METODICA ACTIVITĂȚ ILOR DE EDUCARE A LIMBAJULUI Capitolul 1.

1.INTERACȚ IUNEA SOCIALĂ PRIN COMUNICARE I. Interacț iunea ca formă de relaț ie socială
Viața în societatea umană se bazează pe crearea unor relaționări între indivizi. Interacț iunea este locul unde relația socială se construiește continuu. Instrumentul interacțiunii superioare este comunicarea prin limbaj. Interacțiunea socială se înfăptuiește prin schimbul organizat de mesaje, fie că ele se realizează face to face, fie intermediat cu ajutorul telefonului, computerului sau al altor mijloace pe care tehnica ni le pune la dispoziție. Indiferent de formele concrete în care ea se înfăptuiește, comunicarea produce prin circularitatea ei o influențare reciprocă a persoanelor intrate în contact. Interacțiunea a fost abordată: 1. din perspectivă psihologică și psihiatrică de către Școala de la Palo Alto,1972, (J.Helmick Beavin, D.D.Jackson) unde sau cercetat comunicarea normală și disfuncțiile ei, solicitând soluții terapeutice
2.

etnografia comunicării (D.Hymes, J. Gumperz, 1984) preocupată de competențele comunicative, de ansamblul normelor de funcționare a interacțiunii sociale. Etnometodologia , ca un curent sociologic (H.Sacks, G. Jefferson, 1974) studiază procesele prin care se creează și se însușesc interacțiunile, regulile de călăuzire a interacțiunii sociale. Interacțiunea verbal ă este un proces complet de coordonare a acțiunilor, având forme practice de concretizare. Se recurge la curentele din lingvistică ce studiază aspectele comunicative și pragmatice ale limbii. Interacționismul simbolic consideră interacțiunea drept un proces social esențial pentru viața socială, un proces cu funcție identitară

3.

4.

5.

Dramaturgia, de care vorbește E.Goffman, 1967, ilustrează interacționismul simbolic, bazat pe poziționarea reciprocă în construcția relației sociale, concepută ca act ritualic. Participanții la interacțiune sunt ca niște actori în scenă, adaptându- și rolul la situația concretă care este creată și revendicându- și o identitate specifică. Interacțiunea funcționează după anumite norme, prin puseuri succesive, devenite schimburi care sunt tot atâtea unități rituale. Teoria schimbului, care socotește viața socială un proces de tocmeală și negociere, astfel că interacțiunea presupune anumite costuri ca timp și energie, drept care ei vor avea și unele beneficii, fiind apreciați pe o scară de la acord mutual la afecțiune (sau dezacord). Comunicarea se bazeză pe coprezența indivizilor intrați în dialog, astfel că ea asigură condiții ca atât la polul producerii mesajului cât și la cel al receptării sale să se efectueze procese conversaționale, care au norme și reguli precise, ce susțin activitatea de interacțiune în societate. Se creează astfel competențe comunicative, se combat disfuncțiile relațiilor familiale, problemele copiilor schizofrenici etc.

6.

Interacțiunea poate fi: - verbală și - nonverbală. Interactanții își pot exprima prin acte verbale și nonverbale punctul lor de vedere, atitudinea fiecăruia față de ceilalți și să țină cont de situație, adică de context. În funcție de situație se alege tema de discuție, formele de adresare, chiar și nivelul limbii, stilul și vocabularul adecvate comunicării. Ele diferă la grupa mare de grădiniță de clasa a IV-a, aceasta deosebindu-se demodul adresării la clasele de liceu sau la studenții din universitate. Interacțiunea se realizează după opinia lui E. Goffman printr-un ansamblu de elemente conversaționale: -scopul conversației, care poate fi ocazională sau focalizată pe anumite obiective educaționale, ca cea de la clasa cu elevi, sau profesională, într-o instituție, etc. -participanț ii la interacțiune, fiecare cu anumite caracteristici individuale, având stabilite anumite relații mutuale. Ei se disting prin caracteristici de vârstă

(copil, adult ) ca număr, (conversația solicită minimum doi participanți la dialog), de sex, de statut intelectual, profesional și social, etc. -rolul, căci fiecare actant își asumă în conversație, fie ea specializată sau ocazională, atât rol de emițător cât și de receptor. Este emițător sau locutor, adresându-se unui singur receptor în comunicarea diadică, sau mai multor receptori, în comunicarea triadică și în cea polilogală. Cele două roluri sunt complementare. Conversația presupune un emitent și un deținător al mesajului, un alocutor, care este acceptat de locutor ca partener de interacțiune. Relaționarea lor se stabilește cu ajutorul unor indici verbali, ca termeni de adresare, și de indici nonverbali, concretizați ca poziționare corporală, ca orintare a privirii. Destinatarul mesajului emis poate fi direct (privilegiat) sau indirect (neprivilegiat), care apare în conversația triadică și polilogală. E. Goffman introduce conceptul de auditoriu, căci participanții latenți la conversație în care nu intervin, rămânând spectator, observați sau nu de locutor. -spaț iul, conversația presupunând proximitatea, ca el să devină interactiv. -cadrul temporal, căci conversația se construiește, ținând cont de condiții de oportunitate a intervenției fiecărui participant la dialog. Momentul interacțiunii dă statutul de actual, pentru locutorul care vorbește și latent, ca poziție a interlocutorului. II.DEFINIREA CONCEPTELOR DE LIMBĂ- LIMBAJ-VORBIRE LIMBA este “principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități, alcătuit din sistemul gramatical și lexical. Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor ideile și sentimentele. Limba surdo-muților. Vorbă, cuvânt; grai, glas”1Așadar, limba este forma de comunicare inteligentă interumană, diferită de sunetele prin care comunică animalele și păsările. Descartes caracteriza ființa umană înzestrată cu rațiune drept”o trestie, dar o trestie gânditoare.” Rațiunea cu care suntem înzestrați noi, oamenii, ne ajută să folosim inteligent limba moștenită de la înaintașii noștri. Pe ea, ca instrument complex și superior de comunicare, o mânuim, primind elementele de noutate și îndepărtând ceea ce este prea vechi și nefolositor.Se renunță la arhaisme,care ies din uz odatră cu anumite ocupații, obiecte nemaiutilizate ( postelnic, vornic, paharnic, ca dregătorii ale evului mediu, după cum sunt pe cale de dispariție mașina de scris, zețarul din tipografia clasică ) la regionalism, neacceptate în șlimba literară, ptrecum clisă, sclănină, barabule etc. “ Limba este un sistem de sisteme care generează, în actul lingvistic, structuri specifice dar interdependente. Numite în mod curent, în lingvistică, nivele de organizare, ierarhică și integratoare, a sistemului general al limbii, fonetica,
D. Macrea și colectiv, Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, București, 1958, p.457458.
1

București. De aici concluzia lui Dumitru Irimia la fine de secol XX că “Modificările nu au întemeiere științifică“3. ca limba. 2 Dumitru Irimia. limba vechilor cazanii”. 1923.. cum afirma cu evlavie poetul Alexei Mateevici. Iași. între granițele țării și oriunde viețuiesc etnicii aparținători. Limba națională a evoluat.U. 2010 de Dicționarul ortografic. așa cum observa Titu Maiorescu la Academia Română. în care s-a înlocuit î cu u. divizată în cea beletristică. în Australia. Au existat opinii diferite despre legitimitatea unor schimbări. este necesar să promovăm în exercițiul nostru didactic normele actuale impuse de Gramatica Academiei. ed. p. Editura Polirom. în Gramatica limbii române. În Valea Timocului din Serbia. Limba naț ională este limba folosită de un popor. ca un organism viu și dinamic. ci uneori membrii Academiei Române.15. suntem. influențată de istorie. Cuvântul autorului. oratorică. limbajul este o activitate psihică de comunicare prin intermediul limbii. ca mijloc de comunicare interumană. care sunt limba națională. În funcție de această devenire s-a stabilit ortografia și ortoepia ei. Indiferent căreia dintre teorii îi dăm credit. în statele europene. pretutindeni se vorbește românește în comunitățile conaționalilor noștri care au conservat diferite stadii din evoluția limbii române. 2005. Spre deosebiree de limbă care este un sistem armonios și bine structurat de semne. sintaxa au caracter de sistem al fiecărui nivel în parte și al limbii în ansamblu. cuvintele. cunoscut drept DOOM. Este limba “ca un figure de miere”. cât și psihologic. adică un idiom armonios. diferind ca manifestare de la un individ la altul. Introducere în gramatică. LIMBAJUL este schimbul organizat de mesaje. sunteți. De pe masa de lucru a unui cadru didactic nu trebuie să lipsească nici DEX-ul. în Gramatica limbii române. memorialistică. a II-a revizuită și adăugită. cum îl definea Eminescu. actualizată în Gramatica de bază a limbii române publicată la Univers Enciclopedic Gold. spre exemplu. 1953 și 1993 au condus exprimarea și scrierea limbii române spre o formă care să ilustreze latinitatea ei.morfologia. ortoepic și de punctuație al Academiei Române ed.2 Limba are sub raport tipologic mai multe caracteristici subdivizionare.A. a II-a revizuită și adăugită. care aveau alte specialități decât filologia. Există la fiecare popor o limbă literară. Editura Polirom. Dumitru Irimia. pe care îl putem consulta și online în oricare moment. Fiecare din aceste sisteme există și funcționează în interiorul raportului om-limbă-lume“. pe care. 1997. atât sub raport fiziologic. limba sfântă. mereu conectată la viața societății. prin scrierea. și de reguli fonetice. p. cel mai necesar dicționar explicativ actualizat al limbii române. lexicul. 1904. Iași. Editura Univers Enciclopedic. le impuneau nu lingviștii. cea administrativă. a publicsiticii. cea populară. București. a verbului a fi cu formele: sunt. gramaticale și lexicale.10 3 . Reformele din 1881. 1966. în S. nu de mult înființată. limba lucrărilor științifice. Limbajul nu este un fenomen social. ci unul individual. 1997.

2. destinatarul și conținutul comunicat. în care semnul lingvistic este simptom al vorbitorului -de apel. prin care semnul lingvistic este semnal pentru destinatar -de reprezentare. Limbajul uman îndeplinește mai multe funcții. după opinia lui R. dată de unele comenzi imperative de tip vreau/ nu vreau. astfel conștientizându-se structura semantică prin trecerea de la simple cuvinte izolate la structuri mai complexe.L. -funcția metalingvistică. prin care bebelușul dorește să-și satisfacă unele nevoi imediate. Așa apare imperativul: tu să faci ce-ți spun eu . Astfel în secolul al XIX-lea s-au configurat două poziții distincte: -Școala de la Port Royal considera că funcția esențială a limbajului este aceea de comunicare a gândurilor între oameni. . În transmiterea mesajului. prin care se face diferența dintre limbă/obiect și metalimbaj. în cadrul căreia semnul lingvistic este un simbol al realității identificate. Pornind de la cele trei elemente structurante ale semnului lingvistic. Cele două opinii sunt complementare. locutorul. Fucția de reglare. ține cont de raportul dintre semnul lingvistic și canalul prin care acesta se propagă. astfel el manipulând comportamentul persoanelor din preajma sa. Buhler a pus semnul identității între antiteza lui Saussure limbă-vorbire cu dihotomia limbă-gândire. Jakobson. care se identifică în fapt cu autoreflexivitatea. prin care copilul recurge la limbaj cu scopul de a controla comportamentul celuilalt. Aceste funcții ale limbajului se află. Raportul dintre comunicare și limbaj este fertil și legic.După opinia lui S. limbajul se bazează pe transformarea elementelor limbii în elemente proprii. La copii în primele luni de viață structura limbajului este simplificată prin identificarea funcției cu utilizarea. Dacă limba este un fenomen extraindividual. într-o interdependență logică.Rubinstein „limbajul este limba în acțiune”. În epoca modernă psihologul K. discursurile și textele integrale. ca propozițiile și frazele. Funcțiile semnului lingvistic sunt sporite de el cu încă altele trei: -funcția fatică.După opinia lui Wilhelm von Humboldt din Germania rolul fundamental al limbajului este reprezentarea gândirii umane. una devenind preponderentă. -funcția poetică a semnului lingvistic. nu comunicarea ei. Astfel se configurează 3 funcții esențiale ale limbajului: 1. funcțiile semnului lingvistic se ierarhizează. Funcția instrumentală. dar întărită de celelalte. el identifică cele 3 funcții ale acestuia: -expresivă.

Sistemul imaginilor. având rol important în procesul de socializare a individului. El cuprinde imagini la concepte. Formulările verbale stau la baza memorărilor de durată. prin care se transmite experiența acumulată. cu rol definitoriu în nașterea și dezvoltarea spiritului uman. întrucât prin el se produce procesul de abstractizare. Se pot comunica trebuințe. astfel că sistemul său lingvistic devine mai eficient. Mijloacele de comunicare sunt: 1. Totodată există în comunicare elemente ale unui conținut volitiv. Nonvocal-nonverbal = expresia feței . Vocal-nonverbal = intonația. VORBIREA este procesul de exteriorizare a limbajului. satisfăcând cerințele individului socializat. mai elaborată. Funcția interacțională. În plan social. emfaza rostirii 3. Comunicarea este o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane. a judecăților și raționamentelor.funcția noologică. 4. al conceptelor și al ideilor constituite prin mecanismul informațional-operațional se valorifică prin comunicare. Pe de altă parte. noțiuni. de generalizare. el acționând și atunci când nu se constituie un proces de comunicare interumană.3. cu efecte de acceptare ori de refuz. de relevare a unor situații și probleme. atitudinile Limbajul depășește sfera comunicării. declanșări ori stopări ale un or acțiuni. La vârsta de un an și jumătate copilul începe să socializeze. aspirații. prin care se consemnează și se conservă experiența colectivă. ca formă de manifestare a gândirii. gesturile. sunt într-o permanentă interdependență. Cu cât se maturizează copilul în anii următori activitatea sa semiotică este tot mai fecundă. comunicarea se realizează și dincolo de limbajul verbal. Se transmit prin limbaj sentimente. de concordanță sau neconcordanță. înțeleasă ca act tranzacțional de mare eficiență în plan social. îndemnuri aparținând unui conținut motivațional.funcția comunicativă.Vorbirea și raționamentul.funcția cumulativă. calitatea vocii. Nonvocal-verbal = cuvântul scris ca unitate lingvistică 4. Limbajul este un instrument de formare a noțiunilor. care satisface nevoia contactului cu cei din apropierea copilului. . funcția formativă. Conținutul comunicării este divers. care constituie conținutul informațional. idei. precum inițiative. Se dezvoltă inventarul activităților lui funcționale. El este capabil de abstractizări în plan lingvistic. 2. limba prezintă patru funcții distincte: 1. care constituie conținutul afectiv-emoțional. Vocal-verbal = cuvântul fonetic ca unitate lingvistică 2. 3. după opinia lui sociologului român Traian Herșeni.

”(J. care face posibil fenomenul de conștiență. influențând nu numai sinele personal. evenimente. 86) În principiu. în funcție de nevoile sale lăuntrice. în care el se mișcă. ci și pe cel al semenilor lui. care prin rostirea verbală se generalizează.A. descoperirea lumii exterioare. p. în care a aplicat metoda genetică. Ce sunt ele? Structurile . raționamente. personalitatea umană se manifestă prin limbaj. realizându-se tot prin comunicare.autodescoperirea. Ca manifestare de tip superior. Însăși personalitatea omului se manifestă prin cuvântul rostit. se abstractizează și se realizează generalizări. ci sunt într-o legătură strânsă. care se realizează cu ajutorul relaționării prin comunicare 5. De Vito stabilea în 1988 cele cinci scopuri esenț iale pe care le are comunicarea: 1. adică de a prelungi acțiunea.de aspirațiile sale 4. RESORTURILE PSIHICE ALE LIMBAJULUI J. care transformă informația. -operațională. gândirea are două component definitorii: -informațională. Prin formulări verbale se asigură memorările pe termen lung. 1971. schimbarea atitudinilor și comportamentelor. interiorizând-o. judecăți. la reprezentări. întrucât prin el se produce fenomenul conștientizării. Prin autoreglare verbală se manifestă voința individului. se relevă probleme. 2. care poartă și ele amprenta personalității fiecăruia. Cel care a dat o fundamentare teoretică și practice-experimentală caracterului operatoriu al gândirii a fost J. el ajunge la concluzia că “Trăsătura esențială a gândirii logice este de a fi operatorie. Cuvintele sunt purtătoare de imagini. ci el se permanentizează pe tot parcursul stării de veghe a omului. creând structurile cognitive ale gândirii. și chiar și în timpul somnului. care exprimă conținutul prin informații despre obiecte. Desigur că cele 5 scopuri ale comunicării se îmbină între ele. de la percepție. limbajul are funcția de a restructura funciar activitatea psihică a ființei umane. Ca atare. întrucât în timpul comunicării fiecare persoană se descoperă în relație cu ceilalți. limbajul trebuie înțeles ca fiind un ax al sistemului psihic uman. Piaget în lucrarea sa Psihologia inteligenței. de preocupări. spre a se adapta la mediu.stabilirea relațiilor cu sens. 3. stabilind ceea ce are comun și ce este distinctive.În plan psihologic.În cercetarea sa. fenomene. de obicei ca limbaj interior. 1947. ce dobândește o semnificație. definindu-i individualitatea. Numai prin limbaj se pot forma noțiuni. III. El acționează ca un mediator în desfășurarea tuturor mecanismelor psihice. Limbajul nu se oprește în momentul întreruperii comunicării. jocul și distracțiile. Cele două laturi ale gândirii nu acționează autonom.Piaget. având nevoie de repere existențiale.

care asigură organizarea și diferențierea interioară a elementelor constitutive.cognitive ale gândirii sunt sisteme organizate de informații și operații. lipsei de suplețe a structurilor cognitive ale gândirii. 3. eșuând. Ele mijlocesc asocierea cu alte sisteme cognitive ale intelectului. gândirea supraveghează limbajul. în situația în care nu se manifestă mobilitatea de a te adapta la alte utilități decât cele normale. Așadar. păstrată perseverent. 26-49. Pentru a comunica un mesaj. verbe și adverbe elementelor și acțiunilor din natură și din societate. p. consdtând în imposibilitatea de a deosebi esențialul din cauza unei multitudii de date superflue. coerența și operativitatea lor. 4.Dimpotrivă. . De conspectat din Georgeta Burlea. . ele pot perturba operția de depășire a dificultăților. Fenomenul fixității funcționale. mediind și filtrând intrările în gândire. limbajul obligă la raționalizarea și socializarea gîndirii. dar maniera de acțiune rămâne de o direcție anterioară. Fenomenul stereotipiei gândirii. caz în care se produc: 1. Logica gramaticii depinde de logica gândirii. care dă nume prin substantive. adjective.În funcție de corectitudinea lor acestea pot facilita acțiunea de depășire a dificultăților. gândirea ca raționament și limbajul prin vorbire sunt două procese distincte. ascunse 2. ceea ce se întâmplă la copiii debili mintal. Atât evoluția filogonetică cât și cea ontogenetică atestă faptul că dezvoltarea limbajului se produce odată cu dezvoltarea gândirii. aceasta din urmă determinând evoluția limbajului. Ambele progresează în funcție de vârstă. Tulburările limbajului scris-citit. așezate dezordonat. experiență dobândită. Fenomenul de orbire a gândirii. de instrucție. 2007. Asemenea disfuncționalități se datorează rigidității. atunci când situația se schimbă. cultură. . este necesar să exprimăm ceea ce gândim. Din punct de vedere genetic și structural. Respectiv. Seminar: Dezbatere pe tema Bazele neurofiziologice în cadrul procesului de producere și organizare a comunicării prin limbaj oral și scris. acționând independent.

întrucât clasa de apartenență. Cu alte cuvinte. Celor „şapte ani de acasă”. care are în centrul său elevul cu aspiraţiile şi cu solicitările specifice. despre care vorbeşte tradiţia înţelepciunii noastre populare. având cultul computerului. pe care el. ASPECTE METODOLOGICE GENERALE ȘI SPECIFICE ALE ACTIVITĂȚ II DE CULTIVAREA LIMBAJULUI LA COPII Metodica educării limbajului este o disciplină aplicată ce face parte din domeniul larg al pedagogiei. dar crescut în mediul natural al satului. Pe baza proiectării pedagogice a activităţilor instructiv-educative. Microsituațiile sociale în care el trăiește îi influențează devenirea. care se ocupă în general de apropierea profesorului de copilul preșcolar și de cel al claselor primare ținând cont de particularitățile lor de vârstă și individuale.FORME DE MANIFESTARE A LIMBAJULUI.Capitolul 2 2. ROLUL MEDIULUI EDUCAȚ IONAL ÎN ACTIVITATEA DE CULTIVARE A LIMBAJULUI ÎN GRĂDINIȚ Ă Omul comunicant. metodica educării limbajului are drept obiectiv principal eficientizarea procesului instructiv-educativ prin valorificarea metodelor care pot asigura o cât mai corectă însușire a limbii. ea creează și perfecționează un instrument de lucru necesar tututor celorlalte discipline ce susțin învățarea. ca instrument de comunicare. al activităților de la stâna cu oi. grădiniţa şi şcoala primară le adaugă dimensiuni cognitive şi . Ghiglione în 1986 acest concept. după cum a introdus R. marchează decisiv achizițiile limbajului. emoţională şi morală. Mediul are o influență hotărâtoare asupra evoluției copilului ca dezvoltare intelectuală. este o ființă care apelează la limbă spre a se construi spiritual pe sine într-un context intercomunicațional permanent. vulpi și jderi sau alte sălbăticiuni. fie ea favorizață sau defavorizată. a conţinuturilor fiecărei specialităţi în procesul de învăţământ. le cunoaște numai din filme și din cărți. cea a formatorului şi cea a copilului aflat la începutul procesului de edificare spirituală. a văzut lupi și urși. Făcând parte din sistemul științelor pedagogice. Spre deosebire de pedagogia preșcolară. este încântat să vadă animalele domestice dintr-o gospodărie rurală și trăiește o adevărată uimire să afle că un elev de aceeași clasă cu el. I. ea creează un sistem de acţiuni menite să realizeze obiectivele stipulate curricular cu scopul utilizării diferenţiate. crescut la oraș. etapă după etapă. Un copil crescut într-un mediu urban. metodica educării limbajului mijloceşte dialogul dintre două personalităţi. chiar spirituală. îndeobște steril.

un copil se simte oare cu adevărat protejat. după cum copilul trece de la grupa mică la cea mijlocie şi intră în cea mare. Învățătoarea observă preferințele fiecăruia și va ține cont de ele în actul didactic. Atunci când cei mari din jurul său nu-i acceptă ideile. nu un dulău care îi provoca spaimă. La nivelul învățământului preșcolar. învăţare şi evaluare. Repere sunt noţiunile definitorii ale specialităţii. deschidere sufletească spre problemele vârstei copilului. morale și estetice. Numai astfel se pot doza corect cunoștințele transmise. în care al său nu-şi găseşte loc? În prima oră a zilei la clasa a II-a într-o școală americană elevii se îndeletnicesc cu exact ceea ce dorește fiecare. Se constituie sentimentele intelectuale. De aceea aportul cadrului didactic implicat în acest proces este unul decisiv. Sistemul nervos se maturizează în mod vizibil de la un an la altul. Se solicită multă răbdare. bunico. curricula sau programa şcolară şi particularităţile de vârstă ale elevilor. se vor forma deprinderi corecte de comunicare. Au telefoane-jucărie prin care unul ascultă ceea ce citește altul dintr-o carte. Abordarea sistemică a procesului de învăţământ are drept bază regândirea dintr-o perspectivă modernă a obiectivelor educaţionale în funcţie de care se vor corela conţinuturile învăţării cu metodele şi procedeele cele mai eficiente pentru acolada constituită din procesul de predare. Corelarea corectă a activităţilor componente ale sistemului de învăţământ asigură dezvoltarea optimă intelectuală şi psihocomportamentală a elevilor. ca să treacă în clasele I-IV ale şcolii primare. aidoma cu cea primară. aparate. unul dintre obiectivele esențiale ale actului didactic se identifică în mod semnificativ cu cele ale predării limbii . Unii citesc câte o carte din biblioteca clasei. ani. semestre. mai apoi în cea pregătitoare. ținând cu autoritate și competență seama de particularitățile lor generale de vârstă și de cele individuale. Cadrul didactic este chemat să predea conţinuturile literare şi lingvistice pe care micuţii elevi şi le vor însuşi în timp. Un altul refuza să dea mâncare căţeluşului său. intenţiile. pivotează pe capacitatea profesorului de a se apropia de cei mici. nici tata. Acum se formează legături temporare. Pedagogia preșcolară. de altfel.formative ce asigură copilului deschideri ample în formarea sa viitoare. pentru că el îl dorea mic şi drăgălaş. mie îmi plac ştecărele şi prizele. beneficiind de sistemele de lecţii stabilite pe zile. Vârsta preșcolară este perioada celei mai intense creșteri fizice și psihice. proiectele sale personale. tact. acum când se croieşte plămada genuină a personalităţii omului matur de mai târziu.” suna o mărturisire la care nici mama. fiecare cu iniţiativele lui formative. Ca formatorul să influenţeze în mod benefic procesul evoluţiei lor este nevoie de vocaţie pedagogică. „Vreau să cresc mic!” –suna alarmant dorinţa unui copil care se temea instinctiv de asprimea vieţii mature. nici educatoarea nu i-au dat un răspuns mulţumitor. Alții se joacă efectiv cu figurine. mașinuțe. De ce? Ca să nu crească. cu propriile proiecte de viitor. se dezvoltă formele inhibiției condiționate. Cum se simte acel copil. lipsit de griji? “Ştii. Se dezvoltă limbajul contextual. privindu-i pe cei mari. trăirile.

Ea se nutrește din domeniile limitrofe. Se stimulează prin diferite activități disponibilitățile de acțiune ale copiilor. de focalizare a atenției spre un obiectiv precis. Pe de altă parte. desigur într-o fază incipientă. psihiatria. Acum se pun bazele deprinderii de a selecta elementele necesare pentru a rezolva o problemă. igiena preșcolară. În această primă treaptă de pregătire a copilului mic. încurajându-se spiritul de inițiativă.române la nivel școlar. care să se integreze în prima clasă a ciclului primar. anume el fiind formarea instrumentelor muncii intelectuale. Abordarea acestui obiectiv se face cu prudența necesară. psihologia copilului. Toate datele pe care le furnizează asemenea științe se cer reorganizate sub aspect metodic. Prin apelul la aceste discipline se formează instrumentele muncii intelectuale. formele de relaționare optimă în grupul de copii. în formarea capacității de concentrare. îl concretizează. Ele sunt o bază indispensabilă pentru pregătirea preșcolarului. clare și durabile. bocancii și șalopeta cu jacheta groasă pe care le va îmbrăca iarna. Cunoștințele și deprinderile pe care le formează metodica dezvoltării limbajului trebuie să fie corecte. precum anatomia și fiziologia copilului. Capacitatea de muncă intelectuală și fizică a preșcolarului se evaluează corect numai de către educatorul care cunoaște particularitățile dezvoltării fizice a copiilor și regulile igienei preșcolare. Acest scop general nu poate fi atins dacă educatorul nu ține seama de particularitățile volitive și afective de vârstă preșcolară și primară sau dacă nu cunoaște legile fundamentale ale activității nervoase superioare. se ține seama de particularitățile de vârstă și la cele individuale ale fiecărui copil. Metodica educării limbajului face parte din sistemul științelor pedagogice. de pictură și de muzică.) tot în funcție de anotimp. zăpada. De acum copilul memorează poezii. În faza incipientă la care ne referim. prin care se reglează mecanismul formării reflexelor condiționate. spre a asigura condiții cât mai bune și necesare în vederea dezvoltării vorbirii copiilor. . intercondiționându-se. funcția instrumentală în faza incipientă. crenguțe înmugurite etc. pedagogia școlară. dar s-a dovedit a fi indispensabil pentru o bună. o eficientă strategie didactică. imaginația creatoare. anume la procesul instructiv-educativ din grădiniță. diferența dintre sandalele și hăinuțele anotimpului cald de cizmulițele. chiar înainte de a reuși să povestească basmul care i se prezintă după imagini sau i se citește. ceea ce nu este ușor. alternează cu funcția informațională și cu cea formativ-educativă. vorbitul și cititul. El se bucură de jocurile la care folosește diferite materile (frunze uscate. copilul raportându-se la o situație viitoare. Factorii de mediu sunt repere importante ale actului didactic. El realizează mental începând de la 3 ani. domenii care nutresc actul didactic. Educatorul va îmbina metodica clasică cu cea modernă în activitatea de memorare sistematică. metodica educării limbajului nu se poate lipsi de gramatică și literatură.

constituie proiectarea propriu-zisă. iar planificarea pe termen scurt. deprinderi corecte de exprimare pe baza exercițiilor lexicale. Se cere revizuită însăşi Legea învăţământului românesc. adică a gradului de transferare a cunoștințelor dobândite spre zona de utilizare a acestora. care trebuie să fie modelate înfloritor. cea pe termen mediu –la repartizarea săptămânală. Se formează. cum o definea I. Punctul de plecare este proiectarea.O preocupare-cheie a educatorului este evaluarea randamentului activității sale didactice. învăţător sau profesor. care este educator. în vederea transmiterii cunoştinţelor spre elevi. Cerghit. cu scop formativ. Ea evidenţiază modalităţile de transmitere a învăţăturii de către cadrul didactic de profil. Ele se bazează pe conlucrarea eficientă a copilului cu profesorul. Este important să se constate cât de mult se îmbogățește vocabularul copilului în urma lecțiilor de povestire și de memorare. Planificarea pe termen lung se referă la repartizarea anuală a conţinuturilor învăţării. Rezultanta acestei proiectări este planul calendaristic. Metodica este un meşteşug elevat. fără a rupe legătura cu tot ce are sănătos tradiţia naţională. Evaluarea se face după criterii ce derivă din programa de dezvoltare a vorbirii. de asimilare şi de cunoaştere a acestora. ceea ce va compatibiliza sistemul de învăţământ naţional cu cel european. iar răspunsul dat celor mai neaşteptate situaţii şi implicaţii pe care le comportă desfăşurarea dinamică şi complexă a procesului de învăţământ depinde de experienţa şi de puterea creativă a fiecărui cadrul didactic în parte. de asemenea. . care îmbogățesc vocabularul și fluidizează formulările. II. acea “ prefigurare a unei acţiuni de instruire şi a rezultatelor ei“. de descriere a fenomenului fizic. de efectuare a jocului didactic . care să reflecte noile imperative educaţionale europene. Compatibilizarea sistemului educativ românesc cu cel european De la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării se cer trasate direcţiile de dezvoltare şi de promovare a unor politici şi strategii care să asigure calitatea serviciilor educaţionale. al cărui obiect este sufletul şi mintea copilului. urmărindu-se şi activitatea de preluare. astfel asigurându-se eficiența dobândirii de cunoștințe prin receptarea de informații logico-verbale. privind conceperea şi realizarea detaliată a lecţiilor.

II. se numără: -Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile legate de copii. mediul. care asigură viabilitatea noului sistem educaţional. sănătatea. interesați nu numai de retribuție. ca țările nord europene. Există în lume culturi de credit. . iar elevilor proveniţi din cele mai dezavantajate grupuri sociale să li se asigure sprijinul prin soluţii de comunicare şi proiecte bazate pe subvenţiile Uniunii Europene. ci de asigurarea condițiilor de activitate. Asigurarea mijloacelor de transport va facilita participarea copiilor din mediul rural la învăţământul preşcolar. La educaţie trebuie să aibă acces în mod egal toţi copiii ţării. cultura umanistă. când se prăbușește un sistem tradițional.Principiile pe care se bazează Programul Naţional de Reformă şi Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România au fost menţionate în Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunuilor Unite la cea de-a XXVI-a Sesiune Specială din 10 mai 2002. infrastructura. și cele ale producerii de capital. -La nivel naţional şi internaţional se vor aloca resurse suplimentare pentru situaţiile de urgenţă şi pentru nevoile speciale ale copiilor. începând de la cel preşcolar şi până la acela post-universitar.Delimitări conceptuale raportate la noile exigenţe ale Uniunii Europene Trăim într-o perioadă de criză. Statul trebuie să creeze echilibru între ele.1. adică cu nevoi speciale. Printre principiile importante. obligatoriu şi de bună calitate. -Copiii au dreptul la un start cât mai bun în viaţă -Toţi copiii trebuie să aibă acces şi să absolve învăţământul primar gratuit. după modelul greierului. Europa anului 2020 vizează și România. care acum are o economie precară. inclusiv cei cu dezabilităţi. Tinerii migrează spre țări care produc străpungeri tehnologice. ce nu lasă loc sincopelor sau golurilor. Ionel Haiduc. stabilind că între cele 9 domenii importante se află energia. cel al greierului și furnicii. ca cea americană sau a Greciei. astfel încât să fie câte una la 5000 de locuitori. armonizate într-o firească fluidizare. -Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei. Cel mai important lucru este ca strategia de reformă a învăţământului românesc să nu neglijeze nici-una dintre verigile sistemului. pentru care se cer înfiinţate instituţii pe baza unor criterii clare şi standarde ştiinţific stabilite. Reprofesionalizarea este comentată de prof. Cartea România după criză. noua cercetare socio-umanistă. unde locul cercetării este privilegiat. Se cere stabilită o reţea de informare a opiniei publice despre necesitatea vitală a educaţiei timpurii. -Oricare copil este născut liber şi egal în demnitate şi în drepturi.

Se cere stabilirea unui dialog corect între politic. să nu ne mulțumim doar cu rezolvări individuale. Pe plan internaţional s-au stabilit norme clar concepute privitor la calitatea serviciilor şi care vizează şi instituţiile de învăţământ.Există comisari și foruri europene care activează la noi. Din 2007. fondurile europene. Avem un raport nesănătos între pensionari și populație activă. Realitatea este că piața liberă trebuie educată. Rezultatele învăţării pe plan naţional şi sectorial din fiecare ţară europeană vor fi evaluate într-un meta-cadru numit Cadrul European al Calificărilor ( EQF-European Qualification Framework). Parlamentul european a lansat conceptul de piață unică. este la noi 5%. Din 2004 se derulează proiectul concurenței cu un consiliu european. Factorul uman este principalul element de progres. Spre a capitaliza acești bani. Particularitățile unei țări cu aspect de subdezvoltare. Ca atare. La Măgurele se derulează un proiect de dezvoltare a lasărului. oameni de teatru.Cum își protejează România consumatorii? Clasa mijlocie. O populație bine educată și informată nu poate fi manipulată. Acum capacitatea de a gândi strategic este amputată. cineaști. creşteri economice durabile. care să anime instituțiile democratice. astfel ca să poată încuraja mobilitatea pe piaţa transnaţională a muncii. Să mobilizăm forțele spre rezolvarea problemelor colectivității. profesori universitari chimiști. Un exit de ordin financiar presupune valorificarea multor surse. în care trebuie investit. incapabil să ajungă la un numitor comun diminuează șansa succesului. EQF va facilita transferurile şi recunoaşterea calificărilor dobândite în urma învăţării. Produsul intelectual românesc este valoros. în timp ce în Germania este 90%. . Expresia ”Săracă țară bogată“ ne definește. când a devenit membru NATO și UE. Se regândesc sistemele asistenței sociale.iar relația între om și natură se cere restudiată. armonizând forţa de muncă într-un climat de transparenţă totală. ca o condiție sinequa non. se cere o inteligență practică. structuri social-politice mai eficiente. România trebuie să se situeze în aceste sisteme. În Consiliul European de la Barcelona s-au trasat liniile unei creşteri a calităţii în sistemele educaţionale şi formative. infrastructura. dezvoltarea tehnologică. astfel ca impozitele să se micșoreze ca venitul să crească. și experții domeniilor. care va încerca să echilibreze situaţia. La noi se măresc impozitele. care să fie dotat. Un proces politic cu animozități mari. Europa anului 2020 va fi mai competitivă şi mai dinamică din punct de vedere economic faţă de perioada precedentă. Mediul de afaceri trebuie să devină cât mai flexibil. România este o țară necontributoare și fără șansa de a folosi fondurile. cu insule de excelență. ca la noi în țară. aşa cum prevedea Consiliul de la Lisabona. așa ca în Spania. Educaţia şi formarea profesională devin un obiectiv esenţial al reformei ce se implementează în ţările Comunităţii Europene. unde este găzduit și noul institut tehnologic european. Aceste ţări vor coopera în scopul dezvoltării unor politici care să asigure mai multe locuri de muncă. care să modernizeze spațiul rural.

Exigenţe ale educaţiei timpurii a copilului în context european România a semnat şi ea aceste normalizări. Calitatea îngrijirii şi cea a protecţiei asigură diminuarea morţii infantile. Convenţia pentru Drepturile Copilului a stipulat anumite prevederi legale referitor la educaţia timpurie a copilului cu vârstă între 0 şi 3 ani. când sărăcia care ameninţa mamele fără soţi era dublată de lipsa unor servicii compensatoare ce puteau fi puse de stat la dispoziţia lor. Legea . Este verificat adevărul că până la 2 ani copilul creşte mai bine protejat în ambianţa familiei. scăpând de efectele devastatoare ale instituţionalizării la care îi expune practica abandonării pruncilor în maternităţi. a bolilor. Limba este un mijloc esențial de comunicare specific umană. II. Practica abandonului nu a fost stăvilită nici în următoarele două decenii care s-au scurs de la Revoluţia din 1989. de a-şi forma deprinderi şi priceperi indispensabile creşterilor spirituale şi afective ulterioare. aplicându-se noi strategii de intervenţie în cazul violării drepturilor acestora şi ale familiilor. cu profesionişti care deservesc unităţi de profil atât în regim public cât şi în regim privat.. a crescut grija pentru dezvoltarea şi siguranţa tuturor copiilor. însă nu organizează nici-o formă de educaţie timpurie. unde a fost demarat un proiect amplu de configurare a unui învăţământ compatibil cu cel vest-european. În aşanumita copilărie mică el se poate bucura de serviciile asigurate de sistemul de creşe. în condiţiile în care la noi abia acum se conturează o politică coerentă cu referire la educarea timpurie a copiilor. În această primă etapă. Totodată. care.2. Funcţionarea României ca stat integrat Comunităţii Europene include şi o nouă reformă la nivel de educaţie. Originile acestui abandon inuman se află în politicile pro-nataliste ale comunismului românesc. întrucât până în 2015 se vor implementa obiective ale proiectului Mileniu pentru Dezvoltare.poetul Nichita Stănescu considera limba română drept patria sa.. a întârzierilor de creştere.. În lumina noile prevederi.Limba română nu este o disciplină de învățământ ca celelalte. După iniţierea programului „Generalizarea grupei mari pregătitoare în învăţământul preşcolar românesc” din anul 2002. când a coborât vârsta de şcolarizare de la 7 la 6 ani. cu mult înainte de a păși în prima clasă a școlii. căci. drept care neglijenţele şi omisiunile produse acum vor fi greu de recuperat mai apoi. copilul are o dezvoltare rapidă. Abia în prezent se face simţită preocuparea de a crea o reţea de asistenţă socială dublată de una de asistenţă medicală. ea stimulează dezvoltarea personalităţii pruncului cu abilitatea de a învăţa. spitale sau locuri publice. Perioada de la 0 la 6-7 ani este denumită a copilăriei timpurii. conducând pe termen lung la evoluţia noii generaţii în plan social şi profesional. care se aplică şi în ţara noastră. s-au creat condiţii de realizare a unui sistem coerent de educaţie şi instruire timpurie a copiilor din România. copilul folosește limba învățată de la bun început de la părinți și toți cei care îi înconjoară.

întrucât tradiţionala ascultare faţă de părinţi. Personalul din creşe nu este profesional pregătit spre a efectua servicii de educaţie printr-un sistem de pregătire continuă. prin concediul maternal sau paternal.3. creşte carnea!” nu mai funcţionează azi ca o soluţie coercitivă cu efecte benefice. Incapacitatea părinţilor de a asigura supravegherea copiilor în programul extraşcolar şi extrafamilial duce spre libertinajul adolescenţilor şi tinerilor de mai târziu. for care a sprijinit Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România să elaboreze în anii 2005-2006 strategia de educare timpurie.L.000 de copii. Privind istoric evoluţia trendului în domeniu. Metodele non-violente de educare. el fiind constituit din 42% îngrijitori şi 32. la salutul membrilor familiei etc. Educaţia preşcolară nu are în prezent drept beneficiari decât 29% dintre copiii vârstei între 2 şi 7 ani. Vechea zicală „Unde dă mama. nu izbuteşte să demonstreze decât adevărul că era depăşită de o asemenea sarcină. Parametrii educaţiei preşcolare în România de azi La începutul de drum al educaţiei copilului se află îndeobşte familia. Ionel.asigură copilului până la 2 ani prezenţa unui părinte. s-a concluzionat pe baza unei cercetări că în perioada 1989-1995 el a fot . rar asigurat în alte ţări. prietena sa. cărora nu era cuvenit să li se iese din cuvânt. Pedepsele fizice nu mai constituie astăzi o formă de disciplinare a celui mic de către adult. ele devenind anacronice. O cercetare iniţiată de UNICEF a demonstrat că în creşele din România numai 0. Această situaţie privilegiată explică şi scăderea drastică a numărului creşelor în anii de după Revoluţie. de la spălatul feţei şi dinţilor la folosirea WC-ului. În multe cazuri familiile sărace de la oraş sau cele numeroase de la sate nu au izbutit să dea pruncilor aflaţi în stadiul copilăriei mici acele impulsuri care să-i orienteze spre calea cea bună în educaţie. este înlocuită astăzi de motivarea oricărei măsuri care priveşte pe copil. II. protagonistul schiţei Vizită.Caragiale are perfectă dreptate să ridicularizeze pretenţiile de bun pedagog ale doamnei Popescu.I. privitoare la sănătate.000 de copii.5% asistente medicale. Totuşi practica a demonstrat că nu totdeauna părinţii au reuşit să se ridice la nivelul de pregătire pedagogică cerut de solicitările la care i-a supus copilul. Astfel părinţilor le revine responsabilitatea unor iniţiative de acest gen.4 % este personal calificat. la ştersul pe picioare la intratul în casă. proiect care a stabilit coordonatele de bază ale unui sistem ce se implementează în prezent şi se extinde până în anul 2013. în prezent sunt active 287 creşe cu 11. Copilul zilelor noastre trebuie să fie determinat să înţeleagă singur de ce este bine să respecte anumite reguli de comportare. care oricât de încântată se arată de timpul petrecut cu devotament matern alături de fiul ei. Dezvoltarea timpurie integrată a copiilor este un obiectiv prioritar al UNICEF-ului. solicită priceperi pedagogice neîntâlnite la părinţii noştri. Dacă până în 1990 funcţionau în România 902 creşe cu un total de 90. de higienă. de tipul celei teoretizate de Maria Montesori.

Se cere precizat că educaţia parentală este şi ea tratată cu multă superficialitate în România de către organele abilitate. ceea ce măreşte decalajul educativ dintre ei şi celelalte categorii etnice din ţara noastră. perspectivă valabilă şi pentru învăţătorii ciclului primar. Într-o formulă ideală. Copiii din mediul rural şi mai ales cei din zonele defavorizate. se prezintă la serbare spunând poezii şi cântând. iar rromii cu atât mai mult. în anii aceştia se implementează o reformă de natură să dea un nou prestigiu misiunii de formatori a cadrelor didactice care activează în acest domeniu. învăţătura primită de la părinţi în acei primi ani de formare se cere dublată de programele profesionalizate ale grădiniţelor. astfel că micuţii sunt lăsaţi în seama bunicilor şi a altor rude. Zi după zi el se obişnuieşte cu un orar mai riguros decât cel urmat în viaţa familiei.1% dintre copiii ţării noastre care merg la grădiniţă. rromii nu depăşesc nivelul de 20% dintre copiii lor înregistraţi în învăţământul preşcolar din România. Statisticile realizate dovedesc că faţă de 66. În ceea ce priveşte calitatea profesională a educatoarelor care lucrează în grădiniţe. De pildă. în condiţiile în care ei refuză să trimită copilaşii la grădiniţă. În seama organizaţiilor nonguvernamentale a rămas sarcina iniţiativelor de a spori competenţele parentale. O diminuare a numărului grădiniţelor din ţară s-a datorat schimbării patronajului lor. pentru care se plăteşte între 80 şi 100 lei pe lună. dar lentă. În felul acesta educatorul va ocupa în cadrul colectivului şcolii un loc la fel de important ca şi profesorii. unde copilul se familiarizează cu colectivul.Un gol încă neremediat în România este faptul că personalul care se ocupă în creşe de cei mai mici copii nu beneficiază de nici-o formă de profesionalizare. ele trecând prin descentralizare în custodia administrativă a forurilor locale. Efectul a fost o tot mai severă diminuare a numărului de locuri în grădiniţele de stat. În comunităţile lor se înregistrază cea mai scăzută rată de copii care nu pot fi înregistraţi în grădiniţe. în anii 1997-1998 numai 17. datorită izolării şi a lipsei mijloacelor de transport.2% dintre copiii rromi au fost înregistraţi la grădiniţă. ca apoi să înregistreze o creştere constantă. Locul absolvenţilor de liceu pedagogic îl iau licenţiaţii din universităţi particulare sau de stat. ceea ce reprezintă aproape 40% din venitul minim garantat pe economie. cu cât tradiţiile lor nu îi încurajează la iniţiative de socializare. Frecvenţa redusă a micuţilor la grădiniţă este explicată prin costul prea mare solicitat unui copil. În această situaţie de perpetuată sărăcie. adică de formare iniţială sau de formare continuă. care să-şi sporească şi calitatea. dacă avem în vedere programele de pregătire a tinerilor părinţi şi a femeilor gravide. fiind privaţi de şansa unei instruiri instituţionale de profil educativ. programe implementate în alte state şi devenite deja de câteva decenii tradiţionale. ceea ce a creat perturbări grave în ritmul activităţii educative pe plan naţional. sunt exploatate bunele relaţii familiale.descendent. nu beneficiază de şansa de a merge la grădiniţă. Un asemenea reviriment are la bază principiul că o etapă atât de importantă pentru dezvoltarea copilului nu poate fi lăsată în .

geologie.seama unor absolvenţi de liceu. ca să înflorească gândirea şi sufletul celor mici? În acest proces complex intervine la fiecare nivel de vârstă metodica. Literatura secondează îmbogăţitor fiecare etapă a studierii unei limbi. Capitolul 3. el denumeşte ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare a elevului şcolar. perfecţionarea limbajului. căci poveştile. ştiinţele limbii şi ale literaturii române privite prin lentila predării practice la cei mai mici elevi vor fi abordate cu scopul valorificării în lecţie şi în alte activităţi desfăşurate cu elevii a celor mai recente noutăţi din domeniul specialităţii cât şi în cel al disciplinelor pedagogice. muzică etc. Ca orice disciplină ştiinţifică. . Cum trebuie propuse spre inducere celor mici asemenea elemente de cunoaştere. intervenind de obicei în programul orarului de grădiniţă sau în cel al familiei care apelează prin iniţiativă privată la elevi. limbi străine. care se sincronizează terminologic cu Europa şi întreaga lume este cel de curriculum. franceză sau germană. Metodica perfecţionării limbajului-pivot al creşterilor spirituale Scopul învăţării este. Predarea acestei discipline în învăţământul preşcolar şi primar urmăreşte familiarizarea viitoarelor cadre didactice din acest sistem de învăţământ cu preliminarele noţiuni de limbă şi de literatură naţională. istorie. 3. cum este limba oficială a ţării precum şi cele de circulaţie internaţională. de la mediul înconjurător. obiective precise. ca ele să se fixeze. Ele vor constitui metodologic obiectul lecţiilor de profil. matematică. pe care o definesc drept meşteşugul activităţii didactice de implementare spirituală. căci cu ajutorul limbajului copilul dobândeşte cunoştinţe în domenii varii. fizică. botanică. Un concept-cheie uzitat în ultimul timp în ştiinţele educaţiei din România. studenţi sau chiar profesori de specialitate. Limba maternă este un pivot general al cunoaşterii. poeziile sunt spuse în limba respectivă. metode şi principii fundamentale. astronomie. -În sens larg. de predarea şi de învăţarea regulilor pe care se edifică exprimarea orală şi cea scrisă cât şi evaluarea. De asemenea. cu dinamica evoluţiei lor. stabilite de părinţi şi însuşite cu aportul unor profesionişti ai domeniului. care are un sens larg şi unul restrâns. ea putând să fie dublată încă din copilărie de alte limbi străine. care devin cadre didactice numai cu o pregătire medie. văzute ca sistem şi având ca scop tehnicile de studiu. aşadar. ca pivot al creşterilor viitoare în plan spiritual. geografie. În România postdecembristă sunt la modă grădiniţele cu program în limba engleză. metodica predării limbii şi literaturii române are funcţii. care se desfăşoară cu o deschidere multilaterală.

standardele curriculare de performanţă prescrise fiecărei discipline din planurile-cadru de învăţământ. Scopul studierii limbii şi literaturii române este consolidarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare verbală şi scrisă a elevilor. pe vehicularea unor culturi ce se cer adaptate la realităţile societăţii contemporane şi pe conştientizarea identităţii naţionale ca premisă a dialogului intercultural şi a integrării europene a poporului respectiv. c. În învăţământul românesc preuniversitar s-au configurat 7 arii curriculare. în care se precizează obiectivele-cadru. în noul curriculum se promovează un concept mai modern. care vor fi . alături de limbile moderne. acela de model comunicativ-funcţional. obiectele de studiu şi resursele de timp necesare realizării acestora. Astfel. e. care au înlocuit pe cele clasice. materiale –suport. obiectivele de referinţă. în care se stabilesc ariile curriculare. limba şi literatura română constituie o disciplină de învăţământ unică. programele şcolare.-În sens restrâns. în care se concretizează condiţiile aplicării şi monitorizare procesului curricular. în care se includ şi limbile materne ale minorităţilor naţionale. b. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă. normele metodologice care dau dozarea şi regulile statutare ale predării. În locul vechii departajări care se crea între disciplina limba română. el desemnează ansamblul de documente şcolare menite să ilustreze datele esenţiale ale proceselor educative şi experienţelor de învăţare pe care le oferă elevului. ce face parte din aria curriculară Limbă şi comunicare. ce se defineşte prin structurarea la elev a competenţei de comunicare scrisă şi orală. d. în curriculum sunt cuprinse: a. destinat structurării capacităţilor de comunicare socială. conţinuturile învăţării. Toate aceste discipline ale respectivei arii curriculare se bazează pe modelul comunicativ-funcţional. planurile –cadru de învăţământ pentru clasele I-XIII. ghidurile metodice puse la dispoziţia cadrelor didactice ale fiecărui nivel de studiu şi ale fiecărei discipline. stabilite pe baza unor principii şi a unor criterii epistemologice şi psiho-pedagogice. f. ori gramatica şi literatura română sau lecturile literare. manualele alternative ale ultimelor două decenii. Ele sunt: -Limbă şi comunicare -Matematică şi Ştiinţele naturii -Om şi societate -Arte -Educaţie fizică şi sport -Tehnologii -Consiliere şi orientare Astfel. unitare dinainte de Revoluţia din decembrie 1989 din şcoala românească.

pe de alta. Indiferent de profesia aleasă. în şcoală. să comunice şi să rezoneze cu idealurile semenilor săi. Elevul astfel format se va integra în contextul viitorului parcurs şcolar.iniţiaţi în tehnica abordării şi analizei textelor literare şi nonliterare. studierea limbii şi literaturii române îşi va împlini menirea de a forma etapă de etapă un tânăr cu o cultură comunicaţională esenţială.psihopedagogia vârstelor . Ei vor reuşi mai uşor în competiţiile la care vor fi obligaţi să participe. pentru fiecare etapă de vârstă a elevilor. metodica acestei specialităţi se îmbogăţeşte permanent din însăşi substanţa activităţii aplicative concrete. ca mijloc de comunicare. -receptarea mesajului scris. în stare să rezoneze cu preocupările şi idealurile copiilor. Chiar şi raportul între exprimarea scrisă şi cea orală se cere reechilibrat. Obiectivele vor fi focalizate pe formarea capacităţii de utilizare a limbii în împrejurări concrete de comunicare. Tocmai în sensul adaptării obiectivelor studiului la imperative obiective de cunoaştere. În studiu se va muta accentul de pe exprimarea reproductivă pe cea a producerii unor mesaje proprii. vor gândi mai sensibil şi chiar mai matur. de la lingvistică la gramatică . În felul acesta. -exprimarea orală. tânărul care stăpâneşte forma corectă a limbii române are şanse sporite de a-şi valorifica în mod creator propriile capacităţi de rezolvare a unor probleme concrete ale vieţii cotidiene. bazate pe experienţa de fiecare zi a cadrelor didactice şi pe contactul continuu cu noutăţile domeniului. care sporeşte sensibilitatea la frumosul mediului ambiant şi la valorile esteticii. lansate pe plan naţional şi chiar internaţional.ştiinţele limbii române. Se vor dezvolta cele 4 capacităţi ale comunicării. profesionale şi private. şi cunoaşterea literaturii. pe de-o parte.didactica generală . la studiul literaturii se propun textele cele mai semnificative şi accesibile. I. Stăpânirea limbii române. -exprimarea scrisă. ajută tinerii să-şi desăvârşească personalitatea. şi psihopedagogia vârstelor. filosofie şi sociologie. aflate în fuziune: -receptarea mesajului oral. în stare să înţeleagă lumea din preajma sa.teoria şi istoria literaturii române .cât şi noţiuni de logică. Relaţia metodicii cu alte discipline de învăţământ Metodica acestei specialităţi îşi ia substanţa din câteva discipline precum: . iar conţinuturile vor fi adaptate nivelului de vârstă şi intereselor celor tineri. . Ca disciplină de frontieră între conţinutul actului de transmitere a cunoştinţelor din domeniul limbii şi literaturii române.

ci şi un cercetător solicitat să efectueze un studiu continuu. compus din concepte de bază. astfel ca pentru lecţie ei să selecteze cu intuiţie didactică şi cu mult discernământ profesional obiectivele. De aceea. fundamentat atât pe tradiţia clasică a . Astfel se va adapta cerinţelor vârstei elevilor mici conceptele de comentariu literar. Această activitate nu constă într. norme şi exemplificări bogate. Pornind de la didactică. formatorul este nu numai un actant al didacticii. definiţii. Metodica îşi are un dinamism specific. cursul de faţă se bazează pe interdependenţa dintre obiectivele predării limbii şi literaturii române cu conţinuturile sale specifice şi metodele de predare şi cele de evaluare. încă din faza studenţiei viitorii formatori se înarmează cu cunoştinţele metodice moderne necesare. în care se face un schimb de experienţă foarte profitabilă pentru fiecare formator dornic să cunoască cele mai moderne concepte şi practici ale domeniului. De aceea. împrospătându-şi atât terminologia cât şi conţinutul în sincronie cu mutaţiile produse la nivelul conceptului internaţional de metodică. care se implică în procesul de asimilare de către elevi a cunoştinţelor prevăzute în curriculă. aceasta fiind pasibilă de o permanentă îmbogăţire în funcţie de experienţa profesională a fiecăruia. de la clasele superioare ale gimnaziului şi liceului. ci presupune participarea nemijlocită a cadrului didactic. cărora le asigură un mod de lucru mai riguros. Prin urmare. pe care se bazează repartizarea pe etape de studiu a conţinutului predării. Teoria limbii şi cea a literaturii oferă formatorului noţiunile de bază pe care se structurează conţinutul lecţiilor. prin care să se preconizeze acele strategii în stare să optimizeze procesul transmiterii cunoştinţelor şi cel al formării deprinderilor necesare utilizării limbii române ca mijloc de comunicare. În concluzie. se cer stabilite cele mai adecvate metode de lucru cu elevii şi fixate momentele lecţiei în care acestea să fie utilizate. metodica poate fi concepută drept o pedagogie a specialităţii. Ca atare este benefică organizarea unor cercuri metodice. conţinuturile predării. Însăşi activitatea de elaborare şi apoi de revizuire periodică a programelor şcolare are la bază iniţiativele şi experienţele cadrelor didactice. din termeni. adică de la teoria generală a procesului de învăţământ. pe care le transformă în obiect al predării eficiente în lecţie. Se apelează la cea mai modernă tehnologie didactică a specialităţii. deosebit de analiza literară de mai târziu. care cunosc în mod practic modul cum se corelează obiectivele predării cu activitatea de asimilare a conţinuturilor de către elevii aflaţi la primele experienţe cu care debutează aventura cunoaşterii. pe care să le raporteze la particularităţile de vârstă ale elevilor. astfel ca lecţia să conducă la formarea elevului cu o personalitate puternică.Metodica relaţionează principiile pedagogiei cu datele esenţiale ale limbii şi literaturii române. Fiecare cadru didactic poate inova tehnicile didactice. reguli de utilizarea limbii. aplicând în mod creator metodica predării limbii şi literaturii române. Acesta trebuie să se raporteze la disciplinele psihopedagogice. un îndreptar practic pentru formatorii de diferite vârste.o simplă debitare a unor date din partea educatoarei sau învăţătorului.

când eşti un simplu muritor şi nu o maşină electronică. nici temperatura pasiunii puse în ceea ce rosteşti. Lancea lui Ahile) Cine poate uita momentul când a făcut primii paşi în şcoală purtând în spate povara ghiozdănelului viu colorat. să devii o simplă maşinărie de tocat date şi informaţii. la grădiniţă şi în clasele ciclului primar. De aceea. e o nobilă. Metodei la care se recurge i se cere să fie adecvată vârstei învăţăceilor. O adevărată artă a dialogului cu cei mici se cere stăpânită de către cadrul didactic prin valorificarea celor mai pertinente întrebări în dialogul său cu cei mici. În mod neîndoios aici. el manifestând o vie curiozitate pentru tot ce apare nou în domeniul profesiei sale. an de an. nici tracul profesional. A semăna în minţile copiilor aflaţi la începutul unei aventuri a cunoaşterii acea îndoială între un „da” şi un „nu” este cel mai curat izvor din care se va nutri mintea sa în toţi anii de căutare ce vor urma. Cadrul didactic în şcoală. familie şi societate Cadrul didactic în calitatea lui de formator trebuie să fie înzestrat cu calităţile unui om de ştiinţă în germene. nu ai voie adică să cedezi rutinei. Întreaga activitate se bazează doar pe inducere verbală şi pe contactul vizual cu imaginile. Ca practician al educaţiei noilor generaţii el trebuie să manifeste o reală virtuozitate a actului didactic valorificându-şi ingeniozitatea în îmbinarea cunoştinţelor de limbă şi literatură pe de-o parte cu cele ale psihopedagogiei. stimularea curiozităţii la cei mai mici dintre învăţăcei reprezintă pentru cadrul didactic un obiectiv general care îi solicită întreaga iscusinţă didactică. Se ştie că la grupa mică un copil se poate concentra cu adevărat un sfert de oră în întreaga zi de prezenţă la programul unei grădiniţe.. corelării unor aspecte din realitate şi chiar a memorării unor versuri de poezie.. Priceperea sa profesională este dovedită prin modul cum el reuşeşte să dozeze cunoştinţele ce se cer transmise pe ani şcolari.domeniului cât şi pe experienţa novatoare a fiecărui profesionist al actului didactic. „A sta la catedră. el adecvând permanent cunoştinţele pe care le transmite celor mici la particularităţile de vârstă şi la cele individuale ale elevilor. necesară asimilării unor cunoştinţe. În plus. Captarea atenţiei celor mici la lecţie se realizează în acest prim stadiu al procesului de instruire după reguli şi prin strategii cu totul specifice. pe semestre. se cofigurează bazele personalităţii tânărului de mai târziu.? Trezirea interesului pentru cunoaştere. E un examen pe care-l dai săptămânal. şi nu ai voie să-i suprimi emoţiile.” (Mircea Zaciu. educatoarei i se solicită o putere de concentrare şi de fascinaţie demnă de amintirea unui prestidigitator pentru ca în acelaşi moment al programului să li se inducă tuturor copiilor din grupa respectivă o aceeaşi stare de atenţie. în timp ce dascălul trebuie să proiecteze în gând care va fi produsul activităţii de . s-ar pretinde ca omul de la catedră să aibă continuu sentimentul unei oficieri. dar şi extrem de spinoasă situaţie. II. pe cicluri de învăţământ şi pe lecţii.

s-au aflat toţi în slujba formării generaţiilor şi asigurării unei educaţii continue. captându-le atenţia. stimularea sau delăsarea interesului faţă de disciplină fiind în relaţie directă cu acţiunea dascălului.modelare emoţională. Gheorghe Asachi-referendar al şcolilor. etc. sociabil. . adică atunci când în evoluţia sa elevul îşi poate dezvălui personalitatea prin reuşita la competiţiile care îl aşteaptă. Eugen Lovinescu – profesor.profesor. Ion Heliade Rădulescu . Gheorghe Lazăr – dascăl. Există copii foarte curioşi care pun întrebări în cascadă. prin studiu permanent şi de cercetare cu scopul formării elevului. ctitor de şcoală românească. Ion Luca Caragiale-revizor şcolar. prin modul corect în care se comportă în societate. edificând în adevărat sistem educaţional până la nivel superior. Alexandru Odobescu –director în Ministerul de resort. la locurile de joacă. Ioan Slavici -profesor. etc. ce pot obosi cadrul didactic de specialitate. astfel poetul nepereche Mihai Eminescu – inspector şi revizor şcolar. cinstit. responsabil faţă de persoanele cu care intri în contact în familie. Profilul dascălului nu poate fi conturat fără înţelegerea adevărului că ţinta muncii sale nu poate fi atinsă în planul imediat al activităţii sale. prietenos. Calitatea de cadru didactic se realizează prin permanenta profesionalizare. cadrul didactic înţelege că în practica actului pedagogic conţinuturile cognitive sunt asimilate neuniform şi într-un ritm particular. povestitorul Ion Creangă – preot şi dascăl. prin conduita responsabilă în viaţa de familie. etc. Instruirea elevilor ciclului primar este diferenţiată şi individualizată în funcţie de ereditatea fiecăruia dintre învăţăcei. ci ea va deveni vizibilă doar mai târziu. atent. Crearea primelor manuale şi însuşirea cursurilor şcolare au generat forţa generaţiilor care au urmat. Alţi elevi par a fi absenţi de la dialogul întemeiat cu membrii grupei de grădiniţă sau elevii clasei ciclului primar. finalitatea actului didactic constă în deschiderea drumului spre „a învăţa să fii”: cuminte. dar nu-l pot degreva de sarcina de a răspunde la ele. urmărind propăşirea neamului românesc prin cultură. spirituală şi morală a învăţăcelului. prin sensibilitatea afirmată în receptarea valorilor estetice. pe stradă. Învăţarea pe baze ştiinţifice prin conştiinciozitate şi răspundere. De la început se impun norme şi exigenţe în funcţie de care se stabilesc canoane şi recomandări în desfăşurarea lecţiilor. Activitatea dascălului nu se rezumă la efectuarea lecţiilor. ci la implicarea sa în mediul familial şi social în care trăieşte şi există elevul. chiar cu riscul de a relua de la început conţinutul unei descrieri. povestirea unui basm sau numărarea unor obiecte. Lucian Blaga şi Tudor Vianu – cadre didactice universitare. Conduita didactică se impune în funcţie de personalitatea elevului. atât din partea cadrului didactic cât şi a elevului rămâne principiul de bază al reuşitei pedagogice. Universul literaturii noastre ilustrează prin numeroşi scriitori această profesie aleasă. În acest caz obiectivele propuse pentru lecţia respectivă nu pot fi considerate ca atinse dacă dascălul nu are preocuparea şi capacitatea de a le cuceri interesul.

învăţătorii clasei întâi primare!” (Nichita Stănescu. educatorul şi apoi învăţătorul sunt primele cadre didactice care înfăptuiesc în mod concret reforma învăţământului. O asemenea indestructibilă legătură spirituală şi nu mai puţin de suflet stabilite între învăţăcel şi dascălul său dintâi. a aptitudinilor. pentru felul cum mânuiesc această revelaţie. . educatorul şi apoi învăţătorul vor ocupa în ierarhia axiologică a copilului un loc fruntaş. Cunoaşterea profilului psihologic al elevului. pentru copilărescul şi magnificul O-I. În era modernă dascălul este iniţiat în utilizarea calculatorului. OI. a abilităţilor şi a deprinderilor. „O-I. respectiv de nici un alt factor care determină conduita. adică a generaţiilor viitoare. avea să inspire pagini tulburătoare în evocări ca cea a lui Ion Creangă în Amintiri din copilărie sau a lui Mihail Sadoveanu din Domnu’ Trandafir. învăţătorilor clasei I primare.. dezvoltarea resurselor afectiv-motivaţionale ale învăţării. în metodele psihologiei şi pedagogiei teoretice şi aplicate în conformitate cu ultimele cercetări.Comportamentul intelectual are în vedere însuşirea de către elevi a cunoştinţelor literare şi lingvistice fundamentale. resimţit ca formator. Dascălul este prin excelenţă intelectualul ce-şi asumă responsabilitatea unui poartă însemnele unui deschizătorde drumuri ale cunoaşterii la viitoarele generaţii. autoritatea educatorului devine absolută. Iată o activitate de mare responsabilitate şi cu totul nobilă prin finalitatea ei. iată sceptrul invizibil al învăţătorului. tulburătoare rădăcină a celorlalte înţelesuri. Cartea de recitire) Aşadar. căci ceea ce spune el nu poate fi contestat de nimeni altcineva. Se cuvine o profundă stimă pentru anonimii savanţi. dezvoltarea capacităţilor cognitive ale elevilor. Tocmai de aceea. Îndeobşte. imediat după mama şi. constituie trepte necesare pentru stabilirea metodelor necesare în procesul educativ. cultivarea unui stil de muncă intelectual şi dezvoltarea creativităţii. printr-o activitate de modelare a personalităţii celor mici. sceptrul pe care el domneşte peste împărăţia clasei a-întâia primară. etc. respectiv a pune piatra de temelie care va susţine întreg edificiul viitoarelor personalităţi. scopul final al demersului său fiind performanţa pregătirii elevilor. Se cuvine o pioasă şi perpetuă recunoştinţă pentru mânuitorii lui O şi I.. eventual. Este şi aceasta o dovadă că edificarea personalităţii copilului îşi găseşte în lucrarea didactică din anii dintâi o fundamentare esenţială pentru ceea ce va urma. această pozitivă <alienare> a copilului prin O şi I. simţirea şi puterea de gândire a celor mai mici şcolari. Se cuvine o emoţionantă laudă pentru litera O şi pentru litera I. aici unde se înalţă cea mai de seamă construcţie şi cea mai durabilă: sentimentul ţării. după bunica lui. În educaţia instituţională ei realizează ceea ce în familie şi în paralel cu aceasta se numeşte a da „cei şapte ani de acasă”. pe care trebuie să o resimtă atât profesioniştii actului educativ cât şi familiile copiilor îndrumaţi.

astfel ca prin extensie. III.Există o logică internă a asimilării limbajului. Ca cel mai activ aspect al didacticii. despre viața în familia lor. trăirile și sentimentele copiilor.1. Vorbirea la preșcolar și la școlarul mic este mijlocul de comunicare directă cu familia. ci pe elevul care să-şi formeze anumite competenţe. Rolul convorbirii în activitatea de educare a limbajului B. deprinderi şi abilităţi noi. echilibru. prin progresie şi continuitate accentul să se pună nu pe materie. ca o componentă a personalității elevului. uzitându-se elementele componente legate de tehnica vorbirii. cu respectarea unor legături logice între idei despre ei înșiși. -vorbirea despre texte cunoscute din ascultarea unor povești sau lectura lor -vorbirea în public. cu profesorul. curriculumul asigură o abordare armonios-sistematică a disciplinelor de studiu şi a tipurilor de activităţi de învăţare. Metoda aleasă de educator mai depinde şi de genul operei literare analizate. acestea fiind raportate la specificul fiecărei discipline din curriculum. în fața colegilor sau a publicului invitat la spectacole. Din Antichitate s-a stabilit importanța comunicării dialogate în relațiile interumane. Metodele de învăţământ utilizate în procesul de instruire din învăţământul preşcolar constituie o variabilă ce răspunde în mod concret de rezultatele activităţii şcolare. Convorbirea sau conversaț ia Convorbirea este cea mai veche metodă didactică a lumii. despre colegi.III.vorbirea despre experiențele. Actul vorbirii se perfecționează în 5 direcții esențiale: -transmiterea informațiilor cu character instructive-educativ -vorbirea în grupuri. Prin convorbire educatorul sporește structurile și conținuturile stimulative pentru dezvoltarea limbajului. despre activitatea la grădiniță sau la școală. ele se cer adecvate scopurilor instrucţiei şi educaţiei. Ele funcţionează ca nişte instrumente cu ajutorul cărora educatorul îşi atinge în lecţie obiectivele propuse. prin care se dezvoltă expresivitatea. capacitatea de interpretare a unor roluri în dramatizări și scenete scurte. La vârsta preșcolară și a școlarului mic se inițiază adresare către adulți și . Se cere făcută distincția între vorbire și convorbire. de specificul lecţiei şi chiar de particularităţile clasei de elevi. relevanţă. A. cu colegii. cu schimbarea emițătorului cu receptorul . diferenţiere.Metode şi procedee de predare a limbii şi literaturii române în învăţământul preşcolar La nivelul învăţământului preşcolar. acelea de a conduce elevii spre dobândirea de cunoştinţe.

Ei învață să facă pauze necesare în timpul vorbirii. Stăpânirea flexiunii nominale și verbale. Convorbirea. o formă. un procedeu care contribuie la fixarea. neprecise spre reprezentări bogate în conținut. Formarea deprinderii de vorbire dialogată consolidează formele corecte de plural. La vârsta preșcolară și școlară mică se configurează percepția formei. convorbirea constituie un mijoc cu eficienţă maximă în educarea limbajului. mai selective ca înainte. Copilul parcurge drumul de la reprezentări sumare. În această etapă de creștere se constituie reprezentările. aprofundarea. copiii își perfecționează percepția care trece de la analiză spre sinteză. adică a imaginilor evocate mintal în absența acestora pe baza percepțiilor anterioare. grădinița etc. a principalelor părți de vorbire neflexibilă îi ajută pe copii la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corectă. de acord al subiectului cu predicatul și al adjectivului cu substantivul. Convorbirea se organizează şi se desfăşoară pe plan verbal. El nu reușește să rețină esențialul. Acest tip de activitate îi obligă pe copii să folosească adecvat cuvintele. Întrebările educatoarei sunt un exemplu de exprimare corectă a numărului şi cazurilor la substantive. obiectele și fenomenele cele mai apropiate:mama. a distanțelor. silabele. cu un număr restrâns de copii. contribuie prin intermediul metodei conversaţiei la creşterea calitativă a posibilităţilor de exprimare corectă a copiilor. dar are la bază cunoştinţele dobândite de copii pe parcursul celorlalte activităţi. cât şi în activitatea şcolară. simple şi complexe. ca activitate frontală. precizarea. în absenţa oricărui material concret. Convorbirea are rolul de a învăţa pe copii cum să opereze . consoanele. În procesul de formare multilaterală a copiilor.Prin convorbire bagajul reprezentărilor sporește. convorbirea se desfăşoară ca activitate frontală. tata. să-şi controleze vocabularul. a pronumelor de politețe. în diferite momente ale zilei. copiii își dezvoltă auzul fonematic. ajung să construiască corect diferite propoziţii. În grădiniţă. a poziției spațiale. în folosirea corectă a celorlalte categorii gramaticale. dar în acelaşi timp se pot organiza şi convorbiri libere. să caute formulări potrivite pentru a reda cele gândite. a direcției.tehnica ascultării celuilalt. în flexionarea verbelor. fragmentare. dar reprezentările individuale cele mai frecvente sunt cele despre ființele. Atunci când profesorul ciclului preșcolar antrenează elevii săi în actul verbalizării. percepând și pronunțând corect vocalele. Pe măsură ce trec de la o vârstă bilogică la alta. Acum se parcurge drumul de la percepția neorganizată la cea dirijată spre scopul precis al învățării. camera cu jucării. verificarea cunoştinţelor şi la activizarea vocabularului copiilor. sistematizarea. puterea de generalizare consolidându-se. diftongii. Esența metodei convorbirii este dialogul. deprinderi necesare atât în conversaţia uzuală. a mărimii obiectelor. grupurile de sunete dinn lșimba maternă. cât mai fidel şi într-o formă corectă.

livezi. struguri”. fie reflectate static. În desfăşurarea activităţii de convorbire sus-numite se poate folosi diafilmul Frunza de Emil Gârleanu. Plouă. povestire. Unele aspecte ale organizării şi desfăşurării activităţii de convorbire Activităţile de convorbire se planifică la perioade mai lungi de timp. copiii sunt stimulaţi să formuleze cât mai multe răspunsuri. toamna? Unde au plecat păsările călătoare? De ce? Ce flori apar în acest anotimp? Ce fac oamenii în grădini. Introducerea în activitate se realizează printr-o ghicitoare: „Frunzele pe ramuri au îngălbenit. cu ajutorul întrebărilor (chestionarul fiind întocmit. Organizarea şi desfăşurarea acestora necesită din partea educatoarei o pregătire temeinică. dând posibilitatea copiilor să formuleze mai multe răspunsuri la o întrebare. Astfel. pentru că este cea mai bogată”. Pentru fiecare întrebare. de educatoare). de a fixa şi de a verifica cunoştinţele dobândite în legătură cu o categorie de obiecte. sesizând schimbările nepercepute. jocuri didactice. cea mai grea formă de activitate din grădiniţă. prin care copilul evocă obiecte și fenomene percepute în timp. fie de pe la clasa I-a cu transformările suferite de obiect. la un moment dat. Atenţia . convorbirea „Toamnă. De exemplu. „La cules de vie” şi chiar o memorizare Toamna. Cine a venit?” Apoi se trece la desfăşurarea activităţii. B. lecturi după imagini. pe câmp? Ce pregătiri fac oamenii pentru iarnă? În această activitate se creează o atmosferă propice dezbaterii. la întrebarea: „De ce aşteptăm cu bucurie toamna?”. în prealabil. bazate numai pe intervenția operațiilor gândirii și pe imaginație. pentru a sintetiza cunoştinţele copiilor. plouă întruna. copiii pot da mai multe răspunsuri. activităţi sau fenomene. ca: „Eu aştept cu bucurie toamna. lecturi după imagini: „Munca oamenilor toamna”. pentru că mănânc mere. „Legume de toamnă”. toamnă harnică şi de toate darnică” poate fi planificată după un şir de activităţi de observare ca: „Fructe de toamnă”. pere. după un ciclu de activităţi cu aceeaşi temă.pe plan mintal şi de aceea este considerată din punct de vedere al structurii. „Mie îmi place toamna. În prima parte a micii școlarități reprezentările anticipative sunt mult mai complexe. „Eu iubesc toamna. având posibilitatea să-şi exprime cât mai diverse păreri. se desfăşoară activităţi de observare. în prealabil. fiind apropiată de lecţia din şcoală. ca să vin la grădiniţă”. Jean Piaget distingea reprezentările reproductive. De ce aşteptăm cu bucurie toamna? De ce au îngălbenit frunzele? De ce cad frunzele. după ce.

stimulează copiii în găsirea celor mai originale şi plăcute soluţii. care să fie corecte din punct de vedere gramatical. însă. colindători. recită poezii împreună cu ei. ei au posibilitatea de a înţelege cu mai multă uşurinţă diferite aspecte ale mediului înconjurător. poate fi iniţiat. datorită caracterului său spontan. omăt (referitoare la caracteristicile iernii). derdeluş. Pentru că la grupa mare copiii dispun de cunoştinţe mai bogate. În urma folosirii acestei metode. om de zăpadă (referitoare la jocurile copiilor în acest anotimp). cadouri. coerente. pluguşor (referitoare la datini şi obiceuri). după o serie de activităţi ce au vizat anotimpul primăvara. Pentru sintetizarea celor discutate şi pentru a crea o atmosferă favorabilă. Vocabularul lor se îmbogăţeşte. recurgându-se la folosirea unor cuvinte şi expresii pe care copiii şi le-au însuşit în alte activităţi.educatoarei trebuie să fie îndreptată. la grupa mare-pregătitoare. fulgi. Activitatea poate începe prin versurile lui Vasile Alecsandri: „A trecut iarna geroasă. mănuşi. palton. Rândunica cea voioasă La noi iarăşi a sosit. cu ajutorul unui semafor în . după ce-o cunoaşteţi voi?” . Astfel. Asemănător se poate proceda şi în convorbirea cu tema „Ce doreşti să-ţi aducă Moş-Crăciun?”. Copiii vor fi antrenaţi să folosească cât mai multe cuvinte noi pentru ca acestea să intre în vocabularul lor activ. spre modul de formulare a răspunsurilor. prin versurileîntrebare: „A venit iarna la noi. gheaţă. în propoziţii şi fraze. patine. activizarea vocabularului copiilor. Jocul didactic îndeplineşte multe funcţii într-o convorbire şi introducerea lui într-un moment bine ales contribuie la crearea unei atmosfere de destindere. De exemplu. Moş Crăciun. zăpadă. copiii găsesc foarte multe cuvinte. perfecţionarea exprimării corecte. sanie. fără prea mare efort. schiuri. poate fi organizată o convorbire cu tema: „Ce ştim despre primăvară?”. Aceasta are drept scop sistematizarea cunoştinţelor referitoare la diferite aspecte caracteristice ale acestui anotimp. în convorbirea cu tema „Ce ştim despre iarnă?”. prin întrebările formulate se stimulează vorbirea copiilor. în care copiii îşi formulează cu fantezie dorinţele în întâmpinarea serbării pomului de iarnă. Câmpul iată a-nverzit.” În desfăşurarea activităţii. Crăciun. cisme. în convorbirea cu tema „Atenţie la semafor!”. În cadrul unor convorbiri poate fi folosită metoda asaltului de idei (brainstorming) care oferă posibilitatea unor discuţii libere. pom de iarnă. căciulă. ca de exemplu: ger.fiecărui copil i se cere să caracterizeze printr-un cuvânt anotimpul iarna. viscol. frig. De aceea trebuie să fim mai pretenţioşi în ceea ce priveşte vocabularul folosit în dialogul cu ei şi nu mai puţin cu privire la exprimarea viitorilor elevi. Astfel. fular. educatoarea interpretează cu copiii cântece de primăvară. ghete (referitoare la îmbrăcăminte).

mijloc eficient de cunoaştere a lumii înconjurătoare şi de educare a limbajului. se poate face o clasificare a lor în funcţie de mediul în care se deplasează. Jocul didactic A. prin introducerea unor elemente de joc. Preşcolarii pot formula o serie de ghicitori ca: „Are vagoane. tablou. fără ca spontaneitatea copilului să fie stingherită. în majoritate.” „Are motor şi două roţi. pe apă. jocul este distracţie. III. apoi a-i pune în situaţia să vorbească din ce în ce mai mult. 2. Jocul didactic este: . mijloc prin care se educă.miniatură. relaţii de muncă. convorbirile oferă prilejul verificării exprimării copiilor. în diferite momente ale activităţii. Având în vedere adevărul că majoritatea copiilor cunosc principalele mijloace de locomoţie. Considerăm că activităţile de convorbire pot fi optimizate şi înviorate prin introducerea bine gândită. au cunoştinţe suficiente şi ştiu să le folosească în situaţii adecvate. au un vocabular bogat. Formulările copiilor ne dau posibilitatea să constantăm că. sub toate cele trei aspecte: fonetic. a unor versuri. urmărind în felul acesta exprimarea copiilor. Locul şi importanţa jocului în activitatea instructiv-educativă din grădiniţa de copii Jocul este principala formă de activitate în grădiniţa de copii. merge pe şine. La activitatea de convorbire cu tema „Cu ce călătorim?” se urmăreşte verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor referitoare la mijloacele de locomoţie.” „Trage multe vagoane şi face: u-u-u” etc. Prin întrebări adresate întregii grupe. în mod specific. este muncă. Ghiceşte. păpuşă. mai ales. dar. Pentru un copil sănătos. şi nu în ultimă instanţă îmbogăţirea şi activizarea vocabularului. unele relaţii între oameni şi. se exprimă în propoziţii corect formulate. dacă poţi. în aer. copiii sunt solicitaţi să enumere mijloacele de locomoţie cu care putem călători pe uscat. li se cere să alcătuiască scurte ghicitori despre mijloacele de locomoţie. a unor ghicitori sau a unui cântec. dar mai ales exprimarea în propoziţii şi fraze corect formulate din punct de vedere gramatical. Pentru copil. este învăţătură. dar nu e tren. mai ales. Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult. Bine organizate şi desfăşurate. printr-o siluetă. nimic nu este mai impropriu decât starea de apatie şi nemişcare. În concluzie. un joc aplicativ cu aceeaşi temă care să antreneze majoritatea copiilor. Jocul este tot atât de necesar dezvoltării multilaterale a copilului ca şi lumina soarelui. se poate spune că jocurile copiilor sunt o formă de activitate în care se reflectă. lexical şi gramatical.

) conferă jocului didactic un caracter specific. la însuşirea unor construcţii gramaticale necesare formării deprinderii de citire şi scriere în clasa I. deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia propusă în cadrul fiecărui joc. Prin intermediul lui se fixează. sarcina didactică (problema intelectuală). copiii sunt pregătiţi în următoarele direcţii: . Deseori. ţinându-se seama de greşelile tipice constatate la preşcolari. Tip de joc prin care educatorul consolidează. se poate conferi experienţă sporită jocului didactic de dezvoltarea limbajului şi exersare a vorbirii. în special la grupa mare şi la grupa pregătitoare. depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare. etc. 3. 2. Astfel obiectivele dezvoltării limbajului şi comunicării orale se realizează la un nivel optim prin variante de jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit.1. le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. surpriză. Se aduce o contribuţie la îmbunătăţirea pronunţiei. mişcare. fără ca el să conştientizeze acest efort. Clasificarea jocurilor didactice de educarea limbajului Considerând exigenţele programei în vigoare în învăţământul preşcolar. Specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv şi educativ cu cel distractiv. Conţinutul. 2. de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului şi a posibilităţilor de adaptare a fiecăreia dintre aceste cerinţe. precizează şi verifică cunoştinţele predate copiilor. Jocuri didactice pentru precizarea şi activizarea vocabularului. dacă se folosesc metodele activ-participative. înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor. B. se precizează şi se activizează vocabularul copiilor. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical. Eficienţa jocurilor didactice faţă de celelalte activităţi frontal dirijate constă în faptul că la desfăşurarea lor participă toţi copiii din grupă. educatoarea îşi propune să îmbogăţească conţinutul unor jocuri didactice de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale descrise în literatura de specialitate şi să creeze unele variante noi. Pornindu-se de la cunoaşterea dezvoltării psihofizice a copilului preşcolar. cunoscându-se cerinţele programei clasei I. menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi obiectivelor programei. Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea şcolarizării. la fixarea unor noţiuni. Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preşcolari. la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor. se poate realiza o grupare a jocurilor didactice după cum urmează: 1. Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului. în special a limbajului acestuia. Prin folosirea jocurilor didactice astfel grupate. regulile şi acţiunile de joc (ghicire.

cuvinte de legătură. Dintre procedeele folosite. -adresarea cererii de a-şi exprime singur răspunsul într-o formă corectă. Pentru buna desfăşurare a jocurilor didactice organizate la grupă. Corectarea vorbirii şi cultivarea limbii române se realizează în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală. În acest fel va fi respectată principala cerinţă a învăţământului intuitiv. analitico-sintetică. dat fiind caracterul corect. se pot pune în evidenţă comportamentele verbale specifice preşcolarilor mari. cât şi pe cele moderne. o determinare numerică sau ordinea obiectelor prin numărare (numerale). -să folosească în vorbire cuvinte care denumesc obiecte şi fenomene din mediul înconjurător (substantive). Folosindu-se asemenea procedee.copii. viitor). cuvinte care ţin locul unor nume (pronume). în scopul participării. cuvinte care exprimă un număr. e necesar să se asigure un cadru stimulativ.-să pronunţe corect toate sunetele limbii române. -tratarea diferenţiată a copiilor. cuvinte care denumesc acţiuni (verbe). -să schimbe formele verbului după persoană şi număr şi să deosebească timpurile verbului (prezent. -activizarea tuturor copiilor.situativ al gândirii preşcolarilor. -să folosească formele articulate şi nearticulate ale substantivelor la singular şi la plural şi terminaţiile cazurilor substantivelor – mai ales la genitiv şi dativ. Astfel intuiţia poate să fie dirijată spre a fi sistematică. -să realizeze analize fonetice prin metoda fonetică. . de interacţiunea dintre obiectimagine mentală-cuvânt. pot fi amintite: -repetarea într-o formă corectă a răspunsului copilului. -să folosească în contexte diferite numeralele cardinale şi ordinale. -să exprime corect acordurile gramaticale. copil. se poate folosi o strategie didactică ce implică atât metode şi procedee tradiţionale. Pentru formarea unor comportamente verbale corecte la copiii preşcolari. -corectarea ori de câte ori a fost nevoie a copilului care a greşit. greşelile tipice de ordin gramatical săvârşite de aceştia. Ea ştie că ponderea jocurilor didactice cu material faţă de jocurile didactice verbale este mai mare la această vârstă. trecut. -prezentarea în toate împrejurările a unor modele de exprimare corectă sub aspect gramatical. Necesitatea utilizării materialului didactic este determinată de relaţiile existente între cunoştinţele copilului şi limbaj. Educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită asigurării materialului ilustrativ necesar desfăşurării jocului didactic. -repetarea formei corecte de către copil. activă şi corelată cu interesele şi trebuinţele copilului. activizante. copil-grupă. antrenării şi stabilirii unor relaţii între educatoare .copil.

pregătirea grupului de copii. Metodica organizării şi desfăşurării jocului didactic Eficienţa procesului instructiv-educativ din grădiniţă depinde atât de stabilirea adecvată a conţinutului cunoştinţelor. Aşadar. cât şi după parcurgerea unui grup de jocuri didactice. Jocul didactic are un conţinut variat şi o funcţionalitate multiplă: însuşirea.planificarea judicioasă a jocurilor didactice. ţinând cont de tematica propusă de programă. fiind o parte componentă a unui sistem de activităţi. de formare a deprinderilor de exprimare orală a preşcolarilor. se va analiza gradul de realizare a obiectivelor propuse şi nivelul de însuşire a conţinutului. fixarea şi sistematizarea unor cunoştinţe.cunoaşterea amănunţită a jocului diactic planificat. . precum şi cu strategia aleasă. Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu obiectivele celorlalte forme de activitate din grădiniţă. 4.raportarea acestuia la particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. cât şi de modalităţile prin care ajung să fie însuşite de copii. amintim pe cele mai importante: . reuşita jocului didactic depinde de buna lui organizare şi de conducerea metodică.asigurarea cerinţelor pe care să le îndeplinească mijloacele de învăţământ. Dintre măsurile prealabile luate în acest sens.întocmirea proiectului de activitate sau a unei schiţe cu principalele obiective urmărite. .Atât în cadrul desfăşurării jocurilor. Capitolul 4. depunând acelaşi efort de gândire şi exprimare. şi jocul didactic trebuie pregătit din vreme şi cu multă atenţie. de consolidare şi fixare a cunoştinţelor şi deprinderilor. în grupe mici. formarea unor deprinderi şi aplicarea lor în practică. . mai ales. b) Desfăşurarea jocului didactic Indiscutabil. a) Pregătirea jocului didactic Ca orice activitate organizată cu copiii. Eficienţa lui sporită faţă de celelalte activităţi constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi copiii. având rolul de pregătire a unor activităţi şi. Jocul didactic se desfăşoară în grădiniţă cu grupa întreagă sau individual. pentru a asigura buna lui desfăşurare şi mai ales pentru a ne asigura că finalul lui va fi o reuşită. potrivit principalelor lui momente (etape): . jocul didactic este cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea gândirii şi vorbirii preşcolarilor. . . priceperilor şi deprinderilor.

Este o angajare atât pe verticală. prin paşi mărunţi.Explicarea jocului ce urmează să se desfăşoare.Executarea jocului are loc sub conducerea educatoarei care urmăreşte mai multe probleme: respectarea regulilor. îndeplinirea corectă a sarcinii didactice. îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele instructive. a activităţilor psihice. de acelaşi grad de dificultate.joc se desfăşoară în grupuri mici de copii şi în muncă individuală. pregătirea copiilor pentru autoconducerea jocului. atragerea în joc a tuturor copiilor.. . dar şi informativă.exerciţiu constă în repetarea pentru plăcerea activităţii însuşite. educatoarea desfăşoară „jocul de probă”. pe alte căi. urmărindu-se progresiv obiectivele acesteia. venind în sprijinul realizării obiectivului general (pregătirea copilului pentru activitatea şcolară). în scopul pregătirii verbale a activităţilor dirijate. Ea indică modul de folosire a materialului.Anunţarea temei activităţii simplu şi concis formulată. prin folosirea altor materiale didactice.Introducerea în joc are rolul de a crea copiilor dispoziţia necesară pentru activitate. El îndeplineşte o funcţie fonetică. cât şi pe orizonală. care îşi împlinesc funcţia loor formatoare Exerciţiile. pentru a se obţine saltul calitativ pe o treaptă superioară de dezvoltare a copilului. introducerea unor noi variante de joc.Piaget atestă adevărul că „jocul. sprijinirea celor care nu reuşesc să efectueze corect sarcina. Astfel se trezeşte interesul copiilor pentru executarea unei sarcini didactice şi se întreţine efortul necesar executării ei. Metodica desfăşurării acestor exerciţii este următoarea: . . în care educatoarea face pe deplin înţelese atât acţiunea jocului cât şi regulile care îl reglementează. În acelaşi timp. Ele au calitatea de a putea fi adaptate nivelului de dezvoltare a limbajului fiecărui copil şi de a permite repetarea exerciţiului de atâtea ori cât este necesar. însoţit de o mimică adecvată. în scopul adaptării”. . Jocuri-exerciţiu este denumirea convenţională dată unei categorii de exerciţii de vorbire îmbinate cu elemente de joc. fiind acela ce angajează plenar copilul. . Suscitarea interesului pentru ea se face în momentul familiarizării cu tema respectivă. . adaptaţi ritmului individual al fiecărui copil (tratare diferenţiată). folosind un limbaj simplu. prin alternanţa unor sarcini cu altele.Prezentarea şi intuirea materialului în întregime sau parţial.Pentru a se asigura dacă preşcolarii au înţeles explicaţiile. complicarea lui. ele permit trecerea de la uşor la mai greu. reamintirea lor atunci când este necesar. Atractivitatea se obţine prin formele noi sub care se prezintă aceeaşi sarcină. îmbrăcând o haină atractivă. Planificarea acestui gen de exerciţii se face paralel cu proiectarea celorlalte activităţi de educarea limbajului. chiar şi frontal. precizează sarcinile copiilor. J. în care dirijează şi explică fiecare acţiune.

Pronunţă onomatopee. se poate organiza în activitatea de dimineaţă jocul-exerciţiu: „Priveşte şi citeşte”.a) copii sunt introduşi în mod atractiv în exerciţiul-joc. am trecut la îmbinarea formelor: individuală. c) copiii execută exerciţiul. a cărui imagine o trage din cutia cu surprize. desfăşurat la grupa mare . d) educatoarea sintetizează materialul verbal exersat. reprezentând graiul animalelor: Etapele activităţii Captarea atenţiei Reactualizarea cunoştinţelor Dirijarea învăţării Formele de activizare Frontal Individual Acţiunea copiilor Privesc. b) educatoarea explică şi demonstrează exerciţiul pe care copiii îl au de realizat. Exemplu: Eu am pronunţat cuvântul „rac”. pe lângă forma clasică frontală. ascultă. 5 copii aleg imaginile unor animale şi pronunţă fiecare onomatopeele. În desfăşurarea jocurilor didactice. pentru imprimarea unui ritm activ de participare a lor la joc. analizează şi apreciază munca preşcolarilor. Fiecare copil pronunţă glasul animalului sau a puiului. De obicei. pentru familiarizarea copiilor cu expresiile. care are ca obiectiv recunoaşterea şi pronunţarea literelor. prin trezirea şi menţinerea interesului pentru el. iar copiii au substituit sunetul (r) cu sunetul (l) . Ex: „Animalele şi puii lor” are ca obiectiv de referinţă pronunţarea unor onomatopee. În grupuri şi individual Evaluarea activităţii Individual 5. Aceste forme de desfăşurare pot alterna pe tot parcursul activităţii. plasându-se în momente prielnice ale jocului didactic. Modele de jocuri didactice Prin jocul „Păcăleşte-mă pe mine!” copiii au fost solicitaţi să găsească cuvinte care să se deosebească de cuvântul meu printr-un singur sunet. Ex: Înaintea jocului didactic „Cu ce sunet începe sau se sfârşeşte cuvântul?”. cuvintele sau imaginile folosite în timpul acestuia. sub supravegherea educatoarei. jocurile-exerciţiu precedă jocurile-didactice. Recunosc animalele şi puii. frontală şi pe grupuri. pentru o mai bună activizare a tuturor copiilor.

” b) În completarea propoziţiilor din care lipsea predicatul. din 24 de copii prezenţi. Arghezi. 22 au sesizat cuvântul care lipsea (92. Jocul s-a desfăşurat fără material.. propoziţii. paie-baie.”.. pentru a forma deprinderea copiilor de a se exprima corect.. Exemplu: „. predicatului). Pentru înţelegerea noţiunii de propoziţie.. citeşte o carte.”. începând cu cele care cere un efort mai mic (găsirea subiectului. Astfel. Le-am solicitat să folosească cuvinte cunoscute din mediul înconjurător pentru a alcătui verbal. participarea lor activă la procesul instructiv-educativ. „” „Câinele..„Fii atent şi completează!” . privind ilustraţia respectivă. o relaţie logică între cuvinte. am desfăşurat jocul în care am folosit ilustraţii care să-i ajute să înţeleagă faptul că. i-am antrenat într-un viu dialog despre povestirile cunoscute. pentru a-i obişnui pe copii cu o exprimare corectă.. având în vedere particularităţile individuale ale copiilor..”. întrucât copiii cuprinşi în experiment au frecventat 4 ani grădiniţa. este necesară o înlănţuire. o imagine reprezintă aspecte din poezia (cunoscută de copii) „Zdreanţă” de T. bere-pere).. pentru a alcătui o propoziţie. copiii şi-au îmbogăţit vocabularul cu cuvinte pe care le-au raportat la imaginile corespunzătoare. dirijând observaţia copiilor spre legăturile ce se stabilesc între cuvintele unei comunicări. având în vedere că nivelul grupei (6-7 ani) a fost corespunzător..rezultând cuvântul „lac” (loz-roz. Exerciţiile de completare a propoziţiilor se face gradat. „Mama. trecând apoi la cele mai puţin dificile (complement. .. „peisaj de primăvară”. „. Ştiind că jocurile în care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea capacităţii de analiză şi sinteză fonetică.. apoi le-am cerut să alcătuiască propoziţii după alte ilustrate mai puţin cunoscute (ilustraţii: „camera fetiţei”.. atribut). dându-le de fiecare dată alte sarcini.„Ce cuvânt lipseşte?” Se urmăreşte astfel o omogenizare relativă a grupei de copii. în jocuri de constituire de imagini. face o injecţie. „Cenuşăreasa. „jocul fetiţei în grădină”). Astfel... coase un ciorap. 24 au sesizat cuvântul care lipsea (100 %).”. liber. pot fi antrenaţi copiii în jocuri de sortare a imaginilor după anumite criterii. am organizat jocuri didactice de completare a propoziţiilor cum sunt: . În scopul de a-i introduce pe copii în tehnica exprimării corecte.. „. Concluzii: a) În completarea propoziţiilor din care lipsea subiectul – din 24 de copii prezenţi. Exemplu: „Profesorul.”.3%).„Continuaţi ce spun!” . rufele păpuşii. Pentru îmbogăţirea vocabularului.”. Copiii au fost solicitaţi să formuleze propoziţii.

„lac”. „lac”. jocuri de creaţie ori altele. bloc de gheaţă. atunci când cuvintele care au rol de complement şi. cuminte). ce bine stăm. Îmi fac unghiile cu lac. dar au înţelesuri diferite.. Din cei 24 de copii. în special. exemplificând că un cuvânt ca „lac” poate însemna „lac”.apă.. situaţia a fost: din 24 de copii.c) În completarea propoziţiilor ce necesitau introducerea unui complement. copiii pot fi ajutaţi să creeze şi alte versuri cu omonime.unghii. Versurile de mai jos. ea poate desfăşura jocul „Să găsim alt înţeles”.. Astfel. Leul cel din portofel . Te-ai făcut de apă lac. Iată exemple de versuri create cu copiii. „bloc de gheaţă”. îşi scrie lecţiile frumos” (harnic. educatoarea începe versurile. sunt folosite mai rar. care pot fi jocuri de construcţie. Într-un bloc. Ca să-ţi fiu ţie pe plac. 17 au găsit cuvântul potrivit. iarbă. explicându-se că unele cuvinte se pronunţă la fel. Exemplu: „Elevul. împreună cu copiii. ei continuă şi se pot obţine versuri frumoase. Educatoarea continuă să-i stimulez şi să-i dirijez pe copii şi în timpul jocurilor alese. în care s-au folosit omonime: „Eschimoşii ne învaţă Cum se stă-ntr-un . copiii operează cu ele mai greu.. După consolidarea deprinderii copiilor de a construi corect propoziţii. d) Introducerea atributului (jocul:„Ce cuvânt lipseşte?”) a fost sesizată mai greu. cu ajutorul unor ilustraţii.. Astfel.mobilă.” „Leul care stă în cuşcă Se preface că nu muşcă. De aici se trage concluzia că. Dar şi noi le arătăm. Exemplu: „Oaia mănâncă. 16 au găsit cuvântul potrivit. chiar în aceeaşi propoziţie sau în propoziţii diferite.stimulând gândirea şi imaginaţia creatoare a copiilor.” „Sar broscuţele în lac. boabe). Lucind mobila de lac. de atribut. în care s-a folosit omonimul „bloc”. Pornind de la aceste exemple. s-au efectuat sistematic exerciţii pentru înţelegerea sensului cuvintelor. deprinzându-i să creeze şi ei versuri scurte cu asemenea cuvinte.. Versurile create împreună cu copiii au fost însoţite de imagini corespunzătoare. dar care să însemne altceva decât „bloc de locuit”. Se explică jocul.” (răspunsul a fost: mâncare. 3 copii adăugat complement în loc de atribut („elevul îşi scrie lecţiile frumos acasă”). silitor. fân. Stropind pantofii de lac. De exemplu: „bloc de desen”.

Exemplu: „. se spală”. spunând mai departe: „Ursul doarme. pornind de la acţiunea efectuată de un copil şi completată de alţi copii. prin unele cuvinte. Mânuirea materialului.”. dintre pitici şi Albă ca Zăpada. După epuizarea tuturor posibilităţilor de completare se schimbă jucăria. În acest sens. avea drept target să reactualizeze cunoştinţele cu privire la rechizitele şcolare şi la modul lor de utilizare în diferite contexte.”. la textul povestirii „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” din care. care au ca subiect jucăria respectivă. lexical. acţiunea. „Sora mea merge repede la şcoală.rapiditatea în gândire.. Prin jocul didactic „De-a şcoala” se urmăreşte evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale a preşcolarilor sub aspect fonetic. -să spună cu ce sunet începe cuvântul.. „Eu merg repede la grădiniţă. „. dialogurile dintre Albă ca Zăpada şi oglindă. în joc se utilizează imagini ce desemnează anumite obiecte. Exemplu: „urs” – următorul copil completează. ascultând povestea. „Ursul merge greu. Răspunsurile copiilor au fost numeroase: „Mama se spală. au fost cuprinse în chiar desfăşurarea activităţii respective. După finalizarea jocului.”. „Trenul merge repede. pentru verificarea performanţei.. s-au omis unele cuvinte semnificative. . .să găsească omonime cu ajutorul imaginilor afişate pe panou. „Maşina merge repede pe şosea. pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii. altul: „Ursul doarme în bârlog. Dacă se reia jocul în alte activităţi. în mod special.”.”.”. copiii au dat dovadă de multă atenţie. „Ursul este jucăuş. se poate cere copiilor să deseneze sub imaginea de pe fişă tot .activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens şi .”.”.Se preface-n fel de fel. copiii formulând propoziţii. „Ursul mănâncă miere.”.”. „Pisica se spală”. se pot folosi jucării. expresiv. spre exemplu.. intenţionat.” etc. ca şi alte elemente de joc. -să despartă cuvântul în silabe. merge repede.” Prin jocul didactic „Spune mai departe” pot fi urmărite obiective precum: . aplauzele. se recurge.respectarea acordului între subiect şi predicat. cerându-li-se copiilor: -să denumească cuvinte. „Costel se spală. pe tema „Ce putem face cu mâinile?” O activitate desfăşurată în urma unei vizite întreprinse la şcoală cu câteva zile înainte cu copiii grupei pregătitoare. În activităţile alese se introduc în joc propoziţii eliptice de subiect. gramatical. Ca material didactic. În timpul jocului.”. dintre mama vitregă şi Albă ca Zăpada. -să alcătuiască o propoziţie cu respectivul cuvântul.”. Participarea activă a copiilor dovedeşte că ei cunosc foarte bine conţinutul poveştii şi. „Sora mea se spală.

atâtea liniuţe câte silabe are cuvântul, iar cu o culoare roşie să încercuiască silaba care începe cu un anumit sunet (t, m, c etc. ). Prin jocurile desfăşurate în scopul însuşirii tehnicii de despărţire a cuvintelor în silabe, copiii se obişnuiesc să separe cuvintele. În mod concret, însoţind pronunţia prin ţinerea sub barbă a dosului palmei pentru a sesiza de câte ori se deschide gura când este despărţit un cuvânt în silabe, se urmăreşte, deci, numărul de silabe din care se alcătuieşte cuvântul pus în discuţie. Pentru a-i stimula şi antrena cât mai mult să participe la activitaea prin care să înveţe, să se deprindă cu despărţirea în silabe, se pot crea versuri semnificative pentru cuvânt cu o silabă, cu două, trei şi patru silabe. Grupajul de versuri este semnificativ începând chiar cu versurile care îndeamnă copiii la răspunsuri, la creativitate. „De veţi fi atenţi la mine, Mă veţi întrece, ştiţi bine. Cuvinte dintr-o silabă Vă rostesc acum degrabă: (ac, ou, şa, om, sac,...) Dar voi ştiţi cu mult mai multSă despărţiţi un cuvânt. Spuneţi dar, fără zăbavă, Cuvinte dintr-o silabă.” Cuvintele găsite de către copii au fost aşezate în grupajul de versuri în ordine alfabetică şi însoţite de imagini semnificative. Pentru cuvintele alcătuite din două silabe se pot folosi versurile: „Puneţi mânuţa sub barbă Şi rostiţi acum cu mine: ma-mă; Dac-ai deschis gura bine Numără şi apoi spune: Câte silabe conţine?” (două) „Vreţi să-mi spuneţi mai departe Vorbe din două silabe?” Pentru a atinge un obiectiv-cheie cum este formarea la copii a deprinderii de exprimare orală corectă, se pot alege cele mai potrivite metode şi mijloace. Activizându-se copiii în procesul cunoaşterii, se cultivă dialogul viu: educatoare- copil, copil-educatoare, spre a se cunoaşte individualitatea fiecăruia.

Spre a asigura o participare activă, creativă a copiilor, cărora trebuie să li se capteze şi să li se menţină interesul, se folosesc procedee prin care copiii sunt solicitaţi emoţional de către educator. Indiferent de obiectivele urmărite în jocurile didactice, esenţială este asigurarea prezentării sarcinilor diadactice într-o formă atractivă, saturată de elemente de joc. Astfel se facilitează rezolvarea optimă a acestora, pentru a stimula gândirea copiilor, trezind la aceştia dorinţa de a-şi comunica gândurile şi impresiile, plăcerea de a se juca. În funcţie de nivelul determinat de posibilităţile mentale specifice, se recurge la povestirile, convorbirile, jocurile libere ale copiilor în activităţile din grădiniţă. Pentru ca acestea să ajungă şi să se menţină la parametrii doriţi, este necesar ca vorbirea copilului să fie susţinută şi stimulată şi în familie şi în grădiniţă. Odată cu dezvoltarea limbajului şi a inteligenţei, copilul are posibilitatea să-şi însuşească noi modele de conduită verbală şi, prin aceasta, o necesară experienţă socială. Urmărind ca obiectiv formarea şi dezvoltarea creativităţii verbale la copiii de 6-7 ani, care au nevoie de un exerciţiu permanent cu cuvintele, cu propoziţiile şi cu frazele, se dezvoltă capacitatea lor de a se manifesta liber, pentru a dispune de un vocabular bine dezvoltat, pentru a avea un bogat volum de cunoştinţe în ideea pregătirii pentru şcoală. Astfel, se consideră necesar ca, prin jocurile didactice planificate, să se formeze copiilor deprinderea de a povesti întâmplări, evenimente şi cea de a expune idei cu uşurinţă, coerent şi logic, folosind un limbaj adecvat. De aceea, când se planifică jocurile didactice care le solicită copiilor să relateze corect întâmplări scurte, constituind propoziţii sau fraze cu acorduri corecte între părţile de propoziţie, se ţine seama ca la data respectivă copiii să aibă reprezentările necesare la care face apel jocul, corelându-se jocul didactic cu celelalte activităţi din grădiniţă. Se ştie că la vârsta preşcolară copiii au o deosebită bucurie de a asculta basme şi povestiri. Pentru ca întreaga grupă de copii să aibă o vorbire coerentă şi expresivă, se urmăreşte să le formez următoarele deprinderi: - de a reproduce cu uşurinţă poveşti cunoscute fără deviere de la subiect, păstrând o notă de originalitate; - de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător conţinutului; - de a interpreta rolul personajelor. Spre atingerea unor asemenea targeturi educatorul trebuie să se apropie de copii cât mai mult, să-i înţeleagă, să le ofer exemplul personal în exprimare, în expunerea unor povestiri sau întâmplări, în scopul de a-i stimula să-şi exprime gândurile şi să se manifeste liber în activităţile lor variate. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţe şi deprinderi necesare însuşirii logice a unor idei prin povestire, se poate organiza jocul didactic „Să facem o poveste”.

Pentru desfăşurarea jocului se folosesc ca mijloace de învăţământ jetoanele corespunzătoare unei ilustraţii mai mari, pusă pe panou. Copiii sunt rugaţi să povestească, folosind cuvinte şi expresii pe care le cunosc din alte activităţi. Ca elemente de joc, se valorifică întrecerea, aplauzele, mişcarea, mânuirea jetoanelor. Regulile jocului- copilul care avea imaginea (jetonul) cu un element corespunzător ilustraţiei a răspuns. Exemplu: copilul care a avut un jeton pe care era desenat un om de zăpadă, la îndemnul „Să facem o poveste după imaginea care corespunde jetonului tău”, a mers la panou, unde se află ilustraţia corespunzătoare imaginii de pe jetonul său şi a răspuns: „Omul de zăpadă l-au făcut şi copiii din tablou, în care se vede că este anotimpul iarna”. Pentru că răspunsul corect a fost apreciat, copilul respectiv a avut voie să fixeze jetonul său pe ilustraţia de pe panou. Alţi copii au formulat şi ei propoziţii diverse. S-au utilizat toate ilustraţiile afişate pe panou şi toate jetoanele copiilor. Deci jocul se poate desfăşura prin asocierea imaginii reprezentative la ilustraţiile corespunzătoare, respectând regulile jocului. Toţi copii, având câte o imagine în care a fost redat un aspect dintr-un anumit anotimp au urmărit: - ce imagine va fi prezentată la panou; - dacă au o imagine care poate fi asociată cu cea prezentată; - să treacă la panou pentru a asocia imaginile şi pentru a formula propoziţii care exprimă conţinutul acestora. Pentru a ajunge la un nivel de dezvoltare corespunzător în formularea propoziţiilor, s-a început prin jocuri didactice mai simple, concrete. Astfel, la început, s-au folosit jocuri în care imaginile au fost mult apropiate particularităţilor psihice şi vârstei copiilor (jetoane cu jucării, păpuşi, ursuleţi, imagini din poveşti şi basme cunoscute, etc.) şi ilustraţii care să corespundă jetoanelor, solicitând ca fiecare să formuleze propoziţii sau fraze scurte şi logice, cu expresii frumoase, referindu-se la imaginea respectivă. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţele şi deprinderile necesare unei însuşiri logice a ideilor, sub aspectul fonetic, gramatical, lexical, al alcătuirii de propoziţii se pot introduce între jetoane şi alte imagini care nu au avut legătură cu tema jocului şi cu conţinutul său. Într-o altă variantă, s-a solicitat copiilor să înlănţuie o serie de propoziţii care au fost formulate, în timp ce imaginile folosite de pe jetoane se afişează pe ilustraţiile mai mari de pe panou, cerându-se să se dea un titlu povestirii alcătuite de ei. Jocurile s-au desfăşurat cu toţi copiii grupei, dar în mod diferit; copiii mai timizi se grupează în activităţi cu copiii mai vioi, mai operativi pentru a-i antrena şi pe ei să răspundă la activităţile de joc didactic.

în diferite forme. aplicat la diverse discipline. desfăşurată sub îndruparea educatorului-formator. ci redescoperit de ei. gândirea şi limbajul legate strâns de contextul concret şi practic obiectual. Desigur că dificultatea este construită de către educator. iar în România se utilizează mai ales termenii de “problematizare” şi de “învăţare problematizată”. Okon a elaborat o concepţie modernă despre învăţământul problematizat. Problematizarea Datorită strategiilor sale. după 5 ani în schimb copilul începe să se detaşeze de obiecte. valorificând spontaneitatea asociaţiilor. ca să-şi exprime cu uşurinţă gândurile prin formulare de propoziţii şi fraze. Dacă alte metode au o vechime milenară. astfel ca adevărul căutat de cei mici să nu fie numai transmis. pe care le analizează. Dacă la începutul acestei perioade copilul are procese cognitive precum percepţia. “instruire problematizată”. problematizarea a început să fie teoretizată abia de la mijlocul secolului al XXlea. au fost integraţi chiar şi copiii timizi.3.Urmărind obiectivul unei verbalizări adecvate şi creatoare. pe care elevul este chemat să o rezolve prin activitatea sa de cercenare. aplicate pe verticală la toate clasele şi pe orizontală la toate disciplinele. Pentru a-i încuraja mai mult. când pedagogul polonez W. Pivotul îl constituie o dificultate de natură teoretică sau practică. dar cu timpul din dorinţa copiilor de a fi ascultaţi. memoria. la început rezultatele au fost mai slabe. care cuprinde etapa 2-7/8 ani. Ea se cere fructificată de la o vârstă cât de timpurie a elevului. Etapele activităţii didactice se structurează astfel: . le recompune şi le înţelege însuşirile şi stabileşte criteriile pe baza cărora ele pot fi examinate. Premisa esenţială este crearea de situaţii problemă de către educator. prin care el dobândeşte noi cunoştinţe. copilul preşcolar ca dezvoltare psiho-intelectuală se află în stadiul inteligenţei preoperatorii. activizând elevii şi contribuind plenar la realizarea unui învăţământ formativ. Astfel.Prin punerea unor probleme didactice. deprinderi şi abilităţi. adică preconceptuale. gândirea elevului este dirijată spre găsirea sau spre descoperirea unor soluţii edificatoare. În literatura de specialitate problematizarea este identificată prin termeni ca: “învăţământ problematizat”. pentru că din primii ani de viaţă ai copilului începe formarea şi dezvoltarea personalităţii sale. imaginaţia. experienţe. s-a procedat în continuare ca în etapele de dimineaţă sau după-amiază să se valorifice cunoştinţele copiilor însuşite în mediul social. “predare pe probleme”. problematizarea are nebănuite resurse educative. Este etapa de vârstă când educatoarea trebuie să stimuleze gândirea celor mici prin recurgerea la metode active. astfel ca elevul să o depăşească trecând peste nişte obstacole. III. le descompune mintal în elementele componente.

Copiii sunt încurajaţi să facă singuri observaţii independente. cu grade sporite de independenţă şi de participare activă. univ Gheorghe Tomşa în studiul Modalităţi de problematizare în cadrul activităţilor de observare şi lectură după imagini: 1. să realizeze experienţe simple.Organizarea situaţiilor-problemă Formularea problemelor ivite Sprijinirea elevilor în rezolvarea acestora Sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor dobândite Materialul cognitiv folosit pe parcursul acţiunii de problematizare a fost asimilat anterior sau pe traseul activităţii. Monologul problematizant se utilizează ca metodă a expunerii problematizate. prin conceperea de întrebări-problemă sau prin recurgerea la întrebări cognitiv-productive din metoda de tip interogativ. copilul ajuns la fermă trebuie să aleagă între cal. Se poate recurge la un mulaj cu vaca. ca ea să se extindă la grupa mare şi la cea pregătitoare. Problematizarea poate fi implicată în mai multe metode de învăţământ. în care educatorul poate recurge la una sau la mai multe metode de instruire. ci şi unele productiv-creative. vacă şi bou. descoperindu-se ce au comun şi prin ce se deosebesc. 3. Pokorny a stabilit o succesiune gradată a utilizării diferitelor metode şi procedee de instruire în care este implicată problematizarea. educatorul enunţând problema şi dezvăluind contradicţiile interne ce apar în rezolvarea ei. magar. bazate pe percepţia dirijată de către educatoare. să măsoare. Elevilor li se demonstrează drumul urmat spre descoperirea adevărului ştiinţific în care ei sunt antrenaţi. stabilindu-se ce produce vaca pentru oameni. Implicarea problematizării depinde de factori multipli precum: -Conţinutul şi obiectivele acţiunii de instruire -Particularităţile de vârstă şi posibilităţile lor de receptare -Interesele cognitive ale elevilor vizaţi Pedagogul ceh J. Strategia problematizării este recomandată în grădiniţă cu începere din grupa mijlocie. Prin conversaţie euristică se sintetizează în final. iar scopul atins astfel nu este numai dobândirea de noi cunoştinţe. a discuţiei în care elevii înşişi pun - . În lipsa cunoaşterii directe. aminalul care dă lapte. să descifreze sensurile unor imagini dând răspunsuri la întrebări. Elemente de problematizare introduse în alte metode apar în situaţia comunicării din metodele expozitive. Dialogul problematizat ia forma conversaţiei euristice. să utilizeze corect unele informaţii. să ordoneze. comentată şi de prof. 2. prin conversaţie euristică educatoarea realizează împreună cu copiii o investigaţie sub forma unui schimb de idei şi informaţii. se compară aceste animale. Astfel. Dialogul problematizat presupune comunicarea didactică între participanţii la acţiunea de instruire în căutarea unei soluţii. În activităţile de observare şi de lectură după imagini. Percepţia copiilor este stimulată. Ca să bea un pahar cu lapte. orientându-le atât gândirea cât şi exprimarea verbală care va fi astfel activizată. spre a observa ca ea este singurul animal între cele menţionate care are uger cu lapte. anunţându-şi criteriile de evaluare.

. reproductiv-mnemotehnice. evaluare. spre exemplu.. Chiar noile cunoştinţe se introduc din dicuţia educator-copil sub forma situaţiei problemă. capacităţile. Soluţia optimă aparţine ca opţiune elevului. comparare şi gândire în mod cu totul independent. Valorificarea şi evaluarea rezultatelor activităţii fiecărui grup pot fi realizate independent sau colectiv. Metoda problematizării pe grupe. ipotetice. Întrebarea este. cu rol de a forma noţiuni. care pot fi eterogene sau omogene ca nivel de pregătire. presupune ca fiecare participant să-şi asume rolul stabilit iniţial ca sarcină didactică. “o formă deosebită de gândire.. stimulând operaţii superioare ale gândirii. La clasele mai mari ale liceului şi apoi ale facultăţii. îndrumat de educatorul care pune copilul în situaţia de a descoperi singur adevărul ştiinţific căutat cu ajutorul raţionamentului. după opinia lui V. motivele. al analogiei etc. Ea are ca actant pe elev. care fuseseră preferate. el recurgând la operaţiuni de examinare. metoda aceasta este folosită pentru lucrări semestriale.atunci ? Ce s-ar întâmpla dacă. Elevul are autonomia alegerii soluţiilor pentru rezolvarea problemei asumate. în activitatea de observare de la grupa mică. “ După funcţia lor predominantă el distinge întrebări : 1. ipoteticodeductive. al deducţiei. anuale şi chiar la proiecte de diplomă. elevii antrenându-se activ faţă de problemele ce se pun. reproductiv-cognitive. . Fiind problematice şi ca atare recomandate în activitatea educatoarei cu grupa mare şi cea pregătitoare.. aflată la graniţa dintre necunoscut şi cunoscut şi care precede raţionamentele şi noţiunile noi şi ca atare contribuie la formarea acestora. în schimb. priceperile şi deprinderile lor. de tipul: De ce? Dacă. 6. O tehnică importantă în plan didactic este cea a punerii întrebărilor la care să răspundă copiii. Metoda problematizării propriu-zise presupune rezolvarea independentă a problemelor..întrebările-problemă sau ia aspectul dialogului pe grupe.V. pe baza cărui elevul este pus într-o situaţie educaţională de natură să-i sporească astfel cunoştinţele şi să realizeze tema respectivă prin propriul efort. al intuiţiei..? Asemenea formulări interogative stârnesc curiozitatea epistemică. Selectarea şi aplicare diferitelor metode şi procedee de problematizare este dictată de conţinutul învăţământului. stimulând o activitate de căutare. asemenea întrebări surclasează pe cele reproductivmnemotehnice şi reporductiv-cognitive. productiv-cognitive. care îndeplinesc o funcţie predominant cognitivă. care stabilesc relaţii cauzale. 4. iar verificarea soluţiilor şi a rezultatului aparţine educatorului. cu interesele. precum: Cine? Care este? Care sunt? Când? 3. ca: Ce este? Ce aţi avut ? 2. Zabotin. care se pretează eficient sau nu la această practică în funcţie de particularităţile de vârstă şi de cunoştinţe ale elevilor. ca în cazul punerii în funcţiune a unui circuit electric. 5. Metoda proiectelor presupune conceperea iniţială a unui plan dat.

Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a sintetiza şi generaliza.În activitatea de observare. Pentru a dirija gândirea copiilor spre generalizări simple. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a stabili relaţii între elementele tabloului şi realitatea obiectivă pe care ele o reprezintă ( După ce ne putem da seama că tabloul reprezintă un sat în timpul iernii? Apoi o altă întrebare care solicită logica şi experienţa de cunoaştere a copilului: Cum a ajuns acolo gheaţa ?) b. Întrebări care previn consecinţele acţiunilor umane. se folosesc întrebări precum: De ce se rostogoleşte nuca? În mod logic se trece la o altă caracteristică prin întrebarea: De ce se aude zgomot la rostogolirea nucii şi de ce nu se aude zgomot la rostogolirea unei prune? b. el reuşeşte să răspundă întrebărilor puse cu profesionalism şi cu iscusinţă de către educatoare. Pentru dezvoltarea gândirii copiilor din grupa mijlocie se recurge la întrebări cu caracter ipotetic. se face apel la întrebări ca: Ce trebuie să facem ca să ştim ce se află sub coaja portocalei? Ce trebuie să facem pentru a şti dacă prunele sunt zemoase? Ce trebuie să facem ca să ştim cum este blana iepurelui? Ce trebuie să facem spre a afla ce se află sub coaja mărului? c. cu specificarea deosebirii create de aspectele vizate ori descoperite prin intuirea materialului ilustrativ şi de specificul lecturii după imagini. prof. Întrebări care solicită motivarea unor acţiuni ( De ce şterge mama praful în casă? sau De ce udă copiii plantele de la colţul naturii ? De ce se culeg fructele din pomi toamna? ) c. Pentru a încuraja copiii să se orienteze spre tehnici de investigare. aşa ca: Ce culori foloseşte pictorul pentru a reda anotimpurile anului? e. Tipologic ele se divid în: a. Tomşa distinge în funcţie de situaţii următoarele tipuri de întrebări: a. Întrebări care solicită raţionamentul deductiv. Gh. Chiar dacă nu este posibil ca un copil preşcolar să interpreteze perfect o imagine. De aceea este foarte important ca întrebările să ducă la atingerea obiectivelor lecţiei. ca: Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar culege grâul de pe câmp? Această întrebare va fi continuată logic de o alta: Pentru cine muncesc oamenii aflaţi pe câmp? d. se recurge la întrebări de tipul: După ce putem cunoaşte că lupul este un animal sălbatic? Ce părţi ale corpului iepuraşului au formă alungită ? În cadrul lecturilor după imagini se recurge la acelaşi gen de întrebări. Când dintr-o experienţă sau dintr-o acţiune dată se deduce o însuşire. precum: După ce ne dăm seama că aceşti copii iubesc animalele şi plantele? După ce ne dăm seama din imagine că vremea este caldă? . precum: Ce s-ar întâmpla dacă nu am hrăni câteva zile peştii din acvariu sau păsările din colivie? Ce s-ar întâmpla dacă nu am alimenta autoturismul cu benzină ? Ce s-ar întâmpla dacă autobuzul nu ar avea faruri ? d.

problematizarea potenţează efectul conversaţiei euristice oferind educatoarei posibilitatea de a face o adevărată gimnastică a minţii cu cei mici. .Aşa cum se utilizează în lecţiile de predarea limbii şi literaturii române în grădiniţă.

Povestirea Povestirea a fost. explicarea . . problematizarea. b) metode bazate pe lectura textului scris (munca cu manualul): lectura explicativă. adesea folosită în alternanţă cu metoda cadranelor. învăţătorul va trebui: -să aleagă naraţiunea corespunzătoare vârstei copiilor şi care îndeplineşte condiţii certe de natură cognitivă. descrierea. La clasa a II-a la lecţia despre iarnă. subordonată obiectivelor lecţiei respective. -să prelucreze textul pentru a-l face comunicabil elevilor (în cazul unor texte mai lungi.expozitive: povestirea.conversative (dialogate): conversaţia. 5. unele secvenţe vor fi rezumate). primăvară.1. Desigur că metodele gândirii critice nu pot fi o permanenţă a fiecărei lecţii de limba română. Metode de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor a) metode de comunicare orală: .. ca povestire a educatoarei. ce se cer completate cu unele cuvinte din textul dat. vară sau toamnă textul permite divizarea pe tablouri.Capitolul 5. cu cele mai recent implementate în învăţământul primar românesc. o formă de activitate obligatorie în învăţământul preşcolar. Recurgem la un prim cadran cu expresii frumoase despre primăvară. respectiv cu epitete. Un alt cadran cuprinde o imagine care i-a impresionat pe copii. şi o formă de pregătire a preşcolarilor pentru alte activităţi. Metode utilizate în învăţământul primar. In fine. recomandăm îmbinarea dibace a metodelor clasice. un altul le cere elevilor să alcătuiască propoziţii cu cuvinte date din cuprinsul lecţiei. -să-şi însuşească conţinutul povestirii. lectura independentă. discuţia colectivă. tradiţionale. verificate de experienţa didactică a multor generaţii de dascăli. . Şi în învăţământul primar ea poate forma obiectul unei activităţi didactice (lectură) sau constituie o metodă utilizată într-o anumită secvenţă a activităţii. încât ei nu mai ies apoi uşor din starea de relaxare produsă. În genere. în cadrul orelor de limba română A. 5. morală şi estetică. comparaţii etc. Un alt cadran are propoziţii lacunare. De aceea. pentru a putea să o prezinte copiilor în mod coerent şi atrăgător. atunci când povestirea este obiectul unei lecţii de sine stătătoare. întrucât ele creează o dispoziţie specială micuţilor elevi. aşa cum am demonstrat.

trăsături pozitive sau negative ale personajelor din text. cu sarcini distincte de lucru. pentru a colora afectiv comunicarea. dărnicie. pricepere etc. prin care pornind de la un cuvânt din lecţie copiii pun întrebările cele mai felurite( De ce. Am învăţat. Astfel. De reţinut că descrierea se realizează nu numai asupra unui obiect (descriere statică). pe rând elevii trebuie să răspundă sarcinilor menţionate. care îi stimulează şi pe cei timizi sau leneşi. Aruncându-se acel cub. Vreau să ştiu. În primul este Ştiu că. se aduc noutăţi. descrie. următorul are 3 verbe. 4. precum dragoste. Fiecare grupă învaţă un fragment şi apoi îl spune. Pentru o învăţare activă se fixează 3 tabele. compară. prin care se dau 5 versuri.-să-şi stabilească intervenţiile personale. 5. Vreau să ştiu. se compară. etc. argumentează.Altul este Ce aş mai dori să ştiu. La clasa IV-a se poate împărţi clasa în mai multe grupe atunci când pe baza metodei Experţii se realizează tema Ştiu.aplică. Povestirea se mai utilizează în structura unor lecţii în care ea reprezintă un element auxiliar. Se pot evidenţia însuşiri ale lucrurilor. printr-unul dintre procedeele recomandate: -să elimine cuvântul. eficient în lecţiile de recapitulare la explicarea unor cuvinte... Se construieşte o propoziţie cu 4 cuvinte şi se ajunge la un cuvânt –sinteză. lărgind baza informativă. la brainstorming..? Când. Explicaţia . 2. de la explozia stelară. El îi va conduce pe elevi înspre formarea capacităţii de a reda prin cuvinte imaginea unui obiect. pe feţele căruia apar cerinţe fixe:1. 5.. Fiecare grupă are o denumire aparte. se discută. iar ultimul cuprinde ce am învăţat... Desigur că pe măsură ce puterea de imaginaţie a elevilor se măreşte. prin realizarea unor scheme. în al doilea două adjective. -să rezolve problema cuvintelor necunoscute.2. La finele de lecţie se recurge şi la cvintet. -să adauge cuvântului necunoscut sinonimul cunoscut (în cazul în care cuvântul aparţine vocabularului activ). Grupul stă la o masă. 6. analizează. povestirea se îmbină cu metode moderne dintre cele mai eficiente.. Din fiecare copil trebuie valorificat ceea ce are bun. Descrierea Învăţătorul înfăţişează aspecte ale realităţii înconjurătoare: lucruri. de la care se ajunge la ciorchinele. ca astfel să fie dinamizată acţiunea.3. asociază. La clasele a III-a şi a IV-a incitantă este metoda cubului. a unei acţiuni. pentru detaşarea propoziţiei dintr-un context. Am învăţat. astfel că în primul este un substantiv. Ea este productivă în lecţia cu tema Ştiu. fenomene ale naturii. ?. Cum . În predarea sunetului/ literei noi. fiinţe. 3. are un conducător. între care povestirea.. înlocuindu-l printr-un cuvânt cunoscut. învăţătorul are la îndemână mai multe modalităţi.?). 5. ci şi asupra unei mişcări (descriere dinamică).

utile însuşirii noilor cunoştinţe). învăţătorul va formula întrebări ajutătoare.accesibile. Reuşita conversaţiei euristice depinde de caracterul întrebărilor.. Conversaţia euristică presupune o serie de întrebări adresate elevilor de către învăţător.Cine? Unde? Când? .Învăţătorul prezintă un caz nou (o situaţie. se stabilesc felurile substantivului. se disting mai multe tipuri de conversaţie: a) conversaţia euristică (pentru însuşirea unor cunoştinţe noi).4.. un cuvânt). naraţiuni. pentru a-i conduce la descoperirea unor informaţii noi. spre exemplu. o expresie. urmate de răspunsuri ale acestora. în schimb.cu adresare directă. etc. dar se dau numai unele elemente. 5. Prin harta povestirii. se realizează căsuţe.corecte din punct de vedere gramatical. Învăţătorul va avea în vedere ca întrebările de tip reproductiv.să se limiteze la strictul necesar. Pentru potenţarea efectelor. c) conversaţia de fixare (pentru organizarea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite).De ce? Dar dacă era altfel? Cum consideraţi? Ce se poate spune despre. Explicaţia se utilizează şi în lecţia de consolidare. de impresii sau de informaţii în legătură cu o problemă. La o lecţie nouă se recurge la conversaţia de spargerea gheţii. Se cere în final să se propună un alt deznodământ al unei întâmplări. .să fie concise. . Discuţia colectivă constă în schimbul de păreri. În funcţie de scopul urmărit. Se explică la un text citit în clasă cuvintele mai grele. cauzele şi semnificaţia. . se recurge la mijloacele audiovizuale. în toate clasele şi la toate obiectele de învăţământ. ele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: . Astfel se predau noţiunile gramaticale. cu ajutorul liniuţelor. b) conversaţia de reactualizare (pentru reamintirea unor cunoştinţe anterioare. după care analizează conţinutul. mai ales la imaginile din laborator. Pentru a putea răspunde rolului formativ al întrebărilor. d) conversaţia de verificare (în cadrul verificării orale a cunoştinţelor). Conversaţia Este o metodă de utilizare generală.?. ca la ciorchine. când prin metoda ciorchinelui. să fie mai frecvent utilizate întrebările de descoperire şi de evaluare. Dacă la întrebările de identificare şi de descriere răspunsurile nu au nicio culoare personală. Dacă elevii nu pot să formuleze răspunsul aşteptat. Descoperirea se bazează pe cunoştinţele acumulate anterior de către elevi şi pe conexarea lor. întrucât ele nu pot depăşi conţinutul informaţional al textului. .

în cazul abordării problematizate. Ca activităţi independente. constatări cu privire la calitatea lecturii. transcrieri de informaţii din reviste pentru copii şi din almanahuri. -să delimiteze fragmentele. -să le treacă într-un caiet special. La lecţia Cel mai bun prieten.5. iar din discuţia cu el se pot face apoi corecturi. învăţătorul îi va pregăti dinainte printr-o suită de activităţi cu manualul. 5. asupra căruia să opereze în mod independent. -să elaboreze idei principale. 5.proiecţiilor fixe şi dinamice. la elementele obiective (conţinute în text) se adaugă aprecieri morale. morala care se desprinde din text este că trebuie să munceşti. să descopere modul în care este comunicat mesajul şi ce semnificaţie are acesta. . .6. prin care se urmăreşte ca elevii să înţeleagă textul. Pentru fixare aestei idei se face legătura cu proza Banul muncit de Alexandru Mitru. Pe lângă des repetata recomandare ca elevii să elaboreze singuri rezumatul celor citite. b) Metode de explorare indirectă prin intermediul substitutelor realităţii: demonstraţia cu ajutorul . Ceea ce caracterizează o asemenea metodă este asocierea citirii cu explicaţiile date de către învăţător sau de către elevi. -să rezume ceea ce au citit. Lectura explicativă Iată o formă de citire.graficelor. există şi alte forme de practicare a lecturii independente: citate din cărţi de literatură şi de ştiinţă popularizată. uneori chiar profund marcate individual. B. . -să selecteze în text unele pasaje de interes. Învăţătorul îi revine răspunderea de a crea ocazii pentru a pune elevul în contact cu textul. revin cu cartea la bibliotecar.În schimb. Metode de explorare şi descoperire (de învăţare prin descoperire nedirijată sau dirijată) a) Metode de explorare directă (nemijlocită) a obiectelor şi fenomenelor: observarea sistematică şi independentă. cu elevii clasei a II-a sau a IV-a duşi la biblioteca şcolii.imaginilor. Ei vor fi îndrumaţi: -să citească un text de mai multe ori. Lectura independentă Pentru a se ajunge ca elevii să realizeze lectura în mod independent.

Popescu. Apelul la demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. (Cerghit. Observarea Presupune un obiect. 30% din ceea ce văd şi 65% din informaţiile primite prin auz şi văz. La clasa I.structura unui sistem. Vlăsceanu. vârsta elevilor. Când elevii îşi pregătesc o compunere despre pădurea de la marginea satului. algoritmi operaţionali. Modelul conduce astfel la cunoaşterea realităţii în mod indirect.5.8. Întorşi în clasă. . În activitatea didactică. cum se leagă literele într-un cuvânt. îmbracă forme variate după obiect. se justifică prin capacitatea mare de comunicare pe care o au acestea: elevii reţin 20% din ceea ce ascultă. etc. filme despre poziţia corectă a elevilor în timpul scrisului.7. Dacă se aplică prima formulă. prin faptul că îngăduie asemănări cu procesul/obiectul pe care-l reprezintă. sarcinile de observare sunt egale pentru fiecare elev. vor comunica informaţiile şi impresiile. Când se aplică sistemul muncii pe grupe. Modelarea Presupune un sistem care reproduce. despre un monument sau o casă mai veche din localitatea lor. se practică demonstraţia acţiunilor de executat/cum se realizează semnul grafic sau litera în aer. demonstraţia figurativă/se arată elevilor planşa cu litera descompusă şi cu litera întreagă. dar şi învăţătorul poate concepe şi realiza modele didactice.9. Radu. demonstraţia cu ajutorul desenului la tablă/cum se execută litera. Observarea se poate realiza individual sau în grup. el poate realiza reprezentarea grafică a partenerilor de dialog şi a relaţiilor comunicative dintre ei. Modelele didactice reprezintă. demonstraţia cu ajutorul proiecţiilor fixe sau dinamice/se prezintă diapozitive despre poziţia corectă a elevului în bancă. Demonstraţia A demonstra înseamnă a prezenta obiecte. care poate fi urmărit într-un anume moment al existenţei sale sau de-a lungul unei perioade de timp. ei vor observa obiectul pe baza unui plan dat de învăţător. acţiuni. puncte de pornire în obţinerea unor informaţii sau elemente de confirmare a informaţiilor dobândite în procesul de cunoaştere. Tot cu ajutorul modelelor se poate reprezenta structura unei propoziţii. De exemplu. 5.la scară. în procesul de învăţământ. 89) 5. Metode bazate pe acţiune: -metode de învăţare prin acţiune reală: exerciţii. fiecare grupă primeşte o sarcină aparte de îndeplinit. de exemplu. A. Modelele didactice sunt elaborate de către instituţii specializate. în funcţie de scopul utilizării lor. pentru a cădea de acord asupra unui plan comun de întocmire a compunerii. în special filmul.

învăţare a cunoştinţelor). cu varianta . din perioada învăţării citit-scrisului. Este o metodă care poate fi aplicată pe toată durata şcolarităţii. prin care se formează priceperi şi deprinderi. fenomene. exerciţiile se grupează în două categorii: -exerciţii motrice. Algoritmii se pot prezenta sub forma regulilor gramaticale şi ortografice. 5. al dezvoltării operaţiilor gândirii şi a capacităţilor creatoare ale elevilor. învăţătorul trebuie să iniţieze actanţii. de ce gen. pentru a-l însuşi. Dacă una din operaţii nu este realizată.-metode de învăţare prin acţiune fictivă (simulată): jocuri didactice. exerciţiul se practică din clasa I. şi până în clasa a IV. 5. a se asemenea altuia). imediat după rezolvare. -să înţeleagă modelul acţiunii. În legătură cu substantivul. a da în mod preface (lat.12. astfel ca elevii: -să cunoască scopul exerciţiului propus. În cadrul obiectului limba română din ciclul primar. acţiuni. care conduce la rezolvarea corectă a unei sarcini didactice. la ce număr este.11. 5. învăţare dramatizată. în scopul formării de priceperi şi deprinderi motrice şi intelectuale. care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. Exerciţiul Exerciţiul presupune efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni. principiu). Pentru ca exerciţiul să-şi îndeplinească rolul. Metoda algoritmizării Un algoritm reprezintă o succesiune de operaţii desfăşurate întotdeauna în aceeaşi ordine. Ei îl vor caracteriza pe baza următoarelor operaţii: ce fel de substantiv. de la exerciţii simple la exerciţii cu un grad de complexitate mai mare: -să beneficieze de verificări. -să-l execute de câteva ori.10. În funcţie de capacitatea vizată. Metode de simulare A simula înseamnă a facă să intenţionat o impresie falsă. Se pot simula simulare sunt jocurile didactice şi apară adevărat ceva inexistent. analiza gramaticală nu este completă. elevii învaţă (pe baza sistemului concentric de predare. -exerciţii operaţionale. -să cunoască la ce pot apela pentru rezolvarea lui (regulă. a căror dominantă este componenta motrice. Metodele de învăţământul prin dramatizare. -să parcurgă exerciţiile în mod gradat.a. Simulare = a face un lucru procese. al consolidării cunoştinţelor dobândite. ca să-şi reprezinte identificarea lui.

-asigură înţelegerea de către copii a relaţiilor de cauzalitate din viaţă.. -dezvoltă capacitatea de comunicare. în egală măsură. Învăţarea prin dramatizare se practică sub forma citirii pe roluri sau a interpretării unor scenete (preluate din literatura dramatică pentru copii sau create de către învăţător.jocului de rol. prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă. de mişcare şi de relaxare. graţie aceloraşi valenţe: . Întrebările posibile generate de observarea acţiunii sunt: -Ce ar fi trebuit să facă pentru . -dezvoltă deprinderile elevilor de a purta discuţii între ei. Este o activitate practicabilă şi la copiii de vârstă şcolară mică. Scenele prezentate vor fi. din partea fiecărui participant. -îi pune în situaţia să caute căi alternative de rezolvare a unei probleme. cât şi în învăţământul primar. prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă. care pretind din partea spectatorilor exprimarea şi argumentarea. cu anumite modificări. Jocurile didactice îmbină jocul cu efortul presupus de procesul învăţării.se adresează. 5. -dezvoltă capacitatea de ascultare. cu implicaţii în sfera morală. disponibilităţii spre joc a acestor vârste şi dorinţei de cunoaştere a copiilor.13. Pe de altă parte. . pentru rezolvarea unei probleme. Adesea se intră î lecţie prin brainstorming. a unor atitudini. în mod obligatoriu. în relaţie directă cu universul de viaţă al elevilor.? -Ce se poate întâmpla mai departe? Metoda jocului/interpretării de rol are efecte pozitive în mai multe direcţii: -dezvoltă capacitatea de comunicare. când se utilizează metoda Pălăriilor gânditoare. Primele se practică atât în învăţământul preşcolar. Interpretul va încerca să înţeleagă atitudinile şi reacţiile unei persoane aflate într-o anumită circumstanţă de viaţă. să se comporte ca o altă persoană. Jocul de rol Presupune. povestiri). ele aduc în procesul de învăţământ o atmosferă de voioşie..? -Cum ar fi trebuit să procedeze pentru . . Organizarea jocului de rol este o posibilitate de analiză a unor situaţii – problemă. pe baza unor fabule. în forme potrivite vârstei.asigură învăţarea fără eforturi vizibile în cazul celorlalte activităţi...

Rezolvarea iniţială a problemei După ce problema a fost identificată. clar. reamintind o experinţă anterioară: -Ce s-a întâmplat? -Când s-a întâmplat? -De ce s-a întâmplat aşa? 2. . 3. la discuţii participând atât „actorii”. Pregătirea pentru prezentarea situaţiei – problemă Învăţătorul previne grupul. El alege şi interpreţii celorlalte roluri. coerent de către învăţător. cât şi spectatorii. discută împreună ceea ce vor face. Prezentarea situaţiei Elevilor li se prezintă situaţia respectivă pe un mijloc audio-vizual sau este povestită. b. c. este identificată problema: Care este problema cu care s-a confruntat persoana respectivă? Fiecare dintre voi este de acord că aceasta este problema? Mai trebuie să avem ceva în vedere? 4. Interpretarea unui rol Copilul care a dat soluţia acceptată de către cei mai mulţi colegi de clasă este invitat să interpreteze rolul persoanei aflate în situaţia respectivă. Secvenţa cuprinde nouă „paşi”. întrucât ei posedă capacităţile verbale necesare pentru interpretarea de roluri. Întrebările sunt: S-ar fi putut întâmpla aşa acest lucru? De ce ? Cum se vor simţi celelalte persoane? 7. Căutarea alternativei a.Jocul de rol este considerat o componentă majoră a jocurilor de simulare potrivite pentru copiii aflaţi în clasele primare. Identificarea problemei Pe bază de întrebări. elaborată de Fannie Schaftel şi George Schaftel. 6. Lynne Murihead fixează structura unei secvenţe de joc de rol. Învăţătorul îndeamnă elevii observatori să urmărească cu atenţie ceea ce li se prezintă. Discutarea soluţiei şi a consecinţelor ei Se discută modul în care a fost rezolvată problema. se cer soluţii pentru rezolvarea ei: Ce credeţi că ar trebui să facă în această împrejurare acea persoană? Între ce şi ce poate să aleagă? 5. pentru a putea comenta. 1. Pe baza indicaţiilor cuprinse într-o serie de broşuri People in action/Oameni în acţiune/.

dacă observă că ei întâmpină greutăţi. să permită exprimarea tuturor opiniilor. chiar şi a celor cu caracter negativ. Preda Mihaela Raluca de la Şcoala Generală nr. învăţătorul va ţine seama de câteva cerinţe: a. Explorarea alternativelor prin „interpretarea unui rol” şi prin discuţii Alternativele propuse de către elevi vor fi reprezentate printr-o interpretare suplimentară de roluri şi prin discuţii asupra acestor alternative. c. La toate acestea se adaugă iniţierea pe calculator. *învăţarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de învăţare într-o anumită instanţă de învăţare). răspunde la întrebări. Capitolul 6. inclusiv să interpreteze un rol. 6. propune noi interpretări).Elevii sunt întrebaţi dacă există şi alte căi prin care ar fi putut acţiona persoana din situaţia dată. de altfel observabile: *comportamente ce denotă participarea (elevul e activ. În organizarea acestui tip de activitate. pe baza selectării celei mai bune alternative de rezolvare a problemei. să aleagă probleme adecvate vârstei şi experienţei copiilor. “învăţarea activă înseamnă. Cere compararea lor şi luarea deciziei. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită . 8. care a devenit indispensabil activităţii şcolarilor. să ajute elevii.METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE ACTIVĂ În prezentarea inst. b. *gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii. ia parte la activităţi). Luarea deciziei Învăţătorul reaminteşte elevilor soluţiile propuse. 9. 5 din Petrila. Printre metodele care activizează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii. se pun bazele unor comportamente. elevul îndeplineşte sarcini care îl vor conduce la înţelegere). În cadrul învăţării active. îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. procesul de învăţare calibrat pe interesele/ nivelul de înţelegere/ nivelul de dezvoltare al participanţilor la proces. *construirea cunoştinţelor (în loc să fie pasiv. conform dicţionarului.

denumirilor foarte uşor de reţinut. Metodele si tehnicile interactive de grup se clasifică. dupa funcţia principală didactică în : a)Metode de predare –învăţare interactiva in grup : -metoda predării / invăţării reciproce(Reciprocal teaching –Palinscar) -metoda “mozaicului”( Jigsaw) -citirea cuprinzătoare -metoda “Cascadei” (Cascade) -metoda învăţării pe grupe mici (“STAD-Student Teams Achievement Division”) -metoda “turnirului între echipe”(“TGT-Teams/Games/ Tournaments”) -metoda schimbării perechii (“Share-Pair Circles”) -metoda “Piramidei” -invăţarea dramatizată b)Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare : -harta cognitivă / conceptuală -matricile -”Lanţurile cognitive” -”Scheletul de peşte” -diagrama cauzelor şi a efectului -”pânza de păianjen” -”Tehnica florii de nufăr” -”Cartonaşe luminoase” c)Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii : -”Brainstorming” -”Explozia stelară” -”Metoda pălăriilor gânditoare” -”Caruselul” -”Multi-voting” -”Masa rotundă” -interviul de grup -studiul de caz -”Incidentul critic” -”Phillips 6/6” -”Tehnica 6/3/5” -”Controversa creativă” -”Tehnica acvariului” -”Tehnica focus-grup” -”Patru colţuri” . caracterului ludic şi oferind alternative de învăţare cu “priză” la copii.

pesimiste. •este gândirea optimistă. •poate însemna şi supărare sau furie. judecata. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE Acest nou tip de metodă de predare. roşu. •este impulsivă. Pălăria verde • exprimă ideile noi. . •oferă o pespectivă întunecoasă. Pălăria albă •este obiectivă asupra informaţiilor. Fiecare. grija. dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Fiecare culoare reprezintă un rol. constructivă pe un fundament logic. participanţii fiind liberi să spună ce gândesc. să-i atragă pe elevi. •reprezintă perspectiva gândirii negative. fiecare având câte o culoare: alb. •reprezintă o bogată paletă a stările afective. iar cele şase pălării să fie frumos colorate. Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. sumbră asupra situaţiei în discuţie. galben. strălucirea.-”Metoda Frisco” -Sinectica -”Buzz-groups” -”Metoda Delphi” d)Metode de cercetare în grup : -tema / proiectul de cercetare în grup -experimentul pe echipe -portofoliul de grup. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat. optimismul. •este neutră. tristă. albastru şi negru. stimulând gândirea creativă. Pălăria neagră •exprimă prudenţa. verde. bineînţeles. Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. că rolurile se pot inversa. Pălăria galbenă •oferă o pespectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei. •culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui. avertismentul. pentru şase pălării. Pălăria roşie •lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor.învăţare este un joc în sine. Copiii se împart în şase grupe.

Albul (absenţa culorii) indică neutralitatea. • albastru a rece. adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie. atotvăzător şi atotcunoscător. Nu oferă interpretări şi opinii. ci ceea ce semnifică ea. Pălăria albastră • exprimă controlul procesului de gândire. Pălăria neagră (criticul) : Este pălăria avertisment. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea. în mod obiectiv şi să relateze exact datele. Nu este o argumentare ci o încercare . Calculatorul este neutru şi obiectiv. ceea ce induce culoarea fiecăreia. Când “poartă” pălăria albă. întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie. • este preocuparea de a controla şi de a organiza. inovatoare. • supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii. Pălăria roşie (psihologul) : Purtând pălăria roşie. pericolele.• este simbolul fertilităţii. Ea face posibilă vizualizarea. Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi: pălăria albă – pălăria roşie pălăria neagră – pălăria galbenă pălăria verde – pălăria albastră Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare: Pălăria albă (povestitorul): Cel ce poartă pălăria albă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. incorect şi care sunt erorile. greşelile demersurilor propuse. al producţiei de idei noi. este culoarea cerului care este deasupra tuturor. gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează. gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. să se concentreze strict pe problema discutată. care sunt riscurile. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău. concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. gânditorul trebuie să imite computerul. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge. exprimare lor.

Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. În cazul unor idei noi. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii. Intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit. al optimismului. dar nici nu…” Gânditorul nu exprimă sentimente negative. pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre. Pălăria galbenă (creatorul) : Este simbolul gândirii pozitive şi constructive. este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii. renaşterea. Chiar dacă are rolul conducător. propuneri concrete şi clare. Exprimă speranţa. Cere un efort de creaţie. are în vedere beneficiile. de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. acestea fiind domeniul pălăriei verzi. Pălăria verde (gânditorul) : Simbolizează gândirea creativă. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor. noi posibilităţi. acestea aparţinând pălăriei roşii. valoareaseminţelor. noi variante. Verdele exprimă fertilitatea. Se pot folosi formulări negative. aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. E gândirea despre gândirea nevoită să exploreze subiectul. Oferă sugestii. după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. Cere un efort de gândire mai mare.obiectivă de a evidenţia elementele negative. reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Poate să atragă atenţia celorlalte pălării. Pălăria albastră (moderatorul) : Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. Pălăria albastră → clarifică Pălăria albă → informează Pălăria verde → generează ideile noi şi efortul Pălăria galbenă → aduce beneficii creative Pălăria neagră → identifică greşelile . valoarea informaţiilor şI a faptelor date. dar prin simple interjecţii. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şI practice pentru aceste beneficii şi valori. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şI trebuie căutate.

Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale. asemeni petalelor florii de nufăr. informaţiile aşa… să o altă ? sigur vom ne explicaţie? ajunge la concentră rezultatul m bun! asupra….Pălăria roşie → spune ce simte despre Un exemplu de întrebări / comportamente posibile în acest joc este: Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria albă roşie galbenă neagră albastră verde Ce Punându. concepte. nu credeţi? Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice. TEHNICA LOTUS (Floarea de nufăr) (LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE)* Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei. inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale. pornind de la o temă centrală. F C G .Pe ce se Care sunt Putem Şansa informaţii mi pălăria bazeză erorile? să succesului avem? roşie. uite aceste Ce ne rezumăm? este dacă… idei? Ce cum împiedică? Care e Cum informaţii privesc eu Care fi La ce următorul poate lipsesc? lucrurile… sunt altfel riscuri ne pas? atacată Ce Sentiment avantajele expunem? Care informaţii ul meu e ? Ne permite sunt ideile problema am vrea să că… Pe ce regulamentul principale ? avem? drum o ? ? Nu-mi Putem Cum place felul luăm? Să nu face asta şi putem cum s-a Dacă pierdem în alt mod? obţine începem timpul şi Găsim şi procedat.

2.B tema D H E A Fig. . 1: Reprezentarea direcţiei de organizare a Tehnicii Lotus Fig. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare. urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale. pentru alte 8 flori de nufăr.: Diagrama Lotus Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale.

cu peisaje desenate sau . în conformitate cu expectaţiile elevilor: se poate decora clasa cu picturi făcute de elevi. Astfel. tei. se poate reamenaja sala de curs. coada şoricelului. sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte. ţinându-se cont de sugestiile oferite. Etapa evaluării ideilor. * Adaptat după “Thinkpak” de Michael Michalko. − climatul creativ din clasă. Tema centrală: plantele medicinale Cele 8 idei secundare: sunătoare. gălbenele. 1994. 2. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Scrierea temei centrale în centrul diagramei. (“flori de nufăr”). pornind de la o temă centrală. drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane (“flori de nufăr”) 5. 3. conform figurii prezentate. 4. ETAPELE TEHNICII FLORII DE NUFĂR: 1. mentă. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. − cerinţele şcolare. Folosirea celor 8 idei deduse. rostopască. − modalităţile de organizare a colectivului. 2. Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală. − relaţia elev-elev. de la A la H. publicat de Ten Speed Press.Atfel. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. cu fotografii din timpul copilăriei. − atitudinea cretivă a profesorului. creându-se astfel un “laborator al creativităţii”. Tema centrală: modalităţi de stimulare a potenţia-lului creativ al elevilor Cele 8 idei secundare: − conduita creativă a profesorului. Exemple: 1. Evaluarea ideilor cu privire la stimularea şi dezvoltarea potenţialului creativ poate avea şi o utilitate practică. − modalitatea de evaluare. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile viitoare. muşeţel. pelin. − relaţia profesor-elev. în sensul acelor de ceasornic. 6. Construirea diagramei.

ridicaţi mâna dreaptă! Dacă aveţi un animal pe care îl îngrijiţi. la care s-ar putea propun Jocul didactic :         Copiii au organizat un concurs de tras la ţintă cu bulgări de zăpadă. De exemplu. Câte puncte au obţinut în total ? Joc pentru cunoaşterea atitudinii elevului faţă de mediu – urmăreşte conştientizarea problemelor de mediu. ca un exerciţiu de stimulare a creativităţii şi de autoevaluare. A .Există şi posibilitatea dezvoltării unui Lotus individual.Radu a aruncat 3 bulgări de 1 zăpadă dar au atins ţinta numai cu doi. clipiţi din ochi! Dacă zbieraţi pe coridor sau în clasă. 5 10 Ce punctaj putea obţine ( toate soluţiile) B. acoperiţi-vă ochii cu mâna! Dacă rupeţi foi din caiete. iar cea a fetelor cu 30 de puncte mai puţin. lăsaţi privirea în jos! 15 . bateţi dinpalme! Dacă aruncaţi gunoiul pe stradă. ridicaţi o mână! Dacă rupeţi crengile copacilor sau florile din parcuri. fiind adaptabilă unor largi categorii de vârstă şi de domenii. Cu roşu s-a notat punctajul care se poate realiza în funcţie de locul unde au lovit ţinta. cu jucării/jocuri menite să stimuleze creativitatea şi alte materiale didactice. În funcţie de atitudinea pe care o au faţă de o problemă trebuie să răspundă la nişte comenzi ca: Dacă în familia voastră se fumează. Tehnica Lotus poate fi desfăsurată cu succes în grup.fotografiate. C. Care este diferenţa dintre punctajul minim care s-ar obţine din 3 lovituri şi punctajul minim al lui Radu. puneţi mâna pe umăr! Dacă adunaţi deşeuri de hârtii. cu cărţi ilustrate (pentru cei mici) sau cărţi însoţite de teste şi jocuri creative (pentru cei mai mari). Echipa băieţilor a obţinut 65 de 5 puncte. Ţinta. frecaţivă nasul! Dacă lăsaţi apa să curgă când vă spălaţi pe mâini. omul de zăpadă. tema centrală ar putea fi întrebarea: “Ce ţi-ai dori să studiezi?”. Este un test de sinceritate la care participă toţi elevii. materiale video cu activităţi creative sau spectacole realizate de ei sau de colegii lor.

aşa cum şi-au însuşit-o în cadrul grupului de experţi.3. Pentru lecţia Ştefan cel Mare şi Sfânt se poate împărţi tema în patru subteme: • Copilăria lui Ştefan.4. în ordine iniţială. Se explică subiectul pus în discuţie. după care primeşte o fişă ce cuprinde o parte dintr-un material mai amplu ( materialul are atâtea părţi câte grupe s-au format ). învăţător şi elev. după ce experţii şi-au încheiat activitatea fiecare se întoarce la grupa iniţială şi le predă celorlalţi fragmentul pregătit. La final. harta Moldovei. Din acest moment ei devin experţi. citate din cronici. Fiecare elev va fi. urmând ca elevii să prezinte din nou. Fiecare parte a întregului este prezentată într-o ordine logică. învăţătorul reaminteşte tema studiată. ajungându-se la reconstituirea întregului. Fiecare membru primeşte un cartonaş cu un număr de la unu la patru. încercând să fie cât mai convingători. . fragmente din legende şi povestiri istorice. Fiecare primeşte un număr de la 1 la 4 şi se formează noile grupe. Ei pot folosi şi material didactic disponibil. pe parcursul orei.numerele 1 • Obţinerea tronului Moldovei. imagini cu ctitorii etc. stimulând încrederea în forţele proprii a participanţilor. . În etapa a treia. în acest moment. Clasa se împarte în echipe de câte patru elevi. Experţii se întorc la echipa iniţială unde transmit cunoştinţele colegilor. răspunderea individuală de grup. La fel vor proceda şi numerele 2. Citesc fragmentul primit . dezvoltă abilităţi de comunicare. Ei pot primi şi întrebări. pentru că fiecare va preda fragmentul său colegilor de grup şi va învăţa de la aceştia părţile pe care ei le vor prezenta.numerele 2 • Politica internă şi externă. Grupele prezintă rezultatul studiului întregii clase. Se poate interveni la final cu un test . . Elevii vor fi pregătiţi cu diverse materiale: portretul lui Ştefan. . toţi elevii cu numărul 1 se vor grupa separat. se consultă între ei şi hotărăsc cum vor prezenta informaţiile colegilor de la grupele iniţial. fiecare parte a materialului. astfel formate vor dezbate temele puse în discuţie. iar dacă sunt nelămuriri poate interveni şi învăţătorul . În a doua etapă. – numerele 4 Elevii formează grupe de câte patru.numerele 3 • Ctitorii . închideţi ochii! Mozaicul este o strategie care se bazează pe învăţarea în echipă. Grupele de experţi. învăţătorul adresează întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a informaţiilor şi pentru a aplica şi un test.Dacă omorâţi insecte sau chinuiţi animale ca să vă distraţi.

Compară . .interogatorul – solicită idei legate de modul de rezolvare a sarcinii de la membrii grupului. Permite diferenţierea sarcinilor de învăţare. Text suport: . pe feţele căruia să fie scrisă câte o sarcină de lucru sub diferite forme. aşa cum s-a întâmplat în Dacia? • Aplică: cum explici organizarea Daciei unui elev de clasa a III-a? • Argumentează: cucerirea daciei de către romani şi romanizarea acesteia a fost un lucru bun? De ce da? De ce nu? Se împarte clasa în şase grupuri de câte patru elevi şi se stabileşte rolul fiecărui membru din grup: . Se va insista pe formularea unor răspunsuri reprezentative pentru grup şi nu individual.Compară pădurea de fag cu pădurea de brad şi molid. . stimulează eficienţa învăţării şi gândirea logică.Descrie vegetaţia din zonele de munte (de deal. Este necesar un cub mare. Aplică .va fi .ascultătorul activ/cercetaşul – repetă sarcina. le va nota şi le va comunica întregii clase. raportorul grupului”.Cubul Prin această metodă se explorează ( cercetează) un subiect sau o situaţie din mai multe perspective. realizându-se abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Metoda poate fi folosită şi ca joc concurs între grupuri.. prin ce se aseamănă dacii şi romanii? • Asociază: cunoscând procesul de romanizare al dacilor. la ce te gândeşti? • Analizează: de ce crezi că în alte provincii romane nu s-a produs o rapidă romanizare.Asociază animalele sălbatice.. . Dacia în timpul stăpânirii romane” • Descrie: organizarea Daciei în timpul srăpânirii romane • Compară: ca mod de viaţă. Iată şi o aplicaţie pentru tema “Vegetaţia şi animalele” Descrie . formelor de relief Analizează . va trage concluziile. de câmpie). adresează întrebări învăţătorului dacă este cazul.Dovedeşte cum s-au adaptat la mediu unele animale. Asociază .Ce puteţi face voi pentru protejarea plantelor şi animalelor pe cale de dispariţie? . o reformulează pentru a fi înţeleasă de fiecare membru al grupului.cititorul – rostogoleşte cubul şi anunţă grupului cerinţa înscrisă pe faţa de deasupra.rezumatorul .

. în perechi sau în grup şi respectă următoarele repere: • Titlul ( un singur cuvânt – substantiv). (acţiune – verb) Scrisul este o necesitate. Asociază substantivelor următoare adjective: fata…… (frumoasă) fetele…. . 2. genul feminin..(ascultătoare) cântece…. număr) Maria – substantiv propriu.se numără: un elev – doi elevi. (fel.(harnici) băiatul….(scund) 5.denumesc * fiinţe: elevii.(interesante) cântecul….li se poate adăuga un adjectiv: elevii harnici.(nou) băieţi…. Compară în exemplele următoare felul substantivelor. Toţi copii s-au aşezat pe pământ să privească iarba. Ea vede multe lucruri interesante. numărul plural. o şcoală – două şcoli. Maria a plecat în excursie. (denumirea acţiunii – substantiv) Pisica toarce pe sobă. gen. (denumeşte un lucru) 3. Aplică utilizând într-un scurt text (dialog) 5/10 substantive pe care să le subliniaţi. Cvintetul reprezintă o modalitate de sintetizare a informaţiilor. de evaluare a înţelegerii şi creativităţii copiilor şi mijlocul de exprimare a creativităţii lor. frumoasa şcoală. Este o poezie de cinci versuri care se elaborează individual. Ce bucuroasă este fata că a mers în excursie ! 6.. . numărul singular. (substantiv propriu) Copiii scriu frumos. Descrie partea de vorbire: substantiv Partea de vorbire care denumeşte fiinţe. Analizează substantivele subliniate din propoziţia: Maria merge la cumpărături. acţiuni se numeşte substantiv. lucruri. genul feminin. 4. *lucruri: şcoală. fenomene ale naturii. . Şi-a cumpărat suveniruri pentru cei de acasă.Argumentează Care este părerea ta despre căile de pro şi contra protejare a plantelor şi animalelor? Aceeaşi metodă aplicată la lecţia „ Substantivul” 1. stări sufleteşti. Argumentează de ce cuvintele subliniate în propoziţia următoare sunt substantive: Elevii merg la şcoală. (denumeşte o fiinţă) Cartea este interesantă. cumpărături– substantiv comun. (substantiv comun) Planeta Pământ are mulţi locuitori. .

cucerind A fost mare împărat Erou” Metoda ciorchinelui Este o metodă didactică. ind”). Trasarea unor linii de la cuvânt / propoziţie – nucleu către cuvintele / sintagmele noi. 3. ETAPE: 1. Scrierea unui cuvânt/ a unei propoziţii-nucleu 2. învingând. enunţ)..• Descriere ( două cuvinte – adjective). • Acţiune ( trei cuvinte – verbe terminate în . 4.. Exemplu: . iscusit Luptând. • Sentimente ( patru cuvinte – construcţie.Traian Viteaz. • Esenţa subiectului ( un cuvânt cheie). Completarea schemei până la expirarea timpului. . Găsirea unor cuvinte/sintagme în legătură cu termenul pus în discuţie (noţiuni generale). pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii. utilizată individual sau în grup. care constă în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei.

„Cărţile au suflet” format conţinu t mesaje învă ţătur i emoţii inform aţii texte coperţ i foi im agi ni simbo luri de se ne inter esan te ut il e pagini anexe nonl itera re liter are frumoas e reclam a artic olul în proză liric e mari Majoritatea acestor activităţi presupun o abordare inter şi transdisciplinară a noţiunilor studiate. căutând activităţi cât mai variate. ACTIVITĂŢI DE TIMP LIBER Am constatat cã sunt pãrinţi care petrec mult timp cu copiii lor. pregătindu-i în acelaşi timp pentru autoînvăţare şi educare permanentă. să-i abilităm cu diferite tehnici de învăţare eficientă. . Ca educatori avem sarcina să-i învăţăm pe elevi să înveţe.

Produse artistice. stimulează ambiţia şi voinţa 5. pe care sã puteţi nota diverse mesaje. afişe. Colecţia familiei. Implicaţi-vă împreună. În bucătărie. persoane cu nevoi speciale. www. Acordaţi-vă timp pentru a inventa împreună tot felul de reţete culinare. vă puteţi bucura alături de copii de imaginaţia şi creativitatea lor. 9. Vă propunem câteva sugestii pentru petrecerea în comun a timpului liber: 1. desene.Aceste activităţi stimuleazã activităţile sociale ale copilului. Realizaţi împreună diverse produse artistice (colaje pe diverse teme.didactic. desene pentru membrii familiei. Piticot. Colţul vesel. spiritul de iniţiativă. cântece. animaţia sunt metode utile pentru stimularea imaginaţiei şi a proceselor de cunoaştere. îngrijirea plantelor (flori. Voluntariatul. Concursuri pe teme din desene animate.). 3. 4. „Nu te supăra. împreună cu copiii dvs. Acestea dau culoare zilei. legume etc. jocul. ornamente. 2. podoabe de pom. puzzle. bătrâni. Folosind vopseluri speciale. 8. frate!”. scrabble. Cu unele dintre acestea puteţi chiar decora casa. în activităţi de volutariat.ro . table. părinţi şi copii. origami etc. lucru care contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă în familie.) poate fi o modalitate plăcută de relaxare şi o posibilitate de comunicare afectivă. în folosul comunităţii (acţiuni pentru: copiii străzii. Pentru cei care beneficiază de o „bucată de pământ”. Realizaţi un mic panou. poezii. 7. Putţþi colecţiona. enunţuri. remy. sau diverse campanii de prevenire). şah. Mai ales pentru copiii mici povestea. Campionatele familiei: cărţi. Monopoly etc. În grădină. cele mai variate obiecte.. caricaturi. bolnavi cronici etc. Orice joc trezeşte la copii spiritul de competiţie. iniţiate de diverse organizaţii nonguvernamentale. plasat la vedere.”4 4 Mihaela Raluca Preda. 6. obiecte artizanale. Pictatul pe faţă şi corp. dezvoltă sentimentul de apartenenţă al acestuia. însemnări.

evaluarea reperează factorii activi care influenţează rezultatele pozitive sau negative. Abia din secolul al XX –lea. Pe aceste baze apare şi se dezvoltă o ştiinţa docimologică (gr.ca finalitate a actului didactic În procesul activităţii didactice. s-a indicat faptul că evaluarea trebuie să ţină seama şi de realitatea de ordin psihologic. sistemul de notare. Astfel. cântărire.presupune măsurarea şi validarea pregătirii elevului. examen). ea a fost considerată mult timp o activitate care se realizează de la sine. care studiază metodologia verificării şi evaluării rezultatelor şcolare. având un rol de feed-back (autoreglator). Evaluarea implică trei componente sau operaţii interdependente: a. Evaluarea cunoştinţelor . odată cu dezvoltarea psihologiei experimentale (care a demonstrat că fiecare elev este o individualitate. notarea. În învăţământ. Prin această funcţie. aprecierea. se stabileşte unde se situează aceste rezultate în raport cu obiectivele proiectate. comportamentele examinatorilor şi ale celor examinaţi. Ea stabileşte şi admiterea (promovarea) sau respingerea (nepromovarea) celui evaluat şi înscrierea lui pe o anumită treaptă de evaluare. subiectivitatea.probă.7. În mod concret. de constatare şi de apreciere a activităţii şi a rezultatelor obţinute în procesul de învăţământ. elevul fiind solicitat să aplice informaţia stocată în circumstanţe variabile. ecuaţia personală examinat-examinator reprezintă pericole în direcţia evaluării. evaluarea are mai multe funcţii: 1. hazardul. În mod eronat. funcţia de control.EVALUAREA-CA ETAPĂ ACTIVITĂȚ II DIDACTICE Capitolul 7. o personalitate din punct de vedere psihologic).este operaţiunea de constatare de către profesor a volumului şi a calităţii cunoştinţelor teoretice şi practice dobândite de elev. DECISIVĂ A 7. în urma controlului şi aprecierii. a nivelului şi a performanţelor cunoştinţelor dobândite de elev. controlul (verificarea). . Evaluarea trebuie să se realizeze pe baza unor criterii obiective. Testele şi probele de evaluare deplasează centrul de interes dinspre memorie spre gândire. evaluarea reprezintă un domeniu major al valorificării rezultatelor. b. c.este operaţiunea de estimare a valorii.1. „dokime”.

2. funcţia de reglare a sistemului- constă în demersurile comune ale profesorilor şi elevilor pentru a face corecţiile necesare în stilul de conducere a lecţiei, respectiv în activitatea de învăţare; 3. funcţia educativă - urmăreşte stimularea obţinerii de performanţe superioare în pregătirea elevilor, ca urmare a influenţelor psihomotivaţionale şi sociale ale rezultatelor ce le obţin prin evaluare. Succesul şcolar bucură, oferă satisfacţie, dinamizând sporirea rezultatelor bune la învăţătură, în timp ce insuccesul şcolar supără, determină insatisfacţie, dar, dacă este conştientizat ca fiind corect şi obiectiv, poate dinamiza înlăturarea nereuşitei la învăţătură; 4. funcţia de predicţie şi de orientare- încearcă prefigurarea desfăşurării activităţii în sistem şi anticiparea rezultatelor, ca urmare a măsurilor preconizate; 5. funcţia selectivă- este funcţia de competiţie şi asigură ierarhizarea şi clasificarea elevilor sub raport valoric şi al performanţelor în cadrul grupului; 6. funcţia socială, prin care se realizează informarea familiei, a societăţii, etc. asupra rezultatelor obţinute de elevi, eficienţa învăţământului influenţând hotărârile factorilor decizionali cu privire la dezvoltarea şi la perfecţionarea învăţământului, în funcţie de calitatea „produsului” şcolii. Evaluarea trebuie să respecte următoarele cerinţe psihopedagogice: a. compararea pregătirii elevilor în raport cu obiectivele de referinţă ale disciplinei Limba şi literatura română şi cu cele operaţionale ale fiecărei lecţii. b. diminuarea hazardului în evaluare, prin formularea întrebărilor care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia parcursă. c. caracterul evaluării trebuie să fie stimulator fără a demotiva elevul, ca o sarcină firească a acestuia. Notarea nu trebuie făcută după fiecare evaluare, ci la un moment apreciat optim şi relevant de către profesor.

7.2. Forme de evaluare
În învăţământul primar schimbarea sistemului de evaluare a fost determinată de luarea în considerare a unor realităţi pregnante. Notele acordate elevilor se explicau nu atât prin aplicarea unor criterii ferme de măsurare a cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor, cât pe experienţa fiecărui cadru didactic. În sistemul de notare, cu o scară cu 10 trepte, era imposibil de conturat criterii clare şi precise, relevante pentru fiecare din aceste 10 unităţi. Oricine poate constata că este dificil, poate chiar imposibil, să se elaboreze criterii care să admită o discriminare reală între notele de 6 şi 7 sau 8 şi 9. Acordarea notei 6 în relaţie cu nota 7 sau a acesteia în relaţie cu nota 6 este o decizie care se susţine cu dificultate, pentru că explicaţiile trebuie date până la detaliu. Din aceste considerente, pentru clasele de ciclu primar s-a adoptat sistemul de evaluare prin calificative, pe o scară de patru trepte.

Pentru învăţământul primar, în 1998 s-a procedat la înlocuirea sistemului de notare cifrică prin calificative (bazate pe descriptori de performanţă): foarte bine, bine, suficient, insuficient. Descriptorii de performanţă se elaborează în relaţie cu capacităţile şi subcapacităţile pe care elevii trebuie să le deţină după o perioadă de instruire. A stabili descriptorii de performanţă înseamnă a descrie ceea ce elevul ştie să facă pentru a obţine unul dintre cele patru calificative. Exemplificăm printr-o situaţie din comunicarea scrisă, capacitatea vizată fiind redactarea unor texte funcţionale/scrisoarea, la clasa a IV – a: FOARTE BINE -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul în cele trei părţi: introducere, cuprins, încheiere; -utilizează adecvat formulele de adesare: introducere şi încheiere; -transmite coerent informaţii esenţiale, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă ideile corect, limpede, într-un limbaj corespunzător; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie îngrijit şi lizibil. BINE -redactează scrisoarea, structurându-i, parţial corect, conţinutul în trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, relativ adecvat, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite, cu unele erori, ideile, respectând majoritatea regulilor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie mai puţin îngrijit şi lizibil. SUFICIENT -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul parţial corect, în cele trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, cu unele erori, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite imprecis informaţii, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă parţial corect şi într-un stil greoi ideile, respectând, cu unele erori, regulile gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă corect forma scrisorii, respectând relativ aşezarea în pagină; -scrie parţial îngrijit şi lizibil.

După modul de integrare a evaluării în desfăşurarea procesului didactic se disting trei forme de evaluare: a) Evaluarea iniţială Se efectuează la începutul unor etape de instruire şi are ca scop să determine nivelul de pregătire a elevilor într-un anumit moment al existenţei lor şcolare. Evaluarea iniţială se practică pentru a stabili în ce stadiu se află elevii înaintea trecerii la etapa următoare de învăţare. b) Evaluarea sumativă ori cumulativă Se realizează prin verificările parţiale, de la finele unei unităţi de învăţare, pe parcursul programului de învăţare, asupra rezultatelor obţinute de elevi (a modului în care aceştia şi-au însuşit materia) pe perioade lungi.Unitatea de învăţare este de maxim 20 de ore, după care se dau testele de evaluare. c) Evaluarea continuă sau formativă Se practică pe secvenţe temporale mai mici, ceea ce oferă învăţătorului posibilitatea de a cunoaşte nivelul la învăţătură al fiecăruia dintre elevii clasei şi de a lua măsurile necesare de îndreptare. d. Evaluarea finală se realizează la finele de an. Asupra periodicităţii acestei forme de evaluare există păreri diferite: unii sunt pentru o evaluare desfăşurată după fiecare lecţie, alţii propun ca verificările să fie realizate după un timp mai îndelungat. Cele mai multe păreri susţin oportunitatea organizării acestui tip de evaluare pe parcursul unui sistem de lecţii, cum ar fi unitatea de învăţare a trei lecţii, după care urmează o dictare, spre exemplu. Dar utilitatea lor este de netăgăduit şi după lecţii cu un rol important în ansamblul obiectului respectiv. Ceea ce se mai obţine prin intermediul evaluării continue, pe lângă verificarea tuturor elevilor sub aspectul calităţii modului în care s-a realizat asimilarea materiei parcurse, este şi posibilitatea ca elevii să-şi cunoască nivelul atins.

7.3. Metode şi procedee evaluativ-stimulative
Observarea şi aprecierea verbală Are în vedere gradul de implicare a elevilor în activitatea de învăţare şi calitatea rezolvării sarcinilor primite în cadrul orelor. Învăţătorul are posibilitatea să constate acestea în mai multe etape ale lecţiei, nu numai într-una singură. Informaţiile obţinute se concretizează în aprecieri verbale de tipul: scrie mai frumos, e bine, corectează aici, ai uitat să notezi ceva. Acestea trebuie să fie în concordanţă cu calitatea prestaţiei elevilor, să-i încurajeze, să le ofere sugestii, să nu-i lase pe un traseu greşit ori să-i descurajeze. Important este ca elevul să realizeze ce progres face învăţând. Chestionarea orală

într-o măsură mai mare sau mai mică. care presupun un singur răspuns. Elaborarea corectă a unui test docimologic ridică două probleme importante: a) stabilirea întrebărilor b) măsurarea şi evaluarea răspunsurilor. 3. Acestea se transformă apoi în calificative. obişnuindu-i pe copii să expună un subiect. elevilor. ceilalţi elevi vor fi atenţi. Prin natura lor. ea adresându-se întregii clase sau. iar rezultatul se va dobândi prin însumarea punctelor obţinute.capacitatea de a opera cu ele. b) cu răspunsuri închise.ce se urmăreşte cu precădere: 1. pe rând. pentru verificarea capacităţii de comprehensiune (înţelegere) a mesajelor de către elevi se aplică testul de . de a le aplica în practică. potrivit relaţiei adevărat-greşit.simpla reproducere a cunoştinţelor. 2. Chestionarea orală este mai potrivită vârstelor mici. comunicată elevilor. Chestionarea finală se practică la sfârşitul unui capitol. răspunsurile elevilor se raportează la o scară etalon. Se aplică mai uşor şi prezintă garanţia obiectivităţii la gramatică.modul în care sunt formulate întrebările şi . dar mai complicat/subiectiv la citire sau compunere. Chiar şi atunci când conversaţia de chestionare se desfăşoară cu un elev.Se practică două forme: curentă şi finală. Întrebările pot fi de două tipuri: a) cu răspunsuri deschise. Se dau 2-3 răspunsuri posibile. Aceste întrebări solită elevii în activităţi de interpretare. De exemplu. 4. După aplicarea testului. evaluarea cunoştinţelor prin teste. aplicat cu scopul de a verifica şi evalua nivelul asimilării cunoştinţelor şi capacitatea de a opera cu ele. Aplicarea testelor este şi o modalitate de verificare a competenţelor elevilor în domeniul comunicării. pentru a putea confirma răspunsul. Prima se aplică în fiecare oră. să nareze o întâmplare trăită de ei. explicare. care dau posibilitatea elevilor să-şi formuleze răspunsul pe baza achiziţiilor personale. Răspunsurile se raportează la o scară de apreciere elaborată de învăţător. obiectele de învăţământ acceptă. argumentare. Eficienţa metodei depinde de: .interpretarea şi prelucrarea lor. dintre care doar un răspuns este corect. al unui semestru. O formă a acestui tip de întrebare este varianta cu răspunsuri la alegere. Teste docimologice Testul docimologic este un set de probe sau de întrebări. a interveni cu scopul completării sau al corectării.

În aplicarea acestui test.completare. A B apă trei silabe grădină patru silabe învăţător două silabe ceas o silabă . al cincilea. se ia un text. sunt mai adecvate decât testele în care omiterea s-a produs periodic.Să despartă corect în Uneşte printr-o linie silabe cuvintele din coloana A cu răspunsurile posibile din coloana B. Pentru a obţine materialul necesar aplicării testului. Dacă cuvântul respectiv are un rol esenţial în construcţia textului.4. Se apreciază că testele de completare. ci la texte neutre din punctul de vedere al expresivităţii. chiar dacă un cuvânt. Să urmărim tipurile de itemi. 7. puternic metaforizată.4. al şaptelea sau al zecelea cuvânt este înlocuit de un spaţiu gol sau de un alt semn. În sens larg. la întâmplare sau periodic. spre exemplu. 7. prin item se înţelege şi tipul de răspuns aşteptat. nu se recurge în scopul acesta la texte din literatura artistică. care sunt mai accesibile. Exemple: Clasa I Obiectivul evaluat Itemul de evaluare . într-o clasificare care are la bază tipul de răspuns aşteptat şi gradul de obiectivitate a notării. Itemi tip pereche: au în vedere operaţii de tip factual şi urmăresc dezvoltarea capacităţilor de asociere în gândirea elevilor. nici mesajul nu va putea fi înţeles. care au în vedere omiterea substantivelor. Utilizarea acestui procedeu se bazează pe faptul că un mesaj poate fi înţeles în totalitatea lui.1. atunci fără înţelegerea lui. Itemi obiectivi Se caracterizează prin obiectivitate şi se raportează la zona inferioară a achiziţiilor cognitive. Oricum. Prin aplicarea acestui test se compară comprehensibilitatea mesajelor şi felul de reacţie a diverşi elevi din punctul de vedere al gradului de înţelegere a mesajului. Itemii Itemii sunt elemente componente ale unui instrument de evaluare şi sunt de mai multe tipuri. este doar ghicit. în care se omit cuvinte.

castele şcolăriţă Singular bec câmpii Plural grădiniţe ploaie carte Uneşte fiecare verb din coloanele A şi C cu timpul corespunzător.a .Să distingă timpul în care se desfăşoară acţiunea unui verb. A B C va fi sunt a avut voi avea pleacă prezent am plecat voi trecut desenez Itemi cu alegere duală: oferă elevilor posibilitatea să aleagă răspunsul corect din două alternative: corect/incorect.Să distingă sensul de singular – plural al unui substantiv dat.denumeşte un lucru Zece – exprimă o acţiune Aleargă – exprimă un număr Masă – exprimă o însuşire Indică prin săgeţi numărul fiecărui substantiv din coloană.Să precizeze numărul substantivelor a IV .Să încadreze cuvintele date în clase lexicogramaticale (elemente pregramaticale) a III .a II . da/nu. A Harnic .a . Clasa I Obiectivul evaluat . cinci silabe Indică prin săgeată ce denumeşte fiecare cuvânt din coloana A.a . Itemul de evaluare Încercuieşte litera A dacă afirmaţia este adevărată sau litera B . din coloana B.

dacă scrierea este corectă.Să pronunţe şi să scrie corect numeralele cardinale compuse. A. cinste. dacă este falsă (neadevărată). Dacă ai întâlnit forme incorecte. amărui. şi cuvântul NU. sau prin NU. (Cunoştinţe de limba română) . cinstit. televizor. (Elemente pregramaticale) a III – a Să deosebească adjectivul care exprimă o însuşire sufletească de substantivul care denumeşte o însuşire sufletească. curat.(Elemente pregramaticale) a II – a . Substantive Adjective Încercuieşte cuvântul DA. Răspunde prin DA. prietenie. Cuvântul creioane denumeşte un singur lucru. dacă afirmaţia este corectă. potrivit. dacă scrierea este incorectă. În propoziţia „Vântul deschide fereastra!. DA NU trei zeci DA NU optusprezece DA NU paişpe DA NU doisprezece a IV – a . dacă afirmaţia este incoerentă. prăjitură. scrie alături formele corecte. dulceag.Să identifice cuvântul care răspunde la întrebarea „Cine?” întro propoziţie dată.F. cuvântul fereastra răspunde la întrebarea „Cine?” Înscrie cuvintele din lista următoare în coloana corespunzătoare: cartofi. mititel.

pornesc furnicile la drum. potrivit ordinii alfabetice. brad. Se dă textul: strofa şi silabele finale Se –nalţă abur moale ale versurilor. dosar.Să ordoneze cuvintele după litera iniţială. ceas.apă. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Şi ies gândaciiDomnului pe zid. ridiche. joc. . 3. ciorap.Topîrceanu) a II – a . din grădină. Ferestre amorţite se deschid Să intre-n casă soarele şi vântul. ac. păpădie. pantofi. rac. Pe jos. dovleac. Itemul de evaluare În care dintre listele de cuvinte de mai jos. (G. Clasa I Obiectivul evaluat . 1. Acoperişuri veştede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum.Să recunoască versul. vagon. acestea au fost aranjate în ordinea aşezării literelor în alfabet? Încercuieşte cifra corespunzătoare variantei pe care o consideri corectă. avion. mac. 2. bloc. grădină.Itemi cu alegere multiplă: solicită elevii să identifice răspunsul corect dintr-o listă de răspunsuri posibile. zidar. barcă.

.......Să identifice..de exemplu: se dă o parte din definiţie şi se cere elevilor să o completeze.. Itemi semiobiectivi Elevii construiesc răspunsul...) Citeşte următoarele cuvinte: genunchi.............. ....... şase versuri......... c.. două.. în cuvintele date...... Câte strofe cuprinde? a................ se dă un concept şi se cere elevilor să-l definească...... b... una..... c.. 2. trei... ..itemi cu răspuns scurt....Câte versuri are textul dat? a...1.... grupurile de litere învăţate.....”? a.Care cuvânt conţine grupul de litere ce? (..Care cuvânt conţine grupul de litere ci? (..... Cum rimează versurile în strofa care începe cu „Se-nalţă... purcel. 3......Care cuvânt conţine grupul de litere ge? (.................... gingaş....) a II –a ......... Clasa I Obiectivul evaluat ..) 3.................... Itemul de evaluare Câte silabe are cuvântul televizor? (..... cineva... opt versuri.. b....) 2........ 1. patru versuri.... versul 1 cu 2 şi 3 cu 4......Să distingă silabele din care se compun cuvintele......

. -fiecare întrebare să se sprijine pe materialul lingvistic propus.Atributele din această propoziţie sunt.) Completează definiţia: Substantivul este partea de vorbire care denumeşte. de aceea. elevii au posibilitatea să formuleze.... Itemul de evaluare Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onişor ieşise cu şase oi la mugurul proaspăt al . observaţii. Animalele sălbatice vin adesea.. Tipurile de itemi cu răspuns deschis sunt: itemi tip rezolvare de probleme Clasa Obiectivul evaluat a IV..... legate printr-un element comun)....... iarna.... etc....... sunt mai uşor de aplicat.. stabilit în funcţie de dimensiunea răspunsului aşteptat. -fiecare întrebare va fi autoconţinută.. Completează afirmaţiile: a.. Complementele din această propoziţie sunt. Itemi cu răspuns deschis Prin ei..... să descrie. nedepinzând de corectitudinea răspunsului la întrebarea anterioară.. -printr-o întrebare se pot viza unul sau mai multe obiecteive. se va lăsa câte un spaţiu liber după fiecare întrebare... pe lângă casele primitoare ale oamenilor buni.a 4.....a III – a -Să definească substantivul Să identifice atributele şi complementele într-o propoziţie dată... să prezinte sau să explice anumite chestiuni. Întrebări structurate (sunt formate din mai multe întrebări de tip obiectiv şi semiobiectiv. În elaborarea lor trebuie să se ţină seama de următoarele recomandări: -succesiunea întrebărilor să se desfăşoare de la simplu spre dificil..Care cuvânt conţine grupul de litere gi? (... a IV....Să realizeze portretul unui personaj. fenomene... b..... Ei reprezintă forma mai cunoscută de evaluare şi.... -pe suprafaţa de scris pe care lucrează elevul... pornind de la un text.a .

Care sunt însuşirile fizice desprinse din text? b. apoi. (M.primăverii.Se ştie ceva despre condiţia de viaţă a familiei copilului? Itemi tip eseu . Ridică spre mine ochii trişti învăluiţi ca-ntr-o umbră cenuşie şi-şi scoase cu anevoie din cap pălărioara veche pleoştită ca o ciupercă. îndemnându-le spre crâng. Era un copilaş palid şi mărunţel şi târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate mai mare.Care sunt însuşirile sufleteşti desprinse din text? c. acoperindu-se ridică deasupra oilor toiegelul alb.Sadoveanu – Un om necăjit) Se citeşte textul şi se va răspunde următoarelor întrebări: a. Îmi dădu bună ziua c-un glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie.

.EDUCAREA COPIILOR CU DEFICIENȚ E ÎN Ș COALA MODERNĂ În societățile tradiționale ale secolelor trecute atitudinea oamenilor față de copiii cu deficiențe era foarte diferită față de prezent.. chiar consumatori ai unor valori materiale greu de suportat de ceilalți cetățeni. Elevii trebuie să fie astfel instruiți ca să manifeste discreție. nu este cuviincios să privești insistent.a.. Astfel. Capitolul 8 8. ca să dau numai aceste exemple destul de frecvente în peisajul cotidian. ei fiind percepuți foarte diferit în funcție de educația făcută chiar în școală. despre. eseu liber Se prezintă o întâmplare hazlie din timpul vacanţei de vară sau elevul este solicitat să imagineze o întâmplare cu..În țările civilizate cetățenilor deficienți li se acordă toată atenția.eseu structurat Elevilor li se dau problemele pe care trebuie să le aibă în vedere în realizarea unei compuneri despre.. fiind nevăzători sau având cocoașă. ea diferind de la o civilizație la alta în funcție de cultura statului respectiv și de valorile pe care acesta le promova. la nevoie să-și ofere ajutorul sau să fie toleranți cu asemenea persoane care se urcă mai greu în autobuz și în tren sau traversează strada cu dificultate. astfel ca ei să se poată considera . amintindu-i de. elevii sunt invitaţi să imagineze dialogul dintre personajele înfăţişate.... Oameni cu deficiențe se găsesc în jurul nostru la tot pasul... atunci când societatea nu era dispusă în principiu să investească într-o asemenea categorie socială de cetățeni..Un elev poate să înțeleagă că pentru acei oameni handicapul produce o stare specială. Nu au lipsit în Antichitate și în Evul Mediu măsuri extreme. b. de ucidere a pruncilor născuți cu deficiențe fizice sau psihice. Se cere ca elevii să compună un text în care să înfăţişeze trăsăturile fizice şi sufleteşti ale personajului... eseu cu răspuns restrâns Compunerea unui text dialogat Pe baza unor ilustraţii din manual sau dintr-o carte de poveşti.. chiar cu dispreț sau amuzându-te atunci când vezi un cetățean deplasându-se cu dificultate. eseu cu răspuns extins Caracterizarea unui personaj dintr-o naraţiune. c... fie că ei socotesc dezastruoasă condiția lor de deficienți sau numai drept inconvenient. socotiți inutili vieții comunitare.. d. Reticența unora față de copiii cu CES(cu cerințe educative speciale) provine din neînțelegerea faptului că ei sunt produsul eredității și al mediului social.

cooperarea.copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare. fără ca cineva să se amuze de această imagine. sindromul Asperger. bulimia nervoasă. Se disting astfel: . emoţionale (anxietatea. fie din naștere. tulburări de opoziţie şi rezistenţă). spre exemplu. Copiii pot fi într-o situație specială de deficiență fizică ori psihică. ci. mutism selectiv.Niciodată nu am văzut în România o asemenea atitudine. . unii având montate chiar perfuzii la vedere. supra-alimentarea). 8. . integrarea în viața comunității. atacul de panică. hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD. în activitatea profesională de mai târziu. Dys= dificil şi labein= a vorbi) este o tulburare de vorbire care constă în greutatea de articulare a cuvintelor. Mai concret. considerați egalii celorlalți. . În spectacolele americane. . care îngreunează comunicarea. de excursii turistice. ceea ce nu înseamnă să renunțe la viață socială.Tulburări de vorbire Ceea ce ne interesează în mod deosebit acum sunt tulburările de vorbire. în sens larg ea denumeşte orice fel de abatere de la vorbirea obişnuită. depresia.copiii cu deficienţe mintale. dispraxia). Le-am dat dreptate. cât de repede și atent ei pot să fie integrați în societatea de astăzi. iar în sens restrâns dislalia desemnează tulburarea ce constă în imposibilitatea de pronunţare corectă a unor sunete.copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul autistic. paralizia cerebrală). tulburări de auz. Din autocarul sosit din Danemarca. mi s-a făcut observația că și Oamenii cu handicap au nevoie de cultură. Iată cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la copii: Dislalia (gr. sindromul Down.copiii cu tulburări afective. . dimpotrivă. Pe stradă se deplasează în căruciare speciale oameni paralizați. discalculia.În școli și facultăți sunt profesori și elevi sau studenți cu dizabilități locomotorii. La nedumerirea mea de atunci. dislexia.copiii cu handicap asociat. fie după un accident ivit mai târziu. tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă. socotită firescă. comportamentale (tulburări de conduită. tulburări de stres posttraumatic.1. care își pot face singuri cumpărăturile. . pentru că la noi se consideră că o persoană dezavantajată de soartă ca aceea este condamnată la izolare socială. am văzut coborând la Muzeul Ermitaj din Rusia 40 de turiști în cărucioare. întârzieri în dezvoltarea limbajului). pe scenă un cor de sute de artiști are în primul rând poziționați coriștii handicapați locomotor.copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale.egalii celorlalți concitadini. dizabilităţi mintale. dar pănă în acel moment eu nu meditasem asupra justeței unui asemenea aspect.

întrucât vocalele solicită o capacitate de articulare mai redusă. apoi în silabe şi apoi în cuvinte şi în propoziţii întregi. pe care trebuie să le diferenţieze în tulburări uşoare sau patologice. Bâlbâiala se mai numeşte barbism sau logonevroză. fără a admonesta copilul. Exersarea lor devine eficientă atunci când se recurge la zicători şi proverbe sau scurte povestiri.8. respectiv complexă. în care este solicitat respectivul sunet pronunţat deficient. Activităţile ludice cu toţi copiii grupei de grădiniţă sau ai clasei de şcoală sunt o bună ocazie de a exersa cu elevii care prezintă asemenea tulburări. elevul va primi în activitatea şcolară conţinuturi şi sarcini simplificate. când mai multe sunete se pronunţă defectuos. care se rdesfășoară în școlile de profil. Pornine de la situația concretă a fiecăruia. ele fiind mai simple. Familia este chemată să coopereze cu învăţătorul. 8. de tipul p-p-p-poporul Ca formator profesionalizat. Există două tipuri de bâlbâială: -clonică sau de formă primară. care este înlocuită cu altele. şuierătoarelor şi a africatelor. care altfel va fi traumatizat şi tensiunea între el şi cei din jur va deveni insuportabilă.2. ce se cer atrenuate şi chiar iradicate. Pentru a asigura eficența acestei activități. Pararotacismul este imposibilitatea pronunţării consoanei r. care se pronunţă mai greu şi apare mai târziu ca altele. Învăţătorul începe corectarea cerând elevilor să pronunţe consoana singură. . îndeosebi a lui s şi z. dislalia generală. de tipul po-po-po-porul -tonică sau de formă secundară. învăţătorul va acţiona asupra cauzelor. Cele mai afectate sunete sunt consoanele.Exigenț e ale educaț iei incluzive Unii elevi deficienți au nevoie de o terapie a tulburărilor de vorbire şi de limbaj şi de psihoterapie individuală şi de grup pentru sprijinirea integrării pe plan social.1. întrucât are şanse mai slabe şi ceva mai târzii de redresare. dislalia simplă sau parţială. ținta generală a întregii activități didactice. Ea se deosebeşte de celelalte tulburări. Rotacismul este omisiunea sau denaturarea sunetului r.Tipologia dislaliilor După gradul de extindere există a. Tratamentul va ţine conte de manifestarea emotiv-nervoasă pe care maladia aceasta o implică. b. copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor. 1. care pot fi corectate cu ajutorul onomatopeelor. Sigmatismul constă în pronunţarea defectuoasă a siflantelor. caz în care se pronunţă defectuos numai anumite sunete.

Elevii cu tulburări vizuale și de auz. programe de terapie. fără a crea dependenţă. astfel încât consultarea psihologului. asistenţă psihoterapeutică. rampe de acces pentru deplasare. -Încurajarea prin activarea elevilor deficienți a eforturilor. -Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor. Prin abordarea incluzivă se susţine că şcolile de profil au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi să depăşească barierele din calea învăţării. care conduce spre rezultate sigure în situați aceasta. Fără îndoială că cei mai buni profesori sunt aceia care au abilităţile necesare pentru a-i ajuta pe elevii deficiență să izbândească în acest efort. adaptate la etapa de asimilare a scris-cititului și calculului la care se află fiecare dintre ei.De aceea. -Sarcini împărţite în etape mai mici. Categoria aparte a copiii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie din timp identificată. bineînțeles. -Folosirea învăţării afective. Necesare sunt. formarea unei atitudini pozitive a colegilor. -Adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare. . laude. -Încurajarea independenţei. ca și cei cu dizabilităţi fizice. -Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare. cu experiența acumulată în anii. încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare. de la familie la cadre didactice. ei oferind în mod ritmic și continuu consultarea elevuluişi sfătuirea familiei aparținătoare. și programele de terapie lingvistică. De o reală importanță sunt trategiile şi intervenţiile utile din partea cadrului didactic. confortabil. evaluare. Deficiențele de limbaj nu sunt sigura țintă a învățământului incluziv.etc. tratamentele logopedice. Tocmai pentru aceasta. cu implicarea tuturor factorilor educaţionali. care să asigure o atmosferă de normalitate. creşterea autonomiei personale. întărirea pozitivă. şcoala . rerspectiv: -Crearea în clasa în care elevii deficienți sunt incadrați alături de cei normali a unui climat afectiv-pozitiv. -Crearea unui climat afectiv. acestea fiind solicitate cu calitățile lor profesionale. care exclude izolarea elevilor deficienți. încurajări. asigurată personal elevului și familiei sale. asistenţă medicală specializată. cu pasiunea lor pentru deficiențele care se cer atenuate. a medicului neuropsihiatru şi terapia să fie făcute cât mai precoce. necesită programe şi modalităţi de predare adaptate cerinţelor lor educative. Consilierii şcolari sunt şi ei de un real ajutor. realizabile -Folosirea frecventă a sistemului de recompense. -Sprijin. astfel încât să fie încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres al elevului deficient. Atât elevii deficienți cât și familiile lor beneficiază de consiliere școlară și vocațională. ei beneficiază de programe speciale de învățare ți evaluare.

ca cea mai eficientă formă de instrucţie. ca în antichitatea egipteană a Ptolemeilor în familiile regale şi nobiliare sau în spaţii anume amenajate în acest scop. în care se înfiinţau astfel primele şcoli rurale. Negreșit. pe care lecţia . In evul mediu şcolile erau apanajul mânăstirilor şi al cureţilor nobiliare. alcătuită din grupe constante de elevi. Lecţia reprezintă forma de activitate desfăşurată de către cadrul didactic cu elevii clasei cu scopul asimilării cunoştinţelor şi a formării unor deprinderi.trebuie să dispună de strategii funcţionale spre a aborda măsuri practice care să faciliteze îndepărtarea barierelor cu care se confruntă elevii în calea participării lor la educaţie. metodele şi tehnologia didactică. el impunânduse în întreaga lume. se pot stabili relaţii de colaborare cu autorităţile locale. climateric şi nu în ultimă instanţă ştiinţific. În această ambianţă. Totuşi ceea ce se cere menţionat este faptul că sistemul învăţământului pe lecţii şi pe clase a fost instaurat de către Comenius (1592-1670). Instrucţia copiilor bogaţi s-a realizat în condiţii selecte. conţinutul. Numai astfel poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv în care copiii să discute cu lejeritate despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aibă curaj să cearăajutor. de ordin material. stabilite pe bază de vârstă. stadiu de dezvoltare intelectuală şi progres şcolar. ca ei să nu fie rupţi de natură. Clasa şcolară este cadrul organizatoric constituit ca unitate didactică esenţială. Astfel se realizează în condiţii optime interacţiunea între factorii procesului de învăţământ. Capitolul 9 Proiectarea activităţii didactice De-a lungul secolelor care s-au scurs între antichitate şi zilele noastre formele de organizare a procesului de învăţământ s-au schimbat. Alteori s-a recurs la improvizarea de către preoţi sau de alţi oameni cu minţi luminate ai satului a unor chilii ale bisericii. Chiar şi în debutul secolului al XXI-lea o şcoală din capitala ţării noastre diferă ca dotare tehnică de una a satelor de munte din Apuseni.În India s-a impus ideea centrării colectivului de elevi în jurul unui copac. tehnic. în vederea autocorectării deficiențelor lor. evoluând în funcţie de factori diverşi. conform temei stabilite în programa şcolară şi într-o unitate de timp bine delimitată. care sunt: scopul. părinţii şi reprezentanţii comunităţii în vederea desfășurării unei activități concertate având un asemenea target. tandemul elev-cadru didactic. aşa cum relata la mijlocul secolului al XIX-lea Ion Creangă în nemuritoarele sale Amintiri din copilărie despre lumea Moldovei.

2. a intereselor. Analiza resurselor umane (psihologice şi pedagogice) şi materiale: .proiectarea globală (concretizată în planuri de învăţământ şi programe analitice). -evaluarea cu procedeele specifice în funcţie de tipul lecţiei şi de momentul procesului instructiv-educativ 9. . cadrul didactic va trebui să apeleze la cele mai importante documente care ordonează activitatea în domeniul respectiv: -Legea învăţământului din România -Statutul personalului didactic . 9.proiectarea eşalonată (se realizează anual.2. a trăsăturilor psiho-sociale. Analiza sarcinilor de instruire ale disciplinei de limba şi literatura română şi fixarea obiectivelor-cadru: .analiza condiţiilor materiale existente în clasă. fie ea frontală. Etapele proiectării didactice 1. se împlinesc obiectivele instruirii şi ale educaţiei. conţinuturi. care să se încadreze într-un sistem mai amplu de activităţi similare. şi relaţiile dintre acestea.1. concepută ca proces de anticipare a ceea ce cadrul didactic îşi propune să realizeze împreună cu elevii lui prin lecţie. a nivelului de pregătire.3. ce conţin obiective. în conformitate cu obiectivele programei de profil.analiza nivelului dezvoltării structurilor cognitiv raţionale. Proiectarea didactică este o activitate complexă. 9.educative -evaluarea rezultatelor acestei activităţi -reglarea şi optimizarea procesului instructiv-educativ Proiectarea didactică se realizează printr-un sistem de operaţii.ca formă de bază a organizării procesului didactic o instituie. . Conţinutul proiectării pedagogice curriculare cuprinde: -obiectivele şi conţinutul procesului de predare-învăţare -pregătirea psihopedagogică şi metodică a cadrului didactic pentru lecţie -metodologia şi formele de activitate cu elevii.Documentele de lucru ale educatorului sau învăţătorului În activitatea sa. extinse pe parcursul întregului an şcolar la disciplina respectivă. prin proiectarea sistemului de lecţii). strategii cu componentele instruirii. -organizarea metodică a activităţii instructiv. a motivaţiilor.Funcţiile proiectării pedagogice sunt: -anticiparea rezultatelor aşteptate. semestrial şi zilnic. a deprinderilor şi a tehnicilor de învăţare utilizate de elevii clasei. grupată sau individuală. constituit din programe de instruire.

perioadele de timp afectate.stimularea creativităţii prin formularea unor întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri. Proiectarea se concretizează printr-un document. recapitulare şi sinteză. numit scenariu sau proiect didactic. în funcţie de nivelul de pregătire al elevilor şi de motivaţia lor pentru studiu..Proiectele semestriale se bazează pe teme şi acestea se raportează la unităţile de învăţare. definirea obiectivelor generale. Contribuţia cadrului didactic constă în stabilirea ponderilor atribuite aanumitor teme. Fiecare dintre aceste targeturi trebuie să aibă resurse specifice.-Regulamentul de funcţionare şi organizare a învăţământului preprimar şi respectiv primar -Ghidul de aplicare a programei pentru învăţământul preşcolar şi primar -Scrisori metodice pentru aplicarea programei instructiv-educative în grădiniţe. explozia stelară”) SCOPUL ACTIVITĂŢII: . Proiectarea didactică anuală preconizează. 9. aşa cum am mai precizat la începutul cursului în capitolul 2. -ameliorare. . cu un număr de ore distribuite la toate lecţiile. ce constau în:-consolidare. care este mai complex şi mai bine articulat decât vechiul plan de lecţie. stabilirea numărului de ore specific fiecărei unităţi de conţinut şi repartizarea acestui timp pe tipuri de activităţi (predare. La baza întocmirii acestui proiect stă programa şcolară. stabilindu-se desfăşurarea.4.Proiectarea unei lecţii Este o activitate mentală de anticipare amănunţită a ceea ce va face cadrul didactic în lecţie în vederea realizării obiectivelor prevăzute curricular. Se cer menţionate titlurile celor 15 teme propuse. Obiectivele specifice vor fi consemnate la începutul documentului. evaluare). Proiectarea se face pe unităţi de învăţare. succesiunea capitolelor şi a temelor. EXEMPLUL 1 GRUPA: Mare INSTITUTOR: Vezure Dana Eugenia CATEGORIA ACTIVITĂŢII: Cunoaşterea mediului MIJLOC DE REALIZARE: Lectură după imagine TEMA: „Tablou de toamnă” TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidarea de cunoştinţe ( prin aplicarea metodei . aceasta fiind o operaţiune dintre cele mai detaliate şi decisive pentru reuşita demersului didactic. -evaluare. accentele punându-se pe trei obiective.

.Când”. .Captarea atenţiei Va sosi în clasă elementul surpriză al 2.să formuleze întrebări corecte din punct de vedere gramatical pe care să le adreseze celorlalte grupuri de copii.să alcătuiască întrebări pe baza conţinutului unei imagini.Dirijarea toamnă.. -proba orală : comversaţia -tablou de recunoaşterea toamnă unor aspecte ale anotimpului toamna .Forma de organizare: frontal.să păstreze ordinea şi disciplina pe tot parcursul activităţii. prin folosirea metodei interactive .Cum”. dialogul.. .Când”. tablou cu aspecte de toamnă.familiarizarea copiilor cu strategia elaborării de întrebări de tipul .Cine”. Cine”. pe grupuri. . descrierea..Anunţarea copiilor o temei şi imagine în obiectivelor care sunt propuse ilustrate aspecte de 4. explicaţia..să se exprime corect în propoziţii clare şi concise. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: . ..Mijloace de învăţământ: o stea mare. folosind pronumele interogative.Locul de desfăşurare: sala de grupă. .Ce”. .Cum”. cunoştinţelor Poştaşul” care va aduce 3.Strategia didactică: . Evenimentul didactic Co nţinutul ştiinţific Strategia didactică Metode şi Mijloace procedee de învăţare elementul surpriza Evaluare. .. 9. . să colaboreze între ei şi să manifeste spirit de echipă.să analizeze un tablou de toamnă. cinci steluţe mici. . ( Instrumente şi indicatori ) 1.. .De ce” pe baza conţinutului unei imagini.Ce”.De ce”. . problematizarea.să se organizeze pe grupuri.Metode şi procedee: conversaţia euristică. .. analiza.explozia stelară”.Reactualizarea activităţii .5. . enumerarea...

-analiza .Tablou de toamnă Proba orală : descrierea materialului pregătit şi a sarcinilor de lucru 5. Celelalte cinci -expunerea enumerarea -descrirea interpetarea Proba orală : formularea de întrebări realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup şi individual pentru rezolvarea unei probleme..învăţării -steluţa . In mijloc este aranjată o steluţa mare. imaginea despre -se anunţă -conversaţia anotimpul copiii că se va toamna desfăşura o activitate de cunoaştere a mediului: .se poartă o mare şi discuţie despre cinci anotimpul steluţe . iar peste ea se aşează o imagine ce reprezintă aspecte ale anotimpului toamna.Obtinerea performantei -se organizează colectivul de preşcolari sub formă de semicerc.Toamna” mici.. iar în mijlocul lor se aranjează steluţele.

.Comunicarea întrebărilor . CUM cu culoarea galbenă CÂND cu culoarea albastru şi DE CE cu culoarea portocalie.care la rândul lor aleg trei –patru parteneri cu -sinteza care formează o echipă. Astfel copiii enumerarea vor reţine că întrebarea . atenţionând copii ca pe fiecare steluta este scrisa cate o intrebare cu culori diferite. împreună trebuie să găsească mai multe întrebări .6. Poştaşul alege cinci copii.CE ‘’ este scrisă cu roşu .Observarea comportamentului .Evaluarea activităţii steluţe mici se aşează în jurul steluţei mari. CINE cu culoarea verde.

CE CINE CUM -dialogul -Aprecieri verbale -dialogul -Stimulente TABLOU DE TOAMNA DE CE CÂND Pe rând fiecare grup vine .Incheierea activităţii referitoare la imaginea prezentată folosind intrebarea de pe steluţa aleasă.se revine în semicerc şi fiecare grup comunică întrebările elaborate împreună.7.Toţi copiii analizează tabloul şi formulează în grup câteva întrebări timp de cinci minute . La un semn .

-Ce anotimp este prezentat în imagine? 2. CE : 1.-Cine nu mai încălzesşte cu atâta putere ca .-Ce haine îmbracă copiii în anotimpul toamna? CINE: 1.-Ce se întâmplă cu vegetaţia în anotimpul toamna? 5.lângă margine şi adresează întrebările celorlalte grupuri.Ce fac păsările călătoare în anotimpul toamna? 4.-Ce fac copiii după terminarea vacanţei mari atunci când începe acest anotimp? 3-. aceştia răspund.

-Cine lasă cuiburile goale şi pleacă în ţările calde? 3.-Cine suflă mai cu putere şi scutură frunzele din copaci? 4.-Cum se pregătesc oamenii pentru venirea anotimpului friguros? 3.în anotimpul precedent? 2.-Cum sunt frunzele în anotimpul toamna? 2.-Cine sunt cei care se pregătesc pentru venirea frigului făcând provizii? CUM: 1.-Cum este vremea în .-Cine alungă păsările în ţările calde? 5.-Cum este ziua faţă de noapte? 4.

-Când se culeg viile? 5.-Când pleacaă păsările în ţările calde? 3.-Când seamănă oamenii grâul? 4.-De ce pleacă păsările în ţările calde ? 2.acest anotimp? 5.-Când se coc gutuile? DE CE: 1.De ce nu pleacă toate păsările în ţările calde? .-Când încep copiii sşcoala? 2.-De ce culeg oamenii legumele şi fructele? 4.-De ce este toamna? 3.-Cum pregătesc oamenii grădinile ţi ogoarele în anotimpul toamna? CÂND: 1.

se apreciază cele mai corecte şi mai interesante întrebări care vor fi scrise şi afişate la panoul „dialog cu părinţii” Educatoarea aduce cuvinte de laudă asupra modului de cooperare şi interacţiune dintre membrii aceleiaşi echipe. Se aminteşte şi denumirea metodei de . Copiii vor da un titlu tabloului pe care l-au studiat.-De ce cad frunzele? Se apreciază întrebările copiilor.5. modul de exprimare în propoziţii.

In incheiere activitatea va fi completată în conţinut de un cântecel despre anotimpul toamna ”A! A! A! Acum e toamna da ! Copiii vor fi recompensaţi pentru buna desfaşurare a activităţii.2007 INSTITUŢIA: Grădiniţa nr. EXEMPLUL 2 DATA: 27.predare DURATA: 30 Minute SCOPUL: Formativ: . Anieş EDUCATOARE: Bob Ioana Maria GRUPA: Mare TEMA SĂPTĂMÂNII: Mediul social şi cultural SUBTEMA. 2.03. Transmitere de cunoştinţe. Profesii şi meserii CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului TEMA ACTIVITĂŢII: „Ce miros au meseriile” de Gianni Rodari FORMA DE REALIZARE: Memorizare TIPUL ACTIVITĂŢII.consolidarea deprinderii copiilor de a reproduce expresiv prin exersarea funcţiilor memoriei. .grup folosită „explozia stelară”.

.exerciţiul . . a unor meserii.explicaţia .demonstraţia b) Materiale şi mijloace didactice: .conversaţia . O8 – să „citească” planşele cu ajutorul întrebărilor adresate.formarea deprinderii de a recita cursiv şi expresiv o poezie pe strofe şi integral.educarea dragostei faţă de muncă şi faţă de părinţi prin cunoşterea unor „ocupaţii”. Educativ: .textul poeziei .dezvoltarea memoriei voluntare şi a atenţiei.ursuleţi c) Forme de organizare: .ghicitori . corect şi expresiv pe strofe şi integral poezia. Informativ: . O6 – să indice importanţa fiecărei meserii. Strategii didactice a) Metode şi procedee didactice: .îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresive noi. O3 – să răspundă corect la ghicitori. O2 – să indice titlul şi autorul poeziei..planşe . O5 – să indice meseriile părinţilor lor.frontală . O7 – să se exprime corect în propoziţii din punct de vedere gramatical.îmbogăţirea cunoştinţelor referitoare la meseriile pe care şi le vor alege când vor fi mai mari.individuală d) Tipuri de învăţare: . O4 – să dea exemple de anumite meserii. O9 – să participe cu interes la activitate. Obiective operaţionale O1 – să recite clar.

Bucureşti. editura didactică şi pedagogică. Liviu Chiscop. 1976 3) „Culegere de texte literare pentru copii”.evaluare curentă b) Metode de evaluare: .receptiv – reproductiv .inteligibilă SISTEM DE EVALUARE a) Forma de evaluare: .observarea curentă .. În sat sau la oraş A scânduri moi miroase A vrafuri de talaş. Stela Anghel.” .chestionarea orală Bibliografie: 1) Ghid metodic pentru dezvoltarea vorbirii şi în grădiniţă de copii şi în clasele I şi a II-a 2) Ghicitori pentru cunoaşterea mediului înconjurător. Ilie I Mirea. Filofteia Grama.2000 „Ce miros au meseriile De Gianni Rodari Oricare meserie Are un miros. Laurenţia Culea. 1994 4) „Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar”.amară. În orice tâmplărie. Iar un halat de medic A doctori. Miroase cofetarul A nuci şi scorţişoară. Editura didactică şi pedagogică. Editura „Grigore Tălvăcaru”.ghid metodic. copii! A pâine şi plăcinte Miroase-n brutării. Bucureşti.

ÎN CONCORDANŢĂ CU NOUL CURRICULUM-2008 .2008.ro/curriculum/invatamantprescolar forum directori la toate Cercurile pedagogice şi la nivelul Comisiilor metodice.lucrand astfel. să desfăşuram activitati integrate. adica din ce stiu eu ca se abordeaza la aceasta varsta cu prescolarii si nu mi-a intrat in temele proiectelor). cel puţin o zi pe săptămână va fi dedicată efectuării celor 3 ore de activitate metodică în unitate. orientandu-m si dupa perioada din an in care se afla saptamanile respective.se aduna colectivul gradinitei (Comisia metodică) în cadrul Zilei metodice (care trebuie să se desfăşoare obligatoriu. ce proiect e inainte si ce proiect urmeaza etc. .nu mai avem orar. va precizăm clar. se stabilesc teme independente. în fiecare săptămână. 5233 din 1 sept. următoarele: .isjmm. PRECIZĂRI PRIVIND PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII SĂPTĂMÂNALE. ce evenimente ar fi.ro/prescolar/noutati site www. cu toate educatoarele din Comisia metodică. Stimate colege.ordinul MECT pt. pe format electronic sau listat.putem încerca.edu.pentru saptamanile ramase fara proiect. „La nivelul Comisiei metodice. După citirea cu atenţie a noului curriculum. colegele vor avea posibilitatea de a-si transmite una alteia. . dar gandita de noi. . pe fiecare nivel de varsta in parte) si 3 . continutul. sa abordam teme îndrăzneţe de proiecte. avem doar programul zilnic de activitate . care pot fi consultate pe: site www.se citeste cu atentie continutul (descriptivul) temelor mari de studiu din programa si se stabilesc astfel temele de proiecte (cu durata fiecaruia. noul curriculum are nr. materialele folosite. trei sunt pasii importanti: 1 . asa cum am inteles noi programa si sa discutam cu celelalte colege etc. asa cum intelegem acum. cu curaj.EXEMPLUL 3. ideile pe care le-au avut in cadrul proiectelor. sa facem o planificare chiar mai putin coerenta. încă o data. de la un an la altul. experienta acumula Vă recomandăm următoarele etape: 1. şi a Scrisorii metodice –2008. in functie de ceea ce constat ca mi-a ramas neacoperit (ca si continut al curriculumului.cand ne apucam de planificare.” 2 .

planificarea temelor pe săptămâni-grupa mică nr TEMA Nr. de săptămâni alocate temei 10 10 0 0 8 6 Din care. pentru Proiecte alte conform subte metodei me proiectelor 3 7 4 6 0 0 0 0 1 2 7 4 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? Exemplu grupa mare nr TEMA Nr. de săptămâni 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? 5 8 5 5 5 6 Din care.recomandăm STABILIREA CONŢINUTURILOR PENTRU FIECARE TEMĂ. astfel încât să avem o evidenţă clară a unităţii de timp alocate unei teme. efectuez PLANIFICARE ANUALĂ A PROIECTELOR ÎN CADRUL TEMELOR DE STUDIU . urmată de PLANIFICAREA TEMELOR DE STUDIU. pentru proiecte alte subte me 3 2 5 3 2 3 1 4 2 3 3 3 2. Nu este obligatoriu într-un an să planificăm toate temele (minim 4) De exemplu :într-un an şcolar sunt 34 săptămâni tabel 1. în funcţie de vârsta copiilor.

fie aspecte care ţin de interesele de moment ale grupului de copii exemplu pentru fiecare grupă: Teme Cine Cand/ Cum este/ a Cine şi cum sunt/ cum şi de fost şi va fi planifică/org suntem? ce se pe pamânt? anizează o Grupa întâmplă? activitate? Mică Cu ce şi Ce şi cum cum vreau sa exprimăm fiu? ceea ce simţim? Proiect: Proiect Proiect: Proiect: „În Proiect: „Ştiu transsemes „Case şi grădiniţa „Cântecul cine trial: oameni” noastră” lunii” sunt?” „Anotimpu (grădiniţa şi (activităţi în (simţul (corpul rile” casa/camera grădiniţă. diferite planificarea al auzului. De asemenea. el se va derula de-a lungu anului şcolar (vezi datele din planificarea calendaristică).Cine Cand/cum şi Cum este/a sunt/ de ce se fost şi va fi suntem întâmplă? pe pamânt? ? Proiect Proiect: : Proiect Cine şi Cu ce şi cum cum planifică/ exprimă organizeam ceea ză o ce activitate simţim? ? Proiect: Proiect: Ce şi cum vreau sa fiu? Proiect: Proiect: PERIO PERIOADA PERIOADAPERIOA PERIOA PERIOA PERIOA DA DA DA DA NOTĂ: Pentru proiectul transsemestrial nu se poate stabili perioada. culori şi . le din tipuri de unei activităţi. văzului şi uman. familie. (modificărimea. pentru perioadele în care nu se derulează proiecte. temele săptămânale vor abor fie aspecte legate de proiectul transsemestrial.

ce de obiect/feno grup. lucrări fructe şi caselor/ţării cum ne artistice flori şi relaţiile ajutăm unii pe care specifice. dintre alţii. înseamnă avem acţiunea reguli de cum să fii de nevoie unui comportare în transformă folos. cum folos) mat. rezultate exprimă activităţi aceştia) ale activităţii mesaje) ale 5 . cum scopuri ale importante poveste şi când utilizării din dintr-o suntem de diferitelor comunitate/na carte. cărţile cu pasiv şi cu acestea le cum se poveşti şi muncăprietenii.24 oamenilor ianuarie răsplata) 3 .30 noastre şi 6 . ce de ce prin excursie. mo este familie/p men sau a observarea întâmplare responsabil rieteni) omului.14 octombr legate de 2009 noiembrie ie 2008 anotimpuri 2008 .roluri/act natură în case/constru reguli de sunete care ivităţi fiecare cţii. principalele şi ce ne familie/gru relaţii în schimbăril momente ale spun ele. mea. aspectelor reală într-o itatea. pă. cum se . general. ne specifice anotimp.) tură) se spune o poveste. ale excursie şi (ce sunt (activităţi familie şi diferitelor care sunt poveştile în prieteni. pot suferi planifică o cartea în lene. materiale. tradiţii şi 20 aprilie – 8 obiceiuri) mai 2009 Mijloc Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: ie „Tu şi „Material „Haideţi în „În „Vreau să eu” e” excursie!” (ce lumeapove fiu de (corpul (proprietăţi este o ştilor folos” uman. ţara comportare. cum impresione ) legume locuitori ai cooperăm şi ază. activfamilie şi e pe care unei excursii.

cele cinci soarele şi lui. importanţa dispariţia maşini. simţurile luminii în speciilor. produsele dansuri. globală etc. cu ea. de igienă şi lumii şi munca şi şi viaţa încălzirea reguli de exprimarearăsplata importan omului. reguli popoarele echipă. tipuri de învăţătură.Mare face o 9 6 . muncă şi simţuri. simţurile surse de viaţa. luna ca care ăntreţin preparată. unelte şi arte. dans/alte muncii. ce probleme alimentare. protecţia propriilor muncii ţa lor în umbre şi – discuţii şi muncii) valori prin împlinite) viaţa de urme) soluţii) dans) zi cu zi şi în relaţiile cu cei din jur) 3 – 21 24 noiembr noiembrie 23 februarie – 13 martie . factorii crudă şi hrană dansul. pe „În paşi „Harnic. noastră” prin lumea bun” (corpul surse de pământul şi (hrana largă” (ce (meserii şi uman şi lumină.24 5 – 16 carte) februarie octombr ianuarie 3 – 21 – 6 martie ie 2008 2009 20 aprilie – noiembrie 2009 15 mai 2009 2008 Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: „De Proiect: Proiect: „Cele „Lumini şi „Explorator pe câmp. munca în acestea. poluarea. hrană este profesii. relaţii în de reacţii şi cum se contempora producţie al lor prin procesul corelate produce ne: alimentelor. reguli de şi diferite lumină. exprimareacomportare moduri este umbra ale lumii procesul de sentimente . cinci umbre” ii” (ce sunt masa de dans cinstit şi simţuri” (diferite exploratorii. miracolele omului.

cum drepturi valorificarea vorbim. comunică mesajul artei m. întâlnim. obiceiuri locomoţie.” sunt că sunt populari şi şi scrieri” (credinţe (mijloace român!” meşteri (ce este şi de (românii şi făurari” (ce scrisul... cum e între nemişcare) minorităţile popular/meşte scriem.. populare) mesajul) 13 aprilie – 8 mai 2 – 20 2009 martie 2009 Proiect: „O istorie personal ă” 13 aprilie – 15 mai 2009 Proiect: „Patron şi angajat” (meserii şi profesii. materie trăsături şi instrumente tipuri de propriilor vievalori utilizate. munca fizică şi munca intelectual ă. naţionale) şugar. un artist cărţi. şi muncii cum obligaţi) acestuia. spaţiul poţi să devii tipuri de diferenţel mişcare . tranziţia şi legătura şcoalămuncărezultate) 24 noiembrie -5 12 ianuarie – 3 – 21 decembrie 13 februarie noiembrie 11 – 29 2008 2009 2008 mai 2009 .georgrafic.” mişcă. ce scris. obiecte de scrisul der.ie 2008 – 12 2009 decembrie 5 ianuarie – 6 – 24 2008 6 februarie octombrie 2009 2008 Pregăt Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: itoare „Eu „Cum se „Mândru „Artişti „Scrisuri cred. a lungul exprimar combustibi naţionale. Romania de-este arta unde îl ale alte a lungul populară. unelte şi istoriei. oameni. însemne artă populară. idei/credi materie definitorii. .. munca în calitate de angajat şi munca în calitate de patron. oamenilo mecanismetimpurilor. este şi cum cărţile şi nţe. ea li. moartă.

ce ştim despre înregistra rea evenime ntelor istorice/p ersonale) 6 – 17 octombr ie 2008 2. şi stabilesc în cadrul fiecărei teme .5. strămoşii omului. tema de studiu (din cele 4. efectuez o planificare calendaristică săptămânală. evenime nte din viaţa personală . evenime nte istorice specifice poporulu i nostru împărtăşi te de apropiaţi din familie.(persoan a proprie.6 pe care ni le-am planificat la punctul 1). pentru întreg anul şcolar. arborele genealog ic. familia. în care este precizată săptămâna.

Proiect: „Ştiu cine sunt?” 5 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 6 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 7 8 9 10 11 12 13 „Eu şi familia mea” - . grupa mică TEMA Cine sunt/suntem? (exemplul este corelat cu cele din tabelele 1. Exemplu.subtema proiectului (respect numărul de săptămâni precizate în tabelul 1 şi 2).2) N Data Tema de studiu r 1 15-19 Cine sept sunt/suntem? 2 3 4 22-26 sept 29sept -03 oct 06-10 oct Cine sunt/suntem? 13-17 oct Cine sunt/suntem? 20-24 oct Cine sunt/suntem? 27-31 vacanţa oct 03-07 nov 10-14 nov 17-21 nov 24-28 Cine nov sunt/suntem? 01-05 dec 08-12 dec Subtema (tema proiectului) Teme în afara proiectelor „Eu la grădiniţă”. sau tema în afara proiectului (respect numărul de săptămâni din tabelul 1).

.14 15-19 Cine dec sunt/suntem? 15 22-26 vacanţa dec 16 29 dec.vacanţa 02 i 17 05-09 ian 18 12-16 ian 19 19-23 ian 20 26-30 ian 21 02-06 febr 22 09-13 febr 23 16-20 febr 24 23-27 febr 25 02-06 Cine martie sunt/suntem? 26 09-13 martie Cine sunt/suntem? 27 16-20 martie 28 23-27 martie 29 30 martie03 apr 30 06-10 apr 31 13-17 - „Sănătoşi fericiţi” şi - „ Eu şi mama” - „Eu şi prietenii mei”.

dar având grija să le avem printate. vreau. 5.32 33 34 35 36 37 apr 20-24 apr 27 apr01 mai 04-08 mai 11-15 mai 18-22 mai 25-29 Cine mai sunt/suntem? - „Eu pot. Căutaţi ultima scrisoare metodicaă din anul şcolar trecut şi recitiţi-o cu atenţie (acolo se găsesc mai multe opţiuni cu privire la înregistrarea datelor privind progresul copilului). . etapa din an. vârsta copiilor. In plus. fie se autoevaluează.se stabilesc conţinuturi. . la indemână în planificare). Pentru planificarea săptămânală. trebuie” eu eu 38 01-05 Cine iun sunt/suntem? 39 08-12 iun - „O minune de copil…” 4. fie construiesc împreună cu ea o fişă şi se evaluează reciproc. copiii trebuie implicaţi în procesul de evaluare (fie stabilesc ei împreună cu educatoarea care pot fi criteriile.nu evaluăm pe bază de calificative. în funcţie de prevederile programei. -pentru temele independente se completează doar partea de tabel cu activităţile de învăţare şi semnătura şi casetele cu munca metodică aferente. aşa cum sugerăm pe . ce ştim şi ce vrem să aflăm decât atunci când avem un proiect.nu completăm partea de început cu obiective de referinţă (pe care le putem trece şi codifica dacă nu avem suficient loc.la fel se poate proceda cu toate temele propuse. materialele pentru centre.

socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte (nume.domenii de dezvoltare: limbaj. zilnică -exemple de practici europene -exemple concrete de abordare a unor rutine (calendar. semestrială. vârstă. semestriale. săptămânală. roluri şi activităţi specifice) îşi adapteze comportamentul la normele de convieţuire socială însuşite reprezinte prin desen/pictură/modelaj corpul uman Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ . cognitiv. săptămânale.: La Cercul pedagogic din primul semestru. Inspectori şcolari de specialitate Marcela Pop Georgeta Pop TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . aspect fizic) vorbească despre familia lui (componenţă. zilnice -activitate pe ateliere prin care vom exersa tipuri de planificare anuală. prezenţa) -completarea Caietului de planificare Vă rugăm sa ne contactaţi oricând simţiţi că aveţi nevoie de vreo clarificare.ultimele fişe transmise ca exemplu etc. vom discuta despre: -modalităţi de planificare a activităţii anuale.

Tematica seminariilor şi bibliografia .___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . desen. muzică. socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte răspundă la întrebarea „Câţi ani ai?” identifice şi să numească părţi ale corpului propriu vorbească despre ceea ce îi/nu îi place îşi exprime sentimentele proprii prin gesturi. cognitiv.domenii de dezvoltare: limbaj. crt. cuvinte Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ Nr.

Editura Compania. -Sîrghie Anca. Magdalena. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Magdalena. 2001. 3 Dumitrana. Sibiu. Editura Alma Mater. Sibiu. Copilul. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. 1999. 2008. I. Magdalena. 1 -Dumitrana. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Magdalena. 1999. Proiect de activitate: lectura după imagini. 2009 Proiect de activitate: memorizarea. 2000. 1999. Editura Compania. Magdalena. Comunicarea orală. Comunicarea scrisă. 2009 Proiect de activitate: povestirile copiilor. Editura Compania. 1999. 2000. 1999. Dumitrana. Editura Alma Mater. Bucureşti. II. Bucureşti. Bucureşti. 2008. 2001 Sîrghie Anca. Editura Compania. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Editura Compania. Bibliografie: -Curriculum pentru educaţia timpurie. II. II. II. 2009. I.Proiect de activitate: povestirea şi repovestirea. Proiect de activitate: convorbirea. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Comunicarea orală. 2001. Editura Compania. familia şi grădiniţa. Editura Compania. I. Comunicarea orală. II. 1999. 2001. Editura Compania. I. Magdalena. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 2001. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Bucureşti. Magdalena. Bucureşti. familia şi grădiniţa. 2009 SEMINAR FINAL . 2008. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Comunicarea scrisă. Sibiu. 2 Dumitrana. Comunicarea orală. II. Sîrghie Anca. Bucureşti. Dumitrana. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Editura Compania. Sibiu. Comunicarea orală. Magdalena. Proiect de activitate: Copiii dictează şi educatoarea scrie –. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Bucureşti. Copilul. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. I. 2008. 5 Dumitrana. 7 Dumitrana. Magdalena. Comunicarea scrisă. familia şi grădiniţa. 2008. 2000. Bucureşti. 2008. Comunicarea scrisă. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Bibliografie: 4 Curriculum pentru educaţia timpurie. -Dumitrana. Magdalena. Comunicarea scrisă. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. II. Dumitrana. I. Bucureşti. Dumitrana. Comunicarea scrisă. -Sîrghie Anca. Editura Compania. Bucureşti. Sibiu. 1999. Sîrghie Anca. Editura Compania. Editura Alma Mater. 2008. Magdalena. Bibliografie: 6 Curriculum pentru educaţia timpurie. Comunicarea scrisă. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Copilul. 2001. I. Editura Alma Mater. Copilul. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 2000. 2009 Proiect de activitate: jocul didactic. familia şi grădiniţa. 2001. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Bucureşti. Dumitrana. Comunicarea orală. Comunicarea orală. Editura Alma Mater.

Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. 2. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană. profesori fascinanţi“. televizor şi calculator. În cartea sa. profesori fascinanţi .Dezbateți textul de mai jos: Dr. Augusto Cury. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice. plimbări. tradusă şi în română. muzică. haine. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. ci pentru a repeta informaţii. „Părinţi străluciţi. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată întrun depozit de informaţie inutilă. cu toate acestea. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare. internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria. să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. 1. noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi. şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. iar excesul acesteia blochează . şcoli. Intenţia este excelentă. psihiatru şi psihoterapeut. Învaţă să rezolve probleme de matematică.Augusto Cury Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării. Dr. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine. să înfrunte riscuri. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii. copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. însă părinţii nu au înţeles că televizorul. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie. de cele mai multe ori inutilă. informatică. dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. jucăriile cumpărate. să sufere decepţii. dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. în care copilul are nevoie să inventeze. Părinţi străluciţi.

trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. lacrimile lor. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor. în măsura posibilităţilor lor economice. de război. dorinţele copiilor lor. însă acestea nu produc persoane care gândesc. povestea vieţii lor. În plus. 3. mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi. fără ca ei să facă vreun efort. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri. produse electronice. . organizează excursii. Pe de altă parte. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. timpul lor. ci doar îi informăm. timiditate. tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun. Toate acestea generează personalităţi fluctuante.inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. le cumpără pantofi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului. fobii sau agresivitate. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare. în mijlocul diverselor aventuri – sportive. şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. politice sau sentimentale. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. instabile şi nemulţumite. sindroame de panică. haine. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Iată prima dintre ele: · Părinţii buni dau cadouri. ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi. părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă. gata preparaţi. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă. preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii. alcool şi droguri. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat. experienţele lor. mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Fac petreceri pentru aniversări. dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. care îi transportă pe tineri.

Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective. părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”. ce conţin critici mai vechi.· Părinţii buni alimentează corpul. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici. Părinţii buni spun: „ Greşeşti”. nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala. autoritari şi angoasaţi. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii. înstrăinaţi. Dacă problemele se pot rezolva. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole. părinţii buni cresc copii zbuciumaţi. părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi” · Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze. în muncă. · Părinţii buni corectează greşelile. părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. Pentru părinţii inteligenţi. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească. vor fi rezolvate. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru. pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. părinţii inteligenţi alimentează personalitatea Astăzi. dar nu vă opriţi aici. pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”. să caute succesul în studiu. eu te iubesc şi te respect mult”. a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără . 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor. declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei. Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”. iar dacă nu. Nu există podium fără înfrângeri. copilul vostru nu este o fiinţă umană. a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. trebuie să ne acceptăm limitele. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. în relaţiile sociale. ci un consumator. Pentru acest sistem.

Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa. alţii preferă un soare real. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Atunci. chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră. a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia. Odată. una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”. nu prin autoritate. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire. „Am nevoie de tine”. chiar dacă este acoperit cu nori. părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară. · Părinţii buni dau informaţii. a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe. părinţii inteligenţi povestesc istorioare Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră. dacă seminţele sunt bune. Peste 50% din părinţi nau avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile. PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE. pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.greşeli. Înainte. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră. părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. astăzi sunt copiii. Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou. am adăugat. Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului. el străluceşte. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. părinţii erau autoritari. dar. vor încolţi. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea.După ce am auzit povestea ei. · Părinţii buni vorbesc. aţi trecut testul. . „Scuzămă”. · Părinţii buni oferă oportunităţi. bani sau putere. Tu ai lumina proprie. Ea este scumpă. ci un prieten foarte bun. pierderile şi frustrările personale. Se simţea tristă şi respinsă. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă.

proiectul didactic se cere înţeles drept o sinteză a esenţializării educaţiei ca proces. A distruge speranţa şi visele Capitolul 10 Concluzii 10. conforme imperativelor Comunităţii Europene. în stare să elaboreze noi forme de conduită profesională şi socială.Proiectul educaţional didactic-ca sinteză a actului instructiv şi În principiu. A nu te ţine de cuvânt 7. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă . în care generaţiile viitorului din România se vor integra în mod obiectiv şi legic. Trăim vremuri grele. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie 6. A corecta în public 2. mâine explozivi. A exprima autoritatea cu agresivitate 3. În caz contrar.Obiectivele de referinţă. El etalează un mod de gândire personală asupra problemelor concrete ale procesului instructiv-educativ. CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI 1. A pedepsi la furie şi a pune limite.Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare nenegociabil. Proiectul didactic al fiecărei lecţii cuprinde în structura sa: -Obiective generale -Resurse şi condiţii de desfăşurare a procesului didactic .Tipul de lecţie adecvat obiectivelor operaţionale spre a configura prin învăţare anumite sporuri cognitive şi tipuri de comportamente . Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.Conţinutul procesului de instrucţie şi de educaţie .1. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat 4. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile.Metode şi alte forme ale strategiei didactice în funcţie de tipul lecţiei alese . fără a da explicaţii 5. De exemplu. emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi.

Astfel. care este gata să-i împărtăşească zi de zi câte ceva din preaplinul experienţei sale de cunoaştere şi de simţire? Metodica. Fiecare disciplină ştiinţifică aflată în programul instructiv-educativ îşi are propria sa metodică. Ea se concretizează prin structura curriculumului şcolar. care se manifestă în lumea exerciţiului didactic. văzută ca o tehnică de transmitere a mesajelor educative. planurile urmărind concretizarea acestora. Metodele de învăţământ se aplică în funcţie de tipul lecţiei. Se prezintă o clasificare a lecţiilor şi metodica organizării lor e la pregătire la desfăşurare. ca tehnică fundamentală a activităţii intelectuale.. ce implică în mod nemijlocit copilul în procesul predării. cu regulile ce se cer respectate. de la care îşi ia din punct de vedere tematic substanţa şi îşi stabileşte finalitatea particularizantă. . Principiile pot fi generale pentru mai multe discipline.Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute Metodica predării limbii şi literaturii române stabileşte. fie ele de predare sau de consolidare. Plecând de la planul de învăţământ şi de la programa disciplinei. avid să cunoască lumea. metodele gândirii critice ale ultimilor ani propune sisteme de lecţii de limba şi literatura română. chiar singulare uneori pentru disciplina respectivă. In cel mai modern sens al accepţiei. astfel ca prin vorbit într-o primă etapă şi apoi prin scris şi citit elevul aflat pe primele trepte ale evoluţiei sale spirituale să-şi perfecţioneze instrumentele muncii lui intelectuale. aşadar. prezentând atât modele de proiecte didactice cât şi pe cele de evaluare. Ea defineşte metodele de predare şi de evaluare folosite de respectiva disciplină de învăţâmînt. este corelată cu alte discipline. Dar ea este totodată o tehnică subtilă. metodica ajută cadrele didactice în operaţiunea de selectare a conţinuturilor specifice în elaborarea obiectivelor lecţiei de literetura română. ţinând seama atât de particularităţile de vârstă cât şi de cele individuale ale elevilor. bazată pe principii şi reguli precise şi care face posibilă acceptarea mesajului educativ de către copilul. metodica recomandă şi exemplifică modurile concrete de predare. La nivelul fiecărui ciclu de învăţământ ea fixează obiective intermediare specifice. Cum vom călăuzi primii săi paşi în universul cunoaşterii? Metodica presupune o strategie didactică. dar formele concrete de aplicare sunt particulare. fără de care efectul dialogului euristic se diminuează sau poate deveni chiar nul. La o ultimă întrebare se cuvine să răspundă fiecare educator sau învăţător înainte de a păşi peste pragul clasei:Cum se oglindeşte în mintea copilului imaginea lăuntrică a formatorului său. oferind modele structurale de studiere a textului literar precum şi metodologia utilizată în acest scop. Cum se poate stabili un dialog fertil între cele două personalităţi cu preţul trasării unor punţi peste vârste? Metodica este în fapt o artă. Încă din ciclul preşcolar şi primar studierea limbii române are ca finalitate cultivarea formelor de comunicare verbală şi scrisă. cu precizie atât conţinutul cât şi formele de organizare a activităţilor instructiv-educative din lecţia de profil. acestea contribuind la atingerea obiectivelor generale şi a finalităţilor studiului limbii şi literaturii române în şcoală.

Bucureşti . Bucureşti.Bizdună. 8. pp. Teodoro.Dumitrana. Adina. Bucureşti. ghid pentru formatori şi cadre didactice . 2000. Lucia. 15-42.TIPOLOGIA JOCURILOR INTERACTIVE CENTRATE PE SCRIS -ROLUL EDUCATOAREI ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI. 2.C.Teme de cercetare ș tiinț ifică: -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA VERBALĂ. Ghid de practică pedagogică. Editura Aramis. Magdalena. Maria. 2005. 2007. II. Alexandrina Neagu. Editura Compania. memorizarea. Texte şi materiale ajutătoare.E. *** Ghid tematic pentru aplicarea programei. Ghid metodic de aplicare a programei activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii (Grupa mare şi de pregătire pentru şcoală).Buda. 1999. Petroşani. în Didáctica (Lengua y Literatura). La descripción en la enseñanza de la lengua.TIPURI DE ACTIVITĂȚI CONDUSE DE EDUCATOARE(povestirea. Tatiana. 3.Glava. 2000. Introducere în pedagogia preşcolară. 2001 4*** Pregătirea pentru şcoală în grădiniţa de copii. 5*** Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii şi regulamentul învăţământului preşcolar. Texte pentru educaţia limbajului la preşcolari. Îndrumător pentru educatoare. Editura Focus. 2002. 6.Cerghiţ. Editura Compania. Bucureşti.) -PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR DE EVALUARE A PERFORMANȚELOR LINGVITICE ALE COPIILOR BIBLIOGRAFIE GENERALĂ : Bibliografie generală 1. 1999. I. Însemnări pentru educatoare. 2000. Editura Aramis. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Ramona. Magdalena. Editura V&I Integral. 2008. 1979. -CONSOLIDAREA DIFERITELOR TIPURI DE DE COMUNICARE VERBALĂ -STRATEGII DE DOBÂNDIREA A STRUCTURILOR VERBALE DE CĂTRE COPII ȘI DE UTILIZZARE CORECTĂ A LOR. jocul didactic. familia şi grădiniţa. vol. sine anno. Comunicarea scrisă. Cătălin.M. Petrovan. Ed.2. Copilul.Dumitrana. 7. 1999. structuri. Învăţarea activă. Ioan. *** Educarea limbajului la preşcolari. 13. Aramis Print SRL. 11. Bucureşti. Glava. 2001. 9. Bucureşti. 10. -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA SCRISĂ. Bucureşti. conversația. 12. Bădică. Bucureşti. Editura PROGnosis.2002. Comunicarea orală. Álvarez Angulo. lectura după imagini. stiluri şi strategii. Bucureşti. 11. Editată de Tribuna Învăţământului.10. Editura Dacia . Bucureşti. Sisteme de instruire alternative şi complementare. EDP.

Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar românesc. Rovimed Publishers.). Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului (etapa preşcolarităţii). 2000. Liliana. Anton. Bacău. Ilica. Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Florica. Gabriela. Editura Aramis. Anton. Voiculescu. Monica.. 26. Editura V&I Integral. Copilul vremurilor noastre: învăţarea timpurie. 23. trad. 2002. Sîrghie Anca. Bucuresti. Jurcău. Copiii preşcolari. Bacău. Leonte. 2005. 15. Emil. Sibiu. Metodica activităţii instructiv-educative. 25. educatoarele şi părinţii. Bucureşti. 2003.Livingstone. 18. Rodica. Iaşi. Stanciu. Bucureşti. Mihai . Didactică preşcolară. Editura Polirom. 2000. Bucureşti. Cum vorbesc copiii noştri. Alexandra. 2001. 2007. Păişi-Lazarescu. 28. Pedagogie preşcolară. 2008. 29. Editura Institutul European. Gabriel ( coord.). Schulman Kolumbus. 2009. E. Editura Aramis. Bucureşti. Tessa.Educaţional. Editura Dacia. Laborator preşcolar. de Felicia Rădulescu. Bucureşti. Ilica. 17. Editura Omfal Esenţial. Ghid de parteneriat şi consiliere. Vlaicu”Arad. Mateiaş. Jurcău. Contribuţii independente şi în echipă la dezvoltarea teoriei şi practicii managementului educaţional. Cum să valorifici potenţialul maxim al copilului tău. . 31. Editura Universităţii „Aurel 16. Editura V&I Integral. Cluj-Napoca. Elena. Bucureşti. Urgenţa 2000: pariul limbajului şi al comunicării. 2008. EDP. Bucureşti. Păun. Strategii activ – participative de predare-învăţare în ciclul primar”. Emilia. Mitu. Didactica Publishing House. Preda. Kelemen. Didactica învăţământului preşcolar. Editura Pro Humanitas. Kelemen. Pedagogie pentru învăţământul preprimar. 20. Ezechil. Iaşi. O metodică a activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii. Secrete metodice în didactica preşcolară. 2002. 22. 14. 19. Educaţia preşcolară în România. 2009. Bucureşti. Rafailă. Elinor. 1989. Maria (coord.. Copilul şi grădiniţa. 27.). Mateiaş. Cluj-Napoca. 24. Romiţă (coord. 2004. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar.P. 21. Bucureşti. Metodica activităţilor de educare a limbajului. Emilia. Iucu. Editura Casei Corpului Didactic. Viorica. 2003. Editura Compania.Lespezeanu. Alexandra. 1999. Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad. 30. Editura Alma Mater. 2004. Mătăsaru. traducere şi adaptare Magdalena Dumitrana. Nicolae. 2001. 2002. Angelica. Elisabeta. Hobjilă.D.