METODICA ACTIVITĂȚ ILOR DE EDUCARE A LIMBAJULUI Capitolul 1.

1.INTERACȚ IUNEA SOCIALĂ PRIN COMUNICARE I. Interacț iunea ca formă de relaț ie socială
Viața în societatea umană se bazează pe crearea unor relaționări între indivizi. Interacț iunea este locul unde relația socială se construiește continuu. Instrumentul interacțiunii superioare este comunicarea prin limbaj. Interacțiunea socială se înfăptuiește prin schimbul organizat de mesaje, fie că ele se realizează face to face, fie intermediat cu ajutorul telefonului, computerului sau al altor mijloace pe care tehnica ni le pune la dispoziție. Indiferent de formele concrete în care ea se înfăptuiește, comunicarea produce prin circularitatea ei o influențare reciprocă a persoanelor intrate în contact. Interacțiunea a fost abordată: 1. din perspectivă psihologică și psihiatrică de către Școala de la Palo Alto,1972, (J.Helmick Beavin, D.D.Jackson) unde sau cercetat comunicarea normală și disfuncțiile ei, solicitând soluții terapeutice
2.

etnografia comunicării (D.Hymes, J. Gumperz, 1984) preocupată de competențele comunicative, de ansamblul normelor de funcționare a interacțiunii sociale. Etnometodologia , ca un curent sociologic (H.Sacks, G. Jefferson, 1974) studiază procesele prin care se creează și se însușesc interacțiunile, regulile de călăuzire a interacțiunii sociale. Interacțiunea verbal ă este un proces complet de coordonare a acțiunilor, având forme practice de concretizare. Se recurge la curentele din lingvistică ce studiază aspectele comunicative și pragmatice ale limbii. Interacționismul simbolic consideră interacțiunea drept un proces social esențial pentru viața socială, un proces cu funcție identitară

3.

4.

5.

Dramaturgia, de care vorbește E.Goffman, 1967, ilustrează interacționismul simbolic, bazat pe poziționarea reciprocă în construcția relației sociale, concepută ca act ritualic. Participanții la interacțiune sunt ca niște actori în scenă, adaptându- și rolul la situația concretă care este creată și revendicându- și o identitate specifică. Interacțiunea funcționează după anumite norme, prin puseuri succesive, devenite schimburi care sunt tot atâtea unități rituale. Teoria schimbului, care socotește viața socială un proces de tocmeală și negociere, astfel că interacțiunea presupune anumite costuri ca timp și energie, drept care ei vor avea și unele beneficii, fiind apreciați pe o scară de la acord mutual la afecțiune (sau dezacord). Comunicarea se bazeză pe coprezența indivizilor intrați în dialog, astfel că ea asigură condiții ca atât la polul producerii mesajului cât și la cel al receptării sale să se efectueze procese conversaționale, care au norme și reguli precise, ce susțin activitatea de interacțiune în societate. Se creează astfel competențe comunicative, se combat disfuncțiile relațiilor familiale, problemele copiilor schizofrenici etc.

6.

Interacțiunea poate fi: - verbală și - nonverbală. Interactanții își pot exprima prin acte verbale și nonverbale punctul lor de vedere, atitudinea fiecăruia față de ceilalți și să țină cont de situație, adică de context. În funcție de situație se alege tema de discuție, formele de adresare, chiar și nivelul limbii, stilul și vocabularul adecvate comunicării. Ele diferă la grupa mare de grădiniță de clasa a IV-a, aceasta deosebindu-se demodul adresării la clasele de liceu sau la studenții din universitate. Interacțiunea se realizează după opinia lui E. Goffman printr-un ansamblu de elemente conversaționale: -scopul conversației, care poate fi ocazională sau focalizată pe anumite obiective educaționale, ca cea de la clasa cu elevi, sau profesională, într-o instituție, etc. -participanț ii la interacțiune, fiecare cu anumite caracteristici individuale, având stabilite anumite relații mutuale. Ei se disting prin caracteristici de vârstă

(copil, adult ) ca număr, (conversația solicită minimum doi participanți la dialog), de sex, de statut intelectual, profesional și social, etc. -rolul, căci fiecare actant își asumă în conversație, fie ea specializată sau ocazională, atât rol de emițător cât și de receptor. Este emițător sau locutor, adresându-se unui singur receptor în comunicarea diadică, sau mai multor receptori, în comunicarea triadică și în cea polilogală. Cele două roluri sunt complementare. Conversația presupune un emitent și un deținător al mesajului, un alocutor, care este acceptat de locutor ca partener de interacțiune. Relaționarea lor se stabilește cu ajutorul unor indici verbali, ca termeni de adresare, și de indici nonverbali, concretizați ca poziționare corporală, ca orintare a privirii. Destinatarul mesajului emis poate fi direct (privilegiat) sau indirect (neprivilegiat), care apare în conversația triadică și polilogală. E. Goffman introduce conceptul de auditoriu, căci participanții latenți la conversație în care nu intervin, rămânând spectator, observați sau nu de locutor. -spaț iul, conversația presupunând proximitatea, ca el să devină interactiv. -cadrul temporal, căci conversația se construiește, ținând cont de condiții de oportunitate a intervenției fiecărui participant la dialog. Momentul interacțiunii dă statutul de actual, pentru locutorul care vorbește și latent, ca poziție a interlocutorului. II.DEFINIREA CONCEPTELOR DE LIMBĂ- LIMBAJ-VORBIRE LIMBA este “principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități, alcătuit din sistemul gramatical și lexical. Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor ideile și sentimentele. Limba surdo-muților. Vorbă, cuvânt; grai, glas”1Așadar, limba este forma de comunicare inteligentă interumană, diferită de sunetele prin care comunică animalele și păsările. Descartes caracteriza ființa umană înzestrată cu rațiune drept”o trestie, dar o trestie gânditoare.” Rațiunea cu care suntem înzestrați noi, oamenii, ne ajută să folosim inteligent limba moștenită de la înaintașii noștri. Pe ea, ca instrument complex și superior de comunicare, o mânuim, primind elementele de noutate și îndepărtând ceea ce este prea vechi și nefolositor.Se renunță la arhaisme,care ies din uz odatră cu anumite ocupații, obiecte nemaiutilizate ( postelnic, vornic, paharnic, ca dregătorii ale evului mediu, după cum sunt pe cale de dispariție mașina de scris, zețarul din tipografia clasică ) la regionalism, neacceptate în șlimba literară, ptrecum clisă, sclănină, barabule etc. “ Limba este un sistem de sisteme care generează, în actul lingvistic, structuri specifice dar interdependente. Numite în mod curent, în lingvistică, nivele de organizare, ierarhică și integratoare, a sistemului general al limbii, fonetica,
D. Macrea și colectiv, Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, București, 1958, p.457458.
1

care aveau alte specialități decât filologia. pretutindeni se vorbește românește în comunitățile conaționalilor noștri care au conservat diferite stadii din evoluția limbii române. Au existat opinii diferite despre legitimitatea unor schimbări.15. București. memorialistică. 1997. Fiecare din aceste sisteme există și funcționează în interiorul raportului om-limbă-lume“. în Australia. cuvintele. în statele europene. în Gramatica limbii române. ed. lexicul. Limbajul nu este un fenomen social. În funcție de această devenire s-a stabilit ortografia și ortoepia ei. Indiferent căreia dintre teorii îi dăm credit. în care s-a înlocuit î cu u. așa cum observa Titu Maiorescu la Academia Română. cum afirma cu evlavie poetul Alexei Mateevici. în S. în Gramatica limbii române. Este limba “ca un figure de miere”. pe care. limba lucrărilor științifice. 2 Dumitru Irimia. p. prin scrierea. ca limba. Dumitru Irimia. este necesar să promovăm în exercițiul nostru didactic normele actuale impuse de Gramatica Academiei. 1923. limba vechilor cazanii”. Reformele din 1881.U.A. cel mai necesar dicționar explicativ actualizat al limbii române.. a II-a revizuită și adăugită. 1997. ca mijloc de comunicare interumană. LIMBAJUL este schimbul organizat de mesaje. ci unul individual. În Valea Timocului din Serbia. diferind ca manifestare de la un individ la altul. cea populară. atât sub raport fiziologic. pe care îl putem consulta și online în oricare moment. 2005. Editura Univers Enciclopedic. influențată de istorie. Există la fiecare popor o limbă literară. limbajul este o activitate psihică de comunicare prin intermediul limbii. Cuvântul autorului. nu de mult înființată. 1953 și 1993 au condus exprimarea și scrierea limbii române spre o formă care să ilustreze latinitatea ei. sunteți. Editura Polirom. a publicsiticii. cum îl definea Eminescu. cea administrativă. 2010 de Dicționarul ortografic. De aici concluzia lui Dumitru Irimia la fine de secol XX că “Modificările nu au întemeiere științifică“3. limba sfântă. Limba națională a evoluat. a verbului a fi cu formele: sunt. cât și psihologic. București. 1904. actualizată în Gramatica de bază a limbii române publicată la Univers Enciclopedic Gold. Spre deosebiree de limbă care este un sistem armonios și bine structurat de semne.10 3 . suntem. ci uneori membrii Academiei Române. p. De pe masa de lucru a unui cadru didactic nu trebuie să lipsească nici DEX-ul. Limba naț ională este limba folosită de un popor.morfologia. Introducere în gramatică. mereu conectată la viața societății. ortoepic și de punctuație al Academiei Române ed. a II-a revizuită și adăugită. Editura Polirom. și de reguli fonetice. le impuneau nu lingviștii. Iași. 1966. gramaticale și lexicale. adică un idiom armonios. sintaxa au caracter de sistem al fiecărui nivel în parte și al limbii în ansamblu. care sunt limba națională. divizată în cea beletristică. spre exemplu. Iași.2 Limba are sub raport tipologic mai multe caracteristici subdivizionare. între granițele țării și oriunde viețuiesc etnicii aparținători. ca un organism viu și dinamic. oratorică. cunoscut drept DOOM.

dată de unele comenzi imperative de tip vreau/ nu vreau. care se identifică în fapt cu autoreflexivitatea. Astfel se configurează 3 funcții esențiale ale limbajului: 1. Limbajul uman îndeplinește mai multe funcții. Cele două opinii sunt complementare. după opinia lui R. Dacă limba este un fenomen extraindividual. Așa apare imperativul: tu să faci ce-ți spun eu . prin care copilul recurge la limbaj cu scopul de a controla comportamentul celuilalt. Astfel în secolul al XIX-lea s-au configurat două poziții distincte: -Școala de la Port Royal considera că funcția esențială a limbajului este aceea de comunicare a gândurilor între oameni. -funcția metalingvistică. -funcția poetică a semnului lingvistic. Raportul dintre comunicare și limbaj este fertil și legic. una devenind preponderentă.După opinia lui Wilhelm von Humboldt din Germania rolul fundamental al limbajului este reprezentarea gândirii umane. locutorul. Aceste funcții ale limbajului se află. prin care bebelușul dorește să-și satisfacă unele nevoi imediate.Rubinstein „limbajul este limba în acțiune”. dar întărită de celelalte. funcțiile semnului lingvistic se ierarhizează. destinatarul și conținutul comunicat. Jakobson. nu comunicarea ei. în care semnul lingvistic este simptom al vorbitorului -de apel. În epoca modernă psihologul K. Pornind de la cele trei elemente structurante ale semnului lingvistic. într-o interdependență logică. Buhler a pus semnul identității între antiteza lui Saussure limbă-vorbire cu dihotomia limbă-gândire. el identifică cele 3 funcții ale acestuia: -expresivă. Fucția de reglare. În transmiterea mesajului. prin care se face diferența dintre limbă/obiect și metalimbaj. Funcțiile semnului lingvistic sunt sporite de el cu încă altele trei: -funcția fatică. limbajul se bazează pe transformarea elementelor limbii în elemente proprii. Funcția instrumentală. astfel conștientizându-se structura semantică prin trecerea de la simple cuvinte izolate la structuri mai complexe. în cadrul căreia semnul lingvistic este un simbol al realității identificate. discursurile și textele integrale.L.După opinia lui S. La copii în primele luni de viață structura limbajului este simplificată prin identificarea funcției cu utilizarea. ține cont de raportul dintre semnul lingvistic și canalul prin care acesta se propagă. prin care semnul lingvistic este semnal pentru destinatar -de reprezentare. ca propozițiile și frazele. . 2. astfel el manipulând comportamentul persoanelor din preajma sa.

El este capabil de abstractizări în plan lingvistic. cu rol definitoriu în nașterea și dezvoltarea spiritului uman. ca formă de manifestare a gândirii. Sistemul imaginilor.funcția comunicativă. Se dezvoltă inventarul activităților lui funcționale. a judecăților și raționamentelor. 4.3.funcția cumulativă. Se transmit prin limbaj sentimente. emfaza rostirii 3. de generalizare. care satisface nevoia contactului cu cei din apropierea copilului. calitatea vocii. Se pot comunica trebuințe. limba prezintă patru funcții distincte: 1. Totodată există în comunicare elemente ale unui conținut volitiv. de concordanță sau neconcordanță. comunicarea se realizează și dincolo de limbajul verbal. idei. Cu cât se maturizează copilul în anii următori activitatea sa semiotică este tot mai fecundă. sunt într-o permanentă interdependență. după opinia lui sociologului român Traian Herșeni. Vocal-verbal = cuvântul fonetic ca unitate lingvistică 2. La vârsta de un an și jumătate copilul începe să socializeze. el acționând și atunci când nu se constituie un proces de comunicare interumană. Vocal-nonverbal = intonația. Comunicarea este o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane. prin care se transmite experiența acumulată. aspirații. Nonvocal-nonverbal = expresia feței . VORBIREA este procesul de exteriorizare a limbajului.funcția noologică. declanșări ori stopări ale un or acțiuni. Formulările verbale stau la baza memorărilor de durată. astfel că sistemul său lingvistic devine mai eficient. cu efecte de acceptare ori de refuz. atitudinile Limbajul depășește sfera comunicării. precum inițiative. În plan social. Funcția interacțională. îndemnuri aparținând unui conținut motivațional. El cuprinde imagini la concepte. . satisfăcând cerințele individului socializat. al conceptelor și al ideilor constituite prin mecanismul informațional-operațional se valorifică prin comunicare. 3. noțiuni. care constituie conținutul afectiv-emoțional. mai elaborată. Conținutul comunicării este divers. Nonvocal-verbal = cuvântul scris ca unitate lingvistică 4. întrucât prin el se produce procesul de abstractizare. înțeleasă ca act tranzacțional de mare eficiență în plan social. prin care se consemnează și se conservă experiența colectivă. 2. Limbajul este un instrument de formare a noțiunilor. gesturile.Vorbirea și raționamentul. Pe de altă parte. care constituie conținutul informațional. funcția formativă. de relevare a unor situații și probleme. Mijloacele de comunicare sunt: 1. având rol important în procesul de socializare a individului.

Prin autoreglare verbală se manifestă voința individului. Desigur că cele 5 scopuri ale comunicării se îmbină între ele.În plan psihologic. evenimente. de obicei ca limbaj interior. judecăți. influențând nu numai sinele personal. definindu-i individualitatea. De Vito stabilea în 1988 cele cinci scopuri esenț iale pe care le are comunicarea: 1.”(J. care face posibil fenomenul de conștiență. 2. raționamente. realizându-se tot prin comunicare. ce dobândește o semnificație. Prin formulări verbale se asigură memorările pe termen lung. 1947. Ca manifestare de tip superior. la reprezentări. stabilind ceea ce are comun și ce este distinctive. Cele două laturi ale gândirii nu acționează autonom. limbajul trebuie înțeles ca fiind un ax al sistemului psihic uman. 86) În principiu. întrucât prin el se produce fenomenul conștientizării. schimbarea atitudinilor și comportamentelor. p. în care a aplicat metoda genetică. 3. el ajunge la concluzia că “Trăsătura esențială a gândirii logice este de a fi operatorie. se relevă probleme.autodescoperirea. Ca atare.A. -operațională.În cercetarea sa. limbajul are funcția de a restructura funciar activitatea psihică a ființei umane.de aspirațiile sale 4.Piaget. gândirea are două component definitorii: -informațională. ci sunt într-o legătură strânsă. III. Ce sunt ele? Structurile . Numai prin limbaj se pot forma noțiuni. care poartă și ele amprenta personalității fiecăruia. spre a se adapta la mediu. 1971. adică de a prelungi acțiunea. se abstractizează și se realizează generalizări. care prin rostirea verbală se generalizează. în care el se mișcă. creând structurile cognitive ale gândirii. de preocupări. descoperirea lumii exterioare. Însăși personalitatea omului se manifestă prin cuvântul rostit. ci și pe cel al semenilor lui. interiorizând-o. Cuvintele sunt purtătoare de imagini. El acționează ca un mediator în desfășurarea tuturor mecanismelor psihice. ci el se permanentizează pe tot parcursul stării de veghe a omului. personalitatea umană se manifestă prin limbaj. și chiar și în timpul somnului.stabilirea relațiilor cu sens. având nevoie de repere existențiale. Piaget în lucrarea sa Psihologia inteligenței. în funcție de nevoile sale lăuntrice. fenomene. care exprimă conținutul prin informații despre obiecte. jocul și distracțiile. care transformă informația. Limbajul nu se oprește în momentul întreruperii comunicării. care se realizează cu ajutorul relaționării prin comunicare 5. RESORTURILE PSIHICE ALE LIMBAJULUI J. întrucât în timpul comunicării fiecare persoană se descoperă în relație cu ceilalți. Cel care a dat o fundamentare teoretică și practice-experimentală caracterului operatoriu al gândirii a fost J. de la percepție.

Așadar. Logica gramaticii depinde de logica gândirii. atunci când situația se schimbă. limbajul obligă la raționalizarea și socializarea gîndirii. în situația în care nu se manifestă mobilitatea de a te adapta la alte utilități decât cele normale. gândirea supraveghează limbajul. acționând independent. Seminar: Dezbatere pe tema Bazele neurofiziologice în cadrul procesului de producere și organizare a comunicării prin limbaj oral și scris. care dă nume prin substantive. 2007. . 4. De conspectat din Georgeta Burlea. Atât evoluția filogonetică cât și cea ontogenetică atestă faptul că dezvoltarea limbajului se produce odată cu dezvoltarea gândirii. 3. . consdtând în imposibilitatea de a deosebi esențialul din cauza unei multitudii de date superflue. mediind și filtrând intrările în gândire. păstrată perseverent. caz în care se produc: 1. gândirea ca raționament și limbajul prin vorbire sunt două procese distincte.În funcție de corectitudinea lor acestea pot facilita acțiunea de depășire a dificultăților. așezate dezordonat. dar maniera de acțiune rămâne de o direcție anterioară. Fenomenul stereotipiei gândirii. verbe și adverbe elementelor și acțiunilor din natură și din societate. ascunse 2.Dimpotrivă. coerența și operativitatea lor. 26-49. eșuând. . Fenomenul de orbire a gândirii. Ambele progresează în funcție de vârstă. Din punct de vedere genetic și structural. Pentru a comunica un mesaj.cognitive ale gândirii sunt sisteme organizate de informații și operații. cultură. ele pot perturba operția de depășire a dificultăților. care asigură organizarea și diferențierea interioară a elementelor constitutive. Respectiv. de instrucție. lipsei de suplețe a structurilor cognitive ale gândirii. experiență dobândită. adjective. Tulburările limbajului scris-citit. aceasta din urmă determinând evoluția limbajului. Ele mijlocesc asocierea cu alte sisteme cognitive ale intelectului. Asemenea disfuncționalități se datorează rigidității. p. este necesar să exprimăm ceea ce gândim. Fenomenul fixității funcționale. ceea ce se întâmplă la copiii debili mintal.

îndeobște steril. Mediul are o influență hotărâtoare asupra evoluției copilului ca dezvoltare intelectuală. ea creează un sistem de acţiuni menite să realizeze obiectivele stipulate curricular cu scopul utilizării diferenţiate. crescut la oraș. emoţională şi morală. dar crescut în mediul natural al satului. vulpi și jderi sau alte sălbăticiuni. ROLUL MEDIULUI EDUCAȚ IONAL ÎN ACTIVITATEA DE CULTIVARE A LIMBAJULUI ÎN GRĂDINIȚ Ă Omul comunicant. întrucât clasa de apartenență. ea creează și perfecționează un instrument de lucru necesar tututor celorlalte discipline ce susțin învățarea. pe care el. grădiniţa şi şcoala primară le adaugă dimensiuni cognitive şi . marchează decisiv achizițiile limbajului. Un copil crescut într-un mediu urban. care are în centrul său elevul cu aspiraţiile şi cu solicitările specifice. Celor „şapte ani de acasă”. I. Cu alte cuvinte.Capitolul 2 2. fie ea favorizață sau defavorizată. Microsituațiile sociale în care el trăiește îi influențează devenirea. care se ocupă în general de apropierea profesorului de copilul preșcolar și de cel al claselor primare ținând cont de particularitățile lor de vârstă și individuale. le cunoaște numai din filme și din cărți. Făcând parte din sistemul științelor pedagogice. Spre deosebire de pedagogia preșcolară. a conţinuturilor fiecărei specialităţi în procesul de învăţământ. metodica educării limbajului mijloceşte dialogul dintre două personalităţi. este încântat să vadă animalele domestice dintr-o gospodărie rurală și trăiește o adevărată uimire să afle că un elev de aceeași clasă cu el. având cultul computerului. metodica educării limbajului are drept obiectiv principal eficientizarea procesului instructiv-educativ prin valorificarea metodelor care pot asigura o cât mai corectă însușire a limbii.FORME DE MANIFESTARE A LIMBAJULUI. Ghiglione în 1986 acest concept. cea a formatorului şi cea a copilului aflat la începutul procesului de edificare spirituală. ASPECTE METODOLOGICE GENERALE ȘI SPECIFICE ALE ACTIVITĂȚ II DE CULTIVAREA LIMBAJULUI LA COPII Metodica educării limbajului este o disciplină aplicată ce face parte din domeniul larg al pedagogiei. a văzut lupi și urși. Pe baza proiectării pedagogice a activităţilor instructiv-educative. despre care vorbeşte tradiţia înţelepciunii noastre populare. chiar spirituală. ca instrument de comunicare. după cum a introdus R. este o ființă care apelează la limbă spre a se construi spiritual pe sine într-un context intercomunicațional permanent. etapă după etapă. al activităților de la stâna cu oi.

după cum copilul trece de la grupa mică la cea mijlocie şi intră în cea mare. Învățătoarea observă preferințele fiecăruia și va ține cont de ele în actul didactic. mie îmi plac ştecărele şi prizele. Se solicită multă răbdare.” suna o mărturisire la care nici mama. fiecare cu iniţiativele lui formative. ani. „Vreau să cresc mic!” –suna alarmant dorinţa unui copil care se temea instinctiv de asprimea vieţii mature. De ce? Ca să nu crească. semestre. pentru că el îl dorea mic şi drăgălaş. Au telefoane-jucărie prin care unul ascultă ceea ce citește altul dintr-o carte. Ca formatorul să influenţeze în mod benefic procesul evoluţiei lor este nevoie de vocaţie pedagogică. morale și estetice. Atunci când cei mari din jurul său nu-i acceptă ideile. Abordarea sistemică a procesului de învăţământ are drept bază regândirea dintr-o perspectivă modernă a obiectivelor educaţionale în funcţie de care se vor corela conţinuturile învăţării cu metodele şi procedeele cele mai eficiente pentru acolada constituită din procesul de predare. Vârsta preșcolară este perioada celei mai intense creșteri fizice și psihice. în care al său nu-şi găseşte loc? În prima oră a zilei la clasa a II-a într-o școală americană elevii se îndeletnicesc cu exact ceea ce dorește fiecare. tact. unul dintre obiectivele esențiale ale actului didactic se identifică în mod semnificativ cu cele ale predării limbii . mașinuțe. cu propriile proiecte de viitor. Se constituie sentimentele intelectuale. aidoma cu cea primară. pivotează pe capacitatea profesorului de a se apropia de cei mici. Se dezvoltă limbajul contextual. lipsit de griji? “Ştii. acum când se croieşte plămada genuină a personalităţii omului matur de mai târziu. mai apoi în cea pregătitoare. deschidere sufletească spre problemele vârstei copilului. nici educatoarea nu i-au dat un răspuns mulţumitor. ca să treacă în clasele I-IV ale şcolii primare. Corelarea corectă a activităţilor componente ale sistemului de învăţământ asigură dezvoltarea optimă intelectuală şi psihocomportamentală a elevilor. Sistemul nervos se maturizează în mod vizibil de la un an la altul. trăirile. La nivelul învățământului preșcolar. proiectele sale personale.formative ce asigură copilului deschideri ample în formarea sa viitoare. De aceea aportul cadrului didactic implicat în acest proces este unul decisiv. se vor forma deprinderi corecte de comunicare. Cum se simte acel copil. aparate. un copil se simte oare cu adevărat protejat. privindu-i pe cei mari. de altfel. Numai astfel se pot doza corect cunoștințele transmise. beneficiind de sistemele de lecţii stabilite pe zile. învăţare şi evaluare. se dezvoltă formele inhibiției condiționate. Repere sunt noţiunile definitorii ale specialităţii. nu un dulău care îi provoca spaimă. Alții se joacă efectiv cu figurine. Acum se formează legături temporare. Un altul refuza să dea mâncare căţeluşului său. intenţiile. curricula sau programa şcolară şi particularităţile de vârstă ale elevilor. bunico. Pedagogia preșcolară. Unii citesc câte o carte din biblioteca clasei. nici tata. Cadrul didactic este chemat să predea conţinuturile literare şi lingvistice pe care micuţii elevi şi le vor însuşi în timp. ținând cu autoritate și competență seama de particularitățile lor generale de vârstă și de cele individuale.

imaginația creatoare. Metodica educării limbajului face parte din sistemul științelor pedagogice. spre a asigura condiții cât mai bune și necesare în vederea dezvoltării vorbirii copiilor. În faza incipientă la care ne referim. Toate datele pe care le furnizează asemenea științe se cer reorganizate sub aspect metodic. funcția instrumentală în faza incipientă. igiena preșcolară. psihiatria. dar s-a dovedit a fi indispensabil pentru o bună. zăpada. Prin apelul la aceste discipline se formează instrumentele muncii intelectuale. pedagogia școlară. copilul raportându-se la o situație viitoare. Acest scop general nu poate fi atins dacă educatorul nu ține seama de particularitățile volitive și afective de vârstă preșcolară și primară sau dacă nu cunoaște legile fundamentale ale activității nervoase superioare. Ea se nutrește din domeniile limitrofe. Se stimulează prin diferite activități disponibilitățile de acțiune ale copiilor. Ele sunt o bază indispensabilă pentru pregătirea preșcolarului. diferența dintre sandalele și hăinuțele anotimpului cald de cizmulițele. prin care se reglează mecanismul formării reflexelor condiționate. Educatorul va îmbina metodica clasică cu cea modernă în activitatea de memorare sistematică. El realizează mental începând de la 3 ani. În această primă treaptă de pregătire a copilului mic. clare și durabile. Capacitatea de muncă intelectuală și fizică a preșcolarului se evaluează corect numai de către educatorul care cunoaște particularitățile dezvoltării fizice a copiilor și regulile igienei preșcolare. Cunoștințele și deprinderile pe care le formează metodica dezvoltării limbajului trebuie să fie corecte. Abordarea acestui obiectiv se face cu prudența necesară. psihologia copilului. care să se integreze în prima clasă a ciclului primar. ceea ce nu este ușor. . intercondiționându-se. îl concretizează. bocancii și șalopeta cu jacheta groasă pe care le va îmbrăca iarna. de pictură și de muzică. anume el fiind formarea instrumentelor muncii intelectuale. El se bucură de jocurile la care folosește diferite materile (frunze uscate. se ține seama de particularitățile de vârstă și la cele individuale ale fiecărui copil. metodica educării limbajului nu se poate lipsi de gramatică și literatură. vorbitul și cititul. încurajându-se spiritul de inițiativă.române la nivel școlar. alternează cu funcția informațională și cu cea formativ-educativă. domenii care nutresc actul didactic. anume la procesul instructiv-educativ din grădiniță. precum anatomia și fiziologia copilului. De acum copilul memorează poezii. formele de relaționare optimă în grupul de copii. crenguțe înmugurite etc. o eficientă strategie didactică. de focalizare a atenției spre un obiectiv precis. în formarea capacității de concentrare. desigur într-o fază incipientă.) tot în funcție de anotimp. Factorii de mediu sunt repere importante ale actului didactic. Pe de altă parte. Acum se pun bazele deprinderii de a selecta elementele necesare pentru a rezolva o problemă. chiar înainte de a reuși să povestească basmul care i se prezintă după imagini sau i se citește.

deprinderi corecte de exprimare pe baza exercițiilor lexicale. II. Rezultanta acestei proiectări este planul calendaristic. iar planificarea pe termen scurt. Evaluarea se face după criterii ce derivă din programa de dezvoltare a vorbirii. cea pe termen mediu –la repartizarea săptămânală. astfel asigurându-se eficiența dobândirii de cunoștințe prin receptarea de informații logico-verbale. Ea evidenţiază modalităţile de transmitere a învăţăturii de către cadrul didactic de profil. privind conceperea şi realizarea detaliată a lecţiilor. al cărui obiect este sufletul şi mintea copilului. fără a rupe legătura cu tot ce are sănătos tradiţia naţională. . Planificarea pe termen lung se referă la repartizarea anuală a conţinuturilor învăţării. cu scop formativ. învăţător sau profesor. care este educator. urmărindu-se şi activitatea de preluare. iar răspunsul dat celor mai neaşteptate situaţii şi implicaţii pe care le comportă desfăşurarea dinamică şi complexă a procesului de învăţământ depinde de experienţa şi de puterea creativă a fiecărui cadrul didactic în parte. care îmbogățesc vocabularul și fluidizează formulările. Ele se bazează pe conlucrarea eficientă a copilului cu profesorul. care trebuie să fie modelate înfloritor. Metodica este un meşteşug elevat. adică a gradului de transferare a cunoștințelor dobândite spre zona de utilizare a acestora. Este important să se constate cât de mult se îmbogățește vocabularul copilului în urma lecțiilor de povestire și de memorare. Se formează. Se cere revizuită însăşi Legea învăţământului românesc. Punctul de plecare este proiectarea.O preocupare-cheie a educatorului este evaluarea randamentului activității sale didactice. cum o definea I. Compatibilizarea sistemului educativ românesc cu cel european De la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării se cer trasate direcţiile de dezvoltare şi de promovare a unor politici şi strategii care să asigure calitatea serviciilor educaţionale. de efectuare a jocului didactic . ceea ce va compatibiliza sistemul de învăţământ naţional cu cel european. acea “ prefigurare a unei acţiuni de instruire şi a rezultatelor ei“. constituie proiectarea propriu-zisă. de asemenea. în vederea transmiterii cunoştinţelor spre elevi. care să reflecte noile imperative educaţionale europene. de asimilare şi de cunoaştere a acestora. Cerghit. de descriere a fenomenului fizic.

ce nu lasă loc sincopelor sau golurilor. pentru care se cer înfiinţate instituţii pe baza unor criterii clare şi standarde ştiinţific stabilite. noua cercetare socio-umanistă. infrastructura. armonizate într-o firească fluidizare. cel al greierului și furnicii. adică cu nevoi speciale. astfel încât să fie câte una la 5000 de locuitori. Europa anului 2020 vizează și România. Asigurarea mijloacelor de transport va facilita participarea copiilor din mediul rural la învăţământul preşcolar. interesați nu numai de retribuție. ca cea americană sau a Greciei. -La nivel naţional şi internaţional se vor aloca resurse suplimentare pentru situaţiile de urgenţă şi pentru nevoile speciale ale copiilor. începând de la cel preşcolar şi până la acela post-universitar. Printre principiile importante. . iar elevilor proveniţi din cele mai dezavantajate grupuri sociale să li se asigure sprijinul prin soluţii de comunicare şi proiecte bazate pe subvenţiile Uniunii Europene. Cel mai important lucru este ca strategia de reformă a învăţământului românesc să nu neglijeze nici-una dintre verigile sistemului. care asigură viabilitatea noului sistem educaţional. când se prăbușește un sistem tradițional. se numără: -Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile legate de copii. unde locul cercetării este privilegiat. Reprofesionalizarea este comentată de prof. Tinerii migrează spre țări care produc străpungeri tehnologice. Se cere stabilită o reţea de informare a opiniei publice despre necesitatea vitală a educaţiei timpurii. inclusiv cei cu dezabilităţi. -Oricare copil este născut liber şi egal în demnitate şi în drepturi. ca țările nord europene. sănătatea.1. ci de asigurarea condițiilor de activitate. și cele ale producerii de capital. mediul. La educaţie trebuie să aibă acces în mod egal toţi copiii ţării. Cartea România după criză. cultura umanistă. Statul trebuie să creeze echilibru între ele. -Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei. II.Principiile pe care se bazează Programul Naţional de Reformă şi Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România au fost menţionate în Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunuilor Unite la cea de-a XXVI-a Sesiune Specială din 10 mai 2002. obligatoriu şi de bună calitate. Există în lume culturi de credit.Delimitări conceptuale raportate la noile exigenţe ale Uniunii Europene Trăim într-o perioadă de criză. Ionel Haiduc. stabilind că între cele 9 domenii importante se află energia. după modelul greierului. care acum are o economie precară. -Copiii au dreptul la un start cât mai bun în viaţă -Toţi copiii trebuie să aibă acces şi să absolve învăţământul primar gratuit.

se cere o inteligență practică. care să anime instituțiile democratice. Factorul uman este principalul element de progres. Aceste ţări vor coopera în scopul dezvoltării unor politici care să asigure mai multe locuri de muncă. România este o țară necontributoare și fără șansa de a folosi fondurile. Expresia ”Săracă țară bogată“ ne definește. EQF va facilita transferurile şi recunoaşterea calificărilor dobândite în urma învăţării. astfel ca impozitele să se micșoreze ca venitul să crească. În Consiliul European de la Barcelona s-au trasat liniile unei creşteri a calităţii în sistemele educaţionale şi formative. România trebuie să se situeze în aceste sisteme. Avem un raport nesănătos între pensionari și populație activă. Se cere stabilirea unui dialog corect între politic. Un proces politic cu animozități mari.Există comisari și foruri europene care activează la noi. Din 2004 se derulează proiectul concurenței cu un consiliu european. când a devenit membru NATO și UE. incapabil să ajungă la un numitor comun diminuează șansa succesului. care să fie dotat. ca la noi în țară. în care trebuie investit. Rezultatele învăţării pe plan naţional şi sectorial din fiecare ţară europeană vor fi evaluate într-un meta-cadru numit Cadrul European al Calificărilor ( EQF-European Qualification Framework). aşa cum prevedea Consiliul de la Lisabona. Particularitățile unei țări cu aspect de subdezvoltare. oameni de teatru. Să mobilizăm forțele spre rezolvarea problemelor colectivității. O populație bine educată și informată nu poate fi manipulată.Cum își protejează România consumatorii? Clasa mijlocie. Acum capacitatea de a gândi strategic este amputată. în timp ce în Germania este 90%. . Europa anului 2020 va fi mai competitivă şi mai dinamică din punct de vedere economic faţă de perioada precedentă. Parlamentul european a lansat conceptul de piață unică. Mediul de afaceri trebuie să devină cât mai flexibil. Realitatea este că piața liberă trebuie educată. Ca atare. La Măgurele se derulează un proiect de dezvoltare a lasărului. structuri social-politice mai eficiente. și experții domeniilor. armonizând forţa de muncă într-un climat de transparenţă totală. fondurile europene. profesori universitari chimiști. Un exit de ordin financiar presupune valorificarea multor surse. ca o condiție sinequa non. Spre a capitaliza acești bani. Educaţia şi formarea profesională devin un obiectiv esenţial al reformei ce se implementează în ţările Comunităţii Europene. Din 2007. care să modernizeze spațiul rural.iar relația între om și natură se cere restudiată. creşteri economice durabile. este la noi 5%. Pe plan internaţional s-au stabilit norme clar concepute privitor la calitatea serviciilor şi care vizează şi instituţiile de învăţământ. Se regândesc sistemele asistenței sociale. cineaști. cu insule de excelență. așa ca în Spania. La noi se măresc impozitele. astfel ca să poată încuraja mobilitatea pe piaţa transnaţională a muncii. dezvoltarea tehnologică. infrastructura. unde este găzduit și noul institut tehnologic european. care va încerca să echilibreze situaţia. Produsul intelectual românesc este valoros. să nu ne mulțumim doar cu rezolvări individuale.

În lumina noile prevederi. care se aplică şi în ţara noastră. II. În aşanumita copilărie mică el se poate bucura de serviciile asigurate de sistemul de creşe. în condiţiile în care la noi abia acum se conturează o politică coerentă cu referire la educarea timpurie a copiilor. Calitatea îngrijirii şi cea a protecţiei asigură diminuarea morţii infantile. copilul are o dezvoltare rapidă. drept care neglijenţele şi omisiunile produse acum vor fi greu de recuperat mai apoi. Perioada de la 0 la 6-7 ani este denumită a copilăriei timpurii. cu mult înainte de a păși în prima clasă a școlii. Originile acestui abandon inuman se află în politicile pro-nataliste ale comunismului românesc. care. Practica abandonului nu a fost stăvilită nici în următoarele două decenii care s-au scurs de la Revoluţia din 1989. În această primă etapă. conducând pe termen lung la evoluţia noii generaţii în plan social şi profesional.Limba română nu este o disciplină de învățământ ca celelalte. Totodată. a întârzierilor de creştere.poetul Nichita Stănescu considera limba română drept patria sa. Este verificat adevărul că până la 2 ani copilul creşte mai bine protejat în ambianţa familiei. când a coborât vârsta de şcolarizare de la 7 la 6 ani. de a-şi forma deprinderi şi priceperi indispensabile creşterilor spirituale şi afective ulterioare. aplicându-se noi strategii de intervenţie în cazul violării drepturilor acestora şi ale familiilor. însă nu organizează nici-o formă de educaţie timpurie. a bolilor. copilul folosește limba învățată de la bun început de la părinți și toți cei care îi înconjoară.2. căci. După iniţierea programului „Generalizarea grupei mari pregătitoare în învăţământul preşcolar românesc” din anul 2002. când sărăcia care ameninţa mamele fără soţi era dublată de lipsa unor servicii compensatoare ce puteau fi puse de stat la dispoziţia lor. scăpând de efectele devastatoare ale instituţionalizării la care îi expune practica abandonării pruncilor în maternităţi. ea stimulează dezvoltarea personalităţii pruncului cu abilitatea de a învăţa. Convenţia pentru Drepturile Copilului a stipulat anumite prevederi legale referitor la educaţia timpurie a copilului cu vârstă între 0 şi 3 ani. întrucât până în 2015 se vor implementa obiective ale proiectului Mileniu pentru Dezvoltare. Abia în prezent se face simţită preocuparea de a crea o reţea de asistenţă socială dublată de una de asistenţă medicală. Funcţionarea României ca stat integrat Comunităţii Europene include şi o nouă reformă la nivel de educaţie.Exigenţe ale educaţiei timpurii a copilului în context european România a semnat şi ea aceste normalizări... cu profesionişti care deservesc unităţi de profil atât în regim public cât şi în regim privat. Legea .. unde a fost demarat un proiect amplu de configurare a unui învăţământ compatibil cu cel vest-european. spitale sau locuri publice. a crescut grija pentru dezvoltarea şi siguranţa tuturor copiilor. Limba este un mijloc esențial de comunicare specific umană. s-au creat condiţii de realizare a unui sistem coerent de educaţie şi instruire timpurie a copiilor din România.

cărora nu era cuvenit să li se iese din cuvânt. Incapacitatea părinţilor de a asigura supravegherea copiilor în programul extraşcolar şi extrafamilial duce spre libertinajul adolescenţilor şi tinerilor de mai târziu. prietena sa. el fiind constituit din 42% îngrijitori şi 32.Caragiale are perfectă dreptate să ridicularizeze pretenţiile de bun pedagog ale doamnei Popescu. proiect care a stabilit coordonatele de bază ale unui sistem ce se implementează în prezent şi se extinde până în anul 2013. O cercetare iniţiată de UNICEF a demonstrat că în creşele din România numai 0. de tipul celei teoretizate de Maria Montesori. s-a concluzionat pe baza unei cercetări că în perioada 1989-1995 el a fot . la salutul membrilor familiei etc. Copilul zilelor noastre trebuie să fie determinat să înţeleagă singur de ce este bine să respecte anumite reguli de comportare. for care a sprijinit Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România să elaboreze în anii 2005-2006 strategia de educare timpurie.L. la ştersul pe picioare la intratul în casă. protagonistul schiţei Vizită. Totuşi practica a demonstrat că nu totdeauna părinţii au reuşit să se ridice la nivelul de pregătire pedagogică cerut de solicitările la care i-a supus copilul. Metodele non-violente de educare.000 de copii. de higienă. Personalul din creşe nu este profesional pregătit spre a efectua servicii de educaţie printr-un sistem de pregătire continuă. este înlocuită astăzi de motivarea oricărei măsuri care priveşte pe copil.5% asistente medicale. Vechea zicală „Unde dă mama. prin concediul maternal sau paternal. creşte carnea!” nu mai funcţionează azi ca o soluţie coercitivă cu efecte benefice. în prezent sunt active 287 creşe cu 11. Pedepsele fizice nu mai constituie astăzi o formă de disciplinare a celui mic de către adult. În multe cazuri familiile sărace de la oraş sau cele numeroase de la sate nu au izbutit să dea pruncilor aflaţi în stadiul copilăriei mici acele impulsuri care să-i orienteze spre calea cea bună în educaţie. Parametrii educaţiei preşcolare în România de azi La începutul de drum al educaţiei copilului se află îndeobşte familia.3. Educaţia preşcolară nu are în prezent drept beneficiari decât 29% dintre copiii vârstei între 2 şi 7 ani.asigură copilului până la 2 ani prezenţa unui părinte. Astfel părinţilor le revine responsabilitatea unor iniţiative de acest gen. care oricât de încântată se arată de timpul petrecut cu devotament matern alături de fiul ei.I. Dacă până în 1990 funcţionau în România 902 creşe cu un total de 90. Ionel. II. nu izbuteşte să demonstreze decât adevărul că era depăşită de o asemenea sarcină. întrucât tradiţionala ascultare faţă de părinţi. Această situaţie privilegiată explică şi scăderea drastică a numărului creşelor în anii de după Revoluţie. rar asigurat în alte ţări. privitoare la sănătate. de la spălatul feţei şi dinţilor la folosirea WC-ului.4 % este personal calificat. Dezvoltarea timpurie integrată a copiilor este un obiectiv prioritar al UNICEF-ului. ele devenind anacronice.000 de copii. solicită priceperi pedagogice neîntâlnite la părinţii noştri. Privind istoric evoluţia trendului în domeniu.

unde copilul se familiarizează cu colectivul.Un gol încă neremediat în România este faptul că personalul care se ocupă în creşe de cei mai mici copii nu beneficiază de nici-o formă de profesionalizare. În felul acesta educatorul va ocupa în cadrul colectivului şcolii un loc la fel de important ca şi profesorii. Într-o formulă ideală. Un asemenea reviriment are la bază principiul că o etapă atât de importantă pentru dezvoltarea copilului nu poate fi lăsată în . Zi după zi el se obişnuieşte cu un orar mai riguros decât cel urmat în viaţa familiei. dacă avem în vedere programele de pregătire a tinerilor părinţi şi a femeilor gravide. Frecvenţa redusă a micuţilor la grădiniţă este explicată prin costul prea mare solicitat unui copil. cu cât tradiţiile lor nu îi încurajează la iniţiative de socializare. Statisticile realizate dovedesc că faţă de 66. dar lentă. În seama organizaţiilor nonguvernamentale a rămas sarcina iniţiativelor de a spori competenţele parentale. Locul absolvenţilor de liceu pedagogic îl iau licenţiaţii din universităţi particulare sau de stat. perspectivă valabilă şi pentru învăţătorii ciclului primar. se prezintă la serbare spunând poezii şi cântând. O diminuare a numărului grădiniţelor din ţară s-a datorat schimbării patronajului lor. ceea ce reprezintă aproape 40% din venitul minim garantat pe economie. În comunităţile lor se înregistrază cea mai scăzută rată de copii care nu pot fi înregistraţi în grădiniţe. sunt exploatate bunele relaţii familiale. De pildă. nu beneficiază de şansa de a merge la grădiniţă.1% dintre copiii ţării noastre care merg la grădiniţă. iar rromii cu atât mai mult. învăţătura primită de la părinţi în acei primi ani de formare se cere dublată de programele profesionalizate ale grădiniţelor.descendent. pentru care se plăteşte între 80 şi 100 lei pe lună. Efectul a fost o tot mai severă diminuare a numărului de locuri în grădiniţele de stat. fiind privaţi de şansa unei instruiri instituţionale de profil educativ.2% dintre copiii rromi au fost înregistraţi la grădiniţă. programe implementate în alte state şi devenite deja de câteva decenii tradiţionale. astfel că micuţii sunt lăsaţi în seama bunicilor şi a altor rude. rromii nu depăşesc nivelul de 20% dintre copiii lor înregistraţi în învăţământul preşcolar din România. ca apoi să înregistreze o creştere constantă. în anii 1997-1998 numai 17. ceea ce măreşte decalajul educativ dintre ei şi celelalte categorii etnice din ţara noastră. în anii aceştia se implementează o reformă de natură să dea un nou prestigiu misiunii de formatori a cadrelor didactice care activează în acest domeniu. Se cere precizat că educaţia parentală este şi ea tratată cu multă superficialitate în România de către organele abilitate. Copiii din mediul rural şi mai ales cei din zonele defavorizate. În ceea ce priveşte calitatea profesională a educatoarelor care lucrează în grădiniţe. adică de formare iniţială sau de formare continuă. ele trecând prin descentralizare în custodia administrativă a forurilor locale. datorită izolării şi a lipsei mijloacelor de transport. care să-şi sporească şi calitatea. ceea ce a creat perturbări grave în ritmul activităţii educative pe plan naţional. în condiţiile în care ei refuză să trimită copilaşii la grădiniţă. În această situaţie de perpetuată sărăcie.

botanică. cu dinamica evoluţiei lor. franceză sau germană. perfecţionarea limbajului. poeziile sunt spuse în limba respectivă.seama unor absolvenţi de liceu. Ca orice disciplină ştiinţifică. Predarea acestei discipline în învăţământul preşcolar şi primar urmăreşte familiarizarea viitoarelor cadre didactice din acest sistem de învăţământ cu preliminarele noţiuni de limbă şi de literatură naţională. metode şi principii fundamentale. de predarea şi de învăţarea regulilor pe care se edifică exprimarea orală şi cea scrisă cât şi evaluarea. -În sens larg. cum este limba oficială a ţării precum şi cele de circulaţie internaţională. istorie. văzute ca sistem şi având ca scop tehnicile de studiu. geografie. ştiinţele limbii şi ale literaturii române privite prin lentila predării practice la cei mai mici elevi vor fi abordate cu scopul valorificării în lecţie şi în alte activităţi desfăşurate cu elevii a celor mai recente noutăţi din domeniul specialităţii cât şi în cel al disciplinelor pedagogice. limbi străine. ca ele să se fixeze. 3. ca pivot al creşterilor viitoare în plan spiritual. geologie. el denumeşte ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare a elevului şcolar. Un concept-cheie uzitat în ultimul timp în ştiinţele educaţiei din România. Ele vor constitui metodologic obiectul lecţiilor de profil. stabilite de părinţi şi însuşite cu aportul unor profesionişti ai domeniului. căci cu ajutorul limbajului copilul dobândeşte cunoştinţe în domenii varii. care are un sens larg şi unul restrâns. Limba maternă este un pivot general al cunoaşterii. matematică. Capitolul 3. Cum trebuie propuse spre inducere celor mici asemenea elemente de cunoaştere. care se sincronizează terminologic cu Europa şi întreaga lume este cel de curriculum. fizică. pe care o definesc drept meşteşugul activităţii didactice de implementare spirituală. . intervenind de obicei în programul orarului de grădiniţă sau în cel al familiei care apelează prin iniţiativă privată la elevi. care devin cadre didactice numai cu o pregătire medie. ea putând să fie dublată încă din copilărie de alte limbi străine. care se desfăşoară cu o deschidere multilaterală. de la mediul înconjurător. astronomie. De asemenea. Metodica perfecţionării limbajului-pivot al creşterilor spirituale Scopul învăţării este. metodica predării limbii şi literaturii române are funcţii. aşadar. ca să înflorească gândirea şi sufletul celor mici? În acest proces complex intervine la fiecare nivel de vârstă metodica. În România postdecembristă sunt la modă grădiniţele cu program în limba engleză. muzică etc. căci poveştile. studenţi sau chiar profesori de specialitate. obiective precise. Literatura secondează îmbogăţitor fiecare etapă a studierii unei limbi.

destinat structurării capacităţilor de comunicare socială. în noul curriculum se promovează un concept mai modern. în care se stabilesc ariile curriculare. ori gramatica şi literatura română sau lecturile literare. limba şi literatura română constituie o disciplină de învăţământ unică. Ele sunt: -Limbă şi comunicare -Matematică şi Ştiinţele naturii -Om şi societate -Arte -Educaţie fizică şi sport -Tehnologii -Consiliere şi orientare Astfel. materiale –suport. standardele curriculare de performanţă prescrise fiecărei discipline din planurile-cadru de învăţământ. în care se includ şi limbile materne ale minorităţilor naţionale. Astfel. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă. pe vehicularea unor culturi ce se cer adaptate la realităţile societăţii contemporane şi pe conştientizarea identităţii naţionale ca premisă a dialogului intercultural şi a integrării europene a poporului respectiv. d. alături de limbile moderne. obiectele de studiu şi resursele de timp necesare realizării acestora. obiectivele de referinţă. ce face parte din aria curriculară Limbă şi comunicare. Toate aceste discipline ale respectivei arii curriculare se bazează pe modelul comunicativ-funcţional. c. planurile –cadru de învăţământ pentru clasele I-XIII. ghidurile metodice puse la dispoziţia cadrelor didactice ale fiecărui nivel de studiu şi ale fiecărei discipline. unitare dinainte de Revoluţia din decembrie 1989 din şcoala românească. manualele alternative ale ultimelor două decenii. în care se concretizează condiţiile aplicării şi monitorizare procesului curricular. e. care au înlocuit pe cele clasice. În învăţământul românesc preuniversitar s-au configurat 7 arii curriculare. normele metodologice care dau dozarea şi regulile statutare ale predării. ce se defineşte prin structurarea la elev a competenţei de comunicare scrisă şi orală. conţinuturile învăţării. în care se precizează obiectivele-cadru. programele şcolare.-În sens restrâns. Scopul studierii limbii şi literaturii române este consolidarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare verbală şi scrisă a elevilor. care vor fi . acela de model comunicativ-funcţional. f. b. el desemnează ansamblul de documente şcolare menite să ilustreze datele esenţiale ale proceselor educative şi experienţelor de învăţare pe care le oferă elevului. stabilite pe baza unor principii şi a unor criterii epistemologice şi psiho-pedagogice. în curriculum sunt cuprinse: a. În locul vechii departajări care se crea între disciplina limba română.

-exprimarea orală. I. În felul acesta.teoria şi istoria literaturii române . În studiu se va muta accentul de pe exprimarea reproductivă pe cea a producerii unor mesaje proprii. pe de-o parte. care sporeşte sensibilitatea la frumosul mediului ambiant şi la valorile esteticii. Stăpânirea limbii române. -receptarea mesajului scris. pe de alta. Tocmai în sensul adaptării obiectivelor studiului la imperative obiective de cunoaştere. Se vor dezvolta cele 4 capacităţi ale comunicării. să comunice şi să rezoneze cu idealurile semenilor săi. în stare să rezoneze cu preocupările şi idealurile copiilor. Relaţia metodicii cu alte discipline de învăţământ Metodica acestei specialităţi îşi ia substanţa din câteva discipline precum: . şi psihopedagogia vârstelor. Indiferent de profesia aleasă. Ca disciplină de frontieră între conţinutul actului de transmitere a cunoştinţelor din domeniul limbii şi literaturii române.cât şi noţiuni de logică. profesionale şi private. Obiectivele vor fi focalizate pe formarea capacităţii de utilizare a limbii în împrejurări concrete de comunicare.iniţiaţi în tehnica abordării şi analizei textelor literare şi nonliterare. şi cunoaşterea literaturii.psihopedagogia vârstelor . studierea limbii şi literaturii române îşi va împlini menirea de a forma etapă de etapă un tânăr cu o cultură comunicaţională esenţială. în stare să înţeleagă lumea din preajma sa. bazate pe experienţa de fiecare zi a cadrelor didactice şi pe contactul continuu cu noutăţile domeniului. la studiul literaturii se propun textele cele mai semnificative şi accesibile. vor gândi mai sensibil şi chiar mai matur. în şcoală. iar conţinuturile vor fi adaptate nivelului de vârstă şi intereselor celor tineri. Ei vor reuşi mai uşor în competiţiile la care vor fi obligaţi să participe. ca mijloc de comunicare. ajută tinerii să-şi desăvârşească personalitatea. filosofie şi sociologie. lansate pe plan naţional şi chiar internaţional. Chiar şi raportul între exprimarea scrisă şi cea orală se cere reechilibrat. aflate în fuziune: -receptarea mesajului oral. Elevul astfel format se va integra în contextul viitorului parcurs şcolar. tânărul care stăpâneşte forma corectă a limbii române are şanse sporite de a-şi valorifica în mod creator propriile capacităţi de rezolvare a unor probleme concrete ale vieţii cotidiene. -exprimarea scrisă. de la lingvistică la gramatică . .ştiinţele limbii române.didactica generală . pentru fiecare etapă de vârstă a elevilor. metodica acestei specialităţi se îmbogăţeşte permanent din însăşi substanţa activităţii aplicative concrete.

reguli de utilizarea limbii. aceasta fiind pasibilă de o permanentă îmbogăţire în funcţie de experienţa profesională a fiecăruia. ci presupune participarea nemijlocită a cadrului didactic. de la clasele superioare ale gimnaziului şi liceului. astfel ca pentru lecţie ei să selecteze cu intuiţie didactică şi cu mult discernământ profesional obiectivele.o simplă debitare a unor date din partea educatoarei sau învăţătorului. cărora le asigură un mod de lucru mai riguros. conţinuturile predării. pe care le transformă în obiect al predării eficiente în lecţie. Această activitate nu constă într. Astfel se va adapta cerinţelor vârstei elevilor mici conceptele de comentariu literar. se cer stabilite cele mai adecvate metode de lucru cu elevii şi fixate momentele lecţiei în care acestea să fie utilizate. norme şi exemplificări bogate. în care se face un schimb de experienţă foarte profitabilă pentru fiecare formator dornic să cunoască cele mai moderne concepte şi practici ale domeniului. adică de la teoria generală a procesului de învăţământ. Fiecare cadru didactic poate inova tehnicile didactice. În concluzie. Acesta trebuie să se raporteze la disciplinele psihopedagogice. ci şi un cercetător solicitat să efectueze un studiu continuu. definiţii. Pornind de la didactică. pe care să le raporteze la particularităţile de vârstă ale elevilor. Metodica îşi are un dinamism specific. prin care să se preconizeze acele strategii în stare să optimizeze procesul transmiterii cunoştinţelor şi cel al formării deprinderilor necesare utilizării limbii române ca mijloc de comunicare. De aceea. metodica poate fi concepută drept o pedagogie a specialităţii. astfel ca lecţia să conducă la formarea elevului cu o personalitate puternică. încă din faza studenţiei viitorii formatori se înarmează cu cunoştinţele metodice moderne necesare. Prin urmare.Metodica relaţionează principiile pedagogiei cu datele esenţiale ale limbii şi literaturii române. împrospătându-şi atât terminologia cât şi conţinutul în sincronie cu mutaţiile produse la nivelul conceptului internaţional de metodică. Însăşi activitatea de elaborare şi apoi de revizuire periodică a programelor şcolare are la bază iniţiativele şi experienţele cadrelor didactice. De aceea. Teoria limbii şi cea a literaturii oferă formatorului noţiunile de bază pe care se structurează conţinutul lecţiilor. formatorul este nu numai un actant al didacticii. fundamentat atât pe tradiţia clasică a . care cunosc în mod practic modul cum se corelează obiectivele predării cu activitatea de asimilare a conţinuturilor de către elevii aflaţi la primele experienţe cu care debutează aventura cunoaşterii. din termeni. deosebit de analiza literară de mai târziu. care se implică în procesul de asimilare de către elevi a cunoştinţelor prevăzute în curriculă. compus din concepte de bază. pe care se bazează repartizarea pe etape de studiu a conţinutului predării. un îndreptar practic pentru formatorii de diferite vârste. Se apelează la cea mai modernă tehnologie didactică a specialităţii. cursul de faţă se bazează pe interdependenţa dintre obiectivele predării limbii şi literaturii române cu conţinuturile sale specifice şi metodele de predare şi cele de evaluare. aplicând în mod creator metodica predării limbii şi literaturii române. Ca atare este benefică organizarea unor cercuri metodice.

familie şi societate Cadrul didactic în calitatea lui de formator trebuie să fie înzestrat cu calităţile unui om de ştiinţă în germene.domeniului cât şi pe experienţa novatoare a fiecărui profesionist al actului didactic. pe semestre. De aceea. pe cicluri de învăţământ şi pe lecţii.. A semăna în minţile copiilor aflaţi la începutul unei aventuri a cunoaşterii acea îndoială între un „da” şi un „nu” este cel mai curat izvor din care se va nutri mintea sa în toţi anii de căutare ce vor urma.” (Mircea Zaciu. şi nu ai voie să-i suprimi emoţiile. el adecvând permanent cunoştinţele pe care le transmite celor mici la particularităţile de vârstă şi la cele individuale ale elevilor. s-ar pretinde ca omul de la catedră să aibă continuu sentimentul unei oficieri. nici temperatura pasiunii puse în ceea ce rosteşti. Ca practician al educaţiei noilor generaţii el trebuie să manifeste o reală virtuozitate a actului didactic valorificându-şi ingeniozitatea în îmbinarea cunoştinţelor de limbă şi literatură pe de-o parte cu cele ale psihopedagogiei. Captarea atenţiei celor mici la lecţie se realizează în acest prim stadiu al procesului de instruire după reguli şi prin strategii cu totul specifice. Cadrul didactic în şcoală. Priceperea sa profesională este dovedită prin modul cum el reuşeşte să dozeze cunoştinţele ce se cer transmise pe ani şcolari. în timp ce dascălul trebuie să proiecteze în gând care va fi produsul activităţii de . corelării unor aspecte din realitate şi chiar a memorării unor versuri de poezie. dar şi extrem de spinoasă situaţie.? Trezirea interesului pentru cunoaştere. el manifestând o vie curiozitate pentru tot ce apare nou în domeniul profesiei sale. E un examen pe care-l dai săptămânal. educatoarei i se solicită o putere de concentrare şi de fascinaţie demnă de amintirea unui prestidigitator pentru ca în acelaşi moment al programului să li se inducă tuturor copiilor din grupa respectivă o aceeaşi stare de atenţie. nici tracul profesional. necesară asimilării unor cunoştinţe. e o nobilă. Metodei la care se recurge i se cere să fie adecvată vârstei învăţăceilor. Se ştie că la grupa mică un copil se poate concentra cu adevărat un sfert de oră în întreaga zi de prezenţă la programul unei grădiniţe. la grădiniţă şi în clasele ciclului primar. an de an. stimularea curiozităţii la cei mai mici dintre învăţăcei reprezintă pentru cadrul didactic un obiectiv general care îi solicită întreaga iscusinţă didactică. să devii o simplă maşinărie de tocat date şi informaţii. nu ai voie adică să cedezi rutinei. Lancea lui Ahile) Cine poate uita momentul când a făcut primii paşi în şcoală purtând în spate povara ghiozdănelului viu colorat. În mod neîndoios aici. Întreaga activitate se bazează doar pe inducere verbală şi pe contactul vizual cu imaginile. se cofigurează bazele personalităţii tânărului de mai târziu. În plus. „A sta la catedră.. O adevărată artă a dialogului cu cei mici se cere stăpânită de către cadrul didactic prin valorificarea celor mai pertinente întrebări în dialogul său cu cei mici. când eşti un simplu muritor şi nu o maşină electronică. II.

Universul literaturii noastre ilustrează prin numeroşi scriitori această profesie aleasă. prin studiu permanent şi de cercetare cu scopul formării elevului. la locurile de joacă. edificând în adevărat sistem educaţional până la nivel superior. stimularea sau delăsarea interesului faţă de disciplină fiind în relaţie directă cu acţiunea dascălului.modelare emoţională. adică atunci când în evoluţia sa elevul îşi poate dezvălui personalitatea prin reuşita la competiţiile care îl aşteaptă. Calitatea de cadru didactic se realizează prin permanenta profesionalizare. atât din partea cadrului didactic cât şi a elevului rămâne principiul de bază al reuşitei pedagogice. finalitatea actului didactic constă în deschiderea drumului spre „a învăţa să fii”: cuminte. astfel poetul nepereche Mihai Eminescu – inspector şi revizor şcolar. povestitorul Ion Creangă – preot şi dascăl. cinstit. Gheorghe Asachi-referendar al şcolilor. ce pot obosi cadrul didactic de specialitate. urmărind propăşirea neamului românesc prin cultură. Alexandru Odobescu –director în Ministerul de resort. Eugen Lovinescu – profesor.profesor. Învăţarea pe baze ştiinţifice prin conştiinciozitate şi răspundere. Crearea primelor manuale şi însuşirea cursurilor şcolare au generat forţa generaţiilor care au urmat. sociabil. pe stradă. cadrul didactic înţelege că în practica actului pedagogic conţinuturile cognitive sunt asimilate neuniform şi într-un ritm particular. responsabil faţă de persoanele cu care intri în contact în familie. Gheorghe Lazăr – dascăl. etc. s-au aflat toţi în slujba formării generaţiilor şi asigurării unei educaţii continue. Ioan Slavici -profesor. prin modul corect în care se comportă în societate. . prietenos. De la început se impun norme şi exigenţe în funcţie de care se stabilesc canoane şi recomandări în desfăşurarea lecţiilor. povestirea unui basm sau numărarea unor obiecte. spirituală şi morală a învăţăcelului. Profilul dascălului nu poate fi conturat fără înţelegerea adevărului că ţinta muncii sale nu poate fi atinsă în planul imediat al activităţii sale. În acest caz obiectivele propuse pentru lecţia respectivă nu pot fi considerate ca atinse dacă dascălul nu are preocuparea şi capacitatea de a le cuceri interesul. captându-le atenţia. Lucian Blaga şi Tudor Vianu – cadre didactice universitare. Activitatea dascălului nu se rezumă la efectuarea lecţiilor. Ion Luca Caragiale-revizor şcolar. Există copii foarte curioşi care pun întrebări în cascadă. Alţi elevi par a fi absenţi de la dialogul întemeiat cu membrii grupei de grădiniţă sau elevii clasei ciclului primar. Ion Heliade Rădulescu . dar nu-l pot degreva de sarcina de a răspunde la ele. chiar cu riscul de a relua de la început conţinutul unei descrieri. prin sensibilitatea afirmată în receptarea valorilor estetice. Conduita didactică se impune în funcţie de personalitatea elevului. atent. Instruirea elevilor ciclului primar este diferenţiată şi individualizată în funcţie de ereditatea fiecăruia dintre învăţăcei. ctitor de şcoală românească. etc. etc. ci ea va deveni vizibilă doar mai târziu. ci la implicarea sa în mediul familial şi social în care trăieşte şi există elevul. prin conduita responsabilă în viaţa de familie.

tulburătoare rădăcină a celorlalte înţelesuri. pentru copilărescul şi magnificul O-I. educatorul şi apoi învăţătorul vor ocupa în ierarhia axiologică a copilului un loc fruntaş. . Se cuvine o emoţionantă laudă pentru litera O şi pentru litera I. scopul final al demersului său fiind performanţa pregătirii elevilor. învăţătorilor clasei I primare. Se cuvine o pioasă şi perpetuă recunoştinţă pentru mânuitorii lui O şi I. Iată o activitate de mare responsabilitate şi cu totul nobilă prin finalitatea ei. În educaţia instituţională ei realizează ceea ce în familie şi în paralel cu aceasta se numeşte a da „cei şapte ani de acasă”.. Cunoaşterea profilului psihologic al elevului. constituie trepte necesare pentru stabilirea metodelor necesare în procesul educativ. pe care trebuie să o resimtă atât profesioniştii actului educativ cât şi familiile copiilor îndrumaţi. Tocmai de aceea. simţirea şi puterea de gândire a celor mai mici şcolari. educatorul şi apoi învăţătorul sunt primele cadre didactice care înfăptuiesc în mod concret reforma învăţământului. respectiv a pune piatra de temelie care va susţine întreg edificiul viitoarelor personalităţi. Se cuvine o profundă stimă pentru anonimii savanţi. aici unde se înalţă cea mai de seamă construcţie şi cea mai durabilă: sentimentul ţării. căci ceea ce spune el nu poate fi contestat de nimeni altcineva. dezvoltarea resurselor afectiv-motivaţionale ale învăţării. În era modernă dascălul este iniţiat în utilizarea calculatorului. etc. învăţătorii clasei întâi primare!” (Nichita Stănescu. cultivarea unui stil de muncă intelectual şi dezvoltarea creativităţii. a aptitudinilor. această pozitivă <alienare> a copilului prin O şi I. O asemenea indestructibilă legătură spirituală şi nu mai puţin de suflet stabilite între învăţăcel şi dascălul său dintâi. Este şi aceasta o dovadă că edificarea personalităţii copilului îşi găseşte în lucrarea didactică din anii dintâi o fundamentare esenţială pentru ceea ce va urma. a abilităţilor şi a deprinderilor. după bunica lui. resimţit ca formator. „O-I.. OI. Cartea de recitire) Aşadar. în metodele psihologiei şi pedagogiei teoretice şi aplicate în conformitate cu ultimele cercetări. respectiv de nici un alt factor care determină conduita. printr-o activitate de modelare a personalităţii celor mici. autoritatea educatorului devine absolută. imediat după mama şi. iată sceptrul invizibil al învăţătorului. adică a generaţiilor viitoare. dezvoltarea capacităţilor cognitive ale elevilor. sceptrul pe care el domneşte peste împărăţia clasei a-întâia primară. Îndeobşte. eventual. Dascălul este prin excelenţă intelectualul ce-şi asumă responsabilitatea unui poartă însemnele unui deschizătorde drumuri ale cunoaşterii la viitoarele generaţii.Comportamentul intelectual are în vedere însuşirea de către elevi a cunoştinţelor literare şi lingvistice fundamentale. avea să inspire pagini tulburătoare în evocări ca cea a lui Ion Creangă în Amintiri din copilărie sau a lui Mihail Sadoveanu din Domnu’ Trandafir. pentru felul cum mânuiesc această revelaţie.

diferenţiere. Convorbirea sau conversaț ia Convorbirea este cea mai veche metodă didactică a lumii. deprinderi şi abilităţi noi. cu profesorul. prin care se dezvoltă expresivitatea. Prin convorbire educatorul sporește structurile și conținuturile stimulative pentru dezvoltarea limbajului. acestea fiind raportate la specificul fiecărei discipline din curriculum. ci pe elevul care să-şi formeze anumite competenţe. astfel ca prin extensie. trăirile și sentimentele copiilor. despre activitatea la grădiniță sau la școală. -vorbirea despre texte cunoscute din ascultarea unor povești sau lectura lor -vorbirea în public. Metodele de învăţământ utilizate în procesul de instruire din învăţământul preşcolar constituie o variabilă ce răspunde în mod concret de rezultatele activităţii şcolare. capacitatea de interpretare a unor roluri în dramatizări și scenete scurte. La vârsta preșcolară și a școlarului mic se inițiază adresare către adulți și . III. Din Antichitate s-a stabilit importanța comunicării dialogate în relațiile interumane. Ca cel mai activ aspect al didacticii. uzitându-se elementele componente legate de tehnica vorbirii. curriculumul asigură o abordare armonios-sistematică a disciplinelor de studiu şi a tipurilor de activităţi de învăţare. ca o componentă a personalității elevului.III. relevanţă. cu colegii. cu schimbarea emițătorului cu receptorul . A. Actul vorbirii se perfecționează în 5 direcții esențiale: -transmiterea informațiilor cu character instructive-educativ -vorbirea în grupuri. Se cere făcută distincția între vorbire și convorbire. prin progresie şi continuitate accentul să se pună nu pe materie. în fața colegilor sau a publicului invitat la spectacole. Ele funcţionează ca nişte instrumente cu ajutorul cărora educatorul îşi atinge în lecţie obiectivele propuse.vorbirea despre experiențele. despre viața în familia lor. Metoda aleasă de educator mai depinde şi de genul operei literare analizate.Există o logică internă a asimilării limbajului.1. de specificul lecţiei şi chiar de particularităţile clasei de elevi. cu respectarea unor legături logice între idei despre ei înșiși. despre colegi. acelea de a conduce elevii spre dobândirea de cunoştinţe.Metode şi procedee de predare a limbii şi literaturii române în învăţământul preşcolar La nivelul învăţământului preşcolar. Vorbirea la preșcolar și la școlarul mic este mijlocul de comunicare directă cu familia. ele se cer adecvate scopurilor instrucţiei şi educaţiei. echilibru. Rolul convorbirii în activitatea de educare a limbajului B.

Convorbirea are rolul de a învăţa pe copii cum să opereze . Atunci când profesorul ciclului preșcolar antrenează elevii săi în actul verbalizării. convorbirea se desfăşoară ca activitate frontală. mai selective ca înainte. de acord al subiectului cu predicatul și al adjectivului cu substantivul. sistematizarea. a direcției. convorbirea constituie un mijoc cu eficienţă maximă în educarea limbajului. deprinderi necesare atât în conversaţia uzuală. a poziției spațiale. ajung să construiască corect diferite propoziţii. fragmentare. contribuie prin intermediul metodei conversaţiei la creşterea calitativă a posibilităţilor de exprimare corectă a copiilor. silabele. să caute formulări potrivite pentru a reda cele gândite. Acum se parcurge drumul de la percepția neorganizată la cea dirijată spre scopul precis al învățării. Întrebările educatoarei sunt un exemplu de exprimare corectă a numărului şi cazurilor la substantive. obiectele și fenomenele cele mai apropiate:mama. cu un număr restrâns de copii. În procesul de formare multilaterală a copiilor. în folosirea corectă a celorlalte categorii gramaticale. Stăpânirea flexiunii nominale și verbale. aprofundarea. percepând și pronunțând corect vocalele. consoanele. copiii își perfecționează percepția care trece de la analiză spre sinteză. diftongii.tehnica ascultării celuilalt. precizarea. camera cu jucării. În grădiniţă. Esența metodei convorbirii este dialogul. dar în acelaşi timp se pot organiza şi convorbiri libere. verificarea cunoştinţelor şi la activizarea vocabularului copiilor. dar reprezentările individuale cele mai frecvente sunt cele despre ființele. grupurile de sunete dinn lșimba maternă.Prin convorbire bagajul reprezentărilor sporește. Convorbirea. a mărimii obiectelor. adică a imaginilor evocate mintal în absența acestora pe baza percepțiilor anterioare. un procedeu care contribuie la fixarea. dar are la bază cunoştinţele dobândite de copii pe parcursul celorlalte activităţi. La vârsta preșcolară și școlară mică se configurează percepția formei. a pronumelor de politețe. Convorbirea se organizează şi se desfăşoară pe plan verbal. a principalelor părți de vorbire neflexibilă îi ajută pe copii la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corectă. în absenţa oricărui material concret. tata. cât şi în activitatea şcolară. în flexionarea verbelor. simple şi complexe. Formarea deprinderii de vorbire dialogată consolidează formele corecte de plural. neprecise spre reprezentări bogate în conținut. El nu reușește să rețină esențialul. Acest tip de activitate îi obligă pe copii să folosească adecvat cuvintele. cât mai fidel şi într-o formă corectă. grădinița etc. în diferite momente ale zilei. Pe măsură ce trec de la o vârstă bilogică la alta. puterea de generalizare consolidându-se. să-şi controleze vocabularul. ca activitate frontală. Ei învață să facă pauze necesare în timpul vorbirii. o formă. a distanțelor. Copilul parcurge drumul de la reprezentări sumare. copiii își dezvoltă auzul fonematic. În această etapă de creștere se constituie reprezentările.

„Mie îmi place toamna. Introducerea în activitate se realizează printr-o ghicitoare: „Frunzele pe ramuri au îngălbenit. pentru că este cea mai bogată”. de a fixa şi de a verifica cunoştinţele dobândite în legătură cu o categorie de obiecte. în prealabil. În prima parte a micii școlarități reprezentările anticipative sunt mult mai complexe. se desfăşoară activităţi de observare. copiii pot da mai multe răspunsuri.pe plan mintal şi de aceea este considerată din punct de vedere al structurii. Cine a venit?” Apoi se trece la desfăşurarea activităţii. „Legume de toamnă”. la un moment dat. B. Organizarea şi desfăşurarea acestora necesită din partea educatoarei o pregătire temeinică. livezi. Pentru fiecare întrebare. după ce. jocuri didactice. fie reflectate static. De ce aşteptăm cu bucurie toamna? De ce au îngălbenit frunzele? De ce cad frunzele. la întrebarea: „De ce aşteptăm cu bucurie toamna?”. Jean Piaget distingea reprezentările reproductive. convorbirea „Toamnă. sesizând schimbările nepercepute. pere. cu ajutorul întrebărilor (chestionarul fiind întocmit. pe câmp? Ce pregătiri fac oamenii pentru iarnă? În această activitate se creează o atmosferă propice dezbaterii. plouă întruna. Unele aspecte ale organizării şi desfăşurării activităţii de convorbire Activităţile de convorbire se planifică la perioade mai lungi de timp. „Eu iubesc toamna. toamnă harnică şi de toate darnică” poate fi planificată după un şir de activităţi de observare ca: „Fructe de toamnă”. de educatoare). pentru că mănânc mere. copiii sunt stimulaţi să formuleze cât mai multe răspunsuri. fie de pe la clasa I-a cu transformările suferite de obiect. Atenţia . lecturi după imagini. În desfăşurarea activităţii de convorbire sus-numite se poate folosi diafilmul Frunza de Emil Gârleanu. fiind apropiată de lecţia din şcoală. ca: „Eu aştept cu bucurie toamna. De exemplu. prin care copilul evocă obiecte și fenomene percepute în timp. ca să vin la grădiniţă”. în prealabil. struguri”. „La cules de vie” şi chiar o memorizare Toamna. cea mai grea formă de activitate din grădiniţă. povestire. Astfel. bazate numai pe intervenția operațiilor gândirii și pe imaginație. toamna? Unde au plecat păsările călătoare? De ce? Ce flori apar în acest anotimp? Ce fac oamenii în grădini. dând posibilitatea copiilor să formuleze mai multe răspunsuri la o întrebare. lecturi după imagini: „Munca oamenilor toamna”. după un ciclu de activităţi cu aceeaşi temă. pentru a sintetiza cunoştinţele copiilor. având posibilitatea să-şi exprime cât mai diverse păreri. Plouă. activităţi sau fenomene.

colindători. ghete (referitoare la îmbrăcăminte). ca de exemplu: ger. recurgându-se la folosirea unor cuvinte şi expresii pe care copiii şi le-au însuşit în alte activităţi. în propoziţii şi fraze. activizarea vocabularului copiilor. care să fie corecte din punct de vedere gramatical. prin versurileîntrebare: „A venit iarna la noi. cu ajutorul unui semafor în . De aceea trebuie să fim mai pretenţioşi în ceea ce priveşte vocabularul folosit în dialogul cu ei şi nu mai puţin cu privire la exprimarea viitorilor elevi. pom de iarnă. pluguşor (referitoare la datini şi obiceuri). sanie. om de zăpadă (referitoare la jocurile copiilor în acest anotimp). omăt (referitoare la caracteristicile iernii). poate fi iniţiat. perfecţionarea exprimării corecte.educatoarei trebuie să fie îndreptată. fulgi. Moş Crăciun. fular. Copiii vor fi antrenaţi să folosească cât mai multe cuvinte noi pentru ca acestea să intre în vocabularul lor activ. Astfel. Pentru sintetizarea celor discutate şi pentru a crea o atmosferă favorabilă. la grupa mare-pregătitoare. în care copiii îşi formulează cu fantezie dorinţele în întâmpinarea serbării pomului de iarnă. prin întrebările formulate se stimulează vorbirea copiilor. Activitatea poate începe prin versurile lui Vasile Alecsandri: „A trecut iarna geroasă. patine. stimulează copiii în găsirea celor mai originale şi plăcute soluţii. Vocabularul lor se îmbogăţeşte. Asemănător se poate proceda şi în convorbirea cu tema „Ce doreşti să-ţi aducă Moş-Crăciun?”. ei au posibilitatea de a înţelege cu mai multă uşurinţă diferite aspecte ale mediului înconjurător. viscol. fără prea mare efort. palton. în convorbirea cu tema „Ce ştim despre iarnă?”. Câmpul iată a-nverzit. Aceasta are drept scop sistematizarea cunoştinţelor referitoare la diferite aspecte caracteristice ale acestui anotimp. însă. Crăciun. educatoarea interpretează cu copiii cântece de primăvară. Astfel. În urma folosirii acestei metode. schiuri.” În desfăşurarea activităţii.fiecărui copil i se cere să caracterizeze printr-un cuvânt anotimpul iarna. Jocul didactic îndeplineşte multe funcţii într-o convorbire şi introducerea lui într-un moment bine ales contribuie la crearea unei atmosfere de destindere. gheaţă. cisme. cadouri. recită poezii împreună cu ei. Pentru că la grupa mare copiii dispun de cunoştinţe mai bogate. Rândunica cea voioasă La noi iarăşi a sosit. după o serie de activităţi ce au vizat anotimpul primăvara. poate fi organizată o convorbire cu tema: „Ce ştim despre primăvară?”. spre modul de formulare a răspunsurilor. datorită caracterului său spontan. după ce-o cunoaşteţi voi?” . derdeluş. coerente. zăpadă. în convorbirea cu tema „Atenţie la semafor!”. mănuşi. De exemplu. căciulă. copiii găsesc foarte multe cuvinte. În cadrul unor convorbiri poate fi folosită metoda asaltului de idei (brainstorming) care oferă posibilitatea unor discuţii libere. frig.

în diferite momente ale activităţii. În concluzie. este învăţătură. Pentru un copil sănătos. Jocul didactic A. jocul este distracţie. III. convorbirile oferă prilejul verificării exprimării copiilor. se exprimă în propoziţii corect formulate. lexical şi gramatical. păpuşă.” „Are motor şi două roţi. Ghiceşte. Locul şi importanţa jocului în activitatea instructiv-educativă din grădiniţa de copii Jocul este principala formă de activitate în grădiniţa de copii. Preşcolarii pot formula o serie de ghicitori ca: „Are vagoane. Pentru copil. Bine organizate şi desfăşurate. dar mai ales exprimarea în propoziţii şi fraze corect formulate din punct de vedere gramatical. în aer. 2. prin introducerea unor elemente de joc. Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult. dacă poţi. mai ales. mai ales. printr-o siluetă. tablou. şi nu în ultimă instanţă îmbogăţirea şi activizarea vocabularului. au cunoştinţe suficiente şi ştiu să le folosească în situaţii adecvate. copiii sunt solicitaţi să enumere mijloacele de locomoţie cu care putem călători pe uscat. Considerăm că activităţile de convorbire pot fi optimizate şi înviorate prin introducerea bine gândită. pe apă. merge pe şine. Jocul didactic este: .” „Trage multe vagoane şi face: u-u-u” etc. dar. Formulările copiilor ne dau posibilitatea să constantăm că. li se cere să alcătuiască scurte ghicitori despre mijloacele de locomoţie. au un vocabular bogat. este muncă. urmărind în felul acesta exprimarea copiilor. dar nu e tren. Jocul este tot atât de necesar dezvoltării multilaterale a copilului ca şi lumina soarelui. a unor ghicitori sau a unui cântec. apoi a-i pune în situaţia să vorbească din ce în ce mai mult. nimic nu este mai impropriu decât starea de apatie şi nemişcare. relaţii de muncă. Având în vedere adevărul că majoritatea copiilor cunosc principalele mijloace de locomoţie. mijloc prin care se educă. se poate face o clasificare a lor în funcţie de mediul în care se deplasează. în majoritate. a unor versuri. mijloc eficient de cunoaştere a lumii înconjurătoare şi de educare a limbajului. La activitatea de convorbire cu tema „Cu ce călătorim?” se urmăreşte verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor referitoare la mijloacele de locomoţie.miniatură. unele relaţii între oameni şi. fără ca spontaneitatea copilului să fie stingherită. un joc aplicativ cu aceeaşi temă care să antreneze majoritatea copiilor. Prin întrebări adresate întregii grupe. în mod specific. sub toate cele trei aspecte: fonetic. se poate spune că jocurile copiilor sunt o formă de activitate în care se reflectă.

Deseori. deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia propusă în cadrul fiecărui joc. fără ca el să conştientizeze acest efort. B. menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi obiectivelor programei. ţinându-se seama de greşelile tipice constatate la preşcolari. se poate realiza o grupare a jocurilor didactice după cum urmează: 1. la însuşirea unor construcţii gramaticale necesare formării deprinderii de citire şi scriere în clasa I. Prin intermediul lui se fixează. Se aduce o contribuţie la îmbunătăţirea pronunţiei. mişcare. la fixarea unor noţiuni. în special a limbajului acestuia. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical. la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor. se precizează şi se activizează vocabularul copiilor. Astfel obiectivele dezvoltării limbajului şi comunicării orale se realizează la un nivel optim prin variante de jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit. de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului şi a posibilităţilor de adaptare a fiecăreia dintre aceste cerinţe. depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare. înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor. Eficienţa jocurilor didactice faţă de celelalte activităţi frontal dirijate constă în faptul că la desfăşurarea lor participă toţi copiii din grupă. copiii sunt pregătiţi în următoarele direcţii: . Jocuri didactice pentru precizarea şi activizarea vocabularului. etc. regulile şi acţiunile de joc (ghicire. 2.1. cunoscându-se cerinţele programei clasei I. educatoarea îşi propune să îmbogăţească conţinutul unor jocuri didactice de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale descrise în literatura de specialitate şi să creeze unele variante noi. 2. Specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv şi educativ cu cel distractiv. Clasificarea jocurilor didactice de educarea limbajului Considerând exigenţele programei în vigoare în învăţământul preşcolar. le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preşcolari. sarcina didactică (problema intelectuală). Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea şcolarizării. Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului. Conţinutul. în special la grupa mare şi la grupa pregătitoare. dacă se folosesc metodele activ-participative. 3. se poate conferi experienţă sporită jocului didactic de dezvoltarea limbajului şi exersare a vorbirii. Pornindu-se de la cunoaşterea dezvoltării psihofizice a copilului preşcolar. Tip de joc prin care educatorul consolidează. precizează şi verifică cunoştinţele predate copiilor. Prin folosirea jocurilor didactice astfel grupate. surpriză.) conferă jocului didactic un caracter specific.

Pentru buna desfăşurare a jocurilor didactice organizate la grupă. dat fiind caracterul corect. se pot pune în evidenţă comportamentele verbale specifice preşcolarilor mari. -să realizeze analize fonetice prin metoda fonetică. trecut. greşelile tipice de ordin gramatical săvârşite de aceştia. de interacţiunea dintre obiectimagine mentală-cuvânt. pot fi amintite: -repetarea într-o formă corectă a răspunsului copilului. se poate folosi o strategie didactică ce implică atât metode şi procedee tradiţionale. viitor). o determinare numerică sau ordinea obiectelor prin numărare (numerale). cuvinte care ţin locul unor nume (pronume). -tratarea diferenţiată a copiilor. Pentru formarea unor comportamente verbale corecte la copiii preşcolari. cuvinte care exprimă un număr. Corectarea vorbirii şi cultivarea limbii române se realizează în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală. cuvinte care denumesc acţiuni (verbe). -repetarea formei corecte de către copil. Necesitatea utilizării materialului didactic este determinată de relaţiile existente între cunoştinţele copilului şi limbaj. -corectarea ori de câte ori a fost nevoie a copilului care a greşit. -adresarea cererii de a-şi exprime singur răspunsul într-o formă corectă.copil. Astfel intuiţia poate să fie dirijată spre a fi sistematică. -să exprime corect acordurile gramaticale. -să schimbe formele verbului după persoană şi număr şi să deosebească timpurile verbului (prezent. Dintre procedeele folosite. -să folosească formele articulate şi nearticulate ale substantivelor la singular şi la plural şi terminaţiile cazurilor substantivelor – mai ales la genitiv şi dativ. antrenării şi stabilirii unor relaţii între educatoare . activizante. În acest fel va fi respectată principala cerinţă a învăţământului intuitiv.-să pronunţe corect toate sunetele limbii române. analitico-sintetică. copil. Ea ştie că ponderea jocurilor didactice cu material faţă de jocurile didactice verbale este mai mare la această vârstă. . în scopul participării.situativ al gândirii preşcolarilor. copil-grupă. Educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită asigurării materialului ilustrativ necesar desfăşurării jocului didactic. -prezentarea în toate împrejurările a unor modele de exprimare corectă sub aspect gramatical. cuvinte de legătură. -activizarea tuturor copiilor. activă şi corelată cu interesele şi trebuinţele copilului.copii. e necesar să se asigure un cadru stimulativ. cât şi pe cele moderne. Folosindu-se asemenea procedee. -să folosească în contexte diferite numeralele cardinale şi ordinale. -să folosească în vorbire cuvinte care denumesc obiecte şi fenomene din mediul înconjurător (substantive).

. b) Desfăşurarea jocului didactic Indiscutabil. în grupe mici. se va analiza gradul de realizare a obiectivelor propuse şi nivelul de însuşire a conţinutului. formarea unor deprinderi şi aplicarea lor în practică.Atât în cadrul desfăşurării jocurilor. având rolul de pregătire a unor activităţi şi. şi jocul didactic trebuie pregătit din vreme şi cu multă atenţie. ţinând cont de tematica propusă de programă. Jocul didactic are un conţinut variat şi o funcţionalitate multiplă: însuşirea. . reuşita jocului didactic depinde de buna lui organizare şi de conducerea metodică. mai ales.asigurarea cerinţelor pe care să le îndeplinească mijloacele de învăţământ.planificarea judicioasă a jocurilor didactice. .cunoaşterea amănunţită a jocului diactic planificat.întocmirea proiectului de activitate sau a unei schiţe cu principalele obiective urmărite. Jocul didactic se desfăşoară în grădiniţă cu grupa întreagă sau individual. Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu obiectivele celorlalte forme de activitate din grădiniţă. 4. potrivit principalelor lui momente (etape): . Eficienţa lui sporită faţă de celelalte activităţi constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi copiii. pentru a asigura buna lui desfăşurare şi mai ales pentru a ne asigura că finalul lui va fi o reuşită. fixarea şi sistematizarea unor cunoştinţe. fiind o parte componentă a unui sistem de activităţi. cât şi de modalităţile prin care ajung să fie însuşite de copii.raportarea acestuia la particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. de consolidare şi fixare a cunoştinţelor şi deprinderilor. Dintre măsurile prealabile luate în acest sens. jocul didactic este cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea gândirii şi vorbirii preşcolarilor. precum şi cu strategia aleasă. priceperilor şi deprinderilor. . de formare a deprinderilor de exprimare orală a preşcolarilor. Metodica organizării şi desfăşurării jocului didactic Eficienţa procesului instructiv-educativ din grădiniţă depinde atât de stabilirea adecvată a conţinutului cunoştinţelor. Capitolul 4. . amintim pe cele mai importante: . depunând acelaşi efort de gândire şi exprimare.pregătirea grupului de copii. cât şi după parcurgerea unui grup de jocuri didactice. a) Pregătirea jocului didactic Ca orice activitate organizată cu copiii. Aşadar.

care îşi împlinesc funcţia loor formatoare Exerciţiile. . reamintirea lor atunci când este necesar. în scopul pregătirii verbale a activităţilor dirijate. venind în sprijinul realizării obiectivului general (pregătirea copilului pentru activitatea şcolară).exerciţiu constă în repetarea pentru plăcerea activităţii însuşite. Ele au calitatea de a putea fi adaptate nivelului de dezvoltare a limbajului fiecărui copil şi de a permite repetarea exerciţiului de atâtea ori cât este necesar. chiar şi frontal. dar şi informativă. adaptaţi ritmului individual al fiecărui copil (tratare diferenţiată). cât şi pe orizonală. . Metodica desfăşurării acestor exerciţii este următoarea: . Planificarea acestui gen de exerciţii se face paralel cu proiectarea celorlalte activităţi de educarea limbajului.. folosind un limbaj simplu.Anunţarea temei activităţii simplu şi concis formulată. îndeplinirea corectă a sarcinii didactice. în care dirijează şi explică fiecare acţiune. fiind acela ce angajează plenar copilul.Piaget atestă adevărul că „jocul. .Explicarea jocului ce urmează să se desfăşoare. Jocuri-exerciţiu este denumirea convenţională dată unei categorii de exerciţii de vorbire îmbinate cu elemente de joc. Astfel se trezeşte interesul copiilor pentru executarea unei sarcini didactice şi se întreţine efortul necesar executării ei. Este o angajare atât pe verticală.joc se desfăşoară în grupuri mici de copii şi în muncă individuală. J.Introducerea în joc are rolul de a crea copiilor dispoziţia necesară pentru activitate. pe alte căi. prin paşi mărunţi. complicarea lui. îmbrăcând o haină atractivă.Pentru a se asigura dacă preşcolarii au înţeles explicaţiile. îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele instructive. .Prezentarea şi intuirea materialului în întregime sau parţial. în scopul adaptării”. În acelaşi timp. însoţit de o mimică adecvată. pentru a se obţine saltul calitativ pe o treaptă superioară de dezvoltare a copilului. El îndeplineşte o funcţie fonetică. urmărindu-se progresiv obiectivele acesteia. ele permit trecerea de la uşor la mai greu. Suscitarea interesului pentru ea se face în momentul familiarizării cu tema respectivă. introducerea unor noi variante de joc. precizează sarcinile copiilor. .Executarea jocului are loc sub conducerea educatoarei care urmăreşte mai multe probleme: respectarea regulilor. de acelaşi grad de dificultate. prin folosirea altor materiale didactice. sprijinirea celor care nu reuşesc să efectueze corect sarcina. atragerea în joc a tuturor copiilor. în care educatoarea face pe deplin înţelese atât acţiunea jocului cât şi regulile care îl reglementează. prin alternanţa unor sarcini cu altele. Ea indică modul de folosire a materialului. Atractivitatea se obţine prin formele noi sub care se prezintă aceeaşi sarcină. pregătirea copiilor pentru autoconducerea jocului. a activităţilor psihice. educatoarea desfăşoară „jocul de probă”.

reprezentând graiul animalelor: Etapele activităţii Captarea atenţiei Reactualizarea cunoştinţelor Dirijarea învăţării Formele de activizare Frontal Individual Acţiunea copiilor Privesc. frontală şi pe grupuri. Modele de jocuri didactice Prin jocul „Păcăleşte-mă pe mine!” copiii au fost solicitaţi să găsească cuvinte care să se deosebească de cuvântul meu printr-un singur sunet. Aceste forme de desfăşurare pot alterna pe tot parcursul activităţii. 5 copii aleg imaginile unor animale şi pronunţă fiecare onomatopeele. care are ca obiectiv recunoaşterea şi pronunţarea literelor. De obicei.a) copii sunt introduşi în mod atractiv în exerciţiul-joc. jocurile-exerciţiu precedă jocurile-didactice. cuvintele sau imaginile folosite în timpul acestuia. ascultă. Recunosc animalele şi puii. sub supravegherea educatoarei. pentru imprimarea unui ritm activ de participare a lor la joc. pentru familiarizarea copiilor cu expresiile. iar copiii au substituit sunetul (r) cu sunetul (l) . se poate organiza în activitatea de dimineaţă jocul-exerciţiu: „Priveşte şi citeşte”. a cărui imagine o trage din cutia cu surprize. Ex: Înaintea jocului didactic „Cu ce sunet începe sau se sfârşeşte cuvântul?”. Ex: „Animalele şi puii lor” are ca obiectiv de referinţă pronunţarea unor onomatopee. am trecut la îmbinarea formelor: individuală. În grupuri şi individual Evaluarea activităţii Individual 5. Pronunţă onomatopee. analizează şi apreciază munca preşcolarilor. În desfăşurarea jocurilor didactice. Exemplu: Eu am pronunţat cuvântul „rac”. pe lângă forma clasică frontală. c) copiii execută exerciţiul. b) educatoarea explică şi demonstrează exerciţiul pe care copiii îl au de realizat. pentru o mai bună activizare a tuturor copiilor. Fiecare copil pronunţă glasul animalului sau a puiului. prin trezirea şi menţinerea interesului pentru el. desfăşurat la grupa mare . plasându-se în momente prielnice ale jocului didactic. d) educatoarea sintetizează materialul verbal exersat.

. citeşte o carte... am desfăşurat jocul în care am folosit ilustraţii care să-i ajute să înţeleagă faptul că. Le-am solicitat să folosească cuvinte cunoscute din mediul înconjurător pentru a alcătui verbal. paie-baie..3%). având în vedere particularităţile individuale ale copiilor. Arghezi... privind ilustraţia respectivă. Jocul s-a desfăşurat fără material.. Copiii au fost solicitaţi să formuleze propoziţii.. din 24 de copii prezenţi.”. pentru a-i obişnui pe copii cu o exprimare corectă..„Fii atent şi completează!” .”. Exemplu: „Profesorul. 24 au sesizat cuvântul care lipsea (100 %). Ştiind că jocurile în care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea capacităţii de analiză şi sinteză fonetică..”.” b) În completarea propoziţiilor din care lipsea predicatul. pot fi antrenaţi copiii în jocuri de sortare a imaginilor după anumite criterii. Astfel. liber. am organizat jocuri didactice de completare a propoziţiilor cum sunt: . bere-pere). coase un ciorap. o imagine reprezintă aspecte din poezia (cunoscută de copii) „Zdreanţă” de T.„Ce cuvânt lipseşte?” Se urmăreşte astfel o omogenizare relativă a grupei de copii. În scopul de a-i introduce pe copii în tehnica exprimării corecte. trecând apoi la cele mai puţin dificile (complement. „. atribut). predicatului). participarea lor activă la procesul instructiv-educativ. întrucât copiii cuprinşi în experiment au frecventat 4 ani grădiniţa. Exemplu: „. rufele păpuşii. „jocul fetiţei în grădină”). Pentru înţelegerea noţiunii de propoziţie.”. dirijând observaţia copiilor spre legăturile ce se stabilesc între cuvintele unei comunicări. „peisaj de primăvară”. Pentru îmbogăţirea vocabularului. copiii şi-au îmbogăţit vocabularul cu cuvinte pe care le-au raportat la imaginile corespunzătoare. începând cu cele care cere un efort mai mic (găsirea subiectului. pentru a forma deprinderea copiilor de a se exprima corect.”. „Cenuşăreasa. având în vedere că nivelul grupei (6-7 ani) a fost corespunzător.. Concluzii: a) În completarea propoziţiilor din care lipsea subiectul – din 24 de copii prezenţi. face o injecţie.. propoziţii. „Mama.. „” „Câinele.rezultând cuvântul „lac” (loz-roz.„Continuaţi ce spun!” .. pentru a alcătui o propoziţie. este necesară o înlănţuire.. Exerciţiile de completare a propoziţiilor se face gradat. dându-le de fiecare dată alte sarcini.”. o relaţie logică între cuvinte. „. în jocuri de constituire de imagini. 22 au sesizat cuvântul care lipsea (92. Astfel. i-am antrenat într-un viu dialog despre povestirile cunoscute. apoi le-am cerut să alcătuiască propoziţii după alte ilustrate mai puţin cunoscute (ilustraţii: „camera fetiţei”. .

c) În completarea propoziţiilor ce necesitau introducerea unui complement. 17 au găsit cuvântul potrivit. Îmi fac unghiile cu lac. „bloc de gheaţă”.apă. Dar şi noi le arătăm. de atribut. cu ajutorul unor ilustraţii. Leul cel din portofel . în special.. atunci când cuvintele care au rol de complement şi. Versurile de mai jos. cuminte). exemplificând că un cuvânt ca „lac” poate însemna „lac”. boabe).” (răspunsul a fost: mâncare. d) Introducerea atributului (jocul:„Ce cuvânt lipseşte?”) a fost sesizată mai greu. 16 au găsit cuvântul potrivit.” „Sar broscuţele în lac. Astfel. bloc de gheaţă. De exemplu: „bloc de desen”. care pot fi jocuri de construcţie. îşi scrie lecţiile frumos” (harnic.unghii. „lac”. Iată exemple de versuri create cu copiii. sunt folosite mai rar. Stropind pantofii de lac. chiar în aceeaşi propoziţie sau în propoziţii diferite. copiii pot fi ajutaţi să creeze şi alte versuri cu omonime. ea poate desfăşura jocul „Să găsim alt înţeles”. fân. explicându-se că unele cuvinte se pronunţă la fel. Lucind mobila de lac. Educatoarea continuă să-i stimulez şi să-i dirijez pe copii şi în timpul jocurilor alese. Versurile create împreună cu copiii au fost însoţite de imagini corespunzătoare..mobilă. Exemplu: „Oaia mănâncă. Astfel. ei continuă şi se pot obţine versuri frumoase. De aici se trage concluzia că. Te-ai făcut de apă lac. silitor.” „Leul care stă în cuşcă Se preface că nu muşcă. educatoarea începe versurile. Se explică jocul. După consolidarea deprinderii copiilor de a construi corect propoziţii. „lac”. jocuri de creaţie ori altele.. în care s-a folosit omonimul „bloc”. 3 copii adăugat complement în loc de atribut („elevul îşi scrie lecţiile frumos acasă”). Ca să-ţi fiu ţie pe plac. împreună cu copiii. dar care să însemne altceva decât „bloc de locuit”. Din cei 24 de copii. situaţia a fost: din 24 de copii.stimulând gândirea şi imaginaţia creatoare a copiilor. ce bine stăm.... Într-un bloc. deprinzându-i să creeze şi ei versuri scurte cu asemenea cuvinte. dar au înţelesuri diferite. Exemplu: „Elevul. în care s-au folosit omonime: „Eschimoşii ne învaţă Cum se stă-ntr-un . copiii operează cu ele mai greu. iarbă. s-au efectuat sistematic exerciţii pentru înţelegerea sensului cuvintelor. Pornind de la aceste exemple.

„Ursul mănâncă miere. Exemplu: „urs” – următorul copil completează. se spală”. Dacă se reia jocul în alte activităţi.”. „. pentru verificarea performanţei. spre exemplu. aplauzele. . lexical. merge repede. ca şi alte elemente de joc. prin unele cuvinte. În timpul jocului. în joc se utilizează imagini ce desemnează anumite obiecte. Răspunsurile copiilor au fost numeroase: „Mama se spală.respectarea acordului între subiect şi predicat. După epuizarea tuturor posibilităţilor de completare se schimbă jucăria.”. În acest sens.”.”. Exemplu: „.”.activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens şi . copiii au dat dovadă de multă atenţie. se poate cere copiilor să deseneze sub imaginea de pe fişă tot . cerându-li-se copiilor: -să denumească cuvinte. Participarea activă a copiilor dovedeşte că ei cunosc foarte bine conţinutul poveştii şi. au fost cuprinse în chiar desfăşurarea activităţii respective. s-au omis unele cuvinte semnificative.” etc.”. pe tema „Ce putem face cu mâinile?” O activitate desfăşurată în urma unei vizite întreprinse la şcoală cu câteva zile înainte cu copiii grupei pregătitoare. -să spună cu ce sunet începe cuvântul. expresiv. dintre mama vitregă şi Albă ca Zăpada. altul: „Ursul doarme în bârlog. avea drept target să reactualizeze cunoştinţele cu privire la rechizitele şcolare şi la modul lor de utilizare în diferite contexte.să găsească omonime cu ajutorul imaginilor afişate pe panou. la textul povestirii „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” din care. pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii.rapiditatea în gândire.”.”. gramatical. dialogurile dintre Albă ca Zăpada şi oglindă. acţiunea. „Pisica se spală”. în mod special. „Sora mea merge repede la şcoală. -să despartă cuvântul în silabe. dintre pitici şi Albă ca Zăpada. spunând mai departe: „Ursul doarme. Ca material didactic.. După finalizarea jocului. „Maşina merge repede pe şosea. „Costel se spală. . „Ursul este jucăuş.. În activităţile alese se introduc în joc propoziţii eliptice de subiect. Prin jocul didactic „De-a şcoala” se urmăreşte evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale a preşcolarilor sub aspect fonetic. care au ca subiect jucăria respectivă.”.” Prin jocul didactic „Spune mai departe” pot fi urmărite obiective precum: . pornind de la acţiunea efectuată de un copil şi completată de alţi copii.”.. ascultând povestea. -să alcătuiască o propoziţie cu respectivul cuvântul. „Sora mea se spală.Se preface-n fel de fel.. se pot folosi jucării. „Eu merg repede la grădiniţă. Mânuirea materialului. „Ursul merge greu. se recurge. intenţionat. copiii formulând propoziţii.”.”. „Trenul merge repede.

atâtea liniuţe câte silabe are cuvântul, iar cu o culoare roşie să încercuiască silaba care începe cu un anumit sunet (t, m, c etc. ). Prin jocurile desfăşurate în scopul însuşirii tehnicii de despărţire a cuvintelor în silabe, copiii se obişnuiesc să separe cuvintele. În mod concret, însoţind pronunţia prin ţinerea sub barbă a dosului palmei pentru a sesiza de câte ori se deschide gura când este despărţit un cuvânt în silabe, se urmăreşte, deci, numărul de silabe din care se alcătuieşte cuvântul pus în discuţie. Pentru a-i stimula şi antrena cât mai mult să participe la activitaea prin care să înveţe, să se deprindă cu despărţirea în silabe, se pot crea versuri semnificative pentru cuvânt cu o silabă, cu două, trei şi patru silabe. Grupajul de versuri este semnificativ începând chiar cu versurile care îndeamnă copiii la răspunsuri, la creativitate. „De veţi fi atenţi la mine, Mă veţi întrece, ştiţi bine. Cuvinte dintr-o silabă Vă rostesc acum degrabă: (ac, ou, şa, om, sac,...) Dar voi ştiţi cu mult mai multSă despărţiţi un cuvânt. Spuneţi dar, fără zăbavă, Cuvinte dintr-o silabă.” Cuvintele găsite de către copii au fost aşezate în grupajul de versuri în ordine alfabetică şi însoţite de imagini semnificative. Pentru cuvintele alcătuite din două silabe se pot folosi versurile: „Puneţi mânuţa sub barbă Şi rostiţi acum cu mine: ma-mă; Dac-ai deschis gura bine Numără şi apoi spune: Câte silabe conţine?” (două) „Vreţi să-mi spuneţi mai departe Vorbe din două silabe?” Pentru a atinge un obiectiv-cheie cum este formarea la copii a deprinderii de exprimare orală corectă, se pot alege cele mai potrivite metode şi mijloace. Activizându-se copiii în procesul cunoaşterii, se cultivă dialogul viu: educatoare- copil, copil-educatoare, spre a se cunoaşte individualitatea fiecăruia.

Spre a asigura o participare activă, creativă a copiilor, cărora trebuie să li se capteze şi să li se menţină interesul, se folosesc procedee prin care copiii sunt solicitaţi emoţional de către educator. Indiferent de obiectivele urmărite în jocurile didactice, esenţială este asigurarea prezentării sarcinilor diadactice într-o formă atractivă, saturată de elemente de joc. Astfel se facilitează rezolvarea optimă a acestora, pentru a stimula gândirea copiilor, trezind la aceştia dorinţa de a-şi comunica gândurile şi impresiile, plăcerea de a se juca. În funcţie de nivelul determinat de posibilităţile mentale specifice, se recurge la povestirile, convorbirile, jocurile libere ale copiilor în activităţile din grădiniţă. Pentru ca acestea să ajungă şi să se menţină la parametrii doriţi, este necesar ca vorbirea copilului să fie susţinută şi stimulată şi în familie şi în grădiniţă. Odată cu dezvoltarea limbajului şi a inteligenţei, copilul are posibilitatea să-şi însuşească noi modele de conduită verbală şi, prin aceasta, o necesară experienţă socială. Urmărind ca obiectiv formarea şi dezvoltarea creativităţii verbale la copiii de 6-7 ani, care au nevoie de un exerciţiu permanent cu cuvintele, cu propoziţiile şi cu frazele, se dezvoltă capacitatea lor de a se manifesta liber, pentru a dispune de un vocabular bine dezvoltat, pentru a avea un bogat volum de cunoştinţe în ideea pregătirii pentru şcoală. Astfel, se consideră necesar ca, prin jocurile didactice planificate, să se formeze copiilor deprinderea de a povesti întâmplări, evenimente şi cea de a expune idei cu uşurinţă, coerent şi logic, folosind un limbaj adecvat. De aceea, când se planifică jocurile didactice care le solicită copiilor să relateze corect întâmplări scurte, constituind propoziţii sau fraze cu acorduri corecte între părţile de propoziţie, se ţine seama ca la data respectivă copiii să aibă reprezentările necesare la care face apel jocul, corelându-se jocul didactic cu celelalte activităţi din grădiniţă. Se ştie că la vârsta preşcolară copiii au o deosebită bucurie de a asculta basme şi povestiri. Pentru ca întreaga grupă de copii să aibă o vorbire coerentă şi expresivă, se urmăreşte să le formez următoarele deprinderi: - de a reproduce cu uşurinţă poveşti cunoscute fără deviere de la subiect, păstrând o notă de originalitate; - de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător conţinutului; - de a interpreta rolul personajelor. Spre atingerea unor asemenea targeturi educatorul trebuie să se apropie de copii cât mai mult, să-i înţeleagă, să le ofer exemplul personal în exprimare, în expunerea unor povestiri sau întâmplări, în scopul de a-i stimula să-şi exprime gândurile şi să se manifeste liber în activităţile lor variate. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţe şi deprinderi necesare însuşirii logice a unor idei prin povestire, se poate organiza jocul didactic „Să facem o poveste”.

Pentru desfăşurarea jocului se folosesc ca mijloace de învăţământ jetoanele corespunzătoare unei ilustraţii mai mari, pusă pe panou. Copiii sunt rugaţi să povestească, folosind cuvinte şi expresii pe care le cunosc din alte activităţi. Ca elemente de joc, se valorifică întrecerea, aplauzele, mişcarea, mânuirea jetoanelor. Regulile jocului- copilul care avea imaginea (jetonul) cu un element corespunzător ilustraţiei a răspuns. Exemplu: copilul care a avut un jeton pe care era desenat un om de zăpadă, la îndemnul „Să facem o poveste după imaginea care corespunde jetonului tău”, a mers la panou, unde se află ilustraţia corespunzătoare imaginii de pe jetonul său şi a răspuns: „Omul de zăpadă l-au făcut şi copiii din tablou, în care se vede că este anotimpul iarna”. Pentru că răspunsul corect a fost apreciat, copilul respectiv a avut voie să fixeze jetonul său pe ilustraţia de pe panou. Alţi copii au formulat şi ei propoziţii diverse. S-au utilizat toate ilustraţiile afişate pe panou şi toate jetoanele copiilor. Deci jocul se poate desfăşura prin asocierea imaginii reprezentative la ilustraţiile corespunzătoare, respectând regulile jocului. Toţi copii, având câte o imagine în care a fost redat un aspect dintr-un anumit anotimp au urmărit: - ce imagine va fi prezentată la panou; - dacă au o imagine care poate fi asociată cu cea prezentată; - să treacă la panou pentru a asocia imaginile şi pentru a formula propoziţii care exprimă conţinutul acestora. Pentru a ajunge la un nivel de dezvoltare corespunzător în formularea propoziţiilor, s-a început prin jocuri didactice mai simple, concrete. Astfel, la început, s-au folosit jocuri în care imaginile au fost mult apropiate particularităţilor psihice şi vârstei copiilor (jetoane cu jucării, păpuşi, ursuleţi, imagini din poveşti şi basme cunoscute, etc.) şi ilustraţii care să corespundă jetoanelor, solicitând ca fiecare să formuleze propoziţii sau fraze scurte şi logice, cu expresii frumoase, referindu-se la imaginea respectivă. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţele şi deprinderile necesare unei însuşiri logice a ideilor, sub aspectul fonetic, gramatical, lexical, al alcătuirii de propoziţii se pot introduce între jetoane şi alte imagini care nu au avut legătură cu tema jocului şi cu conţinutul său. Într-o altă variantă, s-a solicitat copiilor să înlănţuie o serie de propoziţii care au fost formulate, în timp ce imaginile folosite de pe jetoane se afişează pe ilustraţiile mai mari de pe panou, cerându-se să se dea un titlu povestirii alcătuite de ei. Jocurile s-au desfăşurat cu toţi copiii grupei, dar în mod diferit; copiii mai timizi se grupează în activităţi cu copiii mai vioi, mai operativi pentru a-i antrena şi pe ei să răspundă la activităţile de joc didactic.

aplicate pe verticală la toate clasele şi pe orizontală la toate disciplinele. copilul preşcolar ca dezvoltare psiho-intelectuală se află în stadiul inteligenţei preoperatorii. dar cu timpul din dorinţa copiilor de a fi ascultaţi. Pentru a-i încuraja mai mult. Problematizarea Datorită strategiilor sale. problematizarea are nebănuite resurse educative. ca să-şi exprime cu uşurinţă gândurile prin formulare de propoziţii şi fraze. Dacă la începutul acestei perioade copilul are procese cognitive precum percepţia. “instruire problematizată”.Urmărind obiectivul unei verbalizări adecvate şi creatoare. gândirea şi limbajul legate strâns de contextul concret şi practic obiectual. III. problematizarea a început să fie teoretizată abia de la mijlocul secolului al XXlea. Este etapa de vârstă când educatoarea trebuie să stimuleze gândirea celor mici prin recurgerea la metode active. astfel ca elevul să o depăşească trecând peste nişte obstacole. după 5 ani în schimb copilul începe să se detaşeze de obiecte. prin care el dobândeşte noi cunoştinţe. activizând elevii şi contribuind plenar la realizarea unui învăţământ formativ. Astfel. În literatura de specialitate problematizarea este identificată prin termeni ca: “învăţământ problematizat”. le descompune mintal în elementele componente. au fost integraţi chiar şi copiii timizi. desfăşurată sub îndruparea educatorului-formator. când pedagogul polonez W. ci redescoperit de ei. Pivotul îl constituie o dificultate de natură teoretică sau practică. “predare pe probleme”. la început rezultatele au fost mai slabe. Premisa esenţială este crearea de situaţii problemă de către educator. astfel ca adevărul căutat de cei mici să nu fie numai transmis. experienţe. în diferite forme. gândirea elevului este dirijată spre găsirea sau spre descoperirea unor soluţii edificatoare. Okon a elaborat o concepţie modernă despre învăţământul problematizat. Ea se cere fructificată de la o vârstă cât de timpurie a elevului. iar în România se utilizează mai ales termenii de “problematizare” şi de “învăţare problematizată”. aplicat la diverse discipline. care cuprinde etapa 2-7/8 ani. s-a procedat în continuare ca în etapele de dimineaţă sau după-amiază să se valorifice cunoştinţele copiilor însuşite în mediul social. pe care elevul este chemat să o rezolve prin activitatea sa de cercenare. valorificând spontaneitatea asociaţiilor. le recompune şi le înţelege însuşirile şi stabileşte criteriile pe baza cărora ele pot fi examinate. Etapele activităţii didactice se structurează astfel: . pe care le analizează.3. memoria. Dacă alte metode au o vechime milenară. adică preconceptuale. imaginaţia. Desigur că dificultatea este construită de către educator.Prin punerea unor probleme didactice. pentru că din primii ani de viaţă ai copilului începe formarea şi dezvoltarea personalităţii sale. deprinderi şi abilităţi.

Prin conversaţie euristică se sintetizează în final. spre a observa ca ea este singurul animal între cele menţionate care are uger cu lapte. în care educatorul poate recurge la una sau la mai multe metode de instruire. 2. bazate pe percepţia dirijată de către educatoare. orientându-le atât gândirea cât şi exprimarea verbală care va fi astfel activizată. să realizeze experienţe simple. Implicarea problematizării depinde de factori multipli precum: -Conţinutul şi obiectivele acţiunii de instruire -Particularităţile de vârstă şi posibilităţile lor de receptare -Interesele cognitive ale elevilor vizaţi Pedagogul ceh J. Elevilor li se demonstrează drumul urmat spre descoperirea adevărului ştiinţific în care ei sunt antrenaţi. Se poate recurge la un mulaj cu vaca. să utilizeze corect unele informaţii.Organizarea situaţiilor-problemă Formularea problemelor ivite Sprijinirea elevilor în rezolvarea acestora Sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor dobândite Materialul cognitiv folosit pe parcursul acţiunii de problematizare a fost asimilat anterior sau pe traseul activităţii. vacă şi bou. comentată şi de prof. copilul ajuns la fermă trebuie să aleagă între cal. prin conceperea de întrebări-problemă sau prin recurgerea la întrebări cognitiv-productive din metoda de tip interogativ. să descifreze sensurile unor imagini dând răspunsuri la întrebări. să măsoare. Ca să bea un pahar cu lapte. iar scopul atins astfel nu este numai dobândirea de noi cunoştinţe. În activităţile de observare şi de lectură după imagini. Pokorny a stabilit o succesiune gradată a utilizării diferitelor metode şi procedee de instruire în care este implicată problematizarea. educatorul enunţând problema şi dezvăluind contradicţiile interne ce apar în rezolvarea ei. Problematizarea poate fi implicată în mai multe metode de învăţământ. În lipsa cunoaşterii directe. Strategia problematizării este recomandată în grădiniţă cu începere din grupa mijlocie. să ordoneze. stabilindu-se ce produce vaca pentru oameni. Copiii sunt încurajaţi să facă singuri observaţii independente. cu grade sporite de independenţă şi de participare activă. aminalul care dă lapte. Dialogul problematizat ia forma conversaţiei euristice. ci şi unele productiv-creative. Elemente de problematizare introduse în alte metode apar în situaţia comunicării din metodele expozitive. se compară aceste animale. Astfel. univ Gheorghe Tomşa în studiul Modalităţi de problematizare în cadrul activităţilor de observare şi lectură după imagini: 1. anunţându-şi criteriile de evaluare. 3. descoperindu-se ce au comun şi prin ce se deosebesc. magar. ca ea să se extindă la grupa mare şi la cea pregătitoare. prin conversaţie euristică educatoarea realizează împreună cu copiii o investigaţie sub forma unui schimb de idei şi informaţii. Percepţia copiilor este stimulată. Dialogul problematizat presupune comunicarea didactică între participanţii la acţiunea de instruire în căutarea unei soluţii. Monologul problematizant se utilizează ca metodă a expunerii problematizate. a discuţiei în care elevii înşişi pun - .

. al analogiei etc. Ea are ca actant pe elev. reproductiv-cognitive. ca în cazul punerii în funcţiune a unui circuit electric. Valorificarea şi evaluarea rezultatelor activităţii fiecărui grup pot fi realizate independent sau colectiv. îndrumat de educatorul care pune copilul în situaţia de a descoperi singur adevărul ştiinţific căutat cu ajutorul raţionamentului. O tehnică importantă în plan didactic este cea a punerii întrebărilor la care să răspundă copiii. priceperile şi deprinderile lor. ca: Ce este? Ce aţi avut ? 2. aflată la graniţa dintre necunoscut şi cunoscut şi care precede raţionamentele şi noţiunile noi şi ca atare contribuie la formarea acestora. asemenea întrebări surclasează pe cele reproductivmnemotehnice şi reporductiv-cognitive. de tipul: De ce? Dacă.. cu rol de a forma noţiuni. precum: Cine? Care este? Care sunt? Când? 3. motivele. în schimb. metoda aceasta este folosită pentru lucrări semestriale. al intuiţiei.V. Metoda proiectelor presupune conceperea iniţială a unui plan dat. Întrebarea este. care se pretează eficient sau nu la această practică în funcţie de particularităţile de vârstă şi de cunoştinţe ale elevilor.atunci ? Ce s-ar întâmpla dacă. .. iar verificarea soluţiilor şi a rezultatului aparţine educatorului. Soluţia optimă aparţine ca opţiune elevului. productiv-cognitive. cu interesele. Zabotin. 5. Selectarea şi aplicare diferitelor metode şi procedee de problematizare este dictată de conţinutul învăţământului. “ După funcţia lor predominantă el distinge întrebări : 1. Chiar noile cunoştinţe se introduc din dicuţia educator-copil sub forma situaţiei problemă. “o formă deosebită de gândire. care fuseseră preferate. 4.. Elevul are autonomia alegerii soluţiilor pentru rezolvarea problemei asumate. Metoda problematizării propriu-zise presupune rezolvarea independentă a problemelor. reproductiv-mnemotehnice. el recurgând la operaţiuni de examinare. evaluare.întrebările-problemă sau ia aspectul dialogului pe grupe. capacităţile. Fiind problematice şi ca atare recomandate în activitatea educatoarei cu grupa mare şi cea pregătitoare. Metoda problematizării pe grupe.. stimulând operaţii superioare ale gândirii.. care îndeplinesc o funcţie predominant cognitivă. ipotetice. spre exemplu. al deducţiei. care stabilesc relaţii cauzale. după opinia lui V. pe baza cărui elevul este pus într-o situaţie educaţională de natură să-i sporească astfel cunoştinţele şi să realizeze tema respectivă prin propriul efort. 6. presupune ca fiecare participant să-şi asume rolul stabilit iniţial ca sarcină didactică. care pot fi eterogene sau omogene ca nivel de pregătire. stimulând o activitate de căutare. în activitatea de observare de la grupa mică. comparare şi gândire în mod cu totul independent.? Asemenea formulări interogative stârnesc curiozitatea epistemică. elevii antrenându-se activ faţă de problemele ce se pun. anuale şi chiar la proiecte de diplomă. La clasele mai mari ale liceului şi apoi ale facultăţii. ipoteticodeductive.

prof. el reuşeşte să răspundă întrebărilor puse cu profesionalism şi cu iscusinţă de către educatoare. Când dintr-o experienţă sau dintr-o acţiune dată se deduce o însuşire. Întrebări care solicită raţionamentul deductiv. Pentru a dirija gândirea copiilor spre generalizări simple. Întrebări care previn consecinţele acţiunilor umane.În activitatea de observare. se folosesc întrebări precum: De ce se rostogoleşte nuca? În mod logic se trece la o altă caracteristică prin întrebarea: De ce se aude zgomot la rostogolirea nucii şi de ce nu se aude zgomot la rostogolirea unei prune? b. cu specificarea deosebirii create de aspectele vizate ori descoperite prin intuirea materialului ilustrativ şi de specificul lecturii după imagini. Întrebări care solicită motivarea unor acţiuni ( De ce şterge mama praful în casă? sau De ce udă copiii plantele de la colţul naturii ? De ce se culeg fructele din pomi toamna? ) c. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a sintetiza şi generaliza. precum: Ce s-ar întâmpla dacă nu am hrăni câteva zile peştii din acvariu sau păsările din colivie? Ce s-ar întâmpla dacă nu am alimenta autoturismul cu benzină ? Ce s-ar întâmpla dacă autobuzul nu ar avea faruri ? d. aşa ca: Ce culori foloseşte pictorul pentru a reda anotimpurile anului? e. Tomşa distinge în funcţie de situaţii următoarele tipuri de întrebări: a. se face apel la întrebări ca: Ce trebuie să facem ca să ştim ce se află sub coaja portocalei? Ce trebuie să facem pentru a şti dacă prunele sunt zemoase? Ce trebuie să facem ca să ştim cum este blana iepurelui? Ce trebuie să facem spre a afla ce se află sub coaja mărului? c. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a stabili relaţii între elementele tabloului şi realitatea obiectivă pe care ele o reprezintă ( După ce ne putem da seama că tabloul reprezintă un sat în timpul iernii? Apoi o altă întrebare care solicită logica şi experienţa de cunoaştere a copilului: Cum a ajuns acolo gheaţa ?) b. se recurge la întrebări de tipul: După ce putem cunoaşte că lupul este un animal sălbatic? Ce părţi ale corpului iepuraşului au formă alungită ? În cadrul lecturilor după imagini se recurge la acelaşi gen de întrebări. De aceea este foarte important ca întrebările să ducă la atingerea obiectivelor lecţiei. precum: După ce ne dăm seama că aceşti copii iubesc animalele şi plantele? După ce ne dăm seama din imagine că vremea este caldă? . Pentru a încuraja copiii să se orienteze spre tehnici de investigare. Tipologic ele se divid în: a. Chiar dacă nu este posibil ca un copil preşcolar să interpreteze perfect o imagine. Gh. ca: Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar culege grâul de pe câmp? Această întrebare va fi continuată logic de o alta: Pentru cine muncesc oamenii aflaţi pe câmp? d. Pentru dezvoltarea gândirii copiilor din grupa mijlocie se recurge la întrebări cu caracter ipotetic.

problematizarea potenţează efectul conversaţiei euristice oferind educatoarei posibilitatea de a face o adevărată gimnastică a minţii cu cei mici.Aşa cum se utilizează în lecţiile de predarea limbii şi literaturii române în grădiniţă. .

tradiţionale. unele secvenţe vor fi rezumate). pentru a putea să o prezinte copiilor în mod coerent şi atrăgător. Desigur că metodele gândirii critice nu pot fi o permanenţă a fiecărei lecţii de limba română. b) metode bazate pe lectura textului scris (munca cu manualul): lectura explicativă. subordonată obiectivelor lecţiei respective. discuţia colectivă. încât ei nu mai ies apoi uşor din starea de relaxare produsă. o formă de activitate obligatorie în învăţământul preşcolar. problematizarea. De aceea. morală şi estetică. lectura independentă.1. explicarea . -să-şi însuşească conţinutul povestirii. un altul le cere elevilor să alcătuiască propoziţii cu cuvinte date din cuprinsul lecţiei. recomandăm îmbinarea dibace a metodelor clasice. cu cele mai recent implementate în învăţământul primar românesc. şi o formă de pregătire a preşcolarilor pentru alte activităţi. Recurgem la un prim cadran cu expresii frumoase despre primăvară. Şi în învăţământul primar ea poate forma obiectul unei activităţi didactice (lectură) sau constituie o metodă utilizată într-o anumită secvenţă a activităţii. respectiv cu epitete.expozitive: povestirea. Povestirea Povestirea a fost.conversative (dialogate): conversaţia. Metode de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor a) metode de comunicare orală: . atunci când povestirea este obiectul unei lecţii de sine stătătoare. în cadrul orelor de limba română A. primăvară. . Metode utilizate în învăţământul primar. In fine. ce se cer completate cu unele cuvinte din textul dat. comparaţii etc. 5. adesea folosită în alternanţă cu metoda cadranelor. vară sau toamnă textul permite divizarea pe tablouri. ca povestire a educatoarei. -să prelucreze textul pentru a-l face comunicabil elevilor (în cazul unor texte mai lungi. 5. În genere. descrierea.Capitolul 5. verificate de experienţa didactică a multor generaţii de dascăli.. Un alt cadran are propoziţii lacunare. învăţătorul va trebui: -să aleagă naraţiunea corespunzătoare vârstei copiilor şi care îndeplineşte condiţii certe de natură cognitivă. La clasa a II-a la lecţia despre iarnă. aşa cum am demonstrat. întrucât ele creează o dispoziţie specială micuţilor elevi. Un alt cadran cuprinde o imagine care i-a impresionat pe copii. .

Se construieşte o propoziţie cu 4 cuvinte şi se ajunge la un cuvânt –sinteză.. în al doilea două adjective. dărnicie. se discută. de la explozia stelară. analizează. El îi va conduce pe elevi înspre formarea capacităţii de a reda prin cuvinte imaginea unui obiect. se aduc noutăţi. Pentru o învăţare activă se fixează 3 tabele. pe rând elevii trebuie să răspundă sarcinilor menţionate. astfel că în primul este un substantiv. Am învăţat.. înlocuindu-l printr-un cuvânt cunoscut.-să-şi stabilească intervenţiile personale. fenomene ale naturii. Am învăţat.2. se compară. iar ultimul cuprinde ce am învăţat. Fiecare grupă învaţă un fragment şi apoi îl spune. Astfel. pricepere etc. descrie. ca astfel să fie dinamizată acţiunea. Explicaţia . În primul este Ştiu că. de la care se ajunge la ciorchinele.. asociază. prin realizarea unor scheme. De reţinut că descrierea se realizează nu numai asupra unui obiect (descriere statică). argumentează. Din fiecare copil trebuie valorificat ceea ce are bun. precum dragoste. a unei acţiuni. povestirea se îmbină cu metode moderne dintre cele mai eficiente. eficient în lecţiile de recapitulare la explicarea unor cuvinte. Se pot evidenţia însuşiri ale lucrurilor. Aruncându-se acel cub. etc. -să adauge cuvântului necunoscut sinonimul cunoscut (în cazul în care cuvântul aparţine vocabularului activ). 5.. prin care pornind de la un cuvânt din lecţie copiii pun întrebările cele mai felurite( De ce. Ea este productivă în lecţia cu tema Ştiu. învăţătorul are la îndemână mai multe modalităţi. 2. printr-unul dintre procedeele recomandate: -să elimine cuvântul. prin care se dau 5 versuri. fiinţe. la brainstorming. 5. 4. Grupul stă la o masă. următorul are 3 verbe. Descrierea Învăţătorul înfăţişează aspecte ale realităţii înconjurătoare: lucruri.3.? Când. compară. ?.. 3.. trăsături pozitive sau negative ale personajelor din text. Cum . ci şi asupra unei mişcări (descriere dinamică).aplică. pentru detaşarea propoziţiei dintr-un context. între care povestirea. care îi stimulează şi pe cei timizi sau leneşi. cu sarcini distincte de lucru. În predarea sunetului/ literei noi.. La finele de lecţie se recurge şi la cvintet. pentru a colora afectiv comunicarea. -să rezolve problema cuvintelor necunoscute.Altul este Ce aş mai dori să ştiu. Fiecare grupă are o denumire aparte. La clasele a III-a şi a IV-a incitantă este metoda cubului. are un conducător. 6. La clasa IV-a se poate împărţi clasa în mai multe grupe atunci când pe baza metodei Experţii se realizează tema Ştiu.?). Vreau să ştiu. pe feţele căruia apar cerinţe fixe:1. 5. Povestirea se mai utilizează în structura unor lecţii în care ea reprezintă un element auxiliar. Vreau să ştiu. Desigur că pe măsură ce puterea de imaginaţie a elevilor se măreşte. lărgind baza informativă..

după care analizează conţinutul.4. Dacă elevii nu pot să formuleze răspunsul aşteptat. Conversaţia Este o metodă de utilizare generală. Astfel se predau noţiunile gramaticale. naraţiuni. învăţătorul va formula întrebări ajutătoare. Discuţia colectivă constă în schimbul de păreri. de impresii sau de informaţii în legătură cu o problemă. Conversaţia euristică presupune o serie de întrebări adresate elevilor de către învăţător. spre exemplu.. b) conversaţia de reactualizare (pentru reamintirea unor cunoştinţe anterioare. Descoperirea se bazează pe cunoştinţele acumulate anterior de către elevi şi pe conexarea lor. Învăţătorul va avea în vedere ca întrebările de tip reproductiv. Explicaţia se utilizează şi în lecţia de consolidare. Prin harta povestirii. Dacă la întrebările de identificare şi de descriere răspunsurile nu au nicio culoare personală. În funcţie de scopul urmărit. etc. în toate clasele şi la toate obiectele de învăţământ. se realizează căsuţe. Pentru potenţarea efectelor. Reuşita conversaţiei euristice depinde de caracterul întrebărilor.Cine? Unde? Când? .să fie concise. Se explică la un text citit în clasă cuvintele mai grele. ele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: .Învăţătorul prezintă un caz nou (o situaţie. se recurge la mijloacele audiovizuale. utile însuşirii noilor cunoştinţe). pentru a-i conduce la descoperirea unor informaţii noi. se disting mai multe tipuri de conversaţie: a) conversaţia euristică (pentru însuşirea unor cunoştinţe noi). .accesibile. se stabilesc felurile substantivului. întrucât ele nu pot depăşi conţinutul informaţional al textului. 5. cu ajutorul liniuţelor. d) conversaţia de verificare (în cadrul verificării orale a cunoştinţelor). în schimb.cu adresare directă. . Pentru a putea răspunde rolului formativ al întrebărilor. când prin metoda ciorchinelui. urmate de răspunsuri ale acestora.?. mai ales la imaginile din laborator. La o lecţie nouă se recurge la conversaţia de spargerea gheţii.să se limiteze la strictul necesar. cauzele şi semnificaţia. o expresie.corecte din punct de vedere gramatical. .. un cuvânt). ca la ciorchine. c) conversaţia de fixare (pentru organizarea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite). Se cere în final să se propună un alt deznodământ al unei întâmplări. dar se dau numai unele elemente. .De ce? Dar dacă era altfel? Cum consideraţi? Ce se poate spune despre. să fie mai frecvent utilizate întrebările de descoperire şi de evaluare.

Pe lângă des repetata recomandare ca elevii să elaboreze singuri rezumatul celor citite. Ceea ce caracterizează o asemenea metodă este asocierea citirii cu explicaţiile date de către învăţător sau de către elevi. morala care se desprinde din text este că trebuie să munceşti. -să le treacă într-un caiet special. la elementele obiective (conţinute în text) se adaugă aprecieri morale. constatări cu privire la calitatea lecturii. să descopere modul în care este comunicat mesajul şi ce semnificaţie are acesta. . prin care se urmăreşte ca elevii să înţeleagă textul. 5. B. Ei vor fi îndrumaţi: -să citească un text de mai multe ori.În schimb. uneori chiar profund marcate individual. revin cu cartea la bibliotecar. în cazul abordării problematizate. -să elaboreze idei principale.imaginilor. . asupra căruia să opereze în mod independent. -să selecteze în text unele pasaje de interes.5. -să rezume ceea ce au citit.proiecţiilor fixe şi dinamice. Pentru fixare aestei idei se face legătura cu proza Banul muncit de Alexandru Mitru. . b) Metode de explorare indirectă prin intermediul substitutelor realităţii: demonstraţia cu ajutorul . Învăţătorul îi revine răspunderea de a crea ocazii pentru a pune elevul în contact cu textul. Lectura explicativă Iată o formă de citire.6.graficelor. Ca activităţi independente. există şi alte forme de practicare a lecturii independente: citate din cărţi de literatură şi de ştiinţă popularizată. transcrieri de informaţii din reviste pentru copii şi din almanahuri. -să delimiteze fragmentele. iar din discuţia cu el se pot face apoi corecturi. Lectura independentă Pentru a se ajunge ca elevii să realizeze lectura în mod independent. 5. învăţătorul îi va pregăti dinainte printr-o suită de activităţi cu manualul. La lecţia Cel mai bun prieten. Metode de explorare şi descoperire (de învăţare prin descoperire nedirijată sau dirijată) a) Metode de explorare directă (nemijlocită) a obiectelor şi fenomenelor: observarea sistematică şi independentă. cu elevii clasei a II-a sau a IV-a duşi la biblioteca şcolii.

despre un monument sau o casă mai veche din localitatea lor. acţiuni. A. 30% din ceea ce văd şi 65% din informaţiile primite prin auz şi văz. Tot cu ajutorul modelelor se poate reprezenta structura unei propoziţii. el poate realiza reprezentarea grafică a partenerilor de dialog şi a relaţiilor comunicative dintre ei.8. La clasa I. demonstraţia cu ajutorul proiecţiilor fixe sau dinamice/se prezintă diapozitive despre poziţia corectă a elevului în bancă. etc. de exemplu. pentru a cădea de acord asupra unui plan comun de întocmire a compunerii. se practică demonstraţia acţiunilor de executat/cum se realizează semnul grafic sau litera în aer. în special filmul. prin faptul că îngăduie asemănări cu procesul/obiectul pe care-l reprezintă. Când se aplică sistemul muncii pe grupe. vârsta elevilor. în funcţie de scopul utilizării lor. fiecare grupă primeşte o sarcină aparte de îndeplinit. Întorşi în clasă. Demonstraţia A demonstra înseamnă a prezenta obiecte. 89) 5. (Cerghit. Metode bazate pe acţiune: -metode de învăţare prin acţiune reală: exerciţii.7. se justifică prin capacitatea mare de comunicare pe care o au acestea: elevii reţin 20% din ceea ce ascultă. cum se leagă literele într-un cuvânt.9. ei vor observa obiectul pe baza unui plan dat de învăţător. Modelul conduce astfel la cunoaşterea realităţii în mod indirect. Popescu. Observarea Presupune un obiect. Modelele didactice sunt elaborate de către instituţii specializate. demonstraţia cu ajutorul desenului la tablă/cum se execută litera. Modelarea Presupune un sistem care reproduce. Când elevii îşi pregătesc o compunere despre pădurea de la marginea satului. în procesul de învăţământ. algoritmi operaţionali. Modelele didactice reprezintă. Vlăsceanu. Apelul la demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale.5.la scară. Radu. sarcinile de observare sunt egale pentru fiecare elev. puncte de pornire în obţinerea unor informaţii sau elemente de confirmare a informaţiilor dobândite în procesul de cunoaştere. dar şi învăţătorul poate concepe şi realiza modele didactice.structura unui sistem. îmbracă forme variate după obiect. 5. În activitatea didactică. De exemplu. filme despre poziţia corectă a elevilor în timpul scrisului. . Observarea se poate realiza individual sau în grup. Dacă se aplică prima formulă. care poate fi urmărit într-un anume moment al existenţei sale sau de-a lungul unei perioade de timp. demonstraţia figurativă/se arată elevilor planşa cu litera descompusă şi cu litera întreagă. vor comunica informaţiile şi impresiile.

învăţare a cunoştinţelor). fenomene. învăţătorul trebuie să iniţieze actanţii.12. a da în mod preface (lat. din perioada învăţării citit-scrisului. învăţare dramatizată. În legătură cu substantivul. a căror dominantă este componenta motrice. de ce gen. şi până în clasa a IV. Se pot simula simulare sunt jocurile didactice şi apară adevărat ceva inexistent. astfel ca elevii: -să cunoască scopul exerciţiului propus. Metode de simulare A simula înseamnă a facă să intenţionat o impresie falsă. elevii învaţă (pe baza sistemului concentric de predare. de la exerciţii simple la exerciţii cu un grad de complexitate mai mare: -să beneficieze de verificări. -să cunoască la ce pot apela pentru rezolvarea lui (regulă. Este o metodă care poate fi aplicată pe toată durata şcolarităţii. 5. -să-l execute de câteva ori.-metode de învăţare prin acţiune fictivă (simulată): jocuri didactice. principiu). În funcţie de capacitatea vizată.a. Metodele de învăţământul prin dramatizare. al dezvoltării operaţiilor gândirii şi a capacităţilor creatoare ale elevilor. în scopul formării de priceperi şi deprinderi motrice şi intelectuale. Algoritmii se pot prezenta sub forma regulilor gramaticale şi ortografice.11. acţiuni. -să înţeleagă modelul acţiunii. exerciţiile se grupează în două categorii: -exerciţii motrice. 5. Dacă una din operaţii nu este realizată. 5. ca să-şi reprezinte identificarea lui. al consolidării cunoştinţelor dobândite. Ei îl vor caracteriza pe baza următoarelor operaţii: ce fel de substantiv. -să parcurgă exerciţiile în mod gradat. analiza gramaticală nu este completă.10. În cadrul obiectului limba română din ciclul primar. care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. la ce număr este. a se asemenea altuia). imediat după rezolvare. -exerciţii operaţionale. exerciţiul se practică din clasa I. care conduce la rezolvarea corectă a unei sarcini didactice. pentru a-l însuşi. prin care se formează priceperi şi deprinderi. Metoda algoritmizării Un algoritm reprezintă o succesiune de operaţii desfăşurate întotdeauna în aceeaşi ordine. Simulare = a face un lucru procese. Exerciţiul Exerciţiul presupune efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni. Pentru ca exerciţiul să-şi îndeplinească rolul. cu varianta .

când se utilizează metoda Pălăriilor gânditoare.se adresează. Adesea se intră î lecţie prin brainstorming.asigură învăţarea fără eforturi vizibile în cazul celorlalte activităţi. -dezvoltă capacitatea de ascultare. ele aduc în procesul de învăţământ o atmosferă de voioşie.13. în mod obligatoriu. Învăţarea prin dramatizare se practică sub forma citirii pe roluri sau a interpretării unor scenete (preluate din literatura dramatică pentru copii sau create de către învăţător. cât şi în învăţământul primar. care pretind din partea spectatorilor exprimarea şi argumentarea.? -Cum ar fi trebuit să procedeze pentru . să se comporte ca o altă persoană. Primele se practică atât în învăţământul preşcolar. Interpretul va încerca să înţeleagă atitudinile şi reacţiile unei persoane aflate într-o anumită circumstanţă de viaţă.jocului de rol. în relaţie directă cu universul de viaţă al elevilor. a unor atitudini. cu anumite modificări. în egală măsură.. prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă. cu implicaţii în sfera morală. Scenele prezentate vor fi.. povestiri).? -Ce se poate întâmpla mai departe? Metoda jocului/interpretării de rol are efecte pozitive în mai multe direcţii: -dezvoltă capacitatea de comunicare. . graţie aceloraşi valenţe: .. -asigură înţelegerea de către copii a relaţiilor de cauzalitate din viaţă. Întrebările posibile generate de observarea acţiunii sunt: -Ce ar fi trebuit să facă pentru . -îi pune în situaţia să caute căi alternative de rezolvare a unei probleme. disponibilităţii spre joc a acestor vârste şi dorinţei de cunoaştere a copiilor. în forme potrivite vârstei. pentru rezolvarea unei probleme. . de mişcare şi de relaxare. din partea fiecărui participant.. Jocurile didactice îmbină jocul cu efortul presupus de procesul învăţării. pe baza unor fabule. Jocul de rol Presupune. -dezvoltă deprinderile elevilor de a purta discuţii între ei. 5. -dezvoltă capacitatea de comunicare. Pe de altă parte. Organizarea jocului de rol este o posibilitate de analiză a unor situaţii – problemă. Este o activitate practicabilă şi la copiii de vârstă şcolară mică. prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă.

6. Identificarea problemei Pe bază de întrebări. se cer soluţii pentru rezolvarea ei: Ce credeţi că ar trebui să facă în această împrejurare acea persoană? Între ce şi ce poate să aleagă? 5. Interpretarea unui rol Copilul care a dat soluţia acceptată de către cei mai mulţi colegi de clasă este invitat să interpreteze rolul persoanei aflate în situaţia respectivă. Prezentarea situaţiei Elevilor li se prezintă situaţia respectivă pe un mijloc audio-vizual sau este povestită. discută împreună ceea ce vor face. pentru a putea comenta. Învăţătorul îndeamnă elevii observatori să urmărească cu atenţie ceea ce li se prezintă. Secvenţa cuprinde nouă „paşi”. Căutarea alternativei a. reamintind o experinţă anterioară: -Ce s-a întâmplat? -Când s-a întâmplat? -De ce s-a întâmplat aşa? 2. coerent de către învăţător. Pe baza indicaţiilor cuprinse într-o serie de broşuri People in action/Oameni în acţiune/. elaborată de Fannie Schaftel şi George Schaftel. Întrebările sunt: S-ar fi putut întâmpla aşa acest lucru? De ce ? Cum se vor simţi celelalte persoane? 7. El alege şi interpreţii celorlalte roluri. . clar. Lynne Murihead fixează structura unei secvenţe de joc de rol. la discuţii participând atât „actorii”. Rezolvarea iniţială a problemei După ce problema a fost identificată. c. b. Pregătirea pentru prezentarea situaţiei – problemă Învăţătorul previne grupul.Jocul de rol este considerat o componentă majoră a jocurilor de simulare potrivite pentru copiii aflaţi în clasele primare. cât şi spectatorii. 1. 3. întrucât ei posedă capacităţile verbale necesare pentru interpretarea de roluri. Discutarea soluţiei şi a consecinţelor ei Se discută modul în care a fost rezolvată problema. este identificată problema: Care este problema cu care s-a confruntat persoana respectivă? Fiecare dintre voi este de acord că aceasta este problema? Mai trebuie să avem ceva în vedere? 4.

5 din Petrila. b. Capitolul 6. conform dicţionarului. *învăţarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de învăţare într-o anumită instanţă de învăţare). 9. Luarea deciziei Învăţătorul reaminteşte elevilor soluţiile propuse. se pun bazele unor comportamente. chiar şi a celor cu caracter negativ. inclusiv să interpreteze un rol. îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. care a devenit indispensabil activităţii şcolarilor. *construirea cunoştinţelor (în loc să fie pasiv. procesul de învăţare calibrat pe interesele/ nivelul de înţelegere/ nivelul de dezvoltare al participanţilor la proces. Explorarea alternativelor prin „interpretarea unui rol” şi prin discuţii Alternativele propuse de către elevi vor fi reprezentate printr-o interpretare suplimentară de roluri şi prin discuţii asupra acestor alternative. răspunde la întrebări. elevul îndeplineşte sarcini care îl vor conduce la înţelegere). de altfel observabile: *comportamente ce denotă participarea (elevul e activ. învăţătorul va ţine seama de câteva cerinţe: a. Printre metodele care activizează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii. Cere compararea lor şi luarea deciziei.Elevii sunt întrebaţi dacă există şi alte căi prin care ar fi putut acţiona persoana din situaţia dată. ia parte la activităţi). Preda Mihaela Raluca de la Şcoala Generală nr. “învăţarea activă înseamnă. propune noi interpretări). *gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii. În cadrul învăţării active. 6. c. să ajute elevii. dacă observă că ei întâmpină greutăţi. În organizarea acestui tip de activitate. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită . să aleagă probleme adecvate vârstei şi experienţei copiilor. pe baza selectării celei mai bune alternative de rezolvare a problemei. 8. La toate acestea se adaugă iniţierea pe calculator. să permită exprimarea tuturor opiniilor.METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE ACTIVĂ În prezentarea inst.

caracterului ludic şi oferind alternative de învăţare cu “priză” la copii.denumirilor foarte uşor de reţinut. Metodele si tehnicile interactive de grup se clasifică. dupa funcţia principală didactică în : a)Metode de predare –învăţare interactiva in grup : -metoda predării / invăţării reciproce(Reciprocal teaching –Palinscar) -metoda “mozaicului”( Jigsaw) -citirea cuprinzătoare -metoda “Cascadei” (Cascade) -metoda învăţării pe grupe mici (“STAD-Student Teams Achievement Division”) -metoda “turnirului între echipe”(“TGT-Teams/Games/ Tournaments”) -metoda schimbării perechii (“Share-Pair Circles”) -metoda “Piramidei” -invăţarea dramatizată b)Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare : -harta cognitivă / conceptuală -matricile -”Lanţurile cognitive” -”Scheletul de peşte” -diagrama cauzelor şi a efectului -”pânza de păianjen” -”Tehnica florii de nufăr” -”Cartonaşe luminoase” c)Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii : -”Brainstorming” -”Explozia stelară” -”Metoda pălăriilor gânditoare” -”Caruselul” -”Multi-voting” -”Masa rotundă” -interviul de grup -studiul de caz -”Incidentul critic” -”Phillips 6/6” -”Tehnica 6/3/5” -”Controversa creativă” -”Tehnica acvariului” -”Tehnica focus-grup” -”Patru colţuri” .

să-i atragă pe elevi. albastru şi negru. grija. Fiecare culoare reprezintă un rol. galben. Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare.învăţare este un joc în sine. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. tristă. că rolurile se pot inversa. Pălăria neagră •exprimă prudenţa.-”Metoda Frisco” -Sinectica -”Buzz-groups” -”Metoda Delphi” d)Metode de cercetare în grup : -tema / proiectul de cercetare în grup -experimentul pe echipe -portofoliul de grup. •este neutră. •culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui. Pălăria roşie •lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor. bineînţeles. avertismentul. . sumbră asupra situaţiei în discuţie. stimulând gândirea creativă. strălucirea. pentru şase pălării. •reprezintă perspectiva gândirii negative. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE Acest nou tip de metodă de predare. •este impulsivă. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat. roşu. constructivă pe un fundament logic. •oferă o pespectivă întunecoasă. pesimiste. fiecare având câte o culoare: alb. verde. •reprezintă o bogată paletă a stările afective. participanţii fiind liberi să spună ce gândesc. •poate însemna şi supărare sau furie. optimismul. Fiecare. iar cele şase pălării să fie frumos colorate. Pălăria verde • exprimă ideile noi. judecata. Pălăria albă •este obiectivă asupra informaţiilor. Pălăria galbenă •oferă o pespectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei. Copiii se împart în şase grupe. •este gândirea optimistă.

pericolele. • este preocuparea de a controla şi de a organiza. Pălăria albastră • exprimă controlul procesului de gândire. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău. exprimare lor. Ea face posibilă vizualizarea. Nu oferă interpretări şi opinii. concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. ceea ce induce culoarea fiecăreia.• este simbolul fertilităţii. este culoarea cerului care este deasupra tuturor. ci ceea ce semnifică ea. Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi: pălăria albă – pălăria roşie pălăria neagră – pălăria galbenă pălăria verde – pălăria albastră Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare: Pălăria albă (povestitorul): Cel ce poartă pălăria albă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. Când “poartă” pălăria albă. care sunt riscurile. Calculatorul este neutru şi obiectiv. gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Nu pălăria în sine contează. gânditorul trebuie să imite computerul. incorect şi care sunt erorile. adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. atotvăzător şi atotcunoscător. • albastru a rece. întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”. Nu este o argumentare ci o încercare . greşelile demersurilor propuse. Pălăria neagră (criticul) : Este pălăria avertisment. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge. al producţiei de idei noi. să se concentreze strict pe problema discutată. Pălăria roşie (psihologul) : Purtând pălăria roşie. • supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii. în mod obiectiv şi să relateze exact datele. gândind din perspectiva ei. Albul (absenţa culorii) indică neutralitatea. inovatoare. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea.

renaşterea. În cazul unor idei noi. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. valoareaseminţelor. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Verdele exprimă fertilitatea. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge. valoarea informaţiilor şI a faptelor date. dar nici nu…” Gânditorul nu exprimă sentimente negative. Cere un efort de gândire mai mare. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive. după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. Cere un efort de creaţie. Oferă sugestii. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şI practice pentru aceste beneficii şi valori. Pălăria verde (gânditorul) : Simbolizează gândirea creativă. Intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit. al optimismului. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şI trebuie căutate. acestea fiind domeniul pălăriei verzi. reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre. noi posibilităţi. Se pot folosi formulări negative. Pălăria albastră (moderatorul) : Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. Chiar dacă are rolul conducător. Pălăria galbenă (creatorul) : Este simbolul gândirii pozitive şi constructive. este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii. acestea aparţinând pălăriei roşii. Pălăria albastră → clarifică Pălăria albă → informează Pălăria verde → generează ideile noi şi efortul Pălăria galbenă → aduce beneficii creative Pălăria neagră → identifică greşelile . noi variante.obiectivă de a evidenţia elementele negative. dar prin simple interjecţii. aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările. E gândirea despre gândirea nevoită să exploreze subiectul. are în vedere beneficiile. propuneri concrete şi clare. Exprimă speranţa. Poate să atragă atenţia celorlalte pălării.

Pălăria roşie → spune ce simte despre Un exemplu de întrebări / comportamente posibile în acest joc este: Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria albă roşie galbenă neagră albastră verde Ce Punându. concepte. inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale. asemeni petalelor florii de nufăr.Pe ce se Care sunt Putem Şansa informaţii mi pălăria bazeză erorile? să succesului avem? roşie. TEHNICA LOTUS (Floarea de nufăr) (LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE)* Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei. pornind de la o temă centrală. nu credeţi? Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice. uite aceste Ce ne rezumăm? este dacă… idei? Ce cum împiedică? Care e Cum informaţii privesc eu Care fi La ce următorul poate lipsesc? lucrurile… sunt altfel riscuri ne pas? atacată Ce Sentiment avantajele expunem? Care informaţii ul meu e ? Ne permite sunt ideile problema am vrea să că… Pe ce regulamentul principale ? avem? drum o ? ? Nu-mi Putem Cum place felul luăm? Să nu face asta şi putem cum s-a Dacă pierdem în alt mod? obţine începem timpul şi Găsim şi procedat. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale. F C G . informaţiile aşa… să o altă ? sigur vom ne explicaţie? ajunge la concentră rezultatul m bun! asupra….

urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale. pentru alte 8 flori de nufăr. . 1: Reprezentarea direcţiei de organizare a Tehnicii Lotus Fig. 2. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare.B tema D H E A Fig.: Diagrama Lotus Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale.

Tema centrală: modalităţi de stimulare a potenţia-lului creativ al elevilor Cele 8 idei secundare: − conduita creativă a profesorului. creându-se astfel un “laborator al creativităţii”. − cerinţele şcolare. coada şoricelului. 1994. − relaţia elev-elev. Tema centrală: plantele medicinale Cele 8 idei secundare: sunătoare. Astfel. Folosirea celor 8 idei deduse. 3. Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală. muşeţel. 4. ţinându-se cont de sugestiile oferite.Atfel. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. tei. cu fotografii din timpul copilăriei. * Adaptat după “Thinkpak” de Michael Michalko. 2. sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane. (“flori de nufăr”). Etapa evaluării ideilor. cu peisaje desenate sau . 6. în sensul acelor de ceasornic. Evaluarea ideilor cu privire la stimularea şi dezvoltarea potenţialului creativ poate avea şi o utilitate practică. gălbenele. publicat de Ten Speed Press. pelin. − atitudinea cretivă a profesorului. drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane (“flori de nufăr”) 5. − relaţia profesor-elev. mentă. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. − modalitatea de evaluare. − climatul creativ din clasă. 2. Construirea diagramei. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile viitoare. pornind de la o temă centrală. de la A la H. Scrierea temei centrale în centrul diagramei. ETAPELE TEHNICII FLORII DE NUFĂR: 1. în conformitate cu expectaţiile elevilor: se poate decora clasa cu picturi făcute de elevi. se poate reamenaja sala de curs. − modalităţile de organizare a colectivului. rostopască. conform figurii prezentate. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. Exemple: 1.

Cu roşu s-a notat punctajul care se poate realiza în funcţie de locul unde au lovit ţinta. Ţinta. Tehnica Lotus poate fi desfăsurată cu succes în grup. Care este diferenţa dintre punctajul minim care s-ar obţine din 3 lovituri şi punctajul minim al lui Radu. A . ca un exerciţiu de stimulare a creativităţii şi de autoevaluare. cu jucării/jocuri menite să stimuleze creativitatea şi alte materiale didactice.Există şi posibilitatea dezvoltării unui Lotus individual. ridicaţi mâna dreaptă! Dacă aveţi un animal pe care îl îngrijiţi. la care s-ar putea propun Jocul didactic :         Copiii au organizat un concurs de tras la ţintă cu bulgări de zăpadă. Echipa băieţilor a obţinut 65 de 5 puncte. 5 10 Ce punctaj putea obţine ( toate soluţiile) B. omul de zăpadă. fiind adaptabilă unor largi categorii de vârstă şi de domenii. iar cea a fetelor cu 30 de puncte mai puţin. tema centrală ar putea fi întrebarea: “Ce ţi-ai dori să studiezi?”. acoperiţi-vă ochii cu mâna! Dacă rupeţi foi din caiete. clipiţi din ochi! Dacă zbieraţi pe coridor sau în clasă.Radu a aruncat 3 bulgări de 1 zăpadă dar au atins ţinta numai cu doi. Este un test de sinceritate la care participă toţi elevii. În funcţie de atitudinea pe care o au faţă de o problemă trebuie să răspundă la nişte comenzi ca: Dacă în familia voastră se fumează. De exemplu. materiale video cu activităţi creative sau spectacole realizate de ei sau de colegii lor.fotografiate. C. ridicaţi o mână! Dacă rupeţi crengile copacilor sau florile din parcuri. lăsaţi privirea în jos! 15 . puneţi mâna pe umăr! Dacă adunaţi deşeuri de hârtii. cu cărţi ilustrate (pentru cei mici) sau cărţi însoţite de teste şi jocuri creative (pentru cei mai mari). bateţi dinpalme! Dacă aruncaţi gunoiul pe stradă. frecaţivă nasul! Dacă lăsaţi apa să curgă când vă spălaţi pe mâini. Câte puncte au obţinut în total ? Joc pentru cunoaşterea atitudinii elevului faţă de mediu – urmăreşte conştientizarea problemelor de mediu.

pentru că fiecare va preda fragmentul său colegilor de grup şi va învăţa de la aceştia părţile pe care ei le vor prezenta. stimulând încrederea în forţele proprii a participanţilor. învăţătorul adresează întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a informaţiilor şi pentru a aplica şi un test. aşa cum şi-au însuşit-o în cadrul grupului de experţi. în ordine iniţială.Dacă omorâţi insecte sau chinuiţi animale ca să vă distraţi. imagini cu ctitorii etc. Clasa se împarte în echipe de câte patru elevi. toţi elevii cu numărul 1 se vor grupa separat. În a doua etapă. învăţător şi elev. ajungându-se la reconstituirea întregului. – numerele 4 Elevii formează grupe de câte patru. Fiecare elev va fi. Se poate interveni la final cu un test . Elevii vor fi pregătiţi cu diverse materiale: portretul lui Ştefan. . Fiecare membru primeşte un cartonaş cu un număr de la unu la patru. Ei pot folosi şi material didactic disponibil. după care primeşte o fişă ce cuprinde o parte dintr-un material mai amplu ( materialul are atâtea părţi câte grupe s-au format ). În etapa a treia. Fiecare parte a întregului este prezentată într-o ordine logică. pe parcursul orei. după ce experţii şi-au încheiat activitatea fiecare se întoarce la grupa iniţială şi le predă celorlalţi fragmentul pregătit.numerele 3 • Ctitorii . Grupele prezintă rezultatul studiului întregii clase.4.numerele 2 • Politica internă şi externă. urmând ca elevii să prezinte din nou. fiecare parte a materialului. încercând să fie cât mai convingători. Ei pot primi şi întrebări. învăţătorul reaminteşte tema studiată. Din acest moment ei devin experţi. Pentru lecţia Ştefan cel Mare şi Sfânt se poate împărţi tema în patru subteme: • Copilăria lui Ştefan. Citesc fragmentul primit . astfel formate vor dezbate temele puse în discuţie. Fiecare primeşte un număr de la 1 la 4 şi se formează noile grupe. . Experţii se întorc la echipa iniţială unde transmit cunoştinţele colegilor. se consultă între ei şi hotărăsc cum vor prezenta informaţiile colegilor de la grupele iniţial. dezvoltă abilităţi de comunicare.numerele 1 • Obţinerea tronului Moldovei. . Grupele de experţi. La fel vor proceda şi numerele 2. iar dacă sunt nelămuriri poate interveni şi învăţătorul . La final. Se explică subiectul pus în discuţie. fragmente din legende şi povestiri istorice.3. închideţi ochii! Mozaicul este o strategie care se bazează pe învăţarea în echipă. harta Moldovei. citate din cronici. în acest moment. . răspunderea individuală de grup.

Cubul Prin această metodă se explorează ( cercetează) un subiect sau o situaţie din mai multe perspective. va trage concluziile.ascultătorul activ/cercetaşul – repetă sarcina. Se va insista pe formularea unor răspunsuri reprezentative pentru grup şi nu individual.cititorul – rostogoleşte cubul şi anunţă grupului cerinţa înscrisă pe faţa de deasupra. . stimulează eficienţa învăţării şi gândirea logică.Ce puteţi face voi pentru protejarea plantelor şi animalelor pe cale de dispariţie? . la ce te gândeşti? • Analizează: de ce crezi că în alte provincii romane nu s-a produs o rapidă romanizare.Dovedeşte cum s-au adaptat la mediu unele animale. Text suport: . adresează întrebări învăţătorului dacă este cazul. Este necesar un cub mare. pe feţele căruia să fie scrisă câte o sarcină de lucru sub diferite forme. le va nota şi le va comunica întregii clase.Descrie vegetaţia din zonele de munte (de deal. Metoda poate fi folosită şi ca joc concurs între grupuri. Asociază . Permite diferenţierea sarcinilor de învăţare. o reformulează pentru a fi înţeleasă de fiecare membru al grupului.interogatorul – solicită idei legate de modul de rezolvare a sarcinii de la membrii grupului.Compară pădurea de fag cu pădurea de brad şi molid. Iată şi o aplicaţie pentru tema “Vegetaţia şi animalele” Descrie ..Asociază animalele sălbatice. aşa cum s-a întâmplat în Dacia? • Aplică: cum explici organizarea Daciei unui elev de clasa a III-a? • Argumentează: cucerirea daciei de către romani şi romanizarea acesteia a fost un lucru bun? De ce da? De ce nu? Se împarte clasa în şase grupuri de câte patru elevi şi se stabileşte rolul fiecărui membru din grup: . prin ce se aseamănă dacii şi romanii? • Asociază: cunoscând procesul de romanizare al dacilor. Dacia în timpul stăpânirii romane” • Descrie: organizarea Daciei în timpul srăpânirii romane • Compară: ca mod de viaţă. .va fi . de câmpie). . Compară .. realizându-se abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Aplică .rezumatorul . formelor de relief Analizează . raportorul grupului”.

. Cvintetul reprezintă o modalitate de sintetizare a informaţiilor. o şcoală – două şcoli.denumesc * fiinţe: elevii. . Toţi copii s-au aşezat pe pământ să privească iarba. Analizează substantivele subliniate din propoziţia: Maria merge la cumpărături.(harnici) băiatul….Argumentează Care este părerea ta despre căile de pro şi contra protejare a plantelor şi animalelor? Aceeaşi metodă aplicată la lecţia „ Substantivul” 1. fenomene ale naturii. lucruri.(ascultătoare) cântece…. *lucruri: şcoală. numărul plural.se numără: un elev – doi elevi. 4.(scund) 5. Descrie partea de vorbire: substantiv Partea de vorbire care denumeşte fiinţe. Maria a plecat în excursie. (denumirea acţiunii – substantiv) Pisica toarce pe sobă. 2.. Ea vede multe lucruri interesante.(interesante) cântecul….(nou) băieţi…. Şi-a cumpărat suveniruri pentru cei de acasă. (acţiune – verb) Scrisul este o necesitate. Asociază substantivelor următoare adjective: fata…… (frumoasă) fetele…. Aplică utilizând într-un scurt text (dialog) 5/10 substantive pe care să le subliniaţi. de evaluare a înţelegerii şi creativităţii copiilor şi mijlocul de exprimare a creativităţii lor. stări sufleteşti. gen. (substantiv propriu) Copiii scriu frumos. număr) Maria – substantiv propriu. cumpărături– substantiv comun. .. Compară în exemplele următoare felul substantivelor. (denumeşte un lucru) 3.li se poate adăuga un adjectiv: elevii harnici. . genul feminin. (fel. Este o poezie de cinci versuri care se elaborează individual.. (substantiv comun) Planeta Pământ are mulţi locuitori. Ce bucuroasă este fata că a mers în excursie ! 6. genul feminin. frumoasa şcoală. (denumeşte o fiinţă) Cartea este interesantă. numărul singular. Argumentează de ce cuvintele subliniate în propoziţia următoare sunt substantive: Elevii merg la şcoală. în perechi sau în grup şi respectă următoarele repere: • Titlul ( un singur cuvânt – substantiv). acţiuni se numeşte substantiv.

Trasarea unor linii de la cuvânt / propoziţie – nucleu către cuvintele / sintagmele noi.• Descriere ( două cuvinte – adjective). • Esenţa subiectului ( un cuvânt cheie). 4. care constă în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei. cucerind A fost mare împărat Erou” Metoda ciorchinelui Este o metodă didactică. utilizată individual sau în grup. iscusit Luptând. enunţ). • Sentimente ( patru cuvinte – construcţie. Exemplu: . pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii. 3. Scrierea unui cuvânt/ a unei propoziţii-nucleu 2. ETAPE: 1. învingând. ..Traian Viteaz.. Găsirea unor cuvinte/sintagme în legătură cu termenul pus în discuţie (noţiuni generale). Completarea schemei până la expirarea timpului. • Acţiune ( trei cuvinte – verbe terminate în . ind”).

ACTIVITĂŢI DE TIMP LIBER Am constatat cã sunt pãrinţi care petrec mult timp cu copiii lor. să-i abilităm cu diferite tehnici de învăţare eficientă. pregătindu-i în acelaşi timp pentru autoînvăţare şi educare permanentă.„Cărţile au suflet” format conţinu t mesaje învă ţătur i emoţii inform aţii texte coperţ i foi im agi ni simbo luri de se ne inter esan te ut il e pagini anexe nonl itera re liter are frumoas e reclam a artic olul în proză liric e mari Majoritatea acestor activităţi presupun o abordare inter şi transdisciplinară a noţiunilor studiate. căutând activităţi cât mai variate. . Ca educatori avem sarcina să-i învăţăm pe elevi să înveţe.

bolnavi cronici etc. cântece. Folosind vopseluri speciale. şah. Realizaţi un mic panou.”4 4 Mihaela Raluca Preda. animaţia sunt metode utile pentru stimularea imaginaţiei şi a proceselor de cunoaştere. desene. împreună cu copiii dvs. îngrijirea plantelor (flori. Mai ales pentru copiii mici povestea. plasat la vedere. www. În grădină. Colecţia familiei. iniţiate de diverse organizaţii nonguvernamentale. Acordaţi-vă timp pentru a inventa împreună tot felul de reţete culinare. remy. în folosul comunităţii (acţiuni pentru: copiii străzii. 9. persoane cu nevoi speciale. obiecte artizanale. Orice joc trezeşte la copii spiritul de competiţie. origami etc. Produse artistice. „Nu te supăra. Monopoly etc. 4. vă puteţi bucura alături de copii de imaginaţia şi creativitatea lor. Pictatul pe faţă şi corp. puzzle. Putţþi colecţiona. Acestea dau culoare zilei. spiritul de iniţiativă. ornamente. 7. legume etc. în activităţi de volutariat. părinţi şi copii. podoabe de pom. 3. dezvoltă sentimentul de apartenenţă al acestuia.) poate fi o modalitate plăcută de relaxare şi o posibilitate de comunicare afectivă. scrabble. Piticot. Pentru cei care beneficiază de o „bucată de pământ”. pe care sã puteţi nota diverse mesaje. În bucătărie. table. poezii.didactic.). Colţul vesel. Cu unele dintre acestea puteţi chiar decora casa. caricaturi. afişe. 2. Concursuri pe teme din desene animate. Vă propunem câteva sugestii pentru petrecerea în comun a timpului liber: 1. cele mai variate obiecte. frate!”. Implicaţi-vă împreună. 6. însemnări.Aceste activităţi stimuleazã activităţile sociale ale copilului. desene pentru membrii familiei. lucru care contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă în familie. enunţuri. Voluntariatul. jocul. Realizaţi împreună diverse produse artistice (colaje pe diverse teme. bătrâni.ro . stimulează ambiţia şi voinţa 5. 8.. sau diverse campanii de prevenire). Campionatele familiei: cărţi.

ca finalitate a actului didactic În procesul activităţii didactice. de constatare şi de apreciere a activităţii şi a rezultatelor obţinute în procesul de învăţământ. Evaluarea trebuie să se realizeze pe baza unor criterii obiective. evaluarea reperează factorii activi care influenţează rezultatele pozitive sau negative. Pe aceste baze apare şi se dezvoltă o ştiinţa docimologică (gr. care studiază metodologia verificării şi evaluării rezultatelor şcolare.este operaţiunea de estimare a valorii. b. evaluarea are mai multe funcţii: 1. DECISIVĂ A 7. „dokime”.EVALUAREA-CA ETAPĂ ACTIVITĂȚ II DIDACTICE Capitolul 7. sistemul de notare. Evaluarea implică trei componente sau operaţii interdependente: a. evaluarea reprezintă un domeniu major al valorificării rezultatelor. în urma controlului şi aprecierii. controlul (verificarea). . Abia din secolul al XX –lea. Prin această funcţie. se stabileşte unde se situează aceste rezultate în raport cu obiectivele proiectate. Testele şi probele de evaluare deplasează centrul de interes dinspre memorie spre gândire. s-a indicat faptul că evaluarea trebuie să ţină seama şi de realitatea de ordin psihologic. Astfel.probă. aprecierea. În mod concret. hazardul. cântărire. a nivelului şi a performanţelor cunoştinţelor dobândite de elev. notarea. având un rol de feed-back (autoreglator). În învăţământ. comportamentele examinatorilor şi ale celor examinaţi. subiectivitatea.1. odată cu dezvoltarea psihologiei experimentale (care a demonstrat că fiecare elev este o individualitate. elevul fiind solicitat să aplice informaţia stocată în circumstanţe variabile.7. examen). ecuaţia personală examinat-examinator reprezintă pericole în direcţia evaluării. ea a fost considerată mult timp o activitate care se realizează de la sine. Evaluarea cunoştinţelor . o personalitate din punct de vedere psihologic). funcţia de control. Ea stabileşte şi admiterea (promovarea) sau respingerea (nepromovarea) celui evaluat şi înscrierea lui pe o anumită treaptă de evaluare.este operaţiunea de constatare de către profesor a volumului şi a calităţii cunoştinţelor teoretice şi practice dobândite de elev. c.presupune măsurarea şi validarea pregătirii elevului. În mod eronat.

2. funcţia de reglare a sistemului- constă în demersurile comune ale profesorilor şi elevilor pentru a face corecţiile necesare în stilul de conducere a lecţiei, respectiv în activitatea de învăţare; 3. funcţia educativă - urmăreşte stimularea obţinerii de performanţe superioare în pregătirea elevilor, ca urmare a influenţelor psihomotivaţionale şi sociale ale rezultatelor ce le obţin prin evaluare. Succesul şcolar bucură, oferă satisfacţie, dinamizând sporirea rezultatelor bune la învăţătură, în timp ce insuccesul şcolar supără, determină insatisfacţie, dar, dacă este conştientizat ca fiind corect şi obiectiv, poate dinamiza înlăturarea nereuşitei la învăţătură; 4. funcţia de predicţie şi de orientare- încearcă prefigurarea desfăşurării activităţii în sistem şi anticiparea rezultatelor, ca urmare a măsurilor preconizate; 5. funcţia selectivă- este funcţia de competiţie şi asigură ierarhizarea şi clasificarea elevilor sub raport valoric şi al performanţelor în cadrul grupului; 6. funcţia socială, prin care se realizează informarea familiei, a societăţii, etc. asupra rezultatelor obţinute de elevi, eficienţa învăţământului influenţând hotărârile factorilor decizionali cu privire la dezvoltarea şi la perfecţionarea învăţământului, în funcţie de calitatea „produsului” şcolii. Evaluarea trebuie să respecte următoarele cerinţe psihopedagogice: a. compararea pregătirii elevilor în raport cu obiectivele de referinţă ale disciplinei Limba şi literatura română şi cu cele operaţionale ale fiecărei lecţii. b. diminuarea hazardului în evaluare, prin formularea întrebărilor care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia parcursă. c. caracterul evaluării trebuie să fie stimulator fără a demotiva elevul, ca o sarcină firească a acestuia. Notarea nu trebuie făcută după fiecare evaluare, ci la un moment apreciat optim şi relevant de către profesor.

7.2. Forme de evaluare
În învăţământul primar schimbarea sistemului de evaluare a fost determinată de luarea în considerare a unor realităţi pregnante. Notele acordate elevilor se explicau nu atât prin aplicarea unor criterii ferme de măsurare a cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor, cât pe experienţa fiecărui cadru didactic. În sistemul de notare, cu o scară cu 10 trepte, era imposibil de conturat criterii clare şi precise, relevante pentru fiecare din aceste 10 unităţi. Oricine poate constata că este dificil, poate chiar imposibil, să se elaboreze criterii care să admită o discriminare reală între notele de 6 şi 7 sau 8 şi 9. Acordarea notei 6 în relaţie cu nota 7 sau a acesteia în relaţie cu nota 6 este o decizie care se susţine cu dificultate, pentru că explicaţiile trebuie date până la detaliu. Din aceste considerente, pentru clasele de ciclu primar s-a adoptat sistemul de evaluare prin calificative, pe o scară de patru trepte.

Pentru învăţământul primar, în 1998 s-a procedat la înlocuirea sistemului de notare cifrică prin calificative (bazate pe descriptori de performanţă): foarte bine, bine, suficient, insuficient. Descriptorii de performanţă se elaborează în relaţie cu capacităţile şi subcapacităţile pe care elevii trebuie să le deţină după o perioadă de instruire. A stabili descriptorii de performanţă înseamnă a descrie ceea ce elevul ştie să facă pentru a obţine unul dintre cele patru calificative. Exemplificăm printr-o situaţie din comunicarea scrisă, capacitatea vizată fiind redactarea unor texte funcţionale/scrisoarea, la clasa a IV – a: FOARTE BINE -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul în cele trei părţi: introducere, cuprins, încheiere; -utilizează adecvat formulele de adesare: introducere şi încheiere; -transmite coerent informaţii esenţiale, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă ideile corect, limpede, într-un limbaj corespunzător; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie îngrijit şi lizibil. BINE -redactează scrisoarea, structurându-i, parţial corect, conţinutul în trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, relativ adecvat, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite, cu unele erori, ideile, respectând majoritatea regulilor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie mai puţin îngrijit şi lizibil. SUFICIENT -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul parţial corect, în cele trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, cu unele erori, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite imprecis informaţii, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă parţial corect şi într-un stil greoi ideile, respectând, cu unele erori, regulile gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă corect forma scrisorii, respectând relativ aşezarea în pagină; -scrie parţial îngrijit şi lizibil.

După modul de integrare a evaluării în desfăşurarea procesului didactic se disting trei forme de evaluare: a) Evaluarea iniţială Se efectuează la începutul unor etape de instruire şi are ca scop să determine nivelul de pregătire a elevilor într-un anumit moment al existenţei lor şcolare. Evaluarea iniţială se practică pentru a stabili în ce stadiu se află elevii înaintea trecerii la etapa următoare de învăţare. b) Evaluarea sumativă ori cumulativă Se realizează prin verificările parţiale, de la finele unei unităţi de învăţare, pe parcursul programului de învăţare, asupra rezultatelor obţinute de elevi (a modului în care aceştia şi-au însuşit materia) pe perioade lungi.Unitatea de învăţare este de maxim 20 de ore, după care se dau testele de evaluare. c) Evaluarea continuă sau formativă Se practică pe secvenţe temporale mai mici, ceea ce oferă învăţătorului posibilitatea de a cunoaşte nivelul la învăţătură al fiecăruia dintre elevii clasei şi de a lua măsurile necesare de îndreptare. d. Evaluarea finală se realizează la finele de an. Asupra periodicităţii acestei forme de evaluare există păreri diferite: unii sunt pentru o evaluare desfăşurată după fiecare lecţie, alţii propun ca verificările să fie realizate după un timp mai îndelungat. Cele mai multe păreri susţin oportunitatea organizării acestui tip de evaluare pe parcursul unui sistem de lecţii, cum ar fi unitatea de învăţare a trei lecţii, după care urmează o dictare, spre exemplu. Dar utilitatea lor este de netăgăduit şi după lecţii cu un rol important în ansamblul obiectului respectiv. Ceea ce se mai obţine prin intermediul evaluării continue, pe lângă verificarea tuturor elevilor sub aspectul calităţii modului în care s-a realizat asimilarea materiei parcurse, este şi posibilitatea ca elevii să-şi cunoască nivelul atins.

7.3. Metode şi procedee evaluativ-stimulative
Observarea şi aprecierea verbală Are în vedere gradul de implicare a elevilor în activitatea de învăţare şi calitatea rezolvării sarcinilor primite în cadrul orelor. Învăţătorul are posibilitatea să constate acestea în mai multe etape ale lecţiei, nu numai într-una singură. Informaţiile obţinute se concretizează în aprecieri verbale de tipul: scrie mai frumos, e bine, corectează aici, ai uitat să notezi ceva. Acestea trebuie să fie în concordanţă cu calitatea prestaţiei elevilor, să-i încurajeze, să le ofere sugestii, să nu-i lase pe un traseu greşit ori să-i descurajeze. Important este ca elevul să realizeze ce progres face învăţând. Chestionarea orală

pentru a putea confirma răspunsul. elevilor. Chiar şi atunci când conversaţia de chestionare se desfăşoară cu un elev. dintre care doar un răspuns este corect. potrivit relaţiei adevărat-greşit. evaluarea cunoştinţelor prin teste. al unui semestru. care dau posibilitatea elevilor să-şi formuleze răspunsul pe baza achiziţiilor personale.ce se urmăreşte cu precădere: 1. dar mai complicat/subiectiv la citire sau compunere. Prima se aplică în fiecare oră. într-o măsură mai mare sau mai mică. Chestionarea orală este mai potrivită vârstelor mici. care presupun un singur răspuns. obiectele de învăţământ acceptă. Se dau 2-3 răspunsuri posibile.Se practică două forme: curentă şi finală.simpla reproducere a cunoştinţelor. Se aplică mai uşor şi prezintă garanţia obiectivităţii la gramatică. Răspunsurile se raportează la o scară de apreciere elaborată de învăţător. Întrebările pot fi de două tipuri: a) cu răspunsuri deschise. iar rezultatul se va dobândi prin însumarea punctelor obţinute. Prin natura lor. Aceste întrebări solită elevii în activităţi de interpretare. argumentare. Teste docimologice Testul docimologic este un set de probe sau de întrebări. comunicată elevilor. De exemplu. Aplicarea testelor este şi o modalitate de verificare a competenţelor elevilor în domeniul comunicării. Elaborarea corectă a unui test docimologic ridică două probleme importante: a) stabilirea întrebărilor b) măsurarea şi evaluarea răspunsurilor. O formă a acestui tip de întrebare este varianta cu răspunsuri la alegere.modul în care sunt formulate întrebările şi . Acestea se transformă apoi în calificative. 4. După aplicarea testului. de a le aplica în practică. Eficienţa metodei depinde de: . a interveni cu scopul completării sau al corectării. răspunsurile elevilor se raportează la o scară etalon. Chestionarea finală se practică la sfârşitul unui capitol.capacitatea de a opera cu ele. 3.interpretarea şi prelucrarea lor. explicare. pentru verificarea capacităţii de comprehensiune (înţelegere) a mesajelor de către elevi se aplică testul de . ceilalţi elevi vor fi atenţi. 2. b) cu răspunsuri închise. ea adresându-se întregii clase sau. aplicat cu scopul de a verifica şi evalua nivelul asimilării cunoştinţelor şi capacitatea de a opera cu ele. obişnuindu-i pe copii să expună un subiect. pe rând. să nareze o întâmplare trăită de ei.

la întâmplare sau periodic.Să despartă corect în Uneşte printr-o linie silabe cuvintele din coloana A cu răspunsurile posibile din coloana B. Prin aplicarea acestui test se compară comprehensibilitatea mesajelor şi felul de reacţie a diverşi elevi din punctul de vedere al gradului de înţelegere a mesajului. al cincilea. Să urmărim tipurile de itemi. în care se omit cuvinte.completare.4. care au în vedere omiterea substantivelor. al şaptelea sau al zecelea cuvânt este înlocuit de un spaţiu gol sau de un alt semn. A B apă trei silabe grădină patru silabe învăţător două silabe ceas o silabă . ci la texte neutre din punctul de vedere al expresivităţii. În aplicarea acestui test. spre exemplu. chiar dacă un cuvânt.1. Itemi obiectivi Se caracterizează prin obiectivitate şi se raportează la zona inferioară a achiziţiilor cognitive. care sunt mai accesibile. 7. Exemple: Clasa I Obiectivul evaluat Itemul de evaluare . În sens larg. este doar ghicit. sunt mai adecvate decât testele în care omiterea s-a produs periodic. Pentru a obţine materialul necesar aplicării testului. Utilizarea acestui procedeu se bazează pe faptul că un mesaj poate fi înţeles în totalitatea lui. Itemi tip pereche: au în vedere operaţii de tip factual şi urmăresc dezvoltarea capacităţilor de asociere în gândirea elevilor. se ia un text. nici mesajul nu va putea fi înţeles.4. 7. nu se recurge în scopul acesta la texte din literatura artistică. Oricum. Dacă cuvântul respectiv are un rol esenţial în construcţia textului. puternic metaforizată. atunci fără înţelegerea lui. Itemii Itemii sunt elemente componente ale unui instrument de evaluare şi sunt de mai multe tipuri. într-o clasificare care are la bază tipul de răspuns aşteptat şi gradul de obiectivitate a notării. Se apreciază că testele de completare. prin item se înţelege şi tipul de răspuns aşteptat.

Itemul de evaluare Încercuieşte litera A dacă afirmaţia este adevărată sau litera B .Să precizeze numărul substantivelor a IV . castele şcolăriţă Singular bec câmpii Plural grădiniţe ploaie carte Uneşte fiecare verb din coloanele A şi C cu timpul corespunzător.a .Să distingă sensul de singular – plural al unui substantiv dat.Să încadreze cuvintele date în clase lexicogramaticale (elemente pregramaticale) a III . da/nu.a II . A Harnic .a . A B C va fi sunt a avut voi avea pleacă prezent am plecat voi trecut desenez Itemi cu alegere duală: oferă elevilor posibilitatea să aleagă răspunsul corect din două alternative: corect/incorect. Clasa I Obiectivul evaluat . cinci silabe Indică prin săgeată ce denumeşte fiecare cuvânt din coloana A. din coloana B.denumeşte un lucru Zece – exprimă o acţiune Aleargă – exprimă un număr Masă – exprimă o însuşire Indică prin săgeţi numărul fiecărui substantiv din coloană.a .Să distingă timpul în care se desfăşoară acţiunea unui verb.

(Cunoştinţe de limba română) .Să pronunţe şi să scrie corect numeralele cardinale compuse. Substantive Adjective Încercuieşte cuvântul DA.F. televizor. dacă afirmaţia este incoerentă. şi cuvântul NU. dacă scrierea este incorectă. dacă afirmaţia este corectă. prăjitură. sau prin NU. mititel. dulceag. A. cinste. Cuvântul creioane denumeşte un singur lucru. DA NU trei zeci DA NU optusprezece DA NU paişpe DA NU doisprezece a IV – a . cinstit. cuvântul fereastra răspunde la întrebarea „Cine?” Înscrie cuvintele din lista următoare în coloana corespunzătoare: cartofi. prietenie. Dacă ai întâlnit forme incorecte. Răspunde prin DA. curat. scrie alături formele corecte.Să identifice cuvântul care răspunde la întrebarea „Cine?” întro propoziţie dată.(Elemente pregramaticale) a II – a . dacă este falsă (neadevărată). În propoziţia „Vântul deschide fereastra!. dacă scrierea este corectă. potrivit. amărui. (Elemente pregramaticale) a III – a Să deosebească adjectivul care exprimă o însuşire sufletească de substantivul care denumeşte o însuşire sufletească.

ciorap. vagon. mac. . (G. dovleac. grădină. rac. ceas. din grădină. Se dă textul: strofa şi silabele finale Se –nalţă abur moale ale versurilor. păpădie. joc. bloc.apă.Topîrceanu) a II – a .Să ordoneze cuvintele după litera iniţială. dosar. Pe jos. 1. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Şi ies gândaciiDomnului pe zid. brad. avion. Itemul de evaluare În care dintre listele de cuvinte de mai jos. potrivit ordinii alfabetice.Să recunoască versul. acestea au fost aranjate în ordinea aşezării literelor în alfabet? Încercuieşte cifra corespunzătoare variantei pe care o consideri corectă. zidar. Clasa I Obiectivul evaluat .Itemi cu alegere multiplă: solicită elevii să identifice răspunsul corect dintr-o listă de răspunsuri posibile. ac. 2. pornesc furnicile la drum. barcă. Acoperişuri veştede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum. pantofi. 3. ridiche. Ferestre amorţite se deschid Să intre-n casă soarele şi vântul.

.....”? a..) a II –a ....... gingaş. ...1.........) 3.......Câte versuri are textul dat? a....... se dă un concept şi se cere elevilor să-l definească...Care cuvânt conţine grupul de litere ce? (.....itemi cu răspuns scurt.. c..Să distingă silabele din care se compun cuvintele.Care cuvânt conţine grupul de litere ge? (........ b.......... patru versuri..............Care cuvânt conţine grupul de litere ci? (........ trei. Cum rimează versurile în strofa care începe cu „Se-nalţă.. două. Câte strofe cuprinde? a..... .............................. b..) 2.. 1..) Citeşte următoarele cuvinte: genunchi...... cineva.de exemplu: se dă o parte din definiţie şi se cere elevilor să o completeze... în cuvintele date......... opt versuri..... grupurile de litere învăţate.. Itemi semiobiectivi Elevii construiesc răspunsul... 3......... versul 1 cu 2 şi 3 cu 4... una........... purcel...... Clasa I Obiectivul evaluat . 2.. şase versuri.. c............Să identifice.. Itemul de evaluare Câte silabe are cuvântul televizor? (....

fenomene.... pornind de la un text..Atributele din această propoziţie sunt.... elevii au posibilitatea să formuleze.... Itemi cu răspuns deschis Prin ei. -pe suprafaţa de scris pe care lucrează elevul. etc.. Întrebări structurate (sunt formate din mai multe întrebări de tip obiectiv şi semiobiectiv.. -printr-o întrebare se pot viza unul sau mai multe obiecteive. stabilit în funcţie de dimensiunea răspunsului aşteptat.) Completează definiţia: Substantivul este partea de vorbire care denumeşte..... -fiecare întrebare va fi autoconţinută...... b. să prezinte sau să explice anumite chestiuni. de aceea...... Ei reprezintă forma mai cunoscută de evaluare şi.. se va lăsa câte un spaţiu liber după fiecare întrebare. În elaborarea lor trebuie să se ţină seama de următoarele recomandări: -succesiunea întrebărilor să se desfăşoare de la simplu spre dificil. să descrie..Să realizeze portretul unui personaj...a .. Animalele sălbatice vin adesea. Tipurile de itemi cu răspuns deschis sunt: itemi tip rezolvare de probleme Clasa Obiectivul evaluat a IV. a IV........ observaţii.... -fiecare întrebare să se sprijine pe materialul lingvistic propus. Completează afirmaţiile: a. iarna.... Complementele din această propoziţie sunt..Care cuvânt conţine grupul de litere gi? (....a 4....... nedepinzând de corectitudinea răspunsului la întrebarea anterioară.a III – a -Să definească substantivul Să identifice atributele şi complementele într-o propoziţie dată.. sunt mai uşor de aplicat.. pe lângă casele primitoare ale oamenilor buni. legate printr-un element comun).. Itemul de evaluare Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onişor ieşise cu şase oi la mugurul proaspăt al .

Îmi dădu bună ziua c-un glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie. acoperindu-se ridică deasupra oilor toiegelul alb. (M.Care sunt însuşirile sufleteşti desprinse din text? c.primăverii. Ridică spre mine ochii trişti învăluiţi ca-ntr-o umbră cenuşie şi-şi scoase cu anevoie din cap pălărioara veche pleoştită ca o ciupercă.Se ştie ceva despre condiţia de viaţă a familiei copilului? Itemi tip eseu .Sadoveanu – Un om necăjit) Se citeşte textul şi se va răspunde următoarelor întrebări: a. Era un copilaş palid şi mărunţel şi târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate mai mare. îndemnându-le spre crâng.Care sunt însuşirile fizice desprinse din text? b. apoi.

.eseu structurat Elevilor li se dau problemele pe care trebuie să le aibă în vedere în realizarea unei compuneri despre.. fiind nevăzători sau având cocoașă. Capitolul 8 8..În țările civilizate cetățenilor deficienți li se acordă toată atenția. Oameni cu deficiențe se găsesc în jurul nostru la tot pasul. Elevii trebuie să fie astfel instruiți ca să manifeste discreție. despre. ei fiind percepuți foarte diferit în funcție de educația făcută chiar în școală. Nu au lipsit în Antichitate și în Evul Mediu măsuri extreme. la nevoie să-și ofere ajutorul sau să fie toleranți cu asemenea persoane care se urcă mai greu în autobuz și în tren sau traversează strada cu dificultate. Se cere ca elevii să compună un text în care să înfăţişeze trăsăturile fizice şi sufleteşti ale personajului. fie că ei socotesc dezastruoasă condiția lor de deficienți sau numai drept inconvenient. nu este cuviincios să privești insistent. eseu liber Se prezintă o întâmplare hazlie din timpul vacanţei de vară sau elevul este solicitat să imagineze o întâmplare cu.Un elev poate să înțeleagă că pentru acei oameni handicapul produce o stare specială. amintindu-i de..... eseu cu răspuns extins Caracterizarea unui personaj dintr-o naraţiune. ea diferind de la o civilizație la alta în funcție de cultura statului respectiv și de valorile pe care acesta le promova..EDUCAREA COPIILOR CU DEFICIENȚ E ÎN Ș COALA MODERNĂ În societățile tradiționale ale secolelor trecute atitudinea oamenilor față de copiii cu deficiențe era foarte diferită față de prezent. ca să dau numai aceste exemple destul de frecvente în peisajul cotidian. de ucidere a pruncilor născuți cu deficiențe fizice sau psihice... chiar cu dispreț sau amuzându-te atunci când vezi un cetățean deplasându-se cu dificultate... chiar consumatori ai unor valori materiale greu de suportat de ceilalți cetățeni.. astfel ca ei să se poată considera .. Astfel... b. elevii sunt invitaţi să imagineze dialogul dintre personajele înfăţişate.. socotiți inutili vieții comunitare. eseu cu răspuns restrâns Compunerea unui text dialogat Pe baza unor ilustraţii din manual sau dintr-o carte de poveşti. d.a. Reticența unora față de copiii cu CES(cu cerințe educative speciale) provine din neînțelegerea faptului că ei sunt produsul eredității și al mediului social. atunci când societatea nu era dispusă în principiu să investească într-o asemenea categorie socială de cetățeni. c.

spre exemplu. În spectacolele americane. emoţionale (anxietatea. depresia. dispraxia). fie din naștere. dar pănă în acel moment eu nu meditasem asupra justeței unui asemenea aspect. dimpotrivă. tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă. supra-alimentarea). cât de repede și atent ei pot să fie integrați în societatea de astăzi. dislexia. Pe stradă se deplasează în căruciare speciale oameni paralizați.Niciodată nu am văzut în România o asemenea atitudine. bulimia nervoasă. de excursii turistice. întârzieri în dezvoltarea limbajului). tulburări de opoziţie şi rezistenţă). Din autocarul sosit din Danemarca. am văzut coborând la Muzeul Ermitaj din Rusia 40 de turiști în cărucioare.copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale. . mutism selectiv. . Mai concret. La nedumerirea mea de atunci. tulburări de stres posttraumatic.copiii cu tulburări afective. sindromul Asperger.copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul autistic. dizabilităţi mintale. în sens larg ea denumeşte orice fel de abatere de la vorbirea obişnuită. Le-am dat dreptate. tulburări de auz. considerați egalii celorlalți. unii având montate chiar perfuzii la vedere.egalii celorlalți concitadini. pe scenă un cor de sute de artiști are în primul rând poziționați coriștii handicapați locomotor. pentru că la noi se consideră că o persoană dezavantajată de soartă ca aceea este condamnată la izolare socială. care își pot face singuri cumpărăturile.copiii cu handicap asociat.copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare. . fie după un accident ivit mai târziu. paralizia cerebrală). sindromul Down.În școli și facultăți sunt profesori și elevi sau studenți cu dizabilități locomotorii. fără ca cineva să se amuze de această imagine. . hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD.1. . în activitatea profesională de mai târziu.copiii cu deficienţe mintale. Copiii pot fi într-o situație specială de deficiență fizică ori psihică. Dys= dificil şi labein= a vorbi) este o tulburare de vorbire care constă în greutatea de articulare a cuvintelor. comportamentale (tulburări de conduită. Se disting astfel: .Tulburări de vorbire Ceea ce ne interesează în mod deosebit acum sunt tulburările de vorbire. mi s-a făcut observația că și Oamenii cu handicap au nevoie de cultură. integrarea în viața comunității. Iată cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la copii: Dislalia (gr. iar în sens restrâns dislalia desemnează tulburarea ce constă în imposibilitatea de pronunţare corectă a unor sunete. atacul de panică. cooperarea. . ci. discalculia. ceea ce nu înseamnă să renunțe la viață socială. 8. care îngreunează comunicarea. socotită firescă.

care altfel va fi traumatizat şi tensiunea între el şi cei din jur va deveni insuportabilă. Familia este chemată să coopereze cu învăţătorul. Tratamentul va ţine conte de manifestarea emotiv-nervoasă pe care maladia aceasta o implică. Bâlbâiala se mai numeşte barbism sau logonevroză. b. de tipul po-po-po-porul -tonică sau de formă secundară. copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor. Cele mai afectate sunete sunt consoanele. Pentru a asigura eficența acestei activități. întrucât vocalele solicită o capacitate de articulare mai redusă. pe care trebuie să le diferenţieze în tulburări uşoare sau patologice. când mai multe sunete se pronunţă defectuos.Exigenț e ale educaț iei incluzive Unii elevi deficienți au nevoie de o terapie a tulburărilor de vorbire şi de limbaj şi de psihoterapie individuală şi de grup pentru sprijinirea integrării pe plan social. învăţătorul va acţiona asupra cauzelor.2.1. care se rdesfășoară în școlile de profil. care este înlocuită cu altele. 1. de tipul p-p-p-poporul Ca formator profesionalizat. şuierătoarelor şi a africatelor. ce se cer atrenuate şi chiar iradicate. caz în care se pronunţă defectuos numai anumite sunete. ele fiind mai simple. 8. întrucât are şanse mai slabe şi ceva mai târzii de redresare. Există două tipuri de bâlbâială: -clonică sau de formă primară. Sigmatismul constă în pronunţarea defectuoasă a siflantelor. apoi în silabe şi apoi în cuvinte şi în propoziţii întregi. Învăţătorul începe corectarea cerând elevilor să pronunţe consoana singură. dislalia simplă sau parţială. Activităţile ludice cu toţi copiii grupei de grădiniţă sau ai clasei de şcoală sunt o bună ocazie de a exersa cu elevii care prezintă asemenea tulburări. Pararotacismul este imposibilitatea pronunţării consoanei r. Exersarea lor devine eficientă atunci când se recurge la zicători şi proverbe sau scurte povestiri. care pot fi corectate cu ajutorul onomatopeelor. Ea se deosebeşte de celelalte tulburări. care se pronunţă mai greu şi apare mai târziu ca altele. Rotacismul este omisiunea sau denaturarea sunetului r. în care este solicitat respectivul sunet pronunţat deficient. Pornine de la situația concretă a fiecăruia.8. elevul va primi în activitatea şcolară conţinuturi şi sarcini simplificate. . dislalia generală. îndeosebi a lui s şi z. respectiv complexă. fără a admonesta copilul. ținta generală a întregii activități didactice.Tipologia dislaliilor După gradul de extindere există a.

evaluare. creşterea autonomiei personale. -Sprijin. -Încurajarea prin activarea elevilor deficienți a eforturilor. realizabile -Folosirea frecventă a sistemului de recompense. formarea unei atitudini pozitive a colegilor. necesită programe şi modalităţi de predare adaptate cerinţelor lor educative. întărirea pozitivă. asigurată personal elevului și familiei sale.etc. adaptate la etapa de asimilare a scris-cititului și calculului la care se află fiecare dintre ei. ei beneficiază de programe speciale de învățare ți evaluare. cu implicarea tuturor factorilor educaţionali. -Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare. astfel încât să fie încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres al elevului deficient. Prin abordarea incluzivă se susţine că şcolile de profil au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi să depăşească barierele din calea învăţării. programe de terapie. Categoria aparte a copiii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie din timp identificată. care exclude izolarea elevilor deficienți. Necesare sunt. astfel încât consultarea psihologului. care conduce spre rezultate sigure în situați aceasta. . care să asigure o atmosferă de normalitate. tratamentele logopedice. Atât elevii deficienți cât și familiile lor beneficiază de consiliere școlară și vocațională. și programele de terapie lingvistică. Fără îndoială că cei mai buni profesori sunt aceia care au abilităţile necesare pentru a-i ajuta pe elevii deficiență să izbândească în acest efort. Deficiențele de limbaj nu sunt sigura țintă a învățământului incluziv. a medicului neuropsihiatru şi terapia să fie făcute cât mai precoce. -Folosirea învăţării afective. asistenţă medicală specializată. fără a crea dependenţă. ca și cei cu dizabilităţi fizice. asistenţă psihoterapeutică. acestea fiind solicitate cu calitățile lor profesionale. ei oferind în mod ritmic și continuu consultarea elevuluişi sfătuirea familiei aparținătoare. cu pasiunea lor pentru deficiențele care se cer atenuate. rampe de acces pentru deplasare. Consilierii şcolari sunt şi ei de un real ajutor. -Încurajarea independenţei. rerspectiv: -Crearea în clasa în care elevii deficienți sunt incadrați alături de cei normali a unui climat afectiv-pozitiv. bineînțeles. De o reală importanță sunt trategiile şi intervenţiile utile din partea cadrului didactic. -Crearea unui climat afectiv. -Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor. şcoala . -Sarcini împărţite în etape mai mici. încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare. -Adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare. Tocmai pentru aceasta. de la familie la cadre didactice. confortabil.De aceea. încurajări. cu experiența acumulată în anii. laude. Elevii cu tulburări vizuale și de auz.

În India s-a impus ideea centrării colectivului de elevi în jurul unui copac. ca în antichitatea egipteană a Ptolemeilor în familiile regale şi nobiliare sau în spaţii anume amenajate în acest scop. pe care lecţia . Astfel se realizează în condiţii optime interacţiunea între factorii procesului de învăţământ. stadiu de dezvoltare intelectuală şi progres şcolar. alcătuită din grupe constante de elevi. Totuşi ceea ce se cere menţionat este faptul că sistemul învăţământului pe lecţii şi pe clase a fost instaurat de către Comenius (1592-1670). tehnic. ca ei să nu fie rupţi de natură. tandemul elev-cadru didactic. părinţii şi reprezentanţii comunităţii în vederea desfășurării unei activități concertate având un asemenea target. Numai astfel poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv în care copiii să discute cu lejeritate despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aibă curaj să cearăajutor. ca cea mai eficientă formă de instrucţie. Chiar şi în debutul secolului al XXI-lea o şcoală din capitala ţării noastre diferă ca dotare tehnică de una a satelor de munte din Apuseni. Capitolul 9 Proiectarea activităţii didactice De-a lungul secolelor care s-au scurs între antichitate şi zilele noastre formele de organizare a procesului de învăţământ s-au schimbat. metodele şi tehnologia didactică. în care se înfiinţau astfel primele şcoli rurale. conform temei stabilite în programa şcolară şi într-o unitate de timp bine delimitată. Clasa şcolară este cadrul organizatoric constituit ca unitate didactică esenţială.trebuie să dispună de strategii funcţionale spre a aborda măsuri practice care să faciliteze îndepărtarea barierelor cu care se confruntă elevii în calea participării lor la educaţie. conţinutul. Lecţia reprezintă forma de activitate desfăşurată de către cadrul didactic cu elevii clasei cu scopul asimilării cunoştinţelor şi a formării unor deprinderi. Negreșit. aşa cum relata la mijlocul secolului al XIX-lea Ion Creangă în nemuritoarele sale Amintiri din copilărie despre lumea Moldovei. care sunt: scopul. In evul mediu şcolile erau apanajul mânăstirilor şi al cureţilor nobiliare. evoluând în funcţie de factori diverşi. Alteori s-a recurs la improvizarea de către preoţi sau de alţi oameni cu minţi luminate ai satului a unor chilii ale bisericii. se pot stabili relaţii de colaborare cu autorităţile locale. stabilite pe bază de vârstă. de ordin material. Instrucţia copiilor bogaţi s-a realizat în condiţii selecte. climateric şi nu în ultimă instanţă ştiinţific. În această ambianţă. în vederea autocorectării deficiențelor lor. el impunânduse în întreaga lume.

2. cadrul didactic va trebui să apeleze la cele mai importante documente care ordonează activitatea în domeniul respectiv: -Legea învăţământului din România -Statutul personalului didactic . Proiectarea didactică este o activitate complexă.analiza nivelului dezvoltării structurilor cognitiv raţionale. ce conţin obiective.1. grupată sau individuală.3.proiectarea eşalonată (se realizează anual. 9. -evaluarea cu procedeele specifice în funcţie de tipul lecţiei şi de momentul procesului instructiv-educativ 9. constituit din programe de instruire.proiectarea globală (concretizată în planuri de învăţământ şi programe analitice). a motivaţiilor. concepută ca proces de anticipare a ceea ce cadrul didactic îşi propune să realizeze împreună cu elevii lui prin lecţie. care să se încadreze într-un sistem mai amplu de activităţi similare. se împlinesc obiectivele instruirii şi ale educaţiei. a intereselor.analiza condiţiilor materiale existente în clasă. conţinuturi. a deprinderilor şi a tehnicilor de învăţare utilizate de elevii clasei. Conţinutul proiectării pedagogice curriculare cuprinde: -obiectivele şi conţinutul procesului de predare-învăţare -pregătirea psihopedagogică şi metodică a cadrului didactic pentru lecţie -metodologia şi formele de activitate cu elevii.educative -evaluarea rezultatelor acestei activităţi -reglarea şi optimizarea procesului instructiv-educativ Proiectarea didactică se realizează printr-un sistem de operaţii. a trăsăturilor psiho-sociale. în conformitate cu obiectivele programei de profil.Documentele de lucru ale educatorului sau învăţătorului În activitatea sa.Funcţiile proiectării pedagogice sunt: -anticiparea rezultatelor aşteptate. Analiza sarcinilor de instruire ale disciplinei de limba şi literatura română şi fixarea obiectivelor-cadru: . Etapele proiectării didactice 1. . extinse pe parcursul întregului an şcolar la disciplina respectivă. semestrial şi zilnic.ca formă de bază a organizării procesului didactic o instituie. prin proiectarea sistemului de lecţii).2. şi relaţiile dintre acestea. fie ea frontală. strategii cu componentele instruirii. . Analiza resurselor umane (psihologice şi pedagogice) şi materiale: . -organizarea metodică a activităţii instructiv. 9. a nivelului de pregătire.

accentele punându-se pe trei obiective. succesiunea capitolelor şi a temelor.-Regulamentul de funcţionare şi organizare a învăţământului preprimar şi respectiv primar -Ghidul de aplicare a programei pentru învăţământul preşcolar şi primar -Scrisori metodice pentru aplicarea programei instructiv-educative în grădiniţe. Proiectarea didactică anuală preconizează. 9. numit scenariu sau proiect didactic. cu un număr de ore distribuite la toate lecţiile. explozia stelară”) SCOPUL ACTIVITĂŢII: . în funcţie de nivelul de pregătire al elevilor şi de motivaţia lor pentru studiu. care este mai complex şi mai bine articulat decât vechiul plan de lecţie. definirea obiectivelor generale. aşa cum am mai precizat la începutul cursului în capitolul 2. EXEMPLUL 1 GRUPA: Mare INSTITUTOR: Vezure Dana Eugenia CATEGORIA ACTIVITĂŢII: Cunoaşterea mediului MIJLOC DE REALIZARE: Lectură după imagine TEMA: „Tablou de toamnă” TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidarea de cunoştinţe ( prin aplicarea metodei . stabilindu-se desfăşurarea. Obiectivele specifice vor fi consemnate la începutul documentului. Se cer menţionate titlurile celor 15 teme propuse. . Proiectarea se concretizează printr-un document. ce constau în:-consolidare. stabilirea numărului de ore specific fiecărei unităţi de conţinut şi repartizarea acestui timp pe tipuri de activităţi (predare. Proiectarea se face pe unităţi de învăţare. La baza întocmirii acestui proiect stă programa şcolară. recapitulare şi sinteză.Proiectele semestriale se bazează pe teme şi acestea se raportează la unităţile de învăţare.stimularea creativităţii prin formularea unor întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri. aceasta fiind o operaţiune dintre cele mai detaliate şi decisive pentru reuşita demersului didactic. -evaluare.. perioadele de timp afectate. Fiecare dintre aceste targeturi trebuie să aibă resurse specifice.4. evaluare).Proiectarea unei lecţii Este o activitate mentală de anticipare amănunţită a ceea ce va face cadrul didactic în lecţie în vederea realizării obiectivelor prevăzute curricular. -ameliorare. Contribuţia cadrului didactic constă în stabilirea ponderilor atribuite aanumitor teme.

.De ce”.să analizeze un tablou de toamnă. cinci steluţe mici. .să se organizeze pe grupuri.. ..Mijloace de învăţământ: o stea mare.Ce”. . .Cine”.să se exprime corect în propoziţii clare şi concise.De ce” pe baza conţinutului unei imagini.Anunţarea copiilor o temei şi imagine în obiectivelor care sunt propuse ilustrate aspecte de 4. descrierea...Ce”..5.Când”. cunoştinţelor Poştaşul” care va aduce 3.să păstreze ordinea şi disciplina pe tot parcursul activităţii.Când”. problematizarea. . OBIECTIVE OPERAŢIONALE: .. . . enumerarea.Locul de desfăşurare: sala de grupă. 9. Evenimentul didactic Co nţinutul ştiinţific Strategia didactică Metode şi Mijloace procedee de învăţare elementul surpriza Evaluare.Reactualizarea activităţii . să colaboreze între ei şi să manifeste spirit de echipă. dialogul. . prin folosirea metodei interactive .să alcătuiască întrebări pe baza conţinutului unei imagini.să formuleze întrebări corecte din punct de vedere gramatical pe care să le adreseze celorlalte grupuri de copii.Cum”.Captarea atenţiei Va sosi în clasă elementul surpriză al 2. -proba orală : comversaţia -tablou de recunoaşterea toamnă unor aspecte ale anotimpului toamna . ..familiarizarea copiilor cu strategia elaborării de întrebări de tipul . ( Instrumente şi indicatori ) 1. tablou cu aspecte de toamnă.Metode şi procedee: conversaţia euristică. . Cine”. pe grupuri.. explicaţia..Strategia didactică: .Cum”. analiza. ..explozia stelară”. .Forma de organizare: frontal. .Dirijarea toamnă. folosind pronumele interogative.

Obtinerea performantei -se organizează colectivul de preşcolari sub formă de semicerc. Celelalte cinci -expunerea enumerarea -descrirea interpetarea Proba orală : formularea de întrebări realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup şi individual pentru rezolvarea unei probleme. imaginea despre -se anunţă -conversaţia anotimpul copiii că se va toamna desfăşura o activitate de cunoaştere a mediului: .se poartă o mare şi discuţie despre cinci anotimpul steluţe . iar în mijlocul lor se aranjează steluţele. In mijloc este aranjată o steluţa mare.învăţării -steluţa . iar peste ea se aşează o imagine ce reprezintă aspecte ale anotimpului toamna.Tablou de toamnă Proba orală : descrierea materialului pregătit şi a sarcinilor de lucru 5... -analiza .Toamna” mici.

Astfel copiii enumerarea vor reţine că întrebarea .6.Evaluarea activităţii steluţe mici se aşează în jurul steluţei mari.Comunicarea întrebărilor ..Observarea comportamentului . Poştaşul alege cinci copii. CUM cu culoarea galbenă CÂND cu culoarea albastru şi DE CE cu culoarea portocalie.care la rândul lor aleg trei –patru parteneri cu -sinteza care formează o echipă.CE ‘’ este scrisă cu roşu . împreună trebuie să găsească mai multe întrebări . CINE cu culoarea verde. atenţionând copii ca pe fiecare steluta este scrisa cate o intrebare cu culori diferite.

La un semn . CE CINE CUM -dialogul -Aprecieri verbale -dialogul -Stimulente TABLOU DE TOAMNA DE CE CÂND Pe rând fiecare grup vine .se revine în semicerc şi fiecare grup comunică întrebările elaborate împreună.Incheierea activităţii referitoare la imaginea prezentată folosind intrebarea de pe steluţa aleasă.7.Toţi copiii analizează tabloul şi formulează în grup câteva întrebări timp de cinci minute .

-Ce se întâmplă cu vegetaţia în anotimpul toamna? 5. aceştia răspund.-Ce haine îmbracă copiii în anotimpul toamna? CINE: 1.-Cine nu mai încălzesşte cu atâta putere ca .-Ce fac copiii după terminarea vacanţei mari atunci când începe acest anotimp? 3-.lângă margine şi adresează întrebările celorlalte grupuri.Ce fac păsările călătoare în anotimpul toamna? 4.-Ce anotimp este prezentat în imagine? 2. CE : 1.

în anotimpul precedent? 2.-Cine alungă păsările în ţările calde? 5.-Cum este vremea în .-Cum este ziua faţă de noapte? 4.-Cine lasă cuiburile goale şi pleacă în ţările calde? 3.-Cum sunt frunzele în anotimpul toamna? 2.-Cum se pregătesc oamenii pentru venirea anotimpului friguros? 3.-Cine suflă mai cu putere şi scutură frunzele din copaci? 4.-Cine sunt cei care se pregătesc pentru venirea frigului făcând provizii? CUM: 1.

-De ce este toamna? 3.-De ce culeg oamenii legumele şi fructele? 4.De ce nu pleacă toate păsările în ţările calde? .acest anotimp? 5.-Când se culeg viile? 5.-Când pleacaă păsările în ţările calde? 3.-Când încep copiii sşcoala? 2.-Când seamănă oamenii grâul? 4.-De ce pleacă păsările în ţările calde ? 2.-Cum pregătesc oamenii grădinile ţi ogoarele în anotimpul toamna? CÂND: 1.-Când se coc gutuile? DE CE: 1.

-De ce cad frunzele? Se apreciază întrebările copiilor. se apreciază cele mai corecte şi mai interesante întrebări care vor fi scrise şi afişate la panoul „dialog cu părinţii” Educatoarea aduce cuvinte de laudă asupra modului de cooperare şi interacţiune dintre membrii aceleiaşi echipe. Se aminteşte şi denumirea metodei de . Copiii vor da un titlu tabloului pe care l-au studiat.5. modul de exprimare în propoziţii.

Anieş EDUCATOARE: Bob Ioana Maria GRUPA: Mare TEMA SĂPTĂMÂNII: Mediul social şi cultural SUBTEMA. Profesii şi meserii CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului TEMA ACTIVITĂŢII: „Ce miros au meseriile” de Gianni Rodari FORMA DE REALIZARE: Memorizare TIPUL ACTIVITĂŢII. .grup folosită „explozia stelară”. EXEMPLUL 2 DATA: 27.predare DURATA: 30 Minute SCOPUL: Formativ: . In incheiere activitatea va fi completată în conţinut de un cântecel despre anotimpul toamna ”A! A! A! Acum e toamna da ! Copiii vor fi recompensaţi pentru buna desfaşurare a activităţii.2007 INSTITUŢIA: Grădiniţa nr. 2.03. Transmitere de cunoştinţe.consolidarea deprinderii copiilor de a reproduce expresiv prin exersarea funcţiilor memoriei.

O4 – să dea exemple de anumite meserii.individuală d) Tipuri de învăţare: .îmbogăţirea cunoştinţelor referitoare la meseriile pe care şi le vor alege când vor fi mai mari.educarea dragostei faţă de muncă şi faţă de părinţi prin cunoşterea unor „ocupaţii”.formarea deprinderii de a recita cursiv şi expresiv o poezie pe strofe şi integral. . O9 – să participe cu interes la activitate. O8 – să „citească” planşele cu ajutorul întrebărilor adresate.dezvoltarea memoriei voluntare şi a atenţiei.explicaţia . Strategii didactice a) Metode şi procedee didactice: .exerciţiul . corect şi expresiv pe strofe şi integral poezia.îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresive noi.ghicitori . O5 – să indice meseriile părinţilor lor. O6 – să indice importanţa fiecărei meserii.demonstraţia b) Materiale şi mijloace didactice: . O7 – să se exprime corect în propoziţii din punct de vedere gramatical..conversaţia .planşe . Obiective operaţionale O1 – să recite clar.ursuleţi c) Forme de organizare: . . a unor meserii. Informativ: . O3 – să răspundă corect la ghicitori. Educativ: .textul poeziei . O2 – să indice titlul şi autorul poeziei.frontală .

Filofteia Grama. 1976 3) „Culegere de texte literare pentru copii”.” . Bucureşti. Iar un halat de medic A doctori. Bucureşti. În orice tâmplărie. Ilie I Mirea. editura didactică şi pedagogică. Stela Anghel.receptiv – reproductiv .inteligibilă SISTEM DE EVALUARE a) Forma de evaluare: .ghid metodic..chestionarea orală Bibliografie: 1) Ghid metodic pentru dezvoltarea vorbirii şi în grădiniţă de copii şi în clasele I şi a II-a 2) Ghicitori pentru cunoaşterea mediului înconjurător. Liviu Chiscop. Miroase cofetarul A nuci şi scorţişoară. Laurenţia Culea.2000 „Ce miros au meseriile De Gianni Rodari Oricare meserie Are un miros.evaluare curentă b) Metode de evaluare: . copii! A pâine şi plăcinte Miroase-n brutării. 1994 4) „Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar”.amară. În sat sau la oraş A scânduri moi miroase A vrafuri de talaş. Editura didactică şi pedagogică.observarea curentă . Editura „Grigore Tălvăcaru”.

se aduna colectivul gradinitei (Comisia metodică) în cadrul Zilei metodice (care trebuie să se desfăşoare obligatoriu.2008. „La nivelul Comisiei metodice. . orientandu-m si dupa perioada din an in care se afla saptamanile respective. adica din ce stiu eu ca se abordeaza la aceasta varsta cu prescolarii si nu mi-a intrat in temele proiectelor).EXEMPLUL 3. care pot fi consultate pe: site www. . asa cum intelegem acum. După citirea cu atenţie a noului curriculum. sa facem o planificare chiar mai putin coerenta. experienta acumula Vă recomandăm următoarele etape: 1.lucrand astfel.ro/prescolar/noutati site www. se stabilesc teme independente.putem încerca. cel puţin o zi pe săptămână va fi dedicată efectuării celor 3 ore de activitate metodică în unitate. noul curriculum are nr. ce evenimente ar fi.ordinul MECT pt. va precizăm clar.nu mai avem orar. 5233 din 1 sept. materialele folosite. de la un an la altul. să desfăşuram activitati integrate. în fiecare săptămână. asa cum am inteles noi programa si sa discutam cu celelalte colege etc. ÎN CONCORDANŢĂ CU NOUL CURRICULUM-2008 . ideile pe care le-au avut in cadrul proiectelor. sa abordam teme îndrăzneţe de proiecte.ro/curriculum/invatamantprescolar forum directori la toate Cercurile pedagogice şi la nivelul Comisiilor metodice.pentru saptamanile ramase fara proiect.isjmm.se citeste cu atentie continutul (descriptivul) temelor mari de studiu din programa si se stabilesc astfel temele de proiecte (cu durata fiecaruia. încă o data. PRECIZĂRI PRIVIND PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII SĂPTĂMÂNALE. continutul.” 2 . trei sunt pasii importanti: 1 . şi a Scrisorii metodice –2008. dar gandita de noi. Stimate colege. cu curaj. . colegele vor avea posibilitatea de a-si transmite una alteia. in functie de ceea ce constat ca mi-a ramas neacoperit (ca si continut al curriculumului. următoarele: . cu toate educatoarele din Comisia metodică. ce proiect e inainte si ce proiect urmeaza etc. pe fiecare nivel de varsta in parte) si 3 .edu.cand ne apucam de planificare. avem doar programul zilnic de activitate . pe format electronic sau listat.

recomandăm STABILIREA CONŢINUTURILOR PENTRU FIECARE TEMĂ. de săptămâni 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? 5 8 5 5 5 6 Din care.planificarea temelor pe săptămâni-grupa mică nr TEMA Nr. urmată de PLANIFICAREA TEMELOR DE STUDIU. pentru Proiecte alte conform subte metodei me proiectelor 3 7 4 6 0 0 0 0 1 2 7 4 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? Exemplu grupa mare nr TEMA Nr. de săptămâni alocate temei 10 10 0 0 8 6 Din care. efectuez PLANIFICARE ANUALĂ A PROIECTELOR ÎN CADRUL TEMELOR DE STUDIU . în funcţie de vârsta copiilor. pentru proiecte alte subte me 3 2 5 3 2 3 1 4 2 3 3 3 2. Nu este obligatoriu într-un an să planificăm toate temele (minim 4) De exemplu :într-un an şcolar sunt 34 săptămâni tabel 1. astfel încât să avem o evidenţă clară a unităţii de timp alocate unei teme.

diferite planificarea al auzului. el se va derula de-a lungu anului şcolar (vezi datele din planificarea calendaristică). le din tipuri de unei activităţi. fie aspecte care ţin de interesele de moment ale grupului de copii exemplu pentru fiecare grupă: Teme Cine Cand/ Cum este/ a Cine şi cum sunt/ cum şi de fost şi va fi planifică/org suntem? ce se pe pamânt? anizează o Grupa întâmplă? activitate? Mică Cu ce şi Ce şi cum cum vreau sa exprimăm fiu? ceea ce simţim? Proiect: Proiect Proiect: Proiect: „În Proiect: „Ştiu transsemes „Case şi grădiniţa „Cântecul cine trial: oameni” noastră” lunii” sunt?” „Anotimpu (grădiniţa şi (activităţi în (simţul (corpul rile” casa/camera grădiniţă. pentru perioadele în care nu se derulează proiecte. De asemenea. văzului şi uman.Cine Cand/cum şi Cum este/a sunt/ de ce se fost şi va fi suntem întâmplă? pe pamânt? ? Proiect Proiect: : Proiect Cine şi Cu ce şi cum cum planifică/ exprimă organizeam ceea ză o ce activitate simţim? ? Proiect: Proiect: Ce şi cum vreau sa fiu? Proiect: Proiect: PERIO PERIOADA PERIOADAPERIOA PERIOA PERIOA PERIOA DA DA DA DA NOTĂ: Pentru proiectul transsemestrial nu se poate stabili perioada. culori şi . familie. (modificărimea. temele săptămânale vor abor fie aspecte legate de proiectul transsemestrial.

ce de ce prin excursie. cum se . ale excursie şi (ce sunt (activităţi familie şi diferitelor care sunt poveştile în prieteni. principalele şi ce ne familie/gru relaţii în schimbăril momente ale spun ele.14 octombr legate de 2009 noiembrie ie 2008 anotimpuri 2008 . dintre alţii. mo este familie/p men sau a observarea întâmplare responsabil rieteni) omului. ţara comportare. cum scopuri ale importante poveste şi când utilizării din dintr-o suntem de diferitelor comunitate/na carte. ne specifice anotimp. activfamilie şi e pe care unei excursii.30 noastre şi 6 .roluri/act natură în case/constru reguli de sunete care ivităţi fiecare cţii. rezultate exprimă activităţi aceştia) ale activităţii mesaje) ale 5 . mea. cărţile cu pasiv şi cu acestea le cum se poveşti şi muncăprietenii. materiale.) tură) se spune o poveste. pot suferi planifică o cartea în lene. general. aspectelor reală într-o itatea. înseamnă avem acţiunea reguli de cum să fii de nevoie unui comportare în transformă folos. ce de obiect/feno grup. tradiţii şi 20 aprilie – 8 obiceiuri) mai 2009 Mijloc Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: ie „Tu şi „Material „Haideţi în „În „Vreau să eu” e” excursie!” (ce lumeapove fiu de (corpul (proprietăţi este o ştilor folos” uman. cum impresione ) legume locuitori ai cooperăm şi ază.24 oamenilor ianuarie răsplata) 3 . cum folos) mat. pă. lucrări fructe şi caselor/ţării cum ne artistice flori şi relaţiile ajutăm unii pe care specifice.

hrană este profesii. globală etc. importanţa dispariţia maşini. miracolele omului. dans/alte muncii. reguli popoarele echipă.Mare face o 9 6 . pe „În paşi „Harnic. ce probleme alimentare. poluarea. relaţii în de reacţii şi cum se contempora producţie al lor prin procesul corelate produce ne: alimentelor. reguli de şi diferite lumină. de igienă şi lumii şi munca şi şi viaţa încălzirea reguli de exprimarearăsplata importan omului. munca în acestea. muncă şi simţuri. factorii crudă şi hrană dansul.24 5 – 16 carte) februarie octombr ianuarie 3 – 21 – 6 martie ie 2008 2009 20 aprilie – noiembrie 2009 15 mai 2009 2008 Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: „De Proiect: Proiect: „Cele „Lumini şi „Explorator pe câmp. exprimareacomportare moduri este umbra ale lumii procesul de sentimente . cinci umbre” ii” (ce sunt masa de dans cinstit şi simţuri” (diferite exploratorii. noastră” prin lumea bun” (corpul surse de pământul şi (hrana largă” (ce (meserii şi uman şi lumină. cele cinci soarele şi lui. cu ea. simţurile luminii în speciilor. tipuri de învăţătură. protecţia propriilor muncii ţa lor în umbre şi – discuţii şi muncii) valori prin împlinite) viaţa de urme) soluţii) dans) zi cu zi şi în relaţiile cu cei din jur) 3 – 21 24 noiembr noiembrie 23 februarie – 13 martie . simţurile surse de viaţa. luna ca care ăntreţin preparată. unelte şi arte. produsele dansuri.

cum e între nemişcare) minorităţile popular/meşte scriem. materie trăsături şi instrumente tipuri de propriilor vievalori utilizate. . cum drepturi valorificarea vorbim.” sunt că sunt populari şi şi scrieri” (credinţe (mijloace român!” meşteri (ce este şi de (românii şi făurari” (ce scrisul.. oamenilo mecanismetimpurilor. ce scris. unelte şi istoriei. însemne artă populară. munca în calitate de angajat şi munca în calitate de patron.. ea li. obiecte de scrisul der.. idei/credi materie definitorii. şi muncii cum obligaţi) acestuia. munca fizică şi munca intelectual ă..” mişcă. întâlnim. este şi cum cărţile şi nţe. populare) mesajul) 13 aprilie – 8 mai 2 – 20 2009 martie 2009 Proiect: „O istorie personal ă” 13 aprilie – 15 mai 2009 Proiect: „Patron şi angajat” (meserii şi profesii. tranziţia şi legătura şcoalămuncărezultate) 24 noiembrie -5 12 ianuarie – 3 – 21 decembrie 13 februarie noiembrie 11 – 29 2008 2009 2008 mai 2009 . a lungul exprimar combustibi naţionale. moartă.ie 2008 – 12 2009 decembrie 5 ianuarie – 6 – 24 2008 6 februarie octombrie 2009 2008 Pregăt Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: itoare „Eu „Cum se „Mândru „Artişti „Scrisuri cred. Romania de-este arta unde îl ale alte a lungul populară. comunică mesajul artei m.georgrafic. oameni. obiceiuri locomoţie. un artist cărţi. naţionale) şugar. spaţiul poţi să devii tipuri de diferenţel mişcare .

efectuez o planificare calendaristică săptămânală. pentru întreg anul şcolar. şi stabilesc în cadrul fiecărei teme . tema de studiu (din cele 4.(persoan a proprie. strămoşii omului. ce ştim despre înregistra rea evenime ntelor istorice/p ersonale) 6 – 17 octombr ie 2008 2. evenime nte istorice specifice poporulu i nostru împărtăşi te de apropiaţi din familie. evenime nte din viaţa personală .6 pe care ni le-am planificat la punctul 1). arborele genealog ic.5. în care este precizată săptămâna. familia.

sau tema în afara proiectului (respect numărul de săptămâni din tabelul 1).subtema proiectului (respect numărul de săptămâni precizate în tabelul 1 şi 2). Proiect: „Ştiu cine sunt?” 5 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 6 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 7 8 9 10 11 12 13 „Eu şi familia mea” - . grupa mică TEMA Cine sunt/suntem? (exemplul este corelat cu cele din tabelele 1.2) N Data Tema de studiu r 1 15-19 Cine sept sunt/suntem? 2 3 4 22-26 sept 29sept -03 oct 06-10 oct Cine sunt/suntem? 13-17 oct Cine sunt/suntem? 20-24 oct Cine sunt/suntem? 27-31 vacanţa oct 03-07 nov 10-14 nov 17-21 nov 24-28 Cine nov sunt/suntem? 01-05 dec 08-12 dec Subtema (tema proiectului) Teme în afara proiectelor „Eu la grădiniţă”. Exemplu.

vacanţa 02 i 17 05-09 ian 18 12-16 ian 19 19-23 ian 20 26-30 ian 21 02-06 febr 22 09-13 febr 23 16-20 febr 24 23-27 febr 25 02-06 Cine martie sunt/suntem? 26 09-13 martie Cine sunt/suntem? 27 16-20 martie 28 23-27 martie 29 30 martie03 apr 30 06-10 apr 31 13-17 - „Sănătoşi fericiţi” şi - „ Eu şi mama” - „Eu şi prietenii mei”.14 15-19 Cine dec sunt/suntem? 15 22-26 vacanţa dec 16 29 dec. .

trebuie” eu eu 38 01-05 Cine iun sunt/suntem? 39 08-12 iun - „O minune de copil…” 4. Căutaţi ultima scrisoare metodicaă din anul şcolar trecut şi recitiţi-o cu atenţie (acolo se găsesc mai multe opţiuni cu privire la înregistrarea datelor privind progresul copilului). ce ştim şi ce vrem să aflăm decât atunci când avem un proiect.32 33 34 35 36 37 apr 20-24 apr 27 apr01 mai 04-08 mai 11-15 mai 18-22 mai 25-29 Cine mai sunt/suntem? - „Eu pot. vreau. 5.la fel se poate proceda cu toate temele propuse. fie se autoevaluează. -pentru temele independente se completează doar partea de tabel cu activităţile de învăţare şi semnătura şi casetele cu munca metodică aferente. în funcţie de prevederile programei. etapa din an.nu completăm partea de început cu obiective de referinţă (pe care le putem trece şi codifica dacă nu avem suficient loc. copiii trebuie implicaţi în procesul de evaluare (fie stabilesc ei împreună cu educatoarea care pot fi criteriile. fie construiesc împreună cu ea o fişă şi se evaluează reciproc. vârsta copiilor. Pentru planificarea săptămânală. . la indemână în planificare). . materialele pentru centre. dar având grija să le avem printate.se stabilesc conţinuturi. In plus. aşa cum sugerăm pe .nu evaluăm pe bază de calificative.

semestrială. semestriale. vârstă. socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte (nume. săptămânale. roluri şi activităţi specifice) îşi adapteze comportamentul la normele de convieţuire socială însuşite reprezinte prin desen/pictură/modelaj corpul uman Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ .domenii de dezvoltare: limbaj. aspect fizic) vorbească despre familia lui (componenţă.ultimele fişe transmise ca exemplu etc. vom discuta despre: -modalităţi de planificare a activităţii anuale. zilnică -exemple de practici europene -exemple concrete de abordare a unor rutine (calendar. cognitiv. zilnice -activitate pe ateliere prin care vom exersa tipuri de planificare anuală. prezenţa) -completarea Caietului de planificare Vă rugăm sa ne contactaţi oricând simţiţi că aveţi nevoie de vreo clarificare. Inspectori şcolari de specialitate Marcela Pop Georgeta Pop TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . săptămânală.: La Cercul pedagogic din primul semestru.

desen.___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . muzică.domenii de dezvoltare: limbaj. socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte răspundă la întrebarea „Câţi ani ai?” identifice şi să numească părţi ale corpului propriu vorbească despre ceea ce îi/nu îi place îşi exprime sentimentele proprii prin gesturi. cuvinte Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ Nr. crt. Tematica seminariilor şi bibliografia . cognitiv.

Sibiu. 2009 SEMINAR FINAL . Comunicarea orală. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. II. Magdalena.Proiect de activitate: povestirea şi repovestirea. Editura Compania. 2001. Magdalena. Copilul. Comunicarea orală. Comunicarea orală. Bucureşti. 2008. Magdalena. Magdalena. Comunicarea scrisă. familia şi grădiniţa. 5 Dumitrana. I. Editura Alma Mater. 1999. Editura Alma Mater. II. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 3 Dumitrana. Bucureşti. I. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 2001. Magdalena. Copilul. 1999. 2 Dumitrana. Comunicarea scrisă. Editura Compania. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Comunicarea orală. Bucureşti. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Bibliografie: 6 Curriculum pentru educaţia timpurie. Dumitrana. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Editura Alma Mater. Sîrghie Anca. Proiect de activitate: convorbirea. II. Comunicarea scrisă. Dumitrana. 2001. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 2001. Comunicarea orală. 2008. Sibiu. Sîrghie Anca. Sibiu. 1 -Dumitrana. Bucureşti. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Editura Alma Mater. Editura Alma Mater. Editura Compania. Magdalena. 2008. I. 2008. Editura Compania. Comunicarea scrisă. Editura Compania. Comunicarea orală. Proiect de activitate: Copiii dictează şi educatoarea scrie –. 2009 Proiect de activitate: povestirile copiilor. Dumitrana. Editura Compania. 1999. Magdalena. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Bucureşti. 2000. familia şi grădiniţa. 2009 Proiect de activitate: jocul didactic. Bibliografie: -Curriculum pentru educaţia timpurie. 2009. 7 Dumitrana. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Dumitrana. -Sîrghie Anca. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Editura Compania. Editura Compania. Comunicarea scrisă. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. 1999. Bucureşti. 2000. Bucureşti. Magdalena. familia şi grădiniţa. 2008. I. 1999. I. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Editura Compania. Proiect de activitate: lectura după imagini. Magdalena. Copilul. -Dumitrana. 2008. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. 1999. Bucureşti. Bucureşti. Dumitrana. Sibiu. Bucureşti. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 2000. II. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. II. Magdalena. Copilul. I. 2000. Comunicarea orală. 2001. Bucureşti. II. -Sîrghie Anca. I. II. familia şi grădiniţa. Comunicarea scrisă. Editura Compania. Bibliografie: 4 Curriculum pentru educaţia timpurie. 2008. 2001. Magdalena. Editura Compania. Comunicarea scrisă. 2009 Proiect de activitate: memorizarea. 1999. 2001 Sîrghie Anca. Sibiu.

Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană. 2. dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. şcoli. informatică. ci pentru a repeta informaţii. muzică. „Părinţi străluciţi. iar excesul acesteia blochează . profesori fascinanţi . Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. În cartea sa. Augusto Cury. copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Intenţia este excelentă. să înfrunte riscuri. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească. să sufere decepţii. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine. psihiatru şi psihoterapeut. profesori fascinanţi“. Învaţă să rezolve probleme de matematică. în care copilul are nevoie să inventeze. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare. cu toate acestea. 1. dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Părinţi străluciţi. haine. şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa.Dezbateți textul de mai jos: Dr. plimbări. dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie. noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi.Augusto Cury Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării. însă părinţii nu au înţeles că televizorul. internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii. jucăriile cumpărate. tradusă şi în română. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată întrun depozit de informaţie inutilă. de cele mai multe ori inutilă. televizor şi calculator. Dr.

şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. alcool şi droguri. părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă. Pe de altă parte. timpul lor. gata preparaţi. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare. mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi. fără ca ei să facă vreun efort. însă acestea nu produc persoane care gândesc. mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. care îi transportă pe tineri. produse electronice. . Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor. în mijlocul diverselor aventuri – sportive. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. povestea vieţii lor. În plus. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi. preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii. dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. lacrimile lor. experienţele lor. politice sau sentimentale. le cumpără pantofi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. în măsura posibilităţilor lor economice. trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere.inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. haine. organizează excursii. instabile şi nemulţumite. dorinţele copiilor lor. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află. ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni. de război. sindroame de panică. Iată prima dintre ele: · Părinţii buni dau cadouri. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. fobii sau agresivitate. tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Toate acestea generează personalităţi fluctuante. timiditate. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă. 3. ci doar îi informăm. Fac petreceri pentru aniversări.

99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole. pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”. nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii. părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. vor fi rezolvate. trebuie să ne acceptăm limitele. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa. Nu există podium fără înfrângeri. Pentru părinţii inteligenţi. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa.· Părinţii buni alimentează corpul. copilul vostru nu este o fiinţă umană. a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. înstrăinaţi. căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”. Pentru acest sistem. iar dacă nu. în muncă. dar nu vă opriţi aici. eu te iubesc şi te respect mult”. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. ce conţin critici mai vechi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. ci un consumator. să caute succesul în studiu. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o. pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”. părinţii inteligenţi alimentează personalitatea Astăzi. părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească. a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără . părinţii buni cresc copii zbuciumaţi. Părinţii buni spun: „ Greşeşti”. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru. Dacă problemele se pot rezolva. · Părinţii buni corectează greşelile. autoritari şi angoasaţi. în relaţiile sociale. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi” · Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze. părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor.

Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră. am adăugat. părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară. alţii preferă un soare real. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. aţi trecut testul. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire. bani sau putere. Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Înainte. Tu ai lumina proprie. Ea este scumpă. vor încolţi. pierderile şi frustrările personale. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. părinţii inteligenţi povestesc istorioare Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră. Odată. chiar dacă este acoperit cu nori. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. · Părinţii buni vorbesc. părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”. PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE. una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. · Părinţii buni dau informaţii.După ce am auzit povestea ei. a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia. · Părinţii buni oferă oportunităţi. ci un prieten foarte bun. nu prin autoritate. dacă seminţele sunt bune. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră. chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău. el străluceşte. părinţii erau autoritari. Se simţea tristă şi respinsă. Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa. mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou. . astăzi sunt copiii. nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe.greşeli. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Peste 50% din părinţi nau avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile. „Scuzămă”. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. „Am nevoie de tine”. Atunci. pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra. a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. dar.

1. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă . Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. în care generaţiile viitorului din România se vor integra în mod obiectiv şi legic. proiectul didactic se cere înţeles drept o sinteză a esenţializării educaţiei ca proces. emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili. A distruge speranţa şi visele Capitolul 10 Concluzii 10. A corecta în public 2. conforme imperativelor Comunităţii Europene. A nu te ţine de cuvânt 7. În caz contrar. CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI 1. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. Proiectul didactic al fiecărei lecţii cuprinde în structura sa: -Obiective generale -Resurse şi condiţii de desfăşurare a procesului didactic . A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie 6. Trăim vremuri grele.Tipul de lecţie adecvat obiectivelor operaţionale spre a configura prin învăţare anumite sporuri cognitive şi tipuri de comportamente .Proiectul educaţional didactic-ca sinteză a actului instructiv şi În principiu. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat 4. în stare să elaboreze noi forme de conduită profesională şi socială. El etalează un mod de gândire personală asupra problemelor concrete ale procesului instructiv-educativ. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei. mâine explozivi.Conţinutul procesului de instrucţie şi de educaţie . De exemplu. fără a da explicaţii 5.Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor.Metode şi alte forme ale strategiei didactice în funcţie de tipul lecţiei alese . A exprima autoritatea cu agresivitate 3.Obiectivele de referinţă. A pedepsi la furie şi a pune limite. a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare nenegociabil.

acestea contribuind la atingerea obiectivelor generale şi a finalităţilor studiului limbii şi literaturii române în şcoală. cu regulile ce se cer respectate. avid să cunoască lumea. astfel ca prin vorbit într-o primă etapă şi apoi prin scris şi citit elevul aflat pe primele trepte ale evoluţiei sale spirituale să-şi perfecţioneze instrumentele muncii lui intelectuale. care se manifestă în lumea exerciţiului didactic. oferind modele structurale de studiere a textului literar precum şi metodologia utilizată în acest scop. ţinând seama atât de particularităţile de vârstă cât şi de cele individuale ale elevilor. Astfel. bazată pe principii şi reguli precise şi care face posibilă acceptarea mesajului educativ de către copilul. Dar ea este totodată o tehnică subtilă. este corelată cu alte discipline. care este gata să-i împărtăşească zi de zi câte ceva din preaplinul experienţei sale de cunoaştere şi de simţire? Metodica.. prezentând atât modele de proiecte didactice cât şi pe cele de evaluare. fără de care efectul dialogului euristic se diminuează sau poate deveni chiar nul. dar formele concrete de aplicare sunt particulare. planurile urmărind concretizarea acestora. aşadar. cu precizie atât conţinutul cât şi formele de organizare a activităţilor instructiv-educative din lecţia de profil. Se prezintă o clasificare a lecţiilor şi metodica organizării lor e la pregătire la desfăşurare. Cum se poate stabili un dialog fertil între cele două personalităţi cu preţul trasării unor punţi peste vârste? Metodica este în fapt o artă. In cel mai modern sens al accepţiei. Ea se concretizează prin structura curriculumului şcolar. Metodele de învăţământ se aplică în funcţie de tipul lecţiei. Fiecare disciplină ştiinţifică aflată în programul instructiv-educativ îşi are propria sa metodică. de la care îşi ia din punct de vedere tematic substanţa şi îşi stabileşte finalitatea particularizantă. Plecând de la planul de învăţământ şi de la programa disciplinei. Ea defineşte metodele de predare şi de evaluare folosite de respectiva disciplină de învăţâmînt. fie ele de predare sau de consolidare. Principiile pot fi generale pentru mai multe discipline. Încă din ciclul preşcolar şi primar studierea limbii române are ca finalitate cultivarea formelor de comunicare verbală şi scrisă. Cum vom călăuzi primii săi paşi în universul cunoaşterii? Metodica presupune o strategie didactică. văzută ca o tehnică de transmitere a mesajelor educative. La nivelul fiecărui ciclu de învăţământ ea fixează obiective intermediare specifice. ce implică în mod nemijlocit copilul în procesul predării. metodica ajută cadrele didactice în operaţiunea de selectare a conţinuturilor specifice în elaborarea obiectivelor lecţiei de literetura română. . ca tehnică fundamentală a activităţii intelectuale.Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute Metodica predării limbii şi literaturii române stabileşte. La o ultimă întrebare se cuvine să răspundă fiecare educator sau învăţător înainte de a păşi peste pragul clasei:Cum se oglindeşte în mintea copilului imaginea lăuntrică a formatorului său. metodica recomandă şi exemplifică modurile concrete de predare. metodele gândirii critice ale ultimilor ani propune sisteme de lecţii de limba şi literatura română. chiar singulare uneori pentru disciplina respectivă.

EDP. în Didáctica (Lengua y Literatura). Bucureşti. Bucureşti. Ghid de practică pedagogică. 7. 1999.TIPOLOGIA JOCURILOR INTERACTIVE CENTRATE PE SCRIS -ROLUL EDUCATOAREI ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI. Glava.Teme de cercetare ș tiinț ifică: -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA VERBALĂ. Ioan. Editura Aramis. 9. *** Ghid tematic pentru aplicarea programei. Alexandrina Neagu.Glava.Dumitrana. Magdalena. familia şi grădiniţa. Bucureşti. Bucureşti. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Bucureşti. -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA SCRISĂ.Bizdună. 3. 1979. Bucureşti. 2007.) -PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR DE EVALUARE A PERFORMANȚELOR LINGVITICE ALE COPIILOR BIBLIOGRAFIE GENERALĂ : Bibliografie generală 1. I.C. Tatiana. 2008. Editura Focus. Editura Compania. Comunicarea orală. Editată de Tribuna Învăţământului. jocul didactic. Ghid metodic de aplicare a programei activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii (Grupa mare şi de pregătire pentru şcoală). pp. Comunicarea scrisă. Teodoro. ghid pentru formatori şi cadre didactice . 13.E. vol. Magdalena. 15-42. memorizarea. 2005. Adina. 12. stiluri şi strategii. 2001 4*** Pregătirea pentru şcoală în grădiniţa de copii. 10. 1999. 8. Aramis Print SRL. Îndrumător pentru educatoare. 2001. Editura Aramis.Dumitrana. Editura Dacia . II.TIPURI DE ACTIVITĂȚI CONDUSE DE EDUCATOARE(povestirea.2002. Bădică.Buda. Álvarez Angulo. Însemnări pentru educatoare. 2000. Bucureşti . 5*** Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii şi regulamentul învăţământului preşcolar. Petrovan. Lucia. 2. La descripción en la enseñanza de la lengua. Texte şi materiale ajutătoare. Editura PROGnosis.M. Maria. 2000. Sisteme de instruire alternative şi complementare. 6. Ramona. 2000. Bucureşti. structuri. 11. -CONSOLIDAREA DIFERITELOR TIPURI DE DE COMUNICARE VERBALĂ -STRATEGII DE DOBÂNDIREA A STRUCTURILOR VERBALE DE CĂTRE COPII ȘI DE UTILIZZARE CORECTĂ A LOR. lectura după imagini. Cătălin. *** Educarea limbajului la preşcolari. Copilul. conversația. 1999. Editura Compania. Texte pentru educaţia limbajului la preşcolari.10. Petroşani. Bucureşti. Editura V&I Integral. Ed.2. Învăţarea activă. 2002. 11. Bucureşti. sine anno. Introducere în pedagogia preşcolară.Cerghiţ.

Mătăsaru. Editura Universităţii „Aurel 16. Florica. Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului (etapa preşcolarităţii). Bucuresti. 19. Voiculescu. 2008. Editura Pro Humanitas. Cum să valorifici potenţialul maxim al copilului tău. Editura Compania. 23. 31. Emil. Copiii preşcolari. Angelica. Elisabeta. 2000. Pedagogie preşcolară. 1999. Liliana. Contribuţii independente şi în echipă la dezvoltarea teoriei şi practicii managementului educaţional. 27. 22. Bacău. Rovimed Publishers. Metodica activităţii instructiv-educative. Secrete metodice în didactica preşcolară. Bucureşti. Bucureşti. Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Cum vorbesc copiii noştri.Lespezeanu. 2003. de Felicia Rădulescu. Emilia. 2004. 18. Laborator preşcolar. 2001. 2000. Mateiaş. 17. Ilica. trad. 2004. EDP. Mateiaş. 20. Alexandra. 24. Elinor. Sîrghie Anca. 2002. Urgenţa 2000: pariul limbajului şi al comunicării.). Editura Institutul European. Bucureşti. 14. Didactica învăţământului preşcolar. Iaşi. Editura Omfal Esenţial. Stanciu. Sibiu. Vlaicu”Arad. Editura V&I Integral. 2009. Mitu. Bucureşti. E. O metodică a activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii. educatoarele şi părinţii. Didactica Publishing House. Tessa. . Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad. Hobjilă. Ezechil.P.. Iucu. Editura Polirom.). Leonte. Copilul vremurilor noastre: învăţarea timpurie. Schulman Kolumbus. traducere şi adaptare Magdalena Dumitrana. 2002. Păun. Kelemen. Emilia. 15. 2005.Livingstone. Preda.. Păişi-Lazarescu. Romiţă (coord. 2002. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar românesc. Bucureşti. Anton. Viorica. 30. Editura Alma Mater. Elena. Cluj-Napoca. Rafailă. Bucureşti. Iaşi. Editura Casei Corpului Didactic. Metodica activităţilor de educare a limbajului. 2008. 2001. Bacău. Gabriel ( coord. 29. Jurcău. Educaţia preşcolară în România. 25. 21. Ghid de parteneriat şi consiliere. Bucureşti. Kelemen. Ilica. Editura V&I Integral. Strategii activ – participative de predare-învăţare în ciclul primar”. Rodica. Pedagogie pentru învăţământul preprimar. Gabriela. Bucureşti. Anton. Maria (coord. 2009. Copilul şi grădiniţa. Editura Aramis. Monica. Bucureşti. 26. 2003. 2007. Editura Aramis.D.Educaţional. Cluj-Napoca. Didactică preşcolară. 28.). Editura Dacia. Mihai . Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Jurcău. Nicolae. 1989. Alexandra.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful