pahar cu lapte. cu grade sporite de independenţă şi de participare activă. vacă şi bou. Pokorny a stabilit o succesiune gradată a utilizării diferitelor metode şi procedee de instruire în care este implicată problematizarea. Elevilor li se demonstrează drumul urmat spre descoperirea adevărului ştiinţific în care ei sunt antrenaţi. ca ea să se extindă la grupa mare şi la cea pregătitoare. bazate pe percepţia dirijată de către educatoare. copilul ajuns la fermă trebuie să aleagă între cal. educatorul enunţând problema şi dezvăluind contradicţiile interne ce apar în rezolvarea ei. iar scopul atins astfel nu este numai dobândirea de noi cunoştinţe. În activităţile de observare şi de lectură după imagini. Problematizarea poate fi implicată în mai multe metode de învăţământ. prin conversaţie euristică educatoarea realizează împreună cu copiii o investigaţie sub forma unui schimb de idei şi informaţii. orientându-le atât gândirea cât şi exprimarea verbală care va fi astfel activizată. univ Gheorghe Tomşa în studiul Modalităţi de problematizare în cadrul activităţilor de observare şi lectură după imagini: 1.Organizarea situaţiilor-problemă Formularea problemelor ivite Sprijinirea elevilor în rezolvarea acestora Sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor dobândite Materialul cognitiv folosit pe parcursul acţiunii de problematizare a fost asimilat anterior sau pe traseul activităţii. Strategia problematizării este recomandată în grădiniţă cu începere din grupa mijlocie. magar. Percepţia copiilor este stimulată. prin conceperea de întrebări-problemă sau prin recurgerea la întrebări cognitiv-productive din metoda de tip interogativ. Elemente de problematizare introduse în alte metode apar în situaţia comunicării din metodele expozitive. Copiii sunt încurajaţi să facă singuri observaţii independente. Monologul problematizant se utilizează ca metodă a expunerii problematizate. Astfel. stabilindu-se ce produce vaca pentru oameni. Se poate recurge la un mulaj cu vaca. În lipsa cunoaşterii directe. spre a observa ca ea este singurul animal între cele menţionate care are uger cu lapte. să descifreze sensurile unor imagini dând răspunsuri la întrebări. 3. Dialogul problematizat ia forma conversaţiei euristice. Prin conversaţie euristică se sintetizează în final. să utilizeze corect unele informaţii. să realizeze experienţe simple. în care educatorul poate recurge la una sau la mai multe metode de instruire. descoperindu-se ce au comun şi prin ce se deosebesc. să ordoneze. anunţându-şi criteriile de evaluare. Dialogul problematizat presupune comunicarea didactică între participanţii la acţiunea de instruire în căutarea unei soluţii. se compară aceste animale. 2. aminalul care dă lapte. Implicarea problematizării depinde de factori multipli precum: -Conţinutul şi obiectivele acţiunii de instruire -Particularităţile de vârstă şi posibilităţile lor de receptare -Interesele cognitive ale elevilor vizaţi Pedagogul ceh J. să măsoare. comentată şi de prof.

6.V. 5. “o formă deosebită de gândire. în activitatea de observare de la grupa mică. 4.întrebările-problemă sau ia aspectul dialogului pe grupe. productiv-cognitive. Zabotin.? Asemenea formulări interogative stârnesc curiozitatea epistemică. ca în cazul punerii în funcţiune a unui circuit electric.. Fiind problematice şi ca atare recomandate în activitatea educatoarei cu grupa mare şi cea pregătitoare. el recurgând la operaţiuni de examinare. Elevul are autonomia alegerii soluţiilor pentru rezolvarea problemei asumate. comparare şi gândire în mod cu totul independent. motivele. iar verificarea soluţiilor şi a rezultatului aparţine educatorului. stimulând o activitate de căutare. “ După funcţia lor predominantă el distinge întrebări : 1. ipotetice. care stabilesc relaţii cauzale. Soluţia optimă aparţine ca opţiune elevului. reproductiv-cognitive. ca: Ce este? Ce aţi avut ? 2. metoda aceasta este folosită pentru lucrări semestriale. cu interesele. care pot fi eterogene sau omogene ca nivel de pregătire. Metoda problematizării pe grupe.. aflată la graniţa dintre necunoscut şi cunoscut şi care precede raţionamentele şi noţiunile noi şi ca atare contribuie la formarea acestora. La clasele mai mari ale liceului şi apoi ale facultăţii. Selectarea şi aplicare diferitelor metode şi procedee de problematizare este dictată de conţinutul învăţământului. Ea are ca actant pe elev. cu rol de a forma noţiuni. după opinia lui V. capacităţile.atunci ? Ce s-ar întâmpla dacă. asemenea întrebări surclasează pe cele reproductivmnemotehnice şi reporductiv-cognitive. pe baza cărui elevul este pus într-o situaţie educaţională de natură să-i sporească astfel cunoştinţele şi să realizeze tema respectivă prin propriul efort. Întrebarea este. în schimb. precum: Cine? Care este? Care sunt? Când? 3.. reproductiv-mnemotehnice. O tehnică importantă în plan didactic este cea a punerii întrebărilor la care să răspundă copiii. elevii antrenându-se activ faţă de problemele ce se pun. Metoda problematizării propriu-zise presupune rezolvarea independentă a problemelor. priceperile şi deprinderile lor. evaluare. al intuiţiei. presupune ca fiecare participant să-şi asume rolul stabilit iniţial ca sarcină didactică. Chiar noile cunoştinţe se introduc din dicuţia educator-copil sub forma situaţiei problemă. Valorificarea şi evaluarea rezultatelor activităţii fiecărui grup pot fi realizate independent sau colectiv.. care fuseseră preferate. spre exemplu. ipoteticodeductive. . îndrumat de educatorul care pune copilul în situaţia de a descoperi singur adevărul ştiinţific căutat cu ajutorul raţionamentului. al analogiei etc. Metoda proiectelor presupune conceperea iniţială a unui plan dat. care se pretează eficient sau nu la această practică în funcţie de particularităţile de vârstă şi de cunoştinţe ale elevilor. de tipul: De ce? Dacă.. anuale şi chiar la proiecte de diplomă. stimulând operaţii superioare ale gândirii. al deducţiei.. care îndeplinesc o funcţie predominant cognitivă.

precum: După ce ne dăm seama că aceşti copii iubesc animalele şi plantele? După ce ne dăm seama din imagine că vremea este caldă? . Tomşa distinge în funcţie de situaţii următoarele tipuri de întrebări: a. Gh. el reuşeşte să răspundă întrebărilor puse cu profesionalism şi cu iscusinţă de către educatoare. se recurge la întrebări de tipul: După ce putem cunoaşte că lupul este un animal sălbatic? Ce părţi ale corpului iepuraşului au formă alungită ? În cadrul lecturilor după imagini se recurge la acelaşi gen de întrebări. Întrebări care solicită motivarea unor acţiuni ( De ce şterge mama praful în casă? sau De ce udă copiii plantele de la colţul naturii ? De ce se culeg fructele din pomi toamna? ) c. se folosesc întrebări precum: De ce se rostogoleşte nuca? În mod logic se trece la o altă caracteristică prin întrebarea: De ce se aude zgomot la rostogolirea nucii şi de ce nu se aude zgomot la rostogolirea unei prune? b. De aceea este foarte important ca întrebările să ducă la atingerea obiectivelor lecţiei. Chiar dacă nu este posibil ca un copil preşcolar să interpreteze perfect o imagine. se face apel la întrebări ca: Ce trebuie să facem ca să ştim ce se află sub coaja portocalei? Ce trebuie să facem pentru a şti dacă prunele sunt zemoase? Ce trebuie să facem ca să ştim cum este blana iepurelui? Ce trebuie să facem spre a afla ce se află sub coaja mărului? c. Întrebări care solicită raţionamentul deductiv. Pentru dezvoltarea gândirii copiilor din grupa mijlocie se recurge la întrebări cu caracter ipotetic. cu specificarea deosebirii create de aspectele vizate ori descoperite prin intuirea materialului ilustrativ şi de specificul lecturii după imagini. prof. Când dintr-o experienţă sau dintr-o acţiune dată se deduce o însuşire.În activitatea de observare. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a sintetiza şi generaliza. Pentru a dirija gândirea copiilor spre generalizări simple. Întrebări care previn consecinţele acţiunilor umane. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a stabili relaţii între elementele tabloului şi realitatea obiectivă pe care ele o reprezintă ( După ce ne putem da seama că tabloul reprezintă un sat în timpul iernii? Apoi o altă întrebare care solicită logica şi experienţa de cunoaştere a copilului: Cum a ajuns acolo gheaţa ?) b. Pentru a încuraja copiii să se orienteze spre tehnici de investigare. aşa ca: Ce culori foloseşte pictorul pentru a reda anotimpurile anului? e. precum: Ce s-ar întâmpla dacă nu am hrăni câteva zile peştii din acvariu sau păsările din colivie? Ce s-ar întâmpla dacă nu am alimenta autoturismul cu benzină ? Ce s-ar întâmpla dacă autobuzul nu ar avea faruri ? d. ca: Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar culege grâul de pe câmp? Această întrebare va fi continuată logic de o alta: Pentru cine muncesc oamenii aflaţi pe câmp? d. Tipologic ele se divid în: a.

Aşa cum se utilizează în lecţiile de predarea limbii şi literaturii române în grădiniţă. problematizarea potenţează efectul conversaţiei euristice oferind educatoarei posibilitatea de a face o adevărată gimnastică a minţii cu cei mici. .

întrucât ele creează o dispoziţie specială micuţilor elevi. ca povestire a educatoarei. ce se cer completate cu unele cuvinte din textul dat. Recurgem la un prim cadran cu expresii frumoase despre primăvară. primăvară. Desigur că metodele gândirii critice nu pot fi o permanenţă a fiecărei lecţii de limba română. pentru a putea să o prezinte copiilor în mod coerent şi atrăgător. Metode de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor a) metode de comunicare orală: . 5. La clasa a II-a la lecţia despre iarnă. . tradiţionale. morală şi estetică. o formă de activitate obligatorie în învăţământul preşcolar.Capitolul 5. În genere. cu cele mai recent implementate în învăţământul primar românesc. explicarea . -să prelucreze textul pentru a-l face comunicabil elevilor (în cazul unor texte mai lungi. atunci când povestirea este obiectul unei lecţii de sine stătătoare. -să-şi însuşească conţinutul povestirii. Un alt cadran are propoziţii lacunare. aşa cum am demonstrat. şi o formă de pregătire a preşcolarilor pentru alte activităţi. recomandăm îmbinarea dibace a metodelor clasice. Metode utilizate în învăţământul primar. .conversative (dialogate): conversaţia. verificate de experienţa didactică a multor generaţii de dascăli. In fine. lectura independentă. un altul le cere elevilor să alcătuiască propoziţii cu cuvinte date din cuprinsul lecţiei. Şi în învăţământul primar ea poate forma obiectul unei activităţi didactice (lectură) sau constituie o metodă utilizată într-o anumită secvenţă a activităţii. 5.expozitive: povestirea. în cadrul orelor de limba română A. vară sau toamnă textul permite divizarea pe tablouri. descrierea. discuţia colectivă. comparaţii etc. încât ei nu mai ies apoi uşor din starea de relaxare produsă. De aceea. adesea folosită în alternanţă cu metoda cadranelor. subordonată obiectivelor lecţiei respective. învăţătorul va trebui: -să aleagă naraţiunea corespunzătoare vârstei copiilor şi care îndeplineşte condiţii certe de natură cognitivă. unele secvenţe vor fi rezumate). Un alt cadran cuprinde o imagine care i-a impresionat pe copii. b) metode bazate pe lectura textului scris (munca cu manualul): lectura explicativă. problematizarea. respectiv cu epitete. Povestirea Povestirea a fost.1..

. Fiecare grupă învaţă un fragment şi apoi îl spune. pe feţele căruia apar cerinţe fixe:1. -să rezolve problema cuvintelor necunoscute. 2.Altul este Ce aş mai dori să ştiu. prin realizarea unor scheme. care îi stimulează şi pe cei timizi sau leneşi. înlocuindu-l printr-un cuvânt cunoscut. ci şi asupra unei mişcări (descriere dinamică).aplică. Fiecare grupă are o denumire aparte. trăsături pozitive sau negative ale personajelor din text.. argumentează. În primul este Ştiu că. Cum . Astfel. 5. Grupul stă la o masă.. învăţătorul are la îndemână mai multe modalităţi. Se pot evidenţia însuşiri ale lucrurilor. lărgind baza informativă. pentru a colora afectiv comunicarea. prin care se dau 5 versuri. Din fiecare copil trebuie valorificat ceea ce are bun. compară. între care povestirea. ca astfel să fie dinamizată acţiunea. Povestirea se mai utilizează în structura unor lecţii în care ea reprezintă un element auxiliar. Descrierea Învăţătorul înfăţişează aspecte ale realităţii înconjurătoare: lucruri. dărnicie. cu sarcini distincte de lucru. La clasele a III-a şi a IV-a incitantă este metoda cubului. are un conducător. fenomene ale naturii.?). Vreau să ştiu.. analizează. fiinţe. printr-unul dintre procedeele recomandate: -să elimine cuvântul. El îi va conduce pe elevi înspre formarea capacităţii de a reda prin cuvinte imaginea unui obiect. Explicaţia . pricepere etc. 5.? Când.. astfel că în primul este un substantiv. -să adauge cuvântului necunoscut sinonimul cunoscut (în cazul în care cuvântul aparţine vocabularului activ). 4. 5. prin care pornind de la un cuvânt din lecţie copiii pun întrebările cele mai felurite( De ce. Vreau să ştiu. Am învăţat.-să-şi stabilească intervenţiile personale.. descrie.2. se discută. iar ultimul cuprinde ce am învăţat. Desigur că pe măsură ce puterea de imaginaţie a elevilor se măreşte. 6. povestirea se îmbină cu metode moderne dintre cele mai eficiente. a unei acţiuni. Ea este productivă în lecţia cu tema Ştiu. etc.. Se construieşte o propoziţie cu 4 cuvinte şi se ajunge la un cuvânt –sinteză. de la explozia stelară.. la brainstorming. se aduc noutăţi. 3. precum dragoste. Pentru o învăţare activă se fixează 3 tabele. pe rând elevii trebuie să răspundă sarcinilor menţionate.3. în al doilea două adjective. ?. Am învăţat. De reţinut că descrierea se realizează nu numai asupra unui obiect (descriere statică). La finele de lecţie se recurge şi la cvintet. La clasa IV-a se poate împărţi clasa în mai multe grupe atunci când pe baza metodei Experţii se realizează tema Ştiu. Aruncându-se acel cub. În predarea sunetului/ literei noi. eficient în lecţiile de recapitulare la explicarea unor cuvinte. de la care se ajunge la ciorchinele. următorul are 3 verbe. asociază. pentru detaşarea propoziţiei dintr-un context. se compară.

când prin metoda ciorchinelui. dar se dau numai unele elemente. Dacă elevii nu pot să formuleze răspunsul aşteptat.?. se disting mai multe tipuri de conversaţie: a) conversaţia euristică (pentru însuşirea unor cunoştinţe noi). se stabilesc felurile substantivului. să fie mai frecvent utilizate întrebările de descoperire şi de evaluare. . Se explică la un text citit în clasă cuvintele mai grele. Învăţătorul va avea în vedere ca întrebările de tip reproductiv. întrucât ele nu pot depăşi conţinutul informaţional al textului. Reuşita conversaţiei euristice depinde de caracterul întrebărilor. Explicaţia se utilizează şi în lecţia de consolidare.accesibile. d) conversaţia de verificare (în cadrul verificării orale a cunoştinţelor). ca la ciorchine. în schimb.cu adresare directă. etc.să fie concise.Învăţătorul prezintă un caz nou (o situaţie.Cine? Unde? Când? . Astfel se predau noţiunile gramaticale. cauzele şi semnificaţia. .. b) conversaţia de reactualizare (pentru reamintirea unor cunoştinţe anterioare. de impresii sau de informaţii în legătură cu o problemă.De ce? Dar dacă era altfel? Cum consideraţi? Ce se poate spune despre. ele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: . se realizează căsuţe. Pentru a putea răspunde rolului formativ al întrebărilor. Prin harta povestirii. o expresie. învăţătorul va formula întrebări ajutătoare. spre exemplu. Conversaţia euristică presupune o serie de întrebări adresate elevilor de către învăţător. în toate clasele şi la toate obiectele de învăţământ. pentru a-i conduce la descoperirea unor informaţii noi. În funcţie de scopul urmărit. Discuţia colectivă constă în schimbul de păreri. urmate de răspunsuri ale acestora. Descoperirea se bazează pe cunoştinţele acumulate anterior de către elevi şi pe conexarea lor. utile însuşirii noilor cunoştinţe).să se limiteze la strictul necesar. mai ales la imaginile din laborator. Conversaţia Este o metodă de utilizare generală. un cuvânt). c) conversaţia de fixare (pentru organizarea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite). La o lecţie nouă se recurge la conversaţia de spargerea gheţii. Pentru potenţarea efectelor. . Se cere în final să se propună un alt deznodământ al unei întâmplări. Dacă la întrebările de identificare şi de descriere răspunsurile nu au nicio culoare personală. cu ajutorul liniuţelor. se recurge la mijloacele audiovizuale. după care analizează conţinutul. 5.4.corecte din punct de vedere gramatical. naraţiuni.. .

Lectura independentă Pentru a se ajunge ca elevii să realizeze lectura în mod independent.graficelor. în cazul abordării problematizate. Ca activităţi independente. există şi alte forme de practicare a lecturii independente: citate din cărţi de literatură şi de ştiinţă popularizată. Ceea ce caracterizează o asemenea metodă este asocierea citirii cu explicaţiile date de către învăţător sau de către elevi. -să delimiteze fragmentele. Pe lângă des repetata recomandare ca elevii să elaboreze singuri rezumatul celor citite.5. revin cu cartea la bibliotecar. morala care se desprinde din text este că trebuie să munceşti. la elementele obiective (conţinute în text) se adaugă aprecieri morale.proiecţiilor fixe şi dinamice. b) Metode de explorare indirectă prin intermediul substitutelor realităţii: demonstraţia cu ajutorul . asupra căruia să opereze în mod independent. -să selecteze în text unele pasaje de interes. . iar din discuţia cu el se pot face apoi corecturi. cu elevii clasei a II-a sau a IV-a duşi la biblioteca şcolii.imaginilor. Metode de explorare şi descoperire (de învăţare prin descoperire nedirijată sau dirijată) a) Metode de explorare directă (nemijlocită) a obiectelor şi fenomenelor: observarea sistematică şi independentă. prin care se urmăreşte ca elevii să înţeleagă textul. Învăţătorul îi revine răspunderea de a crea ocazii pentru a pune elevul în contact cu textul. -să le treacă într-un caiet special. Ei vor fi îndrumaţi: -să citească un text de mai multe ori. 5. învăţătorul îi va pregăti dinainte printr-o suită de activităţi cu manualul. La lecţia Cel mai bun prieten. -să elaboreze idei principale. Lectura explicativă Iată o formă de citire. 5. constatări cu privire la calitatea lecturii. B. uneori chiar profund marcate individual. transcrieri de informaţii din reviste pentru copii şi din almanahuri. să descopere modul în care este comunicat mesajul şi ce semnificaţie are acesta.În schimb. . Pentru fixare aestei idei se face legătura cu proza Banul muncit de Alexandru Mitru.6. -să rezume ceea ce au citit. .

demonstraţia cu ajutorul desenului la tablă/cum se execută litera. 89) 5. Modelul conduce astfel la cunoaşterea realităţii în mod indirect. Popescu. în procesul de învăţământ. vor comunica informaţiile şi impresiile. se practică demonstraţia acţiunilor de executat/cum se realizează semnul grafic sau litera în aer. Modelele didactice reprezintă. Întorşi în clasă. puncte de pornire în obţinerea unor informaţii sau elemente de confirmare a informaţiilor dobândite în procesul de cunoaştere. În activitatea didactică. De exemplu. dar şi învăţătorul poate concepe şi realiza modele didactice. care poate fi urmărit într-un anume moment al existenţei sale sau de-a lungul unei perioade de timp. Observarea se poate realiza individual sau în grup.7. demonstraţia cu ajutorul proiecţiilor fixe sau dinamice/se prezintă diapozitive despre poziţia corectă a elevului în bancă. în funcţie de scopul utilizării lor. A. etc. acţiuni. de exemplu. sarcinile de observare sunt egale pentru fiecare elev. se justifică prin capacitatea mare de comunicare pe care o au acestea: elevii reţin 20% din ceea ce ascultă. pentru a cădea de acord asupra unui plan comun de întocmire a compunerii. ei vor observa obiectul pe baza unui plan dat de învăţător. Radu. Apelul la demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. Modelarea Presupune un sistem care reproduce. fiecare grupă primeşte o sarcină aparte de îndeplinit. algoritmi operaţionali. îmbracă forme variate după obiect. Vlăsceanu. Tot cu ajutorul modelelor se poate reprezenta structura unei propoziţii. 30% din ceea ce văd şi 65% din informaţiile primite prin auz şi văz. filme despre poziţia corectă a elevilor în timpul scrisului. La clasa I. cum se leagă literele într-un cuvânt. 5. în special filmul. (Cerghit. Când se aplică sistemul muncii pe grupe.9.structura unui sistem. prin faptul că îngăduie asemănări cu procesul/obiectul pe care-l reprezintă. demonstraţia figurativă/se arată elevilor planşa cu litera descompusă şi cu litera întreagă. vârsta elevilor. Observarea Presupune un obiect. Demonstraţia A demonstra înseamnă a prezenta obiecte. despre un monument sau o casă mai veche din localitatea lor. Modelele didactice sunt elaborate de către instituţii specializate.5.la scară. el poate realiza reprezentarea grafică a partenerilor de dialog şi a relaţiilor comunicative dintre ei. .8. Metode bazate pe acţiune: -metode de învăţare prin acţiune reală: exerciţii. Dacă se aplică prima formulă. Când elevii îşi pregătesc o compunere despre pădurea de la marginea satului.

învăţătorul trebuie să iniţieze actanţii. din perioada învăţării citit-scrisului. Este o metodă care poate fi aplicată pe toată durata şcolarităţii. al dezvoltării operaţiilor gândirii şi a capacităţilor creatoare ale elevilor.a. Metodele de învăţământul prin dramatizare. 5. fenomene. învăţare dramatizată. În legătură cu substantivul. imediat după rezolvare. Se pot simula simulare sunt jocurile didactice şi apară adevărat ceva inexistent. Simulare = a face un lucru procese. acţiuni. -să înţeleagă modelul acţiunii. Exerciţiul Exerciţiul presupune efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni. -exerciţii operaţionale. -să-l execute de câteva ori. Metode de simulare A simula înseamnă a facă să intenţionat o impresie falsă.10. prin care se formează priceperi şi deprinderi.-metode de învăţare prin acţiune fictivă (simulată): jocuri didactice. exerciţiile se grupează în două categorii: -exerciţii motrice. de ce gen. cu varianta . exerciţiul se practică din clasa I. 5. în scopul formării de priceperi şi deprinderi motrice şi intelectuale.12. În funcţie de capacitatea vizată. Metoda algoritmizării Un algoritm reprezintă o succesiune de operaţii desfăşurate întotdeauna în aceeaşi ordine. 5. de la exerciţii simple la exerciţii cu un grad de complexitate mai mare: -să beneficieze de verificări. şi până în clasa a IV. Dacă una din operaţii nu este realizată. astfel ca elevii: -să cunoască scopul exerciţiului propus. al consolidării cunoştinţelor dobândite. a căror dominantă este componenta motrice. care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. la ce număr este. -să parcurgă exerciţiile în mod gradat. a da în mod preface (lat. principiu). -să cunoască la ce pot apela pentru rezolvarea lui (regulă. elevii învaţă (pe baza sistemului concentric de predare. Pentru ca exerciţiul să-şi îndeplinească rolul. ca să-şi reprezinte identificarea lui. a se asemenea altuia). Ei îl vor caracteriza pe baza următoarelor operaţii: ce fel de substantiv. Algoritmii se pot prezenta sub forma regulilor gramaticale şi ortografice. pentru a-l însuşi. care conduce la rezolvarea corectă a unei sarcini didactice. În cadrul obiectului limba română din ciclul primar.11.învăţare a cunoştinţelor). analiza gramaticală nu este completă.

povestiri). Jocurile didactice îmbină jocul cu efortul presupus de procesul învăţării. Este o activitate practicabilă şi la copiii de vârstă şcolară mică. în forme potrivite vârstei. care pretind din partea spectatorilor exprimarea şi argumentarea. cu implicaţii în sfera morală. Interpretul va încerca să înţeleagă atitudinile şi reacţiile unei persoane aflate într-o anumită circumstanţă de viaţă. de mişcare şi de relaxare.asigură învăţarea fără eforturi vizibile în cazul celorlalte activităţi.13.. Învăţarea prin dramatizare se practică sub forma citirii pe roluri sau a interpretării unor scenete (preluate din literatura dramatică pentru copii sau create de către învăţător. în egală măsură. prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă. Primele se practică atât în învăţământul preşcolar. Scenele prezentate vor fi. să se comporte ca o altă persoană. .se adresează. când se utilizează metoda Pălăriilor gânditoare. -dezvoltă capacitatea de ascultare. . 5.. cu anumite modificări. din partea fiecărui participant. -dezvoltă capacitatea de comunicare. a unor atitudini. disponibilităţii spre joc a acestor vârste şi dorinţei de cunoaştere a copiilor. Întrebările posibile generate de observarea acţiunii sunt: -Ce ar fi trebuit să facă pentru .jocului de rol.. pe baza unor fabule.? -Ce se poate întâmpla mai departe? Metoda jocului/interpretării de rol are efecte pozitive în mai multe direcţii: -dezvoltă capacitatea de comunicare. ele aduc în procesul de învăţământ o atmosferă de voioşie.. Jocul de rol Presupune. în mod obligatoriu. cât şi în învăţământul primar.? -Cum ar fi trebuit să procedeze pentru . pentru rezolvarea unei probleme. Adesea se intră î lecţie prin brainstorming. -asigură înţelegerea de către copii a relaţiilor de cauzalitate din viaţă. -îi pune în situaţia să caute căi alternative de rezolvare a unei probleme. graţie aceloraşi valenţe: . în relaţie directă cu universul de viaţă al elevilor. Organizarea jocului de rol este o posibilitate de analiză a unor situaţii – problemă. prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă. Pe de altă parte. -dezvoltă deprinderile elevilor de a purta discuţii între ei.

Pregătirea pentru prezentarea situaţiei – problemă Învăţătorul previne grupul. 3. Întrebările sunt: S-ar fi putut întâmpla aşa acest lucru? De ce ? Cum se vor simţi celelalte persoane? 7. coerent de către învăţător. reamintind o experinţă anterioară: -Ce s-a întâmplat? -Când s-a întâmplat? -De ce s-a întâmplat aşa? 2. 1. . b. elaborată de Fannie Schaftel şi George Schaftel. clar. la discuţii participând atât „actorii”. pentru a putea comenta. Discutarea soluţiei şi a consecinţelor ei Se discută modul în care a fost rezolvată problema. Interpretarea unui rol Copilul care a dat soluţia acceptată de către cei mai mulţi colegi de clasă este invitat să interpreteze rolul persoanei aflate în situaţia respectivă. 6. Identificarea problemei Pe bază de întrebări. Secvenţa cuprinde nouă „paşi”. Prezentarea situaţiei Elevilor li se prezintă situaţia respectivă pe un mijloc audio-vizual sau este povestită. Pe baza indicaţiilor cuprinse într-o serie de broşuri People in action/Oameni în acţiune/. cât şi spectatorii. El alege şi interpreţii celorlalte roluri. discută împreună ceea ce vor face. Lynne Murihead fixează structura unei secvenţe de joc de rol. se cer soluţii pentru rezolvarea ei: Ce credeţi că ar trebui să facă în această împrejurare acea persoană? Între ce şi ce poate să aleagă? 5. Învăţătorul îndeamnă elevii observatori să urmărească cu atenţie ceea ce li se prezintă. Căutarea alternativei a. Rezolvarea iniţială a problemei După ce problema a fost identificată.Jocul de rol este considerat o componentă majoră a jocurilor de simulare potrivite pentru copiii aflaţi în clasele primare. întrucât ei posedă capacităţile verbale necesare pentru interpretarea de roluri. este identificată problema: Care este problema cu care s-a confruntat persoana respectivă? Fiecare dintre voi este de acord că aceasta este problema? Mai trebuie să avem ceva în vedere? 4. c.

Elevii sunt întrebaţi dacă există şi alte căi prin care ar fi putut acţiona persoana din situaţia dată. Luarea deciziei Învăţătorul reaminteşte elevilor soluţiile propuse. dacă observă că ei întâmpină greutăţi. În cadrul învăţării active. care a devenit indispensabil activităţii şcolarilor. de altfel observabile: *comportamente ce denotă participarea (elevul e activ. *construirea cunoştinţelor (în loc să fie pasiv. învăţătorul va ţine seama de câteva cerinţe: a. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită . procesul de învăţare calibrat pe interesele/ nivelul de înţelegere/ nivelul de dezvoltare al participanţilor la proces. ia parte la activităţi). b. pe baza selectării celei mai bune alternative de rezolvare a problemei. răspunde la întrebări. 5 din Petrila. *gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii. *învăţarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de învăţare într-o anumită instanţă de învăţare). În organizarea acestui tip de activitate. inclusiv să interpreteze un rol. Cere compararea lor şi luarea deciziei. Printre metodele care activizează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii. “învăţarea activă înseamnă. îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. să ajute elevii. c.METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE ACTIVĂ În prezentarea inst. 9. conform dicţionarului. 8. să aleagă probleme adecvate vârstei şi experienţei copiilor. se pun bazele unor comportamente. Explorarea alternativelor prin „interpretarea unui rol” şi prin discuţii Alternativele propuse de către elevi vor fi reprezentate printr-o interpretare suplimentară de roluri şi prin discuţii asupra acestor alternative. La toate acestea se adaugă iniţierea pe calculator. elevul îndeplineşte sarcini care îl vor conduce la înţelegere). 6. propune noi interpretări). să permită exprimarea tuturor opiniilor. Capitolul 6. chiar şi a celor cu caracter negativ. Preda Mihaela Raluca de la Şcoala Generală nr.

Metodele si tehnicile interactive de grup se clasifică. caracterului ludic şi oferind alternative de învăţare cu “priză” la copii.denumirilor foarte uşor de reţinut. dupa funcţia principală didactică în : a)Metode de predare –învăţare interactiva in grup : -metoda predării / invăţării reciproce(Reciprocal teaching –Palinscar) -metoda “mozaicului”( Jigsaw) -citirea cuprinzătoare -metoda “Cascadei” (Cascade) -metoda învăţării pe grupe mici (“STAD-Student Teams Achievement Division”) -metoda “turnirului între echipe”(“TGT-Teams/Games/ Tournaments”) -metoda schimbării perechii (“Share-Pair Circles”) -metoda “Piramidei” -invăţarea dramatizată b)Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare : -harta cognitivă / conceptuală -matricile -”Lanţurile cognitive” -”Scheletul de peşte” -diagrama cauzelor şi a efectului -”pânza de păianjen” -”Tehnica florii de nufăr” -”Cartonaşe luminoase” c)Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii : -”Brainstorming” -”Explozia stelară” -”Metoda pălăriilor gânditoare” -”Caruselul” -”Multi-voting” -”Masa rotundă” -interviul de grup -studiul de caz -”Incidentul critic” -”Phillips 6/6” -”Tehnica 6/3/5” -”Controversa creativă” -”Tehnica acvariului” -”Tehnica focus-grup” -”Patru colţuri” .

Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat. pentru şase pălării. •oferă o pespectivă întunecoasă. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. stimulând gândirea creativă. grija.învăţare este un joc în sine. tristă. Copiii se împart în şase grupe. fiecare având câte o culoare: alb. pesimiste. iar cele şase pălării să fie frumos colorate. bineînţeles. că rolurile se pot inversa. . •este gândirea optimistă. roşu. judecata. Pălăria verde • exprimă ideile noi. avertismentul. •este impulsivă. Pălăria neagră •exprimă prudenţa. •reprezintă perspectiva gândirii negative. să-i atragă pe elevi. •reprezintă o bogată paletă a stările afective. constructivă pe un fundament logic. albastru şi negru. Pălăria albă •este obiectivă asupra informaţiilor.-”Metoda Frisco” -Sinectica -”Buzz-groups” -”Metoda Delphi” d)Metode de cercetare în grup : -tema / proiectul de cercetare în grup -experimentul pe echipe -portofoliul de grup. sumbră asupra situaţiei în discuţie. participanţii fiind liberi să spună ce gândesc. Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare. Fiecare culoare reprezintă un rol. Pălăria galbenă •oferă o pespectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE Acest nou tip de metodă de predare. galben. Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. optimismul. verde. Fiecare. •este neutră. strălucirea. •poate însemna şi supărare sau furie. •culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui. Pălăria roşie •lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor.

Nu este o argumentare ci o încercare . Nu pălăria în sine contează. exprimare lor. Ea face posibilă vizualizarea. să se concentreze strict pe problema discutată. Nu oferă interpretări şi opinii. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău. Pălăria roşie (psihologul) : Purtând pălăria roşie. adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. • supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii. atotvăzător şi atotcunoscător. greşelile demersurilor propuse. incorect şi care sunt erorile.• este simbolul fertilităţii. Albul (absenţa culorii) indică neutralitatea. ci ceea ce semnifică ea. al producţiei de idei noi. în mod obiectiv şi să relateze exact datele. pericolele. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. este culoarea cerului care este deasupra tuturor. • albastru a rece. • este preocuparea de a controla şi de a organiza. inovatoare. gânditorul trebuie să imite computerul. gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi: pălăria albă – pălăria roşie pălăria neagră – pălăria galbenă pălăria verde – pălăria albastră Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare: Pălăria albă (povestitorul): Cel ce poartă pălăria albă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. gândind din perspectiva ei. ceea ce induce culoarea fiecăreia. Calculatorul este neutru şi obiectiv. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge. Când “poartă” pălăria albă. Pălăria albastră • exprimă controlul procesului de gândire. care sunt riscurile. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie. Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie. concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Pălăria neagră (criticul) : Este pălăria avertisment. întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”.

este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările. noi variante. acestea aparţinând pălăriei roşii. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şI trebuie căutate. dar prin simple interjecţii. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive. după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. acestea fiind domeniul pălăriei verzi. În cazul unor idei noi. Poate să atragă atenţia celorlalte pălării. dar nici nu…” Gânditorul nu exprimă sentimente negative. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. Cere un efort de gândire mai mare. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Pălăria galbenă (creatorul) : Este simbolul gândirii pozitive şi constructive. Se pot folosi formulări negative. E gândirea despre gândirea nevoită să exploreze subiectul. reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. noi posibilităţi. Intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii. propuneri concrete şi clare. Exprimă speranţa. valoarea informaţiilor şI a faptelor date. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor. al optimismului. valoareaseminţelor. de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge. are în vedere beneficiile. pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şI practice pentru aceste beneficii şi valori. Oferă sugestii. Cere un efort de creaţie. Pălăria albastră (moderatorul) : Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative.obiectivă de a evidenţia elementele negative. Verdele exprimă fertilitatea. Pălăria verde (gânditorul) : Simbolizează gândirea creativă. renaşterea. Pălăria albastră → clarifică Pălăria albă → informează Pălăria verde → generează ideile noi şi efortul Pălăria galbenă → aduce beneficii creative Pălăria neagră → identifică greşelile . Chiar dacă are rolul conducător.

asemeni petalelor florii de nufăr. inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale. pornind de la o temă centrală. F C G .Pe ce se Care sunt Putem Şansa informaţii mi pălăria bazeză erorile? să succesului avem? roşie.Pălăria roşie → spune ce simte despre Un exemplu de întrebări / comportamente posibile în acest joc este: Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria albă roşie galbenă neagră albastră verde Ce Punându. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale. concepte. informaţiile aşa… să o altă ? sigur vom ne explicaţie? ajunge la concentră rezultatul m bun! asupra…. TEHNICA LOTUS (Floarea de nufăr) (LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE)* Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei. nu credeţi? Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice. uite aceste Ce ne rezumăm? este dacă… idei? Ce cum împiedică? Care e Cum informaţii privesc eu Care fi La ce următorul poate lipsesc? lucrurile… sunt altfel riscuri ne pas? atacată Ce Sentiment avantajele expunem? Care informaţii ul meu e ? Ne permite sunt ideile problema am vrea să că… Pe ce regulamentul principale ? avem? drum o ? ? Nu-mi Putem Cum place felul luăm? Să nu face asta şi putem cum s-a Dacă pierdem în alt mod? obţine începem timpul şi Găsim şi procedat.

B tema D H E A Fig. urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale. pentru alte 8 flori de nufăr. 1: Reprezentarea direcţiei de organizare a Tehnicii Lotus Fig.: Diagrama Lotus Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale. . 2. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare.

Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile viitoare. (“flori de nufăr”). de la A la H. 4. 1994. mentă. conform figurii prezentate. în sensul acelor de ceasornic. Evaluarea ideilor cu privire la stimularea şi dezvoltarea potenţialului creativ poate avea şi o utilitate practică. − relaţia elev-elev. muşeţel. Folosirea celor 8 idei deduse. Exemple: 1. cu peisaje desenate sau . Se completează în acest mod cât mai multe cadrane. drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane (“flori de nufăr”) 5. cu fotografii din timpul copilăriei. Tema centrală: plantele medicinale Cele 8 idei secundare: sunătoare. ţinându-se cont de sugestiile oferite. Etapa evaluării ideilor. ETAPELE TEHNICII FLORII DE NUFĂR: 1. sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte. tei. * Adaptat după “Thinkpak” de Michael Michalko. Astfel. − climatul creativ din clasă. 2. în conformitate cu expectaţiile elevilor: se poate decora clasa cu picturi făcute de elevi. Construirea diagramei. − relaţia profesor-elev. Scrierea temei centrale în centrul diagramei. Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală. 2. se poate reamenaja sala de curs. 6. − atitudinea cretivă a profesorului. pelin. publicat de Ten Speed Press. gălbenele. coada şoricelului. creându-se astfel un “laborator al creativităţii”. Tema centrală: modalităţi de stimulare a potenţia-lului creativ al elevilor Cele 8 idei secundare: − conduita creativă a profesorului.Atfel. − modalitatea de evaluare. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. rostopască. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. 3. pornind de la o temă centrală. − cerinţele şcolare. − modalităţile de organizare a colectivului.

cu jucării/jocuri menite să stimuleze creativitatea şi alte materiale didactice. lăsaţi privirea în jos! 15 . Echipa băieţilor a obţinut 65 de 5 puncte. iar cea a fetelor cu 30 de puncte mai puţin. În funcţie de atitudinea pe care o au faţă de o problemă trebuie să răspundă la nişte comenzi ca: Dacă în familia voastră se fumează. Câte puncte au obţinut în total ? Joc pentru cunoaşterea atitudinii elevului faţă de mediu – urmăreşte conştientizarea problemelor de mediu.Radu a aruncat 3 bulgări de 1 zăpadă dar au atins ţinta numai cu doi. 5 10 Ce punctaj putea obţine ( toate soluţiile) B. clipiţi din ochi! Dacă zbieraţi pe coridor sau în clasă. A . bateţi dinpalme! Dacă aruncaţi gunoiul pe stradă. Cu roşu s-a notat punctajul care se poate realiza în funcţie de locul unde au lovit ţinta. puneţi mâna pe umăr! Dacă adunaţi deşeuri de hârtii. Tehnica Lotus poate fi desfăsurată cu succes în grup. frecaţivă nasul! Dacă lăsaţi apa să curgă când vă spălaţi pe mâini. Care este diferenţa dintre punctajul minim care s-ar obţine din 3 lovituri şi punctajul minim al lui Radu. ca un exerciţiu de stimulare a creativităţii şi de autoevaluare. C. la care s-ar putea propun Jocul didactic :         Copiii au organizat un concurs de tras la ţintă cu bulgări de zăpadă. ridicaţi o mână! Dacă rupeţi crengile copacilor sau florile din parcuri. tema centrală ar putea fi întrebarea: “Ce ţi-ai dori să studiezi?”. Ţinta. fiind adaptabilă unor largi categorii de vârstă şi de domenii. De exemplu. materiale video cu activităţi creative sau spectacole realizate de ei sau de colegii lor. ridicaţi mâna dreaptă! Dacă aveţi un animal pe care îl îngrijiţi. omul de zăpadă. cu cărţi ilustrate (pentru cei mici) sau cărţi însoţite de teste şi jocuri creative (pentru cei mai mari).fotografiate.Există şi posibilitatea dezvoltării unui Lotus individual. Este un test de sinceritate la care participă toţi elevii. acoperiţi-vă ochii cu mâna! Dacă rupeţi foi din caiete.

învăţătorul adresează întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a informaţiilor şi pentru a aplica şi un test. iar dacă sunt nelămuriri poate interveni şi învăţătorul . în acest moment. – numerele 4 Elevii formează grupe de câte patru. urmând ca elevii să prezinte din nou. harta Moldovei. aşa cum şi-au însuşit-o în cadrul grupului de experţi. imagini cu ctitorii etc. În etapa a treia. Grupele prezintă rezultatul studiului întregii clase. . răspunderea individuală de grup. după ce experţii şi-au încheiat activitatea fiecare se întoarce la grupa iniţială şi le predă celorlalţi fragmentul pregătit.numerele 3 • Ctitorii . astfel formate vor dezbate temele puse în discuţie. Fiecare elev va fi. La fel vor proceda şi numerele 2.4. învăţătorul reaminteşte tema studiată. Experţii se întorc la echipa iniţială unde transmit cunoştinţele colegilor. . ajungându-se la reconstituirea întregului. toţi elevii cu numărul 1 se vor grupa separat. .3. în ordine iniţială. învăţător şi elev. pe parcursul orei. La final. Clasa se împarte în echipe de câte patru elevi. stimulând încrederea în forţele proprii a participanţilor. Fiecare primeşte un număr de la 1 la 4 şi se formează noile grupe. pentru că fiecare va preda fragmentul său colegilor de grup şi va învăţa de la aceştia părţile pe care ei le vor prezenta. închideţi ochii! Mozaicul este o strategie care se bazează pe învăţarea în echipă.Dacă omorâţi insecte sau chinuiţi animale ca să vă distraţi.numerele 1 • Obţinerea tronului Moldovei. Grupele de experţi. Fiecare parte a întregului este prezentată într-o ordine logică. Ei pot folosi şi material didactic disponibil. dezvoltă abilităţi de comunicare. . Citesc fragmentul primit . încercând să fie cât mai convingători. citate din cronici. În a doua etapă. fiecare parte a materialului. Elevii vor fi pregătiţi cu diverse materiale: portretul lui Ştefan. Pentru lecţia Ştefan cel Mare şi Sfânt se poate împărţi tema în patru subteme: • Copilăria lui Ştefan. Ei pot primi şi întrebări. se consultă între ei şi hotărăsc cum vor prezenta informaţiile colegilor de la grupele iniţial. Fiecare membru primeşte un cartonaş cu un număr de la unu la patru. Se poate interveni la final cu un test . fragmente din legende şi povestiri istorice.numerele 2 • Politica internă şi externă. Se explică subiectul pus în discuţie. după care primeşte o fişă ce cuprinde o parte dintr-un material mai amplu ( materialul are atâtea părţi câte grupe s-au format ). Din acest moment ei devin experţi.

Text suport: . Iată şi o aplicaţie pentru tema “Vegetaţia şi animalele” Descrie . . Este necesar un cub mare. formelor de relief Analizează .va fi .Cubul Prin această metodă se explorează ( cercetează) un subiect sau o situaţie din mai multe perspective.Descrie vegetaţia din zonele de munte (de deal. la ce te gândeşti? • Analizează: de ce crezi că în alte provincii romane nu s-a produs o rapidă romanizare.Dovedeşte cum s-au adaptat la mediu unele animale. . aşa cum s-a întâmplat în Dacia? • Aplică: cum explici organizarea Daciei unui elev de clasa a III-a? • Argumentează: cucerirea daciei de către romani şi romanizarea acesteia a fost un lucru bun? De ce da? De ce nu? Se împarte clasa în şase grupuri de câte patru elevi şi se stabileşte rolul fiecărui membru din grup: . prin ce se aseamănă dacii şi romanii? • Asociază: cunoscând procesul de romanizare al dacilor. adresează întrebări învăţătorului dacă este cazul. Aplică .interogatorul – solicită idei legate de modul de rezolvare a sarcinii de la membrii grupului. Asociază .cititorul – rostogoleşte cubul şi anunţă grupului cerinţa înscrisă pe faţa de deasupra.. pe feţele căruia să fie scrisă câte o sarcină de lucru sub diferite forme.rezumatorul . Dacia în timpul stăpânirii romane” • Descrie: organizarea Daciei în timpul srăpânirii romane • Compară: ca mod de viaţă. le va nota şi le va comunica întregii clase. o reformulează pentru a fi înţeleasă de fiecare membru al grupului. Metoda poate fi folosită şi ca joc concurs între grupuri. . raportorul grupului”.ascultătorul activ/cercetaşul – repetă sarcina. de câmpie).Compară pădurea de fag cu pădurea de brad şi molid.Asociază animalele sălbatice. Compară . stimulează eficienţa învăţării şi gândirea logică. va trage concluziile.. realizându-se abordarea complexă şi integratoare a unei teme.Ce puteţi face voi pentru protejarea plantelor şi animalelor pe cale de dispariţie? . Se va insista pe formularea unor răspunsuri reprezentative pentru grup şi nu individual. Permite diferenţierea sarcinilor de învăţare.

.(scund) 5. Este o poezie de cinci versuri care se elaborează individual. de evaluare a înţelegerii şi creativităţii copiilor şi mijlocul de exprimare a creativităţii lor. Compară în exemplele următoare felul substantivelor. . număr) Maria – substantiv propriu.denumesc * fiinţe: elevii.. o şcoală – două şcoli. *lucruri: şcoală.. Şi-a cumpărat suveniruri pentru cei de acasă. cumpărături– substantiv comun.li se poate adăuga un adjectiv: elevii harnici.(interesante) cântecul…. Ce bucuroasă este fata că a mers în excursie ! 6. . fenomene ale naturii. Aplică utilizând într-un scurt text (dialog) 5/10 substantive pe care să le subliniaţi. Toţi copii s-au aşezat pe pământ să privească iarba. 4. (denumeşte o fiinţă) Cartea este interesantă. Analizează substantivele subliniate din propoziţia: Maria merge la cumpărături. Argumentează de ce cuvintele subliniate în propoziţia următoare sunt substantive: Elevii merg la şcoală.. (denumirea acţiunii – substantiv) Pisica toarce pe sobă.Argumentează Care este părerea ta despre căile de pro şi contra protejare a plantelor şi animalelor? Aceeaşi metodă aplicată la lecţia „ Substantivul” 1. (fel.(nou) băieţi…. Descrie partea de vorbire: substantiv Partea de vorbire care denumeşte fiinţe.(ascultătoare) cântece…. acţiuni se numeşte substantiv. (substantiv comun) Planeta Pământ are mulţi locuitori. stări sufleteşti. în perechi sau în grup şi respectă următoarele repere: • Titlul ( un singur cuvânt – substantiv). gen.se numără: un elev – doi elevi. (denumeşte un lucru) 3. Asociază substantivelor următoare adjective: fata…… (frumoasă) fetele….(harnici) băiatul…. frumoasa şcoală. (acţiune – verb) Scrisul este o necesitate. 2. Maria a plecat în excursie. lucruri. numărul singular. . genul feminin. (substantiv propriu) Copiii scriu frumos. Ea vede multe lucruri interesante. numărul plural. Cvintetul reprezintă o modalitate de sintetizare a informaţiilor. genul feminin.

. 3. Exemplu: . enunţ). utilizată individual sau în grup. Trasarea unor linii de la cuvânt / propoziţie – nucleu către cuvintele / sintagmele noi. • Acţiune ( trei cuvinte – verbe terminate în .Traian Viteaz. iscusit Luptând. Scrierea unui cuvânt/ a unei propoziţii-nucleu 2. ind”). învingând. . Găsirea unor cuvinte/sintagme în legătură cu termenul pus în discuţie (noţiuni generale). cucerind A fost mare împărat Erou” Metoda ciorchinelui Este o metodă didactică. • Esenţa subiectului ( un cuvânt cheie). 4.• Descriere ( două cuvinte – adjective). pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii. • Sentimente ( patru cuvinte – construcţie. Completarea schemei până la expirarea timpului. ETAPE: 1. care constă în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei..

pregătindu-i în acelaşi timp pentru autoînvăţare şi educare permanentă. Ca educatori avem sarcina să-i învăţăm pe elevi să înveţe. ACTIVITĂŢI DE TIMP LIBER Am constatat cã sunt pãrinţi care petrec mult timp cu copiii lor. să-i abilităm cu diferite tehnici de învăţare eficientă.„Cărţile au suflet” format conţinu t mesaje învă ţătur i emoţii inform aţii texte coperţ i foi im agi ni simbo luri de se ne inter esan te ut il e pagini anexe nonl itera re liter are frumoas e reclam a artic olul în proză liric e mari Majoritatea acestor activităţi presupun o abordare inter şi transdisciplinară a noţiunilor studiate. căutând activităţi cât mai variate. .

Vă propunem câteva sugestii pentru petrecerea în comun a timpului liber: 1. În bucătărie. lucru care contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă în familie. origami etc. Produse artistice.Aceste activităţi stimuleazã activităţile sociale ale copilului. iniţiate de diverse organizaţii nonguvernamentale. cele mai variate obiecte. scrabble. ornamente. bătrâni.. împreună cu copiii dvs. Colecţia familiei. persoane cu nevoi speciale. Voluntariatul. remy. însemnări. dezvoltă sentimentul de apartenenţă al acestuia. 6. vă puteţi bucura alături de copii de imaginaţia şi creativitatea lor. desene. plasat la vedere. părinţi şi copii. 3. caricaturi. afişe. Realizaţi un mic panou. Realizaţi împreună diverse produse artistice (colaje pe diverse teme. în activităţi de volutariat. table. Acestea dau culoare zilei. Mai ales pentru copiii mici povestea. stimulează ambiţia şi voinţa 5. Campionatele familiei: cărţi.ro . 7.didactic.).”4 4 Mihaela Raluca Preda. şah. îngrijirea plantelor (flori. enunţuri. Folosind vopseluri speciale. Concursuri pe teme din desene animate. 2. Pentru cei care beneficiază de o „bucată de pământ”. www. poezii. puzzle. 9. Pictatul pe faţă şi corp. jocul. Piticot. În grădină.) poate fi o modalitate plăcută de relaxare şi o posibilitate de comunicare afectivă. Orice joc trezeşte la copii spiritul de competiţie. în folosul comunităţii (acţiuni pentru: copiii străzii. desene pentru membrii familiei. Acordaţi-vă timp pentru a inventa împreună tot felul de reţete culinare. podoabe de pom. cântece. Cu unele dintre acestea puteţi chiar decora casa. animaţia sunt metode utile pentru stimularea imaginaţiei şi a proceselor de cunoaştere. obiecte artizanale. Implicaţi-vă împreună. „Nu te supăra. bolnavi cronici etc. Colţul vesel. legume etc. 8. spiritul de iniţiativă. sau diverse campanii de prevenire). 4. frate!”. Monopoly etc. Putţþi colecţiona. pe care sã puteţi nota diverse mesaje.

Evaluarea trebuie să se realizeze pe baza unor criterii obiective. Abia din secolul al XX –lea.1. c. aprecierea. ecuaţia personală examinat-examinator reprezintă pericole în direcţia evaluării. Testele şi probele de evaluare deplasează centrul de interes dinspre memorie spre gândire. de constatare şi de apreciere a activităţii şi a rezultatelor obţinute în procesul de învăţământ. se stabileşte unde se situează aceste rezultate în raport cu obiectivele proiectate. notarea.probă. Ea stabileşte şi admiterea (promovarea) sau respingerea (nepromovarea) celui evaluat şi înscrierea lui pe o anumită treaptă de evaluare. o personalitate din punct de vedere psihologic). comportamentele examinatorilor şi ale celor examinaţi. elevul fiind solicitat să aplice informaţia stocată în circumstanţe variabile. .este operaţiunea de estimare a valorii. evaluarea reprezintă un domeniu major al valorificării rezultatelor.7. care studiază metodologia verificării şi evaluării rezultatelor şcolare. Evaluarea implică trei componente sau operaţii interdependente: a. odată cu dezvoltarea psihologiei experimentale (care a demonstrat că fiecare elev este o individualitate. funcţia de control.ca finalitate a actului didactic În procesul activităţii didactice. subiectivitatea. În mod concret. b. Astfel. sistemul de notare. În mod eronat. controlul (verificarea). în urma controlului şi aprecierii. hazardul. Prin această funcţie. a nivelului şi a performanţelor cunoştinţelor dobândite de elev.este operaţiunea de constatare de către profesor a volumului şi a calităţii cunoştinţelor teoretice şi practice dobândite de elev.presupune măsurarea şi validarea pregătirii elevului. Evaluarea cunoştinţelor . Pe aceste baze apare şi se dezvoltă o ştiinţa docimologică (gr. examen).EVALUAREA-CA ETAPĂ ACTIVITĂȚ II DIDACTICE Capitolul 7. „dokime”. ea a fost considerată mult timp o activitate care se realizează de la sine. evaluarea reperează factorii activi care influenţează rezultatele pozitive sau negative. DECISIVĂ A 7. s-a indicat faptul că evaluarea trebuie să ţină seama şi de realitatea de ordin psihologic. În învăţământ. cântărire. evaluarea are mai multe funcţii: 1. având un rol de feed-back (autoreglator).

2. funcţia de reglare a sistemului- constă în demersurile comune ale profesorilor şi elevilor pentru a face corecţiile necesare în stilul de conducere a lecţiei, respectiv în activitatea de învăţare; 3. funcţia educativă - urmăreşte stimularea obţinerii de performanţe superioare în pregătirea elevilor, ca urmare a influenţelor psihomotivaţionale şi sociale ale rezultatelor ce le obţin prin evaluare. Succesul şcolar bucură, oferă satisfacţie, dinamizând sporirea rezultatelor bune la învăţătură, în timp ce insuccesul şcolar supără, determină insatisfacţie, dar, dacă este conştientizat ca fiind corect şi obiectiv, poate dinamiza înlăturarea nereuşitei la învăţătură; 4. funcţia de predicţie şi de orientare- încearcă prefigurarea desfăşurării activităţii în sistem şi anticiparea rezultatelor, ca urmare a măsurilor preconizate; 5. funcţia selectivă- este funcţia de competiţie şi asigură ierarhizarea şi clasificarea elevilor sub raport valoric şi al performanţelor în cadrul grupului; 6. funcţia socială, prin care se realizează informarea familiei, a societăţii, etc. asupra rezultatelor obţinute de elevi, eficienţa învăţământului influenţând hotărârile factorilor decizionali cu privire la dezvoltarea şi la perfecţionarea învăţământului, în funcţie de calitatea „produsului” şcolii. Evaluarea trebuie să respecte următoarele cerinţe psihopedagogice: a. compararea pregătirii elevilor în raport cu obiectivele de referinţă ale disciplinei Limba şi literatura română şi cu cele operaţionale ale fiecărei lecţii. b. diminuarea hazardului în evaluare, prin formularea întrebărilor care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia parcursă. c. caracterul evaluării trebuie să fie stimulator fără a demotiva elevul, ca o sarcină firească a acestuia. Notarea nu trebuie făcută după fiecare evaluare, ci la un moment apreciat optim şi relevant de către profesor.

7.2. Forme de evaluare
În învăţământul primar schimbarea sistemului de evaluare a fost determinată de luarea în considerare a unor realităţi pregnante. Notele acordate elevilor se explicau nu atât prin aplicarea unor criterii ferme de măsurare a cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor, cât pe experienţa fiecărui cadru didactic. În sistemul de notare, cu o scară cu 10 trepte, era imposibil de conturat criterii clare şi precise, relevante pentru fiecare din aceste 10 unităţi. Oricine poate constata că este dificil, poate chiar imposibil, să se elaboreze criterii care să admită o discriminare reală între notele de 6 şi 7 sau 8 şi 9. Acordarea notei 6 în relaţie cu nota 7 sau a acesteia în relaţie cu nota 6 este o decizie care se susţine cu dificultate, pentru că explicaţiile trebuie date până la detaliu. Din aceste considerente, pentru clasele de ciclu primar s-a adoptat sistemul de evaluare prin calificative, pe o scară de patru trepte.

Pentru învăţământul primar, în 1998 s-a procedat la înlocuirea sistemului de notare cifrică prin calificative (bazate pe descriptori de performanţă): foarte bine, bine, suficient, insuficient. Descriptorii de performanţă se elaborează în relaţie cu capacităţile şi subcapacităţile pe care elevii trebuie să le deţină după o perioadă de instruire. A stabili descriptorii de performanţă înseamnă a descrie ceea ce elevul ştie să facă pentru a obţine unul dintre cele patru calificative. Exemplificăm printr-o situaţie din comunicarea scrisă, capacitatea vizată fiind redactarea unor texte funcţionale/scrisoarea, la clasa a IV – a: FOARTE BINE -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul în cele trei părţi: introducere, cuprins, încheiere; -utilizează adecvat formulele de adesare: introducere şi încheiere; -transmite coerent informaţii esenţiale, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă ideile corect, limpede, într-un limbaj corespunzător; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie îngrijit şi lizibil. BINE -redactează scrisoarea, structurându-i, parţial corect, conţinutul în trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, relativ adecvat, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite, cu unele erori, ideile, respectând majoritatea regulilor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie mai puţin îngrijit şi lizibil. SUFICIENT -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul parţial corect, în cele trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, cu unele erori, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite imprecis informaţii, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă parţial corect şi într-un stil greoi ideile, respectând, cu unele erori, regulile gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă corect forma scrisorii, respectând relativ aşezarea în pagină; -scrie parţial îngrijit şi lizibil.

După modul de integrare a evaluării în desfăşurarea procesului didactic se disting trei forme de evaluare: a) Evaluarea iniţială Se efectuează la începutul unor etape de instruire şi are ca scop să determine nivelul de pregătire a elevilor într-un anumit moment al existenţei lor şcolare. Evaluarea iniţială se practică pentru a stabili în ce stadiu se află elevii înaintea trecerii la etapa următoare de învăţare. b) Evaluarea sumativă ori cumulativă Se realizează prin verificările parţiale, de la finele unei unităţi de învăţare, pe parcursul programului de învăţare, asupra rezultatelor obţinute de elevi (a modului în care aceştia şi-au însuşit materia) pe perioade lungi.Unitatea de învăţare este de maxim 20 de ore, după care se dau testele de evaluare. c) Evaluarea continuă sau formativă Se practică pe secvenţe temporale mai mici, ceea ce oferă învăţătorului posibilitatea de a cunoaşte nivelul la învăţătură al fiecăruia dintre elevii clasei şi de a lua măsurile necesare de îndreptare. d. Evaluarea finală se realizează la finele de an. Asupra periodicităţii acestei forme de evaluare există păreri diferite: unii sunt pentru o evaluare desfăşurată după fiecare lecţie, alţii propun ca verificările să fie realizate după un timp mai îndelungat. Cele mai multe păreri susţin oportunitatea organizării acestui tip de evaluare pe parcursul unui sistem de lecţii, cum ar fi unitatea de învăţare a trei lecţii, după care urmează o dictare, spre exemplu. Dar utilitatea lor este de netăgăduit şi după lecţii cu un rol important în ansamblul obiectului respectiv. Ceea ce se mai obţine prin intermediul evaluării continue, pe lângă verificarea tuturor elevilor sub aspectul calităţii modului în care s-a realizat asimilarea materiei parcurse, este şi posibilitatea ca elevii să-şi cunoască nivelul atins.

7.3. Metode şi procedee evaluativ-stimulative
Observarea şi aprecierea verbală Are în vedere gradul de implicare a elevilor în activitatea de învăţare şi calitatea rezolvării sarcinilor primite în cadrul orelor. Învăţătorul are posibilitatea să constate acestea în mai multe etape ale lecţiei, nu numai într-una singură. Informaţiile obţinute se concretizează în aprecieri verbale de tipul: scrie mai frumos, e bine, corectează aici, ai uitat să notezi ceva. Acestea trebuie să fie în concordanţă cu calitatea prestaţiei elevilor, să-i încurajeze, să le ofere sugestii, să nu-i lase pe un traseu greşit ori să-i descurajeze. Important este ca elevul să realizeze ce progres face învăţând. Chestionarea orală

Prin natura lor. care dau posibilitatea elevilor să-şi formuleze răspunsul pe baza achiziţiilor personale. Se aplică mai uşor şi prezintă garanţia obiectivităţii la gramatică.ce se urmăreşte cu precădere: 1. potrivit relaţiei adevărat-greşit. ea adresându-se întregii clase sau. 2. al unui semestru. Chestionarea finală se practică la sfârşitul unui capitol. obişnuindu-i pe copii să expună un subiect. pentru a putea confirma răspunsul. O formă a acestui tip de întrebare este varianta cu răspunsuri la alegere. Eficienţa metodei depinde de: . a interveni cu scopul completării sau al corectării. 4. Chestionarea orală este mai potrivită vârstelor mici. Elaborarea corectă a unui test docimologic ridică două probleme importante: a) stabilirea întrebărilor b) măsurarea şi evaluarea răspunsurilor. pe rând. Acestea se transformă apoi în calificative. iar rezultatul se va dobândi prin însumarea punctelor obţinute.Se practică două forme: curentă şi finală. dar mai complicat/subiectiv la citire sau compunere. aplicat cu scopul de a verifica şi evalua nivelul asimilării cunoştinţelor şi capacitatea de a opera cu ele.modul în care sunt formulate întrebările şi . b) cu răspunsuri închise. comunicată elevilor. Prima se aplică în fiecare oră. elevilor. dintre care doar un răspuns este corect. care presupun un singur răspuns. După aplicarea testului. Întrebările pot fi de două tipuri: a) cu răspunsuri deschise. De exemplu. Se dau 2-3 răspunsuri posibile. să nareze o întâmplare trăită de ei. într-o măsură mai mare sau mai mică. răspunsurile elevilor se raportează la o scară etalon. Teste docimologice Testul docimologic este un set de probe sau de întrebări. pentru verificarea capacităţii de comprehensiune (înţelegere) a mesajelor de către elevi se aplică testul de .simpla reproducere a cunoştinţelor.interpretarea şi prelucrarea lor. Chiar şi atunci când conversaţia de chestionare se desfăşoară cu un elev. Aplicarea testelor este şi o modalitate de verificare a competenţelor elevilor în domeniul comunicării.capacitatea de a opera cu ele. Aceste întrebări solită elevii în activităţi de interpretare. 3. obiectele de învăţământ acceptă. evaluarea cunoştinţelor prin teste. explicare. de a le aplica în practică. ceilalţi elevi vor fi atenţi. Răspunsurile se raportează la o scară de apreciere elaborată de învăţător. argumentare.

În aplicarea acestui test. În sens larg. care sunt mai accesibile.4. 7. nu se recurge în scopul acesta la texte din literatura artistică. se ia un text.1. Exemple: Clasa I Obiectivul evaluat Itemul de evaluare . atunci fără înţelegerea lui. sunt mai adecvate decât testele în care omiterea s-a produs periodic.4. ci la texte neutre din punctul de vedere al expresivităţii. Itemi tip pereche: au în vedere operaţii de tip factual şi urmăresc dezvoltarea capacităţilor de asociere în gândirea elevilor. care au în vedere omiterea substantivelor. al cincilea. Să urmărim tipurile de itemi. al şaptelea sau al zecelea cuvânt este înlocuit de un spaţiu gol sau de un alt semn. Oricum. 7. Dacă cuvântul respectiv are un rol esenţial în construcţia textului. prin item se înţelege şi tipul de răspuns aşteptat. Itemii Itemii sunt elemente componente ale unui instrument de evaluare şi sunt de mai multe tipuri. nici mesajul nu va putea fi înţeles. în care se omit cuvinte. chiar dacă un cuvânt. într-o clasificare care are la bază tipul de răspuns aşteptat şi gradul de obiectivitate a notării. A B apă trei silabe grădină patru silabe învăţător două silabe ceas o silabă . la întâmplare sau periodic. este doar ghicit. Prin aplicarea acestui test se compară comprehensibilitatea mesajelor şi felul de reacţie a diverşi elevi din punctul de vedere al gradului de înţelegere a mesajului.Să despartă corect în Uneşte printr-o linie silabe cuvintele din coloana A cu răspunsurile posibile din coloana B. spre exemplu. puternic metaforizată. Pentru a obţine materialul necesar aplicării testului. Itemi obiectivi Se caracterizează prin obiectivitate şi se raportează la zona inferioară a achiziţiilor cognitive.completare. Se apreciază că testele de completare. Utilizarea acestui procedeu se bazează pe faptul că un mesaj poate fi înţeles în totalitatea lui.

a .Să distingă sensul de singular – plural al unui substantiv dat. Itemul de evaluare Încercuieşte litera A dacă afirmaţia este adevărată sau litera B . castele şcolăriţă Singular bec câmpii Plural grădiniţe ploaie carte Uneşte fiecare verb din coloanele A şi C cu timpul corespunzător. din coloana B. A B C va fi sunt a avut voi avea pleacă prezent am plecat voi trecut desenez Itemi cu alegere duală: oferă elevilor posibilitatea să aleagă răspunsul corect din două alternative: corect/incorect. Clasa I Obiectivul evaluat .a II . A Harnic .a . da/nu. cinci silabe Indică prin săgeată ce denumeşte fiecare cuvânt din coloana A.a .Să precizeze numărul substantivelor a IV .Să încadreze cuvintele date în clase lexicogramaticale (elemente pregramaticale) a III .denumeşte un lucru Zece – exprimă o acţiune Aleargă – exprimă un număr Masă – exprimă o însuşire Indică prin săgeţi numărul fiecărui substantiv din coloană.Să distingă timpul în care se desfăşoară acţiunea unui verb.

dacă scrierea este incorectă. A. Cuvântul creioane denumeşte un singur lucru. (Cunoştinţe de limba română) . Dacă ai întâlnit forme incorecte. potrivit.(Elemente pregramaticale) a II – a . curat. prietenie.Să identifice cuvântul care răspunde la întrebarea „Cine?” întro propoziţie dată. scrie alături formele corecte. dulceag. dacă afirmaţia este corectă. televizor. amărui. mititel. Substantive Adjective Încercuieşte cuvântul DA. (Elemente pregramaticale) a III – a Să deosebească adjectivul care exprimă o însuşire sufletească de substantivul care denumeşte o însuşire sufletească. dacă afirmaţia este incoerentă. cinste. Răspunde prin DA. prăjitură. cinstit. În propoziţia „Vântul deschide fereastra!. sau prin NU.F. dacă este falsă (neadevărată).Să pronunţe şi să scrie corect numeralele cardinale compuse. DA NU trei zeci DA NU optusprezece DA NU paişpe DA NU doisprezece a IV – a . dacă scrierea este corectă. cuvântul fereastra răspunde la întrebarea „Cine?” Înscrie cuvintele din lista următoare în coloana corespunzătoare: cartofi. şi cuvântul NU.

. Itemul de evaluare În care dintre listele de cuvinte de mai jos. ac. Clasa I Obiectivul evaluat . dosar. Se dă textul: strofa şi silabele finale Se –nalţă abur moale ale versurilor. acestea au fost aranjate în ordinea aşezării literelor în alfabet? Încercuieşte cifra corespunzătoare variantei pe care o consideri corectă. ceas. avion. ridiche. grădină. ciorap. vagon. potrivit ordinii alfabetice.Să recunoască versul. brad. bloc. Pe jos. Acoperişuri veştede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum. mac. 3.Topîrceanu) a II – a .Să ordoneze cuvintele după litera iniţială. joc. rac. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Şi ies gândaciiDomnului pe zid.apă. Ferestre amorţite se deschid Să intre-n casă soarele şi vântul. păpădie. 1. pantofi. 2. din grădină. barcă. dovleac. (G.Itemi cu alegere multiplă: solicită elevii să identifice răspunsul corect dintr-o listă de răspunsuri posibile. zidar. pornesc furnicile la drum.

.......... se dă un concept şi se cere elevilor să-l definească..Să identifice.....) 3..de exemplu: se dă o parte din definiţie şi se cere elevilor să o completeze...) 2...... grupurile de litere învăţate..Câte versuri are textul dat? a...........Care cuvânt conţine grupul de litere ce? (.......... patru versuri. Clasa I Obiectivul evaluat ..... Câte strofe cuprinde? a....... 1... Cum rimează versurile în strofa care începe cu „Se-nalţă.......Care cuvânt conţine grupul de litere ge? (........ şase versuri.......itemi cu răspuns scurt......... Itemi semiobiectivi Elevii construiesc răspunsul...... 3..... două.....) Citeşte următoarele cuvinte: genunchi.... versul 1 cu 2 şi 3 cu 4........ Itemul de evaluare Câte silabe are cuvântul televizor? (...... .......... cineva......”? a.) a II –a ....Să distingă silabele din care se compun cuvintele.......... .... purcel... c. trei......... c.. în cuvintele date. 2... b... b..... una...Care cuvânt conţine grupul de litere ci? (.....1.............. opt versuri. gingaş...

. stabilit în funcţie de dimensiunea răspunsului aşteptat.. Itemul de evaluare Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onişor ieşise cu şase oi la mugurul proaspăt al . Completează afirmaţiile: a........Atributele din această propoziţie sunt.... sunt mai uşor de aplicat....Care cuvânt conţine grupul de litere gi? (....) Completează definiţia: Substantivul este partea de vorbire care denumeşte. -printr-o întrebare se pot viza unul sau mai multe obiecteive... pornind de la un text. iarna.. nedepinzând de corectitudinea răspunsului la întrebarea anterioară. pe lângă casele primitoare ale oamenilor buni.. legate printr-un element comun)....Să realizeze portretul unui personaj. să prezinte sau să explice anumite chestiuni.... fenomene.. -fiecare întrebare va fi autoconţinută..a III – a -Să definească substantivul Să identifice atributele şi complementele într-o propoziţie dată. -pe suprafaţa de scris pe care lucrează elevul. b.. se va lăsa câte un spaţiu liber după fiecare întrebare..a 4...... În elaborarea lor trebuie să se ţină seama de următoarele recomandări: -succesiunea întrebărilor să se desfăşoare de la simplu spre dificil. a IV.. Tipurile de itemi cu răspuns deschis sunt: itemi tip rezolvare de probleme Clasa Obiectivul evaluat a IV... Întrebări structurate (sunt formate din mai multe întrebări de tip obiectiv şi semiobiectiv.. Itemi cu răspuns deschis Prin ei........ Complementele din această propoziţie sunt. de aceea.a .. Animalele sălbatice vin adesea...... observaţii. elevii au posibilitatea să formuleze.. să descrie. -fiecare întrebare să se sprijine pe materialul lingvistic propus. etc... Ei reprezintă forma mai cunoscută de evaluare şi.

Ridică spre mine ochii trişti învăluiţi ca-ntr-o umbră cenuşie şi-şi scoase cu anevoie din cap pălărioara veche pleoştită ca o ciupercă.Care sunt însuşirile fizice desprinse din text? b. Îmi dădu bună ziua c-un glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie. apoi. Era un copilaş palid şi mărunţel şi târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate mai mare. (M.Care sunt însuşirile sufleteşti desprinse din text? c. acoperindu-se ridică deasupra oilor toiegelul alb.primăverii. îndemnându-le spre crâng.Se ştie ceva despre condiţia de viaţă a familiei copilului? Itemi tip eseu .Sadoveanu – Un om necăjit) Se citeşte textul şi se va răspunde următoarelor întrebări: a.

Oameni cu deficiențe se găsesc în jurul nostru la tot pasul.. c. elevii sunt invitaţi să imagineze dialogul dintre personajele înfăţişate.În țările civilizate cetățenilor deficienți li se acordă toată atenția. socotiți inutili vieții comunitare.. ea diferind de la o civilizație la alta în funcție de cultura statului respectiv și de valorile pe care acesta le promova.. Reticența unora față de copiii cu CES(cu cerințe educative speciale) provine din neînțelegerea faptului că ei sunt produsul eredității și al mediului social. fiind nevăzători sau având cocoașă. Se cere ca elevii să compună un text în care să înfăţişeze trăsăturile fizice şi sufleteşti ale personajului.. de ucidere a pruncilor născuți cu deficiențe fizice sau psihice. la nevoie să-și ofere ajutorul sau să fie toleranți cu asemenea persoane care se urcă mai greu în autobuz și în tren sau traversează strada cu dificultate. b..... Nu au lipsit în Antichitate și în Evul Mediu măsuri extreme.... atunci când societatea nu era dispusă în principiu să investească într-o asemenea categorie socială de cetățeni.. Capitolul 8 8. chiar consumatori ai unor valori materiale greu de suportat de ceilalți cetățeni. eseu cu răspuns extins Caracterizarea unui personaj dintr-o naraţiune.. ei fiind percepuți foarte diferit în funcție de educația făcută chiar în școală... chiar cu dispreț sau amuzându-te atunci când vezi un cetățean deplasându-se cu dificultate. eseu cu răspuns restrâns Compunerea unui text dialogat Pe baza unor ilustraţii din manual sau dintr-o carte de poveşti.EDUCAREA COPIILOR CU DEFICIENȚ E ÎN Ș COALA MODERNĂ În societățile tradiționale ale secolelor trecute atitudinea oamenilor față de copiii cu deficiențe era foarte diferită față de prezent. despre.a. astfel ca ei să se poată considera . amintindu-i de. d.Un elev poate să înțeleagă că pentru acei oameni handicapul produce o stare specială. nu este cuviincios să privești insistent. ca să dau numai aceste exemple destul de frecvente în peisajul cotidian. fie că ei socotesc dezastruoasă condiția lor de deficienți sau numai drept inconvenient.. Astfel. eseu liber Se prezintă o întâmplare hazlie din timpul vacanţei de vară sau elevul este solicitat să imagineze o întâmplare cu.eseu structurat Elevilor li se dau problemele pe care trebuie să le aibă în vedere în realizarea unei compuneri despre.. Elevii trebuie să fie astfel instruiți ca să manifeste discreție.

dispraxia). La nedumerirea mea de atunci. bulimia nervoasă. sindromul Asperger. dizabilităţi mintale. . considerați egalii celorlalți. Mai concret. pe scenă un cor de sute de artiști are în primul rând poziționați coriștii handicapați locomotor. Dys= dificil şi labein= a vorbi) este o tulburare de vorbire care constă în greutatea de articulare a cuvintelor. . ci. sindromul Down. tulburări de stres posttraumatic. Din autocarul sosit din Danemarca. mi s-a făcut observația că și Oamenii cu handicap au nevoie de cultură. tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă. comportamentale (tulburări de conduită. . Pe stradă se deplasează în căruciare speciale oameni paralizați.egalii celorlalți concitadini. Copiii pot fi într-o situație specială de deficiență fizică ori psihică. care îngreunează comunicarea. tulburări de auz. Se disting astfel: . ceea ce nu înseamnă să renunțe la viață socială. depresia. hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD. care își pot face singuri cumpărăturile. iar în sens restrâns dislalia desemnează tulburarea ce constă în imposibilitatea de pronunţare corectă a unor sunete. discalculia. unii având montate chiar perfuzii la vedere. pentru că la noi se consideră că o persoană dezavantajată de soartă ca aceea este condamnată la izolare socială. întârzieri în dezvoltarea limbajului). emoţionale (anxietatea. fie după un accident ivit mai târziu. în sens larg ea denumeşte orice fel de abatere de la vorbirea obişnuită. În spectacolele americane.În școli și facultăți sunt profesori și elevi sau studenți cu dizabilități locomotorii. integrarea în viața comunității.Tulburări de vorbire Ceea ce ne interesează în mod deosebit acum sunt tulburările de vorbire. dimpotrivă. Le-am dat dreptate. fie din naștere. paralizia cerebrală). .copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare. Iată cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la copii: Dislalia (gr. fără ca cineva să se amuze de această imagine. de excursii turistice. 8.copiii cu tulburări afective.Niciodată nu am văzut în România o asemenea atitudine. mutism selectiv. în activitatea profesională de mai târziu. socotită firescă. atacul de panică.copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul autistic.copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale. . .1. dar pănă în acel moment eu nu meditasem asupra justeței unui asemenea aspect. dislexia. tulburări de opoziţie şi rezistenţă). cât de repede și atent ei pot să fie integrați în societatea de astăzi. supra-alimentarea).copiii cu deficienţe mintale. spre exemplu.copiii cu handicap asociat. am văzut coborând la Muzeul Ermitaj din Rusia 40 de turiști în cărucioare. cooperarea.

2. apoi în silabe şi apoi în cuvinte şi în propoziţii întregi. respectiv complexă. când mai multe sunete se pronunţă defectuos. în care este solicitat respectivul sunet pronunţat deficient. Pararotacismul este imposibilitatea pronunţării consoanei r. Pentru a asigura eficența acestei activități. care se pronunţă mai greu şi apare mai târziu ca altele. 1. Pornine de la situația concretă a fiecăruia. Familia este chemată să coopereze cu învăţătorul. elevul va primi în activitatea şcolară conţinuturi şi sarcini simplificate. Exersarea lor devine eficientă atunci când se recurge la zicători şi proverbe sau scurte povestiri. copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor. Rotacismul este omisiunea sau denaturarea sunetului r. Sigmatismul constă în pronunţarea defectuoasă a siflantelor. care altfel va fi traumatizat şi tensiunea între el şi cei din jur va deveni insuportabilă. îndeosebi a lui s şi z. întrucât are şanse mai slabe şi ceva mai târzii de redresare. care se rdesfășoară în școlile de profil. întrucât vocalele solicită o capacitate de articulare mai redusă. Învăţătorul începe corectarea cerând elevilor să pronunţe consoana singură. ținta generală a întregii activități didactice. Bâlbâiala se mai numeşte barbism sau logonevroză.Tipologia dislaliilor După gradul de extindere există a. de tipul po-po-po-porul -tonică sau de formă secundară. b. de tipul p-p-p-poporul Ca formator profesionalizat. şuierătoarelor şi a africatelor. ele fiind mai simple. 8. învăţătorul va acţiona asupra cauzelor.8. dislalia simplă sau parţială. Tratamentul va ţine conte de manifestarea emotiv-nervoasă pe care maladia aceasta o implică. ce se cer atrenuate şi chiar iradicate. Cele mai afectate sunete sunt consoanele. care pot fi corectate cu ajutorul onomatopeelor. caz în care se pronunţă defectuos numai anumite sunete. care este înlocuită cu altele. fără a admonesta copilul. Activităţile ludice cu toţi copiii grupei de grădiniţă sau ai clasei de şcoală sunt o bună ocazie de a exersa cu elevii care prezintă asemenea tulburări.Exigenț e ale educaț iei incluzive Unii elevi deficienți au nevoie de o terapie a tulburărilor de vorbire şi de limbaj şi de psihoterapie individuală şi de grup pentru sprijinirea integrării pe plan social. Ea se deosebeşte de celelalte tulburări. pe care trebuie să le diferenţieze în tulburări uşoare sau patologice. Există două tipuri de bâlbâială: -clonică sau de formă primară. . dislalia generală.1.

ei beneficiază de programe speciale de învățare ți evaluare. și programele de terapie lingvistică. acestea fiind solicitate cu calitățile lor profesionale. confortabil. Prin abordarea incluzivă se susţine că şcolile de profil au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi să depăşească barierele din calea învăţării. a medicului neuropsihiatru şi terapia să fie făcute cât mai precoce. cu implicarea tuturor factorilor educaţionali. creşterea autonomiei personale. cu experiența acumulată în anii. asistenţă medicală specializată. şcoala . laude. Fără îndoială că cei mai buni profesori sunt aceia care au abilităţile necesare pentru a-i ajuta pe elevii deficiență să izbândească în acest efort. -Folosirea învăţării afective. -Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor. -Crearea unui climat afectiv. întărirea pozitivă. Categoria aparte a copiii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie din timp identificată. bineînțeles. încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare. rampe de acces pentru deplasare. Necesare sunt. necesită programe şi modalităţi de predare adaptate cerinţelor lor educative. formarea unei atitudini pozitive a colegilor. asistenţă psihoterapeutică. evaluare. cu pasiunea lor pentru deficiențele care se cer atenuate. Tocmai pentru aceasta. de la familie la cadre didactice. -Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare. De o reală importanță sunt trategiile şi intervenţiile utile din partea cadrului didactic. tratamentele logopedice. care să asigure o atmosferă de normalitate. Deficiențele de limbaj nu sunt sigura țintă a învățământului incluziv. Atât elevii deficienți cât și familiile lor beneficiază de consiliere școlară și vocațională. care conduce spre rezultate sigure în situați aceasta.etc. programe de terapie. ca și cei cu dizabilităţi fizice. asigurată personal elevului și familiei sale. rerspectiv: -Crearea în clasa în care elevii deficienți sunt incadrați alături de cei normali a unui climat afectiv-pozitiv.De aceea. Elevii cu tulburări vizuale și de auz. fără a crea dependenţă. -Încurajarea prin activarea elevilor deficienți a eforturilor. realizabile -Folosirea frecventă a sistemului de recompense. încurajări. . ei oferind în mod ritmic și continuu consultarea elevuluişi sfătuirea familiei aparținătoare. -Sarcini împărţite în etape mai mici. -Sprijin. astfel încât consultarea psihologului. -Adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare. astfel încât să fie încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres al elevului deficient. Consilierii şcolari sunt şi ei de un real ajutor. care exclude izolarea elevilor deficienți. -Încurajarea independenţei. adaptate la etapa de asimilare a scris-cititului și calculului la care se află fiecare dintre ei.

Chiar şi în debutul secolului al XXI-lea o şcoală din capitala ţării noastre diferă ca dotare tehnică de una a satelor de munte din Apuseni. Totuşi ceea ce se cere menţionat este faptul că sistemul învăţământului pe lecţii şi pe clase a fost instaurat de către Comenius (1592-1670). părinţii şi reprezentanţii comunităţii în vederea desfășurării unei activități concertate având un asemenea target. climateric şi nu în ultimă instanţă ştiinţific.trebuie să dispună de strategii funcţionale spre a aborda măsuri practice care să faciliteze îndepărtarea barierelor cu care se confruntă elevii în calea participării lor la educaţie. în vederea autocorectării deficiențelor lor. ca cea mai eficientă formă de instrucţie. stadiu de dezvoltare intelectuală şi progres şcolar. În această ambianţă. tehnic. Alteori s-a recurs la improvizarea de către preoţi sau de alţi oameni cu minţi luminate ai satului a unor chilii ale bisericii. alcătuită din grupe constante de elevi. Capitolul 9 Proiectarea activităţii didactice De-a lungul secolelor care s-au scurs între antichitate şi zilele noastre formele de organizare a procesului de învăţământ s-au schimbat. conţinutul. Numai astfel poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv în care copiii să discute cu lejeritate despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aibă curaj să cearăajutor. conform temei stabilite în programa şcolară şi într-o unitate de timp bine delimitată. care sunt: scopul. ca ei să nu fie rupţi de natură. In evul mediu şcolile erau apanajul mânăstirilor şi al cureţilor nobiliare. Instrucţia copiilor bogaţi s-a realizat în condiţii selecte. se pot stabili relaţii de colaborare cu autorităţile locale. Negreșit. Astfel se realizează în condiţii optime interacţiunea între factorii procesului de învăţământ. în care se înfiinţau astfel primele şcoli rurale. metodele şi tehnologia didactică. Clasa şcolară este cadrul organizatoric constituit ca unitate didactică esenţială. de ordin material. Lecţia reprezintă forma de activitate desfăşurată de către cadrul didactic cu elevii clasei cu scopul asimilării cunoştinţelor şi a formării unor deprinderi. aşa cum relata la mijlocul secolului al XIX-lea Ion Creangă în nemuritoarele sale Amintiri din copilărie despre lumea Moldovei. ca în antichitatea egipteană a Ptolemeilor în familiile regale şi nobiliare sau în spaţii anume amenajate în acest scop.În India s-a impus ideea centrării colectivului de elevi în jurul unui copac. tandemul elev-cadru didactic. pe care lecţia . stabilite pe bază de vârstă. evoluând în funcţie de factori diverşi. el impunânduse în întreaga lume.

şi relaţiile dintre acestea. a motivaţiilor.analiza nivelului dezvoltării structurilor cognitiv raţionale.Funcţiile proiectării pedagogice sunt: -anticiparea rezultatelor aşteptate. a intereselor. strategii cu componentele instruirii. concepută ca proces de anticipare a ceea ce cadrul didactic îşi propune să realizeze împreună cu elevii lui prin lecţie.proiectarea eşalonată (se realizează anual. prin proiectarea sistemului de lecţii). grupată sau individuală. fie ea frontală. Proiectarea didactică este o activitate complexă. 2.Documentele de lucru ale educatorului sau învăţătorului În activitatea sa. Analiza resurselor umane (psihologice şi pedagogice) şi materiale: .2. . ce conţin obiective. a deprinderilor şi a tehnicilor de învăţare utilizate de elevii clasei.analiza condiţiilor materiale existente în clasă.ca formă de bază a organizării procesului didactic o instituie. 9. extinse pe parcursul întregului an şcolar la disciplina respectivă. -organizarea metodică a activităţii instructiv. conţinuturi.proiectarea globală (concretizată în planuri de învăţământ şi programe analitice). Conţinutul proiectării pedagogice curriculare cuprinde: -obiectivele şi conţinutul procesului de predare-învăţare -pregătirea psihopedagogică şi metodică a cadrului didactic pentru lecţie -metodologia şi formele de activitate cu elevii. semestrial şi zilnic. 9. -evaluarea cu procedeele specifice în funcţie de tipul lecţiei şi de momentul procesului instructiv-educativ 9. în conformitate cu obiectivele programei de profil.3. a nivelului de pregătire.1. Etapele proiectării didactice 1. cadrul didactic va trebui să apeleze la cele mai importante documente care ordonează activitatea în domeniul respectiv: -Legea învăţământului din România -Statutul personalului didactic . constituit din programe de instruire.educative -evaluarea rezultatelor acestei activităţi -reglarea şi optimizarea procesului instructiv-educativ Proiectarea didactică se realizează printr-un sistem de operaţii. care să se încadreze într-un sistem mai amplu de activităţi similare. se împlinesc obiectivele instruirii şi ale educaţiei. a trăsăturilor psiho-sociale. . Analiza sarcinilor de instruire ale disciplinei de limba şi literatura română şi fixarea obiectivelor-cadru: .

La baza întocmirii acestui proiect stă programa şcolară. .Proiectele semestriale se bazează pe teme şi acestea se raportează la unităţile de învăţare. aceasta fiind o operaţiune dintre cele mai detaliate şi decisive pentru reuşita demersului didactic. EXEMPLUL 1 GRUPA: Mare INSTITUTOR: Vezure Dana Eugenia CATEGORIA ACTIVITĂŢII: Cunoaşterea mediului MIJLOC DE REALIZARE: Lectură după imagine TEMA: „Tablou de toamnă” TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidarea de cunoştinţe ( prin aplicarea metodei . recapitulare şi sinteză. definirea obiectivelor generale. Obiectivele specifice vor fi consemnate la începutul documentului. Proiectarea se concretizează printr-un document. Proiectarea didactică anuală preconizează. Contribuţia cadrului didactic constă în stabilirea ponderilor atribuite aanumitor teme.. stabilindu-se desfăşurarea. explozia stelară”) SCOPUL ACTIVITĂŢII: . cu un număr de ore distribuite la toate lecţiile. ce constau în:-consolidare. Se cer menţionate titlurile celor 15 teme propuse.Proiectarea unei lecţii Este o activitate mentală de anticipare amănunţită a ceea ce va face cadrul didactic în lecţie în vederea realizării obiectivelor prevăzute curricular. care este mai complex şi mai bine articulat decât vechiul plan de lecţie.stimularea creativităţii prin formularea unor întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri. succesiunea capitolelor şi a temelor. Fiecare dintre aceste targeturi trebuie să aibă resurse specifice. perioadele de timp afectate. Proiectarea se face pe unităţi de învăţare. aşa cum am mai precizat la începutul cursului în capitolul 2.4. în funcţie de nivelul de pregătire al elevilor şi de motivaţia lor pentru studiu. evaluare). -evaluare. 9. accentele punându-se pe trei obiective. -ameliorare. numit scenariu sau proiect didactic. stabilirea numărului de ore specific fiecărei unităţi de conţinut şi repartizarea acestui timp pe tipuri de activităţi (predare.-Regulamentul de funcţionare şi organizare a învăţământului preprimar şi respectiv primar -Ghidul de aplicare a programei pentru învăţământul preşcolar şi primar -Scrisori metodice pentru aplicarea programei instructiv-educative în grădiniţe.

. ( Instrumente şi indicatori ) 1.Reactualizarea activităţii .. . . explicaţia. 9..Când”. . cunoştinţelor Poştaşul” care va aduce 3.Ce”.să alcătuiască întrebări pe baza conţinutului unei imagini.Metode şi procedee: conversaţia euristică. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: . .explozia stelară”.Cum”.să formuleze întrebări corecte din punct de vedere gramatical pe care să le adreseze celorlalte grupuri de copii. Cine”. .. . pe grupuri. .Când”.Dirijarea toamnă. problematizarea.. prin folosirea metodei interactive . cinci steluţe mici.Anunţarea copiilor o temei şi imagine în obiectivelor care sunt propuse ilustrate aspecte de 4. . Evenimentul didactic Co nţinutul ştiinţific Strategia didactică Metode şi Mijloace procedee de învăţare elementul surpriza Evaluare. analiza.Mijloace de învăţământ: o stea mare. .să se exprime corect în propoziţii clare şi concise. tablou cu aspecte de toamnă.5. .familiarizarea copiilor cu strategia elaborării de întrebări de tipul . . să colaboreze între ei şi să manifeste spirit de echipă.să analizeze un tablou de toamnă.De ce” pe baza conţinutului unei imagini.Locul de desfăşurare: sala de grupă.Captarea atenţiei Va sosi în clasă elementul surpriză al 2.. descrierea.Ce”... dialogul.. folosind pronumele interogative. -proba orală : comversaţia -tablou de recunoaşterea toamnă unor aspecte ale anotimpului toamna . .să se organizeze pe grupuri.De ce”.Cine”.Cum”. enumerarea. .Strategia didactică: .Forma de organizare: frontal...să păstreze ordinea şi disciplina pe tot parcursul activităţii.

Obtinerea performantei -se organizează colectivul de preşcolari sub formă de semicerc. imaginea despre -se anunţă -conversaţia anotimpul copiii că se va toamna desfăşura o activitate de cunoaştere a mediului: .. Celelalte cinci -expunerea enumerarea -descrirea interpetarea Proba orală : formularea de întrebări realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup şi individual pentru rezolvarea unei probleme.Tablou de toamnă Proba orală : descrierea materialului pregătit şi a sarcinilor de lucru 5. iar peste ea se aşează o imagine ce reprezintă aspecte ale anotimpului toamna.se poartă o mare şi discuţie despre cinci anotimpul steluţe . -analiza .învăţării -steluţa .Toamna” mici.. iar în mijlocul lor se aranjează steluţele. In mijloc este aranjată o steluţa mare.

CE ‘’ este scrisă cu roşu . împreună trebuie să găsească mai multe întrebări .care la rândul lor aleg trei –patru parteneri cu -sinteza care formează o echipă. CUM cu culoarea galbenă CÂND cu culoarea albastru şi DE CE cu culoarea portocalie. atenţionând copii ca pe fiecare steluta este scrisa cate o intrebare cu culori diferite. Poştaşul alege cinci copii.. CINE cu culoarea verde.6.Evaluarea activităţii steluţe mici se aşează în jurul steluţei mari.Observarea comportamentului . Astfel copiii enumerarea vor reţine că întrebarea .Comunicarea întrebărilor .

CE CINE CUM -dialogul -Aprecieri verbale -dialogul -Stimulente TABLOU DE TOAMNA DE CE CÂND Pe rând fiecare grup vine .7.se revine în semicerc şi fiecare grup comunică întrebările elaborate împreună.Incheierea activităţii referitoare la imaginea prezentată folosind intrebarea de pe steluţa aleasă. La un semn .Toţi copiii analizează tabloul şi formulează în grup câteva întrebări timp de cinci minute .

-Ce se întâmplă cu vegetaţia în anotimpul toamna? 5.-Ce fac copiii după terminarea vacanţei mari atunci când începe acest anotimp? 3-.-Ce haine îmbracă copiii în anotimpul toamna? CINE: 1. CE : 1.-Cine nu mai încălzesşte cu atâta putere ca .Ce fac păsările călătoare în anotimpul toamna? 4. aceştia răspund.lângă margine şi adresează întrebările celorlalte grupuri.-Ce anotimp este prezentat în imagine? 2.

-Cine suflă mai cu putere şi scutură frunzele din copaci? 4.-Cine alungă păsările în ţările calde? 5.în anotimpul precedent? 2.-Cum este vremea în .-Cine sunt cei care se pregătesc pentru venirea frigului făcând provizii? CUM: 1.-Cum sunt frunzele în anotimpul toamna? 2.-Cum se pregătesc oamenii pentru venirea anotimpului friguros? 3.-Cum este ziua faţă de noapte? 4.-Cine lasă cuiburile goale şi pleacă în ţările calde? 3.

De ce nu pleacă toate păsările în ţările calde? .-Când se coc gutuile? DE CE: 1.-De ce este toamna? 3.-Când se culeg viile? 5.-Cum pregătesc oamenii grădinile ţi ogoarele în anotimpul toamna? CÂND: 1.acest anotimp? 5.-Când seamănă oamenii grâul? 4.-Când încep copiii sşcoala? 2.-De ce pleacă păsările în ţările calde ? 2.-De ce culeg oamenii legumele şi fructele? 4.-Când pleacaă păsările în ţările calde? 3.

-De ce cad frunzele? Se apreciază întrebările copiilor.5. Copiii vor da un titlu tabloului pe care l-au studiat. modul de exprimare în propoziţii. Se aminteşte şi denumirea metodei de . se apreciază cele mai corecte şi mai interesante întrebări care vor fi scrise şi afişate la panoul „dialog cu părinţii” Educatoarea aduce cuvinte de laudă asupra modului de cooperare şi interacţiune dintre membrii aceleiaşi echipe.

Anieş EDUCATOARE: Bob Ioana Maria GRUPA: Mare TEMA SĂPTĂMÂNII: Mediul social şi cultural SUBTEMA. Transmitere de cunoştinţe.grup folosită „explozia stelară”. In incheiere activitatea va fi completată în conţinut de un cântecel despre anotimpul toamna ”A! A! A! Acum e toamna da ! Copiii vor fi recompensaţi pentru buna desfaşurare a activităţii. 2.consolidarea deprinderii copiilor de a reproduce expresiv prin exersarea funcţiilor memoriei.2007 INSTITUŢIA: Grădiniţa nr. . EXEMPLUL 2 DATA: 27.predare DURATA: 30 Minute SCOPUL: Formativ: .03. Profesii şi meserii CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului TEMA ACTIVITĂŢII: „Ce miros au meseriile” de Gianni Rodari FORMA DE REALIZARE: Memorizare TIPUL ACTIVITĂŢII.

explicaţia . a unor meserii. Educativ: .formarea deprinderii de a recita cursiv şi expresiv o poezie pe strofe şi integral. Obiective operaţionale O1 – să recite clar.demonstraţia b) Materiale şi mijloace didactice: .exerciţiul . O6 – să indice importanţa fiecărei meserii. O2 – să indice titlul şi autorul poeziei. Strategii didactice a) Metode şi procedee didactice: .dezvoltarea memoriei voluntare şi a atenţiei.ghicitori .conversaţia .planşe . O9 – să participe cu interes la activitate.. O7 – să se exprime corect în propoziţii din punct de vedere gramatical.frontală . .textul poeziei .educarea dragostei faţă de muncă şi faţă de părinţi prin cunoşterea unor „ocupaţii”. Informativ: . O5 – să indice meseriile părinţilor lor. O3 – să răspundă corect la ghicitori. corect şi expresiv pe strofe şi integral poezia. O8 – să „citească” planşele cu ajutorul întrebărilor adresate. O4 – să dea exemple de anumite meserii.îmbogăţirea cunoştinţelor referitoare la meseriile pe care şi le vor alege când vor fi mai mari.ursuleţi c) Forme de organizare: .individuală d) Tipuri de învăţare: .îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresive noi. .

amară.evaluare curentă b) Metode de evaluare: . În orice tâmplărie. 1994 4) „Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar”.inteligibilă SISTEM DE EVALUARE a) Forma de evaluare: . 1976 3) „Culegere de texte literare pentru copii”.ghid metodic.chestionarea orală Bibliografie: 1) Ghid metodic pentru dezvoltarea vorbirii şi în grădiniţă de copii şi în clasele I şi a II-a 2) Ghicitori pentru cunoaşterea mediului înconjurător. Editura didactică şi pedagogică.. Miroase cofetarul A nuci şi scorţişoară. Editura „Grigore Tălvăcaru”.receptiv – reproductiv .observarea curentă . În sat sau la oraş A scânduri moi miroase A vrafuri de talaş.2000 „Ce miros au meseriile De Gianni Rodari Oricare meserie Are un miros. Filofteia Grama. copii! A pâine şi plăcinte Miroase-n brutării. editura didactică şi pedagogică. Bucureşti. Stela Anghel. Ilie I Mirea. Iar un halat de medic A doctori.” . Liviu Chiscop. Laurenţia Culea. Bucureşti.

adica din ce stiu eu ca se abordeaza la aceasta varsta cu prescolarii si nu mi-a intrat in temele proiectelor). pe format electronic sau listat. materialele folosite.se aduna colectivul gradinitei (Comisia metodică) în cadrul Zilei metodice (care trebuie să se desfăşoare obligatoriu.ro/curriculum/invatamantprescolar forum directori la toate Cercurile pedagogice şi la nivelul Comisiilor metodice.” 2 . ÎN CONCORDANŢĂ CU NOUL CURRICULUM-2008 . noul curriculum are nr. ce proiect e inainte si ce proiect urmeaza etc. să desfăşuram activitati integrate. in functie de ceea ce constat ca mi-a ramas neacoperit (ca si continut al curriculumului.ordinul MECT pt. cel puţin o zi pe săptămână va fi dedicată efectuării celor 3 ore de activitate metodică în unitate. 5233 din 1 sept. dar gandita de noi. va precizăm clar. cu curaj. experienta acumula Vă recomandăm următoarele etape: 1.pentru saptamanile ramase fara proiect. continutul.edu. . cu toate educatoarele din Comisia metodică. trei sunt pasii importanti: 1 . în fiecare săptămână. care pot fi consultate pe: site www. următoarele: . pe fiecare nivel de varsta in parte) si 3 .se citeste cu atentie continutul (descriptivul) temelor mari de studiu din programa si se stabilesc astfel temele de proiecte (cu durata fiecaruia.cand ne apucam de planificare. sa abordam teme îndrăzneţe de proiecte.ro/prescolar/noutati site www. PRECIZĂRI PRIVIND PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII SĂPTĂMÂNALE. de la un an la altul. .lucrand astfel. ce evenimente ar fi. asa cum am inteles noi programa si sa discutam cu celelalte colege etc. încă o data.EXEMPLUL 3. După citirea cu atenţie a noului curriculum.nu mai avem orar. orientandu-m si dupa perioada din an in care se afla saptamanile respective. . avem doar programul zilnic de activitate . se stabilesc teme independente.2008. şi a Scrisorii metodice –2008. „La nivelul Comisiei metodice.putem încerca. Stimate colege.isjmm. sa facem o planificare chiar mai putin coerenta. ideile pe care le-au avut in cadrul proiectelor. asa cum intelegem acum. colegele vor avea posibilitatea de a-si transmite una alteia.

planificarea temelor pe săptămâni-grupa mică nr TEMA Nr. de săptămâni alocate temei 10 10 0 0 8 6 Din care.recomandăm STABILIREA CONŢINUTURILOR PENTRU FIECARE TEMĂ. efectuez PLANIFICARE ANUALĂ A PROIECTELOR ÎN CADRUL TEMELOR DE STUDIU . pentru proiecte alte subte me 3 2 5 3 2 3 1 4 2 3 3 3 2. urmată de PLANIFICAREA TEMELOR DE STUDIU. pentru Proiecte alte conform subte metodei me proiectelor 3 7 4 6 0 0 0 0 1 2 7 4 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? Exemplu grupa mare nr TEMA Nr. astfel încât să avem o evidenţă clară a unităţii de timp alocate unei teme. Nu este obligatoriu într-un an să planificăm toate temele (minim 4) De exemplu :într-un an şcolar sunt 34 săptămâni tabel 1. în funcţie de vârsta copiilor. de săptămâni 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? 5 8 5 5 5 6 Din care.

Cine Cand/cum şi Cum este/a sunt/ de ce se fost şi va fi suntem întâmplă? pe pamânt? ? Proiect Proiect: : Proiect Cine şi Cu ce şi cum cum planifică/ exprimă organizeam ceea ză o ce activitate simţim? ? Proiect: Proiect: Ce şi cum vreau sa fiu? Proiect: Proiect: PERIO PERIOADA PERIOADAPERIOA PERIOA PERIOA PERIOA DA DA DA DA NOTĂ: Pentru proiectul transsemestrial nu se poate stabili perioada. fie aspecte care ţin de interesele de moment ale grupului de copii exemplu pentru fiecare grupă: Teme Cine Cand/ Cum este/ a Cine şi cum sunt/ cum şi de fost şi va fi planifică/org suntem? ce se pe pamânt? anizează o Grupa întâmplă? activitate? Mică Cu ce şi Ce şi cum cum vreau sa exprimăm fiu? ceea ce simţim? Proiect: Proiect Proiect: Proiect: „În Proiect: „Ştiu transsemes „Case şi grădiniţa „Cântecul cine trial: oameni” noastră” lunii” sunt?” „Anotimpu (grădiniţa şi (activităţi în (simţul (corpul rile” casa/camera grădiniţă. familie. el se va derula de-a lungu anului şcolar (vezi datele din planificarea calendaristică). (modificărimea. văzului şi uman. pentru perioadele în care nu se derulează proiecte. le din tipuri de unei activităţi. temele săptămânale vor abor fie aspecte legate de proiectul transsemestrial. culori şi . De asemenea. diferite planificarea al auzului.

14 octombr legate de 2009 noiembrie ie 2008 anotimpuri 2008 . ce de ce prin excursie.30 noastre şi 6 . cum se . ne specifice anotimp. tradiţii şi 20 aprilie – 8 obiceiuri) mai 2009 Mijloc Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: ie „Tu şi „Material „Haideţi în „În „Vreau să eu” e” excursie!” (ce lumeapove fiu de (corpul (proprietăţi este o ştilor folos” uman.) tură) se spune o poveste.24 oamenilor ianuarie răsplata) 3 . înseamnă avem acţiunea reguli de cum să fii de nevoie unui comportare în transformă folos. mea. principalele şi ce ne familie/gru relaţii în schimbăril momente ale spun ele. dintre alţii. lucrări fructe şi caselor/ţării cum ne artistice flori şi relaţiile ajutăm unii pe care specifice. cum folos) mat. ce de obiect/feno grup. ţara comportare. pot suferi planifică o cartea în lene. ale excursie şi (ce sunt (activităţi familie şi diferitelor care sunt poveştile în prieteni. cărţile cu pasiv şi cu acestea le cum se poveşti şi muncăprietenii. pă. aspectelor reală într-o itatea. activfamilie şi e pe care unei excursii. cum impresione ) legume locuitori ai cooperăm şi ază. general. cum scopuri ale importante poveste şi când utilizării din dintr-o suntem de diferitelor comunitate/na carte. materiale. mo este familie/p men sau a observarea întâmplare responsabil rieteni) omului.roluri/act natură în case/constru reguli de sunete care ivităţi fiecare cţii. rezultate exprimă activităţi aceştia) ale activităţii mesaje) ale 5 .

miracolele omului.Mare face o 9 6 . unelte şi arte. protecţia propriilor muncii ţa lor în umbre şi – discuţii şi muncii) valori prin împlinite) viaţa de urme) soluţii) dans) zi cu zi şi în relaţiile cu cei din jur) 3 – 21 24 noiembr noiembrie 23 februarie – 13 martie . luna ca care ăntreţin preparată. simţurile luminii în speciilor. cinci umbre” ii” (ce sunt masa de dans cinstit şi simţuri” (diferite exploratorii. importanţa dispariţia maşini. dans/alte muncii. factorii crudă şi hrană dansul. relaţii în de reacţii şi cum se contempora producţie al lor prin procesul corelate produce ne: alimentelor. pe „În paşi „Harnic. ce probleme alimentare. poluarea. cu ea. munca în acestea. reguli popoarele echipă. hrană este profesii. cele cinci soarele şi lui. muncă şi simţuri. produsele dansuri. globală etc. reguli de şi diferite lumină. noastră” prin lumea bun” (corpul surse de pământul şi (hrana largă” (ce (meserii şi uman şi lumină. simţurile surse de viaţa. de igienă şi lumii şi munca şi şi viaţa încălzirea reguli de exprimarearăsplata importan omului.24 5 – 16 carte) februarie octombr ianuarie 3 – 21 – 6 martie ie 2008 2009 20 aprilie – noiembrie 2009 15 mai 2009 2008 Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: „De Proiect: Proiect: „Cele „Lumini şi „Explorator pe câmp. tipuri de învăţătură. exprimareacomportare moduri este umbra ale lumii procesul de sentimente .

.. materie trăsături şi instrumente tipuri de propriilor vievalori utilizate. munca în calitate de angajat şi munca în calitate de patron. moartă. comunică mesajul artei m. Romania de-este arta unde îl ale alte a lungul populară. idei/credi materie definitorii.georgrafic.ie 2008 – 12 2009 decembrie 5 ianuarie – 6 – 24 2008 6 februarie octombrie 2009 2008 Pregăt Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: itoare „Eu „Cum se „Mândru „Artişti „Scrisuri cred. tranziţia şi legătura şcoalămuncărezultate) 24 noiembrie -5 12 ianuarie – 3 – 21 decembrie 13 februarie noiembrie 11 – 29 2008 2009 2008 mai 2009 . ce scris. munca fizică şi munca intelectual ă. a lungul exprimar combustibi naţionale. este şi cum cărţile şi nţe. populare) mesajul) 13 aprilie – 8 mai 2 – 20 2009 martie 2009 Proiect: „O istorie personal ă” 13 aprilie – 15 mai 2009 Proiect: „Patron şi angajat” (meserii şi profesii. naţionale) şugar. un artist cărţi. întâlnim. oamenilo mecanismetimpurilor. obiecte de scrisul der.. însemne artă populară. . spaţiul poţi să devii tipuri de diferenţel mişcare . unelte şi istoriei. obiceiuri locomoţie. ea li..” sunt că sunt populari şi şi scrieri” (credinţe (mijloace român!” meşteri (ce este şi de (românii şi făurari” (ce scrisul. cum drepturi valorificarea vorbim. oameni.” mişcă. şi muncii cum obligaţi) acestuia. cum e între nemişcare) minorităţile popular/meşte scriem.

5. şi stabilesc în cadrul fiecărei teme . pentru întreg anul şcolar. evenime nte din viaţa personală . efectuez o planificare calendaristică săptămânală.6 pe care ni le-am planificat la punctul 1). arborele genealog ic. ce ştim despre înregistra rea evenime ntelor istorice/p ersonale) 6 – 17 octombr ie 2008 2. strămoşii omului. evenime nte istorice specifice poporulu i nostru împărtăşi te de apropiaţi din familie.(persoan a proprie. familia. tema de studiu (din cele 4. în care este precizată săptămâna.

Exemplu. grupa mică TEMA Cine sunt/suntem? (exemplul este corelat cu cele din tabelele 1. Proiect: „Ştiu cine sunt?” 5 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 6 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 7 8 9 10 11 12 13 „Eu şi familia mea” - . sau tema în afara proiectului (respect numărul de săptămâni din tabelul 1).2) N Data Tema de studiu r 1 15-19 Cine sept sunt/suntem? 2 3 4 22-26 sept 29sept -03 oct 06-10 oct Cine sunt/suntem? 13-17 oct Cine sunt/suntem? 20-24 oct Cine sunt/suntem? 27-31 vacanţa oct 03-07 nov 10-14 nov 17-21 nov 24-28 Cine nov sunt/suntem? 01-05 dec 08-12 dec Subtema (tema proiectului) Teme în afara proiectelor „Eu la grădiniţă”.subtema proiectului (respect numărul de săptămâni precizate în tabelul 1 şi 2).

.vacanţa 02 i 17 05-09 ian 18 12-16 ian 19 19-23 ian 20 26-30 ian 21 02-06 febr 22 09-13 febr 23 16-20 febr 24 23-27 febr 25 02-06 Cine martie sunt/suntem? 26 09-13 martie Cine sunt/suntem? 27 16-20 martie 28 23-27 martie 29 30 martie03 apr 30 06-10 apr 31 13-17 - „Sănătoşi fericiţi” şi - „ Eu şi mama” - „Eu şi prietenii mei”.14 15-19 Cine dec sunt/suntem? 15 22-26 vacanţa dec 16 29 dec.

nu evaluăm pe bază de calificative. etapa din an. ce ştim şi ce vrem să aflăm decât atunci când avem un proiect. 5. trebuie” eu eu 38 01-05 Cine iun sunt/suntem? 39 08-12 iun - „O minune de copil…” 4. Pentru planificarea săptămânală. -pentru temele independente se completează doar partea de tabel cu activităţile de învăţare şi semnătura şi casetele cu munca metodică aferente. la indemână în planificare). Căutaţi ultima scrisoare metodicaă din anul şcolar trecut şi recitiţi-o cu atenţie (acolo se găsesc mai multe opţiuni cu privire la înregistrarea datelor privind progresul copilului). In plus.32 33 34 35 36 37 apr 20-24 apr 27 apr01 mai 04-08 mai 11-15 mai 18-22 mai 25-29 Cine mai sunt/suntem? - „Eu pot. dar având grija să le avem printate. vârsta copiilor. aşa cum sugerăm pe .se stabilesc conţinuturi. . în funcţie de prevederile programei. fie se autoevaluează.la fel se poate proceda cu toate temele propuse. fie construiesc împreună cu ea o fişă şi se evaluează reciproc.nu completăm partea de început cu obiective de referinţă (pe care le putem trece şi codifica dacă nu avem suficient loc. copiii trebuie implicaţi în procesul de evaluare (fie stabilesc ei împreună cu educatoarea care pot fi criteriile. . materialele pentru centre. vreau.

ultimele fişe transmise ca exemplu etc. cognitiv. roluri şi activităţi specifice) îşi adapteze comportamentul la normele de convieţuire socială însuşite reprezinte prin desen/pictură/modelaj corpul uman Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ . vom discuta despre: -modalităţi de planificare a activităţii anuale. aspect fizic) vorbească despre familia lui (componenţă. prezenţa) -completarea Caietului de planificare Vă rugăm sa ne contactaţi oricând simţiţi că aveţi nevoie de vreo clarificare.domenii de dezvoltare: limbaj. zilnice -activitate pe ateliere prin care vom exersa tipuri de planificare anuală. semestrială. Inspectori şcolari de specialitate Marcela Pop Georgeta Pop TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . săptămânală. zilnică -exemple de practici europene -exemple concrete de abordare a unor rutine (calendar. săptămânale. vârstă. socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte (nume. semestriale.: La Cercul pedagogic din primul semestru.

cuvinte Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ Nr.___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . desen. socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte răspundă la întrebarea „Câţi ani ai?” identifice şi să numească părţi ale corpului propriu vorbească despre ceea ce îi/nu îi place îşi exprime sentimentele proprii prin gesturi. muzică. cognitiv. Tematica seminariilor şi bibliografia . crt.domenii de dezvoltare: limbaj.

2001. Sibiu. Comunicarea orală. 1999. 2000. II. Editura Compania. I. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Magdalena. Editura Alma Mater. Proiect de activitate: lectura după imagini. familia şi grădiniţa. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 7 Dumitrana. II. Magdalena. 2008. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Sibiu. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Bucureşti. I. Sîrghie Anca. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Bibliografie: 6 Curriculum pentru educaţia timpurie. Comunicarea orală. 2009 Proiect de activitate: jocul didactic. 3 Dumitrana. Sibiu. Bucureşti. Magdalena. 1 -Dumitrana. Editura Compania. Bucureşti. 2000. I. Comunicarea scrisă. Proiect de activitate: Copiii dictează şi educatoarea scrie –. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. I. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 2009 Proiect de activitate: memorizarea. 1999. Comunicarea orală. Comunicarea scrisă. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 2 Dumitrana. Dumitrana. Dumitrana. Bucureşti. I. 2001. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 1999. Magdalena. 2009 SEMINAR FINAL . 2009 Proiect de activitate: povestirile copiilor. 2008. Editura Compania. Editura Alma Mater. 2008. familia şi grădiniţa. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. 2008. Editura Alma Mater. Magdalena. 2008. Magdalena. II. II. 1999. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Magdalena. Sîrghie Anca. 5 Dumitrana. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Dumitrana. Copilul. Editura Compania. Comunicarea scrisă. Comunicarea orală. I. Dumitrana. Copilul. Editura Compania. Editura Compania. Magdalena. -Sîrghie Anca. 2000.Proiect de activitate: povestirea şi repovestirea. Editura Alma Mater. Copilul. I. Bucureşti. II. Comunicarea orală. Bucureşti. 1999. II. 2001. Proiect de activitate: convorbirea. Bibliografie: -Curriculum pentru educaţia timpurie. Bucureşti. Comunicarea scrisă. 1999. Magdalena. Comunicarea orală. Editura Alma Mater. familia şi grădiniţa. 2001 Sîrghie Anca. Comunicarea scrisă. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 2008. 2001. Comunicarea orală. Bibliografie: 4 Curriculum pentru educaţia timpurie. Magdalena. Bucureşti. Editura Compania. 2001. Editura Compania. 2001. 2000. Editura Compania. Sibiu. Copilul. Comunicarea scrisă. Bucureşti. -Dumitrana. Bucureşti. Magdalena. -Sîrghie Anca. Editura Compania. II. 1999. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Editura Compania. familia şi grădiniţa. Comunicarea scrisă. Bucureşti. Sibiu. 2008. Dumitrana. 2009. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar.

tradusă şi în română. cu toate acestea. muzică. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească. 2. 1. iar excesul acesteia blochează . Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine. Intenţia este excelentă. „Părinţi străluciţi. şcoli. psihiatru şi psihoterapeut. să sufere decepţii. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată întrun depozit de informaţie inutilă. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană. şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Augusto Cury. Învaţă să rezolve probleme de matematică. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice. noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie. profesori fascinanţi .Dezbateți textul de mai jos: Dr. internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria. să înfrunte riscuri. Dr. televizor şi calculator. plimbări. copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. jucăriile cumpărate. informatică. În cartea sa. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. Părinţi străluciţi. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. ci pentru a repeta informaţii. dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. de cele mai multe ori inutilă. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare. profesori fascinanţi“. însă părinţii nu au înţeles că televizorul.Augusto Cury Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării. în care copilul are nevoie să inventeze. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. haine. dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate.

dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat. în măsura posibilităţilor lor economice. timpul lor. ci doar îi informăm. sindroame de panică. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află. lacrimile lor. timiditate. 3. fără ca ei să facă vreun efort. alcool şi droguri. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor. şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Iată prima dintre ele: · Părinţii buni dau cadouri. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici. . de război. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Pe de altă parte. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. fobii sau agresivitate. gata preparaţi. trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. În plus. să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. în mijlocul diverselor aventuri – sportive. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun. produse electronice. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă. haine. mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Toate acestea generează personalităţi fluctuante. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare. Fac petreceri pentru aniversări. organizează excursii. părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă. politice sau sentimentale. instabile şi nemulţumite. le cumpără pantofi. însă acestea nu produc persoane care gândesc. experienţele lor. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului.inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii. dorinţele copiilor lor. mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri. care îi transportă pe tineri. povestea vieţii lor.

iar dacă nu. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. înstrăinaţi. trebuie să ne acceptăm limitele. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor. părinţii buni cresc copii zbuciumaţi. Părinţii buni spun: „ Greşeşti”. părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor. Pentru acest sistem. pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. în relaţiile sociale. vor fi rezolvate. copilul vostru nu este o fiinţă umană. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Dacă problemele se pot rezolva. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii. Pentru părinţii inteligenţi. · Părinţii buni corectează greşelile. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. autoritari şi angoasaţi. părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi” · Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze. ce conţin critici mai vechi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole. apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta.· Părinţii buni alimentează corpul. pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici. părinţii inteligenţi alimentează personalitatea Astăzi. părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. eu te iubesc şi te respect mult”. în muncă. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără . nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala. căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”. pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”. să caute succesul în studiu. Nu există podium fără înfrângeri. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei. dar nu vă opriţi aici. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective. ci un consumator.

Se simţea tristă şi respinsă. ci un prieten foarte bun. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa. nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. · Părinţii buni dau informaţii. Înainte. dar. părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. alţii preferă un soare real.greşeli. · Părinţii buni oferă oportunităţi. Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului. Odată. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou. „Scuzămă”. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. aţi trecut testul. . Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire. dacă seminţele sunt bune.După ce am auzit povestea ei. Ea este scumpă. părinţii erau autoritari. bani sau putere. Tu ai lumina proprie. astăzi sunt copiii. chiar dacă este acoperit cu nori. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina. vor încolţi. am adăugat. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia. Peste 50% din părinţi nau avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”. „Am nevoie de tine”. a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră. părinţii inteligenţi povestesc istorioare Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră. chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Atunci. Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară. nu prin autoritate. PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE. una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra. a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe. pierderile şi frustrările personale. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. el străluceşte. · Părinţii buni vorbesc.

A pedepsi la furie şi a pune limite.Tipul de lecţie adecvat obiectivelor operaţionale spre a configura prin învăţare anumite sporuri cognitive şi tipuri de comportamente .Proiectul educaţional didactic-ca sinteză a actului instructiv şi În principiu. A corecta în public 2.Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare nenegociabil. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.Metode şi alte forme ale strategiei didactice în funcţie de tipul lecţiei alese . fără a da explicaţii 5. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI 1. De exemplu. În caz contrar. A distruge speranţa şi visele Capitolul 10 Concluzii 10. A exprima autoritatea cu agresivitate 3.Obiectivele de referinţă. Trăim vremuri grele. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie 6. A nu te ţine de cuvânt 7. în care generaţiile viitorului din România se vor integra în mod obiectiv şi legic.1. proiectul didactic se cere înţeles drept o sinteză a esenţializării educaţiei ca proces. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă .Conţinutul procesului de instrucţie şi de educaţie . în stare să elaboreze noi forme de conduită profesională şi socială. El etalează un mod de gândire personală asupra problemelor concrete ale procesului instructiv-educativ. Proiectul didactic al fiecărei lecţii cuprinde în structura sa: -Obiective generale -Resurse şi condiţii de desfăşurare a procesului didactic . A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat 4. emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili. conforme imperativelor Comunităţii Europene.

ca tehnică fundamentală a activităţii intelectuale. prezentând atât modele de proiecte didactice cât şi pe cele de evaluare. dar formele concrete de aplicare sunt particulare. care se manifestă în lumea exerciţiului didactic. planurile urmărind concretizarea acestora. Astfel. Ea se concretizează prin structura curriculumului şcolar. care este gata să-i împărtăşească zi de zi câte ceva din preaplinul experienţei sale de cunoaştere şi de simţire? Metodica. ţinând seama atât de particularităţile de vârstă cât şi de cele individuale ale elevilor. bazată pe principii şi reguli precise şi care face posibilă acceptarea mesajului educativ de către copilul. de la care îşi ia din punct de vedere tematic substanţa şi îşi stabileşte finalitatea particularizantă. fie ele de predare sau de consolidare. ce implică în mod nemijlocit copilul în procesul predării. La o ultimă întrebare se cuvine să răspundă fiecare educator sau învăţător înainte de a păşi peste pragul clasei:Cum se oglindeşte în mintea copilului imaginea lăuntrică a formatorului său. oferind modele structurale de studiere a textului literar precum şi metodologia utilizată în acest scop. . acestea contribuind la atingerea obiectivelor generale şi a finalităţilor studiului limbii şi literaturii române în şcoală. Plecând de la planul de învăţământ şi de la programa disciplinei. este corelată cu alte discipline. Principiile pot fi generale pentru mai multe discipline. avid să cunoască lumea. In cel mai modern sens al accepţiei. văzută ca o tehnică de transmitere a mesajelor educative. Cum vom călăuzi primii săi paşi în universul cunoaşterii? Metodica presupune o strategie didactică. Fiecare disciplină ştiinţifică aflată în programul instructiv-educativ îşi are propria sa metodică. Încă din ciclul preşcolar şi primar studierea limbii române are ca finalitate cultivarea formelor de comunicare verbală şi scrisă. fără de care efectul dialogului euristic se diminuează sau poate deveni chiar nul. Ea defineşte metodele de predare şi de evaluare folosite de respectiva disciplină de învăţâmînt.Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute Metodica predării limbii şi literaturii române stabileşte. Se prezintă o clasificare a lecţiilor şi metodica organizării lor e la pregătire la desfăşurare. aşadar. chiar singulare uneori pentru disciplina respectivă. metodica recomandă şi exemplifică modurile concrete de predare. Dar ea este totodată o tehnică subtilă. astfel ca prin vorbit într-o primă etapă şi apoi prin scris şi citit elevul aflat pe primele trepte ale evoluţiei sale spirituale să-şi perfecţioneze instrumentele muncii lui intelectuale. cu precizie atât conţinutul cât şi formele de organizare a activităţilor instructiv-educative din lecţia de profil. cu regulile ce se cer respectate. Cum se poate stabili un dialog fertil între cele două personalităţi cu preţul trasării unor punţi peste vârste? Metodica este în fapt o artă. metodele gândirii critice ale ultimilor ani propune sisteme de lecţii de limba şi literatura română.. La nivelul fiecărui ciclu de învăţământ ea fixează obiective intermediare specifice. metodica ajută cadrele didactice în operaţiunea de selectare a conţinuturilor specifice în elaborarea obiectivelor lecţiei de literetura română. Metodele de învăţământ se aplică în funcţie de tipul lecţiei.

Maria. Magdalena. 2002. structuri.2002. Editată de Tribuna Învăţământului. în Didáctica (Lengua y Literatura).Cerghiţ. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. conversația. Editura Focus. stiluri şi strategii. 2000.E. 2. memorizarea. pp.10. Ioan. 1999.TIPURI DE ACTIVITĂȚI CONDUSE DE EDUCATOARE(povestirea.Teme de cercetare ș tiinț ifică: -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA VERBALĂ. Magdalena. Ghid de practică pedagogică.M. 1999. Însemnări pentru educatoare. 2001. Ed. Glava. Aramis Print SRL. Ramona. Editura V&I Integral. Petroşani. Teodoro. 2001 4*** Pregătirea pentru şcoală în grădiniţa de copii. Comunicarea orală. Bucureşti. 11. 6. 10.Bizdună. Editura Aramis.Buda. Editura Dacia . 12. Ghid metodic de aplicare a programei activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii (Grupa mare şi de pregătire pentru şcoală). Cătălin. Petrovan. Álvarez Angulo.2. Tatiana. Texte pentru educaţia limbajului la preşcolari. 1999. Sisteme de instruire alternative şi complementare. Lucia. *** Ghid tematic pentru aplicarea programei. 9. Comunicarea scrisă. Editura Aramis. lectura după imagini. familia şi grădiniţa. EDP. -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA SCRISĂ.Glava. Bucureşti. Bucureşti. Editura PROGnosis. jocul didactic. 2008. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 5*** Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii şi regulamentul învăţământului preşcolar. 2005. 2007. Îndrumător pentru educatoare. Bucureşti.TIPOLOGIA JOCURILOR INTERACTIVE CENTRATE PE SCRIS -ROLUL EDUCATOAREI ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI.Dumitrana. Învăţarea activă.C. 8. Alexandrina Neagu. Adina. I.Dumitrana. *** Educarea limbajului la preşcolari. Bucureşti. Copilul. Introducere în pedagogia preşcolară. Texte şi materiale ajutătoare. Bucureşti.) -PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR DE EVALUARE A PERFORMANȚELOR LINGVITICE ALE COPIILOR BIBLIOGRAFIE GENERALĂ : Bibliografie generală 1. 3. 2000. 15-42. La descripción en la enseñanza de la lengua. vol. -CONSOLIDAREA DIFERITELOR TIPURI DE DE COMUNICARE VERBALĂ -STRATEGII DE DOBÂNDIREA A STRUCTURILOR VERBALE DE CĂTRE COPII ȘI DE UTILIZZARE CORECTĂ A LOR. 1979. Editura Compania. 2000. Editura Compania. ghid pentru formatori şi cadre didactice . 7. 11. sine anno. Bădică. II. Bucureşti . 13.

Bucureşti. 2000. Didactica Publishing House. 22.Livingstone. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Nicolae. Jurcău. Editura Universităţii „Aurel 16. Rodica.. Rafailă. O metodică a activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii. Bacău. Ezechil. Editura Polirom. Metodica activităţilor de educare a limbajului. Pedagogie preşcolară. educatoarele şi părinţii. Bucureşti. 2003. Pedagogie pentru învăţământul preprimar. Preda. Elisabeta. 2004. Bucureşti. Editura Alma Mater. Strategii activ – participative de predare-învăţare în ciclul primar”. . Schulman Kolumbus. Mateiaş. Editura Dacia. Mihai . 14. Bucureşti. 2002. Sîrghie Anca. Ilica.Educaţional. 23. Iaşi. 17. Cluj-Napoca. Sibiu. Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Editura Compania. Viorica. 18. Editura Institutul European. Jurcău. Kelemen. Editura Omfal Esenţial. Mitu. Florica. EDP. Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului (etapa preşcolarităţii). Iucu. 1999. 2000. Bacău. Elena. Didactică preşcolară. Copiii preşcolari. Editura Casei Corpului Didactic. Păişi-Lazarescu. Laborator preşcolar. Tessa. Bucureşti. Urgenţa 2000: pariul limbajului şi al comunicării. Editura V&I Integral. 25. 2009. Mătăsaru. 2009. Metodica activităţii instructiv-educative. 31. Leonte. Vlaicu”Arad. Didactica învăţământului preşcolar.). Anton. 30. Alexandra. 2002. Angelica. Ghid de parteneriat şi consiliere. Editura Pro Humanitas. Maria (coord. Copilul vremurilor noastre: învăţarea timpurie. 2007.Lespezeanu. Hobjilă. Editura Aramis. Emil. 20. 2005. Rovimed Publishers. 19. Contribuţii independente şi în echipă la dezvoltarea teoriei şi practicii managementului educaţional. Bucureşti.P. 15. Emilia. Mateiaş. Cum vorbesc copiii noştri. 2001. traducere şi adaptare Magdalena Dumitrana. Kelemen. 2003. 2004.). Monica. Bucureşti. 24. Emilia. Elinor. Gabriela. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar românesc. Romiţă (coord. 2008. Gabriel ( coord. Cluj-Napoca.). 21. Educaţia preşcolară în România. Copilul şi grădiniţa. Voiculescu. Ilica. 1989. Stanciu. 2001. 2008. Bucureşti. Bucureşti. Iaşi. Editura Aramis. Anton. 2002. trad. E. de Felicia Rădulescu. 29. Cum să valorifici potenţialul maxim al copilului tău. Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad. 26.. Liliana. 27. Secrete metodice în didactica preşcolară. Păun. Bucuresti. Alexandra.D. 28. Editura V&I Integral.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->