METODICA ACTIVITĂȚ ILOR DE EDUCARE A LIMBAJULUI Capitolul 1.

1.INTERACȚ IUNEA SOCIALĂ PRIN COMUNICARE I. Interacț iunea ca formă de relaț ie socială
Viața în societatea umană se bazează pe crearea unor relaționări între indivizi. Interacț iunea este locul unde relația socială se construiește continuu. Instrumentul interacțiunii superioare este comunicarea prin limbaj. Interacțiunea socială se înfăptuiește prin schimbul organizat de mesaje, fie că ele se realizează face to face, fie intermediat cu ajutorul telefonului, computerului sau al altor mijloace pe care tehnica ni le pune la dispoziție. Indiferent de formele concrete în care ea se înfăptuiește, comunicarea produce prin circularitatea ei o influențare reciprocă a persoanelor intrate în contact. Interacțiunea a fost abordată: 1. din perspectivă psihologică și psihiatrică de către Școala de la Palo Alto,1972, (J.Helmick Beavin, D.D.Jackson) unde sau cercetat comunicarea normală și disfuncțiile ei, solicitând soluții terapeutice
2.

etnografia comunicării (D.Hymes, J. Gumperz, 1984) preocupată de competențele comunicative, de ansamblul normelor de funcționare a interacțiunii sociale. Etnometodologia , ca un curent sociologic (H.Sacks, G. Jefferson, 1974) studiază procesele prin care se creează și se însușesc interacțiunile, regulile de călăuzire a interacțiunii sociale. Interacțiunea verbal ă este un proces complet de coordonare a acțiunilor, având forme practice de concretizare. Se recurge la curentele din lingvistică ce studiază aspectele comunicative și pragmatice ale limbii. Interacționismul simbolic consideră interacțiunea drept un proces social esențial pentru viața socială, un proces cu funcție identitară

3.

4.

5.

Dramaturgia, de care vorbește E.Goffman, 1967, ilustrează interacționismul simbolic, bazat pe poziționarea reciprocă în construcția relației sociale, concepută ca act ritualic. Participanții la interacțiune sunt ca niște actori în scenă, adaptându- și rolul la situația concretă care este creată și revendicându- și o identitate specifică. Interacțiunea funcționează după anumite norme, prin puseuri succesive, devenite schimburi care sunt tot atâtea unități rituale. Teoria schimbului, care socotește viața socială un proces de tocmeală și negociere, astfel că interacțiunea presupune anumite costuri ca timp și energie, drept care ei vor avea și unele beneficii, fiind apreciați pe o scară de la acord mutual la afecțiune (sau dezacord). Comunicarea se bazeză pe coprezența indivizilor intrați în dialog, astfel că ea asigură condiții ca atât la polul producerii mesajului cât și la cel al receptării sale să se efectueze procese conversaționale, care au norme și reguli precise, ce susțin activitatea de interacțiune în societate. Se creează astfel competențe comunicative, se combat disfuncțiile relațiilor familiale, problemele copiilor schizofrenici etc.

6.

Interacțiunea poate fi: - verbală și - nonverbală. Interactanții își pot exprima prin acte verbale și nonverbale punctul lor de vedere, atitudinea fiecăruia față de ceilalți și să țină cont de situație, adică de context. În funcție de situație se alege tema de discuție, formele de adresare, chiar și nivelul limbii, stilul și vocabularul adecvate comunicării. Ele diferă la grupa mare de grădiniță de clasa a IV-a, aceasta deosebindu-se demodul adresării la clasele de liceu sau la studenții din universitate. Interacțiunea se realizează după opinia lui E. Goffman printr-un ansamblu de elemente conversaționale: -scopul conversației, care poate fi ocazională sau focalizată pe anumite obiective educaționale, ca cea de la clasa cu elevi, sau profesională, într-o instituție, etc. -participanț ii la interacțiune, fiecare cu anumite caracteristici individuale, având stabilite anumite relații mutuale. Ei se disting prin caracteristici de vârstă

(copil, adult ) ca număr, (conversația solicită minimum doi participanți la dialog), de sex, de statut intelectual, profesional și social, etc. -rolul, căci fiecare actant își asumă în conversație, fie ea specializată sau ocazională, atât rol de emițător cât și de receptor. Este emițător sau locutor, adresându-se unui singur receptor în comunicarea diadică, sau mai multor receptori, în comunicarea triadică și în cea polilogală. Cele două roluri sunt complementare. Conversația presupune un emitent și un deținător al mesajului, un alocutor, care este acceptat de locutor ca partener de interacțiune. Relaționarea lor se stabilește cu ajutorul unor indici verbali, ca termeni de adresare, și de indici nonverbali, concretizați ca poziționare corporală, ca orintare a privirii. Destinatarul mesajului emis poate fi direct (privilegiat) sau indirect (neprivilegiat), care apare în conversația triadică și polilogală. E. Goffman introduce conceptul de auditoriu, căci participanții latenți la conversație în care nu intervin, rămânând spectator, observați sau nu de locutor. -spaț iul, conversația presupunând proximitatea, ca el să devină interactiv. -cadrul temporal, căci conversația se construiește, ținând cont de condiții de oportunitate a intervenției fiecărui participant la dialog. Momentul interacțiunii dă statutul de actual, pentru locutorul care vorbește și latent, ca poziție a interlocutorului. II.DEFINIREA CONCEPTELOR DE LIMBĂ- LIMBAJ-VORBIRE LIMBA este “principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități, alcătuit din sistemul gramatical și lexical. Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor ideile și sentimentele. Limba surdo-muților. Vorbă, cuvânt; grai, glas”1Așadar, limba este forma de comunicare inteligentă interumană, diferită de sunetele prin care comunică animalele și păsările. Descartes caracteriza ființa umană înzestrată cu rațiune drept”o trestie, dar o trestie gânditoare.” Rațiunea cu care suntem înzestrați noi, oamenii, ne ajută să folosim inteligent limba moștenită de la înaintașii noștri. Pe ea, ca instrument complex și superior de comunicare, o mânuim, primind elementele de noutate și îndepărtând ceea ce este prea vechi și nefolositor.Se renunță la arhaisme,care ies din uz odatră cu anumite ocupații, obiecte nemaiutilizate ( postelnic, vornic, paharnic, ca dregătorii ale evului mediu, după cum sunt pe cale de dispariție mașina de scris, zețarul din tipografia clasică ) la regionalism, neacceptate în șlimba literară, ptrecum clisă, sclănină, barabule etc. “ Limba este un sistem de sisteme care generează, în actul lingvistic, structuri specifice dar interdependente. Numite în mod curent, în lingvistică, nivele de organizare, ierarhică și integratoare, a sistemului general al limbii, fonetica,
D. Macrea și colectiv, Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, București, 1958, p.457458.
1

De aici concluzia lui Dumitru Irimia la fine de secol XX că “Modificările nu au întemeiere științifică“3. De pe masa de lucru a unui cadru didactic nu trebuie să lipsească nici DEX-ul. atât sub raport fiziologic. este necesar să promovăm în exercițiul nostru didactic normele actuale impuse de Gramatica Academiei.morfologia. În funcție de această devenire s-a stabilit ortografia și ortoepia ei. lexicul. cum afirma cu evlavie poetul Alexei Mateevici. cel mai necesar dicționar explicativ actualizat al limbii române. care sunt limba națională. limbajul este o activitate psihică de comunicare prin intermediul limbii. mereu conectată la viața societății. Editura Univers Enciclopedic. În Valea Timocului din Serbia. așa cum observa Titu Maiorescu la Academia Română. cum îl definea Eminescu. 1966. în Gramatica limbii române. suntem.A. Au existat opinii diferite despre legitimitatea unor schimbări. Editura Polirom. în care s-a înlocuit î cu u. Editura Polirom. adică un idiom armonios. sunteți. p. limba lucrărilor științifice. ca mijloc de comunicare interumană. Există la fiecare popor o limbă literară. limba sfântă. prin scrierea. diferind ca manifestare de la un individ la altul. Spre deosebiree de limbă care este un sistem armonios și bine structurat de semne. și de reguli fonetice. limba vechilor cazanii”. Reformele din 1881.U. pe care. Fiecare din aceste sisteme există și funcționează în interiorul raportului om-limbă-lume“. sintaxa au caracter de sistem al fiecărui nivel în parte și al limbii în ansamblu. în S. a verbului a fi cu formele: sunt. gramaticale și lexicale. între granițele țării și oriunde viețuiesc etnicii aparținători. oratorică. Cuvântul autorului. ca un organism viu și dinamic. p. Dumitru Irimia. 1997. a II-a revizuită și adăugită. pe care îl putem consulta și online în oricare moment. cea populară. în Australia. LIMBAJUL este schimbul organizat de mesaje. ci uneori membrii Academiei Române. ci unul individual.. în Gramatica limbii române. Iași. cât și psihologic. memorialistică. 1953 și 1993 au condus exprimarea și scrierea limbii române spre o formă care să ilustreze latinitatea ei.2 Limba are sub raport tipologic mai multe caracteristici subdivizionare. a II-a revizuită și adăugită. Iași. 2010 de Dicționarul ortografic. ed.10 3 . în statele europene. Limba națională a evoluat. Limbajul nu este un fenomen social. 1997. care aveau alte specialități decât filologia. le impuneau nu lingviștii. 2 Dumitru Irimia. spre exemplu. București. Este limba “ca un figure de miere”. cea administrativă. București. 1904. ca limba. Limba naț ională este limba folosită de un popor. pretutindeni se vorbește românește în comunitățile conaționalilor noștri care au conservat diferite stadii din evoluția limbii române. influențată de istorie. Introducere în gramatică. a publicsiticii. divizată în cea beletristică. nu de mult înființată. 1923. cunoscut drept DOOM. ortoepic și de punctuație al Academiei Române ed. cuvintele. Indiferent căreia dintre teorii îi dăm credit. actualizată în Gramatica de bază a limbii române publicată la Univers Enciclopedic Gold.15. 2005.

Aceste funcții ale limbajului se află. La copii în primele luni de viață structura limbajului este simplificată prin identificarea funcției cu utilizarea. Funcția instrumentală. prin care bebelușul dorește să-și satisfacă unele nevoi imediate.După opinia lui Wilhelm von Humboldt din Germania rolul fundamental al limbajului este reprezentarea gândirii umane. prin care se face diferența dintre limbă/obiect și metalimbaj. în cadrul căreia semnul lingvistic este un simbol al realității identificate. destinatarul și conținutul comunicat. care se identifică în fapt cu autoreflexivitatea. nu comunicarea ei. -funcția metalingvistică. dată de unele comenzi imperative de tip vreau/ nu vreau. prin care copilul recurge la limbaj cu scopul de a controla comportamentul celuilalt. Funcțiile semnului lingvistic sunt sporite de el cu încă altele trei: -funcția fatică. Limbajul uman îndeplinește mai multe funcții. el identifică cele 3 funcții ale acestuia: -expresivă.După opinia lui S. prin care semnul lingvistic este semnal pentru destinatar -de reprezentare. . 2. dar întărită de celelalte. Raportul dintre comunicare și limbaj este fertil și legic. după opinia lui R. Jakobson. Astfel se configurează 3 funcții esențiale ale limbajului: 1. ca propozițiile și frazele. una devenind preponderentă. Fucția de reglare. -funcția poetică a semnului lingvistic. astfel conștientizându-se structura semantică prin trecerea de la simple cuvinte izolate la structuri mai complexe. într-o interdependență logică. Cele două opinii sunt complementare. În epoca modernă psihologul K. astfel el manipulând comportamentul persoanelor din preajma sa. Dacă limba este un fenomen extraindividual. Așa apare imperativul: tu să faci ce-ți spun eu . Astfel în secolul al XIX-lea s-au configurat două poziții distincte: -Școala de la Port Royal considera că funcția esențială a limbajului este aceea de comunicare a gândurilor între oameni. Pornind de la cele trei elemente structurante ale semnului lingvistic. discursurile și textele integrale. funcțiile semnului lingvistic se ierarhizează. limbajul se bazează pe transformarea elementelor limbii în elemente proprii. Buhler a pus semnul identității între antiteza lui Saussure limbă-vorbire cu dihotomia limbă-gândire. în care semnul lingvistic este simptom al vorbitorului -de apel. ține cont de raportul dintre semnul lingvistic și canalul prin care acesta se propagă.L. locutorul.Rubinstein „limbajul este limba în acțiune”. În transmiterea mesajului.

Vocal-nonverbal = intonația. El cuprinde imagini la concepte. care satisface nevoia contactului cu cei din apropierea copilului. calitatea vocii. limba prezintă patru funcții distincte: 1. Totodată există în comunicare elemente ale unui conținut volitiv.Vorbirea și raționamentul. emfaza rostirii 3. având rol important în procesul de socializare a individului. a judecăților și raționamentelor. de relevare a unor situații și probleme. noțiuni. el acționând și atunci când nu se constituie un proces de comunicare interumană. Se transmit prin limbaj sentimente.funcția comunicativă. prin care se consemnează și se conservă experiența colectivă. 3. înțeleasă ca act tranzacțional de mare eficiență în plan social. sunt într-o permanentă interdependență. În plan social. după opinia lui sociologului român Traian Herșeni. al conceptelor și al ideilor constituite prin mecanismul informațional-operațional se valorifică prin comunicare. care constituie conținutul afectiv-emoțional. idei. Vocal-verbal = cuvântul fonetic ca unitate lingvistică 2. La vârsta de un an și jumătate copilul începe să socializeze. cu efecte de acceptare ori de refuz. aspirații. Nonvocal-nonverbal = expresia feței . de concordanță sau neconcordanță.funcția cumulativă.3. atitudinile Limbajul depășește sfera comunicării. astfel că sistemul său lingvistic devine mai eficient. Funcția interacțională. Nonvocal-verbal = cuvântul scris ca unitate lingvistică 4. prin care se transmite experiența acumulată. comunicarea se realizează și dincolo de limbajul verbal. Sistemul imaginilor. funcția formativă. . ca formă de manifestare a gândirii. de generalizare. Limbajul este un instrument de formare a noțiunilor. îndemnuri aparținând unui conținut motivațional. precum inițiative. Se dezvoltă inventarul activităților lui funcționale. Pe de altă parte. Comunicarea este o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane. Cu cât se maturizează copilul în anii următori activitatea sa semiotică este tot mai fecundă. care constituie conținutul informațional. Mijloacele de comunicare sunt: 1. satisfăcând cerințele individului socializat. VORBIREA este procesul de exteriorizare a limbajului.funcția noologică. Conținutul comunicării este divers. gesturile. Se pot comunica trebuințe. cu rol definitoriu în nașterea și dezvoltarea spiritului uman. 4. 2. întrucât prin el se produce procesul de abstractizare. mai elaborată. declanșări ori stopări ale un or acțiuni. El este capabil de abstractizări în plan lingvistic. Formulările verbale stau la baza memorărilor de durată.

3. limbajul are funcția de a restructura funciar activitatea psihică a ființei umane. Ca atare. judecăți. De Vito stabilea în 1988 cele cinci scopuri esenț iale pe care le are comunicarea: 1. gândirea are două component definitorii: -informațională. schimbarea atitudinilor și comportamentelor. el ajunge la concluzia că “Trăsătura esențială a gândirii logice este de a fi operatorie. Cuvintele sunt purtătoare de imagini. se abstractizează și se realizează generalizări. limbajul trebuie înțeles ca fiind un ax al sistemului psihic uman. personalitatea umană se manifestă prin limbaj. de preocupări. în care el se mișcă.Piaget. Prin formulări verbale se asigură memorările pe termen lung. ce dobândește o semnificație. care se realizează cu ajutorul relaționării prin comunicare 5. Desigur că cele 5 scopuri ale comunicării se îmbină între ele. în funcție de nevoile sale lăuntrice. de obicei ca limbaj interior.”(J. având nevoie de repere existențiale. El acționează ca un mediator în desfășurarea tuturor mecanismelor psihice. ci și pe cel al semenilor lui. evenimente. Însăși personalitatea omului se manifestă prin cuvântul rostit.de aspirațiile sale 4. raționamente. fenomene. și chiar și în timpul somnului. Ce sunt ele? Structurile .A. care prin rostirea verbală se generalizează. în care a aplicat metoda genetică. creând structurile cognitive ale gândirii. Prin autoreglare verbală se manifestă voința individului. Piaget în lucrarea sa Psihologia inteligenței. RESORTURILE PSIHICE ALE LIMBAJULUI J.În cercetarea sa. 2. care exprimă conținutul prin informații despre obiecte. jocul și distracțiile. de la percepție. Cel care a dat o fundamentare teoretică și practice-experimentală caracterului operatoriu al gândirii a fost J. Numai prin limbaj se pot forma noțiuni. Limbajul nu se oprește în momentul întreruperii comunicării. stabilind ceea ce are comun și ce este distinctive. 1947. spre a se adapta la mediu. III. se relevă probleme. definindu-i individualitatea. întrucât prin el se produce fenomenul conștientizării. Cele două laturi ale gândirii nu acționează autonom. -operațională. ci el se permanentizează pe tot parcursul stării de veghe a omului. adică de a prelungi acțiunea. ci sunt într-o legătură strânsă. întrucât în timpul comunicării fiecare persoană se descoperă în relație cu ceilalți. descoperirea lumii exterioare. realizându-se tot prin comunicare. la reprezentări.În plan psihologic. 86) În principiu. Ca manifestare de tip superior.autodescoperirea.stabilirea relațiilor cu sens. care poartă și ele amprenta personalității fiecăruia. influențând nu numai sinele personal. care face posibil fenomenul de conștiență. care transformă informația. interiorizând-o. 1971. p.

care asigură organizarea și diferențierea interioară a elementelor constitutive. mediind și filtrând intrările în gândire. ascunse 2. 3. gândirea ca raționament și limbajul prin vorbire sunt două procese distincte. Fenomenul de orbire a gândirii. coerența și operativitatea lor. caz în care se produc: 1. 2007. Logica gramaticii depinde de logica gândirii. așezate dezordonat.În funcție de corectitudinea lor acestea pot facilita acțiunea de depășire a dificultăților.Dimpotrivă. 26-49. Seminar: Dezbatere pe tema Bazele neurofiziologice în cadrul procesului de producere și organizare a comunicării prin limbaj oral și scris. Respectiv. 4.cognitive ale gândirii sunt sisteme organizate de informații și operații. aceasta din urmă determinând evoluția limbajului. Ambele progresează în funcție de vârstă. Atât evoluția filogonetică cât și cea ontogenetică atestă faptul că dezvoltarea limbajului se produce odată cu dezvoltarea gândirii. eșuând. de instrucție. care dă nume prin substantive. este necesar să exprimăm ceea ce gândim. ceea ce se întâmplă la copiii debili mintal. . Pentru a comunica un mesaj. păstrată perseverent. lipsei de suplețe a structurilor cognitive ale gândirii. De conspectat din Georgeta Burlea. p. acționând independent. Ele mijlocesc asocierea cu alte sisteme cognitive ale intelectului. experiență dobândită. în situația în care nu se manifestă mobilitatea de a te adapta la alte utilități decât cele normale. Din punct de vedere genetic și structural. Asemenea disfuncționalități se datorează rigidității. adjective. limbajul obligă la raționalizarea și socializarea gîndirii. dar maniera de acțiune rămâne de o direcție anterioară. gândirea supraveghează limbajul. . . consdtând în imposibilitatea de a deosebi esențialul din cauza unei multitudii de date superflue. verbe și adverbe elementelor și acțiunilor din natură și din societate. Așadar. atunci când situația se schimbă. Fenomenul fixității funcționale. cultură. ele pot perturba operția de depășire a dificultăților. Tulburările limbajului scris-citit. Fenomenul stereotipiei gândirii.

grădiniţa şi şcoala primară le adaugă dimensiuni cognitive şi . al activităților de la stâna cu oi. ea creează și perfecționează un instrument de lucru necesar tututor celorlalte discipline ce susțin învățarea. pe care el.Capitolul 2 2. este o ființă care apelează la limbă spre a se construi spiritual pe sine într-un context intercomunicațional permanent. Ghiglione în 1986 acest concept. a văzut lupi și urși. ea creează un sistem de acţiuni menite să realizeze obiectivele stipulate curricular cu scopul utilizării diferenţiate. dar crescut în mediul natural al satului. etapă după etapă. ca instrument de comunicare. după cum a introdus R. Făcând parte din sistemul științelor pedagogice. Un copil crescut într-un mediu urban. care se ocupă în general de apropierea profesorului de copilul preșcolar și de cel al claselor primare ținând cont de particularitățile lor de vârstă și individuale. ASPECTE METODOLOGICE GENERALE ȘI SPECIFICE ALE ACTIVITĂȚ II DE CULTIVAREA LIMBAJULUI LA COPII Metodica educării limbajului este o disciplină aplicată ce face parte din domeniul larg al pedagogiei. crescut la oraș. vulpi și jderi sau alte sălbăticiuni. Pe baza proiectării pedagogice a activităţilor instructiv-educative. Microsituațiile sociale în care el trăiește îi influențează devenirea. având cultul computerului. fie ea favorizață sau defavorizată. Mediul are o influență hotărâtoare asupra evoluției copilului ca dezvoltare intelectuală. este încântat să vadă animalele domestice dintr-o gospodărie rurală și trăiește o adevărată uimire să afle că un elev de aceeași clasă cu el. despre care vorbeşte tradiţia înţelepciunii noastre populare.FORME DE MANIFESTARE A LIMBAJULUI. le cunoaște numai din filme și din cărți. emoţională şi morală. Spre deosebire de pedagogia preșcolară. cea a formatorului şi cea a copilului aflat la începutul procesului de edificare spirituală. ROLUL MEDIULUI EDUCAȚ IONAL ÎN ACTIVITATEA DE CULTIVARE A LIMBAJULUI ÎN GRĂDINIȚ Ă Omul comunicant. îndeobște steril. Celor „şapte ani de acasă”. chiar spirituală. marchează decisiv achizițiile limbajului. Cu alte cuvinte. a conţinuturilor fiecărei specialităţi în procesul de învăţământ. metodica educării limbajului mijloceşte dialogul dintre două personalităţi. întrucât clasa de apartenență. care are în centrul său elevul cu aspiraţiile şi cu solicitările specifice. metodica educării limbajului are drept obiectiv principal eficientizarea procesului instructiv-educativ prin valorificarea metodelor care pot asigura o cât mai corectă însușire a limbii. I.

fiecare cu iniţiativele lui formative. Acum se formează legături temporare. Se dezvoltă limbajul contextual. se dezvoltă formele inhibiției condiționate. proiectele sale personale. La nivelul învățământului preșcolar. nu un dulău care îi provoca spaimă. nici educatoarea nu i-au dat un răspuns mulţumitor. în care al său nu-şi găseşte loc? În prima oră a zilei la clasa a II-a într-o școală americană elevii se îndeletnicesc cu exact ceea ce dorește fiecare. Sistemul nervos se maturizează în mod vizibil de la un an la altul. Pedagogia preșcolară. după cum copilul trece de la grupa mică la cea mijlocie şi intră în cea mare. pentru că el îl dorea mic şi drăgălaş. intenţiile. tact. „Vreau să cresc mic!” –suna alarmant dorinţa unui copil care se temea instinctiv de asprimea vieţii mature. Numai astfel se pot doza corect cunoștințele transmise. Cadrul didactic este chemat să predea conţinuturile literare şi lingvistice pe care micuţii elevi şi le vor însuşi în timp. lipsit de griji? “Ştii. un copil se simte oare cu adevărat protejat. cu propriile proiecte de viitor. privindu-i pe cei mari. mai apoi în cea pregătitoare. Se constituie sentimentele intelectuale. ca să treacă în clasele I-IV ale şcolii primare. pivotează pe capacitatea profesorului de a se apropia de cei mici. trăirile. aidoma cu cea primară. Învățătoarea observă preferințele fiecăruia și va ține cont de ele în actul didactic. Se solicită multă răbdare. Un altul refuza să dea mâncare căţeluşului său. ani. curricula sau programa şcolară şi particularităţile de vârstă ale elevilor. Au telefoane-jucărie prin care unul ascultă ceea ce citește altul dintr-o carte. De aceea aportul cadrului didactic implicat în acest proces este unul decisiv. Abordarea sistemică a procesului de învăţământ are drept bază regândirea dintr-o perspectivă modernă a obiectivelor educaţionale în funcţie de care se vor corela conţinuturile învăţării cu metodele şi procedeele cele mai eficiente pentru acolada constituită din procesul de predare.” suna o mărturisire la care nici mama. de altfel. acum când se croieşte plămada genuină a personalităţii omului matur de mai târziu. Corelarea corectă a activităţilor componente ale sistemului de învăţământ asigură dezvoltarea optimă intelectuală şi psihocomportamentală a elevilor. beneficiind de sistemele de lecţii stabilite pe zile. Vârsta preșcolară este perioada celei mai intense creșteri fizice și psihice. De ce? Ca să nu crească. deschidere sufletească spre problemele vârstei copilului. mie îmi plac ştecărele şi prizele. Atunci când cei mari din jurul său nu-i acceptă ideile. Alții se joacă efectiv cu figurine. aparate. Ca formatorul să influenţeze în mod benefic procesul evoluţiei lor este nevoie de vocaţie pedagogică. bunico. mașinuțe. se vor forma deprinderi corecte de comunicare. unul dintre obiectivele esențiale ale actului didactic se identifică în mod semnificativ cu cele ale predării limbii . semestre. morale și estetice. Unii citesc câte o carte din biblioteca clasei. Repere sunt noţiunile definitorii ale specialităţii. învăţare şi evaluare.formative ce asigură copilului deschideri ample în formarea sa viitoare. Cum se simte acel copil. ținând cu autoritate și competență seama de particularitățile lor generale de vârstă și de cele individuale. nici tata.

Ea se nutrește din domeniile limitrofe. Metodica educării limbajului face parte din sistemul științelor pedagogice. El realizează mental începând de la 3 ani. intercondiționându-se. în formarea capacității de concentrare. anume el fiind formarea instrumentelor muncii intelectuale. bocancii și șalopeta cu jacheta groasă pe care le va îmbrăca iarna. diferența dintre sandalele și hăinuțele anotimpului cald de cizmulițele. În faza incipientă la care ne referim. desigur într-o fază incipientă. metodica educării limbajului nu se poate lipsi de gramatică și literatură. precum anatomia și fiziologia copilului. psihologia copilului. De acum copilul memorează poezii. imaginația creatoare. prin care se reglează mecanismul formării reflexelor condiționate. dar s-a dovedit a fi indispensabil pentru o bună. Capacitatea de muncă intelectuală și fizică a preșcolarului se evaluează corect numai de către educatorul care cunoaște particularitățile dezvoltării fizice a copiilor și regulile igienei preșcolare. . alternează cu funcția informațională și cu cea formativ-educativă. de pictură și de muzică. anume la procesul instructiv-educativ din grădiniță. El se bucură de jocurile la care folosește diferite materile (frunze uscate. îl concretizează. igiena preșcolară. domenii care nutresc actul didactic. Educatorul va îmbina metodica clasică cu cea modernă în activitatea de memorare sistematică. Factorii de mediu sunt repere importante ale actului didactic. spre a asigura condiții cât mai bune și necesare în vederea dezvoltării vorbirii copiilor. zăpada. Acest scop general nu poate fi atins dacă educatorul nu ține seama de particularitățile volitive și afective de vârstă preșcolară și primară sau dacă nu cunoaște legile fundamentale ale activității nervoase superioare. clare și durabile. copilul raportându-se la o situație viitoare. Toate datele pe care le furnizează asemenea științe se cer reorganizate sub aspect metodic. Pe de altă parte. În această primă treaptă de pregătire a copilului mic. crenguțe înmugurite etc. Se stimulează prin diferite activități disponibilitățile de acțiune ale copiilor. care să se integreze în prima clasă a ciclului primar. Abordarea acestui obiectiv se face cu prudența necesară. chiar înainte de a reuși să povestească basmul care i se prezintă după imagini sau i se citește.) tot în funcție de anotimp. funcția instrumentală în faza incipientă. Prin apelul la aceste discipline se formează instrumentele muncii intelectuale. Cunoștințele și deprinderile pe care le formează metodica dezvoltării limbajului trebuie să fie corecte. se ține seama de particularitățile de vârstă și la cele individuale ale fiecărui copil. formele de relaționare optimă în grupul de copii.române la nivel școlar. ceea ce nu este ușor. Ele sunt o bază indispensabilă pentru pregătirea preșcolarului. de focalizare a atenției spre un obiectiv precis. vorbitul și cititul. psihiatria. o eficientă strategie didactică. pedagogia școlară. Acum se pun bazele deprinderii de a selecta elementele necesare pentru a rezolva o problemă. încurajându-se spiritul de inițiativă.

de descriere a fenomenului fizic. învăţător sau profesor. cu scop formativ. deprinderi corecte de exprimare pe baza exercițiilor lexicale. iar răspunsul dat celor mai neaşteptate situaţii şi implicaţii pe care le comportă desfăşurarea dinamică şi complexă a procesului de învăţământ depinde de experienţa şi de puterea creativă a fiecărui cadrul didactic în parte. care este educator. Se cere revizuită însăşi Legea învăţământului românesc. de asimilare şi de cunoaştere a acestora. privind conceperea şi realizarea detaliată a lecţiilor. ceea ce va compatibiliza sistemul de învăţământ naţional cu cel european. astfel asigurându-se eficiența dobândirii de cunoștințe prin receptarea de informații logico-verbale. Metodica este un meşteşug elevat. Ea evidenţiază modalităţile de transmitere a învăţăturii de către cadrul didactic de profil. Planificarea pe termen lung se referă la repartizarea anuală a conţinuturilor învăţării. Evaluarea se face după criterii ce derivă din programa de dezvoltare a vorbirii. Este important să se constate cât de mult se îmbogățește vocabularul copilului în urma lecțiilor de povestire și de memorare. al cărui obiect este sufletul şi mintea copilului. constituie proiectarea propriu-zisă. acea “ prefigurare a unei acţiuni de instruire şi a rezultatelor ei“. de asemenea. care să reflecte noile imperative educaţionale europene. cea pe termen mediu –la repartizarea săptămânală. II. Cerghit. Se formează.O preocupare-cheie a educatorului este evaluarea randamentului activității sale didactice. care îmbogățesc vocabularul și fluidizează formulările. care trebuie să fie modelate înfloritor. Punctul de plecare este proiectarea. adică a gradului de transferare a cunoștințelor dobândite spre zona de utilizare a acestora. . urmărindu-se şi activitatea de preluare. cum o definea I. iar planificarea pe termen scurt. în vederea transmiterii cunoştinţelor spre elevi. Compatibilizarea sistemului educativ românesc cu cel european De la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării se cer trasate direcţiile de dezvoltare şi de promovare a unor politici şi strategii care să asigure calitatea serviciilor educaţionale. Ele se bazează pe conlucrarea eficientă a copilului cu profesorul. de efectuare a jocului didactic . fără a rupe legătura cu tot ce are sănătos tradiţia naţională. Rezultanta acestei proiectări este planul calendaristic.

ca țările nord europene. ci de asigurarea condițiilor de activitate.Principiile pe care se bazează Programul Naţional de Reformă şi Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România au fost menţionate în Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunuilor Unite la cea de-a XXVI-a Sesiune Specială din 10 mai 2002. după modelul greierului. începând de la cel preşcolar şi până la acela post-universitar. și cele ale producerii de capital. sănătatea. inclusiv cei cu dezabilităţi. Se cere stabilită o reţea de informare a opiniei publice despre necesitatea vitală a educaţiei timpurii. -Oricare copil este născut liber şi egal în demnitate şi în drepturi. astfel încât să fie câte una la 5000 de locuitori. unde locul cercetării este privilegiat. ca cea americană sau a Greciei. obligatoriu şi de bună calitate. stabilind că între cele 9 domenii importante se află energia. care acum are o economie precară. se numără: -Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile legate de copii. când se prăbușește un sistem tradițional. pentru care se cer înfiinţate instituţii pe baza unor criterii clare şi standarde ştiinţific stabilite. II.Delimitări conceptuale raportate la noile exigenţe ale Uniunii Europene Trăim într-o perioadă de criză. infrastructura. ce nu lasă loc sincopelor sau golurilor. Cel mai important lucru este ca strategia de reformă a învăţământului românesc să nu neglijeze nici-una dintre verigile sistemului. noua cercetare socio-umanistă. adică cu nevoi speciale. cultura umanistă. La educaţie trebuie să aibă acces în mod egal toţi copiii ţării. Cartea România după criză. care asigură viabilitatea noului sistem educaţional. Asigurarea mijloacelor de transport va facilita participarea copiilor din mediul rural la învăţământul preşcolar. Statul trebuie să creeze echilibru între ele. armonizate într-o firească fluidizare. iar elevilor proveniţi din cele mai dezavantajate grupuri sociale să li se asigure sprijinul prin soluţii de comunicare şi proiecte bazate pe subvenţiile Uniunii Europene. Tinerii migrează spre țări care produc străpungeri tehnologice. mediul. -Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei. -La nivel naţional şi internaţional se vor aloca resurse suplimentare pentru situaţiile de urgenţă şi pentru nevoile speciale ale copiilor. Există în lume culturi de credit. Reprofesionalizarea este comentată de prof. cel al greierului și furnicii.1. -Copiii au dreptul la un start cât mai bun în viaţă -Toţi copiii trebuie să aibă acces şi să absolve învăţământul primar gratuit. Printre principiile importante. Ionel Haiduc. . Europa anului 2020 vizează și România. interesați nu numai de retribuție.

Particularitățile unei țări cu aspect de subdezvoltare.Există comisari și foruri europene care activează la noi. care să fie dotat. structuri social-politice mai eficiente. România este o țară necontributoare și fără șansa de a folosi fondurile. Un exit de ordin financiar presupune valorificarea multor surse. Expresia ”Săracă țară bogată“ ne definește. aşa cum prevedea Consiliul de la Lisabona.Cum își protejează România consumatorii? Clasa mijlocie. Educaţia şi formarea profesională devin un obiectiv esenţial al reformei ce se implementează în ţările Comunităţii Europene. și experții domeniilor. se cere o inteligență practică. Acum capacitatea de a gândi strategic este amputată. care va încerca să echilibreze situaţia. . infrastructura. La noi se măresc impozitele. profesori universitari chimiști. Ca atare. Spre a capitaliza acești bani. care să modernizeze spațiul rural. astfel ca impozitele să se micșoreze ca venitul să crească. Aceste ţări vor coopera în scopul dezvoltării unor politici care să asigure mai multe locuri de muncă. Realitatea este că piața liberă trebuie educată. așa ca în Spania. Factorul uman este principalul element de progres. La Măgurele se derulează un proiect de dezvoltare a lasărului. Rezultatele învăţării pe plan naţional şi sectorial din fiecare ţară europeană vor fi evaluate într-un meta-cadru numit Cadrul European al Calificărilor ( EQF-European Qualification Framework).iar relația între om și natură se cere restudiată. Să mobilizăm forțele spre rezolvarea problemelor colectivității. fondurile europene. cineaști. Din 2007. este la noi 5%. Pe plan internaţional s-au stabilit norme clar concepute privitor la calitatea serviciilor şi care vizează şi instituţiile de învăţământ. Un proces politic cu animozități mari. oameni de teatru. Avem un raport nesănătos între pensionari și populație activă. ca la noi în țară. în care trebuie investit. O populație bine educată și informată nu poate fi manipulată. Mediul de afaceri trebuie să devină cât mai flexibil. România trebuie să se situeze în aceste sisteme. astfel ca să poată încuraja mobilitatea pe piaţa transnaţională a muncii. EQF va facilita transferurile şi recunoaşterea calificărilor dobândite în urma învăţării. Europa anului 2020 va fi mai competitivă şi mai dinamică din punct de vedere economic faţă de perioada precedentă. Se cere stabilirea unui dialog corect între politic. când a devenit membru NATO și UE. unde este găzduit și noul institut tehnologic european. armonizând forţa de muncă într-un climat de transparenţă totală. în timp ce în Germania este 90%. Produsul intelectual românesc este valoros. creşteri economice durabile. În Consiliul European de la Barcelona s-au trasat liniile unei creşteri a calităţii în sistemele educaţionale şi formative. incapabil să ajungă la un numitor comun diminuează șansa succesului. dezvoltarea tehnologică. care să anime instituțiile democratice. Se regândesc sistemele asistenței sociale. Parlamentul european a lansat conceptul de piață unică. să nu ne mulțumim doar cu rezolvări individuale. ca o condiție sinequa non. Din 2004 se derulează proiectul concurenței cu un consiliu european. cu insule de excelență.

Limba română nu este o disciplină de învățământ ca celelalte. când sărăcia care ameninţa mamele fără soţi era dublată de lipsa unor servicii compensatoare ce puteau fi puse de stat la dispoziţia lor.2. unde a fost demarat un proiect amplu de configurare a unui învăţământ compatibil cu cel vest-european. Limba este un mijloc esențial de comunicare specific umană. După iniţierea programului „Generalizarea grupei mari pregătitoare în învăţământul preşcolar românesc” din anul 2002. drept care neglijenţele şi omisiunile produse acum vor fi greu de recuperat mai apoi. conducând pe termen lung la evoluţia noii generaţii în plan social şi profesional. cu mult înainte de a păși în prima clasă a școlii. Convenţia pentru Drepturile Copilului a stipulat anumite prevederi legale referitor la educaţia timpurie a copilului cu vârstă între 0 şi 3 ani.Exigenţe ale educaţiei timpurii a copilului în context european România a semnat şi ea aceste normalizări.. Este verificat adevărul că până la 2 ani copilul creşte mai bine protejat în ambianţa familiei. Originile acestui abandon inuman se află în politicile pro-nataliste ale comunismului românesc. În aşanumita copilărie mică el se poate bucura de serviciile asigurate de sistemul de creşe. care. în condiţiile în care la noi abia acum se conturează o politică coerentă cu referire la educarea timpurie a copiilor. Practica abandonului nu a fost stăvilită nici în următoarele două decenii care s-au scurs de la Revoluţia din 1989. a bolilor. care se aplică şi în ţara noastră. scăpând de efectele devastatoare ale instituţionalizării la care îi expune practica abandonării pruncilor în maternităţi. aplicându-se noi strategii de intervenţie în cazul violării drepturilor acestora şi ale familiilor.poetul Nichita Stănescu considera limba română drept patria sa. căci. În această primă etapă. de a-şi forma deprinderi şi priceperi indispensabile creşterilor spirituale şi afective ulterioare. Funcţionarea României ca stat integrat Comunităţii Europene include şi o nouă reformă la nivel de educaţie. întrucât până în 2015 se vor implementa obiective ale proiectului Mileniu pentru Dezvoltare. Perioada de la 0 la 6-7 ani este denumită a copilăriei timpurii. Calitatea îngrijirii şi cea a protecţiei asigură diminuarea morţii infantile. s-au creat condiţii de realizare a unui sistem coerent de educaţie şi instruire timpurie a copiilor din România. spitale sau locuri publice.. copilul folosește limba învățată de la bun început de la părinți și toți cei care îi înconjoară.. În lumina noile prevederi. a crescut grija pentru dezvoltarea şi siguranţa tuturor copiilor. Legea . însă nu organizează nici-o formă de educaţie timpurie. ea stimulează dezvoltarea personalităţii pruncului cu abilitatea de a învăţa. când a coborât vârsta de şcolarizare de la 7 la 6 ani. Totodată. copilul are o dezvoltare rapidă. cu profesionişti care deservesc unităţi de profil atât în regim public cât şi în regim privat. II. Abia în prezent se face simţită preocuparea de a crea o reţea de asistenţă socială dublată de una de asistenţă medicală. a întârzierilor de creştere.

prietena sa. Copilul zilelor noastre trebuie să fie determinat să înţeleagă singur de ce este bine să respecte anumite reguli de comportare.000 de copii. la ştersul pe picioare la intratul în casă. Totuşi practica a demonstrat că nu totdeauna părinţii au reuşit să se ridice la nivelul de pregătire pedagogică cerut de solicitările la care i-a supus copilul. cărora nu era cuvenit să li se iese din cuvânt. el fiind constituit din 42% îngrijitori şi 32. protagonistul schiţei Vizită. de higienă. s-a concluzionat pe baza unei cercetări că în perioada 1989-1995 el a fot . Parametrii educaţiei preşcolare în România de azi La începutul de drum al educaţiei copilului se află îndeobşte familia. la salutul membrilor familiei etc. O cercetare iniţiată de UNICEF a demonstrat că în creşele din România numai 0. rar asigurat în alte ţări. Ionel.asigură copilului până la 2 ani prezenţa unui părinte. ele devenind anacronice. privitoare la sănătate. întrucât tradiţionala ascultare faţă de părinţi. Dacă până în 1990 funcţionau în România 902 creşe cu un total de 90. de tipul celei teoretizate de Maria Montesori.4 % este personal calificat.3.000 de copii. II. proiect care a stabilit coordonatele de bază ale unui sistem ce se implementează în prezent şi se extinde până în anul 2013. creşte carnea!” nu mai funcţionează azi ca o soluţie coercitivă cu efecte benefice. care oricât de încântată se arată de timpul petrecut cu devotament matern alături de fiul ei. Dezvoltarea timpurie integrată a copiilor este un obiectiv prioritar al UNICEF-ului. Această situaţie privilegiată explică şi scăderea drastică a numărului creşelor în anii de după Revoluţie. Privind istoric evoluţia trendului în domeniu. Astfel părinţilor le revine responsabilitatea unor iniţiative de acest gen. solicită priceperi pedagogice neîntâlnite la părinţii noştri. de la spălatul feţei şi dinţilor la folosirea WC-ului. Vechea zicală „Unde dă mama.L. nu izbuteşte să demonstreze decât adevărul că era depăşită de o asemenea sarcină. Educaţia preşcolară nu are în prezent drept beneficiari decât 29% dintre copiii vârstei între 2 şi 7 ani. Pedepsele fizice nu mai constituie astăzi o formă de disciplinare a celui mic de către adult. În multe cazuri familiile sărace de la oraş sau cele numeroase de la sate nu au izbutit să dea pruncilor aflaţi în stadiul copilăriei mici acele impulsuri care să-i orienteze spre calea cea bună în educaţie.Caragiale are perfectă dreptate să ridicularizeze pretenţiile de bun pedagog ale doamnei Popescu. este înlocuită astăzi de motivarea oricărei măsuri care priveşte pe copil. Personalul din creşe nu este profesional pregătit spre a efectua servicii de educaţie printr-un sistem de pregătire continuă. Metodele non-violente de educare. Incapacitatea părinţilor de a asigura supravegherea copiilor în programul extraşcolar şi extrafamilial duce spre libertinajul adolescenţilor şi tinerilor de mai târziu. în prezent sunt active 287 creşe cu 11.I. for care a sprijinit Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România să elaboreze în anii 2005-2006 strategia de educare timpurie. prin concediul maternal sau paternal.5% asistente medicale.

În comunităţile lor se înregistrază cea mai scăzută rată de copii care nu pot fi înregistraţi în grădiniţe. Un asemenea reviriment are la bază principiul că o etapă atât de importantă pentru dezvoltarea copilului nu poate fi lăsată în .2% dintre copiii rromi au fost înregistraţi la grădiniţă. Locul absolvenţilor de liceu pedagogic îl iau licenţiaţii din universităţi particulare sau de stat. ceea ce reprezintă aproape 40% din venitul minim garantat pe economie. perspectivă valabilă şi pentru învăţătorii ciclului primar. astfel că micuţii sunt lăsaţi în seama bunicilor şi a altor rude. adică de formare iniţială sau de formare continuă. dar lentă. se prezintă la serbare spunând poezii şi cântând. învăţătura primită de la părinţi în acei primi ani de formare se cere dublată de programele profesionalizate ale grădiniţelor. în anii aceştia se implementează o reformă de natură să dea un nou prestigiu misiunii de formatori a cadrelor didactice care activează în acest domeniu. pentru care se plăteşte între 80 şi 100 lei pe lună. Zi după zi el se obişnuieşte cu un orar mai riguros decât cel urmat în viaţa familiei. Efectul a fost o tot mai severă diminuare a numărului de locuri în grădiniţele de stat.Un gol încă neremediat în România este faptul că personalul care se ocupă în creşe de cei mai mici copii nu beneficiază de nici-o formă de profesionalizare. Statisticile realizate dovedesc că faţă de 66.descendent. nu beneficiază de şansa de a merge la grădiniţă. iar rromii cu atât mai mult. ceea ce măreşte decalajul educativ dintre ei şi celelalte categorii etnice din ţara noastră. ele trecând prin descentralizare în custodia administrativă a forurilor locale. O diminuare a numărului grădiniţelor din ţară s-a datorat schimbării patronajului lor. unde copilul se familiarizează cu colectivul.1% dintre copiii ţării noastre care merg la grădiniţă. în condiţiile în care ei refuză să trimită copilaşii la grădiniţă. Se cere precizat că educaţia parentală este şi ea tratată cu multă superficialitate în România de către organele abilitate. Copiii din mediul rural şi mai ales cei din zonele defavorizate. De pildă. Într-o formulă ideală. dacă avem în vedere programele de pregătire a tinerilor părinţi şi a femeilor gravide. programe implementate în alte state şi devenite deja de câteva decenii tradiţionale. datorită izolării şi a lipsei mijloacelor de transport. ceea ce a creat perturbări grave în ritmul activităţii educative pe plan naţional. rromii nu depăşesc nivelul de 20% dintre copiii lor înregistraţi în învăţământul preşcolar din România. ca apoi să înregistreze o creştere constantă. în anii 1997-1998 numai 17. În felul acesta educatorul va ocupa în cadrul colectivului şcolii un loc la fel de important ca şi profesorii. Frecvenţa redusă a micuţilor la grădiniţă este explicată prin costul prea mare solicitat unui copil. cu cât tradiţiile lor nu îi încurajează la iniţiative de socializare. În această situaţie de perpetuată sărăcie. care să-şi sporească şi calitatea. În seama organizaţiilor nonguvernamentale a rămas sarcina iniţiativelor de a spori competenţele parentale. sunt exploatate bunele relaţii familiale. În ceea ce priveşte calitatea profesională a educatoarelor care lucrează în grădiniţe. fiind privaţi de şansa unei instruiri instituţionale de profil educativ.

perfecţionarea limbajului. aşadar. . care devin cadre didactice numai cu o pregătire medie. astronomie. geologie.seama unor absolvenţi de liceu. Limba maternă este un pivot general al cunoaşterii. pe care o definesc drept meşteşugul activităţii didactice de implementare spirituală. botanică. ca să înflorească gândirea şi sufletul celor mici? În acest proces complex intervine la fiecare nivel de vârstă metodica. Metodica perfecţionării limbajului-pivot al creşterilor spirituale Scopul învăţării este. -În sens larg. de la mediul înconjurător. Capitolul 3. căci poveştile. poeziile sunt spuse în limba respectivă. care se desfăşoară cu o deschidere multilaterală. muzică etc. intervenind de obicei în programul orarului de grădiniţă sau în cel al familiei care apelează prin iniţiativă privată la elevi. Cum trebuie propuse spre inducere celor mici asemenea elemente de cunoaştere. În România postdecembristă sunt la modă grădiniţele cu program în limba engleză. care se sincronizează terminologic cu Europa şi întreaga lume este cel de curriculum. obiective precise. Predarea acestei discipline în învăţământul preşcolar şi primar urmăreşte familiarizarea viitoarelor cadre didactice din acest sistem de învăţământ cu preliminarele noţiuni de limbă şi de literatură naţională. stabilite de părinţi şi însuşite cu aportul unor profesionişti ai domeniului. Ele vor constitui metodologic obiectul lecţiilor de profil. ca ele să se fixeze. fizică. limbi străine. ca pivot al creşterilor viitoare în plan spiritual. căci cu ajutorul limbajului copilul dobândeşte cunoştinţe în domenii varii. Literatura secondează îmbogăţitor fiecare etapă a studierii unei limbi. văzute ca sistem şi având ca scop tehnicile de studiu. de predarea şi de învăţarea regulilor pe care se edifică exprimarea orală şi cea scrisă cât şi evaluarea. Un concept-cheie uzitat în ultimul timp în ştiinţele educaţiei din România. 3. el denumeşte ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare a elevului şcolar. istorie. De asemenea. matematică. ştiinţele limbii şi ale literaturii române privite prin lentila predării practice la cei mai mici elevi vor fi abordate cu scopul valorificării în lecţie şi în alte activităţi desfăşurate cu elevii a celor mai recente noutăţi din domeniul specialităţii cât şi în cel al disciplinelor pedagogice. Ca orice disciplină ştiinţifică. cum este limba oficială a ţării precum şi cele de circulaţie internaţională. franceză sau germană. studenţi sau chiar profesori de specialitate. geografie. ea putând să fie dublată încă din copilărie de alte limbi străine. cu dinamica evoluţiei lor. metodica predării limbii şi literaturii române are funcţii. metode şi principii fundamentale. care are un sens larg şi unul restrâns.

în care se precizează obiectivele-cadru. ori gramatica şi literatura română sau lecturile literare. obiectele de studiu şi resursele de timp necesare realizării acestora. standardele curriculare de performanţă prescrise fiecărei discipline din planurile-cadru de învăţământ. în care se includ şi limbile materne ale minorităţilor naţionale. planurile –cadru de învăţământ pentru clasele I-XIII. unitare dinainte de Revoluţia din decembrie 1989 din şcoala românească. Toate aceste discipline ale respectivei arii curriculare se bazează pe modelul comunicativ-funcţional. programele şcolare. destinat structurării capacităţilor de comunicare socială. normele metodologice care dau dozarea şi regulile statutare ale predării. ce se defineşte prin structurarea la elev a competenţei de comunicare scrisă şi orală. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă. acela de model comunicativ-funcţional. conţinuturile învăţării.-În sens restrâns. limba şi literatura română constituie o disciplină de învăţământ unică. ce face parte din aria curriculară Limbă şi comunicare. manualele alternative ale ultimelor două decenii. b. pe vehicularea unor culturi ce se cer adaptate la realităţile societăţii contemporane şi pe conştientizarea identităţii naţionale ca premisă a dialogului intercultural şi a integrării europene a poporului respectiv. ghidurile metodice puse la dispoziţia cadrelor didactice ale fiecărui nivel de studiu şi ale fiecărei discipline. care au înlocuit pe cele clasice. obiectivele de referinţă. stabilite pe baza unor principii şi a unor criterii epistemologice şi psiho-pedagogice. c. f. în curriculum sunt cuprinse: a. alături de limbile moderne. Astfel. în care se concretizează condiţiile aplicării şi monitorizare procesului curricular. în care se stabilesc ariile curriculare. În locul vechii departajări care se crea între disciplina limba română. materiale –suport. e. el desemnează ansamblul de documente şcolare menite să ilustreze datele esenţiale ale proceselor educative şi experienţelor de învăţare pe care le oferă elevului. Scopul studierii limbii şi literaturii române este consolidarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare verbală şi scrisă a elevilor. În învăţământul românesc preuniversitar s-au configurat 7 arii curriculare. care vor fi . d. în noul curriculum se promovează un concept mai modern. Ele sunt: -Limbă şi comunicare -Matematică şi Ştiinţele naturii -Om şi societate -Arte -Educaţie fizică şi sport -Tehnologii -Consiliere şi orientare Astfel.

În felul acesta. ca mijloc de comunicare.iniţiaţi în tehnica abordării şi analizei textelor literare şi nonliterare. Ei vor reuşi mai uşor în competiţiile la care vor fi obligaţi să participe. Se vor dezvolta cele 4 capacităţi ale comunicării. -exprimarea orală. de la lingvistică la gramatică . în stare să rezoneze cu preocupările şi idealurile copiilor. ajută tinerii să-şi desăvârşească personalitatea. bazate pe experienţa de fiecare zi a cadrelor didactice şi pe contactul continuu cu noutăţile domeniului. lansate pe plan naţional şi chiar internaţional. profesionale şi private. Elevul astfel format se va integra în contextul viitorului parcurs şcolar. În studiu se va muta accentul de pe exprimarea reproductivă pe cea a producerii unor mesaje proprii. în stare să înţeleagă lumea din preajma sa. şi psihopedagogia vârstelor. vor gândi mai sensibil şi chiar mai matur. I. Stăpânirea limbii române. iar conţinuturile vor fi adaptate nivelului de vârstă şi intereselor celor tineri. . pentru fiecare etapă de vârstă a elevilor.cât şi noţiuni de logică. Indiferent de profesia aleasă.psihopedagogia vârstelor . Relaţia metodicii cu alte discipline de învăţământ Metodica acestei specialităţi îşi ia substanţa din câteva discipline precum: . şi cunoaşterea literaturii. pe de alta. Tocmai în sensul adaptării obiectivelor studiului la imperative obiective de cunoaştere. aflate în fuziune: -receptarea mesajului oral. să comunice şi să rezoneze cu idealurile semenilor săi. Chiar şi raportul între exprimarea scrisă şi cea orală se cere reechilibrat. care sporeşte sensibilitatea la frumosul mediului ambiant şi la valorile esteticii. în şcoală. metodica acestei specialităţi se îmbogăţeşte permanent din însăşi substanţa activităţii aplicative concrete. tânărul care stăpâneşte forma corectă a limbii române are şanse sporite de a-şi valorifica în mod creator propriile capacităţi de rezolvare a unor probleme concrete ale vieţii cotidiene.teoria şi istoria literaturii române . la studiul literaturii se propun textele cele mai semnificative şi accesibile.ştiinţele limbii române.didactica generală . pe de-o parte. Obiectivele vor fi focalizate pe formarea capacităţii de utilizare a limbii în împrejurări concrete de comunicare. filosofie şi sociologie. Ca disciplină de frontieră între conţinutul actului de transmitere a cunoştinţelor din domeniul limbii şi literaturii române. studierea limbii şi literaturii române îşi va împlini menirea de a forma etapă de etapă un tânăr cu o cultură comunicaţională esenţială. -receptarea mesajului scris. -exprimarea scrisă.

De aceea. care cunosc în mod practic modul cum se corelează obiectivele predării cu activitatea de asimilare a conţinuturilor de către elevii aflaţi la primele experienţe cu care debutează aventura cunoaşterii. aplicând în mod creator metodica predării limbii şi literaturii române. Însăşi activitatea de elaborare şi apoi de revizuire periodică a programelor şcolare are la bază iniţiativele şi experienţele cadrelor didactice. Astfel se va adapta cerinţelor vârstei elevilor mici conceptele de comentariu literar. compus din concepte de bază. pe care le transformă în obiect al predării eficiente în lecţie. Metodica îşi are un dinamism specific. norme şi exemplificări bogate. De aceea. Prin urmare. pe care să le raporteze la particularităţile de vârstă ale elevilor. Se apelează la cea mai modernă tehnologie didactică a specialităţii.o simplă debitare a unor date din partea educatoarei sau învăţătorului. formatorul este nu numai un actant al didacticii. adică de la teoria generală a procesului de învăţământ. se cer stabilite cele mai adecvate metode de lucru cu elevii şi fixate momentele lecţiei în care acestea să fie utilizate. deosebit de analiza literară de mai târziu. În concluzie. Fiecare cadru didactic poate inova tehnicile didactice. Acesta trebuie să se raporteze la disciplinele psihopedagogice. aceasta fiind pasibilă de o permanentă îmbogăţire în funcţie de experienţa profesională a fiecăruia. un îndreptar practic pentru formatorii de diferite vârste. în care se face un schimb de experienţă foarte profitabilă pentru fiecare formator dornic să cunoască cele mai moderne concepte şi practici ale domeniului. astfel ca pentru lecţie ei să selecteze cu intuiţie didactică şi cu mult discernământ profesional obiectivele. din termeni. fundamentat atât pe tradiţia clasică a . Ca atare este benefică organizarea unor cercuri metodice. metodica poate fi concepută drept o pedagogie a specialităţii. de la clasele superioare ale gimnaziului şi liceului.Metodica relaţionează principiile pedagogiei cu datele esenţiale ale limbii şi literaturii române. cursul de faţă se bazează pe interdependenţa dintre obiectivele predării limbii şi literaturii române cu conţinuturile sale specifice şi metodele de predare şi cele de evaluare. ci şi un cercetător solicitat să efectueze un studiu continuu. prin care să se preconizeze acele strategii în stare să optimizeze procesul transmiterii cunoştinţelor şi cel al formării deprinderilor necesare utilizării limbii române ca mijloc de comunicare. Această activitate nu constă într. încă din faza studenţiei viitorii formatori se înarmează cu cunoştinţele metodice moderne necesare. cărora le asigură un mod de lucru mai riguros. pe care se bazează repartizarea pe etape de studiu a conţinutului predării. Teoria limbii şi cea a literaturii oferă formatorului noţiunile de bază pe care se structurează conţinutul lecţiilor. astfel ca lecţia să conducă la formarea elevului cu o personalitate puternică. conţinuturile predării. definiţii. ci presupune participarea nemijlocită a cadrului didactic. Pornind de la didactică. care se implică în procesul de asimilare de către elevi a cunoştinţelor prevăzute în curriculă. împrospătându-şi atât terminologia cât şi conţinutul în sincronie cu mutaţiile produse la nivelul conceptului internaţional de metodică. reguli de utilizarea limbii.

. Lancea lui Ahile) Cine poate uita momentul când a făcut primii paşi în şcoală purtând în spate povara ghiozdănelului viu colorat. stimularea curiozităţii la cei mai mici dintre învăţăcei reprezintă pentru cadrul didactic un obiectiv general care îi solicită întreaga iscusinţă didactică. în timp ce dascălul trebuie să proiecteze în gând care va fi produsul activităţii de . O adevărată artă a dialogului cu cei mici se cere stăpânită de către cadrul didactic prin valorificarea celor mai pertinente întrebări în dialogul său cu cei mici. la grădiniţă şi în clasele ciclului primar. Priceperea sa profesională este dovedită prin modul cum el reuşeşte să dozeze cunoştinţele ce se cer transmise pe ani şcolari. Metodei la care se recurge i se cere să fie adecvată vârstei învăţăceilor. necesară asimilării unor cunoştinţe.” (Mircea Zaciu. când eşti un simplu muritor şi nu o maşină electronică. „A sta la catedră. el adecvând permanent cunoştinţele pe care le transmite celor mici la particularităţile de vârstă şi la cele individuale ale elevilor. De aceea. nu ai voie adică să cedezi rutinei. pe semestre. nici tracul profesional. În plus. el manifestând o vie curiozitate pentru tot ce apare nou în domeniul profesiei sale. familie şi societate Cadrul didactic în calitatea lui de formator trebuie să fie înzestrat cu calităţile unui om de ştiinţă în germene. să devii o simplă maşinărie de tocat date şi informaţii. pe cicluri de învăţământ şi pe lecţii. şi nu ai voie să-i suprimi emoţiile. dar şi extrem de spinoasă situaţie. Se ştie că la grupa mică un copil se poate concentra cu adevărat un sfert de oră în întreaga zi de prezenţă la programul unei grădiniţe. II..domeniului cât şi pe experienţa novatoare a fiecărui profesionist al actului didactic. Captarea atenţiei celor mici la lecţie se realizează în acest prim stadiu al procesului de instruire după reguli şi prin strategii cu totul specifice. e o nobilă. Ca practician al educaţiei noilor generaţii el trebuie să manifeste o reală virtuozitate a actului didactic valorificându-şi ingeniozitatea în îmbinarea cunoştinţelor de limbă şi literatură pe de-o parte cu cele ale psihopedagogiei. E un examen pe care-l dai săptămânal. s-ar pretinde ca omul de la catedră să aibă continuu sentimentul unei oficieri. educatoarei i se solicită o putere de concentrare şi de fascinaţie demnă de amintirea unui prestidigitator pentru ca în acelaşi moment al programului să li se inducă tuturor copiilor din grupa respectivă o aceeaşi stare de atenţie. se cofigurează bazele personalităţii tânărului de mai târziu. Întreaga activitate se bazează doar pe inducere verbală şi pe contactul vizual cu imaginile. Cadrul didactic în şcoală. A semăna în minţile copiilor aflaţi la începutul unei aventuri a cunoaşterii acea îndoială între un „da” şi un „nu” este cel mai curat izvor din care se va nutri mintea sa în toţi anii de căutare ce vor urma. În mod neîndoios aici. nici temperatura pasiunii puse în ceea ce rosteşti.? Trezirea interesului pentru cunoaştere. an de an. corelării unor aspecte din realitate şi chiar a memorării unor versuri de poezie.

etc. etc. Lucian Blaga şi Tudor Vianu – cadre didactice universitare. la locurile de joacă. prin sensibilitatea afirmată în receptarea valorilor estetice. Ion Luca Caragiale-revizor şcolar. Gheorghe Asachi-referendar al şcolilor. Profilul dascălului nu poate fi conturat fără înţelegerea adevărului că ţinta muncii sale nu poate fi atinsă în planul imediat al activităţii sale. ci ea va deveni vizibilă doar mai târziu. Alţi elevi par a fi absenţi de la dialogul întemeiat cu membrii grupei de grădiniţă sau elevii clasei ciclului primar. Calitatea de cadru didactic se realizează prin permanenta profesionalizare. prin modul corect în care se comportă în societate. edificând în adevărat sistem educaţional până la nivel superior.profesor. atât din partea cadrului didactic cât şi a elevului rămâne principiul de bază al reuşitei pedagogice. cadrul didactic înţelege că în practica actului pedagogic conţinuturile cognitive sunt asimilate neuniform şi într-un ritm particular. urmărind propăşirea neamului românesc prin cultură. ce pot obosi cadrul didactic de specialitate. spirituală şi morală a învăţăcelului. prin studiu permanent şi de cercetare cu scopul formării elevului. povestitorul Ion Creangă – preot şi dascăl. atent. Activitatea dascălului nu se rezumă la efectuarea lecţiilor. Crearea primelor manuale şi însuşirea cursurilor şcolare au generat forţa generaţiilor care au urmat. ctitor de şcoală românească. . prietenos. Gheorghe Lazăr – dascăl. Există copii foarte curioşi care pun întrebări în cascadă. sociabil. Conduita didactică se impune în funcţie de personalitatea elevului. Ioan Slavici -profesor. ci la implicarea sa în mediul familial şi social în care trăieşte şi există elevul. Universul literaturii noastre ilustrează prin numeroşi scriitori această profesie aleasă. adică atunci când în evoluţia sa elevul îşi poate dezvălui personalitatea prin reuşita la competiţiile care îl aşteaptă. În acest caz obiectivele propuse pentru lecţia respectivă nu pot fi considerate ca atinse dacă dascălul nu are preocuparea şi capacitatea de a le cuceri interesul. cinstit. captându-le atenţia. responsabil faţă de persoanele cu care intri în contact în familie. etc. finalitatea actului didactic constă în deschiderea drumului spre „a învăţa să fii”: cuminte. Eugen Lovinescu – profesor. chiar cu riscul de a relua de la început conţinutul unei descrieri. s-au aflat toţi în slujba formării generaţiilor şi asigurării unei educaţii continue. astfel poetul nepereche Mihai Eminescu – inspector şi revizor şcolar. Instruirea elevilor ciclului primar este diferenţiată şi individualizată în funcţie de ereditatea fiecăruia dintre învăţăcei. dar nu-l pot degreva de sarcina de a răspunde la ele. Ion Heliade Rădulescu . Alexandru Odobescu –director în Ministerul de resort. stimularea sau delăsarea interesului faţă de disciplină fiind în relaţie directă cu acţiunea dascălului. prin conduita responsabilă în viaţa de familie.modelare emoţională. pe stradă. povestirea unui basm sau numărarea unor obiecte. De la început se impun norme şi exigenţe în funcţie de care se stabilesc canoane şi recomandări în desfăşurarea lecţiilor. Învăţarea pe baze ştiinţifice prin conştiinciozitate şi răspundere.

autoritatea educatorului devine absolută. Iată o activitate de mare responsabilitate şi cu totul nobilă prin finalitatea ei. învăţătorii clasei întâi primare!” (Nichita Stănescu. adică a generaţiilor viitoare. În era modernă dascălul este iniţiat în utilizarea calculatorului. Se cuvine o emoţionantă laudă pentru litera O şi pentru litera I. resimţit ca formator. Se cuvine o pioasă şi perpetuă recunoştinţă pentru mânuitorii lui O şi I. pentru felul cum mânuiesc această revelaţie. această pozitivă <alienare> a copilului prin O şi I. pentru copilărescul şi magnificul O-I. Se cuvine o profundă stimă pentru anonimii savanţi. scopul final al demersului său fiind performanţa pregătirii elevilor. Tocmai de aceea. etc. a aptitudinilor. respectiv a pune piatra de temelie care va susţine întreg edificiul viitoarelor personalităţi. printr-o activitate de modelare a personalităţii celor mici.Comportamentul intelectual are în vedere însuşirea de către elevi a cunoştinţelor literare şi lingvistice fundamentale. Dascălul este prin excelenţă intelectualul ce-şi asumă responsabilitatea unui poartă însemnele unui deschizătorde drumuri ale cunoaşterii la viitoarele generaţii. iată sceptrul invizibil al învăţătorului. dezvoltarea capacităţilor cognitive ale elevilor. educatorul şi apoi învăţătorul vor ocupa în ierarhia axiologică a copilului un loc fruntaş. căci ceea ce spune el nu poate fi contestat de nimeni altcineva. sceptrul pe care el domneşte peste împărăţia clasei a-întâia primară. avea să inspire pagini tulburătoare în evocări ca cea a lui Ion Creangă în Amintiri din copilărie sau a lui Mihail Sadoveanu din Domnu’ Trandafir. educatorul şi apoi învăţătorul sunt primele cadre didactice care înfăptuiesc în mod concret reforma învăţământului. tulburătoare rădăcină a celorlalte înţelesuri. după bunica lui. O asemenea indestructibilă legătură spirituală şi nu mai puţin de suflet stabilite între învăţăcel şi dascălul său dintâi. Cunoaşterea profilului psihologic al elevului.. simţirea şi puterea de gândire a celor mai mici şcolari. imediat după mama şi. în metodele psihologiei şi pedagogiei teoretice şi aplicate în conformitate cu ultimele cercetări. eventual. cultivarea unui stil de muncă intelectual şi dezvoltarea creativităţii. Cartea de recitire) Aşadar. respectiv de nici un alt factor care determină conduita. OI. constituie trepte necesare pentru stabilirea metodelor necesare în procesul educativ. Îndeobşte. învăţătorilor clasei I primare. „O-I. aici unde se înalţă cea mai de seamă construcţie şi cea mai durabilă: sentimentul ţării. În educaţia instituţională ei realizează ceea ce în familie şi în paralel cu aceasta se numeşte a da „cei şapte ani de acasă”.. pe care trebuie să o resimtă atât profesioniştii actului educativ cât şi familiile copiilor îndrumaţi. dezvoltarea resurselor afectiv-motivaţionale ale învăţării. Este şi aceasta o dovadă că edificarea personalităţii copilului îşi găseşte în lucrarea didactică din anii dintâi o fundamentare esenţială pentru ceea ce va urma. . a abilităţilor şi a deprinderilor.

curriculumul asigură o abordare armonios-sistematică a disciplinelor de studiu şi a tipurilor de activităţi de învăţare. cu schimbarea emițătorului cu receptorul .Există o logică internă a asimilării limbajului. uzitându-se elementele componente legate de tehnica vorbirii. acelea de a conduce elevii spre dobândirea de cunoştinţe. prin progresie şi continuitate accentul să se pună nu pe materie. cu respectarea unor legături logice între idei despre ei înșiși. acestea fiind raportate la specificul fiecărei discipline din curriculum. prin care se dezvoltă expresivitatea. Convorbirea sau conversaț ia Convorbirea este cea mai veche metodă didactică a lumii. III. Se cere făcută distincția între vorbire și convorbire. despre activitatea la grădiniță sau la școală. relevanţă. echilibru. cu profesorul. despre viața în familia lor. Ele funcţionează ca nişte instrumente cu ajutorul cărora educatorul îşi atinge în lecţie obiectivele propuse.Metode şi procedee de predare a limbii şi literaturii române în învăţământul preşcolar La nivelul învăţământului preşcolar. trăirile și sentimentele copiilor. Metoda aleasă de educator mai depinde şi de genul operei literare analizate.1. Rolul convorbirii în activitatea de educare a limbajului B. în fața colegilor sau a publicului invitat la spectacole. Prin convorbire educatorul sporește structurile și conținuturile stimulative pentru dezvoltarea limbajului.vorbirea despre experiențele. astfel ca prin extensie. de specificul lecţiei şi chiar de particularităţile clasei de elevi. deprinderi şi abilităţi noi. -vorbirea despre texte cunoscute din ascultarea unor povești sau lectura lor -vorbirea în public. ci pe elevul care să-şi formeze anumite competenţe. capacitatea de interpretare a unor roluri în dramatizări și scenete scurte. cu colegii. diferenţiere. A. La vârsta preșcolară și a școlarului mic se inițiază adresare către adulți și . ele se cer adecvate scopurilor instrucţiei şi educaţiei.III. ca o componentă a personalității elevului. Vorbirea la preșcolar și la școlarul mic este mijlocul de comunicare directă cu familia. Din Antichitate s-a stabilit importanța comunicării dialogate în relațiile interumane. Metodele de învăţământ utilizate în procesul de instruire din învăţământul preşcolar constituie o variabilă ce răspunde în mod concret de rezultatele activităţii şcolare. despre colegi. Actul vorbirii se perfecționează în 5 direcții esențiale: -transmiterea informațiilor cu character instructive-educativ -vorbirea în grupuri. Ca cel mai activ aspect al didacticii.

cât şi în activitatea şcolară. Stăpânirea flexiunii nominale și verbale. a principalelor părți de vorbire neflexibilă îi ajută pe copii la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corectă. tata. o formă. deprinderi necesare atât în conversaţia uzuală.Prin convorbire bagajul reprezentărilor sporește. La vârsta preșcolară și școlară mică se configurează percepția formei. în absenţa oricărui material concret. în folosirea corectă a celorlalte categorii gramaticale. percepând și pronunțând corect vocalele. dar în acelaşi timp se pot organiza şi convorbiri libere. În această etapă de creștere se constituie reprezentările. a mărimii obiectelor. Formarea deprinderii de vorbire dialogată consolidează formele corecte de plural. dar are la bază cunoştinţele dobândite de copii pe parcursul celorlalte activităţi. copiii își dezvoltă auzul fonematic. dar reprezentările individuale cele mai frecvente sunt cele despre ființele. convorbirea constituie un mijoc cu eficienţă maximă în educarea limbajului. a direcției. ca activitate frontală. silabele. ajung să construiască corect diferite propoziţii. mai selective ca înainte. Pe măsură ce trec de la o vârstă bilogică la alta. obiectele și fenomenele cele mai apropiate:mama. grupurile de sunete dinn lșimba maternă.tehnica ascultării celuilalt. adică a imaginilor evocate mintal în absența acestora pe baza percepțiilor anterioare. contribuie prin intermediul metodei conversaţiei la creşterea calitativă a posibilităţilor de exprimare corectă a copiilor. copiii își perfecționează percepția care trece de la analiză spre sinteză. În procesul de formare multilaterală a copiilor. în flexionarea verbelor. consoanele. În grădiniţă. convorbirea se desfăşoară ca activitate frontală. diftongii. Ei învață să facă pauze necesare în timpul vorbirii. a poziției spațiale. camera cu jucării. aprofundarea. fragmentare. Acum se parcurge drumul de la percepția neorganizată la cea dirijată spre scopul precis al învățării. Convorbirea. Atunci când profesorul ciclului preșcolar antrenează elevii săi în actul verbalizării. verificarea cunoştinţelor şi la activizarea vocabularului copiilor. puterea de generalizare consolidându-se. să caute formulări potrivite pentru a reda cele gândite. neprecise spre reprezentări bogate în conținut. a pronumelor de politețe. simple şi complexe. un procedeu care contribuie la fixarea. cu un număr restrâns de copii. cât mai fidel şi într-o formă corectă. Întrebările educatoarei sunt un exemplu de exprimare corectă a numărului şi cazurilor la substantive. grădinița etc. a distanțelor. de acord al subiectului cu predicatul și al adjectivului cu substantivul. să-şi controleze vocabularul. Copilul parcurge drumul de la reprezentări sumare. El nu reușește să rețină esențialul. Convorbirea se organizează şi se desfăşoară pe plan verbal. Convorbirea are rolul de a învăţa pe copii cum să opereze . Acest tip de activitate îi obligă pe copii să folosească adecvat cuvintele. sistematizarea. precizarea. Esența metodei convorbirii este dialogul. în diferite momente ale zilei.

Introducerea în activitate se realizează printr-o ghicitoare: „Frunzele pe ramuri au îngălbenit. pentru că mănânc mere. Atenţia . „Mie îmi place toamna. prin care copilul evocă obiecte și fenomene percepute în timp. toamnă harnică şi de toate darnică” poate fi planificată după un şir de activităţi de observare ca: „Fructe de toamnă”. „Legume de toamnă”. sesizând schimbările nepercepute. Pentru fiecare întrebare. De ce aşteptăm cu bucurie toamna? De ce au îngălbenit frunzele? De ce cad frunzele. cu ajutorul întrebărilor (chestionarul fiind întocmit. copiii sunt stimulaţi să formuleze cât mai multe răspunsuri. Plouă. jocuri didactice. ca să vin la grădiniţă”. de educatoare). la întrebarea: „De ce aşteptăm cu bucurie toamna?”. Jean Piaget distingea reprezentările reproductive. fie reflectate static. cea mai grea formă de activitate din grădiniţă. având posibilitatea să-şi exprime cât mai diverse păreri.pe plan mintal şi de aceea este considerată din punct de vedere al structurii. fie de pe la clasa I-a cu transformările suferite de obiect. de a fixa şi de a verifica cunoştinţele dobândite în legătură cu o categorie de obiecte. în prealabil. în prealabil. pentru că este cea mai bogată”. „Eu iubesc toamna. plouă întruna. povestire. la un moment dat. pentru a sintetiza cunoştinţele copiilor. Astfel. Unele aspecte ale organizării şi desfăşurării activităţii de convorbire Activităţile de convorbire se planifică la perioade mai lungi de timp. struguri”. Organizarea şi desfăşurarea acestora necesită din partea educatoarei o pregătire temeinică. convorbirea „Toamnă. În desfăşurarea activităţii de convorbire sus-numite se poate folosi diafilmul Frunza de Emil Gârleanu. În prima parte a micii școlarități reprezentările anticipative sunt mult mai complexe. livezi. toamna? Unde au plecat păsările călătoare? De ce? Ce flori apar în acest anotimp? Ce fac oamenii în grădini. „La cules de vie” şi chiar o memorizare Toamna. B. dând posibilitatea copiilor să formuleze mai multe răspunsuri la o întrebare. lecturi după imagini. Cine a venit?” Apoi se trece la desfăşurarea activităţii. după ce. pere. lecturi după imagini: „Munca oamenilor toamna”. bazate numai pe intervenția operațiilor gândirii și pe imaginație. ca: „Eu aştept cu bucurie toamna. fiind apropiată de lecţia din şcoală. se desfăşoară activităţi de observare. De exemplu. după un ciclu de activităţi cu aceeaşi temă. pe câmp? Ce pregătiri fac oamenii pentru iarnă? În această activitate se creează o atmosferă propice dezbaterii. activităţi sau fenomene. copiii pot da mai multe răspunsuri.

De exemplu. ghete (referitoare la îmbrăcăminte). Aceasta are drept scop sistematizarea cunoştinţelor referitoare la diferite aspecte caracteristice ale acestui anotimp. după ce-o cunoaşteţi voi?” . spre modul de formulare a răspunsurilor. perfecţionarea exprimării corecte. în convorbirea cu tema „Ce ştim despre iarnă?”. poate fi iniţiat. zăpadă. în care copiii îşi formulează cu fantezie dorinţele în întâmpinarea serbării pomului de iarnă. gheaţă. coerente. omăt (referitoare la caracteristicile iernii). educatoarea interpretează cu copiii cântece de primăvară.” În desfăşurarea activităţii. ei au posibilitatea de a înţelege cu mai multă uşurinţă diferite aspecte ale mediului înconjurător. schiuri. Vocabularul lor se îmbogăţeşte. pluguşor (referitoare la datini şi obiceuri). fular. fulgi. Câmpul iată a-nverzit. recurgându-se la folosirea unor cuvinte şi expresii pe care copiii şi le-au însuşit în alte activităţi. palton. Pentru că la grupa mare copiii dispun de cunoştinţe mai bogate. pom de iarnă. om de zăpadă (referitoare la jocurile copiilor în acest anotimp). în propoziţii şi fraze. Astfel. Jocul didactic îndeplineşte multe funcţii într-o convorbire şi introducerea lui într-un moment bine ales contribuie la crearea unei atmosfere de destindere. după o serie de activităţi ce au vizat anotimpul primăvara. poate fi organizată o convorbire cu tema: „Ce ştim despre primăvară?”. viscol.fiecărui copil i se cere să caracterizeze printr-un cuvânt anotimpul iarna.educatoarei trebuie să fie îndreptată. derdeluş. ca de exemplu: ger. Crăciun. mănuşi. Copiii vor fi antrenaţi să folosească cât mai multe cuvinte noi pentru ca acestea să intre în vocabularul lor activ. Asemănător se poate proceda şi în convorbirea cu tema „Ce doreşti să-ţi aducă Moş-Crăciun?”. în convorbirea cu tema „Atenţie la semafor!”. activizarea vocabularului copiilor. cadouri. Activitatea poate începe prin versurile lui Vasile Alecsandri: „A trecut iarna geroasă. datorită caracterului său spontan. sanie. Pentru sintetizarea celor discutate şi pentru a crea o atmosferă favorabilă. Rândunica cea voioasă La noi iarăşi a sosit. care să fie corecte din punct de vedere gramatical. cu ajutorul unui semafor în . cisme. De aceea trebuie să fim mai pretenţioşi în ceea ce priveşte vocabularul folosit în dialogul cu ei şi nu mai puţin cu privire la exprimarea viitorilor elevi. frig. recită poezii împreună cu ei. stimulează copiii în găsirea celor mai originale şi plăcute soluţii. însă. Astfel. patine. Moş Crăciun. copiii găsesc foarte multe cuvinte. prin versurileîntrebare: „A venit iarna la noi. prin întrebările formulate se stimulează vorbirea copiilor. colindători. la grupa mare-pregătitoare. În urma folosirii acestei metode. fără prea mare efort. În cadrul unor convorbiri poate fi folosită metoda asaltului de idei (brainstorming) care oferă posibilitatea unor discuţii libere. căciulă.

Locul şi importanţa jocului în activitatea instructiv-educativă din grădiniţa de copii Jocul este principala formă de activitate în grădiniţa de copii. mijloc eficient de cunoaştere a lumii înconjurătoare şi de educare a limbajului. li se cere să alcătuiască scurte ghicitori despre mijloacele de locomoţie. păpuşă. jocul este distracţie. mai ales. Formulările copiilor ne dau posibilitatea să constantăm că. pe apă. III. au un vocabular bogat. lexical şi gramatical. Pentru copil. merge pe şine. fără ca spontaneitatea copilului să fie stingherită. în aer. dar mai ales exprimarea în propoziţii şi fraze corect formulate din punct de vedere gramatical. se exprimă în propoziţii corect formulate. tablou. se poate face o clasificare a lor în funcţie de mediul în care se deplasează. dar.” „Trage multe vagoane şi face: u-u-u” etc. Având în vedere adevărul că majoritatea copiilor cunosc principalele mijloace de locomoţie. Considerăm că activităţile de convorbire pot fi optimizate şi înviorate prin introducerea bine gândită. a unor ghicitori sau a unui cântec. sub toate cele trei aspecte: fonetic. printr-o siluetă. urmărind în felul acesta exprimarea copiilor. în diferite momente ale activităţii. dacă poţi. este muncă.miniatură. a unor versuri. La activitatea de convorbire cu tema „Cu ce călătorim?” se urmăreşte verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor referitoare la mijloacele de locomoţie. relaţii de muncă. mijloc prin care se educă. dar nu e tren. Jocul didactic A. Jocul este tot atât de necesar dezvoltării multilaterale a copilului ca şi lumina soarelui. copiii sunt solicitaţi să enumere mijloacele de locomoţie cu care putem călători pe uscat. se poate spune că jocurile copiilor sunt o formă de activitate în care se reflectă. nimic nu este mai impropriu decât starea de apatie şi nemişcare. Jocul didactic este: . Ghiceşte. apoi a-i pune în situaţia să vorbească din ce în ce mai mult. Prin întrebări adresate întregii grupe. convorbirile oferă prilejul verificării exprimării copiilor. unele relaţii între oameni şi. mai ales. este învăţătură. Preşcolarii pot formula o serie de ghicitori ca: „Are vagoane. în mod specific. au cunoştinţe suficiente şi ştiu să le folosească în situaţii adecvate. În concluzie. Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult. Pentru un copil sănătos. un joc aplicativ cu aceeaşi temă care să antreneze majoritatea copiilor. prin introducerea unor elemente de joc. şi nu în ultimă instanţă îmbogăţirea şi activizarea vocabularului. în majoritate. 2.” „Are motor şi două roţi. Bine organizate şi desfăşurate.

se poate realiza o grupare a jocurilor didactice după cum urmează: 1. Eficienţa jocurilor didactice faţă de celelalte activităţi frontal dirijate constă în faptul că la desfăşurarea lor participă toţi copiii din grupă. copiii sunt pregătiţi în următoarele direcţii: . Astfel obiectivele dezvoltării limbajului şi comunicării orale se realizează la un nivel optim prin variante de jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit. depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare. Jocuri didactice pentru precizarea şi activizarea vocabularului. deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia propusă în cadrul fiecărui joc. ţinându-se seama de greşelile tipice constatate la preşcolari. surpriză. Se aduce o contribuţie la îmbunătăţirea pronunţiei. Prin folosirea jocurilor didactice astfel grupate. 2. se poate conferi experienţă sporită jocului didactic de dezvoltarea limbajului şi exersare a vorbirii. le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. cunoscându-se cerinţele programei clasei I. Pornindu-se de la cunoaşterea dezvoltării psihofizice a copilului preşcolar. Clasificarea jocurilor didactice de educarea limbajului Considerând exigenţele programei în vigoare în învăţământul preşcolar. de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului şi a posibilităţilor de adaptare a fiecăreia dintre aceste cerinţe.1. Tip de joc prin care educatorul consolidează. la însuşirea unor construcţii gramaticale necesare formării deprinderii de citire şi scriere în clasa I. Deseori. Prin intermediul lui se fixează. în special la grupa mare şi la grupa pregătitoare. mişcare. etc. la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor. în special a limbajului acestuia. Specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv şi educativ cu cel distractiv. dacă se folosesc metodele activ-participative. educatoarea îşi propune să îmbogăţească conţinutul unor jocuri didactice de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale descrise în literatura de specialitate şi să creeze unele variante noi. 3. Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preşcolari.) conferă jocului didactic un caracter specific. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical. sarcina didactică (problema intelectuală). B. Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea şcolarizării. regulile şi acţiunile de joc (ghicire. precizează şi verifică cunoştinţele predate copiilor. înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor. Conţinutul. se precizează şi se activizează vocabularul copiilor. la fixarea unor noţiuni. 2. Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului. menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi obiectivelor programei. fără ca el să conştientizeze acest efort.

-activizarea tuturor copiilor. activizante.-să pronunţe corect toate sunetele limbii române. e necesar să se asigure un cadru stimulativ.copil. cuvinte de legătură. Ea ştie că ponderea jocurilor didactice cu material faţă de jocurile didactice verbale este mai mare la această vârstă. în scopul participării. Pentru buna desfăşurare a jocurilor didactice organizate la grupă. copil. trecut. cât şi pe cele moderne. Astfel intuiţia poate să fie dirijată spre a fi sistematică. copil-grupă. dat fiind caracterul corect. Pentru formarea unor comportamente verbale corecte la copiii preşcolari. -repetarea formei corecte de către copil. . -prezentarea în toate împrejurările a unor modele de exprimare corectă sub aspect gramatical. Corectarea vorbirii şi cultivarea limbii române se realizează în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală. se poate folosi o strategie didactică ce implică atât metode şi procedee tradiţionale. pot fi amintite: -repetarea într-o formă corectă a răspunsului copilului.copii. Educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită asigurării materialului ilustrativ necesar desfăşurării jocului didactic. de interacţiunea dintre obiectimagine mentală-cuvânt. -să folosească formele articulate şi nearticulate ale substantivelor la singular şi la plural şi terminaţiile cazurilor substantivelor – mai ales la genitiv şi dativ. se pot pune în evidenţă comportamentele verbale specifice preşcolarilor mari. Folosindu-se asemenea procedee. -adresarea cererii de a-şi exprime singur răspunsul într-o formă corectă. -corectarea ori de câte ori a fost nevoie a copilului care a greşit. Dintre procedeele folosite. -să realizeze analize fonetice prin metoda fonetică. Necesitatea utilizării materialului didactic este determinată de relaţiile existente între cunoştinţele copilului şi limbaj. analitico-sintetică. În acest fel va fi respectată principala cerinţă a învăţământului intuitiv. cuvinte care exprimă un număr. cuvinte care ţin locul unor nume (pronume). antrenării şi stabilirii unor relaţii între educatoare .situativ al gândirii preşcolarilor. -să schimbe formele verbului după persoană şi număr şi să deosebească timpurile verbului (prezent. -să folosească în contexte diferite numeralele cardinale şi ordinale. activă şi corelată cu interesele şi trebuinţele copilului. o determinare numerică sau ordinea obiectelor prin numărare (numerale). greşelile tipice de ordin gramatical săvârşite de aceştia. -tratarea diferenţiată a copiilor. -să exprime corect acordurile gramaticale. cuvinte care denumesc acţiuni (verbe). -să folosească în vorbire cuvinte care denumesc obiecte şi fenomene din mediul înconjurător (substantive). viitor).

a) Pregătirea jocului didactic Ca orice activitate organizată cu copiii. . Dintre măsurile prealabile luate în acest sens. Metodica organizării şi desfăşurării jocului didactic Eficienţa procesului instructiv-educativ din grădiniţă depinde atât de stabilirea adecvată a conţinutului cunoştinţelor. Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu obiectivele celorlalte forme de activitate din grădiniţă. potrivit principalelor lui momente (etape): . . mai ales. Jocul didactic se desfăşoară în grădiniţă cu grupa întreagă sau individual.Atât în cadrul desfăşurării jocurilor.planificarea judicioasă a jocurilor didactice. Aşadar. pentru a asigura buna lui desfăşurare şi mai ales pentru a ne asigura că finalul lui va fi o reuşită. formarea unor deprinderi şi aplicarea lor în practică. cât şi după parcurgerea unui grup de jocuri didactice. b) Desfăşurarea jocului didactic Indiscutabil. fixarea şi sistematizarea unor cunoştinţe. se va analiza gradul de realizare a obiectivelor propuse şi nivelul de însuşire a conţinutului. .întocmirea proiectului de activitate sau a unei schiţe cu principalele obiective urmărite. de consolidare şi fixare a cunoştinţelor şi deprinderilor. . jocul didactic este cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea gândirii şi vorbirii preşcolarilor. precum şi cu strategia aleasă.cunoaşterea amănunţită a jocului diactic planificat. Eficienţa lui sporită faţă de celelalte activităţi constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi copiii. .asigurarea cerinţelor pe care să le îndeplinească mijloacele de învăţământ. priceperilor şi deprinderilor. Capitolul 4. 4.pregătirea grupului de copii. în grupe mici. fiind o parte componentă a unui sistem de activităţi. ţinând cont de tematica propusă de programă.raportarea acestuia la particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. cât şi de modalităţile prin care ajung să fie însuşite de copii. reuşita jocului didactic depinde de buna lui organizare şi de conducerea metodică. şi jocul didactic trebuie pregătit din vreme şi cu multă atenţie. depunând acelaşi efort de gândire şi exprimare. având rolul de pregătire a unor activităţi şi. Jocul didactic are un conţinut variat şi o funcţionalitate multiplă: însuşirea. de formare a deprinderilor de exprimare orală a preşcolarilor. amintim pe cele mai importante: .

pregătirea copiilor pentru autoconducerea jocului. educatoarea desfăşoară „jocul de probă”. Ea indică modul de folosire a materialului. introducerea unor noi variante de joc. pentru a se obţine saltul calitativ pe o treaptă superioară de dezvoltare a copilului. fiind acela ce angajează plenar copilul. Ele au calitatea de a putea fi adaptate nivelului de dezvoltare a limbajului fiecărui copil şi de a permite repetarea exerciţiului de atâtea ori cât este necesar. în scopul pregătirii verbale a activităţilor dirijate. J. Planificarea acestui gen de exerciţii se face paralel cu proiectarea celorlalte activităţi de educarea limbajului. complicarea lui. Jocuri-exerciţiu este denumirea convenţională dată unei categorii de exerciţii de vorbire îmbinate cu elemente de joc. atragerea în joc a tuturor copiilor. prin paşi mărunţi. în scopul adaptării”.exerciţiu constă în repetarea pentru plăcerea activităţii însuşite.. în care educatoarea face pe deplin înţelese atât acţiunea jocului cât şi regulile care îl reglementează. adaptaţi ritmului individual al fiecărui copil (tratare diferenţiată).Prezentarea şi intuirea materialului în întregime sau parţial. în care dirijează şi explică fiecare acţiune. de acelaşi grad de dificultate. În acelaşi timp. dar şi informativă. . .Executarea jocului are loc sub conducerea educatoarei care urmăreşte mai multe probleme: respectarea regulilor. a activităţilor psihice. El îndeplineşte o funcţie fonetică. chiar şi frontal. Atractivitatea se obţine prin formele noi sub care se prezintă aceeaşi sarcină. folosind un limbaj simplu. precizează sarcinile copiilor. . Metodica desfăşurării acestor exerciţii este următoarea: . venind în sprijinul realizării obiectivului general (pregătirea copilului pentru activitatea şcolară).Explicarea jocului ce urmează să se desfăşoare.Piaget atestă adevărul că „jocul. urmărindu-se progresiv obiectivele acesteia.Introducerea în joc are rolul de a crea copiilor dispoziţia necesară pentru activitate. îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele instructive. reamintirea lor atunci când este necesar. . Este o angajare atât pe verticală. Suscitarea interesului pentru ea se face în momentul familiarizării cu tema respectivă. Astfel se trezeşte interesul copiilor pentru executarea unei sarcini didactice şi se întreţine efortul necesar executării ei.Pentru a se asigura dacă preşcolarii au înţeles explicaţiile. sprijinirea celor care nu reuşesc să efectueze corect sarcina. prin alternanţa unor sarcini cu altele. pe alte căi. cât şi pe orizonală.Anunţarea temei activităţii simplu şi concis formulată. însoţit de o mimică adecvată. îmbrăcând o haină atractivă.joc se desfăşoară în grupuri mici de copii şi în muncă individuală. îndeplinirea corectă a sarcinii didactice. . ele permit trecerea de la uşor la mai greu. prin folosirea altor materiale didactice. care îşi împlinesc funcţia loor formatoare Exerciţiile.

frontală şi pe grupuri. se poate organiza în activitatea de dimineaţă jocul-exerciţiu: „Priveşte şi citeşte”. analizează şi apreciază munca preşcolarilor. Exemplu: Eu am pronunţat cuvântul „rac”. jocurile-exerciţiu precedă jocurile-didactice. reprezentând graiul animalelor: Etapele activităţii Captarea atenţiei Reactualizarea cunoştinţelor Dirijarea învăţării Formele de activizare Frontal Individual Acţiunea copiilor Privesc. Modele de jocuri didactice Prin jocul „Păcăleşte-mă pe mine!” copiii au fost solicitaţi să găsească cuvinte care să se deosebească de cuvântul meu printr-un singur sunet. Aceste forme de desfăşurare pot alterna pe tot parcursul activităţii. plasându-se în momente prielnice ale jocului didactic. ascultă. În grupuri şi individual Evaluarea activităţii Individual 5.a) copii sunt introduşi în mod atractiv în exerciţiul-joc. Recunosc animalele şi puii. Ex: Înaintea jocului didactic „Cu ce sunet începe sau se sfârşeşte cuvântul?”. Pronunţă onomatopee. d) educatoarea sintetizează materialul verbal exersat. sub supravegherea educatoarei. desfăşurat la grupa mare . am trecut la îmbinarea formelor: individuală. pentru familiarizarea copiilor cu expresiile. pentru o mai bună activizare a tuturor copiilor. Fiecare copil pronunţă glasul animalului sau a puiului. c) copiii execută exerciţiul. De obicei. iar copiii au substituit sunetul (r) cu sunetul (l) . prin trezirea şi menţinerea interesului pentru el. a cărui imagine o trage din cutia cu surprize. În desfăşurarea jocurilor didactice. Ex: „Animalele şi puii lor” are ca obiectiv de referinţă pronunţarea unor onomatopee. 5 copii aleg imaginile unor animale şi pronunţă fiecare onomatopeele. pe lângă forma clasică frontală. cuvintele sau imaginile folosite în timpul acestuia. care are ca obiectiv recunoaşterea şi pronunţarea literelor. b) educatoarea explică şi demonstrează exerciţiul pe care copiii îl au de realizat. pentru imprimarea unui ritm activ de participare a lor la joc.

dirijând observaţia copiilor spre legăturile ce se stabilesc între cuvintele unei comunicări. „” „Câinele. Exemplu: „Profesorul..”.. liber.”. „Mama. copiii şi-au îmbogăţit vocabularul cu cuvinte pe care le-au raportat la imaginile corespunzătoare. „Cenuşăreasa.. dându-le de fiecare dată alte sarcini. . Pentru îmbogăţirea vocabularului. o relaţie logică între cuvinte. apoi le-am cerut să alcătuiască propoziţii după alte ilustrate mai puţin cunoscute (ilustraţii: „camera fetiţei”.. Exemplu: „. în jocuri de constituire de imagini. trecând apoi la cele mai puţin dificile (complement.. „peisaj de primăvară”. începând cu cele care cere un efort mai mic (găsirea subiectului. „. 24 au sesizat cuvântul care lipsea (100 %). citeşte o carte. participarea lor activă la procesul instructiv-educativ. este necesară o înlănţuire. Arghezi. am organizat jocuri didactice de completare a propoziţiilor cum sunt: . i-am antrenat într-un viu dialog despre povestirile cunoscute. o imagine reprezintă aspecte din poezia (cunoscută de copii) „Zdreanţă” de T. propoziţii.” b) În completarea propoziţiilor din care lipsea predicatul..„Continuaţi ce spun!” . având în vedere că nivelul grupei (6-7 ani) a fost corespunzător. paie-baie. rufele păpuşii. pentru a alcătui o propoziţie.”. Pentru înţelegerea noţiunii de propoziţie. Astfel. pot fi antrenaţi copiii în jocuri de sortare a imaginilor după anumite criterii.3%). Concluzii: a) În completarea propoziţiilor din care lipsea subiectul – din 24 de copii prezenţi.”. Copiii au fost solicitaţi să formuleze propoziţii.”. Jocul s-a desfăşurat fără material. coase un ciorap.. Exerciţiile de completare a propoziţiilor se face gradat. având în vedere particularităţile individuale ale copiilor. 22 au sesizat cuvântul care lipsea (92.”.. „. întrucât copiii cuprinşi în experiment au frecventat 4 ani grădiniţa... pentru a-i obişnui pe copii cu o exprimare corectă.„Fii atent şi completează!” .. predicatului).rezultând cuvântul „lac” (loz-roz. „jocul fetiţei în grădină”).. bere-pere). Ştiind că jocurile în care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea capacităţii de analiză şi sinteză fonetică. privind ilustraţia respectivă.. atribut).„Ce cuvânt lipseşte?” Se urmăreşte astfel o omogenizare relativă a grupei de copii. În scopul de a-i introduce pe copii în tehnica exprimării corecte. Astfel.. face o injecţie. Le-am solicitat să folosească cuvinte cunoscute din mediul înconjurător pentru a alcătui verbal. din 24 de copii prezenţi. am desfăşurat jocul în care am folosit ilustraţii care să-i ajute să înţeleagă faptul că.. pentru a forma deprinderea copiilor de a se exprima corect.

copiii pot fi ajutaţi să creeze şi alte versuri cu omonime. s-au efectuat sistematic exerciţii pentru înţelegerea sensului cuvintelor. fân. Într-un bloc.unghii. chiar în aceeaşi propoziţie sau în propoziţii diferite. atunci când cuvintele care au rol de complement şi. Se explică jocul. De aici se trage concluzia că. de atribut. Versurile create împreună cu copiii au fost însoţite de imagini corespunzătoare. Dar şi noi le arătăm.” (răspunsul a fost: mâncare. exemplificând că un cuvânt ca „lac” poate însemna „lac”. Educatoarea continuă să-i stimulez şi să-i dirijez pe copii şi în timpul jocurilor alese. sunt folosite mai rar. îşi scrie lecţiile frumos” (harnic. Din cei 24 de copii. deprinzându-i să creeze şi ei versuri scurte cu asemenea cuvinte. situaţia a fost: din 24 de copii. ei continuă şi se pot obţine versuri frumoase. în care s-au folosit omonime: „Eschimoşii ne învaţă Cum se stă-ntr-un . Stropind pantofii de lac. Versurile de mai jos. boabe). 17 au găsit cuvântul potrivit. Exemplu: „Elevul.. „bloc de gheaţă”.c) În completarea propoziţiilor ce necesitau introducerea unui complement. „lac”... ce bine stăm. Iată exemple de versuri create cu copiii. cu ajutorul unor ilustraţii.. care pot fi jocuri de construcţie. cuminte). în special. „lac”.mobilă. bloc de gheaţă.apă. 3 copii adăugat complement în loc de atribut („elevul îşi scrie lecţiile frumos acasă”). Astfel. Te-ai făcut de apă lac.. d) Introducerea atributului (jocul:„Ce cuvânt lipseşte?”) a fost sesizată mai greu. împreună cu copiii. explicându-se că unele cuvinte se pronunţă la fel. educatoarea începe versurile. Pornind de la aceste exemple.stimulând gândirea şi imaginaţia creatoare a copiilor. copiii operează cu ele mai greu. dar au înţelesuri diferite.. ea poate desfăşura jocul „Să găsim alt înţeles”.” „Leul care stă în cuşcă Se preface că nu muşcă. Astfel. Îmi fac unghiile cu lac. jocuri de creaţie ori altele. Exemplu: „Oaia mănâncă. De exemplu: „bloc de desen”. Ca să-ţi fiu ţie pe plac. în care s-a folosit omonimul „bloc”. iarbă. După consolidarea deprinderii copiilor de a construi corect propoziţii.” „Sar broscuţele în lac. 16 au găsit cuvântul potrivit. Leul cel din portofel . Lucind mobila de lac. silitor. dar care să însemne altceva decât „bloc de locuit”.

Participarea activă a copiilor dovedeşte că ei cunosc foarte bine conţinutul poveştii şi.Se preface-n fel de fel.să găsească omonime cu ajutorul imaginilor afişate pe panou. „Ursul este jucăuş. pornind de la acţiunea efectuată de un copil şi completată de alţi copii.”. -să alcătuiască o propoziţie cu respectivul cuvântul. în mod special. gramatical. spre exemplu. . Prin jocul didactic „De-a şcoala” se urmăreşte evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale a preşcolarilor sub aspect fonetic. „Ursul mănâncă miere.”. Dacă se reia jocul în alte activităţi. Mânuirea materialului. „Costel se spală. la textul povestirii „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” din care. ca şi alte elemente de joc. pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii.”.”... în joc se utilizează imagini ce desemnează anumite obiecte. dintre pitici şi Albă ca Zăpada. merge repede. cerându-li-se copiilor: -să denumească cuvinte. .”.”. expresiv.” etc. După finalizarea jocului. prin unele cuvinte.” Prin jocul didactic „Spune mai departe” pot fi urmărite obiective precum: .”. pentru verificarea performanţei.rapiditatea în gândire. Răspunsurile copiilor au fost numeroase: „Mama se spală. intenţionat. copiii formulând propoziţii..”.”. După epuizarea tuturor posibilităţilor de completare se schimbă jucăria.respectarea acordului între subiect şi predicat. lexical.”. dialogurile dintre Albă ca Zăpada şi oglindă. „Sora mea se spală. „Trenul merge repede. se poate cere copiilor să deseneze sub imaginea de pe fişă tot . Exemplu: „urs” – următorul copil completează.. copiii au dat dovadă de multă atenţie. În activităţile alese se introduc în joc propoziţii eliptice de subiect. Ca material didactic. -să despartă cuvântul în silabe.”. „Eu merg repede la grădiniţă. pe tema „Ce putem face cu mâinile?” O activitate desfăşurată în urma unei vizite întreprinse la şcoală cu câteva zile înainte cu copiii grupei pregătitoare. „Maşina merge repede pe şosea. se spală”. ascultând povestea. care au ca subiect jucăria respectivă. Exemplu: „. altul: „Ursul doarme în bârlog. s-au omis unele cuvinte semnificative. dintre mama vitregă şi Albă ca Zăpada.activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens şi . se recurge. aplauzele.”. „Ursul merge greu. „Sora mea merge repede la şcoală. avea drept target să reactualizeze cunoştinţele cu privire la rechizitele şcolare şi la modul lor de utilizare în diferite contexte. În acest sens. acţiunea. „. -să spună cu ce sunet începe cuvântul. În timpul jocului. „Pisica se spală”. au fost cuprinse în chiar desfăşurarea activităţii respective. se pot folosi jucării. spunând mai departe: „Ursul doarme.

atâtea liniuţe câte silabe are cuvântul, iar cu o culoare roşie să încercuiască silaba care începe cu un anumit sunet (t, m, c etc. ). Prin jocurile desfăşurate în scopul însuşirii tehnicii de despărţire a cuvintelor în silabe, copiii se obişnuiesc să separe cuvintele. În mod concret, însoţind pronunţia prin ţinerea sub barbă a dosului palmei pentru a sesiza de câte ori se deschide gura când este despărţit un cuvânt în silabe, se urmăreşte, deci, numărul de silabe din care se alcătuieşte cuvântul pus în discuţie. Pentru a-i stimula şi antrena cât mai mult să participe la activitaea prin care să înveţe, să se deprindă cu despărţirea în silabe, se pot crea versuri semnificative pentru cuvânt cu o silabă, cu două, trei şi patru silabe. Grupajul de versuri este semnificativ începând chiar cu versurile care îndeamnă copiii la răspunsuri, la creativitate. „De veţi fi atenţi la mine, Mă veţi întrece, ştiţi bine. Cuvinte dintr-o silabă Vă rostesc acum degrabă: (ac, ou, şa, om, sac,...) Dar voi ştiţi cu mult mai multSă despărţiţi un cuvânt. Spuneţi dar, fără zăbavă, Cuvinte dintr-o silabă.” Cuvintele găsite de către copii au fost aşezate în grupajul de versuri în ordine alfabetică şi însoţite de imagini semnificative. Pentru cuvintele alcătuite din două silabe se pot folosi versurile: „Puneţi mânuţa sub barbă Şi rostiţi acum cu mine: ma-mă; Dac-ai deschis gura bine Numără şi apoi spune: Câte silabe conţine?” (două) „Vreţi să-mi spuneţi mai departe Vorbe din două silabe?” Pentru a atinge un obiectiv-cheie cum este formarea la copii a deprinderii de exprimare orală corectă, se pot alege cele mai potrivite metode şi mijloace. Activizându-se copiii în procesul cunoaşterii, se cultivă dialogul viu: educatoare- copil, copil-educatoare, spre a se cunoaşte individualitatea fiecăruia.

Spre a asigura o participare activă, creativă a copiilor, cărora trebuie să li se capteze şi să li se menţină interesul, se folosesc procedee prin care copiii sunt solicitaţi emoţional de către educator. Indiferent de obiectivele urmărite în jocurile didactice, esenţială este asigurarea prezentării sarcinilor diadactice într-o formă atractivă, saturată de elemente de joc. Astfel se facilitează rezolvarea optimă a acestora, pentru a stimula gândirea copiilor, trezind la aceştia dorinţa de a-şi comunica gândurile şi impresiile, plăcerea de a se juca. În funcţie de nivelul determinat de posibilităţile mentale specifice, se recurge la povestirile, convorbirile, jocurile libere ale copiilor în activităţile din grădiniţă. Pentru ca acestea să ajungă şi să se menţină la parametrii doriţi, este necesar ca vorbirea copilului să fie susţinută şi stimulată şi în familie şi în grădiniţă. Odată cu dezvoltarea limbajului şi a inteligenţei, copilul are posibilitatea să-şi însuşească noi modele de conduită verbală şi, prin aceasta, o necesară experienţă socială. Urmărind ca obiectiv formarea şi dezvoltarea creativităţii verbale la copiii de 6-7 ani, care au nevoie de un exerciţiu permanent cu cuvintele, cu propoziţiile şi cu frazele, se dezvoltă capacitatea lor de a se manifesta liber, pentru a dispune de un vocabular bine dezvoltat, pentru a avea un bogat volum de cunoştinţe în ideea pregătirii pentru şcoală. Astfel, se consideră necesar ca, prin jocurile didactice planificate, să se formeze copiilor deprinderea de a povesti întâmplări, evenimente şi cea de a expune idei cu uşurinţă, coerent şi logic, folosind un limbaj adecvat. De aceea, când se planifică jocurile didactice care le solicită copiilor să relateze corect întâmplări scurte, constituind propoziţii sau fraze cu acorduri corecte între părţile de propoziţie, se ţine seama ca la data respectivă copiii să aibă reprezentările necesare la care face apel jocul, corelându-se jocul didactic cu celelalte activităţi din grădiniţă. Se ştie că la vârsta preşcolară copiii au o deosebită bucurie de a asculta basme şi povestiri. Pentru ca întreaga grupă de copii să aibă o vorbire coerentă şi expresivă, se urmăreşte să le formez următoarele deprinderi: - de a reproduce cu uşurinţă poveşti cunoscute fără deviere de la subiect, păstrând o notă de originalitate; - de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător conţinutului; - de a interpreta rolul personajelor. Spre atingerea unor asemenea targeturi educatorul trebuie să se apropie de copii cât mai mult, să-i înţeleagă, să le ofer exemplul personal în exprimare, în expunerea unor povestiri sau întâmplări, în scopul de a-i stimula să-şi exprime gândurile şi să se manifeste liber în activităţile lor variate. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţe şi deprinderi necesare însuşirii logice a unor idei prin povestire, se poate organiza jocul didactic „Să facem o poveste”.

Pentru desfăşurarea jocului se folosesc ca mijloace de învăţământ jetoanele corespunzătoare unei ilustraţii mai mari, pusă pe panou. Copiii sunt rugaţi să povestească, folosind cuvinte şi expresii pe care le cunosc din alte activităţi. Ca elemente de joc, se valorifică întrecerea, aplauzele, mişcarea, mânuirea jetoanelor. Regulile jocului- copilul care avea imaginea (jetonul) cu un element corespunzător ilustraţiei a răspuns. Exemplu: copilul care a avut un jeton pe care era desenat un om de zăpadă, la îndemnul „Să facem o poveste după imaginea care corespunde jetonului tău”, a mers la panou, unde se află ilustraţia corespunzătoare imaginii de pe jetonul său şi a răspuns: „Omul de zăpadă l-au făcut şi copiii din tablou, în care se vede că este anotimpul iarna”. Pentru că răspunsul corect a fost apreciat, copilul respectiv a avut voie să fixeze jetonul său pe ilustraţia de pe panou. Alţi copii au formulat şi ei propoziţii diverse. S-au utilizat toate ilustraţiile afişate pe panou şi toate jetoanele copiilor. Deci jocul se poate desfăşura prin asocierea imaginii reprezentative la ilustraţiile corespunzătoare, respectând regulile jocului. Toţi copii, având câte o imagine în care a fost redat un aspect dintr-un anumit anotimp au urmărit: - ce imagine va fi prezentată la panou; - dacă au o imagine care poate fi asociată cu cea prezentată; - să treacă la panou pentru a asocia imaginile şi pentru a formula propoziţii care exprimă conţinutul acestora. Pentru a ajunge la un nivel de dezvoltare corespunzător în formularea propoziţiilor, s-a început prin jocuri didactice mai simple, concrete. Astfel, la început, s-au folosit jocuri în care imaginile au fost mult apropiate particularităţilor psihice şi vârstei copiilor (jetoane cu jucării, păpuşi, ursuleţi, imagini din poveşti şi basme cunoscute, etc.) şi ilustraţii care să corespundă jetoanelor, solicitând ca fiecare să formuleze propoziţii sau fraze scurte şi logice, cu expresii frumoase, referindu-se la imaginea respectivă. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţele şi deprinderile necesare unei însuşiri logice a ideilor, sub aspectul fonetic, gramatical, lexical, al alcătuirii de propoziţii se pot introduce între jetoane şi alte imagini care nu au avut legătură cu tema jocului şi cu conţinutul său. Într-o altă variantă, s-a solicitat copiilor să înlănţuie o serie de propoziţii care au fost formulate, în timp ce imaginile folosite de pe jetoane se afişează pe ilustraţiile mai mari de pe panou, cerându-se să se dea un titlu povestirii alcătuite de ei. Jocurile s-au desfăşurat cu toţi copiii grupei, dar în mod diferit; copiii mai timizi se grupează în activităţi cu copiii mai vioi, mai operativi pentru a-i antrena şi pe ei să răspundă la activităţile de joc didactic.

deprinderi şi abilităţi. le descompune mintal în elementele componente. le recompune şi le înţelege însuşirile şi stabileşte criteriile pe baza cărora ele pot fi examinate. aplicate pe verticală la toate clasele şi pe orizontală la toate disciplinele. după 5 ani în schimb copilul începe să se detaşeze de obiecte. problematizarea are nebănuite resurse educative. problematizarea a început să fie teoretizată abia de la mijlocul secolului al XXlea. copilul preşcolar ca dezvoltare psiho-intelectuală se află în stadiul inteligenţei preoperatorii. experienţe. aplicat la diverse discipline. s-a procedat în continuare ca în etapele de dimineaţă sau după-amiază să se valorifice cunoştinţele copiilor însuşite în mediul social. Premisa esenţială este crearea de situaţii problemă de către educator.Urmărind obiectivul unei verbalizări adecvate şi creatoare. pentru că din primii ani de viaţă ai copilului începe formarea şi dezvoltarea personalităţii sale. memoria. pe care elevul este chemat să o rezolve prin activitatea sa de cercenare. “predare pe probleme”. ci redescoperit de ei. Astfel. prin care el dobândeşte noi cunoştinţe. au fost integraţi chiar şi copiii timizi. ca să-şi exprime cu uşurinţă gândurile prin formulare de propoziţii şi fraze. valorificând spontaneitatea asociaţiilor. III. astfel ca adevărul căutat de cei mici să nu fie numai transmis. desfăşurată sub îndruparea educatorului-formator. dar cu timpul din dorinţa copiilor de a fi ascultaţi. astfel ca elevul să o depăşească trecând peste nişte obstacole. Problematizarea Datorită strategiilor sale. iar în România se utilizează mai ales termenii de “problematizare” şi de “învăţare problematizată”. Ea se cere fructificată de la o vârstă cât de timpurie a elevului.3. Dacă alte metode au o vechime milenară. Etapele activităţii didactice se structurează astfel: . imaginaţia. Okon a elaborat o concepţie modernă despre învăţământul problematizat. activizând elevii şi contribuind plenar la realizarea unui învăţământ formativ. la început rezultatele au fost mai slabe. Este etapa de vârstă când educatoarea trebuie să stimuleze gândirea celor mici prin recurgerea la metode active.Prin punerea unor probleme didactice. pe care le analizează. gândirea şi limbajul legate strâns de contextul concret şi practic obiectual. care cuprinde etapa 2-7/8 ani. adică preconceptuale. În literatura de specialitate problematizarea este identificată prin termeni ca: “învăţământ problematizat”. “instruire problematizată”. Dacă la începutul acestei perioade copilul are procese cognitive precum percepţia. gândirea elevului este dirijată spre găsirea sau spre descoperirea unor soluţii edificatoare. Pivotul îl constituie o dificultate de natură teoretică sau practică. când pedagogul polonez W. în diferite forme. Desigur că dificultatea este construită de către educator. Pentru a-i încuraja mai mult.

cu grade sporite de independenţă şi de participare activă. stabilindu-se ce produce vaca pentru oameni. să realizeze experienţe simple. ca ea să se extindă la grupa mare şi la cea pregătitoare. ci şi unele productiv-creative. Implicarea problematizării depinde de factori multipli precum: -Conţinutul şi obiectivele acţiunii de instruire -Particularităţile de vârstă şi posibilităţile lor de receptare -Interesele cognitive ale elevilor vizaţi Pedagogul ceh J. iar scopul atins astfel nu este numai dobândirea de noi cunoştinţe. Se poate recurge la un mulaj cu vaca. a discuţiei în care elevii înşişi pun - . Pokorny a stabilit o succesiune gradată a utilizării diferitelor metode şi procedee de instruire în care este implicată problematizarea. educatorul enunţând problema şi dezvăluind contradicţiile interne ce apar în rezolvarea ei. 3.Organizarea situaţiilor-problemă Formularea problemelor ivite Sprijinirea elevilor în rezolvarea acestora Sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor dobândite Materialul cognitiv folosit pe parcursul acţiunii de problematizare a fost asimilat anterior sau pe traseul activităţii. Elevilor li se demonstrează drumul urmat spre descoperirea adevărului ştiinţific în care ei sunt antrenaţi. Dialogul problematizat presupune comunicarea didactică între participanţii la acţiunea de instruire în căutarea unei soluţii. spre a observa ca ea este singurul animal între cele menţionate care are uger cu lapte. să utilizeze corect unele informaţii. să ordoneze. Dialogul problematizat ia forma conversaţiei euristice. descoperindu-se ce au comun şi prin ce se deosebesc. Astfel. univ Gheorghe Tomşa în studiul Modalităţi de problematizare în cadrul activităţilor de observare şi lectură după imagini: 1. prin conversaţie euristică educatoarea realizează împreună cu copiii o investigaţie sub forma unui schimb de idei şi informaţii. anunţându-şi criteriile de evaluare. aminalul care dă lapte. Ca să bea un pahar cu lapte. Prin conversaţie euristică se sintetizează în final. În activităţile de observare şi de lectură după imagini. În lipsa cunoaşterii directe. Elemente de problematizare introduse în alte metode apar în situaţia comunicării din metodele expozitive. Percepţia copiilor este stimulată. să descifreze sensurile unor imagini dând răspunsuri la întrebări. bazate pe percepţia dirijată de către educatoare. Monologul problematizant se utilizează ca metodă a expunerii problematizate. Copiii sunt încurajaţi să facă singuri observaţii independente. Strategia problematizării este recomandată în grădiniţă cu începere din grupa mijlocie. magar. se compară aceste animale. în care educatorul poate recurge la una sau la mai multe metode de instruire. 2. să măsoare. prin conceperea de întrebări-problemă sau prin recurgerea la întrebări cognitiv-productive din metoda de tip interogativ. Problematizarea poate fi implicată în mai multe metode de învăţământ. vacă şi bou. orientându-le atât gândirea cât şi exprimarea verbală care va fi astfel activizată. comentată şi de prof. copilul ajuns la fermă trebuie să aleagă între cal.

. ca: Ce este? Ce aţi avut ? 2. Metoda problematizării propriu-zise presupune rezolvarea independentă a problemelor. O tehnică importantă în plan didactic este cea a punerii întrebărilor la care să răspundă copiii. al intuiţiei. Valorificarea şi evaluarea rezultatelor activităţii fiecărui grup pot fi realizate independent sau colectiv. care fuseseră preferate.? Asemenea formulări interogative stârnesc curiozitatea epistemică. comparare şi gândire în mod cu totul independent. al analogiei etc. Elevul are autonomia alegerii soluţiilor pentru rezolvarea problemei asumate. presupune ca fiecare participant să-şi asume rolul stabilit iniţial ca sarcină didactică. “ După funcţia lor predominantă el distinge întrebări : 1. stimulând o activitate de căutare. în schimb. Zabotin. precum: Cine? Care este? Care sunt? Când? 3. motivele.. . anuale şi chiar la proiecte de diplomă. Metoda proiectelor presupune conceperea iniţială a unui plan dat.. după opinia lui V.. Selectarea şi aplicare diferitelor metode şi procedee de problematizare este dictată de conţinutul învăţământului. care stabilesc relaţii cauzale. stimulând operaţii superioare ale gândirii. Ea are ca actant pe elev.. iar verificarea soluţiilor şi a rezultatului aparţine educatorului. cu interesele. Chiar noile cunoştinţe se introduc din dicuţia educator-copil sub forma situaţiei problemă. care îndeplinesc o funcţie predominant cognitivă. capacităţile. Soluţia optimă aparţine ca opţiune elevului. cu rol de a forma noţiuni. Metoda problematizării pe grupe. el recurgând la operaţiuni de examinare. productiv-cognitive. pe baza cărui elevul este pus într-o situaţie educaţională de natură să-i sporească astfel cunoştinţele şi să realizeze tema respectivă prin propriul efort. priceperile şi deprinderile lor.atunci ? Ce s-ar întâmpla dacă. aflată la graniţa dintre necunoscut şi cunoscut şi care precede raţionamentele şi noţiunile noi şi ca atare contribuie la formarea acestora. La clasele mai mari ale liceului şi apoi ale facultăţii. reproductiv-cognitive. ipoteticodeductive. 6. ipotetice.. îndrumat de educatorul care pune copilul în situaţia de a descoperi singur adevărul ştiinţific căutat cu ajutorul raţionamentului. evaluare. ca în cazul punerii în funcţiune a unui circuit electric.întrebările-problemă sau ia aspectul dialogului pe grupe. în activitatea de observare de la grupa mică. de tipul: De ce? Dacă. metoda aceasta este folosită pentru lucrări semestriale. al deducţiei. “o formă deosebită de gândire. reproductiv-mnemotehnice. care se pretează eficient sau nu la această practică în funcţie de particularităţile de vârstă şi de cunoştinţe ale elevilor. care pot fi eterogene sau omogene ca nivel de pregătire. elevii antrenându-se activ faţă de problemele ce se pun. Fiind problematice şi ca atare recomandate în activitatea educatoarei cu grupa mare şi cea pregătitoare. 4. 5. asemenea întrebări surclasează pe cele reproductivmnemotehnice şi reporductiv-cognitive. Întrebarea este. spre exemplu.V.

precum: Ce s-ar întâmpla dacă nu am hrăni câteva zile peştii din acvariu sau păsările din colivie? Ce s-ar întâmpla dacă nu am alimenta autoturismul cu benzină ? Ce s-ar întâmpla dacă autobuzul nu ar avea faruri ? d. Pentru dezvoltarea gândirii copiilor din grupa mijlocie se recurge la întrebări cu caracter ipotetic. se recurge la întrebări de tipul: După ce putem cunoaşte că lupul este un animal sălbatic? Ce părţi ale corpului iepuraşului au formă alungită ? În cadrul lecturilor după imagini se recurge la acelaşi gen de întrebări. se folosesc întrebări precum: De ce se rostogoleşte nuca? În mod logic se trece la o altă caracteristică prin întrebarea: De ce se aude zgomot la rostogolirea nucii şi de ce nu se aude zgomot la rostogolirea unei prune? b. ca: Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar culege grâul de pe câmp? Această întrebare va fi continuată logic de o alta: Pentru cine muncesc oamenii aflaţi pe câmp? d. Pentru a dirija gândirea copiilor spre generalizări simple. Tomşa distinge în funcţie de situaţii următoarele tipuri de întrebări: a. Întrebări care solicită motivarea unor acţiuni ( De ce şterge mama praful în casă? sau De ce udă copiii plantele de la colţul naturii ? De ce se culeg fructele din pomi toamna? ) c. el reuşeşte să răspundă întrebărilor puse cu profesionalism şi cu iscusinţă de către educatoare. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a sintetiza şi generaliza. cu specificarea deosebirii create de aspectele vizate ori descoperite prin intuirea materialului ilustrativ şi de specificul lecturii după imagini. Chiar dacă nu este posibil ca un copil preşcolar să interpreteze perfect o imagine. Când dintr-o experienţă sau dintr-o acţiune dată se deduce o însuşire. Gh. precum: După ce ne dăm seama că aceşti copii iubesc animalele şi plantele? După ce ne dăm seama din imagine că vremea este caldă? . prof. Tipologic ele se divid în: a. Întrebări care previn consecinţele acţiunilor umane. Pentru a încuraja copiii să se orienteze spre tehnici de investigare. se face apel la întrebări ca: Ce trebuie să facem ca să ştim ce se află sub coaja portocalei? Ce trebuie să facem pentru a şti dacă prunele sunt zemoase? Ce trebuie să facem ca să ştim cum este blana iepurelui? Ce trebuie să facem spre a afla ce se află sub coaja mărului? c. aşa ca: Ce culori foloseşte pictorul pentru a reda anotimpurile anului? e. Întrebări care solicită raţionamentul deductiv. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a stabili relaţii între elementele tabloului şi realitatea obiectivă pe care ele o reprezintă ( După ce ne putem da seama că tabloul reprezintă un sat în timpul iernii? Apoi o altă întrebare care solicită logica şi experienţa de cunoaştere a copilului: Cum a ajuns acolo gheaţa ?) b. De aceea este foarte important ca întrebările să ducă la atingerea obiectivelor lecţiei.În activitatea de observare.

. problematizarea potenţează efectul conversaţiei euristice oferind educatoarei posibilitatea de a face o adevărată gimnastică a minţii cu cei mici.Aşa cum se utilizează în lecţiile de predarea limbii şi literaturii române în grădiniţă.

-să prelucreze textul pentru a-l face comunicabil elevilor (în cazul unor texte mai lungi. adesea folosită în alternanţă cu metoda cadranelor. Un alt cadran are propoziţii lacunare. şi o formă de pregătire a preşcolarilor pentru alte activităţi. b) metode bazate pe lectura textului scris (munca cu manualul): lectura explicativă. respectiv cu epitete. Şi în învăţământul primar ea poate forma obiectul unei activităţi didactice (lectură) sau constituie o metodă utilizată într-o anumită secvenţă a activităţii. atunci când povestirea este obiectul unei lecţii de sine stătătoare. Desigur că metodele gândirii critice nu pot fi o permanenţă a fiecărei lecţii de limba română. întrucât ele creează o dispoziţie specială micuţilor elevi. primăvară. 5.1. încât ei nu mai ies apoi uşor din starea de relaxare produsă. o formă de activitate obligatorie în învăţământul preşcolar. tradiţionale.conversative (dialogate): conversaţia. cu cele mai recent implementate în învăţământul primar românesc. descrierea. comparaţii etc. subordonată obiectivelor lecţiei respective. aşa cum am demonstrat. explicarea . lectura independentă. verificate de experienţa didactică a multor generaţii de dascăli.. -să-şi însuşească conţinutul povestirii. pentru a putea să o prezinte copiilor în mod coerent şi atrăgător. discuţia colectivă. ce se cer completate cu unele cuvinte din textul dat. Metode de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor a) metode de comunicare orală: . 5. Povestirea Povestirea a fost. De aceea. recomandăm îmbinarea dibace a metodelor clasice. în cadrul orelor de limba română A. ca povestire a educatoarei. Metode utilizate în învăţământul primar. morală şi estetică. Un alt cadran cuprinde o imagine care i-a impresionat pe copii. În genere.expozitive: povestirea. vară sau toamnă textul permite divizarea pe tablouri. un altul le cere elevilor să alcătuiască propoziţii cu cuvinte date din cuprinsul lecţiei.Capitolul 5. problematizarea. învăţătorul va trebui: -să aleagă naraţiunea corespunzătoare vârstei copiilor şi care îndeplineşte condiţii certe de natură cognitivă. unele secvenţe vor fi rezumate). . Recurgem la un prim cadran cu expresii frumoase despre primăvară. In fine. . La clasa a II-a la lecţia despre iarnă.

cu sarcini distincte de lucru. Grupul stă la o masă. în al doilea două adjective. 5.. El îi va conduce pe elevi înspre formarea capacităţii de a reda prin cuvinte imaginea unui obiect.? Când. precum dragoste. ca astfel să fie dinamizată acţiunea. Vreau să ştiu. prin realizarea unor scheme. la brainstorming. Povestirea se mai utilizează în structura unor lecţii în care ea reprezintă un element auxiliar. de la explozia stelară. De reţinut că descrierea se realizează nu numai asupra unui obiect (descriere statică). Astfel. Am învăţat. Aruncându-se acel cub. 6. Se construieşte o propoziţie cu 4 cuvinte şi se ajunge la un cuvânt –sinteză. între care povestirea. pentru a colora afectiv comunicarea. compară. prin care pornind de la un cuvânt din lecţie copiii pun întrebările cele mai felurite( De ce. Fiecare grupă învaţă un fragment şi apoi îl spune. 5.2. se aduc noutăţi. a unei acţiuni. Vreau să ştiu.. iar ultimul cuprinde ce am învăţat. În predarea sunetului/ literei noi. Descrierea Învăţătorul înfăţişează aspecte ale realităţii înconjurătoare: lucruri. 5. analizează.3. fiinţe. La clasa IV-a se poate împărţi clasa în mai multe grupe atunci când pe baza metodei Experţii se realizează tema Ştiu. Pentru o învăţare activă se fixează 3 tabele. 4. printr-unul dintre procedeele recomandate: -să elimine cuvântul.-să-şi stabilească intervenţiile personale. pe feţele căruia apar cerinţe fixe:1. 2. înlocuindu-l printr-un cuvânt cunoscut. Am învăţat. În primul este Ştiu că. etc. -să rezolve problema cuvintelor necunoscute. La finele de lecţie se recurge şi la cvintet. asociază. are un conducător. eficient în lecţiile de recapitulare la explicarea unor cuvinte. fenomene ale naturii. Desigur că pe măsură ce puterea de imaginaţie a elevilor se măreşte. care îi stimulează şi pe cei timizi sau leneşi. lărgind baza informativă. dărnicie.. se discută.Altul este Ce aş mai dori să ştiu. 3. Din fiecare copil trebuie valorificat ceea ce are bun. pe rând elevii trebuie să răspundă sarcinilor menţionate. ci şi asupra unei mişcări (descriere dinamică). -să adauge cuvântului necunoscut sinonimul cunoscut (în cazul în care cuvântul aparţine vocabularului activ). Ea este productivă în lecţia cu tema Ştiu. Cum . ?. Explicaţia ..aplică. La clasele a III-a şi a IV-a incitantă este metoda cubului.. descrie. se compară.. pentru detaşarea propoziţiei dintr-un context.. Se pot evidenţia însuşiri ale lucrurilor. povestirea se îmbină cu metode moderne dintre cele mai eficiente. de la care se ajunge la ciorchinele. argumentează. următorul are 3 verbe. pricepere etc. astfel că în primul este un substantiv. trăsături pozitive sau negative ale personajelor din text. Fiecare grupă are o denumire aparte. prin care se dau 5 versuri.. învăţătorul are la îndemână mai multe modalităţi.?).

după care analizează conţinutul. Conversaţia euristică presupune o serie de întrebări adresate elevilor de către învăţător. În funcţie de scopul urmărit.cu adresare directă. să fie mai frecvent utilizate întrebările de descoperire şi de evaluare. Învăţătorul va avea în vedere ca întrebările de tip reproductiv. învăţătorul va formula întrebări ajutătoare. în schimb. Se cere în final să se propună un alt deznodământ al unei întâmplări.4. se stabilesc felurile substantivului. b) conversaţia de reactualizare (pentru reamintirea unor cunoştinţe anterioare. . cauzele şi semnificaţia. Pentru potenţarea efectelor.să se limiteze la strictul necesar. pentru a-i conduce la descoperirea unor informaţii noi. mai ales la imaginile din laborator. c) conversaţia de fixare (pentru organizarea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite). ele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: . Reuşita conversaţiei euristice depinde de caracterul întrebărilor. un cuvânt). 5. dar se dau numai unele elemente. Prin harta povestirii.De ce? Dar dacă era altfel? Cum consideraţi? Ce se poate spune despre. La o lecţie nouă se recurge la conversaţia de spargerea gheţii. Dacă elevii nu pot să formuleze răspunsul aşteptat. d) conversaţia de verificare (în cadrul verificării orale a cunoştinţelor). cu ajutorul liniuţelor. . naraţiuni. .?. se recurge la mijloacele audiovizuale.Cine? Unde? Când? . se disting mai multe tipuri de conversaţie: a) conversaţia euristică (pentru însuşirea unor cunoştinţe noi). când prin metoda ciorchinelui. Descoperirea se bazează pe cunoştinţele acumulate anterior de către elevi şi pe conexarea lor. în toate clasele şi la toate obiectele de învăţământ. Discuţia colectivă constă în schimbul de păreri. Astfel se predau noţiunile gramaticale.accesibile.. spre exemplu. se realizează căsuţe. Conversaţia Este o metodă de utilizare generală. utile însuşirii noilor cunoştinţe). întrucât ele nu pot depăşi conţinutul informaţional al textului. o expresie. urmate de răspunsuri ale acestora. Se explică la un text citit în clasă cuvintele mai grele. Pentru a putea răspunde rolului formativ al întrebărilor.să fie concise..corecte din punct de vedere gramatical.Învăţătorul prezintă un caz nou (o situaţie. Explicaţia se utilizează şi în lecţia de consolidare. ca la ciorchine. de impresii sau de informaţii în legătură cu o problemă. etc. . Dacă la întrebările de identificare şi de descriere răspunsurile nu au nicio culoare personală.

cu elevii clasei a II-a sau a IV-a duşi la biblioteca şcolii. asupra căruia să opereze în mod independent. La lecţia Cel mai bun prieten. 5. transcrieri de informaţii din reviste pentru copii şi din almanahuri.5. uneori chiar profund marcate individual. învăţătorul îi va pregăti dinainte printr-o suită de activităţi cu manualul. -să le treacă într-un caiet special. Metode de explorare şi descoperire (de învăţare prin descoperire nedirijată sau dirijată) a) Metode de explorare directă (nemijlocită) a obiectelor şi fenomenelor: observarea sistematică şi independentă. 5. Lectura independentă Pentru a se ajunge ca elevii să realizeze lectura în mod independent. Ceea ce caracterizează o asemenea metodă este asocierea citirii cu explicaţiile date de către învăţător sau de către elevi. morala care se desprinde din text este că trebuie să munceşti. există şi alte forme de practicare a lecturii independente: citate din cărţi de literatură şi de ştiinţă popularizată. revin cu cartea la bibliotecar. în cazul abordării problematizate.În schimb. prin care se urmăreşte ca elevii să înţeleagă textul. -să delimiteze fragmentele. . . iar din discuţia cu el se pot face apoi corecturi. -să selecteze în text unele pasaje de interes. B. constatări cu privire la calitatea lecturii.imaginilor. -să rezume ceea ce au citit. Pe lângă des repetata recomandare ca elevii să elaboreze singuri rezumatul celor citite. să descopere modul în care este comunicat mesajul şi ce semnificaţie are acesta. b) Metode de explorare indirectă prin intermediul substitutelor realităţii: demonstraţia cu ajutorul . Învăţătorul îi revine răspunderea de a crea ocazii pentru a pune elevul în contact cu textul. Pentru fixare aestei idei se face legătura cu proza Banul muncit de Alexandru Mitru.6.proiecţiilor fixe şi dinamice. la elementele obiective (conţinute în text) se adaugă aprecieri morale. . Ei vor fi îndrumaţi: -să citească un text de mai multe ori.graficelor. Ca activităţi independente. Lectura explicativă Iată o formă de citire. -să elaboreze idei principale.

Radu. fiecare grupă primeşte o sarcină aparte de îndeplinit. Tot cu ajutorul modelelor se poate reprezenta structura unei propoziţii. În activitatea didactică. demonstraţia cu ajutorul desenului la tablă/cum se execută litera. acţiuni. Modelarea Presupune un sistem care reproduce. algoritmi operaţionali. Metode bazate pe acţiune: -metode de învăţare prin acţiune reală: exerciţii. în funcţie de scopul utilizării lor. se justifică prin capacitatea mare de comunicare pe care o au acestea: elevii reţin 20% din ceea ce ascultă. De exemplu. Demonstraţia A demonstra înseamnă a prezenta obiecte.5.8. Vlăsceanu. puncte de pornire în obţinerea unor informaţii sau elemente de confirmare a informaţiilor dobândite în procesul de cunoaştere. Apelul la demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. se practică demonstraţia acţiunilor de executat/cum se realizează semnul grafic sau litera în aer. el poate realiza reprezentarea grafică a partenerilor de dialog şi a relaţiilor comunicative dintre ei. Modelul conduce astfel la cunoaşterea realităţii în mod indirect. demonstraţia figurativă/se arată elevilor planşa cu litera descompusă şi cu litera întreagă. . filme despre poziţia corectă a elevilor în timpul scrisului. cum se leagă literele într-un cuvânt. vor comunica informaţiile şi impresiile. Când se aplică sistemul muncii pe grupe. Popescu. (Cerghit. îmbracă forme variate după obiect.9. în special filmul. prin faptul că îngăduie asemănări cu procesul/obiectul pe care-l reprezintă. dar şi învăţătorul poate concepe şi realiza modele didactice. ei vor observa obiectul pe baza unui plan dat de învăţător.7. de exemplu.la scară. Modelele didactice reprezintă. 5. Observarea se poate realiza individual sau în grup. Modelele didactice sunt elaborate de către instituţii specializate. demonstraţia cu ajutorul proiecţiilor fixe sau dinamice/se prezintă diapozitive despre poziţia corectă a elevului în bancă. 30% din ceea ce văd şi 65% din informaţiile primite prin auz şi văz. Întorşi în clasă. despre un monument sau o casă mai veche din localitatea lor.structura unui sistem. în procesul de învăţământ. sarcinile de observare sunt egale pentru fiecare elev. La clasa I. Când elevii îşi pregătesc o compunere despre pădurea de la marginea satului. pentru a cădea de acord asupra unui plan comun de întocmire a compunerii. etc. Dacă se aplică prima formulă. 89) 5. vârsta elevilor. A. care poate fi urmărit într-un anume moment al existenţei sale sau de-a lungul unei perioade de timp. Observarea Presupune un obiect.

a. 5.10. Metoda algoritmizării Un algoritm reprezintă o succesiune de operaţii desfăşurate întotdeauna în aceeaşi ordine.11. Simulare = a face un lucru procese. 5. Dacă una din operaţii nu este realizată. -să-l execute de câteva ori. -exerciţii operaţionale. exerciţiul se practică din clasa I.12. fenomene. a căror dominantă este componenta motrice. Metode de simulare A simula înseamnă a facă să intenţionat o impresie falsă.-metode de învăţare prin acţiune fictivă (simulată): jocuri didactice. la ce număr este. din perioada învăţării citit-scrisului. Exerciţiul Exerciţiul presupune efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni.învăţare a cunoştinţelor). Se pot simula simulare sunt jocurile didactice şi apară adevărat ceva inexistent. al consolidării cunoştinţelor dobândite. În legătură cu substantivul. învăţare dramatizată. Metodele de învăţământul prin dramatizare. şi până în clasa a IV. 5. exerciţiile se grupează în două categorii: -exerciţii motrice. În cadrul obiectului limba română din ciclul primar. principiu). în scopul formării de priceperi şi deprinderi motrice şi intelectuale. de ce gen. acţiuni. analiza gramaticală nu este completă. Ei îl vor caracteriza pe baza următoarelor operaţii: ce fel de substantiv. a da în mod preface (lat. prin care se formează priceperi şi deprinderi. care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. învăţătorul trebuie să iniţieze actanţii. ca să-şi reprezinte identificarea lui. elevii învaţă (pe baza sistemului concentric de predare. -să parcurgă exerciţiile în mod gradat. imediat după rezolvare. a se asemenea altuia). Algoritmii se pot prezenta sub forma regulilor gramaticale şi ortografice. cu varianta . Pentru ca exerciţiul să-şi îndeplinească rolul. al dezvoltării operaţiilor gândirii şi a capacităţilor creatoare ale elevilor. astfel ca elevii: -să cunoască scopul exerciţiului propus. -să cunoască la ce pot apela pentru rezolvarea lui (regulă. În funcţie de capacitatea vizată. pentru a-l însuşi. de la exerciţii simple la exerciţii cu un grad de complexitate mai mare: -să beneficieze de verificări. Este o metodă care poate fi aplicată pe toată durata şcolarităţii. care conduce la rezolvarea corectă a unei sarcini didactice. -să înţeleagă modelul acţiunii.

? -Ce se poate întâmpla mai departe? Metoda jocului/interpretării de rol are efecte pozitive în mai multe direcţii: -dezvoltă capacitatea de comunicare. pe baza unor fabule. de mişcare şi de relaxare. disponibilităţii spre joc a acestor vârste şi dorinţei de cunoaştere a copiilor. când se utilizează metoda Pălăriilor gânditoare.13. Scenele prezentate vor fi. în egală măsură. să se comporte ca o altă persoană. în forme potrivite vârstei. Întrebările posibile generate de observarea acţiunii sunt: -Ce ar fi trebuit să facă pentru . Învăţarea prin dramatizare se practică sub forma citirii pe roluri sau a interpretării unor scenete (preluate din literatura dramatică pentru copii sau create de către învăţător. -dezvoltă capacitatea de comunicare. -dezvoltă deprinderile elevilor de a purta discuţii între ei. Jocul de rol Presupune. 5. în relaţie directă cu universul de viaţă al elevilor. -asigură înţelegerea de către copii a relaţiilor de cauzalitate din viaţă. -îi pune în situaţia să caute căi alternative de rezolvare a unei probleme. Pe de altă parte. a unor atitudini. Este o activitate practicabilă şi la copiii de vârstă şcolară mică. povestiri). prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă. cu anumite modificări. cât şi în învăţământul primar. din partea fiecărui participant. cu implicaţii în sfera morală. pentru rezolvarea unei probleme. graţie aceloraşi valenţe: . ele aduc în procesul de învăţământ o atmosferă de voioşie. -dezvoltă capacitatea de ascultare..asigură învăţarea fără eforturi vizibile în cazul celorlalte activităţi. Jocurile didactice îmbină jocul cu efortul presupus de procesul învăţării. . Primele se practică atât în învăţământul preşcolar. Organizarea jocului de rol este o posibilitate de analiză a unor situaţii – problemă. prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă.jocului de rol. Adesea se intră î lecţie prin brainstorming. care pretind din partea spectatorilor exprimarea şi argumentarea..se adresează.? -Cum ar fi trebuit să procedeze pentru .. Interpretul va încerca să înţeleagă atitudinile şi reacţiile unei persoane aflate într-o anumită circumstanţă de viaţă.. în mod obligatoriu. .

El alege şi interpreţii celorlalte roluri. Pe baza indicaţiilor cuprinse într-o serie de broşuri People in action/Oameni în acţiune/. b. Discutarea soluţiei şi a consecinţelor ei Se discută modul în care a fost rezolvată problema. reamintind o experinţă anterioară: -Ce s-a întâmplat? -Când s-a întâmplat? -De ce s-a întâmplat aşa? 2. este identificată problema: Care este problema cu care s-a confruntat persoana respectivă? Fiecare dintre voi este de acord că aceasta este problema? Mai trebuie să avem ceva în vedere? 4. Întrebările sunt: S-ar fi putut întâmpla aşa acest lucru? De ce ? Cum se vor simţi celelalte persoane? 7. Lynne Murihead fixează structura unei secvenţe de joc de rol. întrucât ei posedă capacităţile verbale necesare pentru interpretarea de roluri. Rezolvarea iniţială a problemei După ce problema a fost identificată. pentru a putea comenta. 3. coerent de către învăţător. Interpretarea unui rol Copilul care a dat soluţia acceptată de către cei mai mulţi colegi de clasă este invitat să interpreteze rolul persoanei aflate în situaţia respectivă. Prezentarea situaţiei Elevilor li se prezintă situaţia respectivă pe un mijloc audio-vizual sau este povestită. 6. 1. . elaborată de Fannie Schaftel şi George Schaftel. c.Jocul de rol este considerat o componentă majoră a jocurilor de simulare potrivite pentru copiii aflaţi în clasele primare. Identificarea problemei Pe bază de întrebări. se cer soluţii pentru rezolvarea ei: Ce credeţi că ar trebui să facă în această împrejurare acea persoană? Între ce şi ce poate să aleagă? 5. cât şi spectatorii. la discuţii participând atât „actorii”. discută împreună ceea ce vor face. Căutarea alternativei a. clar. Învăţătorul îndeamnă elevii observatori să urmărească cu atenţie ceea ce li se prezintă. Secvenţa cuprinde nouă „paşi”. Pregătirea pentru prezentarea situaţiei – problemă Învăţătorul previne grupul.

care a devenit indispensabil activităţii şcolarilor. inclusiv să interpreteze un rol. chiar şi a celor cu caracter negativ. 9. propune noi interpretări). să ajute elevii. 5 din Petrila.Elevii sunt întrebaţi dacă există şi alte căi prin care ar fi putut acţiona persoana din situaţia dată. c. La toate acestea se adaugă iniţierea pe calculator. Cere compararea lor şi luarea deciziei. se pun bazele unor comportamente. să permită exprimarea tuturor opiniilor. În organizarea acestui tip de activitate.METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE ACTIVĂ În prezentarea inst. pe baza selectării celei mai bune alternative de rezolvare a problemei. Capitolul 6. ia parte la activităţi). de altfel observabile: *comportamente ce denotă participarea (elevul e activ. *construirea cunoştinţelor (în loc să fie pasiv. procesul de învăţare calibrat pe interesele/ nivelul de înţelegere/ nivelul de dezvoltare al participanţilor la proces. conform dicţionarului. învăţătorul va ţine seama de câteva cerinţe: a. Printre metodele care activizează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii. “învăţarea activă înseamnă. b. răspunde la întrebări. 8. dacă observă că ei întâmpină greutăţi. Luarea deciziei Învăţătorul reaminteşte elevilor soluţiile propuse. îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. Preda Mihaela Raluca de la Şcoala Generală nr. În cadrul învăţării active. *învăţarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de învăţare într-o anumită instanţă de învăţare). elevul îndeplineşte sarcini care îl vor conduce la înţelegere). 6. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită . Explorarea alternativelor prin „interpretarea unui rol” şi prin discuţii Alternativele propuse de către elevi vor fi reprezentate printr-o interpretare suplimentară de roluri şi prin discuţii asupra acestor alternative. să aleagă probleme adecvate vârstei şi experienţei copiilor. *gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii.

denumirilor foarte uşor de reţinut. Metodele si tehnicile interactive de grup se clasifică. caracterului ludic şi oferind alternative de învăţare cu “priză” la copii. dupa funcţia principală didactică în : a)Metode de predare –învăţare interactiva in grup : -metoda predării / invăţării reciproce(Reciprocal teaching –Palinscar) -metoda “mozaicului”( Jigsaw) -citirea cuprinzătoare -metoda “Cascadei” (Cascade) -metoda învăţării pe grupe mici (“STAD-Student Teams Achievement Division”) -metoda “turnirului între echipe”(“TGT-Teams/Games/ Tournaments”) -metoda schimbării perechii (“Share-Pair Circles”) -metoda “Piramidei” -invăţarea dramatizată b)Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare : -harta cognitivă / conceptuală -matricile -”Lanţurile cognitive” -”Scheletul de peşte” -diagrama cauzelor şi a efectului -”pânza de păianjen” -”Tehnica florii de nufăr” -”Cartonaşe luminoase” c)Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii : -”Brainstorming” -”Explozia stelară” -”Metoda pălăriilor gânditoare” -”Caruselul” -”Multi-voting” -”Masa rotundă” -interviul de grup -studiul de caz -”Incidentul critic” -”Phillips 6/6” -”Tehnica 6/3/5” -”Controversa creativă” -”Tehnica acvariului” -”Tehnica focus-grup” -”Patru colţuri” .

că rolurile se pot inversa. Pălăria neagră •exprimă prudenţa. optimismul. albastru şi negru. sumbră asupra situaţiei în discuţie. stimulând gândirea creativă. •reprezintă perspectiva gândirii negative. •reprezintă o bogată paletă a stările afective. dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. tristă. constructivă pe un fundament logic. participanţii fiind liberi să spună ce gândesc. iar cele şase pălării să fie frumos colorate. Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. grija. •poate însemna şi supărare sau furie. Copiii se împart în şase grupe. fiecare având câte o culoare: alb.-”Metoda Frisco” -Sinectica -”Buzz-groups” -”Metoda Delphi” d)Metode de cercetare în grup : -tema / proiectul de cercetare în grup -experimentul pe echipe -portofoliul de grup. roşu. judecata. •este impulsivă. •culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui. să-i atragă pe elevi. avertismentul. •este gândirea optimistă. Pălăria albă •este obiectivă asupra informaţiilor. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE Acest nou tip de metodă de predare. strălucirea. verde. bineînţeles. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. Pălăria roşie •lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor. Pălăria galbenă •oferă o pespectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat. Fiecare. . •este neutră.învăţare este un joc în sine. pentru şase pălării. •oferă o pespectivă întunecoasă. pesimiste. Fiecare culoare reprezintă un rol. galben. Pălăria verde • exprimă ideile noi. Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare.

atotvăzător şi atotcunoscător. inovatoare. ci ceea ce semnifică ea. Pălăria albastră • exprimă controlul procesului de gândire. Albul (absenţa culorii) indică neutralitatea. Când “poartă” pălăria albă. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie.• este simbolul fertilităţii. să se concentreze strict pe problema discutată. Calculatorul este neutru şi obiectiv. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge. Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi: pălăria albă – pălăria roşie pălăria neagră – pălăria galbenă pălăria verde – pălăria albastră Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare: Pălăria albă (povestitorul): Cel ce poartă pălăria albă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. care sunt riscurile. Nu pălăria în sine contează. Nu este o argumentare ci o încercare . gândind din perspectiva ei. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău. • albastru a rece. pericolele. întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”. gânditorul trebuie să imite computerul. • supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii. • este preocuparea de a controla şi de a organiza. ceea ce induce culoarea fiecăreia. Ea face posibilă vizualizarea. în mod obiectiv şi să relateze exact datele. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. greşelile demersurilor propuse. al producţiei de idei noi. exprimare lor. este culoarea cerului care este deasupra tuturor. concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie. Pălăria neagră (criticul) : Este pălăria avertisment. Nu oferă interpretări şi opinii. Pălăria roşie (psihologul) : Purtând pălăria roşie. incorect şi care sunt erorile.

valoareaseminţelor. Pălăria albastră → clarifică Pălăria albă → informează Pălăria verde → generează ideile noi şi efortul Pălăria galbenă → aduce beneficii creative Pălăria neagră → identifică greşelile . Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. acestea aparţinând pălăriei roşii. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. noi variante. de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge. după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. E gândirea despre gândirea nevoită să exploreze subiectul. Se pot folosi formulări negative. Chiar dacă are rolul conducător. Cere un efort de gândire mai mare. Pălăria verde (gânditorul) : Simbolizează gândirea creativă. noi posibilităţi. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările. Poate să atragă atenţia celorlalte pălării. al optimismului. valoarea informaţiilor şI a faptelor date. Pălăria albastră (moderatorul) : Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. Pălăria galbenă (creatorul) : Este simbolul gândirii pozitive şi constructive. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor. Intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. Oferă sugestii. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şI practice pentru aceste beneficii şi valori. propuneri concrete şi clare. aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Verdele exprimă fertilitatea. renaşterea. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şI trebuie căutate. dar prin simple interjecţii. În cazul unor idei noi. acestea fiind domeniul pălăriei verzi. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive. Cere un efort de creaţie. are în vedere beneficiile. dar nici nu…” Gânditorul nu exprimă sentimente negative. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii. este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde.obiectivă de a evidenţia elementele negative. reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre. Exprimă speranţa.

inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale. asemeni petalelor florii de nufăr. pornind de la o temă centrală. concepte. informaţiile aşa… să o altă ? sigur vom ne explicaţie? ajunge la concentră rezultatul m bun! asupra….Pălăria roşie → spune ce simte despre Un exemplu de întrebări / comportamente posibile în acest joc este: Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria albă roşie galbenă neagră albastră verde Ce Punându. uite aceste Ce ne rezumăm? este dacă… idei? Ce cum împiedică? Care e Cum informaţii privesc eu Care fi La ce următorul poate lipsesc? lucrurile… sunt altfel riscuri ne pas? atacată Ce Sentiment avantajele expunem? Care informaţii ul meu e ? Ne permite sunt ideile problema am vrea să că… Pe ce regulamentul principale ? avem? drum o ? ? Nu-mi Putem Cum place felul luăm? Să nu face asta şi putem cum s-a Dacă pierdem în alt mod? obţine începem timpul şi Găsim şi procedat. nu credeţi? Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice. TEHNICA LOTUS (Floarea de nufăr) (LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE)* Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei.Pe ce se Care sunt Putem Şansa informaţii mi pălăria bazeză erorile? să succesului avem? roşie. F C G .

2. pentru alte 8 flori de nufăr.B tema D H E A Fig. urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare. .: Diagrama Lotus Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale. 1: Reprezentarea direcţiei de organizare a Tehnicii Lotus Fig.

drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane (“flori de nufăr”) 5. tei. (“flori de nufăr”). ţinându-se cont de sugestiile oferite. muşeţel. 2. − relaţia elev-elev.Atfel. mentă. pornind de la o temă centrală. 4. − cerinţele şcolare. rostopască. publicat de Ten Speed Press. Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane. gălbenele. 1994. sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte. conform figurii prezentate. se poate reamenaja sala de curs. Scrierea temei centrale în centrul diagramei. − modalitatea de evaluare. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile viitoare. Evaluarea ideilor cu privire la stimularea şi dezvoltarea potenţialului creativ poate avea şi o utilitate practică. Etapa evaluării ideilor. cu fotografii din timpul copilăriei. ETAPELE TEHNICII FLORII DE NUFĂR: 1. în sensul acelor de ceasornic. Astfel. pelin. în conformitate cu expectaţiile elevilor: se poate decora clasa cu picturi făcute de elevi. Construirea diagramei. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. Tema centrală: modalităţi de stimulare a potenţia-lului creativ al elevilor Cele 8 idei secundare: − conduita creativă a profesorului. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. 3. − atitudinea cretivă a profesorului. Exemple: 1. * Adaptat după “Thinkpak” de Michael Michalko. − climatul creativ din clasă. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. de la A la H. coada şoricelului. 2. cu peisaje desenate sau . − modalităţile de organizare a colectivului. − relaţia profesor-elev. Tema centrală: plantele medicinale Cele 8 idei secundare: sunătoare. creându-se astfel un “laborator al creativităţii”. 6. Folosirea celor 8 idei deduse.

În funcţie de atitudinea pe care o au faţă de o problemă trebuie să răspundă la nişte comenzi ca: Dacă în familia voastră se fumează. A . clipiţi din ochi! Dacă zbieraţi pe coridor sau în clasă. Ţinta. materiale video cu activităţi creative sau spectacole realizate de ei sau de colegii lor. Câte puncte au obţinut în total ? Joc pentru cunoaşterea atitudinii elevului faţă de mediu – urmăreşte conştientizarea problemelor de mediu. 5 10 Ce punctaj putea obţine ( toate soluţiile) B. tema centrală ar putea fi întrebarea: “Ce ţi-ai dori să studiezi?”. Echipa băieţilor a obţinut 65 de 5 puncte.fotografiate. bateţi dinpalme! Dacă aruncaţi gunoiul pe stradă. De exemplu. ridicaţi o mână! Dacă rupeţi crengile copacilor sau florile din parcuri. Cu roşu s-a notat punctajul care se poate realiza în funcţie de locul unde au lovit ţinta. fiind adaptabilă unor largi categorii de vârstă şi de domenii. Care este diferenţa dintre punctajul minim care s-ar obţine din 3 lovituri şi punctajul minim al lui Radu.Radu a aruncat 3 bulgări de 1 zăpadă dar au atins ţinta numai cu doi. cu cărţi ilustrate (pentru cei mici) sau cărţi însoţite de teste şi jocuri creative (pentru cei mai mari). acoperiţi-vă ochii cu mâna! Dacă rupeţi foi din caiete. lăsaţi privirea în jos! 15 . frecaţivă nasul! Dacă lăsaţi apa să curgă când vă spălaţi pe mâini. ridicaţi mâna dreaptă! Dacă aveţi un animal pe care îl îngrijiţi. C. cu jucării/jocuri menite să stimuleze creativitatea şi alte materiale didactice. la care s-ar putea propun Jocul didactic :         Copiii au organizat un concurs de tras la ţintă cu bulgări de zăpadă.Există şi posibilitatea dezvoltării unui Lotus individual. omul de zăpadă. Tehnica Lotus poate fi desfăsurată cu succes în grup. iar cea a fetelor cu 30 de puncte mai puţin. Este un test de sinceritate la care participă toţi elevii. ca un exerciţiu de stimulare a creativităţii şi de autoevaluare. puneţi mâna pe umăr! Dacă adunaţi deşeuri de hârtii.

Din acest moment ei devin experţi. ajungându-se la reconstituirea întregului. . Fiecare membru primeşte un cartonaş cu un număr de la unu la patru. . astfel formate vor dezbate temele puse în discuţie. harta Moldovei. Experţii se întorc la echipa iniţială unde transmit cunoştinţele colegilor.numerele 1 • Obţinerea tronului Moldovei. fragmente din legende şi povestiri istorice. . învăţătorul adresează întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a informaţiilor şi pentru a aplica şi un test. pe parcursul orei. învăţător şi elev. Se explică subiectul pus în discuţie. . Clasa se împarte în echipe de câte patru elevi.Dacă omorâţi insecte sau chinuiţi animale ca să vă distraţi. stimulând încrederea în forţele proprii a participanţilor. în ordine iniţială. fiecare parte a materialului. Fiecare elev va fi. Ei pot folosi şi material didactic disponibil.numerele 3 • Ctitorii . toţi elevii cu numărul 1 se vor grupa separat.4. iar dacă sunt nelămuriri poate interveni şi învăţătorul . Fiecare parte a întregului este prezentată într-o ordine logică. după care primeşte o fişă ce cuprinde o parte dintr-un material mai amplu ( materialul are atâtea părţi câte grupe s-au format ). – numerele 4 Elevii formează grupe de câte patru. se consultă între ei şi hotărăsc cum vor prezenta informaţiile colegilor de la grupele iniţial. Grupele prezintă rezultatul studiului întregii clase. Pentru lecţia Ştefan cel Mare şi Sfânt se poate împărţi tema în patru subteme: • Copilăria lui Ştefan.numerele 2 • Politica internă şi externă. aşa cum şi-au însuşit-o în cadrul grupului de experţi. dezvoltă abilităţi de comunicare. urmând ca elevii să prezinte din nou.3. pentru că fiecare va preda fragmentul său colegilor de grup şi va învăţa de la aceştia părţile pe care ei le vor prezenta. Grupele de experţi. Se poate interveni la final cu un test . În a doua etapă. Ei pot primi şi întrebări. după ce experţii şi-au încheiat activitatea fiecare se întoarce la grupa iniţială şi le predă celorlalţi fragmentul pregătit. închideţi ochii! Mozaicul este o strategie care se bazează pe învăţarea în echipă. În etapa a treia. în acest moment. Citesc fragmentul primit . La final. Fiecare primeşte un număr de la 1 la 4 şi se formează noile grupe. Elevii vor fi pregătiţi cu diverse materiale: portretul lui Ştefan. imagini cu ctitorii etc. învăţătorul reaminteşte tema studiată. citate din cronici. încercând să fie cât mai convingători. răspunderea individuală de grup. La fel vor proceda şi numerele 2.

Ce puteţi face voi pentru protejarea plantelor şi animalelor pe cale de dispariţie? . Este necesar un cub mare. . .interogatorul – solicită idei legate de modul de rezolvare a sarcinii de la membrii grupului.rezumatorul . .va fi . Dacia în timpul stăpânirii romane” • Descrie: organizarea Daciei în timpul srăpânirii romane • Compară: ca mod de viaţă. prin ce se aseamănă dacii şi romanii? • Asociază: cunoscând procesul de romanizare al dacilor. formelor de relief Analizează . stimulează eficienţa învăţării şi gândirea logică.Compară pădurea de fag cu pădurea de brad şi molid. adresează întrebări învăţătorului dacă este cazul.cititorul – rostogoleşte cubul şi anunţă grupului cerinţa înscrisă pe faţa de deasupra.Asociază animalele sălbatice. o reformulează pentru a fi înţeleasă de fiecare membru al grupului.Dovedeşte cum s-au adaptat la mediu unele animale. Asociază . realizându-se abordarea complexă şi integratoare a unei teme. va trage concluziile. Se va insista pe formularea unor răspunsuri reprezentative pentru grup şi nu individual. de câmpie). Iată şi o aplicaţie pentru tema “Vegetaţia şi animalele” Descrie . Permite diferenţierea sarcinilor de învăţare. la ce te gândeşti? • Analizează: de ce crezi că în alte provincii romane nu s-a produs o rapidă romanizare. Compară . aşa cum s-a întâmplat în Dacia? • Aplică: cum explici organizarea Daciei unui elev de clasa a III-a? • Argumentează: cucerirea daciei de către romani şi romanizarea acesteia a fost un lucru bun? De ce da? De ce nu? Se împarte clasa în şase grupuri de câte patru elevi şi se stabileşte rolul fiecărui membru din grup: . Metoda poate fi folosită şi ca joc concurs între grupuri.Cubul Prin această metodă se explorează ( cercetează) un subiect sau o situaţie din mai multe perspective. Text suport: ...ascultătorul activ/cercetaşul – repetă sarcina.Descrie vegetaţia din zonele de munte (de deal. raportorul grupului”. Aplică . pe feţele căruia să fie scrisă câte o sarcină de lucru sub diferite forme. le va nota şi le va comunica întregii clase.

denumesc * fiinţe: elevii. (substantiv comun) Planeta Pământ are mulţi locuitori. (substantiv propriu) Copiii scriu frumos. 2. de evaluare a înţelegerii şi creativităţii copiilor şi mijlocul de exprimare a creativităţii lor. Ea vede multe lucruri interesante. (denumirea acţiunii – substantiv) Pisica toarce pe sobă.(ascultătoare) cântece…. o şcoală – două şcoli. genul feminin. (acţiune – verb) Scrisul este o necesitate. stări sufleteşti. Ce bucuroasă este fata că a mers în excursie ! 6.se numără: un elev – doi elevi. numărul singular. Asociază substantivelor următoare adjective: fata…… (frumoasă) fetele…. . . numărul plural.(scund) 5. . *lucruri: şcoală. (denumeşte o fiinţă) Cartea este interesantă. Analizează substantivele subliniate din propoziţia: Maria merge la cumpărături.(harnici) băiatul….Argumentează Care este părerea ta despre căile de pro şi contra protejare a plantelor şi animalelor? Aceeaşi metodă aplicată la lecţia „ Substantivul” 1. Cvintetul reprezintă o modalitate de sintetizare a informaţiilor.. cumpărături– substantiv comun. fenomene ale naturii. Şi-a cumpărat suveniruri pentru cei de acasă.. gen. în perechi sau în grup şi respectă următoarele repere: • Titlul ( un singur cuvânt – substantiv).. Maria a plecat în excursie. (denumeşte un lucru) 3. Este o poezie de cinci versuri care se elaborează individual.li se poate adăuga un adjectiv: elevii harnici.(interesante) cântecul…. 4. genul feminin. lucruri. (fel. Aplică utilizând într-un scurt text (dialog) 5/10 substantive pe care să le subliniaţi. acţiuni se numeşte substantiv. frumoasa şcoală. Descrie partea de vorbire: substantiv Partea de vorbire care denumeşte fiinţe. . Compară în exemplele următoare felul substantivelor. Argumentează de ce cuvintele subliniate în propoziţia următoare sunt substantive: Elevii merg la şcoală. Toţi copii s-au aşezat pe pământ să privească iarba.(nou) băieţi…. număr) Maria – substantiv propriu.

ETAPE: 1. • Acţiune ( trei cuvinte – verbe terminate în . pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii. . care constă în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei. iscusit Luptând. 4. Exemplu: . • Esenţa subiectului ( un cuvânt cheie). Scrierea unui cuvânt/ a unei propoziţii-nucleu 2.• Descriere ( două cuvinte – adjective). utilizată individual sau în grup. • Sentimente ( patru cuvinte – construcţie. 3. ind”). enunţ). Găsirea unor cuvinte/sintagme în legătură cu termenul pus în discuţie (noţiuni generale). cucerind A fost mare împărat Erou” Metoda ciorchinelui Este o metodă didactică.Traian Viteaz. învingând... Trasarea unor linii de la cuvânt / propoziţie – nucleu către cuvintele / sintagmele noi. Completarea schemei până la expirarea timpului.

. căutând activităţi cât mai variate. să-i abilităm cu diferite tehnici de învăţare eficientă. pregătindu-i în acelaşi timp pentru autoînvăţare şi educare permanentă.„Cărţile au suflet” format conţinu t mesaje învă ţătur i emoţii inform aţii texte coperţ i foi im agi ni simbo luri de se ne inter esan te ut il e pagini anexe nonl itera re liter are frumoas e reclam a artic olul în proză liric e mari Majoritatea acestor activităţi presupun o abordare inter şi transdisciplinară a noţiunilor studiate. ACTIVITĂŢI DE TIMP LIBER Am constatat cã sunt pãrinţi care petrec mult timp cu copiii lor. Ca educatori avem sarcina să-i învăţăm pe elevi să înveţe.

obiecte artizanale.. Monopoly etc. enunţuri. spiritul de iniţiativă. stimulează ambiţia şi voinţa 5. dezvoltă sentimentul de apartenenţă al acestuia. afişe. Putţþi colecţiona. îngrijirea plantelor (flori. jocul. Campionatele familiei: cărţi.”4 4 Mihaela Raluca Preda. Acestea dau culoare zilei. Orice joc trezeşte la copii spiritul de competiţie. Mai ales pentru copiii mici povestea. caricaturi. iniţiate de diverse organizaţii nonguvernamentale. sau diverse campanii de prevenire). poezii. Produse artistice. desene pentru membrii familiei. În grădină. table. însemnări. 2. 9. Pictatul pe faţă şi corp. „Nu te supăra. Cu unele dintre acestea puteţi chiar decora casa. legume etc. şah. animaţia sunt metode utile pentru stimularea imaginaţiei şi a proceselor de cunoaştere. Realizaţi împreună diverse produse artistice (colaje pe diverse teme. împreună cu copiii dvs. Folosind vopseluri speciale. în folosul comunităţii (acţiuni pentru: copiii străzii. În bucătărie. Colecţia familiei. www. 6. cântece. Acordaţi-vă timp pentru a inventa împreună tot felul de reţete culinare.) poate fi o modalitate plăcută de relaxare şi o posibilitate de comunicare afectivă.ro . Implicaţi-vă împreună. desene. podoabe de pom. puzzle. origami etc. persoane cu nevoi speciale. Voluntariatul. lucru care contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă în familie. Colţul vesel. plasat la vedere. ornamente. scrabble. pe care sã puteţi nota diverse mesaje. 7. bătrâni. cele mai variate obiecte. frate!”. 3. Piticot.). în activităţi de volutariat. remy. Vă propunem câteva sugestii pentru petrecerea în comun a timpului liber: 1. Pentru cei care beneficiază de o „bucată de pământ”. 8. Concursuri pe teme din desene animate.Aceste activităţi stimuleazã activităţile sociale ale copilului. vă puteţi bucura alături de copii de imaginaţia şi creativitatea lor. părinţi şi copii. Realizaţi un mic panou. 4.didactic. bolnavi cronici etc.

ea a fost considerată mult timp o activitate care se realizează de la sine. a nivelului şi a performanţelor cunoştinţelor dobândite de elev. În mod eronat. odată cu dezvoltarea psihologiei experimentale (care a demonstrat că fiecare elev este o individualitate. Prin această funcţie. În învăţământ. sistemul de notare. de constatare şi de apreciere a activităţii şi a rezultatelor obţinute în procesul de învăţământ. care studiază metodologia verificării şi evaluării rezultatelor şcolare. b. o personalitate din punct de vedere psihologic). elevul fiind solicitat să aplice informaţia stocată în circumstanţe variabile.7.EVALUAREA-CA ETAPĂ ACTIVITĂȚ II DIDACTICE Capitolul 7. notarea. ecuaţia personală examinat-examinator reprezintă pericole în direcţia evaluării. examen). evaluarea reperează factorii activi care influenţează rezultatele pozitive sau negative. DECISIVĂ A 7. În mod concret.ca finalitate a actului didactic În procesul activităţii didactice. . Evaluarea implică trei componente sau operaţii interdependente: a. c. comportamentele examinatorilor şi ale celor examinaţi. având un rol de feed-back (autoreglator). hazardul. subiectivitatea.probă. funcţia de control. evaluarea are mai multe funcţii: 1. Pe aceste baze apare şi se dezvoltă o ştiinţa docimologică (gr.este operaţiunea de estimare a valorii. Abia din secolul al XX –lea.este operaţiunea de constatare de către profesor a volumului şi a calităţii cunoştinţelor teoretice şi practice dobândite de elev. „dokime”. se stabileşte unde se situează aceste rezultate în raport cu obiectivele proiectate. în urma controlului şi aprecierii. Evaluarea cunoştinţelor . Ea stabileşte şi admiterea (promovarea) sau respingerea (nepromovarea) celui evaluat şi înscrierea lui pe o anumită treaptă de evaluare.1. evaluarea reprezintă un domeniu major al valorificării rezultatelor. Astfel. Evaluarea trebuie să se realizeze pe baza unor criterii obiective.presupune măsurarea şi validarea pregătirii elevului. s-a indicat faptul că evaluarea trebuie să ţină seama şi de realitatea de ordin psihologic. cântărire. controlul (verificarea). aprecierea. Testele şi probele de evaluare deplasează centrul de interes dinspre memorie spre gândire.

2. funcţia de reglare a sistemului- constă în demersurile comune ale profesorilor şi elevilor pentru a face corecţiile necesare în stilul de conducere a lecţiei, respectiv în activitatea de învăţare; 3. funcţia educativă - urmăreşte stimularea obţinerii de performanţe superioare în pregătirea elevilor, ca urmare a influenţelor psihomotivaţionale şi sociale ale rezultatelor ce le obţin prin evaluare. Succesul şcolar bucură, oferă satisfacţie, dinamizând sporirea rezultatelor bune la învăţătură, în timp ce insuccesul şcolar supără, determină insatisfacţie, dar, dacă este conştientizat ca fiind corect şi obiectiv, poate dinamiza înlăturarea nereuşitei la învăţătură; 4. funcţia de predicţie şi de orientare- încearcă prefigurarea desfăşurării activităţii în sistem şi anticiparea rezultatelor, ca urmare a măsurilor preconizate; 5. funcţia selectivă- este funcţia de competiţie şi asigură ierarhizarea şi clasificarea elevilor sub raport valoric şi al performanţelor în cadrul grupului; 6. funcţia socială, prin care se realizează informarea familiei, a societăţii, etc. asupra rezultatelor obţinute de elevi, eficienţa învăţământului influenţând hotărârile factorilor decizionali cu privire la dezvoltarea şi la perfecţionarea învăţământului, în funcţie de calitatea „produsului” şcolii. Evaluarea trebuie să respecte următoarele cerinţe psihopedagogice: a. compararea pregătirii elevilor în raport cu obiectivele de referinţă ale disciplinei Limba şi literatura română şi cu cele operaţionale ale fiecărei lecţii. b. diminuarea hazardului în evaluare, prin formularea întrebărilor care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia parcursă. c. caracterul evaluării trebuie să fie stimulator fără a demotiva elevul, ca o sarcină firească a acestuia. Notarea nu trebuie făcută după fiecare evaluare, ci la un moment apreciat optim şi relevant de către profesor.

7.2. Forme de evaluare
În învăţământul primar schimbarea sistemului de evaluare a fost determinată de luarea în considerare a unor realităţi pregnante. Notele acordate elevilor se explicau nu atât prin aplicarea unor criterii ferme de măsurare a cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor, cât pe experienţa fiecărui cadru didactic. În sistemul de notare, cu o scară cu 10 trepte, era imposibil de conturat criterii clare şi precise, relevante pentru fiecare din aceste 10 unităţi. Oricine poate constata că este dificil, poate chiar imposibil, să se elaboreze criterii care să admită o discriminare reală între notele de 6 şi 7 sau 8 şi 9. Acordarea notei 6 în relaţie cu nota 7 sau a acesteia în relaţie cu nota 6 este o decizie care se susţine cu dificultate, pentru că explicaţiile trebuie date până la detaliu. Din aceste considerente, pentru clasele de ciclu primar s-a adoptat sistemul de evaluare prin calificative, pe o scară de patru trepte.

Pentru învăţământul primar, în 1998 s-a procedat la înlocuirea sistemului de notare cifrică prin calificative (bazate pe descriptori de performanţă): foarte bine, bine, suficient, insuficient. Descriptorii de performanţă se elaborează în relaţie cu capacităţile şi subcapacităţile pe care elevii trebuie să le deţină după o perioadă de instruire. A stabili descriptorii de performanţă înseamnă a descrie ceea ce elevul ştie să facă pentru a obţine unul dintre cele patru calificative. Exemplificăm printr-o situaţie din comunicarea scrisă, capacitatea vizată fiind redactarea unor texte funcţionale/scrisoarea, la clasa a IV – a: FOARTE BINE -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul în cele trei părţi: introducere, cuprins, încheiere; -utilizează adecvat formulele de adesare: introducere şi încheiere; -transmite coerent informaţii esenţiale, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă ideile corect, limpede, într-un limbaj corespunzător; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie îngrijit şi lizibil. BINE -redactează scrisoarea, structurându-i, parţial corect, conţinutul în trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, relativ adecvat, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite, cu unele erori, ideile, respectând majoritatea regulilor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie mai puţin îngrijit şi lizibil. SUFICIENT -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul parţial corect, în cele trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, cu unele erori, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite imprecis informaţii, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă parţial corect şi într-un stil greoi ideile, respectând, cu unele erori, regulile gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă corect forma scrisorii, respectând relativ aşezarea în pagină; -scrie parţial îngrijit şi lizibil.

După modul de integrare a evaluării în desfăşurarea procesului didactic se disting trei forme de evaluare: a) Evaluarea iniţială Se efectuează la începutul unor etape de instruire şi are ca scop să determine nivelul de pregătire a elevilor într-un anumit moment al existenţei lor şcolare. Evaluarea iniţială se practică pentru a stabili în ce stadiu se află elevii înaintea trecerii la etapa următoare de învăţare. b) Evaluarea sumativă ori cumulativă Se realizează prin verificările parţiale, de la finele unei unităţi de învăţare, pe parcursul programului de învăţare, asupra rezultatelor obţinute de elevi (a modului în care aceştia şi-au însuşit materia) pe perioade lungi.Unitatea de învăţare este de maxim 20 de ore, după care se dau testele de evaluare. c) Evaluarea continuă sau formativă Se practică pe secvenţe temporale mai mici, ceea ce oferă învăţătorului posibilitatea de a cunoaşte nivelul la învăţătură al fiecăruia dintre elevii clasei şi de a lua măsurile necesare de îndreptare. d. Evaluarea finală se realizează la finele de an. Asupra periodicităţii acestei forme de evaluare există păreri diferite: unii sunt pentru o evaluare desfăşurată după fiecare lecţie, alţii propun ca verificările să fie realizate după un timp mai îndelungat. Cele mai multe păreri susţin oportunitatea organizării acestui tip de evaluare pe parcursul unui sistem de lecţii, cum ar fi unitatea de învăţare a trei lecţii, după care urmează o dictare, spre exemplu. Dar utilitatea lor este de netăgăduit şi după lecţii cu un rol important în ansamblul obiectului respectiv. Ceea ce se mai obţine prin intermediul evaluării continue, pe lângă verificarea tuturor elevilor sub aspectul calităţii modului în care s-a realizat asimilarea materiei parcurse, este şi posibilitatea ca elevii să-şi cunoască nivelul atins.

7.3. Metode şi procedee evaluativ-stimulative
Observarea şi aprecierea verbală Are în vedere gradul de implicare a elevilor în activitatea de învăţare şi calitatea rezolvării sarcinilor primite în cadrul orelor. Învăţătorul are posibilitatea să constate acestea în mai multe etape ale lecţiei, nu numai într-una singură. Informaţiile obţinute se concretizează în aprecieri verbale de tipul: scrie mai frumos, e bine, corectează aici, ai uitat să notezi ceva. Acestea trebuie să fie în concordanţă cu calitatea prestaţiei elevilor, să-i încurajeze, să le ofere sugestii, să nu-i lase pe un traseu greşit ori să-i descurajeze. Important este ca elevul să realizeze ce progres face învăţând. Chestionarea orală

de a le aplica în practică. a interveni cu scopul completării sau al corectării. Acestea se transformă apoi în calificative. b) cu răspunsuri închise. Prin natura lor.ce se urmăreşte cu precădere: 1. pentru verificarea capacităţii de comprehensiune (înţelegere) a mesajelor de către elevi se aplică testul de . Prima se aplică în fiecare oră. 2. explicare. ea adresându-se întregii clase sau. argumentare. După aplicarea testului. Teste docimologice Testul docimologic este un set de probe sau de întrebări. al unui semestru. Chestionarea orală este mai potrivită vârstelor mici. Chiar şi atunci când conversaţia de chestionare se desfăşoară cu un elev. Răspunsurile se raportează la o scară de apreciere elaborată de învăţător. obişnuindu-i pe copii să expună un subiect. 3.capacitatea de a opera cu ele. Aplicarea testelor este şi o modalitate de verificare a competenţelor elevilor în domeniul comunicării. Se dau 2-3 răspunsuri posibile. care presupun un singur răspuns. 4.modul în care sunt formulate întrebările şi . care dau posibilitatea elevilor să-şi formuleze răspunsul pe baza achiziţiilor personale. Chestionarea finală se practică la sfârşitul unui capitol. pentru a putea confirma răspunsul. într-o măsură mai mare sau mai mică. obiectele de învăţământ acceptă. răspunsurile elevilor se raportează la o scară etalon. să nareze o întâmplare trăită de ei. dar mai complicat/subiectiv la citire sau compunere. De exemplu. Aceste întrebări solită elevii în activităţi de interpretare. comunicată elevilor. evaluarea cunoştinţelor prin teste. dintre care doar un răspuns este corect. Întrebările pot fi de două tipuri: a) cu răspunsuri deschise. ceilalţi elevi vor fi atenţi.Se practică două forme: curentă şi finală.simpla reproducere a cunoştinţelor. Eficienţa metodei depinde de: . O formă a acestui tip de întrebare este varianta cu răspunsuri la alegere. iar rezultatul se va dobândi prin însumarea punctelor obţinute. pe rând. elevilor. Elaborarea corectă a unui test docimologic ridică două probleme importante: a) stabilirea întrebărilor b) măsurarea şi evaluarea răspunsurilor. Se aplică mai uşor şi prezintă garanţia obiectivităţii la gramatică. potrivit relaţiei adevărat-greşit. aplicat cu scopul de a verifica şi evalua nivelul asimilării cunoştinţelor şi capacitatea de a opera cu ele.interpretarea şi prelucrarea lor.

1. spre exemplu. Dacă cuvântul respectiv are un rol esenţial în construcţia textului. prin item se înţelege şi tipul de răspuns aşteptat. chiar dacă un cuvânt. al şaptelea sau al zecelea cuvânt este înlocuit de un spaţiu gol sau de un alt semn. la întâmplare sau periodic. Pentru a obţine materialul necesar aplicării testului. A B apă trei silabe grădină patru silabe învăţător două silabe ceas o silabă .Să despartă corect în Uneşte printr-o linie silabe cuvintele din coloana A cu răspunsurile posibile din coloana B. Itemi tip pereche: au în vedere operaţii de tip factual şi urmăresc dezvoltarea capacităţilor de asociere în gândirea elevilor. este doar ghicit. Oricum. Exemple: Clasa I Obiectivul evaluat Itemul de evaluare . Să urmărim tipurile de itemi.4. într-o clasificare care are la bază tipul de răspuns aşteptat şi gradul de obiectivitate a notării. 7. în care se omit cuvinte. Itemii Itemii sunt elemente componente ale unui instrument de evaluare şi sunt de mai multe tipuri. care au în vedere omiterea substantivelor. Itemi obiectivi Se caracterizează prin obiectivitate şi se raportează la zona inferioară a achiziţiilor cognitive.completare. ci la texte neutre din punctul de vedere al expresivităţii. În sens larg. al cincilea. se ia un text. atunci fără înţelegerea lui. Prin aplicarea acestui test se compară comprehensibilitatea mesajelor şi felul de reacţie a diverşi elevi din punctul de vedere al gradului de înţelegere a mesajului. 7. În aplicarea acestui test. care sunt mai accesibile.4. nici mesajul nu va putea fi înţeles. Utilizarea acestui procedeu se bazează pe faptul că un mesaj poate fi înţeles în totalitatea lui. nu se recurge în scopul acesta la texte din literatura artistică. sunt mai adecvate decât testele în care omiterea s-a produs periodic. Se apreciază că testele de completare. puternic metaforizată.

Clasa I Obiectivul evaluat .a .a II . A B C va fi sunt a avut voi avea pleacă prezent am plecat voi trecut desenez Itemi cu alegere duală: oferă elevilor posibilitatea să aleagă răspunsul corect din două alternative: corect/incorect.denumeşte un lucru Zece – exprimă o acţiune Aleargă – exprimă un număr Masă – exprimă o însuşire Indică prin săgeţi numărul fiecărui substantiv din coloană. da/nu. castele şcolăriţă Singular bec câmpii Plural grădiniţe ploaie carte Uneşte fiecare verb din coloanele A şi C cu timpul corespunzător. Itemul de evaluare Încercuieşte litera A dacă afirmaţia este adevărată sau litera B . din coloana B.a .Să distingă timpul în care se desfăşoară acţiunea unui verb.Să precizeze numărul substantivelor a IV .a . cinci silabe Indică prin săgeată ce denumeşte fiecare cuvânt din coloana A.Să încadreze cuvintele date în clase lexicogramaticale (elemente pregramaticale) a III . A Harnic .Să distingă sensul de singular – plural al unui substantiv dat.

cinste.Să identifice cuvântul care răspunde la întrebarea „Cine?” întro propoziţie dată. cuvântul fereastra răspunde la întrebarea „Cine?” Înscrie cuvintele din lista următoare în coloana corespunzătoare: cartofi. prăjitură. dacă afirmaţia este corectă. curat.F. Cuvântul creioane denumeşte un singur lucru. Dacă ai întâlnit forme incorecte. şi cuvântul NU. A. Substantive Adjective Încercuieşte cuvântul DA. dacă este falsă (neadevărată). sau prin NU.(Elemente pregramaticale) a II – a . dacă scrierea este incorectă. amărui. prietenie. mititel. dacă scrierea este corectă. În propoziţia „Vântul deschide fereastra!. scrie alături formele corecte. (Cunoştinţe de limba română) . (Elemente pregramaticale) a III – a Să deosebească adjectivul care exprimă o însuşire sufletească de substantivul care denumeşte o însuşire sufletească. Răspunde prin DA. potrivit. cinstit. dacă afirmaţia este incoerentă.Să pronunţe şi să scrie corect numeralele cardinale compuse. dulceag. televizor. DA NU trei zeci DA NU optusprezece DA NU paişpe DA NU doisprezece a IV – a .

acestea au fost aranjate în ordinea aşezării literelor în alfabet? Încercuieşte cifra corespunzătoare variantei pe care o consideri corectă.Topîrceanu) a II – a .Să ordoneze cuvintele după litera iniţială. vagon. grădină.Să recunoască versul. Ferestre amorţite se deschid Să intre-n casă soarele şi vântul. barcă. ac. ciorap. dovleac. joc. pantofi. păpădie. avion.apă. Clasa I Obiectivul evaluat .Itemi cu alegere multiplă: solicită elevii să identifice răspunsul corect dintr-o listă de răspunsuri posibile. Se dă textul: strofa şi silabele finale Se –nalţă abur moale ale versurilor. potrivit ordinii alfabetice. pornesc furnicile la drum. zidar. mac. ceas. Pe jos. 3. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Şi ies gândaciiDomnului pe zid. bloc. ridiche. din grădină. . Itemul de evaluare În care dintre listele de cuvinte de mai jos. Acoperişuri veştede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum. 1. brad. (G. 2. rac. dosar.

......) a II –a .. grupurile de litere învăţate. 1.... 2.) 2.. purcel........................ c...... patru versuri.Să identifice.. se dă un concept şi se cere elevilor să-l definească... versul 1 cu 2 şi 3 cu 4.... trei.....1.............. c..........Câte versuri are textul dat? a.. Câte strofe cuprinde? a.. Cum rimează versurile în strofa care începe cu „Se-nalţă...... şase versuri....... 3..Care cuvânt conţine grupul de litere ce? (....... în cuvintele date............. b.) Citeşte următoarele cuvinte: genunchi.................) 3.......... Clasa I Obiectivul evaluat ...... . ...”? a.Să distingă silabele din care se compun cuvintele.. una....Care cuvânt conţine grupul de litere ci? (... opt versuri...... b....... Itemul de evaluare Câte silabe are cuvântul televizor? (...de exemplu: se dă o parte din definiţie şi se cere elevilor să o completeze...Care cuvânt conţine grupul de litere ge? (...... cineva........... două...... gingaş.... Itemi semiobiectivi Elevii construiesc răspunsul.itemi cu răspuns scurt.

. -fiecare întrebare va fi autoconţinută. să prezinte sau să explice anumite chestiuni... -pe suprafaţa de scris pe care lucrează elevul..a 4.. Întrebări structurate (sunt formate din mai multe întrebări de tip obiectiv şi semiobiectiv.. legate printr-un element comun)... observaţii.. Completează afirmaţiile: a... -printr-o întrebare se pot viza unul sau mai multe obiecteive. să descrie. b...... iarna. stabilit în funcţie de dimensiunea răspunsului aşteptat....... fenomene....... de aceea. Ei reprezintă forma mai cunoscută de evaluare şi.. Animalele sălbatice vin adesea. Itemi cu răspuns deschis Prin ei......... elevii au posibilitatea să formuleze.... Itemul de evaluare Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onişor ieşise cu şase oi la mugurul proaspăt al ...a . a IV. etc. pe lângă casele primitoare ale oamenilor buni.... se va lăsa câte un spaţiu liber după fiecare întrebare.. nedepinzând de corectitudinea răspunsului la întrebarea anterioară.... În elaborarea lor trebuie să se ţină seama de următoarele recomandări: -succesiunea întrebărilor să se desfăşoare de la simplu spre dificil. Tipurile de itemi cu răspuns deschis sunt: itemi tip rezolvare de probleme Clasa Obiectivul evaluat a IV...) Completează definiţia: Substantivul este partea de vorbire care denumeşte... -fiecare întrebare să se sprijine pe materialul lingvistic propus.Care cuvânt conţine grupul de litere gi? (. sunt mai uşor de aplicat..a III – a -Să definească substantivul Să identifice atributele şi complementele într-o propoziţie dată.Atributele din această propoziţie sunt.Să realizeze portretul unui personaj. pornind de la un text. Complementele din această propoziţie sunt....

Care sunt însuşirile fizice desprinse din text? b. acoperindu-se ridică deasupra oilor toiegelul alb.Care sunt însuşirile sufleteşti desprinse din text? c.Sadoveanu – Un om necăjit) Se citeşte textul şi se va răspunde următoarelor întrebări: a. apoi. Îmi dădu bună ziua c-un glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie. (M. Era un copilaş palid şi mărunţel şi târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate mai mare. Ridică spre mine ochii trişti învăluiţi ca-ntr-o umbră cenuşie şi-şi scoase cu anevoie din cap pălărioara veche pleoştită ca o ciupercă.primăverii.Se ştie ceva despre condiţia de viaţă a familiei copilului? Itemi tip eseu . îndemnându-le spre crâng.

eseu cu răspuns extins Caracterizarea unui personaj dintr-o naraţiune.. fiind nevăzători sau având cocoașă. socotiți inutili vieții comunitare.. ca să dau numai aceste exemple destul de frecvente în peisajul cotidian.Un elev poate să înțeleagă că pentru acei oameni handicapul produce o stare specială.EDUCAREA COPIILOR CU DEFICIENȚ E ÎN Ș COALA MODERNĂ În societățile tradiționale ale secolelor trecute atitudinea oamenilor față de copiii cu deficiențe era foarte diferită față de prezent.eseu structurat Elevilor li se dau problemele pe care trebuie să le aibă în vedere în realizarea unei compuneri despre. fie că ei socotesc dezastruoasă condiția lor de deficienți sau numai drept inconvenient. Se cere ca elevii să compună un text în care să înfăţişeze trăsăturile fizice şi sufleteşti ale personajului. chiar consumatori ai unor valori materiale greu de suportat de ceilalți cetățeni. d. nu este cuviincios să privești insistent. amintindu-i de. ea diferind de la o civilizație la alta în funcție de cultura statului respectiv și de valorile pe care acesta le promova. de ucidere a pruncilor născuți cu deficiențe fizice sau psihice.. chiar cu dispreț sau amuzându-te atunci când vezi un cetățean deplasându-se cu dificultate.... despre. Reticența unora față de copiii cu CES(cu cerințe educative speciale) provine din neînțelegerea faptului că ei sunt produsul eredității și al mediului social... Capitolul 8 8..... la nevoie să-și ofere ajutorul sau să fie toleranți cu asemenea persoane care se urcă mai greu în autobuz și în tren sau traversează strada cu dificultate. eseu liber Se prezintă o întâmplare hazlie din timpul vacanţei de vară sau elevul este solicitat să imagineze o întâmplare cu. eseu cu răspuns restrâns Compunerea unui text dialogat Pe baza unor ilustraţii din manual sau dintr-o carte de poveşti.. ei fiind percepuți foarte diferit în funcție de educația făcută chiar în școală.a. Astfel. atunci când societatea nu era dispusă în principiu să investească într-o asemenea categorie socială de cetățeni.. Elevii trebuie să fie astfel instruiți ca să manifeste discreție. astfel ca ei să se poată considera .În țările civilizate cetățenilor deficienți li se acordă toată atenția. c. Nu au lipsit în Antichitate și în Evul Mediu măsuri extreme. elevii sunt invitaţi să imagineze dialogul dintre personajele înfăţişate.. b. Oameni cu deficiențe se găsesc în jurul nostru la tot pasul...

. dislexia. dizabilităţi mintale. cooperarea. integrarea în viața comunității. care îngreunează comunicarea. supra-alimentarea).În școli și facultăți sunt profesori și elevi sau studenți cu dizabilități locomotorii. unii având montate chiar perfuzii la vedere. Pe stradă se deplasează în căruciare speciale oameni paralizați. . paralizia cerebrală).Tulburări de vorbire Ceea ce ne interesează în mod deosebit acum sunt tulburările de vorbire. considerați egalii celorlalți. comportamentale (tulburări de conduită. discalculia. La nedumerirea mea de atunci. dar pănă în acel moment eu nu meditasem asupra justeței unui asemenea aspect.1. sindromul Asperger. ceea ce nu înseamnă să renunțe la viață socială. fie după un accident ivit mai târziu. pe scenă un cor de sute de artiști are în primul rând poziționați coriștii handicapați locomotor. 8. emoţionale (anxietatea. În spectacolele americane.copiii cu handicap asociat. am văzut coborând la Muzeul Ermitaj din Rusia 40 de turiști în cărucioare. dispraxia). hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD. întârzieri în dezvoltarea limbajului). care își pot face singuri cumpărăturile. ci. Iată cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la copii: Dislalia (gr. . fie din naștere.copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare. în activitatea profesională de mai târziu. bulimia nervoasă. dimpotrivă. tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă. sindromul Down.copiii cu deficienţe mintale.copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul autistic. atacul de panică.copiii cu tulburări afective. spre exemplu. Copiii pot fi într-o situație specială de deficiență fizică ori psihică. .copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale. iar în sens restrâns dislalia desemnează tulburarea ce constă în imposibilitatea de pronunţare corectă a unor sunete. Le-am dat dreptate. Se disting astfel: . tulburări de stres posttraumatic. în sens larg ea denumeşte orice fel de abatere de la vorbirea obişnuită. mutism selectiv. depresia. Mai concret. fără ca cineva să se amuze de această imagine. mi s-a făcut observația că și Oamenii cu handicap au nevoie de cultură.egalii celorlalți concitadini. . Dys= dificil şi labein= a vorbi) este o tulburare de vorbire care constă în greutatea de articulare a cuvintelor. tulburări de opoziţie şi rezistenţă). Din autocarul sosit din Danemarca. de excursii turistice. cât de repede și atent ei pot să fie integrați în societatea de astăzi.Niciodată nu am văzut în România o asemenea atitudine. tulburări de auz. pentru că la noi se consideră că o persoană dezavantajată de soartă ca aceea este condamnată la izolare socială. socotită firescă. .

dislalia simplă sau parţială. care se rdesfășoară în școlile de profil. de tipul po-po-po-porul -tonică sau de formă secundară. fără a admonesta copilul.2. respectiv complexă. care altfel va fi traumatizat şi tensiunea între el şi cei din jur va deveni insuportabilă. Învăţătorul începe corectarea cerând elevilor să pronunţe consoana singură.1. apoi în silabe şi apoi în cuvinte şi în propoziţii întregi. în care este solicitat respectivul sunet pronunţat deficient. . ce se cer atrenuate şi chiar iradicate. Ea se deosebeşte de celelalte tulburări. ținta generală a întregii activități didactice. copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor. caz în care se pronunţă defectuos numai anumite sunete. Familia este chemată să coopereze cu învăţătorul. care pot fi corectate cu ajutorul onomatopeelor. Cele mai afectate sunete sunt consoanele. elevul va primi în activitatea şcolară conţinuturi şi sarcini simplificate. 1. Bâlbâiala se mai numeşte barbism sau logonevroză. Exersarea lor devine eficientă atunci când se recurge la zicători şi proverbe sau scurte povestiri. învăţătorul va acţiona asupra cauzelor. Tratamentul va ţine conte de manifestarea emotiv-nervoasă pe care maladia aceasta o implică. Activităţile ludice cu toţi copiii grupei de grădiniţă sau ai clasei de şcoală sunt o bună ocazie de a exersa cu elevii care prezintă asemenea tulburări. Pentru a asigura eficența acestei activități. care se pronunţă mai greu şi apare mai târziu ca altele. întrucât vocalele solicită o capacitate de articulare mai redusă.Tipologia dislaliilor După gradul de extindere există a. 8. care este înlocuită cu altele. Rotacismul este omisiunea sau denaturarea sunetului r. dislalia generală. întrucât are şanse mai slabe şi ceva mai târzii de redresare. b. Pornine de la situația concretă a fiecăruia. Sigmatismul constă în pronunţarea defectuoasă a siflantelor. ele fiind mai simple. de tipul p-p-p-poporul Ca formator profesionalizat. când mai multe sunete se pronunţă defectuos.8. şuierătoarelor şi a africatelor. pe care trebuie să le diferenţieze în tulburări uşoare sau patologice. îndeosebi a lui s şi z. Există două tipuri de bâlbâială: -clonică sau de formă primară.Exigenț e ale educaț iei incluzive Unii elevi deficienți au nevoie de o terapie a tulburărilor de vorbire şi de limbaj şi de psihoterapie individuală şi de grup pentru sprijinirea integrării pe plan social. Pararotacismul este imposibilitatea pronunţării consoanei r.

rerspectiv: -Crearea în clasa în care elevii deficienți sunt incadrați alături de cei normali a unui climat afectiv-pozitiv. -Încurajarea independenţei. -Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare. Prin abordarea incluzivă se susţine că şcolile de profil au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi să depăşească barierele din calea învăţării. Consilierii şcolari sunt şi ei de un real ajutor. astfel încât să fie încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres al elevului deficient. asistenţă psihoterapeutică. întărirea pozitivă. . astfel încât consultarea psihologului. programe de terapie. -Adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare. rampe de acces pentru deplasare. care să asigure o atmosferă de normalitate. -Sarcini împărţite în etape mai mici. de la familie la cadre didactice. bineînțeles. -Folosirea învăţării afective. și programele de terapie lingvistică. acestea fiind solicitate cu calitățile lor profesionale. ei beneficiază de programe speciale de învățare ți evaluare. fără a crea dependenţă. Deficiențele de limbaj nu sunt sigura țintă a învățământului incluziv. şcoala . a medicului neuropsihiatru şi terapia să fie făcute cât mai precoce. care conduce spre rezultate sigure în situați aceasta. ei oferind în mod ritmic și continuu consultarea elevuluişi sfătuirea familiei aparținătoare.etc. -Sprijin.De aceea. Atât elevii deficienți cât și familiile lor beneficiază de consiliere școlară și vocațională. laude. tratamentele logopedice. încurajări. cu pasiunea lor pentru deficiențele care se cer atenuate. Elevii cu tulburări vizuale și de auz. Tocmai pentru aceasta. creşterea autonomiei personale. adaptate la etapa de asimilare a scris-cititului și calculului la care se află fiecare dintre ei. Fără îndoială că cei mai buni profesori sunt aceia care au abilităţile necesare pentru a-i ajuta pe elevii deficiență să izbândească în acest efort. încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare. De o reală importanță sunt trategiile şi intervenţiile utile din partea cadrului didactic. Necesare sunt. necesită programe şi modalităţi de predare adaptate cerinţelor lor educative. care exclude izolarea elevilor deficienți. asigurată personal elevului și familiei sale. -Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor. formarea unei atitudini pozitive a colegilor. Categoria aparte a copiii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie din timp identificată. -Încurajarea prin activarea elevilor deficienți a eforturilor. cu experiența acumulată în anii. evaluare. -Crearea unui climat afectiv. asistenţă medicală specializată. confortabil. ca și cei cu dizabilităţi fizice. cu implicarea tuturor factorilor educaţionali. realizabile -Folosirea frecventă a sistemului de recompense.

ca cea mai eficientă formă de instrucţie. de ordin material. părinţii şi reprezentanţii comunităţii în vederea desfășurării unei activități concertate având un asemenea target. alcătuită din grupe constante de elevi. conform temei stabilite în programa şcolară şi într-o unitate de timp bine delimitată. climateric şi nu în ultimă instanţă ştiinţific. stabilite pe bază de vârstă. în care se înfiinţau astfel primele şcoli rurale.În India s-a impus ideea centrării colectivului de elevi în jurul unui copac. aşa cum relata la mijlocul secolului al XIX-lea Ion Creangă în nemuritoarele sale Amintiri din copilărie despre lumea Moldovei. Instrucţia copiilor bogaţi s-a realizat în condiţii selecte. Chiar şi în debutul secolului al XXI-lea o şcoală din capitala ţării noastre diferă ca dotare tehnică de una a satelor de munte din Apuseni. Capitolul 9 Proiectarea activităţii didactice De-a lungul secolelor care s-au scurs între antichitate şi zilele noastre formele de organizare a procesului de învăţământ s-au schimbat. tandemul elev-cadru didactic. tehnic. evoluând în funcţie de factori diverşi. Totuşi ceea ce se cere menţionat este faptul că sistemul învăţământului pe lecţii şi pe clase a fost instaurat de către Comenius (1592-1670). se pot stabili relaţii de colaborare cu autorităţile locale. În această ambianţă. pe care lecţia . Numai astfel poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv în care copiii să discute cu lejeritate despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aibă curaj să cearăajutor. metodele şi tehnologia didactică. Negreșit. Alteori s-a recurs la improvizarea de către preoţi sau de alţi oameni cu minţi luminate ai satului a unor chilii ale bisericii.trebuie să dispună de strategii funcţionale spre a aborda măsuri practice care să faciliteze îndepărtarea barierelor cu care se confruntă elevii în calea participării lor la educaţie. ca ei să nu fie rupţi de natură. In evul mediu şcolile erau apanajul mânăstirilor şi al cureţilor nobiliare. Lecţia reprezintă forma de activitate desfăşurată de către cadrul didactic cu elevii clasei cu scopul asimilării cunoştinţelor şi a formării unor deprinderi. Astfel se realizează în condiţii optime interacţiunea între factorii procesului de învăţământ. în vederea autocorectării deficiențelor lor. stadiu de dezvoltare intelectuală şi progres şcolar. care sunt: scopul. el impunânduse în întreaga lume. ca în antichitatea egipteană a Ptolemeilor în familiile regale şi nobiliare sau în spaţii anume amenajate în acest scop. conţinutul. Clasa şcolară este cadrul organizatoric constituit ca unitate didactică esenţială.

care să se încadreze într-un sistem mai amplu de activităţi similare. 9. a motivaţiilor. Analiza sarcinilor de instruire ale disciplinei de limba şi literatura română şi fixarea obiectivelor-cadru: .2. a deprinderilor şi a tehnicilor de învăţare utilizate de elevii clasei. 9. a nivelului de pregătire. a trăsăturilor psiho-sociale. semestrial şi zilnic. se împlinesc obiectivele instruirii şi ale educaţiei.educative -evaluarea rezultatelor acestei activităţi -reglarea şi optimizarea procesului instructiv-educativ Proiectarea didactică se realizează printr-un sistem de operaţii. concepută ca proces de anticipare a ceea ce cadrul didactic îşi propune să realizeze împreună cu elevii lui prin lecţie.analiza nivelului dezvoltării structurilor cognitiv raţionale. . fie ea frontală. -organizarea metodică a activităţii instructiv.3. cadrul didactic va trebui să apeleze la cele mai importante documente care ordonează activitatea în domeniul respectiv: -Legea învăţământului din România -Statutul personalului didactic . constituit din programe de instruire. Analiza resurselor umane (psihologice şi pedagogice) şi materiale: . în conformitate cu obiectivele programei de profil. ce conţin obiective. 2. conţinuturi.Funcţiile proiectării pedagogice sunt: -anticiparea rezultatelor aşteptate. . Proiectarea didactică este o activitate complexă.proiectarea globală (concretizată în planuri de învăţământ şi programe analitice). Conţinutul proiectării pedagogice curriculare cuprinde: -obiectivele şi conţinutul procesului de predare-învăţare -pregătirea psihopedagogică şi metodică a cadrului didactic pentru lecţie -metodologia şi formele de activitate cu elevii.Documentele de lucru ale educatorului sau învăţătorului În activitatea sa. grupată sau individuală.proiectarea eşalonată (se realizează anual. prin proiectarea sistemului de lecţii). a intereselor. -evaluarea cu procedeele specifice în funcţie de tipul lecţiei şi de momentul procesului instructiv-educativ 9. extinse pe parcursul întregului an şcolar la disciplina respectivă. şi relaţiile dintre acestea.1. Etapele proiectării didactice 1.analiza condiţiilor materiale existente în clasă.ca formă de bază a organizării procesului didactic o instituie. strategii cu componentele instruirii.

succesiunea capitolelor şi a temelor. explozia stelară”) SCOPUL ACTIVITĂŢII: . Contribuţia cadrului didactic constă în stabilirea ponderilor atribuite aanumitor teme. cu un număr de ore distribuite la toate lecţiile. Fiecare dintre aceste targeturi trebuie să aibă resurse specifice. Proiectarea didactică anuală preconizează.stimularea creativităţii prin formularea unor întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri. care este mai complex şi mai bine articulat decât vechiul plan de lecţie. Se cer menţionate titlurile celor 15 teme propuse. EXEMPLUL 1 GRUPA: Mare INSTITUTOR: Vezure Dana Eugenia CATEGORIA ACTIVITĂŢII: Cunoaşterea mediului MIJLOC DE REALIZARE: Lectură după imagine TEMA: „Tablou de toamnă” TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidarea de cunoştinţe ( prin aplicarea metodei . -evaluare. evaluare). stabilirea numărului de ore specific fiecărei unităţi de conţinut şi repartizarea acestui timp pe tipuri de activităţi (predare. accentele punându-se pe trei obiective. . ce constau în:-consolidare. aceasta fiind o operaţiune dintre cele mai detaliate şi decisive pentru reuşita demersului didactic. definirea obiectivelor generale. recapitulare şi sinteză. -ameliorare. aşa cum am mai precizat la începutul cursului în capitolul 2.4. stabilindu-se desfăşurarea. Proiectarea se face pe unităţi de învăţare. în funcţie de nivelul de pregătire al elevilor şi de motivaţia lor pentru studiu. 9.Proiectarea unei lecţii Este o activitate mentală de anticipare amănunţită a ceea ce va face cadrul didactic în lecţie în vederea realizării obiectivelor prevăzute curricular.. numit scenariu sau proiect didactic. perioadele de timp afectate. Proiectarea se concretizează printr-un document.-Regulamentul de funcţionare şi organizare a învăţământului preprimar şi respectiv primar -Ghidul de aplicare a programei pentru învăţământul preşcolar şi primar -Scrisori metodice pentru aplicarea programei instructiv-educative în grădiniţe. Obiectivele specifice vor fi consemnate la începutul documentului. La baza întocmirii acestui proiect stă programa şcolară.Proiectele semestriale se bazează pe teme şi acestea se raportează la unităţile de învăţare.

Strategia didactică: .. pe grupuri. -proba orală : comversaţia -tablou de recunoaşterea toamnă unor aspecte ale anotimpului toamna ..Când”..Cine”..Forma de organizare: frontal..De ce”..Dirijarea toamnă. explicaţia.Ce”.5. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: . .să păstreze ordinea şi disciplina pe tot parcursul activităţii. .să formuleze întrebări corecte din punct de vedere gramatical pe care să le adreseze celorlalte grupuri de copii.să analizeze un tablou de toamnă.De ce” pe baza conţinutului unei imagini.familiarizarea copiilor cu strategia elaborării de întrebări de tipul .. ( Instrumente şi indicatori ) 1. cunoştinţelor Poştaşul” care va aduce 3. . Cine”.Locul de desfăşurare: sala de grupă.. prin folosirea metodei interactive . să colaboreze între ei şi să manifeste spirit de echipă.Metode şi procedee: conversaţia euristică.să se exprime corect în propoziţii clare şi concise. folosind pronumele interogative. dialogul. . problematizarea.. 9. Evenimentul didactic Co nţinutul ştiinţific Strategia didactică Metode şi Mijloace procedee de învăţare elementul surpriza Evaluare. . . .Cum”. . descrierea. tablou cu aspecte de toamnă.Mijloace de învăţământ: o stea mare.Reactualizarea activităţii . cinci steluţe mici. . .Cum”.să alcătuiască întrebări pe baza conţinutului unei imagini.Captarea atenţiei Va sosi în clasă elementul surpriză al 2.să se organizeze pe grupuri.Anunţarea copiilor o temei şi imagine în obiectivelor care sunt propuse ilustrate aspecte de 4. . ..Când”. enumerarea.Ce”. . analiza.explozia stelară”..

se poartă o mare şi discuţie despre cinci anotimpul steluţe .Tablou de toamnă Proba orală : descrierea materialului pregătit şi a sarcinilor de lucru 5...Obtinerea performantei -se organizează colectivul de preşcolari sub formă de semicerc. Celelalte cinci -expunerea enumerarea -descrirea interpetarea Proba orală : formularea de întrebări realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup şi individual pentru rezolvarea unei probleme. iar peste ea se aşează o imagine ce reprezintă aspecte ale anotimpului toamna. imaginea despre -se anunţă -conversaţia anotimpul copiii că se va toamna desfăşura o activitate de cunoaştere a mediului: . In mijloc este aranjată o steluţa mare.Toamna” mici. iar în mijlocul lor se aranjează steluţele. -analiza .învăţării -steluţa .

CE ‘’ este scrisă cu roşu . CUM cu culoarea galbenă CÂND cu culoarea albastru şi DE CE cu culoarea portocalie.Observarea comportamentului ..Comunicarea întrebărilor . CINE cu culoarea verde. Astfel copiii enumerarea vor reţine că întrebarea . împreună trebuie să găsească mai multe întrebări .Evaluarea activităţii steluţe mici se aşează în jurul steluţei mari. atenţionând copii ca pe fiecare steluta este scrisa cate o intrebare cu culori diferite. Poştaşul alege cinci copii.6.care la rândul lor aleg trei –patru parteneri cu -sinteza care formează o echipă.

se revine în semicerc şi fiecare grup comunică întrebările elaborate împreună.Incheierea activităţii referitoare la imaginea prezentată folosind intrebarea de pe steluţa aleasă.Toţi copiii analizează tabloul şi formulează în grup câteva întrebări timp de cinci minute . La un semn . CE CINE CUM -dialogul -Aprecieri verbale -dialogul -Stimulente TABLOU DE TOAMNA DE CE CÂND Pe rând fiecare grup vine .7.

-Ce anotimp este prezentat în imagine? 2.lângă margine şi adresează întrebările celorlalte grupuri. aceştia răspund.-Ce haine îmbracă copiii în anotimpul toamna? CINE: 1.-Ce fac copiii după terminarea vacanţei mari atunci când începe acest anotimp? 3-.-Cine nu mai încălzesşte cu atâta putere ca .Ce fac păsările călătoare în anotimpul toamna? 4.-Ce se întâmplă cu vegetaţia în anotimpul toamna? 5. CE : 1.

-Cum se pregătesc oamenii pentru venirea anotimpului friguros? 3.în anotimpul precedent? 2.-Cum este ziua faţă de noapte? 4.-Cine alungă păsările în ţările calde? 5.-Cum sunt frunzele în anotimpul toamna? 2.-Cine suflă mai cu putere şi scutură frunzele din copaci? 4.-Cine sunt cei care se pregătesc pentru venirea frigului făcând provizii? CUM: 1.-Cum este vremea în .-Cine lasă cuiburile goale şi pleacă în ţările calde? 3.

acest anotimp? 5.-Când pleacaă păsările în ţările calde? 3.De ce nu pleacă toate păsările în ţările calde? .-De ce culeg oamenii legumele şi fructele? 4.-Când seamănă oamenii grâul? 4.-Când se culeg viile? 5.-Cum pregătesc oamenii grădinile ţi ogoarele în anotimpul toamna? CÂND: 1.-Când încep copiii sşcoala? 2.-De ce este toamna? 3.-De ce pleacă păsările în ţările calde ? 2.-Când se coc gutuile? DE CE: 1.

se apreciază cele mai corecte şi mai interesante întrebări care vor fi scrise şi afişate la panoul „dialog cu părinţii” Educatoarea aduce cuvinte de laudă asupra modului de cooperare şi interacţiune dintre membrii aceleiaşi echipe. modul de exprimare în propoziţii. Copiii vor da un titlu tabloului pe care l-au studiat.5. Se aminteşte şi denumirea metodei de .-De ce cad frunzele? Se apreciază întrebările copiilor.

Profesii şi meserii CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului TEMA ACTIVITĂŢII: „Ce miros au meseriile” de Gianni Rodari FORMA DE REALIZARE: Memorizare TIPUL ACTIVITĂŢII. Transmitere de cunoştinţe.consolidarea deprinderii copiilor de a reproduce expresiv prin exersarea funcţiilor memoriei. In incheiere activitatea va fi completată în conţinut de un cântecel despre anotimpul toamna ”A! A! A! Acum e toamna da ! Copiii vor fi recompensaţi pentru buna desfaşurare a activităţii. .grup folosită „explozia stelară”. EXEMPLUL 2 DATA: 27. Anieş EDUCATOARE: Bob Ioana Maria GRUPA: Mare TEMA SĂPTĂMÂNII: Mediul social şi cultural SUBTEMA. 2.predare DURATA: 30 Minute SCOPUL: Formativ: .03.2007 INSTITUŢIA: Grădiniţa nr.

Obiective operaţionale O1 – să recite clar. O9 – să participe cu interes la activitate. Educativ: .dezvoltarea memoriei voluntare şi a atenţiei. O5 – să indice meseriile părinţilor lor.planşe .conversaţia .textul poeziei . O2 – să indice titlul şi autorul poeziei. O7 – să se exprime corect în propoziţii din punct de vedere gramatical. Strategii didactice a) Metode şi procedee didactice: .explicaţia . O6 – să indice importanţa fiecărei meserii.ursuleţi c) Forme de organizare: .exerciţiul .ghicitori .îmbogăţirea cunoştinţelor referitoare la meseriile pe care şi le vor alege când vor fi mai mari. a unor meserii. corect şi expresiv pe strofe şi integral poezia.individuală d) Tipuri de învăţare: .îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresive noi. O4 – să dea exemple de anumite meserii. O8 – să „citească” planşele cu ajutorul întrebărilor adresate. Informativ: .educarea dragostei faţă de muncă şi faţă de părinţi prin cunoşterea unor „ocupaţii”.frontală .demonstraţia b) Materiale şi mijloace didactice: .formarea deprinderii de a recita cursiv şi expresiv o poezie pe strofe şi integral.. . O3 – să răspundă corect la ghicitori. .

” .amară. Editura didactică şi pedagogică.receptiv – reproductiv .evaluare curentă b) Metode de evaluare: . În orice tâmplărie. 1994 4) „Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar”.ghid metodic. Laurenţia Culea. Filofteia Grama.inteligibilă SISTEM DE EVALUARE a) Forma de evaluare: . În sat sau la oraş A scânduri moi miroase A vrafuri de talaş. 1976 3) „Culegere de texte literare pentru copii”. copii! A pâine şi plăcinte Miroase-n brutării. Editura „Grigore Tălvăcaru”. Liviu Chiscop. Ilie I Mirea.observarea curentă . Bucureşti. Miroase cofetarul A nuci şi scorţişoară. Iar un halat de medic A doctori. editura didactică şi pedagogică.chestionarea orală Bibliografie: 1) Ghid metodic pentru dezvoltarea vorbirii şi în grădiniţă de copii şi în clasele I şi a II-a 2) Ghicitori pentru cunoaşterea mediului înconjurător. Stela Anghel.2000 „Ce miros au meseriile De Gianni Rodari Oricare meserie Are un miros.. Bucureşti.

in functie de ceea ce constat ca mi-a ramas neacoperit (ca si continut al curriculumului.putem încerca.se citeste cu atentie continutul (descriptivul) temelor mari de studiu din programa si se stabilesc astfel temele de proiecte (cu durata fiecaruia.lucrand astfel.EXEMPLUL 3. materialele folosite.edu. pe format electronic sau listat. . noul curriculum are nr. va precizăm clar. experienta acumula Vă recomandăm următoarele etape: 1. următoarele: . 5233 din 1 sept. cel puţin o zi pe săptămână va fi dedicată efectuării celor 3 ore de activitate metodică în unitate. încă o data.cand ne apucam de planificare. ce proiect e inainte si ce proiect urmeaza etc. să desfăşuram activitati integrate. PRECIZĂRI PRIVIND PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII SĂPTĂMÂNALE. adica din ce stiu eu ca se abordeaza la aceasta varsta cu prescolarii si nu mi-a intrat in temele proiectelor). sa abordam teme îndrăzneţe de proiecte. „La nivelul Comisiei metodice. orientandu-m si dupa perioada din an in care se afla saptamanile respective. Stimate colege. ideile pe care le-au avut in cadrul proiectelor. dar gandita de noi.se aduna colectivul gradinitei (Comisia metodică) în cadrul Zilei metodice (care trebuie să se desfăşoare obligatoriu.pentru saptamanile ramase fara proiect. trei sunt pasii importanti: 1 . şi a Scrisorii metodice –2008. asa cum intelegem acum.isjmm.ordinul MECT pt.ro/curriculum/invatamantprescolar forum directori la toate Cercurile pedagogice şi la nivelul Comisiilor metodice. După citirea cu atenţie a noului curriculum.ro/prescolar/noutati site www. . sa facem o planificare chiar mai putin coerenta. cu curaj. pe fiecare nivel de varsta in parte) si 3 . de la un an la altul. . cu toate educatoarele din Comisia metodică. ÎN CONCORDANŢĂ CU NOUL CURRICULUM-2008 . se stabilesc teme independente.” 2 . avem doar programul zilnic de activitate . asa cum am inteles noi programa si sa discutam cu celelalte colege etc. ce evenimente ar fi. colegele vor avea posibilitatea de a-si transmite una alteia.nu mai avem orar. continutul.2008. care pot fi consultate pe: site www. în fiecare săptămână.

planificarea temelor pe săptămâni-grupa mică nr TEMA Nr.recomandăm STABILIREA CONŢINUTURILOR PENTRU FIECARE TEMĂ. pentru proiecte alte subte me 3 2 5 3 2 3 1 4 2 3 3 3 2. pentru Proiecte alte conform subte metodei me proiectelor 3 7 4 6 0 0 0 0 1 2 7 4 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? Exemplu grupa mare nr TEMA Nr. în funcţie de vârsta copiilor. de săptămâni alocate temei 10 10 0 0 8 6 Din care. astfel încât să avem o evidenţă clară a unităţii de timp alocate unei teme. urmată de PLANIFICAREA TEMELOR DE STUDIU. Nu este obligatoriu într-un an să planificăm toate temele (minim 4) De exemplu :într-un an şcolar sunt 34 săptămâni tabel 1. de săptămâni 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? 5 8 5 5 5 6 Din care. efectuez PLANIFICARE ANUALĂ A PROIECTELOR ÎN CADRUL TEMELOR DE STUDIU .

pentru perioadele în care nu se derulează proiecte. văzului şi uman. culori şi . temele săptămânale vor abor fie aspecte legate de proiectul transsemestrial. le din tipuri de unei activităţi. (modificărimea.Cine Cand/cum şi Cum este/a sunt/ de ce se fost şi va fi suntem întâmplă? pe pamânt? ? Proiect Proiect: : Proiect Cine şi Cu ce şi cum cum planifică/ exprimă organizeam ceea ză o ce activitate simţim? ? Proiect: Proiect: Ce şi cum vreau sa fiu? Proiect: Proiect: PERIO PERIOADA PERIOADAPERIOA PERIOA PERIOA PERIOA DA DA DA DA NOTĂ: Pentru proiectul transsemestrial nu se poate stabili perioada. el se va derula de-a lungu anului şcolar (vezi datele din planificarea calendaristică). familie. De asemenea. fie aspecte care ţin de interesele de moment ale grupului de copii exemplu pentru fiecare grupă: Teme Cine Cand/ Cum este/ a Cine şi cum sunt/ cum şi de fost şi va fi planifică/org suntem? ce se pe pamânt? anizează o Grupa întâmplă? activitate? Mică Cu ce şi Ce şi cum cum vreau sa exprimăm fiu? ceea ce simţim? Proiect: Proiect Proiect: Proiect: „În Proiect: „Ştiu transsemes „Case şi grădiniţa „Cântecul cine trial: oameni” noastră” lunii” sunt?” „Anotimpu (grădiniţa şi (activităţi în (simţul (corpul rile” casa/camera grădiniţă. diferite planificarea al auzului.

) tură) se spune o poveste. ale excursie şi (ce sunt (activităţi familie şi diferitelor care sunt poveştile în prieteni. activfamilie şi e pe care unei excursii.roluri/act natură în case/constru reguli de sunete care ivităţi fiecare cţii. dintre alţii. înseamnă avem acţiunea reguli de cum să fii de nevoie unui comportare în transformă folos. ce de ce prin excursie. mo este familie/p men sau a observarea întâmplare responsabil rieteni) omului. ne specifice anotimp.30 noastre şi 6 . cărţile cu pasiv şi cu acestea le cum se poveşti şi muncăprietenii. general.14 octombr legate de 2009 noiembrie ie 2008 anotimpuri 2008 . cum impresione ) legume locuitori ai cooperăm şi ază. lucrări fructe şi caselor/ţării cum ne artistice flori şi relaţiile ajutăm unii pe care specifice. mea. materiale. aspectelor reală într-o itatea. ce de obiect/feno grup. rezultate exprimă activităţi aceştia) ale activităţii mesaje) ale 5 . pă.24 oamenilor ianuarie răsplata) 3 . principalele şi ce ne familie/gru relaţii în schimbăril momente ale spun ele. pot suferi planifică o cartea în lene. tradiţii şi 20 aprilie – 8 obiceiuri) mai 2009 Mijloc Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: ie „Tu şi „Material „Haideţi în „În „Vreau să eu” e” excursie!” (ce lumeapove fiu de (corpul (proprietăţi este o ştilor folos” uman. ţara comportare. cum scopuri ale importante poveste şi când utilizării din dintr-o suntem de diferitelor comunitate/na carte. cum folos) mat. cum se .

simţurile luminii în speciilor. muncă şi simţuri. produsele dansuri. exprimareacomportare moduri este umbra ale lumii procesul de sentimente . tipuri de învăţătură. reguli de şi diferite lumină.24 5 – 16 carte) februarie octombr ianuarie 3 – 21 – 6 martie ie 2008 2009 20 aprilie – noiembrie 2009 15 mai 2009 2008 Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: „De Proiect: Proiect: „Cele „Lumini şi „Explorator pe câmp. miracolele omului. luna ca care ăntreţin preparată. hrană este profesii. ce probleme alimentare. pe „În paşi „Harnic. cele cinci soarele şi lui. globală etc. simţurile surse de viaţa. poluarea. unelte şi arte. reguli popoarele echipă. importanţa dispariţia maşini. protecţia propriilor muncii ţa lor în umbre şi – discuţii şi muncii) valori prin împlinite) viaţa de urme) soluţii) dans) zi cu zi şi în relaţiile cu cei din jur) 3 – 21 24 noiembr noiembrie 23 februarie – 13 martie . cinci umbre” ii” (ce sunt masa de dans cinstit şi simţuri” (diferite exploratorii. munca în acestea.Mare face o 9 6 . cu ea. noastră” prin lumea bun” (corpul surse de pământul şi (hrana largă” (ce (meserii şi uman şi lumină. relaţii în de reacţii şi cum se contempora producţie al lor prin procesul corelate produce ne: alimentelor. factorii crudă şi hrană dansul. dans/alte muncii. de igienă şi lumii şi munca şi şi viaţa încălzirea reguli de exprimarearăsplata importan omului.

moartă. comunică mesajul artei m. populare) mesajul) 13 aprilie – 8 mai 2 – 20 2009 martie 2009 Proiect: „O istorie personal ă” 13 aprilie – 15 mai 2009 Proiect: „Patron şi angajat” (meserii şi profesii. munca fizică şi munca intelectual ă.georgrafic. este şi cum cărţile şi nţe.. . Romania de-este arta unde îl ale alte a lungul populară. unelte şi istoriei. idei/credi materie definitorii. munca în calitate de angajat şi munca în calitate de patron. un artist cărţi. tranziţia şi legătura şcoalămuncărezultate) 24 noiembrie -5 12 ianuarie – 3 – 21 decembrie 13 februarie noiembrie 11 – 29 2008 2009 2008 mai 2009 . a lungul exprimar combustibi naţionale.” mişcă.. însemne artă populară. şi muncii cum obligaţi) acestuia. materie trăsături şi instrumente tipuri de propriilor vievalori utilizate.. obiceiuri locomoţie. obiecte de scrisul der.ie 2008 – 12 2009 decembrie 5 ianuarie – 6 – 24 2008 6 februarie octombrie 2009 2008 Pregăt Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: itoare „Eu „Cum se „Mândru „Artişti „Scrisuri cred. cum e între nemişcare) minorităţile popular/meşte scriem.. ea li. oameni. naţionale) şugar. ce scris. oamenilo mecanismetimpurilor.” sunt că sunt populari şi şi scrieri” (credinţe (mijloace român!” meşteri (ce este şi de (românii şi făurari” (ce scrisul. cum drepturi valorificarea vorbim. întâlnim. spaţiul poţi să devii tipuri de diferenţel mişcare .

efectuez o planificare calendaristică săptămânală. arborele genealog ic. tema de studiu (din cele 4. evenime nte din viaţa personală . ce ştim despre înregistra rea evenime ntelor istorice/p ersonale) 6 – 17 octombr ie 2008 2. în care este precizată săptămâna. evenime nte istorice specifice poporulu i nostru împărtăşi te de apropiaţi din familie.6 pe care ni le-am planificat la punctul 1). şi stabilesc în cadrul fiecărei teme . pentru întreg anul şcolar.(persoan a proprie. familia. strămoşii omului.5.

Exemplu.2) N Data Tema de studiu r 1 15-19 Cine sept sunt/suntem? 2 3 4 22-26 sept 29sept -03 oct 06-10 oct Cine sunt/suntem? 13-17 oct Cine sunt/suntem? 20-24 oct Cine sunt/suntem? 27-31 vacanţa oct 03-07 nov 10-14 nov 17-21 nov 24-28 Cine nov sunt/suntem? 01-05 dec 08-12 dec Subtema (tema proiectului) Teme în afara proiectelor „Eu la grădiniţă”. grupa mică TEMA Cine sunt/suntem? (exemplul este corelat cu cele din tabelele 1.subtema proiectului (respect numărul de săptămâni precizate în tabelul 1 şi 2). Proiect: „Ştiu cine sunt?” 5 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 6 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 7 8 9 10 11 12 13 „Eu şi familia mea” - . sau tema în afara proiectului (respect numărul de săptămâni din tabelul 1).

14 15-19 Cine dec sunt/suntem? 15 22-26 vacanţa dec 16 29 dec.vacanţa 02 i 17 05-09 ian 18 12-16 ian 19 19-23 ian 20 26-30 ian 21 02-06 febr 22 09-13 febr 23 16-20 febr 24 23-27 febr 25 02-06 Cine martie sunt/suntem? 26 09-13 martie Cine sunt/suntem? 27 16-20 martie 28 23-27 martie 29 30 martie03 apr 30 06-10 apr 31 13-17 - „Sănătoşi fericiţi” şi - „ Eu şi mama” - „Eu şi prietenii mei”. .

32 33 34 35 36 37 apr 20-24 apr 27 apr01 mai 04-08 mai 11-15 mai 18-22 mai 25-29 Cine mai sunt/suntem? - „Eu pot.se stabilesc conţinuturi. fie construiesc împreună cu ea o fişă şi se evaluează reciproc. ce ştim şi ce vrem să aflăm decât atunci când avem un proiect. . aşa cum sugerăm pe . materialele pentru centre. vârsta copiilor.la fel se poate proceda cu toate temele propuse. fie se autoevaluează. trebuie” eu eu 38 01-05 Cine iun sunt/suntem? 39 08-12 iun - „O minune de copil…” 4. In plus.nu completăm partea de început cu obiective de referinţă (pe care le putem trece şi codifica dacă nu avem suficient loc. etapa din an. copiii trebuie implicaţi în procesul de evaluare (fie stabilesc ei împreună cu educatoarea care pot fi criteriile. Căutaţi ultima scrisoare metodicaă din anul şcolar trecut şi recitiţi-o cu atenţie (acolo se găsesc mai multe opţiuni cu privire la înregistrarea datelor privind progresul copilului). Pentru planificarea săptămânală.nu evaluăm pe bază de calificative. . -pentru temele independente se completează doar partea de tabel cu activităţile de învăţare şi semnătura şi casetele cu munca metodică aferente. în funcţie de prevederile programei. vreau. 5. la indemână în planificare). dar având grija să le avem printate.

săptămânală.: La Cercul pedagogic din primul semestru.domenii de dezvoltare: limbaj. semestrială. vârstă. zilnice -activitate pe ateliere prin care vom exersa tipuri de planificare anuală. săptămânale. Inspectori şcolari de specialitate Marcela Pop Georgeta Pop TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . prezenţa) -completarea Caietului de planificare Vă rugăm sa ne contactaţi oricând simţiţi că aveţi nevoie de vreo clarificare. socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte (nume. aspect fizic) vorbească despre familia lui (componenţă. semestriale. cognitiv. vom discuta despre: -modalităţi de planificare a activităţii anuale.ultimele fişe transmise ca exemplu etc. zilnică -exemple de practici europene -exemple concrete de abordare a unor rutine (calendar. roluri şi activităţi specifice) îşi adapteze comportamentul la normele de convieţuire socială însuşite reprezinte prin desen/pictură/modelaj corpul uman Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ .

socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte răspundă la întrebarea „Câţi ani ai?” identifice şi să numească părţi ale corpului propriu vorbească despre ceea ce îi/nu îi place îşi exprime sentimentele proprii prin gesturi.domenii de dezvoltare: limbaj. crt.___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . Tematica seminariilor şi bibliografia . desen. muzică. cognitiv. cuvinte Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ Nr.

Bucureşti. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Bibliografie: 6 Curriculum pentru educaţia timpurie. 2009 Proiect de activitate: povestirile copiilor. Comunicarea orală. Sibiu. 2008. Magdalena. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Comunicarea orală. 2009. 2008.Proiect de activitate: povestirea şi repovestirea. Magdalena. Magdalena. Copilul. Editura Compania. Copilul. Editura Compania. Bucureşti. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. I. Comunicarea orală. Magdalena. Bucureşti. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Editura Compania. 1999. Editura Compania. Copilul. Comunicarea orală. Bibliografie: 4 Curriculum pentru educaţia timpurie. Dumitrana. Dumitrana. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. II. Comunicarea scrisă. 2009 Proiect de activitate: memorizarea. Editura Alma Mater. -Sîrghie Anca. II. Magdalena. 2000. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Sibiu. Editura Compania. Sîrghie Anca. 2008. Editura Compania. II. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Sibiu. 2008. Proiect de activitate: convorbirea. 2001. 7 Dumitrana. 5 Dumitrana. 2001. familia şi grădiniţa. Comunicarea scrisă. 2001. Comunicarea orală. 2008. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Bucureşti. Comunicarea scrisă. Bucureşti. -Sîrghie Anca. Editura Compania. 2009 SEMINAR FINAL . Magdalena. 1999. 1999. I. II. Editura Alma Mater. 2001. Bucureşti. -Dumitrana. Magdalena. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Editura Compania. I. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Proiect de activitate: lectura după imagini. Magdalena. Copilul. 1999. 2000. Magdalena. 2 Dumitrana. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 2009 Proiect de activitate: jocul didactic. I. Comunicarea scrisă. Editura Compania. 2001. Sîrghie Anca. I. II. 2008. familia şi grădiniţa. Editura Compania. Magdalena. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. 1999. Bucureşti. I. 1 -Dumitrana. Proiect de activitate: Copiii dictează şi educatoarea scrie –. 2000. 2008. Comunicarea scrisă. Comunicarea scrisă. familia şi grădiniţa. Comunicarea orală. Dumitrana. Magdalena. Sibiu. Bucureşti. Dumitrana. 2001. 1999. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Bibliografie: -Curriculum pentru educaţia timpurie. II. Comunicarea orală. 1999. Dumitrana. Comunicarea scrisă. familia şi grădiniţa. Editura Alma Mater. Bucureşti. Editura Compania. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. II. Editura Alma Mater. 2001 Sîrghie Anca. I. Bucureşti. Editura Alma Mater. 3 Dumitrana. 2000. Bucureşti. Sibiu.

„Părinţi străluciţi. profesori fascinanţi . internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria. muzică. Intenţia este excelentă. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine. plimbări. jucăriile cumpărate. Învaţă să rezolve probleme de matematică. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii. cu toate acestea. 2. în care copilul are nevoie să inventeze. noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi. să înfrunte riscuri. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice.Dezbateți textul de mai jos: Dr. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. Dr. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. Augusto Cury. televizor şi calculator. însă părinţii nu au înţeles că televizorul. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.Augusto Cury Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată întrun depozit de informaţie inutilă. informatică. În cartea sa. dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. tradusă şi în română. 1. ci pentru a repeta informaţii. să sufere decepţii. şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. şcoli. să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. de cele mai multe ori inutilă. iar excesul acesteia blochează . profesori fascinanţi“. Părinţi străluciţi. psihiatru şi psihoterapeut. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare. haine. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.

Fac petreceri pentru aniversări. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi. politice sau sentimentale. gata preparaţi. Pe de altă parte. În plus. alcool şi droguri. ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi.inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. timiditate. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. de război. care îi transportă pe tineri. în mijlocul diverselor aventuri – sportive. experienţele lor. preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii. Toate acestea generează personalităţi fluctuante. produse electronice. mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă. dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. 3. organizează excursii. părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului. lacrimile lor. tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun. haine. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni. însă acestea nu produc persoane care gândesc. ci doar îi informăm. le cumpără pantofi. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Iată prima dintre ele: · Părinţii buni dau cadouri. mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat. timpul lor. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află. să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. fobii sau agresivitate. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare. dorinţele copiilor lor. instabile şi nemulţumite. povestea vieţii lor. . fără ca ei să facă vreun efort. în măsura posibilităţilor lor economice. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri. sindroame de panică.

Dacă problemele se pot rezolva. părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. dar nu vă opriţi aici. căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”. înstrăinaţi. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”. trebuie să ne acceptăm limitele. să caute succesul în studiu. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa. părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. eu te iubesc şi te respect mult”. nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala. în muncă. · Părinţii buni corectează greşelile. pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”. a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără . Nu există podium fără înfrângeri. ce conţin critici mai vechi. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. părinţii inteligenţi alimentează personalitatea Astăzi. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. copilul vostru nu este o fiinţă umană. părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi” · Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o. autoritari şi angoasaţi. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole. Părinţii buni spun: „ Greşeşti”. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei.· Părinţii buni alimentează corpul. iar dacă nu. vor fi rezolvate. apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. ci un consumator. pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor. a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. în relaţiile sociale. părinţii buni cresc copii zbuciumaţi. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească. A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. Pentru acest sistem. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Pentru părinţii inteligenţi.

părinţii erau autoritari. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.greşeli. · Părinţii buni oferă oportunităţi. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina. a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe. mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou.După ce am auzit povestea ei. pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra. a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. dar. am adăugat. „Scuzămă”. PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE. „Am nevoie de tine”. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră. . a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia. Ea este scumpă. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. ci un prieten foarte bun. Odată. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului. astăzi sunt copiii. bani sau putere. una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Peste 50% din părinţi nau avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile. Înainte. Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău. alţii preferă un soare real. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. vor încolţi. Se simţea tristă şi respinsă. aţi trecut testul. · Părinţii buni dau informaţii. Tu ai lumina proprie. pierderile şi frustrările personale. chiar dacă este acoperit cu nori. Atunci. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră. părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. · Părinţii buni vorbesc. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. părinţii inteligenţi povestesc istorioare Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră. el străluceşte. nu prin autoritate. dacă seminţele sunt bune. părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară.

Conţinutul procesului de instrucţie şi de educaţie . conforme imperativelor Comunităţii Europene.1. A pedepsi la furie şi a pune limite.Metode şi alte forme ale strategiei didactice în funcţie de tipul lecţiei alese . mâine explozivi. De exemplu. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă . A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie 6. a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare nenegociabil. Proiectul didactic al fiecărei lecţii cuprinde în structura sa: -Obiective generale -Resurse şi condiţii de desfăşurare a procesului didactic . emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili. A exprima autoritatea cu agresivitate 3.Proiectul educaţional didactic-ca sinteză a actului instructiv şi În principiu. fără a da explicaţii 5. A corecta în public 2.Tipul de lecţie adecvat obiectivelor operaţionale spre a configura prin învăţare anumite sporuri cognitive şi tipuri de comportamente . A nu te ţine de cuvânt 7. proiectul didactic se cere înţeles drept o sinteză a esenţializării educaţiei ca proces. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat 4. În caz contrar. Trăim vremuri grele. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. în care generaţiile viitorului din România se vor integra în mod obiectiv şi legic.Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. A distruge speranţa şi visele Capitolul 10 Concluzii 10.Obiectivele de referinţă. CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI 1. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. El etalează un mod de gândire personală asupra problemelor concrete ale procesului instructiv-educativ. în stare să elaboreze noi forme de conduită profesională şi socială.

Cum se poate stabili un dialog fertil între cele două personalităţi cu preţul trasării unor punţi peste vârste? Metodica este în fapt o artă. ca tehnică fundamentală a activităţii intelectuale. este corelată cu alte discipline. care este gata să-i împărtăşească zi de zi câte ceva din preaplinul experienţei sale de cunoaştere şi de simţire? Metodica. Dar ea este totodată o tehnică subtilă. . care se manifestă în lumea exerciţiului didactic.. aşadar. dar formele concrete de aplicare sunt particulare. metodica recomandă şi exemplifică modurile concrete de predare. prezentând atât modele de proiecte didactice cât şi pe cele de evaluare. văzută ca o tehnică de transmitere a mesajelor educative. acestea contribuind la atingerea obiectivelor generale şi a finalităţilor studiului limbii şi literaturii române în şcoală. ce implică în mod nemijlocit copilul în procesul predării. fără de care efectul dialogului euristic se diminuează sau poate deveni chiar nul. La o ultimă întrebare se cuvine să răspundă fiecare educator sau învăţător înainte de a păşi peste pragul clasei:Cum se oglindeşte în mintea copilului imaginea lăuntrică a formatorului său. Încă din ciclul preşcolar şi primar studierea limbii române are ca finalitate cultivarea formelor de comunicare verbală şi scrisă. Astfel. Metodele de învăţământ se aplică în funcţie de tipul lecţiei. planurile urmărind concretizarea acestora. oferind modele structurale de studiere a textului literar precum şi metodologia utilizată în acest scop. ţinând seama atât de particularităţile de vârstă cât şi de cele individuale ale elevilor. Principiile pot fi generale pentru mai multe discipline. cu regulile ce se cer respectate. bazată pe principii şi reguli precise şi care face posibilă acceptarea mesajului educativ de către copilul. La nivelul fiecărui ciclu de învăţământ ea fixează obiective intermediare specifice. cu precizie atât conţinutul cât şi formele de organizare a activităţilor instructiv-educative din lecţia de profil. In cel mai modern sens al accepţiei. metodica ajută cadrele didactice în operaţiunea de selectare a conţinuturilor specifice în elaborarea obiectivelor lecţiei de literetura română. Plecând de la planul de învăţământ şi de la programa disciplinei.Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute Metodica predării limbii şi literaturii române stabileşte. de la care îşi ia din punct de vedere tematic substanţa şi îşi stabileşte finalitatea particularizantă. fie ele de predare sau de consolidare. metodele gândirii critice ale ultimilor ani propune sisteme de lecţii de limba şi literatura română. chiar singulare uneori pentru disciplina respectivă. Ea se concretizează prin structura curriculumului şcolar. Cum vom călăuzi primii săi paşi în universul cunoaşterii? Metodica presupune o strategie didactică. Ea defineşte metodele de predare şi de evaluare folosite de respectiva disciplină de învăţâmînt. Se prezintă o clasificare a lecţiilor şi metodica organizării lor e la pregătire la desfăşurare. Fiecare disciplină ştiinţifică aflată în programul instructiv-educativ îşi are propria sa metodică. avid să cunoască lumea. astfel ca prin vorbit într-o primă etapă şi apoi prin scris şi citit elevul aflat pe primele trepte ale evoluţiei sale spirituale să-şi perfecţioneze instrumentele muncii lui intelectuale.

13. Ghid metodic de aplicare a programei activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii (Grupa mare şi de pregătire pentru şcoală). Editura Compania. Editura Aramis. 2001 4*** Pregătirea pentru şcoală în grădiniţa de copii.Cerghiţ. 2000. 11.Glava. Petroşani. Bucureşti.Dumitrana. Editura Dacia . Comunicarea orală. Bucureşti. 15-42. sine anno. 2005. Ed. 11. 5*** Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii şi regulamentul învăţământului preşcolar. Magdalena. familia şi grădiniţa. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 1999. Sisteme de instruire alternative şi complementare. 1979. 2. 10. Teodoro. Editura Focus. 1999. Texte şi materiale ajutătoare. memorizarea. Îndrumător pentru educatoare. Bucureşti. Texte pentru educaţia limbajului la preşcolari. 7. Aramis Print SRL. 8. Editura V&I Integral. pp. Bucureşti. 9. lectura după imagini. 2002. Tatiana. Adina. Introducere în pedagogia preşcolară. EDP. Copilul. 2000.M. 6.E. în Didáctica (Lengua y Literatura). Bucureşti. Ioan. II. Petrovan. Învăţarea activă. Comunicarea scrisă. Editura PROGnosis. Editura Aramis.C. Editată de Tribuna Învăţământului. Magdalena.Teme de cercetare ș tiinț ifică: -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA VERBALĂ.TIPOLOGIA JOCURILOR INTERACTIVE CENTRATE PE SCRIS -ROLUL EDUCATOAREI ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI. *** Ghid tematic pentru aplicarea programei. La descripción en la enseñanza de la lengua. Bucureşti. Ghid de practică pedagogică. 2007. -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA SCRISĂ. stiluri şi strategii. Glava. Cătălin.) -PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR DE EVALUARE A PERFORMANȚELOR LINGVITICE ALE COPIILOR BIBLIOGRAFIE GENERALĂ : Bibliografie generală 1. jocul didactic. Bucureşti. structuri. -CONSOLIDAREA DIFERITELOR TIPURI DE DE COMUNICARE VERBALĂ -STRATEGII DE DOBÂNDIREA A STRUCTURILOR VERBALE DE CĂTRE COPII ȘI DE UTILIZZARE CORECTĂ A LOR. Bucureşti . Bădică. Bucureşti. 3.Dumitrana. Bucureşti. conversația. 1999. 2001.10.2. I.Buda. 12. vol.TIPURI DE ACTIVITĂȚI CONDUSE DE EDUCATOARE(povestirea. *** Educarea limbajului la preşcolari. 2008.2002. Editura Compania. Alexandrina Neagu. Lucia. Ramona. 2000. ghid pentru formatori şi cadre didactice .Bizdună. Álvarez Angulo. Însemnări pentru educatoare. Maria.

Bucureşti. Mătăsaru. Didactică preşcolară. Editura Aramis. 2002. Bucureşti. 2009.. Voiculescu. Kelemen. 2007. 2008. 2005. Copilul vremurilor noastre: învăţarea timpurie. 1989. Editura V&I Integral. Editura Aramis. Didactica Publishing House. 26. Gabriela. Liliana. Ezechil. 30. 2001. 23. Cum vorbesc copiii noştri. Cluj-Napoca. Mitu.D. Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului (etapa preşcolarităţii). 29. Editura Casei Corpului Didactic. 2002. Sîrghie Anca. 14. Bucureşti. Florica. Editura Polirom. Editura V&I Integral. . trad. 20. 25. Metodica activităţilor de educare a limbajului. O metodică a activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii. Bucureşti. Monica. Strategii activ – participative de predare-învăţare în ciclul primar”. Angelica. Rafailă. 24. Ilica. Nicolae. traducere şi adaptare Magdalena Dumitrana. Bacău. Kelemen. Bucuresti. 1999. 15. Elisabeta. 18. 2000. Editura Dacia. Metodica activităţii instructiv-educative.). Contribuţii independente şi în echipă la dezvoltarea teoriei şi practicii managementului educaţional. Mihai . Pedagogie pentru învăţământul preprimar. Bucureşti. Elinor. Editura Institutul European. E. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. EDP. Mateiaş. Hobjilă. Păişi-Lazarescu. 2000. Anton. Copilul şi grădiniţa. Editura Alma Mater. Laborator preşcolar. 17. Cluj-Napoca. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar românesc. Maria (coord. Vlaicu”Arad. Romiţă (coord.. Sibiu. Schulman Kolumbus. 2004. Mateiaş. Viorica. 27. Emilia.Educaţional.). Copiii preşcolari. Iucu. Editura Compania. 2003. Editura Universităţii „Aurel 16. Bucureşti. Bucureşti. 21. 2009. Editura Pro Humanitas. 2003. 28. Iaşi.Livingstone. Tessa. Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Ilica. Anton. Rovimed Publishers. Jurcău. 19. Editura Omfal Esenţial. 22. educatoarele şi părinţii. Ghid de parteneriat şi consiliere. 2001. 2002. Alexandra. Emil.Lespezeanu. Păun. Educaţia preşcolară în România. Pedagogie preşcolară. Bucureşti. Iaşi. Emilia. Cum să valorifici potenţialul maxim al copilului tău. Jurcău. Bacău. Leonte. 31. Stanciu. Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad. Alexandra. de Felicia Rădulescu.). Urgenţa 2000: pariul limbajului şi al comunicării. Didactica învăţământului preşcolar. Bucureşti.P. Elena. Gabriel ( coord. Secrete metodice în didactica preşcolară. 2004. Preda. 2008. Rodica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful