METODICA ACTIVITĂȚ ILOR DE EDUCARE A LIMBAJULUI Capitolul 1.

1.INTERACȚ IUNEA SOCIALĂ PRIN COMUNICARE I. Interacț iunea ca formă de relaț ie socială
Viața în societatea umană se bazează pe crearea unor relaționări între indivizi. Interacț iunea este locul unde relația socială se construiește continuu. Instrumentul interacțiunii superioare este comunicarea prin limbaj. Interacțiunea socială se înfăptuiește prin schimbul organizat de mesaje, fie că ele se realizează face to face, fie intermediat cu ajutorul telefonului, computerului sau al altor mijloace pe care tehnica ni le pune la dispoziție. Indiferent de formele concrete în care ea se înfăptuiește, comunicarea produce prin circularitatea ei o influențare reciprocă a persoanelor intrate în contact. Interacțiunea a fost abordată: 1. din perspectivă psihologică și psihiatrică de către Școala de la Palo Alto,1972, (J.Helmick Beavin, D.D.Jackson) unde sau cercetat comunicarea normală și disfuncțiile ei, solicitând soluții terapeutice
2.

etnografia comunicării (D.Hymes, J. Gumperz, 1984) preocupată de competențele comunicative, de ansamblul normelor de funcționare a interacțiunii sociale. Etnometodologia , ca un curent sociologic (H.Sacks, G. Jefferson, 1974) studiază procesele prin care se creează și se însușesc interacțiunile, regulile de călăuzire a interacțiunii sociale. Interacțiunea verbal ă este un proces complet de coordonare a acțiunilor, având forme practice de concretizare. Se recurge la curentele din lingvistică ce studiază aspectele comunicative și pragmatice ale limbii. Interacționismul simbolic consideră interacțiunea drept un proces social esențial pentru viața socială, un proces cu funcție identitară

3.

4.

5.

Dramaturgia, de care vorbește E.Goffman, 1967, ilustrează interacționismul simbolic, bazat pe poziționarea reciprocă în construcția relației sociale, concepută ca act ritualic. Participanții la interacțiune sunt ca niște actori în scenă, adaptându- și rolul la situația concretă care este creată și revendicându- și o identitate specifică. Interacțiunea funcționează după anumite norme, prin puseuri succesive, devenite schimburi care sunt tot atâtea unități rituale. Teoria schimbului, care socotește viața socială un proces de tocmeală și negociere, astfel că interacțiunea presupune anumite costuri ca timp și energie, drept care ei vor avea și unele beneficii, fiind apreciați pe o scară de la acord mutual la afecțiune (sau dezacord). Comunicarea se bazeză pe coprezența indivizilor intrați în dialog, astfel că ea asigură condiții ca atât la polul producerii mesajului cât și la cel al receptării sale să se efectueze procese conversaționale, care au norme și reguli precise, ce susțin activitatea de interacțiune în societate. Se creează astfel competențe comunicative, se combat disfuncțiile relațiilor familiale, problemele copiilor schizofrenici etc.

6.

Interacțiunea poate fi: - verbală și - nonverbală. Interactanții își pot exprima prin acte verbale și nonverbale punctul lor de vedere, atitudinea fiecăruia față de ceilalți și să țină cont de situație, adică de context. În funcție de situație se alege tema de discuție, formele de adresare, chiar și nivelul limbii, stilul și vocabularul adecvate comunicării. Ele diferă la grupa mare de grădiniță de clasa a IV-a, aceasta deosebindu-se demodul adresării la clasele de liceu sau la studenții din universitate. Interacțiunea se realizează după opinia lui E. Goffman printr-un ansamblu de elemente conversaționale: -scopul conversației, care poate fi ocazională sau focalizată pe anumite obiective educaționale, ca cea de la clasa cu elevi, sau profesională, într-o instituție, etc. -participanț ii la interacțiune, fiecare cu anumite caracteristici individuale, având stabilite anumite relații mutuale. Ei se disting prin caracteristici de vârstă

(copil, adult ) ca număr, (conversația solicită minimum doi participanți la dialog), de sex, de statut intelectual, profesional și social, etc. -rolul, căci fiecare actant își asumă în conversație, fie ea specializată sau ocazională, atât rol de emițător cât și de receptor. Este emițător sau locutor, adresându-se unui singur receptor în comunicarea diadică, sau mai multor receptori, în comunicarea triadică și în cea polilogală. Cele două roluri sunt complementare. Conversația presupune un emitent și un deținător al mesajului, un alocutor, care este acceptat de locutor ca partener de interacțiune. Relaționarea lor se stabilește cu ajutorul unor indici verbali, ca termeni de adresare, și de indici nonverbali, concretizați ca poziționare corporală, ca orintare a privirii. Destinatarul mesajului emis poate fi direct (privilegiat) sau indirect (neprivilegiat), care apare în conversația triadică și polilogală. E. Goffman introduce conceptul de auditoriu, căci participanții latenți la conversație în care nu intervin, rămânând spectator, observați sau nu de locutor. -spaț iul, conversația presupunând proximitatea, ca el să devină interactiv. -cadrul temporal, căci conversația se construiește, ținând cont de condiții de oportunitate a intervenției fiecărui participant la dialog. Momentul interacțiunii dă statutul de actual, pentru locutorul care vorbește și latent, ca poziție a interlocutorului. II.DEFINIREA CONCEPTELOR DE LIMBĂ- LIMBAJ-VORBIRE LIMBA este “principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități, alcătuit din sistemul gramatical și lexical. Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor ideile și sentimentele. Limba surdo-muților. Vorbă, cuvânt; grai, glas”1Așadar, limba este forma de comunicare inteligentă interumană, diferită de sunetele prin care comunică animalele și păsările. Descartes caracteriza ființa umană înzestrată cu rațiune drept”o trestie, dar o trestie gânditoare.” Rațiunea cu care suntem înzestrați noi, oamenii, ne ajută să folosim inteligent limba moștenită de la înaintașii noștri. Pe ea, ca instrument complex și superior de comunicare, o mânuim, primind elementele de noutate și îndepărtând ceea ce este prea vechi și nefolositor.Se renunță la arhaisme,care ies din uz odatră cu anumite ocupații, obiecte nemaiutilizate ( postelnic, vornic, paharnic, ca dregătorii ale evului mediu, după cum sunt pe cale de dispariție mașina de scris, zețarul din tipografia clasică ) la regionalism, neacceptate în șlimba literară, ptrecum clisă, sclănină, barabule etc. “ Limba este un sistem de sisteme care generează, în actul lingvistic, structuri specifice dar interdependente. Numite în mod curent, în lingvistică, nivele de organizare, ierarhică și integratoare, a sistemului general al limbii, fonetica,
D. Macrea și colectiv, Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, București, 1958, p.457458.
1

Editura Polirom. ca limba. ed. Iași. De aici concluzia lui Dumitru Irimia la fine de secol XX că “Modificările nu au întemeiere științifică“3.morfologia. în S. 2 Dumitru Irimia. oratorică. Reformele din 1881. 1966. Fiecare din aceste sisteme există și funcționează în interiorul raportului om-limbă-lume“. sunteți. limba sfântă. adică un idiom armonios. le impuneau nu lingviștii. 1904. 1923. Introducere în gramatică. ca un organism viu și dinamic. Limba națională a evoluat. divizată în cea beletristică. 1997. Iași. cum îl definea Eminescu. a II-a revizuită și adăugită.2 Limba are sub raport tipologic mai multe caracteristici subdivizionare. cel mai necesar dicționar explicativ actualizat al limbii române. gramaticale și lexicale. ci uneori membrii Academiei Române. între granițele țării și oriunde viețuiesc etnicii aparținători. în Gramatica limbii române. cum afirma cu evlavie poetul Alexei Mateevici. Indiferent căreia dintre teorii îi dăm credit. în statele europene. Există la fiecare popor o limbă literară. limba vechilor cazanii”. influențată de istorie. limba lucrărilor științifice. p. pe care îl putem consulta și online în oricare moment. Este limba “ca un figure de miere”. De pe masa de lucru a unui cadru didactic nu trebuie să lipsească nici DEX-ul. limbajul este o activitate psihică de comunicare prin intermediul limbii. lexicul. Au existat opinii diferite despre legitimitatea unor schimbări. Editura Polirom.A. 1953 și 1993 au condus exprimarea și scrierea limbii române spre o formă care să ilustreze latinitatea ei. în Gramatica limbii române. cea administrativă. sintaxa au caracter de sistem al fiecărui nivel în parte și al limbii în ansamblu. mereu conectată la viața societății. nu de mult înființată. spre exemplu. diferind ca manifestare de la un individ la altul. memorialistică. În Valea Timocului din Serbia. cea populară. ca mijloc de comunicare interumană. cuvintele. pe care. care sunt limba națională. p. Dumitru Irimia. ortoepic și de punctuație al Academiei Române ed.10 3 .15. Limba naț ională este limba folosită de un popor. 2005. cât și psihologic. care aveau alte specialități decât filologia. Limbajul nu este un fenomen social. Spre deosebiree de limbă care este un sistem armonios și bine structurat de semne. Cuvântul autorului. LIMBAJUL este schimbul organizat de mesaje. așa cum observa Titu Maiorescu la Academia Română. este necesar să promovăm în exercițiul nostru didactic normele actuale impuse de Gramatica Academiei. București. în care s-a înlocuit î cu u. suntem. actualizată în Gramatica de bază a limbii române publicată la Univers Enciclopedic Gold. ci unul individual. în Australia. prin scrierea.U. a II-a revizuită și adăugită. cunoscut drept DOOM. 1997. a verbului a fi cu formele: sunt. a publicsiticii. Editura Univers Enciclopedic. atât sub raport fiziologic. 2010 de Dicționarul ortografic. În funcție de această devenire s-a stabilit ortografia și ortoepia ei. și de reguli fonetice. pretutindeni se vorbește românește în comunitățile conaționalilor noștri care au conservat diferite stadii din evoluția limbii române.. București.

locutorul. funcțiile semnului lingvistic se ierarhizează. Limbajul uman îndeplinește mai multe funcții. astfel conștientizându-se structura semantică prin trecerea de la simple cuvinte izolate la structuri mai complexe. În epoca modernă psihologul K. într-o interdependență logică. destinatarul și conținutul comunicat. Fucția de reglare. . ține cont de raportul dintre semnul lingvistic și canalul prin care acesta se propagă. Astfel se configurează 3 funcții esențiale ale limbajului: 1.După opinia lui S. La copii în primele luni de viață structura limbajului este simplificată prin identificarea funcției cu utilizarea. Jakobson. una devenind preponderentă. discursurile și textele integrale. dată de unele comenzi imperative de tip vreau/ nu vreau. care se identifică în fapt cu autoreflexivitatea. în cadrul căreia semnul lingvistic este un simbol al realității identificate.După opinia lui Wilhelm von Humboldt din Germania rolul fundamental al limbajului este reprezentarea gândirii umane. Funcțiile semnului lingvistic sunt sporite de el cu încă altele trei: -funcția fatică. ca propozițiile și frazele. 2. limbajul se bazează pe transformarea elementelor limbii în elemente proprii. prin care bebelușul dorește să-și satisfacă unele nevoi imediate. Cele două opinii sunt complementare. Astfel în secolul al XIX-lea s-au configurat două poziții distincte: -Școala de la Port Royal considera că funcția esențială a limbajului este aceea de comunicare a gândurilor între oameni.L. nu comunicarea ei. Buhler a pus semnul identității între antiteza lui Saussure limbă-vorbire cu dihotomia limbă-gândire. prin care se face diferența dintre limbă/obiect și metalimbaj. prin care copilul recurge la limbaj cu scopul de a controla comportamentul celuilalt. Aceste funcții ale limbajului se află. după opinia lui R.Rubinstein „limbajul este limba în acțiune”. dar întărită de celelalte. Așa apare imperativul: tu să faci ce-ți spun eu . Raportul dintre comunicare și limbaj este fertil și legic. În transmiterea mesajului. el identifică cele 3 funcții ale acestuia: -expresivă. în care semnul lingvistic este simptom al vorbitorului -de apel. prin care semnul lingvistic este semnal pentru destinatar -de reprezentare. Dacă limba este un fenomen extraindividual. -funcția poetică a semnului lingvistic. Funcția instrumentală. -funcția metalingvistică. Pornind de la cele trei elemente structurante ale semnului lingvistic. astfel el manipulând comportamentul persoanelor din preajma sa.

limba prezintă patru funcții distincte: 1. idei. sunt într-o permanentă interdependență. 3. El este capabil de abstractizări în plan lingvistic. mai elaborată. El cuprinde imagini la concepte. aspirații. Mijloacele de comunicare sunt: 1. având rol important în procesul de socializare a individului. declanșări ori stopări ale un or acțiuni. noțiuni.funcția comunicativă. Vocal-nonverbal = intonația. Vocal-verbal = cuvântul fonetic ca unitate lingvistică 2. La vârsta de un an și jumătate copilul începe să socializeze. prin care se consemnează și se conservă experiența colectivă. Cu cât se maturizează copilul în anii următori activitatea sa semiotică este tot mai fecundă. Funcția interacțională. Pe de altă parte. 2. care constituie conținutul informațional. astfel că sistemul său lingvistic devine mai eficient. întrucât prin el se produce procesul de abstractizare. Se pot comunica trebuințe. Comunicarea este o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane. emfaza rostirii 3. care constituie conținutul afectiv-emoțional. înțeleasă ca act tranzacțional de mare eficiență în plan social. a judecăților și raționamentelor. calitatea vocii. care satisface nevoia contactului cu cei din apropierea copilului. atitudinile Limbajul depășește sfera comunicării. funcția formativă. În plan social. după opinia lui sociologului român Traian Herșeni. Conținutul comunicării este divers. cu rol definitoriu în nașterea și dezvoltarea spiritului uman.3. prin care se transmite experiența acumulată. Formulările verbale stau la baza memorărilor de durată. Totodată există în comunicare elemente ale unui conținut volitiv. ca formă de manifestare a gândirii. cu efecte de acceptare ori de refuz. de generalizare. Limbajul este un instrument de formare a noțiunilor. VORBIREA este procesul de exteriorizare a limbajului. Se transmit prin limbaj sentimente.Vorbirea și raționamentul. precum inițiative. 4. Nonvocal-nonverbal = expresia feței . Se dezvoltă inventarul activităților lui funcționale. el acționând și atunci când nu se constituie un proces de comunicare interumană. îndemnuri aparținând unui conținut motivațional. gesturile. Sistemul imaginilor. de concordanță sau neconcordanță. al conceptelor și al ideilor constituite prin mecanismul informațional-operațional se valorifică prin comunicare. Nonvocal-verbal = cuvântul scris ca unitate lingvistică 4.funcția noologică. comunicarea se realizează și dincolo de limbajul verbal. . satisfăcând cerințele individului socializat. de relevare a unor situații și probleme.funcția cumulativă.

definindu-i individualitatea. schimbarea atitudinilor și comportamentelor. care poartă și ele amprenta personalității fiecăruia. interiorizând-o. limbajul trebuie înțeles ca fiind un ax al sistemului psihic uman. în care el se mișcă. întrucât prin el se produce fenomenul conștientizării. creând structurile cognitive ale gândirii. -operațională. Însăși personalitatea omului se manifestă prin cuvântul rostit. III. Numai prin limbaj se pot forma noțiuni. Piaget în lucrarea sa Psihologia inteligenței. de obicei ca limbaj interior. în funcție de nevoile sale lăuntrice. 1971. 2. 3. 1947. fenomene. El acționează ca un mediator în desfășurarea tuturor mecanismelor psihice. Ce sunt ele? Structurile . care prin rostirea verbală se generalizează. care exprimă conținutul prin informații despre obiecte. întrucât în timpul comunicării fiecare persoană se descoperă în relație cu ceilalți. și chiar și în timpul somnului. ci sunt într-o legătură strânsă. personalitatea umană se manifestă prin limbaj. care transformă informația. gândirea are două component definitorii: -informațională.În plan psihologic. de preocupări. spre a se adapta la mediu. realizându-se tot prin comunicare. De Vito stabilea în 1988 cele cinci scopuri esenț iale pe care le are comunicarea: 1. evenimente. 86) În principiu. Cele două laturi ale gândirii nu acționează autonom. ci și pe cel al semenilor lui.Piaget. raționamente. la reprezentări. ci el se permanentizează pe tot parcursul stării de veghe a omului. se abstractizează și se realizează generalizări. care face posibil fenomenul de conștiență. care se realizează cu ajutorul relaționării prin comunicare 5.stabilirea relațiilor cu sens. Cuvintele sunt purtătoare de imagini.”(J. Cel care a dat o fundamentare teoretică și practice-experimentală caracterului operatoriu al gândirii a fost J. ce dobândește o semnificație. Prin formulări verbale se asigură memorările pe termen lung. adică de a prelungi acțiunea. în care a aplicat metoda genetică.autodescoperirea. influențând nu numai sinele personal. Desigur că cele 5 scopuri ale comunicării se îmbină între ele. stabilind ceea ce are comun și ce este distinctive. descoperirea lumii exterioare. el ajunge la concluzia că “Trăsătura esențială a gândirii logice este de a fi operatorie. limbajul are funcția de a restructura funciar activitatea psihică a ființei umane.A. Prin autoreglare verbală se manifestă voința individului. Ca atare. Limbajul nu se oprește în momentul întreruperii comunicării. judecăți. având nevoie de repere existențiale. RESORTURILE PSIHICE ALE LIMBAJULUI J.În cercetarea sa. de la percepție. se relevă probleme.de aspirațiile sale 4. Ca manifestare de tip superior. jocul și distracțiile. p.

Atât evoluția filogonetică cât și cea ontogenetică atestă faptul că dezvoltarea limbajului se produce odată cu dezvoltarea gândirii. ceea ce se întâmplă la copiii debili mintal. adjective. Fenomenul stereotipiei gândirii. Fenomenul fixității funcționale. în situația în care nu se manifestă mobilitatea de a te adapta la alte utilități decât cele normale. care dă nume prin substantive. . 3.Dimpotrivă. Din punct de vedere genetic și structural. 4. De conspectat din Georgeta Burlea. ascunse 2. coerența și operativitatea lor. limbajul obligă la raționalizarea și socializarea gîndirii. verbe și adverbe elementelor și acțiunilor din natură și din societate. care asigură organizarea și diferențierea interioară a elementelor constitutive. Fenomenul de orbire a gândirii. Asemenea disfuncționalități se datorează rigidității. lipsei de suplețe a structurilor cognitive ale gândirii. 2007. eșuând. caz în care se produc: 1. Ele mijlocesc asocierea cu alte sisteme cognitive ale intelectului. Logica gramaticii depinde de logica gândirii. Seminar: Dezbatere pe tema Bazele neurofiziologice în cadrul procesului de producere și organizare a comunicării prin limbaj oral și scris. Respectiv. păstrată perseverent.În funcție de corectitudinea lor acestea pot facilita acțiunea de depășire a dificultăților. . Așadar. . de instrucție. este necesar să exprimăm ceea ce gândim. consdtând în imposibilitatea de a deosebi esențialul din cauza unei multitudii de date superflue. aceasta din urmă determinând evoluția limbajului. gândirea supraveghează limbajul. acționând independent. Pentru a comunica un mesaj. p. ele pot perturba operția de depășire a dificultăților. așezate dezordonat. cultură. dar maniera de acțiune rămâne de o direcție anterioară. Tulburările limbajului scris-citit. gândirea ca raționament și limbajul prin vorbire sunt două procese distincte. atunci când situația se schimbă.cognitive ale gândirii sunt sisteme organizate de informații și operații. mediind și filtrând intrările în gândire. 26-49. Ambele progresează în funcție de vârstă. experiență dobândită.

le cunoaște numai din filme și din cărți. fie ea favorizață sau defavorizată. a conţinuturilor fiecărei specialităţi în procesul de învăţământ. ASPECTE METODOLOGICE GENERALE ȘI SPECIFICE ALE ACTIVITĂȚ II DE CULTIVAREA LIMBAJULUI LA COPII Metodica educării limbajului este o disciplină aplicată ce face parte din domeniul larg al pedagogiei. Pe baza proiectării pedagogice a activităţilor instructiv-educative. care are în centrul său elevul cu aspiraţiile şi cu solicitările specifice. Spre deosebire de pedagogia preșcolară. al activităților de la stâna cu oi. vulpi și jderi sau alte sălbăticiuni. Ghiglione în 1986 acest concept. după cum a introdus R. care se ocupă în general de apropierea profesorului de copilul preșcolar și de cel al claselor primare ținând cont de particularitățile lor de vârstă și individuale. cea a formatorului şi cea a copilului aflat la începutul procesului de edificare spirituală. dar crescut în mediul natural al satului. a văzut lupi și urși. despre care vorbeşte tradiţia înţelepciunii noastre populare. ROLUL MEDIULUI EDUCAȚ IONAL ÎN ACTIVITATEA DE CULTIVARE A LIMBAJULUI ÎN GRĂDINIȚ Ă Omul comunicant. Celor „şapte ani de acasă”. ea creează și perfecționează un instrument de lucru necesar tututor celorlalte discipline ce susțin învățarea. etapă după etapă. grădiniţa şi şcoala primară le adaugă dimensiuni cognitive şi . chiar spirituală. Făcând parte din sistemul științelor pedagogice. ea creează un sistem de acţiuni menite să realizeze obiectivele stipulate curricular cu scopul utilizării diferenţiate. este încântat să vadă animalele domestice dintr-o gospodărie rurală și trăiește o adevărată uimire să afle că un elev de aceeași clasă cu el. marchează decisiv achizițiile limbajului. îndeobște steril. având cultul computerului. Un copil crescut într-un mediu urban. metodica educării limbajului mijloceşte dialogul dintre două personalităţi. emoţională şi morală. întrucât clasa de apartenență. este o ființă care apelează la limbă spre a se construi spiritual pe sine într-un context intercomunicațional permanent. Cu alte cuvinte.Capitolul 2 2. metodica educării limbajului are drept obiectiv principal eficientizarea procesului instructiv-educativ prin valorificarea metodelor care pot asigura o cât mai corectă însușire a limbii.FORME DE MANIFESTARE A LIMBAJULUI. ca instrument de comunicare. crescut la oraș. Mediul are o influență hotărâtoare asupra evoluției copilului ca dezvoltare intelectuală. Microsituațiile sociale în care el trăiește îi influențează devenirea. I. pe care el.

Cadrul didactic este chemat să predea conţinuturile literare şi lingvistice pe care micuţii elevi şi le vor însuşi în timp. cu propriile proiecte de viitor. Se constituie sentimentele intelectuale. aparate. învăţare şi evaluare. se dezvoltă formele inhibiției condiționate. după cum copilul trece de la grupa mică la cea mijlocie şi intră în cea mare. mașinuțe. fiecare cu iniţiativele lui formative. nu un dulău care îi provoca spaimă. De ce? Ca să nu crească. Ca formatorul să influenţeze în mod benefic procesul evoluţiei lor este nevoie de vocaţie pedagogică. morale și estetice.formative ce asigură copilului deschideri ample în formarea sa viitoare. Cum se simte acel copil. De aceea aportul cadrului didactic implicat în acest proces este unul decisiv. La nivelul învățământului preșcolar. semestre. Sistemul nervos se maturizează în mod vizibil de la un an la altul. Numai astfel se pot doza corect cunoștințele transmise. curricula sau programa şcolară şi particularităţile de vârstă ale elevilor. mie îmi plac ştecărele şi prizele. în care al său nu-şi găseşte loc? În prima oră a zilei la clasa a II-a într-o școală americană elevii se îndeletnicesc cu exact ceea ce dorește fiecare. Pedagogia preșcolară. privindu-i pe cei mari. Corelarea corectă a activităţilor componente ale sistemului de învăţământ asigură dezvoltarea optimă intelectuală şi psihocomportamentală a elevilor. Vârsta preșcolară este perioada celei mai intense creșteri fizice și psihice. bunico. acum când se croieşte plămada genuină a personalităţii omului matur de mai târziu. unul dintre obiectivele esențiale ale actului didactic se identifică în mod semnificativ cu cele ale predării limbii . Alții se joacă efectiv cu figurine. Un altul refuza să dea mâncare căţeluşului său. beneficiind de sistemele de lecţii stabilite pe zile.” suna o mărturisire la care nici mama. Unii citesc câte o carte din biblioteca clasei. deschidere sufletească spre problemele vârstei copilului. ca să treacă în clasele I-IV ale şcolii primare. un copil se simte oare cu adevărat protejat. trăirile. Se dezvoltă limbajul contextual. ținând cu autoritate și competență seama de particularitățile lor generale de vârstă și de cele individuale. Atunci când cei mari din jurul său nu-i acceptă ideile. se vor forma deprinderi corecte de comunicare. nici tata. nici educatoarea nu i-au dat un răspuns mulţumitor. Abordarea sistemică a procesului de învăţământ are drept bază regândirea dintr-o perspectivă modernă a obiectivelor educaţionale în funcţie de care se vor corela conţinuturile învăţării cu metodele şi procedeele cele mai eficiente pentru acolada constituită din procesul de predare. Repere sunt noţiunile definitorii ale specialităţii. Acum se formează legături temporare. mai apoi în cea pregătitoare. Se solicită multă răbdare. lipsit de griji? “Ştii. de altfel. aidoma cu cea primară. tact. pentru că el îl dorea mic şi drăgălaş. Învățătoarea observă preferințele fiecăruia și va ține cont de ele în actul didactic. intenţiile. ani. „Vreau să cresc mic!” –suna alarmant dorinţa unui copil care se temea instinctiv de asprimea vieţii mature. proiectele sale personale. Au telefoane-jucărie prin care unul ascultă ceea ce citește altul dintr-o carte. pivotează pe capacitatea profesorului de a se apropia de cei mici.

. clare și durabile. spre a asigura condiții cât mai bune și necesare în vederea dezvoltării vorbirii copiilor. domenii care nutresc actul didactic. Pe de altă parte.) tot în funcție de anotimp. Acum se pun bazele deprinderii de a selecta elementele necesare pentru a rezolva o problemă. De acum copilul memorează poezii. Capacitatea de muncă intelectuală și fizică a preșcolarului se evaluează corect numai de către educatorul care cunoaște particularitățile dezvoltării fizice a copiilor și regulile igienei preșcolare. Ele sunt o bază indispensabilă pentru pregătirea preșcolarului. funcția instrumentală în faza incipientă. care să se integreze în prima clasă a ciclului primar. Toate datele pe care le furnizează asemenea științe se cer reorganizate sub aspect metodic. În faza incipientă la care ne referim. diferența dintre sandalele și hăinuțele anotimpului cald de cizmulițele. În această primă treaptă de pregătire a copilului mic.române la nivel școlar. de focalizare a atenției spre un obiectiv precis. formele de relaționare optimă în grupul de copii. metodica educării limbajului nu se poate lipsi de gramatică și literatură. alternează cu funcția informațională și cu cea formativ-educativă. Educatorul va îmbina metodica clasică cu cea modernă în activitatea de memorare sistematică. anume el fiind formarea instrumentelor muncii intelectuale. încurajându-se spiritul de inițiativă. Acest scop general nu poate fi atins dacă educatorul nu ține seama de particularitățile volitive și afective de vârstă preșcolară și primară sau dacă nu cunoaște legile fundamentale ale activității nervoase superioare. Abordarea acestui obiectiv se face cu prudența necesară. prin care se reglează mecanismul formării reflexelor condiționate. se ține seama de particularitățile de vârstă și la cele individuale ale fiecărui copil. El realizează mental începând de la 3 ani. de pictură și de muzică. desigur într-o fază incipientă. crenguțe înmugurite etc. chiar înainte de a reuși să povestească basmul care i se prezintă după imagini sau i se citește. vorbitul și cititul. Se stimulează prin diferite activități disponibilitățile de acțiune ale copiilor. Prin apelul la aceste discipline se formează instrumentele muncii intelectuale. îl concretizează. precum anatomia și fiziologia copilului. psihologia copilului. Metodica educării limbajului face parte din sistemul științelor pedagogice. copilul raportându-se la o situație viitoare. Cunoștințele și deprinderile pe care le formează metodica dezvoltării limbajului trebuie să fie corecte. anume la procesul instructiv-educativ din grădiniță. pedagogia școlară. psihiatria. El se bucură de jocurile la care folosește diferite materile (frunze uscate. ceea ce nu este ușor. igiena preșcolară. Factorii de mediu sunt repere importante ale actului didactic. zăpada. o eficientă strategie didactică. în formarea capacității de concentrare. bocancii și șalopeta cu jacheta groasă pe care le va îmbrăca iarna. Ea se nutrește din domeniile limitrofe. dar s-a dovedit a fi indispensabil pentru o bună. imaginația creatoare. intercondiționându-se.

de asimilare şi de cunoaştere a acestora. constituie proiectarea propriu-zisă. II. de descriere a fenomenului fizic. Rezultanta acestei proiectări este planul calendaristic. Evaluarea se face după criterii ce derivă din programa de dezvoltare a vorbirii. care trebuie să fie modelate înfloritor. al cărui obiect este sufletul şi mintea copilului. cea pe termen mediu –la repartizarea săptămânală. Este important să se constate cât de mult se îmbogățește vocabularul copilului în urma lecțiilor de povestire și de memorare. Planificarea pe termen lung se referă la repartizarea anuală a conţinuturilor învăţării. urmărindu-se şi activitatea de preluare. Compatibilizarea sistemului educativ românesc cu cel european De la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării se cer trasate direcţiile de dezvoltare şi de promovare a unor politici şi strategii care să asigure calitatea serviciilor educaţionale. Se formează. Metodica este un meşteşug elevat.O preocupare-cheie a educatorului este evaluarea randamentului activității sale didactice. care este educator. de efectuare a jocului didactic . cu scop formativ. Punctul de plecare este proiectarea. iar răspunsul dat celor mai neaşteptate situaţii şi implicaţii pe care le comportă desfăşurarea dinamică şi complexă a procesului de învăţământ depinde de experienţa şi de puterea creativă a fiecărui cadrul didactic în parte. învăţător sau profesor. ceea ce va compatibiliza sistemul de învăţământ naţional cu cel european. care să reflecte noile imperative educaţionale europene. Ea evidenţiază modalităţile de transmitere a învăţăturii de către cadrul didactic de profil. acea “ prefigurare a unei acţiuni de instruire şi a rezultatelor ei“. iar planificarea pe termen scurt. cum o definea I. de asemenea. privind conceperea şi realizarea detaliată a lecţiilor. Ele se bazează pe conlucrarea eficientă a copilului cu profesorul. deprinderi corecte de exprimare pe baza exercițiilor lexicale. fără a rupe legătura cu tot ce are sănătos tradiţia naţională. adică a gradului de transferare a cunoștințelor dobândite spre zona de utilizare a acestora. care îmbogățesc vocabularul și fluidizează formulările. . Se cere revizuită însăşi Legea învăţământului românesc. în vederea transmiterii cunoştinţelor spre elevi. Cerghit. astfel asigurându-se eficiența dobândirii de cunoștințe prin receptarea de informații logico-verbale.

ce nu lasă loc sincopelor sau golurilor. cel al greierului și furnicii.Delimitări conceptuale raportate la noile exigenţe ale Uniunii Europene Trăim într-o perioadă de criză. obligatoriu şi de bună calitate. astfel încât să fie câte una la 5000 de locuitori. Tinerii migrează spre țări care produc străpungeri tehnologice. sănătatea. Ionel Haiduc. începând de la cel preşcolar şi până la acela post-universitar. iar elevilor proveniţi din cele mai dezavantajate grupuri sociale să li se asigure sprijinul prin soluţii de comunicare şi proiecte bazate pe subvenţiile Uniunii Europene. ca țările nord europene. -Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei. infrastructura. -Oricare copil este născut liber şi egal în demnitate şi în drepturi. Europa anului 2020 vizează și România. când se prăbușește un sistem tradițional. Cartea România după criză. și cele ale producerii de capital. La educaţie trebuie să aibă acces în mod egal toţi copiii ţării. Asigurarea mijloacelor de transport va facilita participarea copiilor din mediul rural la învăţământul preşcolar. Există în lume culturi de credit. -La nivel naţional şi internaţional se vor aloca resurse suplimentare pentru situaţiile de urgenţă şi pentru nevoile speciale ale copiilor. Statul trebuie să creeze echilibru între ele. Reprofesionalizarea este comentată de prof. cultura umanistă. noua cercetare socio-umanistă. armonizate într-o firească fluidizare. inclusiv cei cu dezabilităţi. Cel mai important lucru este ca strategia de reformă a învăţământului românesc să nu neglijeze nici-una dintre verigile sistemului. . stabilind că între cele 9 domenii importante se află energia.1. pentru care se cer înfiinţate instituţii pe baza unor criterii clare şi standarde ştiinţific stabilite. Se cere stabilită o reţea de informare a opiniei publice despre necesitatea vitală a educaţiei timpurii. după modelul greierului. mediul. interesați nu numai de retribuție. care asigură viabilitatea noului sistem educaţional. ca cea americană sau a Greciei. se numără: -Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile legate de copii.Principiile pe care se bazează Programul Naţional de Reformă şi Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România au fost menţionate în Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunuilor Unite la cea de-a XXVI-a Sesiune Specială din 10 mai 2002. II. ci de asigurarea condițiilor de activitate. -Copiii au dreptul la un start cât mai bun în viaţă -Toţi copiii trebuie să aibă acces şi să absolve învăţământul primar gratuit. unde locul cercetării este privilegiat. care acum are o economie precară. Printre principiile importante. adică cu nevoi speciale.

Cum își protejează România consumatorii? Clasa mijlocie. Spre a capitaliza acești bani. Un exit de ordin financiar presupune valorificarea multor surse. fondurile europene. când a devenit membru NATO și UE. Avem un raport nesănătos între pensionari și populație activă. Aceste ţări vor coopera în scopul dezvoltării unor politici care să asigure mai multe locuri de muncă. care să anime instituțiile democratice. incapabil să ajungă la un numitor comun diminuează șansa succesului. O populație bine educată și informată nu poate fi manipulată. Parlamentul european a lansat conceptul de piață unică. dezvoltarea tehnologică. ca la noi în țară. Particularitățile unei țări cu aspect de subdezvoltare. Realitatea este că piața liberă trebuie educată. În Consiliul European de la Barcelona s-au trasat liniile unei creşteri a calităţii în sistemele educaţionale şi formative. infrastructura. România este o țară necontributoare și fără șansa de a folosi fondurile. care să fie dotat. Produsul intelectual românesc este valoros. La noi se măresc impozitele. Se regândesc sistemele asistenței sociale. care va încerca să echilibreze situaţia. Ca atare. ca o condiție sinequa non. în timp ce în Germania este 90%. structuri social-politice mai eficiente. care să modernizeze spațiul rural. Europa anului 2020 va fi mai competitivă şi mai dinamică din punct de vedere economic faţă de perioada precedentă. unde este găzduit și noul institut tehnologic european. în care trebuie investit. Mediul de afaceri trebuie să devină cât mai flexibil. Din 2004 se derulează proiectul concurenței cu un consiliu european. profesori universitari chimiști. Rezultatele învăţării pe plan naţional şi sectorial din fiecare ţară europeană vor fi evaluate într-un meta-cadru numit Cadrul European al Calificărilor ( EQF-European Qualification Framework). La Măgurele se derulează un proiect de dezvoltare a lasărului. oameni de teatru. aşa cum prevedea Consiliul de la Lisabona. se cere o inteligență practică.iar relația între om și natură se cere restudiată. este la noi 5%. Expresia ”Săracă țară bogată“ ne definește. Se cere stabilirea unui dialog corect între politic. astfel ca să poată încuraja mobilitatea pe piaţa transnaţională a muncii. armonizând forţa de muncă într-un climat de transparenţă totală. să nu ne mulțumim doar cu rezolvări individuale. și experții domeniilor. cineaști. Factorul uman este principalul element de progres. cu insule de excelență. EQF va facilita transferurile şi recunoaşterea calificărilor dobândite în urma învăţării. Acum capacitatea de a gândi strategic este amputată. așa ca în Spania. Educaţia şi formarea profesională devin un obiectiv esenţial al reformei ce se implementează în ţările Comunităţii Europene. Un proces politic cu animozități mari.Există comisari și foruri europene care activează la noi. astfel ca impozitele să se micșoreze ca venitul să crească. Să mobilizăm forțele spre rezolvarea problemelor colectivității. România trebuie să se situeze în aceste sisteme. creşteri economice durabile. Pe plan internaţional s-au stabilit norme clar concepute privitor la calitatea serviciilor şi care vizează şi instituţiile de învăţământ. . Din 2007.

În această primă etapă. unde a fost demarat un proiect amplu de configurare a unui învăţământ compatibil cu cel vest-european. Limba este un mijloc esențial de comunicare specific umană. Originile acestui abandon inuman se află în politicile pro-nataliste ale comunismului românesc. Funcţionarea României ca stat integrat Comunităţii Europene include şi o nouă reformă la nivel de educaţie. spitale sau locuri publice. însă nu organizează nici-o formă de educaţie timpurie. Este verificat adevărul că până la 2 ani copilul creşte mai bine protejat în ambianţa familiei. Legea . care se aplică şi în ţara noastră.poetul Nichita Stănescu considera limba română drept patria sa.. aplicându-se noi strategii de intervenţie în cazul violării drepturilor acestora şi ale familiilor. conducând pe termen lung la evoluţia noii generaţii în plan social şi profesional. În lumina noile prevederi. când sărăcia care ameninţa mamele fără soţi era dublată de lipsa unor servicii compensatoare ce puteau fi puse de stat la dispoziţia lor. Perioada de la 0 la 6-7 ani este denumită a copilăriei timpurii.2.. întrucât până în 2015 se vor implementa obiective ale proiectului Mileniu pentru Dezvoltare. Abia în prezent se face simţită preocuparea de a crea o reţea de asistenţă socială dublată de una de asistenţă medicală. În aşanumita copilărie mică el se poate bucura de serviciile asigurate de sistemul de creşe. drept care neglijenţele şi omisiunile produse acum vor fi greu de recuperat mai apoi. s-au creat condiţii de realizare a unui sistem coerent de educaţie şi instruire timpurie a copiilor din România. scăpând de efectele devastatoare ale instituţionalizării la care îi expune practica abandonării pruncilor în maternităţi. a întârzierilor de creştere. a bolilor. Convenţia pentru Drepturile Copilului a stipulat anumite prevederi legale referitor la educaţia timpurie a copilului cu vârstă între 0 şi 3 ani.Exigenţe ale educaţiei timpurii a copilului în context european România a semnat şi ea aceste normalizări. copilul folosește limba învățată de la bun început de la părinți și toți cei care îi înconjoară. copilul are o dezvoltare rapidă. ea stimulează dezvoltarea personalităţii pruncului cu abilitatea de a învăţa.. în condiţiile în care la noi abia acum se conturează o politică coerentă cu referire la educarea timpurie a copiilor.Limba română nu este o disciplină de învățământ ca celelalte. căci. a crescut grija pentru dezvoltarea şi siguranţa tuturor copiilor. Totodată. cu profesionişti care deservesc unităţi de profil atât în regim public cât şi în regim privat. când a coborât vârsta de şcolarizare de la 7 la 6 ani. de a-şi forma deprinderi şi priceperi indispensabile creşterilor spirituale şi afective ulterioare. Calitatea îngrijirii şi cea a protecţiei asigură diminuarea morţii infantile. II. Practica abandonului nu a fost stăvilită nici în următoarele două decenii care s-au scurs de la Revoluţia din 1989. care. cu mult înainte de a păși în prima clasă a școlii. După iniţierea programului „Generalizarea grupei mari pregătitoare în învăţământul preşcolar românesc” din anul 2002.

protagonistul schiţei Vizită. În multe cazuri familiile sărace de la oraş sau cele numeroase de la sate nu au izbutit să dea pruncilor aflaţi în stadiul copilăriei mici acele impulsuri care să-i orienteze spre calea cea bună în educaţie. Incapacitatea părinţilor de a asigura supravegherea copiilor în programul extraşcolar şi extrafamilial duce spre libertinajul adolescenţilor şi tinerilor de mai târziu. privitoare la sănătate. Această situaţie privilegiată explică şi scăderea drastică a numărului creşelor în anii de după Revoluţie. prietena sa.I. prin concediul maternal sau paternal. cărora nu era cuvenit să li se iese din cuvânt. Metodele non-violente de educare. este înlocuită astăzi de motivarea oricărei măsuri care priveşte pe copil. care oricât de încântată se arată de timpul petrecut cu devotament matern alături de fiul ei.5% asistente medicale. O cercetare iniţiată de UNICEF a demonstrat că în creşele din România numai 0. Privind istoric evoluţia trendului în domeniu. Personalul din creşe nu este profesional pregătit spre a efectua servicii de educaţie printr-un sistem de pregătire continuă. Dezvoltarea timpurie integrată a copiilor este un obiectiv prioritar al UNICEF-ului. ele devenind anacronice. Astfel părinţilor le revine responsabilitatea unor iniţiative de acest gen. Copilul zilelor noastre trebuie să fie determinat să înţeleagă singur de ce este bine să respecte anumite reguli de comportare. for care a sprijinit Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România să elaboreze în anii 2005-2006 strategia de educare timpurie. creşte carnea!” nu mai funcţionează azi ca o soluţie coercitivă cu efecte benefice. II.4 % este personal calificat. întrucât tradiţionala ascultare faţă de părinţi. Parametrii educaţiei preşcolare în România de azi La începutul de drum al educaţiei copilului se află îndeobşte familia.asigură copilului până la 2 ani prezenţa unui părinte.000 de copii. Educaţia preşcolară nu are în prezent drept beneficiari decât 29% dintre copiii vârstei între 2 şi 7 ani. Pedepsele fizice nu mai constituie astăzi o formă de disciplinare a celui mic de către adult. Ionel.Caragiale are perfectă dreptate să ridicularizeze pretenţiile de bun pedagog ale doamnei Popescu. la salutul membrilor familiei etc. proiect care a stabilit coordonatele de bază ale unui sistem ce se implementează în prezent şi se extinde până în anul 2013.L. el fiind constituit din 42% îngrijitori şi 32. Vechea zicală „Unde dă mama. s-a concluzionat pe baza unei cercetări că în perioada 1989-1995 el a fot .3. în prezent sunt active 287 creşe cu 11. rar asigurat în alte ţări. solicită priceperi pedagogice neîntâlnite la părinţii noştri. de tipul celei teoretizate de Maria Montesori.000 de copii. de la spălatul feţei şi dinţilor la folosirea WC-ului. Dacă până în 1990 funcţionau în România 902 creşe cu un total de 90. Totuşi practica a demonstrat că nu totdeauna părinţii au reuşit să se ridice la nivelul de pregătire pedagogică cerut de solicitările la care i-a supus copilul. nu izbuteşte să demonstreze decât adevărul că era depăşită de o asemenea sarcină. de higienă. la ştersul pe picioare la intratul în casă.

În comunităţile lor se înregistrază cea mai scăzută rată de copii care nu pot fi înregistraţi în grădiniţe. în anii 1997-1998 numai 17. dacă avem în vedere programele de pregătire a tinerilor părinţi şi a femeilor gravide.2% dintre copiii rromi au fost înregistraţi la grădiniţă. Efectul a fost o tot mai severă diminuare a numărului de locuri în grădiniţele de stat. ca apoi să înregistreze o creştere constantă. ele trecând prin descentralizare în custodia administrativă a forurilor locale. Un asemenea reviriment are la bază principiul că o etapă atât de importantă pentru dezvoltarea copilului nu poate fi lăsată în . învăţătura primită de la părinţi în acei primi ani de formare se cere dublată de programele profesionalizate ale grădiniţelor. se prezintă la serbare spunând poezii şi cântând. Se cere precizat că educaţia parentală este şi ea tratată cu multă superficialitate în România de către organele abilitate. Zi după zi el se obişnuieşte cu un orar mai riguros decât cel urmat în viaţa familiei. rromii nu depăşesc nivelul de 20% dintre copiii lor înregistraţi în învăţământul preşcolar din România. astfel că micuţii sunt lăsaţi în seama bunicilor şi a altor rude. ceea ce reprezintă aproape 40% din venitul minim garantat pe economie. Locul absolvenţilor de liceu pedagogic îl iau licenţiaţii din universităţi particulare sau de stat. dar lentă. ceea ce măreşte decalajul educativ dintre ei şi celelalte categorii etnice din ţara noastră. De pildă. În felul acesta educatorul va ocupa în cadrul colectivului şcolii un loc la fel de important ca şi profesorii. Copiii din mediul rural şi mai ales cei din zonele defavorizate. programe implementate în alte state şi devenite deja de câteva decenii tradiţionale. perspectivă valabilă şi pentru învăţătorii ciclului primar. ceea ce a creat perturbări grave în ritmul activităţii educative pe plan naţional. în condiţiile în care ei refuză să trimită copilaşii la grădiniţă. Statisticile realizate dovedesc că faţă de 66. fiind privaţi de şansa unei instruiri instituţionale de profil educativ.Un gol încă neremediat în România este faptul că personalul care se ocupă în creşe de cei mai mici copii nu beneficiază de nici-o formă de profesionalizare. În această situaţie de perpetuată sărăcie. În ceea ce priveşte calitatea profesională a educatoarelor care lucrează în grădiniţe. în anii aceştia se implementează o reformă de natură să dea un nou prestigiu misiunii de formatori a cadrelor didactice care activează în acest domeniu. pentru care se plăteşte între 80 şi 100 lei pe lună.descendent. O diminuare a numărului grădiniţelor din ţară s-a datorat schimbării patronajului lor. iar rromii cu atât mai mult. cu cât tradiţiile lor nu îi încurajează la iniţiative de socializare. nu beneficiază de şansa de a merge la grădiniţă. Frecvenţa redusă a micuţilor la grădiniţă este explicată prin costul prea mare solicitat unui copil. care să-şi sporească şi calitatea. Într-o formulă ideală. sunt exploatate bunele relaţii familiale. datorită izolării şi a lipsei mijloacelor de transport. În seama organizaţiilor nonguvernamentale a rămas sarcina iniţiativelor de a spori competenţele parentale. unde copilul se familiarizează cu colectivul.1% dintre copiii ţării noastre care merg la grădiniţă. adică de formare iniţială sau de formare continuă.

perfecţionarea limbajului. ca ele să se fixeze. 3. geografie. care se sincronizează terminologic cu Europa şi întreaga lume este cel de curriculum. cum este limba oficială a ţării precum şi cele de circulaţie internaţională. ca să înflorească gândirea şi sufletul celor mici? În acest proces complex intervine la fiecare nivel de vârstă metodica. cu dinamica evoluţiei lor. Un concept-cheie uzitat în ultimul timp în ştiinţele educaţiei din România. ea putând să fie dublată încă din copilărie de alte limbi străine. văzute ca sistem şi având ca scop tehnicile de studiu. care se desfăşoară cu o deschidere multilaterală. Capitolul 3. de la mediul înconjurător. pe care o definesc drept meşteşugul activităţii didactice de implementare spirituală. geologie. obiective precise. Predarea acestei discipline în învăţământul preşcolar şi primar urmăreşte familiarizarea viitoarelor cadre didactice din acest sistem de învăţământ cu preliminarele noţiuni de limbă şi de literatură naţională. Ele vor constitui metodologic obiectul lecţiilor de profil. căci poveştile. Literatura secondează îmbogăţitor fiecare etapă a studierii unei limbi.seama unor absolvenţi de liceu. stabilite de părinţi şi însuşite cu aportul unor profesionişti ai domeniului. Limba maternă este un pivot general al cunoaşterii. metode şi principii fundamentale. Metodica perfecţionării limbajului-pivot al creşterilor spirituale Scopul învăţării este. aşadar. matematică. poeziile sunt spuse în limba respectivă. De asemenea. de predarea şi de învăţarea regulilor pe care se edifică exprimarea orală şi cea scrisă cât şi evaluarea. astronomie. Cum trebuie propuse spre inducere celor mici asemenea elemente de cunoaştere. fizică. ca pivot al creşterilor viitoare în plan spiritual. ştiinţele limbii şi ale literaturii române privite prin lentila predării practice la cei mai mici elevi vor fi abordate cu scopul valorificării în lecţie şi în alte activităţi desfăşurate cu elevii a celor mai recente noutăţi din domeniul specialităţii cât şi în cel al disciplinelor pedagogice. În România postdecembristă sunt la modă grădiniţele cu program în limba engleză. . căci cu ajutorul limbajului copilul dobândeşte cunoştinţe în domenii varii. studenţi sau chiar profesori de specialitate. limbi străine. muzică etc. care devin cadre didactice numai cu o pregătire medie. -În sens larg. el denumeşte ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare a elevului şcolar. metodica predării limbii şi literaturii române are funcţii. care are un sens larg şi unul restrâns. franceză sau germană. Ca orice disciplină ştiinţifică. botanică. intervenind de obicei în programul orarului de grădiniţă sau în cel al familiei care apelează prin iniţiativă privată la elevi. istorie.

e. normele metodologice care dau dozarea şi regulile statutare ale predării. ce se defineşte prin structurarea la elev a competenţei de comunicare scrisă şi orală. Astfel. în care se stabilesc ariile curriculare. stabilite pe baza unor principii şi a unor criterii epistemologice şi psiho-pedagogice. în care se precizează obiectivele-cadru. unitare dinainte de Revoluţia din decembrie 1989 din şcoala românească. d. care au înlocuit pe cele clasice. obiectivele de referinţă. destinat structurării capacităţilor de comunicare socială. În învăţământul românesc preuniversitar s-au configurat 7 arii curriculare. în noul curriculum se promovează un concept mai modern. ori gramatica şi literatura română sau lecturile literare. f. Toate aceste discipline ale respectivei arii curriculare se bazează pe modelul comunicativ-funcţional. În locul vechii departajări care se crea între disciplina limba română. ghidurile metodice puse la dispoziţia cadrelor didactice ale fiecărui nivel de studiu şi ale fiecărei discipline. acela de model comunicativ-funcţional. Scopul studierii limbii şi literaturii române este consolidarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare verbală şi scrisă a elevilor. care vor fi . el desemnează ansamblul de documente şcolare menite să ilustreze datele esenţiale ale proceselor educative şi experienţelor de învăţare pe care le oferă elevului. în care se includ şi limbile materne ale minorităţilor naţionale. în curriculum sunt cuprinse: a. materiale –suport. c. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă. conţinuturile învăţării. b. obiectele de studiu şi resursele de timp necesare realizării acestora. Ele sunt: -Limbă şi comunicare -Matematică şi Ştiinţele naturii -Om şi societate -Arte -Educaţie fizică şi sport -Tehnologii -Consiliere şi orientare Astfel. limba şi literatura română constituie o disciplină de învăţământ unică.-În sens restrâns. standardele curriculare de performanţă prescrise fiecărei discipline din planurile-cadru de învăţământ. alături de limbile moderne. ce face parte din aria curriculară Limbă şi comunicare. în care se concretizează condiţiile aplicării şi monitorizare procesului curricular. planurile –cadru de învăţământ pentru clasele I-XIII. programele şcolare. manualele alternative ale ultimelor două decenii. pe vehicularea unor culturi ce se cer adaptate la realităţile societăţii contemporane şi pe conştientizarea identităţii naţionale ca premisă a dialogului intercultural şi a integrării europene a poporului respectiv.

tânărul care stăpâneşte forma corectă a limbii române are şanse sporite de a-şi valorifica în mod creator propriile capacităţi de rezolvare a unor probleme concrete ale vieţii cotidiene. Elevul astfel format se va integra în contextul viitorului parcurs şcolar.cât şi noţiuni de logică. lansate pe plan naţional şi chiar internaţional. . -receptarea mesajului scris. aflate în fuziune: -receptarea mesajului oral.ştiinţele limbii române. care sporeşte sensibilitatea la frumosul mediului ambiant şi la valorile esteticii. iar conţinuturile vor fi adaptate nivelului de vârstă şi intereselor celor tineri. Relaţia metodicii cu alte discipline de învăţământ Metodica acestei specialităţi îşi ia substanţa din câteva discipline precum: . Indiferent de profesia aleasă. filosofie şi sociologie. şi psihopedagogia vârstelor. metodica acestei specialităţi se îmbogăţeşte permanent din însăşi substanţa activităţii aplicative concrete. studierea limbii şi literaturii române îşi va împlini menirea de a forma etapă de etapă un tânăr cu o cultură comunicaţională esenţială. vor gândi mai sensibil şi chiar mai matur. În studiu se va muta accentul de pe exprimarea reproductivă pe cea a producerii unor mesaje proprii.iniţiaţi în tehnica abordării şi analizei textelor literare şi nonliterare. în stare să rezoneze cu preocupările şi idealurile copiilor. să comunice şi să rezoneze cu idealurile semenilor săi. bazate pe experienţa de fiecare zi a cadrelor didactice şi pe contactul continuu cu noutăţile domeniului. Tocmai în sensul adaptării obiectivelor studiului la imperative obiective de cunoaştere. În felul acesta. Obiectivele vor fi focalizate pe formarea capacităţii de utilizare a limbii în împrejurări concrete de comunicare. la studiul literaturii se propun textele cele mai semnificative şi accesibile. profesionale şi private.psihopedagogia vârstelor . ca mijloc de comunicare. pe de-o parte. de la lingvistică la gramatică . ajută tinerii să-şi desăvârşească personalitatea. Se vor dezvolta cele 4 capacităţi ale comunicării. Ca disciplină de frontieră între conţinutul actului de transmitere a cunoştinţelor din domeniul limbii şi literaturii române. pe de alta.didactica generală . Ei vor reuşi mai uşor în competiţiile la care vor fi obligaţi să participe. Stăpânirea limbii române. Chiar şi raportul între exprimarea scrisă şi cea orală se cere reechilibrat. -exprimarea orală. I. în stare să înţeleagă lumea din preajma sa. pentru fiecare etapă de vârstă a elevilor. -exprimarea scrisă. şi cunoaşterea literaturii.teoria şi istoria literaturii române . în şcoală.

cursul de faţă se bazează pe interdependenţa dintre obiectivele predării limbii şi literaturii române cu conţinuturile sale specifice şi metodele de predare şi cele de evaluare. astfel ca pentru lecţie ei să selecteze cu intuiţie didactică şi cu mult discernământ profesional obiectivele. ci presupune participarea nemijlocită a cadrului didactic. Astfel se va adapta cerinţelor vârstei elevilor mici conceptele de comentariu literar. conţinuturile predării. aplicând în mod creator metodica predării limbii şi literaturii române. ci şi un cercetător solicitat să efectueze un studiu continuu. Metodica îşi are un dinamism specific. de la clasele superioare ale gimnaziului şi liceului. care cunosc în mod practic modul cum se corelează obiectivele predării cu activitatea de asimilare a conţinuturilor de către elevii aflaţi la primele experienţe cu care debutează aventura cunoaşterii. deosebit de analiza literară de mai târziu. metodica poate fi concepută drept o pedagogie a specialităţii. un îndreptar practic pentru formatorii de diferite vârste. Teoria limbii şi cea a literaturii oferă formatorului noţiunile de bază pe care se structurează conţinutul lecţiilor. aceasta fiind pasibilă de o permanentă îmbogăţire în funcţie de experienţa profesională a fiecăruia. De aceea. fundamentat atât pe tradiţia clasică a . cărora le asigură un mod de lucru mai riguros. norme şi exemplificări bogate. în care se face un schimb de experienţă foarte profitabilă pentru fiecare formator dornic să cunoască cele mai moderne concepte şi practici ale domeniului. pe care le transformă în obiect al predării eficiente în lecţie. Acesta trebuie să se raporteze la disciplinele psihopedagogice.o simplă debitare a unor date din partea educatoarei sau învăţătorului.Metodica relaţionează principiile pedagogiei cu datele esenţiale ale limbii şi literaturii române. împrospătându-şi atât terminologia cât şi conţinutul în sincronie cu mutaţiile produse la nivelul conceptului internaţional de metodică. pe care se bazează repartizarea pe etape de studiu a conţinutului predării. formatorul este nu numai un actant al didacticii. Ca atare este benefică organizarea unor cercuri metodice. Această activitate nu constă într. pe care să le raporteze la particularităţile de vârstă ale elevilor. În concluzie. din termeni. adică de la teoria generală a procesului de învăţământ. astfel ca lecţia să conducă la formarea elevului cu o personalitate puternică. Fiecare cadru didactic poate inova tehnicile didactice. compus din concepte de bază. prin care să se preconizeze acele strategii în stare să optimizeze procesul transmiterii cunoştinţelor şi cel al formării deprinderilor necesare utilizării limbii române ca mijloc de comunicare. încă din faza studenţiei viitorii formatori se înarmează cu cunoştinţele metodice moderne necesare. care se implică în procesul de asimilare de către elevi a cunoştinţelor prevăzute în curriculă. De aceea. Se apelează la cea mai modernă tehnologie didactică a specialităţii. Însăşi activitatea de elaborare şi apoi de revizuire periodică a programelor şcolare are la bază iniţiativele şi experienţele cadrelor didactice. reguli de utilizarea limbii. Pornind de la didactică. definiţii. Prin urmare. se cer stabilite cele mai adecvate metode de lucru cu elevii şi fixate momentele lecţiei în care acestea să fie utilizate.

se cofigurează bazele personalităţii tânărului de mai târziu. E un examen pe care-l dai săptămânal. A semăna în minţile copiilor aflaţi la începutul unei aventuri a cunoaşterii acea îndoială între un „da” şi un „nu” este cel mai curat izvor din care se va nutri mintea sa în toţi anii de căutare ce vor urma. nici tracul profesional. dar şi extrem de spinoasă situaţie. O adevărată artă a dialogului cu cei mici se cere stăpânită de către cadrul didactic prin valorificarea celor mai pertinente întrebări în dialogul său cu cei mici. când eşti un simplu muritor şi nu o maşină electronică. corelării unor aspecte din realitate şi chiar a memorării unor versuri de poezie. Captarea atenţiei celor mici la lecţie se realizează în acest prim stadiu al procesului de instruire după reguli şi prin strategii cu totul specifice. s-ar pretinde ca omul de la catedră să aibă continuu sentimentul unei oficieri.. să devii o simplă maşinărie de tocat date şi informaţii. pe cicluri de învăţământ şi pe lecţii. familie şi societate Cadrul didactic în calitatea lui de formator trebuie să fie înzestrat cu calităţile unui om de ştiinţă în germene. De aceea. Întreaga activitate se bazează doar pe inducere verbală şi pe contactul vizual cu imaginile. Cadrul didactic în şcoală. an de an.” (Mircea Zaciu. în timp ce dascălul trebuie să proiecteze în gând care va fi produsul activităţii de . Priceperea sa profesională este dovedită prin modul cum el reuşeşte să dozeze cunoştinţele ce se cer transmise pe ani şcolari. stimularea curiozităţii la cei mai mici dintre învăţăcei reprezintă pentru cadrul didactic un obiectiv general care îi solicită întreaga iscusinţă didactică. În plus. Metodei la care se recurge i se cere să fie adecvată vârstei învăţăceilor. pe semestre.. nu ai voie adică să cedezi rutinei. „A sta la catedră. educatoarei i se solicită o putere de concentrare şi de fascinaţie demnă de amintirea unui prestidigitator pentru ca în acelaşi moment al programului să li se inducă tuturor copiilor din grupa respectivă o aceeaşi stare de atenţie. la grădiniţă şi în clasele ciclului primar. II. el adecvând permanent cunoştinţele pe care le transmite celor mici la particularităţile de vârstă şi la cele individuale ale elevilor.domeniului cât şi pe experienţa novatoare a fiecărui profesionist al actului didactic. Se ştie că la grupa mică un copil se poate concentra cu adevărat un sfert de oră în întreaga zi de prezenţă la programul unei grădiniţe. În mod neîndoios aici.? Trezirea interesului pentru cunoaştere. el manifestând o vie curiozitate pentru tot ce apare nou în domeniul profesiei sale. Lancea lui Ahile) Cine poate uita momentul când a făcut primii paşi în şcoală purtând în spate povara ghiozdănelului viu colorat. nici temperatura pasiunii puse în ceea ce rosteşti. necesară asimilării unor cunoştinţe. Ca practician al educaţiei noilor generaţii el trebuie să manifeste o reală virtuozitate a actului didactic valorificându-şi ingeniozitatea în îmbinarea cunoştinţelor de limbă şi literatură pe de-o parte cu cele ale psihopedagogiei. e o nobilă. şi nu ai voie să-i suprimi emoţiile.

dar nu-l pot degreva de sarcina de a răspunde la ele. sociabil. etc. etc. la locurile de joacă. Învăţarea pe baze ştiinţifice prin conştiinciozitate şi răspundere. Conduita didactică se impune în funcţie de personalitatea elevului. pe stradă. stimularea sau delăsarea interesului faţă de disciplină fiind în relaţie directă cu acţiunea dascălului. Instruirea elevilor ciclului primar este diferenţiată şi individualizată în funcţie de ereditatea fiecăruia dintre învăţăcei. povestirea unui basm sau numărarea unor obiecte. s-au aflat toţi în slujba formării generaţiilor şi asigurării unei educaţii continue. cadrul didactic înţelege că în practica actului pedagogic conţinuturile cognitive sunt asimilate neuniform şi într-un ritm particular. Universul literaturii noastre ilustrează prin numeroşi scriitori această profesie aleasă. povestitorul Ion Creangă – preot şi dascăl. prin studiu permanent şi de cercetare cu scopul formării elevului.modelare emoţională. prin conduita responsabilă în viaţa de familie. ci ea va deveni vizibilă doar mai târziu. etc. chiar cu riscul de a relua de la început conţinutul unei descrieri. prietenos. atât din partea cadrului didactic cât şi a elevului rămâne principiul de bază al reuşitei pedagogice. Ioan Slavici -profesor. Alexandru Odobescu –director în Ministerul de resort. atent. responsabil faţă de persoanele cu care intri în contact în familie. Ion Luca Caragiale-revizor şcolar. ctitor de şcoală românească. Eugen Lovinescu – profesor. adică atunci când în evoluţia sa elevul îşi poate dezvălui personalitatea prin reuşita la competiţiile care îl aşteaptă. Calitatea de cadru didactic se realizează prin permanenta profesionalizare. Gheorghe Asachi-referendar al şcolilor. prin modul corect în care se comportă în societate. Profilul dascălului nu poate fi conturat fără înţelegerea adevărului că ţinta muncii sale nu poate fi atinsă în planul imediat al activităţii sale. Lucian Blaga şi Tudor Vianu – cadre didactice universitare. spirituală şi morală a învăţăcelului. Gheorghe Lazăr – dascăl. . cinstit. astfel poetul nepereche Mihai Eminescu – inspector şi revizor şcolar. Alţi elevi par a fi absenţi de la dialogul întemeiat cu membrii grupei de grădiniţă sau elevii clasei ciclului primar. Ion Heliade Rădulescu . Activitatea dascălului nu se rezumă la efectuarea lecţiilor. Există copii foarte curioşi care pun întrebări în cascadă. finalitatea actului didactic constă în deschiderea drumului spre „a învăţa să fii”: cuminte. ce pot obosi cadrul didactic de specialitate. ci la implicarea sa în mediul familial şi social în care trăieşte şi există elevul. prin sensibilitatea afirmată în receptarea valorilor estetice. De la început se impun norme şi exigenţe în funcţie de care se stabilesc canoane şi recomandări în desfăşurarea lecţiilor. În acest caz obiectivele propuse pentru lecţia respectivă nu pot fi considerate ca atinse dacă dascălul nu are preocuparea şi capacitatea de a le cuceri interesul. edificând în adevărat sistem educaţional până la nivel superior. Crearea primelor manuale şi însuşirea cursurilor şcolare au generat forţa generaţiilor care au urmat. urmărind propăşirea neamului românesc prin cultură.profesor. captându-le atenţia.

respectiv de nici un alt factor care determină conduita. Se cuvine o emoţionantă laudă pentru litera O şi pentru litera I. În era modernă dascălul este iniţiat în utilizarea calculatorului.. Cunoaşterea profilului psihologic al elevului. dezvoltarea capacităţilor cognitive ale elevilor. printr-o activitate de modelare a personalităţii celor mici. simţirea şi puterea de gândire a celor mai mici şcolari. în metodele psihologiei şi pedagogiei teoretice şi aplicate în conformitate cu ultimele cercetări. educatorul şi apoi învăţătorul sunt primele cadre didactice care înfăptuiesc în mod concret reforma învăţământului. sceptrul pe care el domneşte peste împărăţia clasei a-întâia primară. imediat după mama şi. O asemenea indestructibilă legătură spirituală şi nu mai puţin de suflet stabilite între învăţăcel şi dascălul său dintâi. a abilităţilor şi a deprinderilor. învăţătorii clasei întâi primare!” (Nichita Stănescu. Iată o activitate de mare responsabilitate şi cu totul nobilă prin finalitatea ei. Se cuvine o pioasă şi perpetuă recunoştinţă pentru mânuitorii lui O şi I. autoritatea educatorului devine absolută. adică a generaţiilor viitoare. această pozitivă <alienare> a copilului prin O şi I. Dascălul este prin excelenţă intelectualul ce-şi asumă responsabilitatea unui poartă însemnele unui deschizătorde drumuri ale cunoaşterii la viitoarele generaţii. respectiv a pune piatra de temelie care va susţine întreg edificiul viitoarelor personalităţi. învăţătorilor clasei I primare. Îndeobşte. pe care trebuie să o resimtă atât profesioniştii actului educativ cât şi familiile copiilor îndrumaţi. Se cuvine o profundă stimă pentru anonimii savanţi. Cartea de recitire) Aşadar. . În educaţia instituţională ei realizează ceea ce în familie şi în paralel cu aceasta se numeşte a da „cei şapte ani de acasă”. pentru copilărescul şi magnificul O-I. pentru felul cum mânuiesc această revelaţie. căci ceea ce spune el nu poate fi contestat de nimeni altcineva. Tocmai de aceea. iată sceptrul invizibil al învăţătorului. etc. eventual. Este şi aceasta o dovadă că edificarea personalităţii copilului îşi găseşte în lucrarea didactică din anii dintâi o fundamentare esenţială pentru ceea ce va urma. aici unde se înalţă cea mai de seamă construcţie şi cea mai durabilă: sentimentul ţării. dezvoltarea resurselor afectiv-motivaţionale ale învăţării. tulburătoare rădăcină a celorlalte înţelesuri. OI. a aptitudinilor. cultivarea unui stil de muncă intelectual şi dezvoltarea creativităţii. scopul final al demersului său fiind performanţa pregătirii elevilor. după bunica lui. constituie trepte necesare pentru stabilirea metodelor necesare în procesul educativ. „O-I.Comportamentul intelectual are în vedere însuşirea de către elevi a cunoştinţelor literare şi lingvistice fundamentale. educatorul şi apoi învăţătorul vor ocupa în ierarhia axiologică a copilului un loc fruntaş. avea să inspire pagini tulburătoare în evocări ca cea a lui Ion Creangă în Amintiri din copilărie sau a lui Mihail Sadoveanu din Domnu’ Trandafir. resimţit ca formator..

relevanţă. capacitatea de interpretare a unor roluri în dramatizări și scenete scurte. acelea de a conduce elevii spre dobândirea de cunoştinţe. în fața colegilor sau a publicului invitat la spectacole. Ca cel mai activ aspect al didacticii. La vârsta preșcolară și a școlarului mic se inițiază adresare către adulți și . prin progresie şi continuitate accentul să se pună nu pe materie.III. de specificul lecţiei şi chiar de particularităţile clasei de elevi. Metodele de învăţământ utilizate în procesul de instruire din învăţământul preşcolar constituie o variabilă ce răspunde în mod concret de rezultatele activităţii şcolare. Ele funcţionează ca nişte instrumente cu ajutorul cărora educatorul îşi atinge în lecţie obiectivele propuse. A. Metoda aleasă de educator mai depinde şi de genul operei literare analizate. cu profesorul. cu respectarea unor legături logice între idei despre ei înșiși.Există o logică internă a asimilării limbajului. ca o componentă a personalității elevului. despre activitatea la grădiniță sau la școală.vorbirea despre experiențele. curriculumul asigură o abordare armonios-sistematică a disciplinelor de studiu şi a tipurilor de activităţi de învăţare. echilibru. -vorbirea despre texte cunoscute din ascultarea unor povești sau lectura lor -vorbirea în public. Vorbirea la preșcolar și la școlarul mic este mijlocul de comunicare directă cu familia. diferenţiere. Actul vorbirii se perfecționează în 5 direcții esențiale: -transmiterea informațiilor cu character instructive-educativ -vorbirea în grupuri. acestea fiind raportate la specificul fiecărei discipline din curriculum. uzitându-se elementele componente legate de tehnica vorbirii.Metode şi procedee de predare a limbii şi literaturii române în învăţământul preşcolar La nivelul învăţământului preşcolar. Se cere făcută distincția între vorbire și convorbire. despre viața în familia lor. III. despre colegi. trăirile și sentimentele copiilor. ele se cer adecvate scopurilor instrucţiei şi educaţiei. astfel ca prin extensie. ci pe elevul care să-şi formeze anumite competenţe. Din Antichitate s-a stabilit importanța comunicării dialogate în relațiile interumane. prin care se dezvoltă expresivitatea. deprinderi şi abilităţi noi. cu colegii.1. cu schimbarea emițătorului cu receptorul . Prin convorbire educatorul sporește structurile și conținuturile stimulative pentru dezvoltarea limbajului. Convorbirea sau conversaț ia Convorbirea este cea mai veche metodă didactică a lumii. Rolul convorbirii în activitatea de educare a limbajului B.

Întrebările educatoarei sunt un exemplu de exprimare corectă a numărului şi cazurilor la substantive. tata. fragmentare. convorbirea constituie un mijoc cu eficienţă maximă în educarea limbajului. Atunci când profesorul ciclului preșcolar antrenează elevii săi în actul verbalizării. consoanele. cât şi în activitatea şcolară. grupurile de sunete dinn lșimba maternă. camera cu jucării. contribuie prin intermediul metodei conversaţiei la creşterea calitativă a posibilităţilor de exprimare corectă a copiilor. dar are la bază cunoştinţele dobândite de copii pe parcursul celorlalte activităţi. obiectele și fenomenele cele mai apropiate:mama. În procesul de formare multilaterală a copiilor. în folosirea corectă a celorlalte categorii gramaticale. puterea de generalizare consolidându-se. percepând și pronunțând corect vocalele. Convorbirea are rolul de a învăţa pe copii cum să opereze . Acum se parcurge drumul de la percepția neorganizată la cea dirijată spre scopul precis al învățării. de acord al subiectului cu predicatul și al adjectivului cu substantivul.Prin convorbire bagajul reprezentărilor sporește. un procedeu care contribuie la fixarea. Ei învață să facă pauze necesare în timpul vorbirii. adică a imaginilor evocate mintal în absența acestora pe baza percepțiilor anterioare. a principalelor părți de vorbire neflexibilă îi ajută pe copii la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corectă. dar reprezentările individuale cele mai frecvente sunt cele despre ființele. să caute formulări potrivite pentru a reda cele gândite. copiii își perfecționează percepția care trece de la analiză spre sinteză. aprofundarea. verificarea cunoştinţelor şi la activizarea vocabularului copiilor. a pronumelor de politețe. în absenţa oricărui material concret. Esența metodei convorbirii este dialogul. a direcției. cât mai fidel şi într-o formă corectă. grădinița etc. precizarea. o formă. cu un număr restrâns de copii. simple şi complexe. a distanțelor. mai selective ca înainte. La vârsta preșcolară și școlară mică se configurează percepția formei. neprecise spre reprezentări bogate în conținut. convorbirea se desfăşoară ca activitate frontală. dar în acelaşi timp se pot organiza şi convorbiri libere. El nu reușește să rețină esențialul. Copilul parcurge drumul de la reprezentări sumare. copiii își dezvoltă auzul fonematic. În această etapă de creștere se constituie reprezentările. a poziției spațiale. diftongii. sistematizarea. Formarea deprinderii de vorbire dialogată consolidează formele corecte de plural. În grădiniţă. Convorbirea.tehnica ascultării celuilalt. ajung să construiască corect diferite propoziţii. în flexionarea verbelor. în diferite momente ale zilei. Convorbirea se organizează şi se desfăşoară pe plan verbal. Stăpânirea flexiunii nominale și verbale. Pe măsură ce trec de la o vârstă bilogică la alta. ca activitate frontală. să-şi controleze vocabularul. deprinderi necesare atât în conversaţia uzuală. a mărimii obiectelor. Acest tip de activitate îi obligă pe copii să folosească adecvat cuvintele. silabele.

De exemplu. Pentru fiecare întrebare. bazate numai pe intervenția operațiilor gândirii și pe imaginație. având posibilitatea să-şi exprime cât mai diverse păreri. Organizarea şi desfăşurarea acestora necesită din partea educatoarei o pregătire temeinică. B. fie reflectate static. Plouă. Unele aspecte ale organizării şi desfăşurării activităţii de convorbire Activităţile de convorbire se planifică la perioade mai lungi de timp. „Eu iubesc toamna. la un moment dat. În prima parte a micii școlarități reprezentările anticipative sunt mult mai complexe. lecturi după imagini.pe plan mintal şi de aceea este considerată din punct de vedere al structurii. jocuri didactice. dând posibilitatea copiilor să formuleze mai multe răspunsuri la o întrebare. livezi. pe câmp? Ce pregătiri fac oamenii pentru iarnă? În această activitate se creează o atmosferă propice dezbaterii. toamna? Unde au plecat păsările călătoare? De ce? Ce flori apar în acest anotimp? Ce fac oamenii în grădini. prin care copilul evocă obiecte și fenomene percepute în timp. toamnă harnică şi de toate darnică” poate fi planificată după un şir de activităţi de observare ca: „Fructe de toamnă”. în prealabil. după un ciclu de activităţi cu aceeaşi temă. pentru că mănânc mere. fie de pe la clasa I-a cu transformările suferite de obiect. copiii pot da mai multe răspunsuri. Atenţia . „La cules de vie” şi chiar o memorizare Toamna. fiind apropiată de lecţia din şcoală. Cine a venit?” Apoi se trece la desfăşurarea activităţii. de a fixa şi de a verifica cunoştinţele dobândite în legătură cu o categorie de obiecte. activităţi sau fenomene. cea mai grea formă de activitate din grădiniţă. se desfăşoară activităţi de observare. Astfel. „Mie îmi place toamna. la întrebarea: „De ce aşteptăm cu bucurie toamna?”. lecturi după imagini: „Munca oamenilor toamna”. povestire. pentru că este cea mai bogată”. după ce. ca să vin la grădiniţă”. plouă întruna. struguri”. copiii sunt stimulaţi să formuleze cât mai multe răspunsuri. sesizând schimbările nepercepute. Jean Piaget distingea reprezentările reproductive. pentru a sintetiza cunoştinţele copiilor. „Legume de toamnă”. convorbirea „Toamnă. Introducerea în activitate se realizează printr-o ghicitoare: „Frunzele pe ramuri au îngălbenit. ca: „Eu aştept cu bucurie toamna. de educatoare). în prealabil. cu ajutorul întrebărilor (chestionarul fiind întocmit. De ce aşteptăm cu bucurie toamna? De ce au îngălbenit frunzele? De ce cad frunzele. În desfăşurarea activităţii de convorbire sus-numite se poate folosi diafilmul Frunza de Emil Gârleanu. pere.

De exemplu. ei au posibilitatea de a înţelege cu mai multă uşurinţă diferite aspecte ale mediului înconjurător. În urma folosirii acestei metode. poate fi iniţiat. educatoarea interpretează cu copiii cântece de primăvară. palton. însă. recită poezii împreună cu ei. zăpadă. schiuri. Jocul didactic îndeplineşte multe funcţii într-o convorbire şi introducerea lui într-un moment bine ales contribuie la crearea unei atmosfere de destindere. Moş Crăciun. coerente. fulgi. cisme. gheaţă. De aceea trebuie să fim mai pretenţioşi în ceea ce priveşte vocabularul folosit în dialogul cu ei şi nu mai puţin cu privire la exprimarea viitorilor elevi. patine. după ce-o cunoaşteţi voi?” . omăt (referitoare la caracteristicile iernii). care să fie corecte din punct de vedere gramatical. spre modul de formulare a răspunsurilor. în convorbirea cu tema „Ce ştim despre iarnă?”. poate fi organizată o convorbire cu tema: „Ce ştim despre primăvară?”. Astfel.” În desfăşurarea activităţii. Rândunica cea voioasă La noi iarăşi a sosit. derdeluş. perfecţionarea exprimării corecte. cadouri. ghete (referitoare la îmbrăcăminte). colindători. la grupa mare-pregătitoare. fular. prin întrebările formulate se stimulează vorbirea copiilor. Câmpul iată a-nverzit. în care copiii îşi formulează cu fantezie dorinţele în întâmpinarea serbării pomului de iarnă. ca de exemplu: ger. cu ajutorul unui semafor în . pluguşor (referitoare la datini şi obiceuri).educatoarei trebuie să fie îndreptată. pom de iarnă. fără prea mare efort. om de zăpadă (referitoare la jocurile copiilor în acest anotimp). În cadrul unor convorbiri poate fi folosită metoda asaltului de idei (brainstorming) care oferă posibilitatea unor discuţii libere. Aceasta are drept scop sistematizarea cunoştinţelor referitoare la diferite aspecte caracteristice ale acestui anotimp.fiecărui copil i se cere să caracterizeze printr-un cuvânt anotimpul iarna. Activitatea poate începe prin versurile lui Vasile Alecsandri: „A trecut iarna geroasă. în convorbirea cu tema „Atenţie la semafor!”. Pentru sintetizarea celor discutate şi pentru a crea o atmosferă favorabilă. activizarea vocabularului copiilor. în propoziţii şi fraze. viscol. Asemănător se poate proceda şi în convorbirea cu tema „Ce doreşti să-ţi aducă Moş-Crăciun?”. copiii găsesc foarte multe cuvinte. Vocabularul lor se îmbogăţeşte. sanie. mănuşi. stimulează copiii în găsirea celor mai originale şi plăcute soluţii. datorită caracterului său spontan. Pentru că la grupa mare copiii dispun de cunoştinţe mai bogate. Copiii vor fi antrenaţi să folosească cât mai multe cuvinte noi pentru ca acestea să intre în vocabularul lor activ. căciulă. prin versurileîntrebare: „A venit iarna la noi. recurgându-se la folosirea unor cuvinte şi expresii pe care copiii şi le-au însuşit în alte activităţi. frig. Astfel. Crăciun. după o serie de activităţi ce au vizat anotimpul primăvara.

Jocul didactic A. un joc aplicativ cu aceeaşi temă care să antreneze majoritatea copiilor. printr-o siluetă. Ghiceşte. nimic nu este mai impropriu decât starea de apatie şi nemişcare. merge pe şine. Locul şi importanţa jocului în activitatea instructiv-educativă din grădiniţa de copii Jocul este principala formă de activitate în grădiniţa de copii. a unor versuri. apoi a-i pune în situaţia să vorbească din ce în ce mai mult. mijloc eficient de cunoaştere a lumii înconjurătoare şi de educare a limbajului. Preşcolarii pot formula o serie de ghicitori ca: „Are vagoane. în majoritate. au un vocabular bogat. Pentru copil. pe apă. lexical şi gramatical. dacă poţi.” „Are motor şi două roţi. dar nu e tren. Prin întrebări adresate întregii grupe. urmărind în felul acesta exprimarea copiilor. mai ales. a unor ghicitori sau a unui cântec. Jocul didactic este: . Formulările copiilor ne dau posibilitatea să constantăm că. Jocul este tot atât de necesar dezvoltării multilaterale a copilului ca şi lumina soarelui. se poate face o clasificare a lor în funcţie de mediul în care se deplasează. au cunoştinţe suficiente şi ştiu să le folosească în situaţii adecvate.miniatură. Având în vedere adevărul că majoritatea copiilor cunosc principalele mijloace de locomoţie. Considerăm că activităţile de convorbire pot fi optimizate şi înviorate prin introducerea bine gândită. La activitatea de convorbire cu tema „Cu ce călătorim?” se urmăreşte verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor referitoare la mijloacele de locomoţie. prin introducerea unor elemente de joc. este muncă. Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult. se poate spune că jocurile copiilor sunt o formă de activitate în care se reflectă. li se cere să alcătuiască scurte ghicitori despre mijloacele de locomoţie. sub toate cele trei aspecte: fonetic. este învăţătură. unele relaţii între oameni şi. mijloc prin care se educă. 2. Bine organizate şi desfăşurate. relaţii de muncă. şi nu în ultimă instanţă îmbogăţirea şi activizarea vocabularului. mai ales. III. fără ca spontaneitatea copilului să fie stingherită. păpuşă. tablou. în diferite momente ale activităţii. în mod specific. Pentru un copil sănătos. jocul este distracţie. dar mai ales exprimarea în propoziţii şi fraze corect formulate din punct de vedere gramatical. copiii sunt solicitaţi să enumere mijloacele de locomoţie cu care putem călători pe uscat. în aer. se exprimă în propoziţii corect formulate. convorbirile oferă prilejul verificării exprimării copiilor. dar.” „Trage multe vagoane şi face: u-u-u” etc. În concluzie.

sarcina didactică (problema intelectuală). Deseori. Eficienţa jocurilor didactice faţă de celelalte activităţi frontal dirijate constă în faptul că la desfăşurarea lor participă toţi copiii din grupă. ţinându-se seama de greşelile tipice constatate la preşcolari. depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare. fără ca el să conştientizeze acest efort. le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. Prin intermediul lui se fixează. la însuşirea unor construcţii gramaticale necesare formării deprinderii de citire şi scriere în clasa I. în special a limbajului acestuia. cunoscându-se cerinţele programei clasei I. copiii sunt pregătiţi în următoarele direcţii: . Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea şcolarizării. Astfel obiectivele dezvoltării limbajului şi comunicării orale se realizează la un nivel optim prin variante de jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit. menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi obiectivelor programei. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical. mişcare. de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului şi a posibilităţilor de adaptare a fiecăreia dintre aceste cerinţe. regulile şi acţiunile de joc (ghicire. 3. etc. Specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv şi educativ cu cel distractiv. Se aduce o contribuţie la îmbunătăţirea pronunţiei. Tip de joc prin care educatorul consolidează. în special la grupa mare şi la grupa pregătitoare. la fixarea unor noţiuni. se poate realiza o grupare a jocurilor didactice după cum urmează: 1. înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor. surpriză. Prin folosirea jocurilor didactice astfel grupate. educatoarea îşi propune să îmbogăţească conţinutul unor jocuri didactice de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale descrise în literatura de specialitate şi să creeze unele variante noi. Jocuri didactice pentru precizarea şi activizarea vocabularului. B. se precizează şi se activizează vocabularul copiilor. 2.1. deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia propusă în cadrul fiecărui joc. se poate conferi experienţă sporită jocului didactic de dezvoltarea limbajului şi exersare a vorbirii. Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului. Conţinutul. 2. Pornindu-se de la cunoaşterea dezvoltării psihofizice a copilului preşcolar. Clasificarea jocurilor didactice de educarea limbajului Considerând exigenţele programei în vigoare în învăţământul preşcolar.) conferă jocului didactic un caracter specific. Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preşcolari. la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor. precizează şi verifică cunoştinţele predate copiilor. dacă se folosesc metodele activ-participative.

Pentru buna desfăşurare a jocurilor didactice organizate la grupă. Astfel intuiţia poate să fie dirijată spre a fi sistematică. analitico-sintetică. -să folosească formele articulate şi nearticulate ale substantivelor la singular şi la plural şi terminaţiile cazurilor substantivelor – mai ales la genitiv şi dativ. -repetarea formei corecte de către copil. -să schimbe formele verbului după persoană şi număr şi să deosebească timpurile verbului (prezent. cuvinte care exprimă un număr. se pot pune în evidenţă comportamentele verbale specifice preşcolarilor mari. antrenării şi stabilirii unor relaţii între educatoare . Educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită asigurării materialului ilustrativ necesar desfăşurării jocului didactic. . cuvinte de legătură. -prezentarea în toate împrejurările a unor modele de exprimare corectă sub aspect gramatical. Pentru formarea unor comportamente verbale corecte la copiii preşcolari.copii. -să folosească în vorbire cuvinte care denumesc obiecte şi fenomene din mediul înconjurător (substantive). e necesar să se asigure un cadru stimulativ. -adresarea cererii de a-şi exprime singur răspunsul într-o formă corectă. -să exprime corect acordurile gramaticale. Folosindu-se asemenea procedee.-să pronunţe corect toate sunetele limbii române. cuvinte care denumesc acţiuni (verbe). Corectarea vorbirii şi cultivarea limbii române se realizează în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală. -să realizeze analize fonetice prin metoda fonetică. Dintre procedeele folosite. -să folosească în contexte diferite numeralele cardinale şi ordinale. Necesitatea utilizării materialului didactic este determinată de relaţiile existente între cunoştinţele copilului şi limbaj. trecut. copil-grupă. copil. -corectarea ori de câte ori a fost nevoie a copilului care a greşit. o determinare numerică sau ordinea obiectelor prin numărare (numerale). greşelile tipice de ordin gramatical săvârşite de aceştia.situativ al gândirii preşcolarilor. viitor). cuvinte care ţin locul unor nume (pronume). pot fi amintite: -repetarea într-o formă corectă a răspunsului copilului. de interacţiunea dintre obiectimagine mentală-cuvânt. -activizarea tuturor copiilor. -tratarea diferenţiată a copiilor. se poate folosi o strategie didactică ce implică atât metode şi procedee tradiţionale. dat fiind caracterul corect. Ea ştie că ponderea jocurilor didactice cu material faţă de jocurile didactice verbale este mai mare la această vârstă.copil. activă şi corelată cu interesele şi trebuinţele copilului. activizante. În acest fel va fi respectată principala cerinţă a învăţământului intuitiv. în scopul participării. cât şi pe cele moderne.

cât şi de modalităţile prin care ajung să fie însuşite de copii.pregătirea grupului de copii. precum şi cu strategia aleasă. 4. Aşadar. jocul didactic este cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea gândirii şi vorbirii preşcolarilor. a) Pregătirea jocului didactic Ca orice activitate organizată cu copiii. Metodica organizării şi desfăşurării jocului didactic Eficienţa procesului instructiv-educativ din grădiniţă depinde atât de stabilirea adecvată a conţinutului cunoştinţelor. formarea unor deprinderi şi aplicarea lor în practică. amintim pe cele mai importante: . cât şi după parcurgerea unui grup de jocuri didactice. Jocul didactic are un conţinut variat şi o funcţionalitate multiplă: însuşirea.Atât în cadrul desfăşurării jocurilor. . Dintre măsurile prealabile luate în acest sens. . fiind o parte componentă a unui sistem de activităţi. depunând acelaşi efort de gândire şi exprimare. Capitolul 4.cunoaşterea amănunţită a jocului diactic planificat. Eficienţa lui sporită faţă de celelalte activităţi constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi copiii. având rolul de pregătire a unor activităţi şi. . b) Desfăşurarea jocului didactic Indiscutabil. .raportarea acestuia la particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. priceperilor şi deprinderilor. fixarea şi sistematizarea unor cunoştinţe. şi jocul didactic trebuie pregătit din vreme şi cu multă atenţie. potrivit principalelor lui momente (etape): . de consolidare şi fixare a cunoştinţelor şi deprinderilor. Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu obiectivele celorlalte forme de activitate din grădiniţă. mai ales.planificarea judicioasă a jocurilor didactice. . în grupe mici. se va analiza gradul de realizare a obiectivelor propuse şi nivelul de însuşire a conţinutului. Jocul didactic se desfăşoară în grădiniţă cu grupa întreagă sau individual.întocmirea proiectului de activitate sau a unei schiţe cu principalele obiective urmărite. ţinând cont de tematica propusă de programă. reuşita jocului didactic depinde de buna lui organizare şi de conducerea metodică. de formare a deprinderilor de exprimare orală a preşcolarilor.asigurarea cerinţelor pe care să le îndeplinească mijloacele de învăţământ. pentru a asigura buna lui desfăşurare şi mai ales pentru a ne asigura că finalul lui va fi o reuşită.

Planificarea acestui gen de exerciţii se face paralel cu proiectarea celorlalte activităţi de educarea limbajului. chiar şi frontal. adaptaţi ritmului individual al fiecărui copil (tratare diferenţiată). J.Introducerea în joc are rolul de a crea copiilor dispoziţia necesară pentru activitate. În acelaşi timp.Prezentarea şi intuirea materialului în întregime sau parţial. Este o angajare atât pe verticală. Suscitarea interesului pentru ea se face în momentul familiarizării cu tema respectivă. . complicarea lui. în care dirijează şi explică fiecare acţiune. Ea indică modul de folosire a materialului. Metodica desfăşurării acestor exerciţii este următoarea: . precizează sarcinile copiilor. îndeplinirea corectă a sarcinii didactice.Pentru a se asigura dacă preşcolarii au înţeles explicaţiile.Executarea jocului are loc sub conducerea educatoarei care urmăreşte mai multe probleme: respectarea regulilor. însoţit de o mimică adecvată.joc se desfăşoară în grupuri mici de copii şi în muncă individuală. de acelaşi grad de dificultate.Anunţarea temei activităţii simplu şi concis formulată. educatoarea desfăşoară „jocul de probă”. Ele au calitatea de a putea fi adaptate nivelului de dezvoltare a limbajului fiecărui copil şi de a permite repetarea exerciţiului de atâtea ori cât este necesar. prin alternanţa unor sarcini cu altele. cât şi pe orizonală. pregătirea copiilor pentru autoconducerea jocului. prin paşi mărunţi. în scopul pregătirii verbale a activităţilor dirijate. reamintirea lor atunci când este necesar. venind în sprijinul realizării obiectivului general (pregătirea copilului pentru activitatea şcolară). pentru a se obţine saltul calitativ pe o treaptă superioară de dezvoltare a copilului. în scopul adaptării”.Piaget atestă adevărul că „jocul. Atractivitatea se obţine prin formele noi sub care se prezintă aceeaşi sarcină. . pe alte căi. . . El îndeplineşte o funcţie fonetică. Jocuri-exerciţiu este denumirea convenţională dată unei categorii de exerciţii de vorbire îmbinate cu elemente de joc. care îşi împlinesc funcţia loor formatoare Exerciţiile. urmărindu-se progresiv obiectivele acesteia. a activităţilor psihice. Astfel se trezeşte interesul copiilor pentru executarea unei sarcini didactice şi se întreţine efortul necesar executării ei. sprijinirea celor care nu reuşesc să efectueze corect sarcina. atragerea în joc a tuturor copiilor. dar şi informativă.. folosind un limbaj simplu. introducerea unor noi variante de joc. în care educatoarea face pe deplin înţelese atât acţiunea jocului cât şi regulile care îl reglementează.Explicarea jocului ce urmează să se desfăşoare. ele permit trecerea de la uşor la mai greu. fiind acela ce angajează plenar copilul. îmbrăcând o haină atractivă. prin folosirea altor materiale didactice. îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele instructive.exerciţiu constă în repetarea pentru plăcerea activităţii însuşite. .

a) copii sunt introduşi în mod atractiv în exerciţiul-joc. Aceste forme de desfăşurare pot alterna pe tot parcursul activităţii. desfăşurat la grupa mare . Pronunţă onomatopee. pentru o mai bună activizare a tuturor copiilor. reprezentând graiul animalelor: Etapele activităţii Captarea atenţiei Reactualizarea cunoştinţelor Dirijarea învăţării Formele de activizare Frontal Individual Acţiunea copiilor Privesc. care are ca obiectiv recunoaşterea şi pronunţarea literelor. Recunosc animalele şi puii. De obicei. a cărui imagine o trage din cutia cu surprize. Ex: „Animalele şi puii lor” are ca obiectiv de referinţă pronunţarea unor onomatopee. plasându-se în momente prielnice ale jocului didactic. am trecut la îmbinarea formelor: individuală. În grupuri şi individual Evaluarea activităţii Individual 5. iar copiii au substituit sunetul (r) cu sunetul (l) . Exemplu: Eu am pronunţat cuvântul „rac”. d) educatoarea sintetizează materialul verbal exersat. se poate organiza în activitatea de dimineaţă jocul-exerciţiu: „Priveşte şi citeşte”. Ex: Înaintea jocului didactic „Cu ce sunet începe sau se sfârşeşte cuvântul?”. jocurile-exerciţiu precedă jocurile-didactice. analizează şi apreciază munca preşcolarilor. frontală şi pe grupuri. c) copiii execută exerciţiul. cuvintele sau imaginile folosite în timpul acestuia. Modele de jocuri didactice Prin jocul „Păcăleşte-mă pe mine!” copiii au fost solicitaţi să găsească cuvinte care să se deosebească de cuvântul meu printr-un singur sunet. Fiecare copil pronunţă glasul animalului sau a puiului. pentru familiarizarea copiilor cu expresiile. ascultă. 5 copii aleg imaginile unor animale şi pronunţă fiecare onomatopeele. b) educatoarea explică şi demonstrează exerciţiul pe care copiii îl au de realizat. sub supravegherea educatoarei. pe lângă forma clasică frontală. În desfăşurarea jocurilor didactice. prin trezirea şi menţinerea interesului pentru el. pentru imprimarea unui ritm activ de participare a lor la joc.

atribut).„Ce cuvânt lipseşte?” Se urmăreşte astfel o omogenizare relativă a grupei de copii.”. este necesară o înlănţuire.”.. o relaţie logică între cuvinte.„Continuaţi ce spun!” . Exerciţiile de completare a propoziţiilor se face gradat. i-am antrenat într-un viu dialog despre povestirile cunoscute. Jocul s-a desfăşurat fără material. „” „Câinele. dirijând observaţia copiilor spre legăturile ce se stabilesc între cuvintele unei comunicări. privind ilustraţia respectivă. „Mama. Ştiind că jocurile în care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea capacităţii de analiză şi sinteză fonetică. dându-le de fiecare dată alte sarcini. predicatului). Arghezi. pentru a alcătui o propoziţie. „jocul fetiţei în grădină”). am organizat jocuri didactice de completare a propoziţiilor cum sunt: .rezultând cuvântul „lac” (loz-roz. 24 au sesizat cuvântul care lipsea (100 %). rufele păpuşii.” b) În completarea propoziţiilor din care lipsea predicatul. pentru a-i obişnui pe copii cu o exprimare corectă. în jocuri de constituire de imagini. . liber.”. întrucât copiii cuprinşi în experiment au frecventat 4 ani grădiniţa. propoziţii. apoi le-am cerut să alcătuiască propoziţii după alte ilustrate mai puţin cunoscute (ilustraţii: „camera fetiţei”. Exemplu: „Profesorul. având în vedere că nivelul grupei (6-7 ani) a fost corespunzător..„Fii atent şi completează!” . începând cu cele care cere un efort mai mic (găsirea subiectului. Astfel. „. „. 22 au sesizat cuvântul care lipsea (92. trecând apoi la cele mai puţin dificile (complement.”. Pentru îmbogăţirea vocabularului.. din 24 de copii prezenţi... o imagine reprezintă aspecte din poezia (cunoscută de copii) „Zdreanţă” de T.. paie-baie. face o injecţie. „Cenuşăreasa.”. În scopul de a-i introduce pe copii în tehnica exprimării corecte.. Concluzii: a) În completarea propoziţiilor din care lipsea subiectul – din 24 de copii prezenţi.3%). pot fi antrenaţi copiii în jocuri de sortare a imaginilor după anumite criterii. Pentru înţelegerea noţiunii de propoziţie. Le-am solicitat să folosească cuvinte cunoscute din mediul înconjurător pentru a alcătui verbal. copiii şi-au îmbogăţit vocabularul cu cuvinte pe care le-au raportat la imaginile corespunzătoare.. Copiii au fost solicitaţi să formuleze propoziţii. având în vedere particularităţile individuale ale copiilor.. pentru a forma deprinderea copiilor de a se exprima corect. Exemplu: „. coase un ciorap.”.. participarea lor activă la procesul instructiv-educativ. bere-pere).. citeşte o carte.... „peisaj de primăvară”. am desfăşurat jocul în care am folosit ilustraţii care să-i ajute să înţeleagă faptul că.. Astfel.

iarbă. deprinzându-i să creeze şi ei versuri scurte cu asemenea cuvinte. 16 au găsit cuvântul potrivit. Într-un bloc. Versurile create împreună cu copiii au fost însoţite de imagini corespunzătoare. Stropind pantofii de lac. îşi scrie lecţiile frumos” (harnic. explicându-se că unele cuvinte se pronunţă la fel. boabe).unghii. sunt folosite mai rar. Astfel. care pot fi jocuri de construcţie. dar au înţelesuri diferite.” „Leul care stă în cuşcă Se preface că nu muşcă.” (răspunsul a fost: mâncare. Exemplu: „Elevul. fân. în care s-au folosit omonime: „Eschimoşii ne învaţă Cum se stă-ntr-un .stimulând gândirea şi imaginaţia creatoare a copiilor. copiii pot fi ajutaţi să creeze şi alte versuri cu omonime. Se explică jocul. Pornind de la aceste exemple. bloc de gheaţă. Iată exemple de versuri create cu copiii. ei continuă şi se pot obţine versuri frumoase. „lac”. chiar în aceeaşi propoziţie sau în propoziţii diferite. jocuri de creaţie ori altele. Educatoarea continuă să-i stimulez şi să-i dirijez pe copii şi în timpul jocurilor alese. După consolidarea deprinderii copiilor de a construi corect propoziţii.. s-au efectuat sistematic exerciţii pentru înţelegerea sensului cuvintelor. copiii operează cu ele mai greu. Lucind mobila de lac. ea poate desfăşura jocul „Să găsim alt înţeles”. De aici se trage concluzia că.apă.. împreună cu copiii. Dar şi noi le arătăm. Astfel. în special....mobilă. în care s-a folosit omonimul „bloc”. 17 au găsit cuvântul potrivit. cu ajutorul unor ilustraţii. „bloc de gheaţă”. d) Introducerea atributului (jocul:„Ce cuvânt lipseşte?”) a fost sesizată mai greu. ce bine stăm. Din cei 24 de copii. exemplificând că un cuvânt ca „lac” poate însemna „lac”. Leul cel din portofel .c) În completarea propoziţiilor ce necesitau introducerea unui complement.. cuminte). De exemplu: „bloc de desen”. dar care să însemne altceva decât „bloc de locuit”. Exemplu: „Oaia mănâncă. „lac”. situaţia a fost: din 24 de copii. atunci când cuvintele care au rol de complement şi.” „Sar broscuţele în lac. educatoarea începe versurile. Ca să-ţi fiu ţie pe plac. de atribut. 3 copii adăugat complement în loc de atribut („elevul îşi scrie lecţiile frumos acasă”). Te-ai făcut de apă lac. silitor. Îmi fac unghiile cu lac. Versurile de mai jos.

„Sora mea merge repede la şcoală.”.rapiditatea în gândire. prin unele cuvinte. lexical. „. ca şi alte elemente de joc. „Pisica se spală”. aplauzele. în joc se utilizează imagini ce desemnează anumite obiecte. -să spună cu ce sunet începe cuvântul.. copiii formulând propoziţii. Dacă se reia jocul în alte activităţi. „Sora mea se spală.” Prin jocul didactic „Spune mai departe” pot fi urmărite obiective precum: . „Ursul merge greu.să găsească omonime cu ajutorul imaginilor afişate pe panou.”. „Ursul mănâncă miere.. Prin jocul didactic „De-a şcoala” se urmăreşte evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale a preşcolarilor sub aspect fonetic. pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii. În timpul jocului. dintre pitici şi Albă ca Zăpada. intenţionat. „Trenul merge repede. pornind de la acţiunea efectuată de un copil şi completată de alţi copii. „Ursul este jucăuş. Răspunsurile copiilor au fost numeroase: „Mama se spală.”. ascultând povestea. se pot folosi jucării. expresiv.activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens şi . pentru verificarea performanţei. se recurge. În activităţile alese se introduc în joc propoziţii eliptice de subiect. la textul povestirii „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” din care. dialogurile dintre Albă ca Zăpada şi oglindă.”. au fost cuprinse în chiar desfăşurarea activităţii respective.”. -să alcătuiască o propoziţie cu respectivul cuvântul. copiii au dat dovadă de multă atenţie. „Maşina merge repede pe şosea.respectarea acordului între subiect şi predicat. dintre mama vitregă şi Albă ca Zăpada. Exemplu: „urs” – următorul copil completează. s-au omis unele cuvinte semnificative. „Costel se spală. merge repede.”.”. spre exemplu. Exemplu: „. „Eu merg repede la grădiniţă. gramatical. pe tema „Ce putem face cu mâinile?” O activitate desfăşurată în urma unei vizite întreprinse la şcoală cu câteva zile înainte cu copiii grupei pregătitoare. Participarea activă a copiilor dovedeşte că ei cunosc foarte bine conţinutul poveştii şi. avea drept target să reactualizeze cunoştinţele cu privire la rechizitele şcolare şi la modul lor de utilizare în diferite contexte. acţiunea. Mânuirea materialului.”.. După finalizarea jocului.”.”. După epuizarea tuturor posibilităţilor de completare se schimbă jucăria.” etc. se poate cere copiilor să deseneze sub imaginea de pe fişă tot . care au ca subiect jucăria respectivă..”. cerându-li-se copiilor: -să denumească cuvinte. altul: „Ursul doarme în bârlog. -să despartă cuvântul în silabe. .Se preface-n fel de fel. Ca material didactic. se spală”. În acest sens. . în mod special. spunând mai departe: „Ursul doarme.”.

atâtea liniuţe câte silabe are cuvântul, iar cu o culoare roşie să încercuiască silaba care începe cu un anumit sunet (t, m, c etc. ). Prin jocurile desfăşurate în scopul însuşirii tehnicii de despărţire a cuvintelor în silabe, copiii se obişnuiesc să separe cuvintele. În mod concret, însoţind pronunţia prin ţinerea sub barbă a dosului palmei pentru a sesiza de câte ori se deschide gura când este despărţit un cuvânt în silabe, se urmăreşte, deci, numărul de silabe din care se alcătuieşte cuvântul pus în discuţie. Pentru a-i stimula şi antrena cât mai mult să participe la activitaea prin care să înveţe, să se deprindă cu despărţirea în silabe, se pot crea versuri semnificative pentru cuvânt cu o silabă, cu două, trei şi patru silabe. Grupajul de versuri este semnificativ începând chiar cu versurile care îndeamnă copiii la răspunsuri, la creativitate. „De veţi fi atenţi la mine, Mă veţi întrece, ştiţi bine. Cuvinte dintr-o silabă Vă rostesc acum degrabă: (ac, ou, şa, om, sac,...) Dar voi ştiţi cu mult mai multSă despărţiţi un cuvânt. Spuneţi dar, fără zăbavă, Cuvinte dintr-o silabă.” Cuvintele găsite de către copii au fost aşezate în grupajul de versuri în ordine alfabetică şi însoţite de imagini semnificative. Pentru cuvintele alcătuite din două silabe se pot folosi versurile: „Puneţi mânuţa sub barbă Şi rostiţi acum cu mine: ma-mă; Dac-ai deschis gura bine Numără şi apoi spune: Câte silabe conţine?” (două) „Vreţi să-mi spuneţi mai departe Vorbe din două silabe?” Pentru a atinge un obiectiv-cheie cum este formarea la copii a deprinderii de exprimare orală corectă, se pot alege cele mai potrivite metode şi mijloace. Activizându-se copiii în procesul cunoaşterii, se cultivă dialogul viu: educatoare- copil, copil-educatoare, spre a se cunoaşte individualitatea fiecăruia.

Spre a asigura o participare activă, creativă a copiilor, cărora trebuie să li se capteze şi să li se menţină interesul, se folosesc procedee prin care copiii sunt solicitaţi emoţional de către educator. Indiferent de obiectivele urmărite în jocurile didactice, esenţială este asigurarea prezentării sarcinilor diadactice într-o formă atractivă, saturată de elemente de joc. Astfel se facilitează rezolvarea optimă a acestora, pentru a stimula gândirea copiilor, trezind la aceştia dorinţa de a-şi comunica gândurile şi impresiile, plăcerea de a se juca. În funcţie de nivelul determinat de posibilităţile mentale specifice, se recurge la povestirile, convorbirile, jocurile libere ale copiilor în activităţile din grădiniţă. Pentru ca acestea să ajungă şi să se menţină la parametrii doriţi, este necesar ca vorbirea copilului să fie susţinută şi stimulată şi în familie şi în grădiniţă. Odată cu dezvoltarea limbajului şi a inteligenţei, copilul are posibilitatea să-şi însuşească noi modele de conduită verbală şi, prin aceasta, o necesară experienţă socială. Urmărind ca obiectiv formarea şi dezvoltarea creativităţii verbale la copiii de 6-7 ani, care au nevoie de un exerciţiu permanent cu cuvintele, cu propoziţiile şi cu frazele, se dezvoltă capacitatea lor de a se manifesta liber, pentru a dispune de un vocabular bine dezvoltat, pentru a avea un bogat volum de cunoştinţe în ideea pregătirii pentru şcoală. Astfel, se consideră necesar ca, prin jocurile didactice planificate, să se formeze copiilor deprinderea de a povesti întâmplări, evenimente şi cea de a expune idei cu uşurinţă, coerent şi logic, folosind un limbaj adecvat. De aceea, când se planifică jocurile didactice care le solicită copiilor să relateze corect întâmplări scurte, constituind propoziţii sau fraze cu acorduri corecte între părţile de propoziţie, se ţine seama ca la data respectivă copiii să aibă reprezentările necesare la care face apel jocul, corelându-se jocul didactic cu celelalte activităţi din grădiniţă. Se ştie că la vârsta preşcolară copiii au o deosebită bucurie de a asculta basme şi povestiri. Pentru ca întreaga grupă de copii să aibă o vorbire coerentă şi expresivă, se urmăreşte să le formez următoarele deprinderi: - de a reproduce cu uşurinţă poveşti cunoscute fără deviere de la subiect, păstrând o notă de originalitate; - de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător conţinutului; - de a interpreta rolul personajelor. Spre atingerea unor asemenea targeturi educatorul trebuie să se apropie de copii cât mai mult, să-i înţeleagă, să le ofer exemplul personal în exprimare, în expunerea unor povestiri sau întâmplări, în scopul de a-i stimula să-şi exprime gândurile şi să se manifeste liber în activităţile lor variate. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţe şi deprinderi necesare însuşirii logice a unor idei prin povestire, se poate organiza jocul didactic „Să facem o poveste”.

Pentru desfăşurarea jocului se folosesc ca mijloace de învăţământ jetoanele corespunzătoare unei ilustraţii mai mari, pusă pe panou. Copiii sunt rugaţi să povestească, folosind cuvinte şi expresii pe care le cunosc din alte activităţi. Ca elemente de joc, se valorifică întrecerea, aplauzele, mişcarea, mânuirea jetoanelor. Regulile jocului- copilul care avea imaginea (jetonul) cu un element corespunzător ilustraţiei a răspuns. Exemplu: copilul care a avut un jeton pe care era desenat un om de zăpadă, la îndemnul „Să facem o poveste după imaginea care corespunde jetonului tău”, a mers la panou, unde se află ilustraţia corespunzătoare imaginii de pe jetonul său şi a răspuns: „Omul de zăpadă l-au făcut şi copiii din tablou, în care se vede că este anotimpul iarna”. Pentru că răspunsul corect a fost apreciat, copilul respectiv a avut voie să fixeze jetonul său pe ilustraţia de pe panou. Alţi copii au formulat şi ei propoziţii diverse. S-au utilizat toate ilustraţiile afişate pe panou şi toate jetoanele copiilor. Deci jocul se poate desfăşura prin asocierea imaginii reprezentative la ilustraţiile corespunzătoare, respectând regulile jocului. Toţi copii, având câte o imagine în care a fost redat un aspect dintr-un anumit anotimp au urmărit: - ce imagine va fi prezentată la panou; - dacă au o imagine care poate fi asociată cu cea prezentată; - să treacă la panou pentru a asocia imaginile şi pentru a formula propoziţii care exprimă conţinutul acestora. Pentru a ajunge la un nivel de dezvoltare corespunzător în formularea propoziţiilor, s-a început prin jocuri didactice mai simple, concrete. Astfel, la început, s-au folosit jocuri în care imaginile au fost mult apropiate particularităţilor psihice şi vârstei copiilor (jetoane cu jucării, păpuşi, ursuleţi, imagini din poveşti şi basme cunoscute, etc.) şi ilustraţii care să corespundă jetoanelor, solicitând ca fiecare să formuleze propoziţii sau fraze scurte şi logice, cu expresii frumoase, referindu-se la imaginea respectivă. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţele şi deprinderile necesare unei însuşiri logice a ideilor, sub aspectul fonetic, gramatical, lexical, al alcătuirii de propoziţii se pot introduce între jetoane şi alte imagini care nu au avut legătură cu tema jocului şi cu conţinutul său. Într-o altă variantă, s-a solicitat copiilor să înlănţuie o serie de propoziţii care au fost formulate, în timp ce imaginile folosite de pe jetoane se afişează pe ilustraţiile mai mari de pe panou, cerându-se să se dea un titlu povestirii alcătuite de ei. Jocurile s-au desfăşurat cu toţi copiii grupei, dar în mod diferit; copiii mai timizi se grupează în activităţi cu copiii mai vioi, mai operativi pentru a-i antrena şi pe ei să răspundă la activităţile de joc didactic.

Dacă la începutul acestei perioade copilul are procese cognitive precum percepţia.3. “predare pe probleme”. experienţe. valorificând spontaneitatea asociaţiilor. în diferite forme. astfel ca elevul să o depăşească trecând peste nişte obstacole. adică preconceptuale. Astfel. pe care le analizează. Problematizarea Datorită strategiilor sale. problematizarea are nebănuite resurse educative. au fost integraţi chiar şi copiii timizi. pe care elevul este chemat să o rezolve prin activitatea sa de cercenare. după 5 ani în schimb copilul începe să se detaşeze de obiecte. Este etapa de vârstă când educatoarea trebuie să stimuleze gândirea celor mici prin recurgerea la metode active. copilul preşcolar ca dezvoltare psiho-intelectuală se află în stadiul inteligenţei preoperatorii. În literatura de specialitate problematizarea este identificată prin termeni ca: “învăţământ problematizat”. pentru că din primii ani de viaţă ai copilului începe formarea şi dezvoltarea personalităţii sale. Etapele activităţii didactice se structurează astfel: . când pedagogul polonez W. ci redescoperit de ei.Prin punerea unor probleme didactice. “instruire problematizată”. Dacă alte metode au o vechime milenară. activizând elevii şi contribuind plenar la realizarea unui învăţământ formativ. dar cu timpul din dorinţa copiilor de a fi ascultaţi. aplicate pe verticală la toate clasele şi pe orizontală la toate disciplinele. Pentru a-i încuraja mai mult. gândirea şi limbajul legate strâns de contextul concret şi practic obiectual. memoria. Ea se cere fructificată de la o vârstă cât de timpurie a elevului. astfel ca adevărul căutat de cei mici să nu fie numai transmis. le descompune mintal în elementele componente. problematizarea a început să fie teoretizată abia de la mijlocul secolului al XXlea. desfăşurată sub îndruparea educatorului-formator. aplicat la diverse discipline. care cuprinde etapa 2-7/8 ani. le recompune şi le înţelege însuşirile şi stabileşte criteriile pe baza cărora ele pot fi examinate. s-a procedat în continuare ca în etapele de dimineaţă sau după-amiază să se valorifice cunoştinţele copiilor însuşite în mediul social. la început rezultatele au fost mai slabe. deprinderi şi abilităţi. Premisa esenţială este crearea de situaţii problemă de către educator. imaginaţia. Okon a elaborat o concepţie modernă despre învăţământul problematizat. III. prin care el dobândeşte noi cunoştinţe. Pivotul îl constituie o dificultate de natură teoretică sau practică. iar în România se utilizează mai ales termenii de “problematizare” şi de “învăţare problematizată”.Urmărind obiectivul unei verbalizări adecvate şi creatoare. Desigur că dificultatea este construită de către educator. gândirea elevului este dirijată spre găsirea sau spre descoperirea unor soluţii edificatoare. ca să-şi exprime cu uşurinţă gândurile prin formulare de propoziţii şi fraze.

spre a observa ca ea este singurul animal între cele menţionate care are uger cu lapte. 2. să ordoneze. să utilizeze corect unele informaţii. Problematizarea poate fi implicată în mai multe metode de învăţământ. univ Gheorghe Tomşa în studiul Modalităţi de problematizare în cadrul activităţilor de observare şi lectură după imagini: 1. educatorul enunţând problema şi dezvăluind contradicţiile interne ce apar în rezolvarea ei. În lipsa cunoaşterii directe. să măsoare. În activităţile de observare şi de lectură după imagini. Monologul problematizant se utilizează ca metodă a expunerii problematizate. Astfel. Elevilor li se demonstrează drumul urmat spre descoperirea adevărului ştiinţific în care ei sunt antrenaţi. vacă şi bou. să realizeze experienţe simple.Organizarea situaţiilor-problemă Formularea problemelor ivite Sprijinirea elevilor în rezolvarea acestora Sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor dobândite Materialul cognitiv folosit pe parcursul acţiunii de problematizare a fost asimilat anterior sau pe traseul activităţii. Elemente de problematizare introduse în alte metode apar în situaţia comunicării din metodele expozitive. descoperindu-se ce au comun şi prin ce se deosebesc. Pokorny a stabilit o succesiune gradată a utilizării diferitelor metode şi procedee de instruire în care este implicată problematizarea. în care educatorul poate recurge la una sau la mai multe metode de instruire. anunţându-şi criteriile de evaluare. Ca să bea un pahar cu lapte. iar scopul atins astfel nu este numai dobândirea de noi cunoştinţe. prin conversaţie euristică educatoarea realizează împreună cu copiii o investigaţie sub forma unui schimb de idei şi informaţii. cu grade sporite de independenţă şi de participare activă. bazate pe percepţia dirijată de către educatoare. stabilindu-se ce produce vaca pentru oameni. Prin conversaţie euristică se sintetizează în final. Percepţia copiilor este stimulată. a discuţiei în care elevii înşişi pun - . Dialogul problematizat ia forma conversaţiei euristice. orientându-le atât gândirea cât şi exprimarea verbală care va fi astfel activizată. Strategia problematizării este recomandată în grădiniţă cu începere din grupa mijlocie. ca ea să se extindă la grupa mare şi la cea pregătitoare. ci şi unele productiv-creative. Implicarea problematizării depinde de factori multipli precum: -Conţinutul şi obiectivele acţiunii de instruire -Particularităţile de vârstă şi posibilităţile lor de receptare -Interesele cognitive ale elevilor vizaţi Pedagogul ceh J. aminalul care dă lapte. Copiii sunt încurajaţi să facă singuri observaţii independente. Se poate recurge la un mulaj cu vaca. se compară aceste animale. comentată şi de prof. Dialogul problematizat presupune comunicarea didactică între participanţii la acţiunea de instruire în căutarea unei soluţii. să descifreze sensurile unor imagini dând răspunsuri la întrebări. prin conceperea de întrebări-problemă sau prin recurgerea la întrebări cognitiv-productive din metoda de tip interogativ. copilul ajuns la fermă trebuie să aleagă între cal. 3. magar.

stimulând operaţii superioare ale gândirii. precum: Cine? Care este? Care sunt? Când? 3. care fuseseră preferate. stimulând o activitate de căutare. motivele. ca în cazul punerii în funcţiune a unui circuit electric. 5. productiv-cognitive. priceperile şi deprinderile lor.. evaluare. Metoda proiectelor presupune conceperea iniţială a unui plan dat. care se pretează eficient sau nu la această practică în funcţie de particularităţile de vârstă şi de cunoştinţe ale elevilor. reproductiv-cognitive. reproductiv-mnemotehnice. capacităţile. Chiar noile cunoştinţe se introduc din dicuţia educator-copil sub forma situaţiei problemă. Metoda problematizării pe grupe.atunci ? Ce s-ar întâmpla dacă. . al analogiei etc. Valorificarea şi evaluarea rezultatelor activităţii fiecărui grup pot fi realizate independent sau colectiv. 4. “ După funcţia lor predominantă el distinge întrebări : 1. ipotetice. Elevul are autonomia alegerii soluţiilor pentru rezolvarea problemei asumate.. de tipul: De ce? Dacă.. al intuiţiei. aflată la graniţa dintre necunoscut şi cunoscut şi care precede raţionamentele şi noţiunile noi şi ca atare contribuie la formarea acestora. după opinia lui V. metoda aceasta este folosită pentru lucrări semestriale. Selectarea şi aplicare diferitelor metode şi procedee de problematizare este dictată de conţinutul învăţământului. care stabilesc relaţii cauzale.. 6. Fiind problematice şi ca atare recomandate în activitatea educatoarei cu grupa mare şi cea pregătitoare. La clasele mai mari ale liceului şi apoi ale facultăţii. cu interesele. Ea are ca actant pe elev. asemenea întrebări surclasează pe cele reproductivmnemotehnice şi reporductiv-cognitive. “o formă deosebită de gândire.V. elevii antrenându-se activ faţă de problemele ce se pun. comparare şi gândire în mod cu totul independent.întrebările-problemă sau ia aspectul dialogului pe grupe.. anuale şi chiar la proiecte de diplomă. care pot fi eterogene sau omogene ca nivel de pregătire. în activitatea de observare de la grupa mică. spre exemplu. Metoda problematizării propriu-zise presupune rezolvarea independentă a problemelor. îndrumat de educatorul care pune copilul în situaţia de a descoperi singur adevărul ştiinţific căutat cu ajutorul raţionamentului.. al deducţiei. ca: Ce este? Ce aţi avut ? 2. iar verificarea soluţiilor şi a rezultatului aparţine educatorului. care îndeplinesc o funcţie predominant cognitivă.? Asemenea formulări interogative stârnesc curiozitatea epistemică. el recurgând la operaţiuni de examinare. O tehnică importantă în plan didactic este cea a punerii întrebărilor la care să răspundă copiii. Soluţia optimă aparţine ca opţiune elevului. în schimb. Întrebarea este. ipoteticodeductive. Zabotin. cu rol de a forma noţiuni. pe baza cărui elevul este pus într-o situaţie educaţională de natură să-i sporească astfel cunoştinţele şi să realizeze tema respectivă prin propriul efort. presupune ca fiecare participant să-şi asume rolul stabilit iniţial ca sarcină didactică.

Pentru a dirija gândirea copiilor spre generalizări simple. Pentru a încuraja copiii să se orienteze spre tehnici de investigare. Chiar dacă nu este posibil ca un copil preşcolar să interpreteze perfect o imagine. aşa ca: Ce culori foloseşte pictorul pentru a reda anotimpurile anului? e. Pentru dezvoltarea gândirii copiilor din grupa mijlocie se recurge la întrebări cu caracter ipotetic. Tipologic ele se divid în: a. Întrebări care previn consecinţele acţiunilor umane. Tomşa distinge în funcţie de situaţii următoarele tipuri de întrebări: a. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a sintetiza şi generaliza. se recurge la întrebări de tipul: După ce putem cunoaşte că lupul este un animal sălbatic? Ce părţi ale corpului iepuraşului au formă alungită ? În cadrul lecturilor după imagini se recurge la acelaşi gen de întrebări. Întrebări care solicită raţionamentul deductiv. Întrebări care solicită motivarea unor acţiuni ( De ce şterge mama praful în casă? sau De ce udă copiii plantele de la colţul naturii ? De ce se culeg fructele din pomi toamna? ) c. ca: Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar culege grâul de pe câmp? Această întrebare va fi continuată logic de o alta: Pentru cine muncesc oamenii aflaţi pe câmp? d. se folosesc întrebări precum: De ce se rostogoleşte nuca? În mod logic se trece la o altă caracteristică prin întrebarea: De ce se aude zgomot la rostogolirea nucii şi de ce nu se aude zgomot la rostogolirea unei prune? b. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a stabili relaţii între elementele tabloului şi realitatea obiectivă pe care ele o reprezintă ( După ce ne putem da seama că tabloul reprezintă un sat în timpul iernii? Apoi o altă întrebare care solicită logica şi experienţa de cunoaştere a copilului: Cum a ajuns acolo gheaţa ?) b. Gh.În activitatea de observare. se face apel la întrebări ca: Ce trebuie să facem ca să ştim ce se află sub coaja portocalei? Ce trebuie să facem pentru a şti dacă prunele sunt zemoase? Ce trebuie să facem ca să ştim cum este blana iepurelui? Ce trebuie să facem spre a afla ce se află sub coaja mărului? c. prof. el reuşeşte să răspundă întrebărilor puse cu profesionalism şi cu iscusinţă de către educatoare. Când dintr-o experienţă sau dintr-o acţiune dată se deduce o însuşire. precum: Ce s-ar întâmpla dacă nu am hrăni câteva zile peştii din acvariu sau păsările din colivie? Ce s-ar întâmpla dacă nu am alimenta autoturismul cu benzină ? Ce s-ar întâmpla dacă autobuzul nu ar avea faruri ? d. cu specificarea deosebirii create de aspectele vizate ori descoperite prin intuirea materialului ilustrativ şi de specificul lecturii după imagini. precum: După ce ne dăm seama că aceşti copii iubesc animalele şi plantele? După ce ne dăm seama din imagine că vremea este caldă? . De aceea este foarte important ca întrebările să ducă la atingerea obiectivelor lecţiei.

.Aşa cum se utilizează în lecţiile de predarea limbii şi literaturii române în grădiniţă. problematizarea potenţează efectul conversaţiei euristice oferind educatoarei posibilitatea de a face o adevărată gimnastică a minţii cu cei mici.

primăvară. verificate de experienţa didactică a multor generaţii de dascăli. întrucât ele creează o dispoziţie specială micuţilor elevi. aşa cum am demonstrat. morală şi estetică. Un alt cadran cuprinde o imagine care i-a impresionat pe copii. atunci când povestirea este obiectul unei lecţii de sine stătătoare. comparaţii etc. învăţătorul va trebui: -să aleagă naraţiunea corespunzătoare vârstei copiilor şi care îndeplineşte condiţii certe de natură cognitivă. De aceea. recomandăm îmbinarea dibace a metodelor clasice. lectura independentă. pentru a putea să o prezinte copiilor în mod coerent şi atrăgător. discuţia colectivă. tradiţionale. unele secvenţe vor fi rezumate). . La clasa a II-a la lecţia despre iarnă.conversative (dialogate): conversaţia. Povestirea Povestirea a fost. un altul le cere elevilor să alcătuiască propoziţii cu cuvinte date din cuprinsul lecţiei. subordonată obiectivelor lecţiei respective.. respectiv cu epitete. Metode utilizate în învăţământul primar. ca povestire a educatoarei. Desigur că metodele gândirii critice nu pot fi o permanenţă a fiecărei lecţii de limba română. ce se cer completate cu unele cuvinte din textul dat. -să prelucreze textul pentru a-l face comunicabil elevilor (în cazul unor texte mai lungi. problematizarea. în cadrul orelor de limba română A. încât ei nu mai ies apoi uşor din starea de relaxare produsă. 5. Metode de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor a) metode de comunicare orală: . -să-şi însuşească conţinutul povestirii. vară sau toamnă textul permite divizarea pe tablouri. Un alt cadran are propoziţii lacunare. cu cele mai recent implementate în învăţământul primar românesc. descrierea. o formă de activitate obligatorie în învăţământul preşcolar. În genere. adesea folosită în alternanţă cu metoda cadranelor.expozitive: povestirea. Recurgem la un prim cadran cu expresii frumoase despre primăvară.Capitolul 5.1. şi o formă de pregătire a preşcolarilor pentru alte activităţi. Şi în învăţământul primar ea poate forma obiectul unei activităţi didactice (lectură) sau constituie o metodă utilizată într-o anumită secvenţă a activităţii. 5. In fine. b) metode bazate pe lectura textului scris (munca cu manualul): lectura explicativă. . explicarea .

pentru detaşarea propoziţiei dintr-un context.. pricepere etc. Aruncându-se acel cub. 5. Pentru o învăţare activă se fixează 3 tabele. pentru a colora afectiv comunicarea. El îi va conduce pe elevi înspre formarea capacităţii de a reda prin cuvinte imaginea unui obiect. iar ultimul cuprinde ce am învăţat. La clasa IV-a se poate împărţi clasa în mai multe grupe atunci când pe baza metodei Experţii se realizează tema Ştiu. învăţătorul are la îndemână mai multe modalităţi. pe rând elevii trebuie să răspundă sarcinilor menţionate. 2. care îi stimulează şi pe cei timizi sau leneşi. analizează. 5.aplică. etc. se discută. Vreau să ştiu. Se construieşte o propoziţie cu 4 cuvinte şi se ajunge la un cuvânt –sinteză. pe feţele căruia apar cerinţe fixe:1.?). -să adauge cuvântului necunoscut sinonimul cunoscut (în cazul în care cuvântul aparţine vocabularului activ). -să rezolve problema cuvintelor necunoscute. ca astfel să fie dinamizată acţiunea. astfel că în primul este un substantiv..2. Se pot evidenţia însuşiri ale lucrurilor. de la care se ajunge la ciorchinele. Povestirea se mai utilizează în structura unor lecţii în care ea reprezintă un element auxiliar.. Am învăţat. dărnicie. La clasele a III-a şi a IV-a incitantă este metoda cubului. fiinţe.. Din fiecare copil trebuie valorificat ceea ce are bun. argumentează. ci şi asupra unei mişcări (descriere dinamică). 4. în al doilea două adjective. În predarea sunetului/ literei noi. De reţinut că descrierea se realizează nu numai asupra unui obiect (descriere statică). de la explozia stelară. Ea este productivă în lecţia cu tema Ştiu. următorul are 3 verbe. Grupul stă la o masă. 6. prin care pornind de la un cuvânt din lecţie copiii pun întrebările cele mai felurite( De ce. prin realizarea unor scheme. între care povestirea. a unei acţiuni. Fiecare grupă învaţă un fragment şi apoi îl spune. Explicaţia .3.. Descrierea Învăţătorul înfăţişează aspecte ale realităţii înconjurătoare: lucruri. povestirea se îmbină cu metode moderne dintre cele mai eficiente. Am învăţat.. la brainstorming. are un conducător. se aduc noutăţi. înlocuindu-l printr-un cuvânt cunoscut. descrie. prin care se dau 5 versuri. În primul este Ştiu că.. Fiecare grupă are o denumire aparte. lărgind baza informativă. Desigur că pe măsură ce puterea de imaginaţie a elevilor se măreşte.-să-şi stabilească intervenţiile personale.. La finele de lecţie se recurge şi la cvintet. 3. ?.Altul este Ce aş mai dori să ştiu. precum dragoste. Astfel. cu sarcini distincte de lucru. 5. Cum .? Când. printr-unul dintre procedeele recomandate: -să elimine cuvântul. Vreau să ştiu. se compară. asociază. eficient în lecţiile de recapitulare la explicarea unor cuvinte. trăsături pozitive sau negative ale personajelor din text. compară. fenomene ale naturii.

Pentru potenţarea efectelor. Dacă elevii nu pot să formuleze răspunsul aşteptat. În funcţie de scopul urmărit. pentru a-i conduce la descoperirea unor informaţii noi.să se limiteze la strictul necesar. în schimb.Cine? Unde? Când? . naraţiuni. Dacă la întrebările de identificare şi de descriere răspunsurile nu au nicio culoare personală. dar se dau numai unele elemente. Reuşita conversaţiei euristice depinde de caracterul întrebărilor.. ca la ciorchine. 5. un cuvânt). Explicaţia se utilizează şi în lecţia de consolidare. Discuţia colectivă constă în schimbul de păreri. se stabilesc felurile substantivului. . cauzele şi semnificaţia. învăţătorul va formula întrebări ajutătoare. mai ales la imaginile din laborator. c) conversaţia de fixare (pentru organizarea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite). utile însuşirii noilor cunoştinţe). de impresii sau de informaţii în legătură cu o problemă. când prin metoda ciorchinelui. o expresie. .Învăţătorul prezintă un caz nou (o situaţie. în toate clasele şi la toate obiectele de învăţământ. b) conversaţia de reactualizare (pentru reamintirea unor cunoştinţe anterioare.De ce? Dar dacă era altfel? Cum consideraţi? Ce se poate spune despre. Învăţătorul va avea în vedere ca întrebările de tip reproductiv. cu ajutorul liniuţelor. Se cere în final să se propună un alt deznodământ al unei întâmplări.accesibile. se recurge la mijloacele audiovizuale. după care analizează conţinutul. Astfel se predau noţiunile gramaticale.4. ele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: . Pentru a putea răspunde rolului formativ al întrebărilor.?. La o lecţie nouă se recurge la conversaţia de spargerea gheţii.corecte din punct de vedere gramatical. etc. întrucât ele nu pot depăşi conţinutul informaţional al textului. Se explică la un text citit în clasă cuvintele mai grele. să fie mai frecvent utilizate întrebările de descoperire şi de evaluare. . se realizează căsuţe. urmate de răspunsuri ale acestora.cu adresare directă. spre exemplu. Conversaţia Este o metodă de utilizare generală.să fie concise. Conversaţia euristică presupune o serie de întrebări adresate elevilor de către învăţător. se disting mai multe tipuri de conversaţie: a) conversaţia euristică (pentru însuşirea unor cunoştinţe noi). Prin harta povestirii. Descoperirea se bazează pe cunoştinţele acumulate anterior de către elevi şi pe conexarea lor. d) conversaţia de verificare (în cadrul verificării orale a cunoştinţelor).. .

Ceea ce caracterizează o asemenea metodă este asocierea citirii cu explicaţiile date de către învăţător sau de către elevi.6. cu elevii clasei a II-a sau a IV-a duşi la biblioteca şcolii. revin cu cartea la bibliotecar. la elementele obiective (conţinute în text) se adaugă aprecieri morale.5. morala care se desprinde din text este că trebuie să munceşti. -să rezume ceea ce au citit. . în cazul abordării problematizate. . prin care se urmăreşte ca elevii să înţeleagă textul. Lectura explicativă Iată o formă de citire. să descopere modul în care este comunicat mesajul şi ce semnificaţie are acesta. transcrieri de informaţii din reviste pentru copii şi din almanahuri. b) Metode de explorare indirectă prin intermediul substitutelor realităţii: demonstraţia cu ajutorul . constatări cu privire la calitatea lecturii. 5. Ca activităţi independente. -să elaboreze idei principale. uneori chiar profund marcate individual. există şi alte forme de practicare a lecturii independente: citate din cărţi de literatură şi de ştiinţă popularizată. învăţătorul îi va pregăti dinainte printr-o suită de activităţi cu manualul. -să le treacă într-un caiet special.În schimb.graficelor.imaginilor. -să selecteze în text unele pasaje de interes. Metode de explorare şi descoperire (de învăţare prin descoperire nedirijată sau dirijată) a) Metode de explorare directă (nemijlocită) a obiectelor şi fenomenelor: observarea sistematică şi independentă. B. . 5. -să delimiteze fragmentele. iar din discuţia cu el se pot face apoi corecturi. Lectura independentă Pentru a se ajunge ca elevii să realizeze lectura în mod independent. Ei vor fi îndrumaţi: -să citească un text de mai multe ori. asupra căruia să opereze în mod independent. Pe lângă des repetata recomandare ca elevii să elaboreze singuri rezumatul celor citite. Pentru fixare aestei idei se face legătura cu proza Banul muncit de Alexandru Mitru.proiecţiilor fixe şi dinamice. La lecţia Cel mai bun prieten. Învăţătorul îi revine răspunderea de a crea ocazii pentru a pune elevul în contact cu textul.

Întorşi în clasă. Radu. în special filmul. Dacă se aplică prima formulă. cum se leagă literele într-un cuvânt.8. îmbracă forme variate după obiect. Când se aplică sistemul muncii pe grupe. Modelarea Presupune un sistem care reproduce. se practică demonstraţia acţiunilor de executat/cum se realizează semnul grafic sau litera în aer. Când elevii îşi pregătesc o compunere despre pădurea de la marginea satului.5. în procesul de învăţământ. ei vor observa obiectul pe baza unui plan dat de învăţător. Observarea Presupune un obiect. de exemplu. prin faptul că îngăduie asemănări cu procesul/obiectul pe care-l reprezintă. filme despre poziţia corectă a elevilor în timpul scrisului. algoritmi operaţionali. 30% din ceea ce văd şi 65% din informaţiile primite prin auz şi văz. (Cerghit. De exemplu. Metode bazate pe acţiune: -metode de învăţare prin acţiune reală: exerciţii. sarcinile de observare sunt egale pentru fiecare elev. vârsta elevilor. demonstraţia cu ajutorul desenului la tablă/cum se execută litera. A. Modelele didactice sunt elaborate de către instituţii specializate. demonstraţia figurativă/se arată elevilor planşa cu litera descompusă şi cu litera întreagă. Modelul conduce astfel la cunoaşterea realităţii în mod indirect. despre un monument sau o casă mai veche din localitatea lor. 5. se justifică prin capacitatea mare de comunicare pe care o au acestea: elevii reţin 20% din ceea ce ascultă. Vlăsceanu.la scară. La clasa I.7. demonstraţia cu ajutorul proiecţiilor fixe sau dinamice/se prezintă diapozitive despre poziţia corectă a elevului în bancă. pentru a cădea de acord asupra unui plan comun de întocmire a compunerii. care poate fi urmărit într-un anume moment al existenţei sale sau de-a lungul unei perioade de timp. Observarea se poate realiza individual sau în grup.9. Modelele didactice reprezintă. vor comunica informaţiile şi impresiile. în funcţie de scopul utilizării lor. dar şi învăţătorul poate concepe şi realiza modele didactice. Apelul la demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. Demonstraţia A demonstra înseamnă a prezenta obiecte. puncte de pornire în obţinerea unor informaţii sau elemente de confirmare a informaţiilor dobândite în procesul de cunoaştere. În activitatea didactică. el poate realiza reprezentarea grafică a partenerilor de dialog şi a relaţiilor comunicative dintre ei. Popescu. Tot cu ajutorul modelelor se poate reprezenta structura unei propoziţii.structura unui sistem. fiecare grupă primeşte o sarcină aparte de îndeplinit. . acţiuni. etc. 89) 5.

În funcţie de capacitatea vizată.-metode de învăţare prin acţiune fictivă (simulată): jocuri didactice. -să înţeleagă modelul acţiunii. elevii învaţă (pe baza sistemului concentric de predare. 5.învăţare a cunoştinţelor). învăţare dramatizată. În cadrul obiectului limba română din ciclul primar. în scopul formării de priceperi şi deprinderi motrice şi intelectuale.12. din perioada învăţării citit-scrisului. 5. de ce gen. prin care se formează priceperi şi deprinderi. învăţătorul trebuie să iniţieze actanţii. -să-l execute de câteva ori. imediat după rezolvare. al consolidării cunoştinţelor dobândite. astfel ca elevii: -să cunoască scopul exerciţiului propus. -să cunoască la ce pot apela pentru rezolvarea lui (regulă. fenomene. şi până în clasa a IV. care conduce la rezolvarea corectă a unei sarcini didactice. Metoda algoritmizării Un algoritm reprezintă o succesiune de operaţii desfăşurate întotdeauna în aceeaşi ordine. Algoritmii se pot prezenta sub forma regulilor gramaticale şi ortografice. -să parcurgă exerciţiile în mod gradat. 5. care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. analiza gramaticală nu este completă. exerciţiul se practică din clasa I.10.a. pentru a-l însuşi. Se pot simula simulare sunt jocurile didactice şi apară adevărat ceva inexistent. Exerciţiul Exerciţiul presupune efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni. al dezvoltării operaţiilor gândirii şi a capacităţilor creatoare ale elevilor. Ei îl vor caracteriza pe baza următoarelor operaţii: ce fel de substantiv. -exerciţii operaţionale. Metodele de învăţământul prin dramatizare. În legătură cu substantivul. Simulare = a face un lucru procese. cu varianta . de la exerciţii simple la exerciţii cu un grad de complexitate mai mare: -să beneficieze de verificări. Este o metodă care poate fi aplicată pe toată durata şcolarităţii. a căror dominantă este componenta motrice. la ce număr este. a se asemenea altuia). exerciţiile se grupează în două categorii: -exerciţii motrice. principiu). ca să-şi reprezinte identificarea lui. a da în mod preface (lat. Pentru ca exerciţiul să-şi îndeplinească rolul. acţiuni. Dacă una din operaţii nu este realizată. Metode de simulare A simula înseamnă a facă să intenţionat o impresie falsă.11.

-dezvoltă deprinderile elevilor de a purta discuţii între ei.. în mod obligatoriu.jocului de rol. în forme potrivite vârstei. -dezvoltă capacitatea de ascultare. Întrebările posibile generate de observarea acţiunii sunt: -Ce ar fi trebuit să facă pentru . graţie aceloraşi valenţe: . cu anumite modificări.? -Ce se poate întâmpla mai departe? Metoda jocului/interpretării de rol are efecte pozitive în mai multe direcţii: -dezvoltă capacitatea de comunicare. Scenele prezentate vor fi. 5. Adesea se intră î lecţie prin brainstorming. Organizarea jocului de rol este o posibilitate de analiză a unor situaţii – problemă. de mişcare şi de relaxare.se adresează. pentru rezolvarea unei probleme. prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă. care pretind din partea spectatorilor exprimarea şi argumentarea. . Este o activitate practicabilă şi la copiii de vârstă şcolară mică.? -Cum ar fi trebuit să procedeze pentru . cu implicaţii în sfera morală. din partea fiecărui participant. Jocul de rol Presupune.. -asigură înţelegerea de către copii a relaţiilor de cauzalitate din viaţă. Primele se practică atât în învăţământul preşcolar.. Interpretul va încerca să înţeleagă atitudinile şi reacţiile unei persoane aflate într-o anumită circumstanţă de viaţă. să se comporte ca o altă persoană. ele aduc în procesul de învăţământ o atmosferă de voioşie. Jocurile didactice îmbină jocul cu efortul presupus de procesul învăţării. când se utilizează metoda Pălăriilor gânditoare. Învăţarea prin dramatizare se practică sub forma citirii pe roluri sau a interpretării unor scenete (preluate din literatura dramatică pentru copii sau create de către învăţător. . pe baza unor fabule. Pe de altă parte.. în egală măsură.13. disponibilităţii spre joc a acestor vârste şi dorinţei de cunoaştere a copiilor. -îi pune în situaţia să caute căi alternative de rezolvare a unei probleme. în relaţie directă cu universul de viaţă al elevilor. cât şi în învăţământul primar. povestiri). -dezvoltă capacitatea de comunicare. prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă. a unor atitudini.asigură învăţarea fără eforturi vizibile în cazul celorlalte activităţi.

Căutarea alternativei a. b. Întrebările sunt: S-ar fi putut întâmpla aşa acest lucru? De ce ? Cum se vor simţi celelalte persoane? 7. . c. Interpretarea unui rol Copilul care a dat soluţia acceptată de către cei mai mulţi colegi de clasă este invitat să interpreteze rolul persoanei aflate în situaţia respectivă.Jocul de rol este considerat o componentă majoră a jocurilor de simulare potrivite pentru copiii aflaţi în clasele primare. 3. este identificată problema: Care este problema cu care s-a confruntat persoana respectivă? Fiecare dintre voi este de acord că aceasta este problema? Mai trebuie să avem ceva în vedere? 4. 6. Rezolvarea iniţială a problemei După ce problema a fost identificată. se cer soluţii pentru rezolvarea ei: Ce credeţi că ar trebui să facă în această împrejurare acea persoană? Între ce şi ce poate să aleagă? 5. cât şi spectatorii. Pe baza indicaţiilor cuprinse într-o serie de broşuri People in action/Oameni în acţiune/. Discutarea soluţiei şi a consecinţelor ei Se discută modul în care a fost rezolvată problema. discută împreună ceea ce vor face. la discuţii participând atât „actorii”. Prezentarea situaţiei Elevilor li se prezintă situaţia respectivă pe un mijloc audio-vizual sau este povestită. Secvenţa cuprinde nouă „paşi”. întrucât ei posedă capacităţile verbale necesare pentru interpretarea de roluri. pentru a putea comenta. Identificarea problemei Pe bază de întrebări. coerent de către învăţător. elaborată de Fannie Schaftel şi George Schaftel. Lynne Murihead fixează structura unei secvenţe de joc de rol. reamintind o experinţă anterioară: -Ce s-a întâmplat? -Când s-a întâmplat? -De ce s-a întâmplat aşa? 2. 1. El alege şi interpreţii celorlalte roluri. Pregătirea pentru prezentarea situaţiei – problemă Învăţătorul previne grupul. clar. Învăţătorul îndeamnă elevii observatori să urmărească cu atenţie ceea ce li se prezintă.

“învăţarea activă înseamnă. elevul îndeplineşte sarcini care îl vor conduce la înţelegere). 6. să permită exprimarea tuturor opiniilor. *gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii. La toate acestea se adaugă iniţierea pe calculator. îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. se pun bazele unor comportamente. de altfel observabile: *comportamente ce denotă participarea (elevul e activ. Explorarea alternativelor prin „interpretarea unui rol” şi prin discuţii Alternativele propuse de către elevi vor fi reprezentate printr-o interpretare suplimentară de roluri şi prin discuţii asupra acestor alternative. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită . procesul de învăţare calibrat pe interesele/ nivelul de înţelegere/ nivelul de dezvoltare al participanţilor la proces. Cere compararea lor şi luarea deciziei. 9. chiar şi a celor cu caracter negativ. dacă observă că ei întâmpină greutăţi. ia parte la activităţi). 8. Printre metodele care activizează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii. În cadrul învăţării active. pe baza selectării celei mai bune alternative de rezolvare a problemei. Preda Mihaela Raluca de la Şcoala Generală nr. răspunde la întrebări. 5 din Petrila.Elevii sunt întrebaţi dacă există şi alte căi prin care ar fi putut acţiona persoana din situaţia dată. b.METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE ACTIVĂ În prezentarea inst. *învăţarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de învăţare într-o anumită instanţă de învăţare). care a devenit indispensabil activităţii şcolarilor. propune noi interpretări). învăţătorul va ţine seama de câteva cerinţe: a. conform dicţionarului. Capitolul 6. *construirea cunoştinţelor (în loc să fie pasiv. c. inclusiv să interpreteze un rol. În organizarea acestui tip de activitate. să aleagă probleme adecvate vârstei şi experienţei copiilor. Luarea deciziei Învăţătorul reaminteşte elevilor soluţiile propuse. să ajute elevii.

dupa funcţia principală didactică în : a)Metode de predare –învăţare interactiva in grup : -metoda predării / invăţării reciproce(Reciprocal teaching –Palinscar) -metoda “mozaicului”( Jigsaw) -citirea cuprinzătoare -metoda “Cascadei” (Cascade) -metoda învăţării pe grupe mici (“STAD-Student Teams Achievement Division”) -metoda “turnirului între echipe”(“TGT-Teams/Games/ Tournaments”) -metoda schimbării perechii (“Share-Pair Circles”) -metoda “Piramidei” -invăţarea dramatizată b)Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare : -harta cognitivă / conceptuală -matricile -”Lanţurile cognitive” -”Scheletul de peşte” -diagrama cauzelor şi a efectului -”pânza de păianjen” -”Tehnica florii de nufăr” -”Cartonaşe luminoase” c)Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii : -”Brainstorming” -”Explozia stelară” -”Metoda pălăriilor gânditoare” -”Caruselul” -”Multi-voting” -”Masa rotundă” -interviul de grup -studiul de caz -”Incidentul critic” -”Phillips 6/6” -”Tehnica 6/3/5” -”Controversa creativă” -”Tehnica acvariului” -”Tehnica focus-grup” -”Patru colţuri” . Metodele si tehnicile interactive de grup se clasifică. caracterului ludic şi oferind alternative de învăţare cu “priză” la copii.denumirilor foarte uşor de reţinut.

Pălăria roşie •lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor. stimulând gândirea creativă. Fiecare. că rolurile se pot inversa. bineînţeles. •culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui. galben. avertismentul. judecata. fiecare având câte o culoare: alb. constructivă pe un fundament logic. Pălăria albă •este obiectivă asupra informaţiilor. •este neutră. Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare. pentru şase pălării. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE Acest nou tip de metodă de predare. •este gândirea optimistă. dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.învăţare este un joc în sine. grija. Pălăria galbenă •oferă o pespectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei. •este impulsivă. tristă. •reprezintă o bogată paletă a stările afective. Copiii se împart în şase grupe. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. •poate însemna şi supărare sau furie. •oferă o pespectivă întunecoasă. . Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. să-i atragă pe elevi. Pălăria verde • exprimă ideile noi.-”Metoda Frisco” -Sinectica -”Buzz-groups” -”Metoda Delphi” d)Metode de cercetare în grup : -tema / proiectul de cercetare în grup -experimentul pe echipe -portofoliul de grup. participanţii fiind liberi să spună ce gândesc. albastru şi negru. iar cele şase pălării să fie frumos colorate. verde. pesimiste. strălucirea. Fiecare culoare reprezintă un rol. Pălăria neagră •exprimă prudenţa. optimismul. •reprezintă perspectiva gândirii negative. sumbră asupra situaţiei în discuţie. roşu.

gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău. Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi: pălăria albă – pălăria roşie pălăria neagră – pălăria galbenă pălăria verde – pălăria albastră Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare: Pălăria albă (povestitorul): Cel ce poartă pălăria albă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. • este preocuparea de a controla şi de a organiza. Pălăria neagră (criticul) : Este pălăria avertisment. ci ceea ce semnifică ea. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. gânditorul trebuie să imite computerul. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge. greşelile demersurilor propuse.• este simbolul fertilităţii. ceea ce induce culoarea fiecăreia. Albul (absenţa culorii) indică neutralitatea. Când “poartă” pălăria albă. Nu oferă interpretări şi opinii. • albastru a rece. Ea face posibilă vizualizarea. • supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii. inovatoare. să se concentreze strict pe problema discutată. exprimare lor. Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie. gândind din perspectiva ei. Pălăria albastră • exprimă controlul procesului de gândire. Nu este o argumentare ci o încercare . întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”. adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. Pălăria roşie (psihologul) : Purtând pălăria roşie. pericolele. concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. al producţiei de idei noi. care sunt riscurile. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie. în mod obiectiv şi să relateze exact datele. Calculatorul este neutru şi obiectiv. incorect şi care sunt erorile. Nu pălăria în sine contează. este culoarea cerului care este deasupra tuturor. atotvăzător şi atotcunoscător.

Pălăria galbenă (creatorul) : Este simbolul gândirii pozitive şi constructive. Pălăria albastră → clarifică Pălăria albă → informează Pălăria verde → generează ideile noi şi efortul Pălăria galbenă → aduce beneficii creative Pălăria neagră → identifică greşelile . Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Exprimă speranţa. noi posibilităţi. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii. are în vedere beneficiile. dar prin simple interjecţii. Verdele exprimă fertilitatea. este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii.obiectivă de a evidenţia elementele negative. Chiar dacă are rolul conducător. Pălăria albastră (moderatorul) : Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. noi variante. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor. valoarea informaţiilor şI a faptelor date. după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. Cere un efort de gândire mai mare. Poate să atragă atenţia celorlalte pălării. reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şI practice pentru aceste beneficii şi valori. Oferă sugestii. Cere un efort de creaţie. aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. acestea aparţinând pălăriei roşii. acestea fiind domeniul pălăriei verzi. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şI trebuie căutate. E gândirea despre gândirea nevoită să exploreze subiectul. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. propuneri concrete şi clare. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre. Intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit. Pălăria verde (gânditorul) : Simbolizează gândirea creativă. valoareaseminţelor. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii. al optimismului. dar nici nu…” Gânditorul nu exprimă sentimente negative. Se pot folosi formulări negative. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. În cazul unor idei noi. de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge. renaşterea.

asemeni petalelor florii de nufăr. inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale. informaţiile aşa… să o altă ? sigur vom ne explicaţie? ajunge la concentră rezultatul m bun! asupra…. F C G . uite aceste Ce ne rezumăm? este dacă… idei? Ce cum împiedică? Care e Cum informaţii privesc eu Care fi La ce următorul poate lipsesc? lucrurile… sunt altfel riscuri ne pas? atacată Ce Sentiment avantajele expunem? Care informaţii ul meu e ? Ne permite sunt ideile problema am vrea să că… Pe ce regulamentul principale ? avem? drum o ? ? Nu-mi Putem Cum place felul luăm? Să nu face asta şi putem cum s-a Dacă pierdem în alt mod? obţine începem timpul şi Găsim şi procedat. concepte. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale.Pe ce se Care sunt Putem Şansa informaţii mi pălăria bazeză erorile? să succesului avem? roşie. TEHNICA LOTUS (Floarea de nufăr) (LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE)* Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei.Pălăria roşie → spune ce simte despre Un exemplu de întrebări / comportamente posibile în acest joc este: Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria albă roşie galbenă neagră albastră verde Ce Punându. nu credeţi? Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice. pornind de la o temă centrală.

urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale.B tema D H E A Fig.: Diagrama Lotus Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale. . 2. pentru alte 8 flori de nufăr. 1: Reprezentarea direcţiei de organizare a Tehnicii Lotus Fig. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare.

− modalitatea de evaluare. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. gălbenele. pelin. creându-se astfel un “laborator al creativităţii”. cu fotografii din timpul copilăriei. Folosirea celor 8 idei deduse. Tema centrală: modalităţi de stimulare a potenţia-lului creativ al elevilor Cele 8 idei secundare: − conduita creativă a profesorului. mentă. muşeţel. coada şoricelului. Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile viitoare. − climatul creativ din clasă. pornind de la o temă centrală.Atfel. ţinându-se cont de sugestiile oferite. − atitudinea cretivă a profesorului. 1994. cu peisaje desenate sau . de la A la H. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. rostopască. 2. Etapa evaluării ideilor. conform figurii prezentate. în sensul acelor de ceasornic. 3. 4. Tema centrală: plantele medicinale Cele 8 idei secundare: sunătoare. − relaţia elev-elev. publicat de Ten Speed Press. Exemple: 1. Construirea diagramei. − cerinţele şcolare. * Adaptat după “Thinkpak” de Michael Michalko. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. în conformitate cu expectaţiile elevilor: se poate decora clasa cu picturi făcute de elevi. Scrierea temei centrale în centrul diagramei. tei. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane. Astfel. − relaţia profesor-elev. Evaluarea ideilor cu privire la stimularea şi dezvoltarea potenţialului creativ poate avea şi o utilitate practică. se poate reamenaja sala de curs. ETAPELE TEHNICII FLORII DE NUFĂR: 1. − modalităţile de organizare a colectivului. 6. sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte. (“flori de nufăr”). drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane (“flori de nufăr”) 5. 2.

5 10 Ce punctaj putea obţine ( toate soluţiile) B. tema centrală ar putea fi întrebarea: “Ce ţi-ai dori să studiezi?”.Radu a aruncat 3 bulgări de 1 zăpadă dar au atins ţinta numai cu doi. A .fotografiate. În funcţie de atitudinea pe care o au faţă de o problemă trebuie să răspundă la nişte comenzi ca: Dacă în familia voastră se fumează. puneţi mâna pe umăr! Dacă adunaţi deşeuri de hârtii. la care s-ar putea propun Jocul didactic :         Copiii au organizat un concurs de tras la ţintă cu bulgări de zăpadă. materiale video cu activităţi creative sau spectacole realizate de ei sau de colegii lor. acoperiţi-vă ochii cu mâna! Dacă rupeţi foi din caiete. De exemplu. Cu roşu s-a notat punctajul care se poate realiza în funcţie de locul unde au lovit ţinta. cu jucării/jocuri menite să stimuleze creativitatea şi alte materiale didactice. Echipa băieţilor a obţinut 65 de 5 puncte. Tehnica Lotus poate fi desfăsurată cu succes în grup. ridicaţi mâna dreaptă! Dacă aveţi un animal pe care îl îngrijiţi.Există şi posibilitatea dezvoltării unui Lotus individual. Ţinta. ridicaţi o mână! Dacă rupeţi crengile copacilor sau florile din parcuri. Este un test de sinceritate la care participă toţi elevii. C. ca un exerciţiu de stimulare a creativităţii şi de autoevaluare. lăsaţi privirea în jos! 15 . frecaţivă nasul! Dacă lăsaţi apa să curgă când vă spălaţi pe mâini. fiind adaptabilă unor largi categorii de vârstă şi de domenii. clipiţi din ochi! Dacă zbieraţi pe coridor sau în clasă. omul de zăpadă. cu cărţi ilustrate (pentru cei mici) sau cărţi însoţite de teste şi jocuri creative (pentru cei mai mari). Câte puncte au obţinut în total ? Joc pentru cunoaşterea atitudinii elevului faţă de mediu – urmăreşte conştientizarea problemelor de mediu. Care este diferenţa dintre punctajul minim care s-ar obţine din 3 lovituri şi punctajul minim al lui Radu. iar cea a fetelor cu 30 de puncte mai puţin. bateţi dinpalme! Dacă aruncaţi gunoiul pe stradă.

imagini cu ctitorii etc. Experţii se întorc la echipa iniţială unde transmit cunoştinţele colegilor. Fiecare primeşte un număr de la 1 la 4 şi se formează noile grupe. pe parcursul orei. Clasa se împarte în echipe de câte patru elevi. astfel formate vor dezbate temele puse în discuţie. Grupele prezintă rezultatul studiului întregii clase.Dacă omorâţi insecte sau chinuiţi animale ca să vă distraţi. fiecare parte a materialului. după care primeşte o fişă ce cuprinde o parte dintr-un material mai amplu ( materialul are atâtea părţi câte grupe s-au format ). se consultă între ei şi hotărăsc cum vor prezenta informaţiile colegilor de la grupele iniţial. urmând ca elevii să prezinte din nou. Fiecare membru primeşte un cartonaş cu un număr de la unu la patru.3. . Ei pot folosi şi material didactic disponibil. învăţător şi elev. Se poate interveni la final cu un test . iar dacă sunt nelămuriri poate interveni şi învăţătorul . răspunderea individuală de grup.numerele 2 • Politica internă şi externă. Din acest moment ei devin experţi. în acest moment.4. pentru că fiecare va preda fragmentul său colegilor de grup şi va învăţa de la aceştia părţile pe care ei le vor prezenta. aşa cum şi-au însuşit-o în cadrul grupului de experţi. La fel vor proceda şi numerele 2.numerele 3 • Ctitorii . Fiecare elev va fi. – numerele 4 Elevii formează grupe de câte patru. Ei pot primi şi întrebări.numerele 1 • Obţinerea tronului Moldovei. învăţătorul adresează întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a informaţiilor şi pentru a aplica şi un test. dezvoltă abilităţi de comunicare. închideţi ochii! Mozaicul este o strategie care se bazează pe învăţarea în echipă. harta Moldovei. Se explică subiectul pus în discuţie. după ce experţii şi-au încheiat activitatea fiecare se întoarce la grupa iniţială şi le predă celorlalţi fragmentul pregătit. încercând să fie cât mai convingători. în ordine iniţială. Elevii vor fi pregătiţi cu diverse materiale: portretul lui Ştefan. . Grupele de experţi. În a doua etapă. În etapa a treia. La final. ajungându-se la reconstituirea întregului. învăţătorul reaminteşte tema studiată. Pentru lecţia Ştefan cel Mare şi Sfânt se poate împărţi tema în patru subteme: • Copilăria lui Ştefan. . Citesc fragmentul primit . stimulând încrederea în forţele proprii a participanţilor. Fiecare parte a întregului este prezentată într-o ordine logică. fragmente din legende şi povestiri istorice. . citate din cronici. toţi elevii cu numărul 1 se vor grupa separat.

prin ce se aseamănă dacii şi romanii? • Asociază: cunoscând procesul de romanizare al dacilor. raportorul grupului”. stimulează eficienţa învăţării şi gândirea logică.Ce puteţi face voi pentru protejarea plantelor şi animalelor pe cale de dispariţie? . . Este necesar un cub mare. va trage concluziile. Metoda poate fi folosită şi ca joc concurs între grupuri. o reformulează pentru a fi înţeleasă de fiecare membru al grupului. de câmpie). realizându-se abordarea complexă şi integratoare a unei teme.Compară pădurea de fag cu pădurea de brad şi molid. Se va insista pe formularea unor răspunsuri reprezentative pentru grup şi nu individual. adresează întrebări învăţătorului dacă este cazul.Cubul Prin această metodă se explorează ( cercetează) un subiect sau o situaţie din mai multe perspective.interogatorul – solicită idei legate de modul de rezolvare a sarcinii de la membrii grupului. Iată şi o aplicaţie pentru tema “Vegetaţia şi animalele” Descrie . Aplică . . .. la ce te gândeşti? • Analizează: de ce crezi că în alte provincii romane nu s-a produs o rapidă romanizare. aşa cum s-a întâmplat în Dacia? • Aplică: cum explici organizarea Daciei unui elev de clasa a III-a? • Argumentează: cucerirea daciei de către romani şi romanizarea acesteia a fost un lucru bun? De ce da? De ce nu? Se împarte clasa în şase grupuri de câte patru elevi şi se stabileşte rolul fiecărui membru din grup: .cititorul – rostogoleşte cubul şi anunţă grupului cerinţa înscrisă pe faţa de deasupra.Dovedeşte cum s-au adaptat la mediu unele animale..Asociază animalele sălbatice.rezumatorul .va fi . formelor de relief Analizează . Asociază . le va nota şi le va comunica întregii clase.Descrie vegetaţia din zonele de munte (de deal. pe feţele căruia să fie scrisă câte o sarcină de lucru sub diferite forme. Permite diferenţierea sarcinilor de învăţare.ascultătorul activ/cercetaşul – repetă sarcina. Compară . Dacia în timpul stăpânirii romane” • Descrie: organizarea Daciei în timpul srăpânirii romane • Compară: ca mod de viaţă. Text suport: .

. Descrie partea de vorbire: substantiv Partea de vorbire care denumeşte fiinţe. Compară în exemplele următoare felul substantivelor. o şcoală – două şcoli. în perechi sau în grup şi respectă următoarele repere: • Titlul ( un singur cuvânt – substantiv). Argumentează de ce cuvintele subliniate în propoziţia următoare sunt substantive: Elevii merg la şcoală. Maria a plecat în excursie. (substantiv propriu) Copiii scriu frumos.. Este o poezie de cinci versuri care se elaborează individual. (fel.(interesante) cântecul…. numărul plural.li se poate adăuga un adjectiv: elevii harnici..(nou) băieţi…. Asociază substantivelor următoare adjective: fata…… (frumoasă) fetele…. *lucruri: şcoală.Argumentează Care este părerea ta despre căile de pro şi contra protejare a plantelor şi animalelor? Aceeaşi metodă aplicată la lecţia „ Substantivul” 1. 2.(ascultătoare) cântece…. . cumpărături– substantiv comun. genul feminin.(harnici) băiatul…. .(scund) 5. fenomene ale naturii. (denumirea acţiunii – substantiv) Pisica toarce pe sobă. numărul singular. lucruri. stări sufleteşti.. Cvintetul reprezintă o modalitate de sintetizare a informaţiilor. Analizează substantivele subliniate din propoziţia: Maria merge la cumpărături. acţiuni se numeşte substantiv.denumesc * fiinţe: elevii. (substantiv comun) Planeta Pământ are mulţi locuitori. Aplică utilizând într-un scurt text (dialog) 5/10 substantive pe care să le subliniaţi. . Şi-a cumpărat suveniruri pentru cei de acasă. frumoasa şcoală. gen. număr) Maria – substantiv propriu.se numără: un elev – doi elevi. Toţi copii s-au aşezat pe pământ să privească iarba. (denumeşte un lucru) 3. de evaluare a înţelegerii şi creativităţii copiilor şi mijlocul de exprimare a creativităţii lor. genul feminin. (acţiune – verb) Scrisul este o necesitate. 4. Ea vede multe lucruri interesante. Ce bucuroasă este fata că a mers în excursie ! 6. (denumeşte o fiinţă) Cartea este interesantă.

. • Esenţa subiectului ( un cuvânt cheie). 4. ind”). Găsirea unor cuvinte/sintagme în legătură cu termenul pus în discuţie (noţiuni generale). Exemplu: . învingând. • Sentimente ( patru cuvinte – construcţie. iscusit Luptând.. 3. pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii. Trasarea unor linii de la cuvânt / propoziţie – nucleu către cuvintele / sintagmele noi. utilizată individual sau în grup. ETAPE: 1. • Acţiune ( trei cuvinte – verbe terminate în .Traian Viteaz.• Descriere ( două cuvinte – adjective). Completarea schemei până la expirarea timpului. enunţ). . Scrierea unui cuvânt/ a unei propoziţii-nucleu 2. cucerind A fost mare împărat Erou” Metoda ciorchinelui Este o metodă didactică. care constă în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei.

Ca educatori avem sarcina să-i învăţăm pe elevi să înveţe. să-i abilităm cu diferite tehnici de învăţare eficientă. pregătindu-i în acelaşi timp pentru autoînvăţare şi educare permanentă. ACTIVITĂŢI DE TIMP LIBER Am constatat cã sunt pãrinţi care petrec mult timp cu copiii lor.„Cărţile au suflet” format conţinu t mesaje învă ţătur i emoţii inform aţii texte coperţ i foi im agi ni simbo luri de se ne inter esan te ut il e pagini anexe nonl itera re liter are frumoas e reclam a artic olul în proză liric e mari Majoritatea acestor activităţi presupun o abordare inter şi transdisciplinară a noţiunilor studiate. căutând activităţi cât mai variate. .

Realizaţi împreună diverse produse artistice (colaje pe diverse teme. pe care sã puteţi nota diverse mesaje. desene. 8. Monopoly etc. jocul. sau diverse campanii de prevenire). Colecţia familiei. Realizaţi un mic panou. Voluntariatul. Implicaţi-vă împreună. Pentru cei care beneficiază de o „bucată de pământ”. spiritul de iniţiativă.. podoabe de pom. bolnavi cronici etc. Mai ales pentru copiii mici povestea. În grădină. Acestea dau culoare zilei. origami etc. desene pentru membrii familiei. caricaturi. Campionatele familiei: cărţi. animaţia sunt metode utile pentru stimularea imaginaţiei şi a proceselor de cunoaştere. poezii. în folosul comunităţii (acţiuni pentru: copiii străzii. şah. scrabble.). Putţþi colecţiona. www. iniţiate de diverse organizaţii nonguvernamentale.”4 4 Mihaela Raluca Preda. Colţul vesel. persoane cu nevoi speciale. Folosind vopseluri speciale. împreună cu copiii dvs. îngrijirea plantelor (flori. 2. Concursuri pe teme din desene animate. Produse artistice. 6. însemnări.) poate fi o modalitate plăcută de relaxare şi o posibilitate de comunicare afectivă.Aceste activităţi stimuleazã activităţile sociale ale copilului. plasat la vedere. 4. obiecte artizanale. afişe. puzzle. 9. cele mai variate obiecte. părinţi şi copii. În bucătărie. vă puteţi bucura alături de copii de imaginaţia şi creativitatea lor. Cu unele dintre acestea puteţi chiar decora casa. în activităţi de volutariat. ornamente. dezvoltă sentimentul de apartenenţă al acestuia. Vă propunem câteva sugestii pentru petrecerea în comun a timpului liber: 1. enunţuri. cântece. bătrâni. frate!”. lucru care contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă în familie. legume etc. Piticot. Acordaţi-vă timp pentru a inventa împreună tot felul de reţete culinare.didactic. Pictatul pe faţă şi corp. 7. „Nu te supăra. remy. Orice joc trezeşte la copii spiritul de competiţie. 3. table.ro . stimulează ambiţia şi voinţa 5.

este operaţiunea de constatare de către profesor a volumului şi a calităţii cunoştinţelor teoretice şi practice dobândite de elev. Evaluarea trebuie să se realizeze pe baza unor criterii obiective. se stabileşte unde se situează aceste rezultate în raport cu obiectivele proiectate. DECISIVĂ A 7. ecuaţia personală examinat-examinator reprezintă pericole în direcţia evaluării. În mod concret. În mod eronat. Abia din secolul al XX –lea. evaluarea reperează factorii activi care influenţează rezultatele pozitive sau negative. c.EVALUAREA-CA ETAPĂ ACTIVITĂȚ II DIDACTICE Capitolul 7.probă. subiectivitatea. Evaluarea cunoştinţelor . evaluarea are mai multe funcţii: 1. Astfel. cântărire.ca finalitate a actului didactic În procesul activităţii didactice. având un rol de feed-back (autoreglator).7. „dokime”. Testele şi probele de evaluare deplasează centrul de interes dinspre memorie spre gândire.este operaţiunea de estimare a valorii. care studiază metodologia verificării şi evaluării rezultatelor şcolare. Ea stabileşte şi admiterea (promovarea) sau respingerea (nepromovarea) celui evaluat şi înscrierea lui pe o anumită treaptă de evaluare. de constatare şi de apreciere a activităţii şi a rezultatelor obţinute în procesul de învăţământ. evaluarea reprezintă un domeniu major al valorificării rezultatelor. notarea.presupune măsurarea şi validarea pregătirii elevului.1. a nivelului şi a performanţelor cunoştinţelor dobândite de elev. elevul fiind solicitat să aplice informaţia stocată în circumstanţe variabile. sistemul de notare. controlul (verificarea). b. în urma controlului şi aprecierii. examen). aprecierea. s-a indicat faptul că evaluarea trebuie să ţină seama şi de realitatea de ordin psihologic. Prin această funcţie. funcţia de control. Evaluarea implică trei componente sau operaţii interdependente: a. În învăţământ. o personalitate din punct de vedere psihologic). Pe aceste baze apare şi se dezvoltă o ştiinţa docimologică (gr. hazardul. comportamentele examinatorilor şi ale celor examinaţi. ea a fost considerată mult timp o activitate care se realizează de la sine. . odată cu dezvoltarea psihologiei experimentale (care a demonstrat că fiecare elev este o individualitate.

2. funcţia de reglare a sistemului- constă în demersurile comune ale profesorilor şi elevilor pentru a face corecţiile necesare în stilul de conducere a lecţiei, respectiv în activitatea de învăţare; 3. funcţia educativă - urmăreşte stimularea obţinerii de performanţe superioare în pregătirea elevilor, ca urmare a influenţelor psihomotivaţionale şi sociale ale rezultatelor ce le obţin prin evaluare. Succesul şcolar bucură, oferă satisfacţie, dinamizând sporirea rezultatelor bune la învăţătură, în timp ce insuccesul şcolar supără, determină insatisfacţie, dar, dacă este conştientizat ca fiind corect şi obiectiv, poate dinamiza înlăturarea nereuşitei la învăţătură; 4. funcţia de predicţie şi de orientare- încearcă prefigurarea desfăşurării activităţii în sistem şi anticiparea rezultatelor, ca urmare a măsurilor preconizate; 5. funcţia selectivă- este funcţia de competiţie şi asigură ierarhizarea şi clasificarea elevilor sub raport valoric şi al performanţelor în cadrul grupului; 6. funcţia socială, prin care se realizează informarea familiei, a societăţii, etc. asupra rezultatelor obţinute de elevi, eficienţa învăţământului influenţând hotărârile factorilor decizionali cu privire la dezvoltarea şi la perfecţionarea învăţământului, în funcţie de calitatea „produsului” şcolii. Evaluarea trebuie să respecte următoarele cerinţe psihopedagogice: a. compararea pregătirii elevilor în raport cu obiectivele de referinţă ale disciplinei Limba şi literatura română şi cu cele operaţionale ale fiecărei lecţii. b. diminuarea hazardului în evaluare, prin formularea întrebărilor care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia parcursă. c. caracterul evaluării trebuie să fie stimulator fără a demotiva elevul, ca o sarcină firească a acestuia. Notarea nu trebuie făcută după fiecare evaluare, ci la un moment apreciat optim şi relevant de către profesor.

7.2. Forme de evaluare
În învăţământul primar schimbarea sistemului de evaluare a fost determinată de luarea în considerare a unor realităţi pregnante. Notele acordate elevilor se explicau nu atât prin aplicarea unor criterii ferme de măsurare a cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor, cât pe experienţa fiecărui cadru didactic. În sistemul de notare, cu o scară cu 10 trepte, era imposibil de conturat criterii clare şi precise, relevante pentru fiecare din aceste 10 unităţi. Oricine poate constata că este dificil, poate chiar imposibil, să se elaboreze criterii care să admită o discriminare reală între notele de 6 şi 7 sau 8 şi 9. Acordarea notei 6 în relaţie cu nota 7 sau a acesteia în relaţie cu nota 6 este o decizie care se susţine cu dificultate, pentru că explicaţiile trebuie date până la detaliu. Din aceste considerente, pentru clasele de ciclu primar s-a adoptat sistemul de evaluare prin calificative, pe o scară de patru trepte.

Pentru învăţământul primar, în 1998 s-a procedat la înlocuirea sistemului de notare cifrică prin calificative (bazate pe descriptori de performanţă): foarte bine, bine, suficient, insuficient. Descriptorii de performanţă se elaborează în relaţie cu capacităţile şi subcapacităţile pe care elevii trebuie să le deţină după o perioadă de instruire. A stabili descriptorii de performanţă înseamnă a descrie ceea ce elevul ştie să facă pentru a obţine unul dintre cele patru calificative. Exemplificăm printr-o situaţie din comunicarea scrisă, capacitatea vizată fiind redactarea unor texte funcţionale/scrisoarea, la clasa a IV – a: FOARTE BINE -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul în cele trei părţi: introducere, cuprins, încheiere; -utilizează adecvat formulele de adesare: introducere şi încheiere; -transmite coerent informaţii esenţiale, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă ideile corect, limpede, într-un limbaj corespunzător; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie îngrijit şi lizibil. BINE -redactează scrisoarea, structurându-i, parţial corect, conţinutul în trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, relativ adecvat, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite, cu unele erori, ideile, respectând majoritatea regulilor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie mai puţin îngrijit şi lizibil. SUFICIENT -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul parţial corect, în cele trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, cu unele erori, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite imprecis informaţii, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă parţial corect şi într-un stil greoi ideile, respectând, cu unele erori, regulile gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă corect forma scrisorii, respectând relativ aşezarea în pagină; -scrie parţial îngrijit şi lizibil.

După modul de integrare a evaluării în desfăşurarea procesului didactic se disting trei forme de evaluare: a) Evaluarea iniţială Se efectuează la începutul unor etape de instruire şi are ca scop să determine nivelul de pregătire a elevilor într-un anumit moment al existenţei lor şcolare. Evaluarea iniţială se practică pentru a stabili în ce stadiu se află elevii înaintea trecerii la etapa următoare de învăţare. b) Evaluarea sumativă ori cumulativă Se realizează prin verificările parţiale, de la finele unei unităţi de învăţare, pe parcursul programului de învăţare, asupra rezultatelor obţinute de elevi (a modului în care aceştia şi-au însuşit materia) pe perioade lungi.Unitatea de învăţare este de maxim 20 de ore, după care se dau testele de evaluare. c) Evaluarea continuă sau formativă Se practică pe secvenţe temporale mai mici, ceea ce oferă învăţătorului posibilitatea de a cunoaşte nivelul la învăţătură al fiecăruia dintre elevii clasei şi de a lua măsurile necesare de îndreptare. d. Evaluarea finală se realizează la finele de an. Asupra periodicităţii acestei forme de evaluare există păreri diferite: unii sunt pentru o evaluare desfăşurată după fiecare lecţie, alţii propun ca verificările să fie realizate după un timp mai îndelungat. Cele mai multe păreri susţin oportunitatea organizării acestui tip de evaluare pe parcursul unui sistem de lecţii, cum ar fi unitatea de învăţare a trei lecţii, după care urmează o dictare, spre exemplu. Dar utilitatea lor este de netăgăduit şi după lecţii cu un rol important în ansamblul obiectului respectiv. Ceea ce se mai obţine prin intermediul evaluării continue, pe lângă verificarea tuturor elevilor sub aspectul calităţii modului în care s-a realizat asimilarea materiei parcurse, este şi posibilitatea ca elevii să-şi cunoască nivelul atins.

7.3. Metode şi procedee evaluativ-stimulative
Observarea şi aprecierea verbală Are în vedere gradul de implicare a elevilor în activitatea de învăţare şi calitatea rezolvării sarcinilor primite în cadrul orelor. Învăţătorul are posibilitatea să constate acestea în mai multe etape ale lecţiei, nu numai într-una singură. Informaţiile obţinute se concretizează în aprecieri verbale de tipul: scrie mai frumos, e bine, corectează aici, ai uitat să notezi ceva. Acestea trebuie să fie în concordanţă cu calitatea prestaţiei elevilor, să-i încurajeze, să le ofere sugestii, să nu-i lase pe un traseu greşit ori să-i descurajeze. Important este ca elevul să realizeze ce progres face învăţând. Chestionarea orală

De exemplu. Chestionarea orală este mai potrivită vârstelor mici. Chestionarea finală se practică la sfârşitul unui capitol. O formă a acestui tip de întrebare este varianta cu răspunsuri la alegere. obiectele de învăţământ acceptă. răspunsurile elevilor se raportează la o scară etalon. dar mai complicat/subiectiv la citire sau compunere. Acestea se transformă apoi în calificative. al unui semestru. Eficienţa metodei depinde de: . într-o măsură mai mare sau mai mică. ea adresându-se întregii clase sau. Elaborarea corectă a unui test docimologic ridică două probleme importante: a) stabilirea întrebărilor b) măsurarea şi evaluarea răspunsurilor. pentru a putea confirma răspunsul. comunicată elevilor. 2. potrivit relaţiei adevărat-greşit. Aceste întrebări solită elevii în activităţi de interpretare. aplicat cu scopul de a verifica şi evalua nivelul asimilării cunoştinţelor şi capacitatea de a opera cu ele. Întrebările pot fi de două tipuri: a) cu răspunsuri deschise. elevilor. iar rezultatul se va dobândi prin însumarea punctelor obţinute.Se practică două forme: curentă şi finală. de a le aplica în practică. 3. obişnuindu-i pe copii să expună un subiect. 4. care dau posibilitatea elevilor să-şi formuleze răspunsul pe baza achiziţiilor personale. Se dau 2-3 răspunsuri posibile. evaluarea cunoştinţelor prin teste. explicare. Răspunsurile se raportează la o scară de apreciere elaborată de învăţător. Aplicarea testelor este şi o modalitate de verificare a competenţelor elevilor în domeniul comunicării. a interveni cu scopul completării sau al corectării.simpla reproducere a cunoştinţelor. b) cu răspunsuri închise. care presupun un singur răspuns. Prin natura lor. ceilalţi elevi vor fi atenţi.ce se urmăreşte cu precădere: 1. dintre care doar un răspuns este corect. argumentare. Prima se aplică în fiecare oră. Teste docimologice Testul docimologic este un set de probe sau de întrebări. să nareze o întâmplare trăită de ei.capacitatea de a opera cu ele. Se aplică mai uşor şi prezintă garanţia obiectivităţii la gramatică. După aplicarea testului.interpretarea şi prelucrarea lor. Chiar şi atunci când conversaţia de chestionare se desfăşoară cu un elev. pe rând. pentru verificarea capacităţii de comprehensiune (înţelegere) a mesajelor de către elevi se aplică testul de .modul în care sunt formulate întrebările şi .

completare.4. puternic metaforizată. În aplicarea acestui test. Dacă cuvântul respectiv are un rol esenţial în construcţia textului. nu se recurge în scopul acesta la texte din literatura artistică.Să despartă corect în Uneşte printr-o linie silabe cuvintele din coloana A cu răspunsurile posibile din coloana B. ci la texte neutre din punctul de vedere al expresivităţii. spre exemplu. într-o clasificare care are la bază tipul de răspuns aşteptat şi gradul de obiectivitate a notării. prin item se înţelege şi tipul de răspuns aşteptat. Exemple: Clasa I Obiectivul evaluat Itemul de evaluare . Itemii Itemii sunt elemente componente ale unui instrument de evaluare şi sunt de mai multe tipuri. Itemi tip pereche: au în vedere operaţii de tip factual şi urmăresc dezvoltarea capacităţilor de asociere în gândirea elevilor. În sens larg. Utilizarea acestui procedeu se bazează pe faptul că un mesaj poate fi înţeles în totalitatea lui. la întâmplare sau periodic. al cincilea. în care se omit cuvinte. se ia un text. atunci fără înţelegerea lui. al şaptelea sau al zecelea cuvânt este înlocuit de un spaţiu gol sau de un alt semn. chiar dacă un cuvânt. 7. Itemi obiectivi Se caracterizează prin obiectivitate şi se raportează la zona inferioară a achiziţiilor cognitive.4. care au în vedere omiterea substantivelor. nici mesajul nu va putea fi înţeles. care sunt mai accesibile. 7. Pentru a obţine materialul necesar aplicării testului. Să urmărim tipurile de itemi. Se apreciază că testele de completare. sunt mai adecvate decât testele în care omiterea s-a produs periodic. Oricum. A B apă trei silabe grădină patru silabe învăţător două silabe ceas o silabă . este doar ghicit. Prin aplicarea acestui test se compară comprehensibilitatea mesajelor şi felul de reacţie a diverşi elevi din punctul de vedere al gradului de înţelegere a mesajului.1.

denumeşte un lucru Zece – exprimă o acţiune Aleargă – exprimă un număr Masă – exprimă o însuşire Indică prin săgeţi numărul fiecărui substantiv din coloană.a . A B C va fi sunt a avut voi avea pleacă prezent am plecat voi trecut desenez Itemi cu alegere duală: oferă elevilor posibilitatea să aleagă răspunsul corect din două alternative: corect/incorect. cinci silabe Indică prin săgeată ce denumeşte fiecare cuvânt din coloana A. Clasa I Obiectivul evaluat . da/nu. castele şcolăriţă Singular bec câmpii Plural grădiniţe ploaie carte Uneşte fiecare verb din coloanele A şi C cu timpul corespunzător. din coloana B.a .Să distingă timpul în care se desfăşoară acţiunea unui verb.a II .Să precizeze numărul substantivelor a IV .Să încadreze cuvintele date în clase lexicogramaticale (elemente pregramaticale) a III .a . A Harnic . Itemul de evaluare Încercuieşte litera A dacă afirmaţia este adevărată sau litera B .Să distingă sensul de singular – plural al unui substantiv dat.

amărui. prăjitură. cuvântul fereastra răspunde la întrebarea „Cine?” Înscrie cuvintele din lista următoare în coloana corespunzătoare: cartofi.(Elemente pregramaticale) a II – a . (Cunoştinţe de limba română) . dacă afirmaţia este corectă. A. (Elemente pregramaticale) a III – a Să deosebească adjectivul care exprimă o însuşire sufletească de substantivul care denumeşte o însuşire sufletească.F. Cuvântul creioane denumeşte un singur lucru. prietenie.Să identifice cuvântul care răspunde la întrebarea „Cine?” întro propoziţie dată. dacă este falsă (neadevărată). mititel. televizor. dacă afirmaţia este incoerentă.Să pronunţe şi să scrie corect numeralele cardinale compuse. DA NU trei zeci DA NU optusprezece DA NU paişpe DA NU doisprezece a IV – a . dulceag. sau prin NU. potrivit. dacă scrierea este corectă. În propoziţia „Vântul deschide fereastra!. dacă scrierea este incorectă. Substantive Adjective Încercuieşte cuvântul DA. cinste. Răspunde prin DA. şi cuvântul NU. curat. cinstit. scrie alături formele corecte. Dacă ai întâlnit forme incorecte.

rac. 2.apă.Să ordoneze cuvintele după litera iniţială. zidar. Ferestre amorţite se deschid Să intre-n casă soarele şi vântul. Itemul de evaluare În care dintre listele de cuvinte de mai jos.Să recunoască versul. avion. barcă. Acoperişuri veştede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum. din grădină. potrivit ordinii alfabetice. dovleac. Pe jos. . brad. joc. pantofi.Itemi cu alegere multiplă: solicită elevii să identifice răspunsul corect dintr-o listă de răspunsuri posibile. mac. păpădie. bloc. vagon. Se dă textul: strofa şi silabele finale Se –nalţă abur moale ale versurilor.Topîrceanu) a II – a . 1. dosar. grădină. ceas. Clasa I Obiectivul evaluat . (G. ridiche. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Şi ies gândaciiDomnului pe zid. ac. ciorap. acestea au fost aranjate în ordinea aşezării literelor în alfabet? Încercuieşte cifra corespunzătoare variantei pe care o consideri corectă. pornesc furnicile la drum. 3.

..... două....... şase versuri.. b. patru versuri.............Să identifice.. gingaş...... 2........ grupurile de litere învăţate.. purcel...... una.... Câte strofe cuprinde? a.de exemplu: se dă o parte din definiţie şi se cere elevilor să o completeze.............. 1.........Care cuvânt conţine grupul de litere ge? (. c. opt versuri.. 3................ se dă un concept şi se cere elevilor să-l definească...itemi cu răspuns scurt.... Itemul de evaluare Câte silabe are cuvântul televizor? (.. cineva...............) 3. ..) a II –a ..) Citeşte următoarele cuvinte: genunchi....Care cuvânt conţine grupul de litere ci? (.......Câte versuri are textul dat? a....Care cuvânt conţine grupul de litere ce? (.) 2...... versul 1 cu 2 şi 3 cu 4...................Să distingă silabele din care se compun cuvintele... în cuvintele date..1.......... Cum rimează versurile în strofa care începe cu „Se-nalţă... c..... trei.. ....”? a. b..... Itemi semiobiectivi Elevii construiesc răspunsul..... Clasa I Obiectivul evaluat ..........

...... Complementele din această propoziţie sunt.. pe lângă casele primitoare ale oamenilor buni...... să prezinte sau să explice anumite chestiuni.. să descrie.. Completează afirmaţiile: a.. -printr-o întrebare se pot viza unul sau mai multe obiecteive.... -fiecare întrebare va fi autoconţinută... sunt mai uşor de aplicat..... Ei reprezintă forma mai cunoscută de evaluare şi.. b.. etc... legate printr-un element comun)..a . În elaborarea lor trebuie să se ţină seama de următoarele recomandări: -succesiunea întrebărilor să se desfăşoare de la simplu spre dificil..) Completează definiţia: Substantivul este partea de vorbire care denumeşte. se va lăsa câte un spaţiu liber după fiecare întrebare. -fiecare întrebare să se sprijine pe materialul lingvistic propus... observaţii.. Itemul de evaluare Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onişor ieşise cu şase oi la mugurul proaspăt al . pornind de la un text. fenomene. a IV..... Animalele sălbatice vin adesea...... iarna..Să realizeze portretul unui personaj.. Întrebări structurate (sunt formate din mai multe întrebări de tip obiectiv şi semiobiectiv.. Itemi cu răspuns deschis Prin ei. Tipurile de itemi cu răspuns deschis sunt: itemi tip rezolvare de probleme Clasa Obiectivul evaluat a IV.. nedepinzând de corectitudinea răspunsului la întrebarea anterioară.. elevii au posibilitatea să formuleze. stabilit în funcţie de dimensiunea răspunsului aşteptat. -pe suprafaţa de scris pe care lucrează elevul.a III – a -Să definească substantivul Să identifice atributele şi complementele într-o propoziţie dată...Care cuvânt conţine grupul de litere gi? (..a 4.......Atributele din această propoziţie sunt.. de aceea.

Se ştie ceva despre condiţia de viaţă a familiei copilului? Itemi tip eseu . îndemnându-le spre crâng. Era un copilaş palid şi mărunţel şi târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate mai mare. Îmi dădu bună ziua c-un glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie. Ridică spre mine ochii trişti învăluiţi ca-ntr-o umbră cenuşie şi-şi scoase cu anevoie din cap pălărioara veche pleoştită ca o ciupercă.primăverii. (M. apoi.Sadoveanu – Un om necăjit) Se citeşte textul şi se va răspunde următoarelor întrebări: a.Care sunt însuşirile sufleteşti desprinse din text? c.Care sunt însuşirile fizice desprinse din text? b. acoperindu-se ridică deasupra oilor toiegelul alb.

Astfel. la nevoie să-și ofere ajutorul sau să fie toleranți cu asemenea persoane care se urcă mai greu în autobuz și în tren sau traversează strada cu dificultate.. Se cere ca elevii să compună un text în care să înfăţişeze trăsăturile fizice şi sufleteşti ale personajului..a. ea diferind de la o civilizație la alta în funcție de cultura statului respectiv și de valorile pe care acesta le promova.. Elevii trebuie să fie astfel instruiți ca să manifeste discreție. eseu liber Se prezintă o întâmplare hazlie din timpul vacanţei de vară sau elevul este solicitat să imagineze o întâmplare cu. de ucidere a pruncilor născuți cu deficiențe fizice sau psihice..... chiar cu dispreț sau amuzându-te atunci când vezi un cetățean deplasându-se cu dificultate.eseu structurat Elevilor li se dau problemele pe care trebuie să le aibă în vedere în realizarea unei compuneri despre. Oameni cu deficiențe se găsesc în jurul nostru la tot pasul. chiar consumatori ai unor valori materiale greu de suportat de ceilalți cetățeni. fiind nevăzători sau având cocoașă. b.. astfel ca ei să se poată considera . ei fiind percepuți foarte diferit în funcție de educația făcută chiar în școală.. elevii sunt invitaţi să imagineze dialogul dintre personajele înfăţişate. ca să dau numai aceste exemple destul de frecvente în peisajul cotidian.. Reticența unora față de copiii cu CES(cu cerințe educative speciale) provine din neînțelegerea faptului că ei sunt produsul eredității și al mediului social.... atunci când societatea nu era dispusă în principiu să investească într-o asemenea categorie socială de cetățeni. nu este cuviincios să privești insistent.. c... fie că ei socotesc dezastruoasă condiția lor de deficienți sau numai drept inconvenient. eseu cu răspuns restrâns Compunerea unui text dialogat Pe baza unor ilustraţii din manual sau dintr-o carte de poveşti.. despre. Capitolul 8 8. d. socotiți inutili vieții comunitare. amintindu-i de. Nu au lipsit în Antichitate și în Evul Mediu măsuri extreme.În țările civilizate cetățenilor deficienți li se acordă toată atenția. eseu cu răspuns extins Caracterizarea unui personaj dintr-o naraţiune.EDUCAREA COPIILOR CU DEFICIENȚ E ÎN Ș COALA MODERNĂ În societățile tradiționale ale secolelor trecute atitudinea oamenilor față de copiii cu deficiențe era foarte diferită față de prezent.Un elev poate să înțeleagă că pentru acei oameni handicapul produce o stare specială.

dar pănă în acel moment eu nu meditasem asupra justeței unui asemenea aspect. fără ca cineva să se amuze de această imagine. .copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul autistic.egalii celorlalți concitadini.copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale.copiii cu handicap asociat. am văzut coborând la Muzeul Ermitaj din Rusia 40 de turiști în cărucioare. . tulburări de opoziţie şi rezistenţă). Din autocarul sosit din Danemarca.Niciodată nu am văzut în România o asemenea atitudine. sindromul Down. care îngreunează comunicarea. discalculia. . unii având montate chiar perfuzii la vedere. dispraxia). pe scenă un cor de sute de artiști are în primul rând poziționați coriștii handicapați locomotor.copiii cu deficienţe mintale. care își pot face singuri cumpărăturile. socotită firescă. ceea ce nu înseamnă să renunțe la viață socială. depresia. fie după un accident ivit mai târziu. dizabilităţi mintale. . Iată cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la copii: Dislalia (gr. întârzieri în dezvoltarea limbajului). Pe stradă se deplasează în căruciare speciale oameni paralizați. iar în sens restrâns dislalia desemnează tulburarea ce constă în imposibilitatea de pronunţare corectă a unor sunete. . integrarea în viața comunității. 8. spre exemplu. considerați egalii celorlalți. tulburări de stres posttraumatic. mutism selectiv. paralizia cerebrală).În școli și facultăți sunt profesori și elevi sau studenți cu dizabilități locomotorii. dislexia. tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă. . cooperarea. Copiii pot fi într-o situație specială de deficiență fizică ori psihică. emoţionale (anxietatea. în sens larg ea denumeşte orice fel de abatere de la vorbirea obişnuită.1. În spectacolele americane.copiii cu tulburări afective. mi s-a făcut observația că și Oamenii cu handicap au nevoie de cultură. supra-alimentarea). Dys= dificil şi labein= a vorbi) este o tulburare de vorbire care constă în greutatea de articulare a cuvintelor. cât de repede și atent ei pot să fie integrați în societatea de astăzi.Tulburări de vorbire Ceea ce ne interesează în mod deosebit acum sunt tulburările de vorbire. fie din naștere. hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD. Mai concret. Se disting astfel: . Le-am dat dreptate. sindromul Asperger. ci. dimpotrivă.copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare. La nedumerirea mea de atunci. bulimia nervoasă. atacul de panică. de excursii turistice. în activitatea profesională de mai târziu. comportamentale (tulburări de conduită. pentru că la noi se consideră că o persoană dezavantajată de soartă ca aceea este condamnată la izolare socială. tulburări de auz.

care este înlocuită cu altele. fără a admonesta copilul. Bâlbâiala se mai numeşte barbism sau logonevroză. dislalia simplă sau parţială. care altfel va fi traumatizat şi tensiunea între el şi cei din jur va deveni insuportabilă. învăţătorul va acţiona asupra cauzelor.Exigenț e ale educaț iei incluzive Unii elevi deficienți au nevoie de o terapie a tulburărilor de vorbire şi de limbaj şi de psihoterapie individuală şi de grup pentru sprijinirea integrării pe plan social. Există două tipuri de bâlbâială: -clonică sau de formă primară. de tipul p-p-p-poporul Ca formator profesionalizat. şuierătoarelor şi a africatelor.8. Cele mai afectate sunete sunt consoanele. ele fiind mai simple. elevul va primi în activitatea şcolară conţinuturi şi sarcini simplificate. Tratamentul va ţine conte de manifestarea emotiv-nervoasă pe care maladia aceasta o implică. care se rdesfășoară în școlile de profil. copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor.2. de tipul po-po-po-porul -tonică sau de formă secundară. Pornine de la situația concretă a fiecăruia. dislalia generală.Tipologia dislaliilor După gradul de extindere există a. Exersarea lor devine eficientă atunci când se recurge la zicători şi proverbe sau scurte povestiri. Sigmatismul constă în pronunţarea defectuoasă a siflantelor. întrucât vocalele solicită o capacitate de articulare mai redusă. Familia este chemată să coopereze cu învăţătorul. îndeosebi a lui s şi z. 8. caz în care se pronunţă defectuos numai anumite sunete. în care este solicitat respectivul sunet pronunţat deficient. întrucât are şanse mai slabe şi ceva mai târzii de redresare. b. apoi în silabe şi apoi în cuvinte şi în propoziţii întregi. Rotacismul este omisiunea sau denaturarea sunetului r.1. Ea se deosebeşte de celelalte tulburări. Pararotacismul este imposibilitatea pronunţării consoanei r. care se pronunţă mai greu şi apare mai târziu ca altele. când mai multe sunete se pronunţă defectuos. pe care trebuie să le diferenţieze în tulburări uşoare sau patologice. 1. . ce se cer atrenuate şi chiar iradicate. respectiv complexă. Activităţile ludice cu toţi copiii grupei de grădiniţă sau ai clasei de şcoală sunt o bună ocazie de a exersa cu elevii care prezintă asemenea tulburări. Învăţătorul începe corectarea cerând elevilor să pronunţe consoana singură. ținta generală a întregii activități didactice. Pentru a asigura eficența acestei activități. care pot fi corectate cu ajutorul onomatopeelor.

încurajări. -Sprijin. cu experiența acumulată în anii. fără a crea dependenţă.etc. încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare. care să asigure o atmosferă de normalitate. Prin abordarea incluzivă se susţine că şcolile de profil au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi să depăşească barierele din calea învăţării. Deficiențele de limbaj nu sunt sigura țintă a învățământului incluziv. rampe de acces pentru deplasare. rerspectiv: -Crearea în clasa în care elevii deficienți sunt incadrați alături de cei normali a unui climat afectiv-pozitiv. ei beneficiază de programe speciale de învățare ți evaluare. care conduce spre rezultate sigure în situați aceasta. cu implicarea tuturor factorilor educaţionali. şcoala . de la familie la cadre didactice. -Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor. Categoria aparte a copiii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie din timp identificată. -Adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare. programe de terapie. Fără îndoială că cei mai buni profesori sunt aceia care au abilităţile necesare pentru a-i ajuta pe elevii deficiență să izbândească în acest efort. asistenţă psihoterapeutică. astfel încât să fie încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres al elevului deficient. creşterea autonomiei personale. Consilierii şcolari sunt şi ei de un real ajutor. De o reală importanță sunt trategiile şi intervenţiile utile din partea cadrului didactic. -Folosirea învăţării afective. Necesare sunt. evaluare. bineînțeles. care exclude izolarea elevilor deficienți. asigurată personal elevului și familiei sale. ei oferind în mod ritmic și continuu consultarea elevuluişi sfătuirea familiei aparținătoare. confortabil. astfel încât consultarea psihologului. -Încurajarea prin activarea elevilor deficienți a eforturilor. -Încurajarea independenţei. tratamentele logopedice. cu pasiunea lor pentru deficiențele care se cer atenuate. Elevii cu tulburări vizuale și de auz. formarea unei atitudini pozitive a colegilor. ca și cei cu dizabilităţi fizice. realizabile -Folosirea frecventă a sistemului de recompense. adaptate la etapa de asimilare a scris-cititului și calculului la care se află fiecare dintre ei. . necesită programe şi modalităţi de predare adaptate cerinţelor lor educative. laude. asistenţă medicală specializată. a medicului neuropsihiatru şi terapia să fie făcute cât mai precoce. -Sarcini împărţite în etape mai mici. Atât elevii deficienți cât și familiile lor beneficiază de consiliere școlară și vocațională. Tocmai pentru aceasta. acestea fiind solicitate cu calitățile lor profesionale. -Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare. întărirea pozitivă. și programele de terapie lingvistică. -Crearea unui climat afectiv.De aceea.

ca ei să nu fie rupţi de natură. care sunt: scopul. stabilite pe bază de vârstă. stadiu de dezvoltare intelectuală şi progres şcolar. de ordin material. Clasa şcolară este cadrul organizatoric constituit ca unitate didactică esenţială. In evul mediu şcolile erau apanajul mânăstirilor şi al cureţilor nobiliare. ca în antichitatea egipteană a Ptolemeilor în familiile regale şi nobiliare sau în spaţii anume amenajate în acest scop. metodele şi tehnologia didactică. Numai astfel poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv în care copiii să discute cu lejeritate despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aibă curaj să cearăajutor. Capitolul 9 Proiectarea activităţii didactice De-a lungul secolelor care s-au scurs între antichitate şi zilele noastre formele de organizare a procesului de învăţământ s-au schimbat. în vederea autocorectării deficiențelor lor. tehnic.trebuie să dispună de strategii funcţionale spre a aborda măsuri practice care să faciliteze îndepărtarea barierelor cu care se confruntă elevii în calea participării lor la educaţie. Astfel se realizează în condiţii optime interacţiunea între factorii procesului de învăţământ. climateric şi nu în ultimă instanţă ştiinţific. conţinutul. Negreșit. părinţii şi reprezentanţii comunităţii în vederea desfășurării unei activități concertate având un asemenea target. evoluând în funcţie de factori diverşi. pe care lecţia . tandemul elev-cadru didactic. Chiar şi în debutul secolului al XXI-lea o şcoală din capitala ţării noastre diferă ca dotare tehnică de una a satelor de munte din Apuseni. Instrucţia copiilor bogaţi s-a realizat în condiţii selecte. în care se înfiinţau astfel primele şcoli rurale. se pot stabili relaţii de colaborare cu autorităţile locale. Totuşi ceea ce se cere menţionat este faptul că sistemul învăţământului pe lecţii şi pe clase a fost instaurat de către Comenius (1592-1670). aşa cum relata la mijlocul secolului al XIX-lea Ion Creangă în nemuritoarele sale Amintiri din copilărie despre lumea Moldovei. Lecţia reprezintă forma de activitate desfăşurată de către cadrul didactic cu elevii clasei cu scopul asimilării cunoştinţelor şi a formării unor deprinderi. el impunânduse în întreaga lume. Alteori s-a recurs la improvizarea de către preoţi sau de alţi oameni cu minţi luminate ai satului a unor chilii ale bisericii. alcătuită din grupe constante de elevi. În această ambianţă. conform temei stabilite în programa şcolară şi într-o unitate de timp bine delimitată. ca cea mai eficientă formă de instrucţie.În India s-a impus ideea centrării colectivului de elevi în jurul unui copac.

a motivaţiilor.analiza nivelului dezvoltării structurilor cognitiv raţionale. se împlinesc obiectivele instruirii şi ale educaţiei.2.educative -evaluarea rezultatelor acestei activităţi -reglarea şi optimizarea procesului instructiv-educativ Proiectarea didactică se realizează printr-un sistem de operaţii. . şi relaţiile dintre acestea. 9. strategii cu componentele instruirii.1. a trăsăturilor psiho-sociale. ce conţin obiective. -evaluarea cu procedeele specifice în funcţie de tipul lecţiei şi de momentul procesului instructiv-educativ 9. Analiza sarcinilor de instruire ale disciplinei de limba şi literatura română şi fixarea obiectivelor-cadru: .proiectarea globală (concretizată în planuri de învăţământ şi programe analitice). în conformitate cu obiectivele programei de profil. fie ea frontală. Conţinutul proiectării pedagogice curriculare cuprinde: -obiectivele şi conţinutul procesului de predare-învăţare -pregătirea psihopedagogică şi metodică a cadrului didactic pentru lecţie -metodologia şi formele de activitate cu elevii. 2. cadrul didactic va trebui să apeleze la cele mai importante documente care ordonează activitatea în domeniul respectiv: -Legea învăţământului din România -Statutul personalului didactic . Analiza resurselor umane (psihologice şi pedagogice) şi materiale: . care să se încadreze într-un sistem mai amplu de activităţi similare. a intereselor. extinse pe parcursul întregului an şcolar la disciplina respectivă. semestrial şi zilnic.Documentele de lucru ale educatorului sau învăţătorului În activitatea sa.3.Funcţiile proiectării pedagogice sunt: -anticiparea rezultatelor aşteptate.analiza condiţiilor materiale existente în clasă. a deprinderilor şi a tehnicilor de învăţare utilizate de elevii clasei. . -organizarea metodică a activităţii instructiv. a nivelului de pregătire. grupată sau individuală.ca formă de bază a organizării procesului didactic o instituie. Etapele proiectării didactice 1. conţinuturi.proiectarea eşalonată (se realizează anual. prin proiectarea sistemului de lecţii). 9. concepută ca proces de anticipare a ceea ce cadrul didactic îşi propune să realizeze împreună cu elevii lui prin lecţie. Proiectarea didactică este o activitate complexă. constituit din programe de instruire.

-ameliorare. aceasta fiind o operaţiune dintre cele mai detaliate şi decisive pentru reuşita demersului didactic. Fiecare dintre aceste targeturi trebuie să aibă resurse specifice. Proiectarea se concretizează printr-un document. definirea obiectivelor generale. Proiectarea didactică anuală preconizează. succesiunea capitolelor şi a temelor. explozia stelară”) SCOPUL ACTIVITĂŢII: . stabilirea numărului de ore specific fiecărei unităţi de conţinut şi repartizarea acestui timp pe tipuri de activităţi (predare.4. cu un număr de ore distribuite la toate lecţiile. 9. în funcţie de nivelul de pregătire al elevilor şi de motivaţia lor pentru studiu.Proiectele semestriale se bazează pe teme şi acestea se raportează la unităţile de învăţare. evaluare). . recapitulare şi sinteză..Proiectarea unei lecţii Este o activitate mentală de anticipare amănunţită a ceea ce va face cadrul didactic în lecţie în vederea realizării obiectivelor prevăzute curricular. EXEMPLUL 1 GRUPA: Mare INSTITUTOR: Vezure Dana Eugenia CATEGORIA ACTIVITĂŢII: Cunoaşterea mediului MIJLOC DE REALIZARE: Lectură după imagine TEMA: „Tablou de toamnă” TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidarea de cunoştinţe ( prin aplicarea metodei . La baza întocmirii acestui proiect stă programa şcolară. stabilindu-se desfăşurarea. perioadele de timp afectate. care este mai complex şi mai bine articulat decât vechiul plan de lecţie. aşa cum am mai precizat la începutul cursului în capitolul 2. numit scenariu sau proiect didactic. Se cer menţionate titlurile celor 15 teme propuse.-Regulamentul de funcţionare şi organizare a învăţământului preprimar şi respectiv primar -Ghidul de aplicare a programei pentru învăţământul preşcolar şi primar -Scrisori metodice pentru aplicarea programei instructiv-educative în grădiniţe. -evaluare. accentele punându-se pe trei obiective.stimularea creativităţii prin formularea unor întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri. Obiectivele specifice vor fi consemnate la începutul documentului. Contribuţia cadrului didactic constă în stabilirea ponderilor atribuite aanumitor teme. Proiectarea se face pe unităţi de învăţare. ce constau în:-consolidare.

. . . .Forma de organizare: frontal.explozia stelară”.Ce”. să colaboreze între ei şi să manifeste spirit de echipă. .De ce” pe baza conţinutului unei imagini. cinci steluţe mici.Locul de desfăşurare: sala de grupă. . explicaţia. folosind pronumele interogative.Cum”.Anunţarea copiilor o temei şi imagine în obiectivelor care sunt propuse ilustrate aspecte de 4. pe grupuri..familiarizarea copiilor cu strategia elaborării de întrebări de tipul .să alcătuiască întrebări pe baza conţinutului unei imagini.Dirijarea toamnă. problematizarea. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: .. .Când”. . descrierea.Cine”.Reactualizarea activităţii .să se exprime corect în propoziţii clare şi concise.. ( Instrumente şi indicatori ) 1. ..De ce”.Mijloace de învăţământ: o stea mare.Metode şi procedee: conversaţia euristică. 9...Când”. .să analizeze un tablou de toamnă. enumerarea.. .Strategia didactică: . Evenimentul didactic Co nţinutul ştiinţific Strategia didactică Metode şi Mijloace procedee de învăţare elementul surpriza Evaluare. dialogul. cunoştinţelor Poştaşul” care va aduce 3.Cum”. prin folosirea metodei interactive ... -proba orală : comversaţia -tablou de recunoaşterea toamnă unor aspecte ale anotimpului toamna .5.să păstreze ordinea şi disciplina pe tot parcursul activităţii. .să formuleze întrebări corecte din punct de vedere gramatical pe care să le adreseze celorlalte grupuri de copii.Captarea atenţiei Va sosi în clasă elementul surpriză al 2. . analiza.Ce”. tablou cu aspecte de toamnă... Cine”.să se organizeze pe grupuri.

Toamna” mici.Tablou de toamnă Proba orală : descrierea materialului pregătit şi a sarcinilor de lucru 5. iar peste ea se aşează o imagine ce reprezintă aspecte ale anotimpului toamna.se poartă o mare şi discuţie despre cinci anotimpul steluţe . iar în mijlocul lor se aranjează steluţele. imaginea despre -se anunţă -conversaţia anotimpul copiii că se va toamna desfăşura o activitate de cunoaştere a mediului: . Celelalte cinci -expunerea enumerarea -descrirea interpetarea Proba orală : formularea de întrebări realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup şi individual pentru rezolvarea unei probleme. -analiza .Obtinerea performantei -se organizează colectivul de preşcolari sub formă de semicerc... In mijloc este aranjată o steluţa mare.învăţării -steluţa .

CE ‘’ este scrisă cu roşu .. Poştaşul alege cinci copii.care la rândul lor aleg trei –patru parteneri cu -sinteza care formează o echipă. CUM cu culoarea galbenă CÂND cu culoarea albastru şi DE CE cu culoarea portocalie. împreună trebuie să găsească mai multe întrebări .Observarea comportamentului . CINE cu culoarea verde. Astfel copiii enumerarea vor reţine că întrebarea .6. atenţionând copii ca pe fiecare steluta este scrisa cate o intrebare cu culori diferite.Comunicarea întrebărilor .Evaluarea activităţii steluţe mici se aşează în jurul steluţei mari.

CE CINE CUM -dialogul -Aprecieri verbale -dialogul -Stimulente TABLOU DE TOAMNA DE CE CÂND Pe rând fiecare grup vine .Incheierea activităţii referitoare la imaginea prezentată folosind intrebarea de pe steluţa aleasă. La un semn .se revine în semicerc şi fiecare grup comunică întrebările elaborate împreună.7.Toţi copiii analizează tabloul şi formulează în grup câteva întrebări timp de cinci minute .

-Ce fac copiii după terminarea vacanţei mari atunci când începe acest anotimp? 3-.Ce fac păsările călătoare în anotimpul toamna? 4. CE : 1.-Ce haine îmbracă copiii în anotimpul toamna? CINE: 1.-Ce se întâmplă cu vegetaţia în anotimpul toamna? 5.lângă margine şi adresează întrebările celorlalte grupuri. aceştia răspund.-Cine nu mai încălzesşte cu atâta putere ca .-Ce anotimp este prezentat în imagine? 2.

-Cine lasă cuiburile goale şi pleacă în ţările calde? 3.-Cum este ziua faţă de noapte? 4.în anotimpul precedent? 2.-Cum sunt frunzele în anotimpul toamna? 2.-Cine sunt cei care se pregătesc pentru venirea frigului făcând provizii? CUM: 1.-Cum se pregătesc oamenii pentru venirea anotimpului friguros? 3.-Cum este vremea în .-Cine suflă mai cu putere şi scutură frunzele din copaci? 4.-Cine alungă păsările în ţările calde? 5.

-Când se coc gutuile? DE CE: 1.-De ce culeg oamenii legumele şi fructele? 4.-Când se culeg viile? 5.-Când încep copiii sşcoala? 2.-De ce pleacă păsările în ţările calde ? 2.-Cum pregătesc oamenii grădinile ţi ogoarele în anotimpul toamna? CÂND: 1.acest anotimp? 5.-Când seamănă oamenii grâul? 4.-De ce este toamna? 3.De ce nu pleacă toate păsările în ţările calde? .-Când pleacaă păsările în ţările calde? 3.

modul de exprimare în propoziţii. se apreciază cele mai corecte şi mai interesante întrebări care vor fi scrise şi afişate la panoul „dialog cu părinţii” Educatoarea aduce cuvinte de laudă asupra modului de cooperare şi interacţiune dintre membrii aceleiaşi echipe.-De ce cad frunzele? Se apreciază întrebările copiilor. Copiii vor da un titlu tabloului pe care l-au studiat.5. Se aminteşte şi denumirea metodei de .

. Profesii şi meserii CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului TEMA ACTIVITĂŢII: „Ce miros au meseriile” de Gianni Rodari FORMA DE REALIZARE: Memorizare TIPUL ACTIVITĂŢII. Transmitere de cunoştinţe. Anieş EDUCATOARE: Bob Ioana Maria GRUPA: Mare TEMA SĂPTĂMÂNII: Mediul social şi cultural SUBTEMA.consolidarea deprinderii copiilor de a reproduce expresiv prin exersarea funcţiilor memoriei. EXEMPLUL 2 DATA: 27.03.predare DURATA: 30 Minute SCOPUL: Formativ: . 2. In incheiere activitatea va fi completată în conţinut de un cântecel despre anotimpul toamna ”A! A! A! Acum e toamna da ! Copiii vor fi recompensaţi pentru buna desfaşurare a activităţii.grup folosită „explozia stelară”.2007 INSTITUŢIA: Grădiniţa nr.

ursuleţi c) Forme de organizare: . Obiective operaţionale O1 – să recite clar. O8 – să „citească” planşele cu ajutorul întrebărilor adresate.îmbogăţirea cunoştinţelor referitoare la meseriile pe care şi le vor alege când vor fi mai mari. O6 – să indice importanţa fiecărei meserii.. .ghicitori .îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresive noi. a unor meserii. O7 – să se exprime corect în propoziţii din punct de vedere gramatical. O4 – să dea exemple de anumite meserii. corect şi expresiv pe strofe şi integral poezia. Strategii didactice a) Metode şi procedee didactice: . O3 – să răspundă corect la ghicitori.textul poeziei .conversaţia .frontală .dezvoltarea memoriei voluntare şi a atenţiei. O9 – să participe cu interes la activitate. O2 – să indice titlul şi autorul poeziei.explicaţia . Educativ: . . O5 – să indice meseriile părinţilor lor. Informativ: .exerciţiul .demonstraţia b) Materiale şi mijloace didactice: .planşe .formarea deprinderii de a recita cursiv şi expresiv o poezie pe strofe şi integral.educarea dragostei faţă de muncă şi faţă de părinţi prin cunoşterea unor „ocupaţii”.individuală d) Tipuri de învăţare: .

” . Iar un halat de medic A doctori.inteligibilă SISTEM DE EVALUARE a) Forma de evaluare: . Miroase cofetarul A nuci şi scorţişoară. În orice tâmplărie. Filofteia Grama. În sat sau la oraş A scânduri moi miroase A vrafuri de talaş. Liviu Chiscop.amară. Ilie I Mirea.evaluare curentă b) Metode de evaluare: . editura didactică şi pedagogică.receptiv – reproductiv . 1976 3) „Culegere de texte literare pentru copii”. Bucureşti.. Laurenţia Culea. 1994 4) „Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar”. copii! A pâine şi plăcinte Miroase-n brutării.observarea curentă .ghid metodic.2000 „Ce miros au meseriile De Gianni Rodari Oricare meserie Are un miros.chestionarea orală Bibliografie: 1) Ghid metodic pentru dezvoltarea vorbirii şi în grădiniţă de copii şi în clasele I şi a II-a 2) Ghicitori pentru cunoaşterea mediului înconjurător. Editura „Grigore Tălvăcaru”. Stela Anghel. Bucureşti. Editura didactică şi pedagogică.

trei sunt pasii importanti: 1 .ro/prescolar/noutati site www. ÎN CONCORDANŢĂ CU NOUL CURRICULUM-2008 . care pot fi consultate pe: site www.isjmm. ce proiect e inainte si ce proiect urmeaza etc.lucrand astfel. de la un an la altul. ideile pe care le-au avut in cadrul proiectelor. sa facem o planificare chiar mai putin coerenta. „La nivelul Comisiei metodice. experienta acumula Vă recomandăm următoarele etape: 1. orientandu-m si dupa perioada din an in care se afla saptamanile respective. ce evenimente ar fi. pe fiecare nivel de varsta in parte) si 3 . încă o data. adica din ce stiu eu ca se abordeaza la aceasta varsta cu prescolarii si nu mi-a intrat in temele proiectelor). sa abordam teme îndrăzneţe de proiecte.ordinul MECT pt.nu mai avem orar. următoarele: . şi a Scrisorii metodice –2008. în fiecare săptămână.” 2 . avem doar programul zilnic de activitate . PRECIZĂRI PRIVIND PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII SĂPTĂMÂNALE.cand ne apucam de planificare. continutul.pentru saptamanile ramase fara proiect.EXEMPLUL 3. cu curaj. Stimate colege. cu toate educatoarele din Comisia metodică. materialele folosite. . se stabilesc teme independente. cel puţin o zi pe săptămână va fi dedicată efectuării celor 3 ore de activitate metodică în unitate.se aduna colectivul gradinitei (Comisia metodică) în cadrul Zilei metodice (care trebuie să se desfăşoare obligatoriu. noul curriculum are nr. dar gandita de noi. 5233 din 1 sept. să desfăşuram activitati integrate.edu.putem încerca.se citeste cu atentie continutul (descriptivul) temelor mari de studiu din programa si se stabilesc astfel temele de proiecte (cu durata fiecaruia. asa cum am inteles noi programa si sa discutam cu celelalte colege etc. După citirea cu atenţie a noului curriculum. pe format electronic sau listat.2008. . in functie de ceea ce constat ca mi-a ramas neacoperit (ca si continut al curriculumului. va precizăm clar.ro/curriculum/invatamantprescolar forum directori la toate Cercurile pedagogice şi la nivelul Comisiilor metodice. asa cum intelegem acum. . colegele vor avea posibilitatea de a-si transmite una alteia.

pentru Proiecte alte conform subte metodei me proiectelor 3 7 4 6 0 0 0 0 1 2 7 4 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? Exemplu grupa mare nr TEMA Nr. efectuez PLANIFICARE ANUALĂ A PROIECTELOR ÎN CADRUL TEMELOR DE STUDIU . astfel încât să avem o evidenţă clară a unităţii de timp alocate unei teme.recomandăm STABILIREA CONŢINUTURILOR PENTRU FIECARE TEMĂ. urmată de PLANIFICAREA TEMELOR DE STUDIU. Nu este obligatoriu într-un an să planificăm toate temele (minim 4) De exemplu :într-un an şcolar sunt 34 săptămâni tabel 1. de săptămâni 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? 5 8 5 5 5 6 Din care.planificarea temelor pe săptămâni-grupa mică nr TEMA Nr. de săptămâni alocate temei 10 10 0 0 8 6 Din care. în funcţie de vârsta copiilor. pentru proiecte alte subte me 3 2 5 3 2 3 1 4 2 3 3 3 2.

pentru perioadele în care nu se derulează proiecte.Cine Cand/cum şi Cum este/a sunt/ de ce se fost şi va fi suntem întâmplă? pe pamânt? ? Proiect Proiect: : Proiect Cine şi Cu ce şi cum cum planifică/ exprimă organizeam ceea ză o ce activitate simţim? ? Proiect: Proiect: Ce şi cum vreau sa fiu? Proiect: Proiect: PERIO PERIOADA PERIOADAPERIOA PERIOA PERIOA PERIOA DA DA DA DA NOTĂ: Pentru proiectul transsemestrial nu se poate stabili perioada. fie aspecte care ţin de interesele de moment ale grupului de copii exemplu pentru fiecare grupă: Teme Cine Cand/ Cum este/ a Cine şi cum sunt/ cum şi de fost şi va fi planifică/org suntem? ce se pe pamânt? anizează o Grupa întâmplă? activitate? Mică Cu ce şi Ce şi cum cum vreau sa exprimăm fiu? ceea ce simţim? Proiect: Proiect Proiect: Proiect: „În Proiect: „Ştiu transsemes „Case şi grădiniţa „Cântecul cine trial: oameni” noastră” lunii” sunt?” „Anotimpu (grădiniţa şi (activităţi în (simţul (corpul rile” casa/camera grădiniţă. diferite planificarea al auzului. văzului şi uman. (modificărimea. le din tipuri de unei activităţi. familie. el se va derula de-a lungu anului şcolar (vezi datele din planificarea calendaristică). De asemenea. temele săptămânale vor abor fie aspecte legate de proiectul transsemestrial. culori şi .

aspectelor reală într-o itatea. pot suferi planifică o cartea în lene.14 octombr legate de 2009 noiembrie ie 2008 anotimpuri 2008 . principalele şi ce ne familie/gru relaţii în schimbăril momente ale spun ele. mo este familie/p men sau a observarea întâmplare responsabil rieteni) omului. ţara comportare. cum folos) mat. materiale. ce de ce prin excursie. mea. cum se .24 oamenilor ianuarie răsplata) 3 . dintre alţii. cum scopuri ale importante poveste şi când utilizării din dintr-o suntem de diferitelor comunitate/na carte. pă.30 noastre şi 6 . înseamnă avem acţiunea reguli de cum să fii de nevoie unui comportare în transformă folos. cărţile cu pasiv şi cu acestea le cum se poveşti şi muncăprietenii. ale excursie şi (ce sunt (activităţi familie şi diferitelor care sunt poveştile în prieteni. general. ce de obiect/feno grup. cum impresione ) legume locuitori ai cooperăm şi ază. lucrări fructe şi caselor/ţării cum ne artistice flori şi relaţiile ajutăm unii pe care specifice.roluri/act natură în case/constru reguli de sunete care ivităţi fiecare cţii. ne specifice anotimp. rezultate exprimă activităţi aceştia) ale activităţii mesaje) ale 5 .) tură) se spune o poveste. tradiţii şi 20 aprilie – 8 obiceiuri) mai 2009 Mijloc Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: ie „Tu şi „Material „Haideţi în „În „Vreau să eu” e” excursie!” (ce lumeapove fiu de (corpul (proprietăţi este o ştilor folos” uman. activfamilie şi e pe care unei excursii.

protecţia propriilor muncii ţa lor în umbre şi – discuţii şi muncii) valori prin împlinite) viaţa de urme) soluţii) dans) zi cu zi şi în relaţiile cu cei din jur) 3 – 21 24 noiembr noiembrie 23 februarie – 13 martie . exprimareacomportare moduri este umbra ale lumii procesul de sentimente . importanţa dispariţia maşini. cu ea. poluarea. ce probleme alimentare.Mare face o 9 6 . factorii crudă şi hrană dansul. reguli popoarele echipă. tipuri de învăţătură. munca în acestea. unelte şi arte. relaţii în de reacţii şi cum se contempora producţie al lor prin procesul corelate produce ne: alimentelor. noastră” prin lumea bun” (corpul surse de pământul şi (hrana largă” (ce (meserii şi uman şi lumină. cinci umbre” ii” (ce sunt masa de dans cinstit şi simţuri” (diferite exploratorii. luna ca care ăntreţin preparată. reguli de şi diferite lumină. miracolele omului. globală etc.24 5 – 16 carte) februarie octombr ianuarie 3 – 21 – 6 martie ie 2008 2009 20 aprilie – noiembrie 2009 15 mai 2009 2008 Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: „De Proiect: Proiect: „Cele „Lumini şi „Explorator pe câmp. produsele dansuri. simţurile luminii în speciilor. dans/alte muncii. simţurile surse de viaţa. muncă şi simţuri. pe „În paşi „Harnic. hrană este profesii. cele cinci soarele şi lui. de igienă şi lumii şi munca şi şi viaţa încălzirea reguli de exprimarearăsplata importan omului.

cum e între nemişcare) minorităţile popular/meşte scriem. oamenilo mecanismetimpurilor.. munca fizică şi munca intelectual ă.. munca în calitate de angajat şi munca în calitate de patron.. obiceiuri locomoţie. ce scris. cum drepturi valorificarea vorbim. idei/credi materie definitorii. un artist cărţi.” mişcă. moartă.. spaţiul poţi să devii tipuri de diferenţel mişcare . însemne artă populară. întâlnim. naţionale) şugar. şi muncii cum obligaţi) acestuia. tranziţia şi legătura şcoalămuncărezultate) 24 noiembrie -5 12 ianuarie – 3 – 21 decembrie 13 februarie noiembrie 11 – 29 2008 2009 2008 mai 2009 .” sunt că sunt populari şi şi scrieri” (credinţe (mijloace român!” meşteri (ce este şi de (românii şi făurari” (ce scrisul. unelte şi istoriei.ie 2008 – 12 2009 decembrie 5 ianuarie – 6 – 24 2008 6 februarie octombrie 2009 2008 Pregăt Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: itoare „Eu „Cum se „Mândru „Artişti „Scrisuri cred. comunică mesajul artei m. populare) mesajul) 13 aprilie – 8 mai 2 – 20 2009 martie 2009 Proiect: „O istorie personal ă” 13 aprilie – 15 mai 2009 Proiect: „Patron şi angajat” (meserii şi profesii. obiecte de scrisul der. oameni. Romania de-este arta unde îl ale alte a lungul populară. .georgrafic. este şi cum cărţile şi nţe. ea li. materie trăsături şi instrumente tipuri de propriilor vievalori utilizate. a lungul exprimar combustibi naţionale.

strămoşii omului.6 pe care ni le-am planificat la punctul 1). evenime nte din viaţa personală . efectuez o planificare calendaristică săptămânală. în care este precizată săptămâna. familia.(persoan a proprie. ce ştim despre înregistra rea evenime ntelor istorice/p ersonale) 6 – 17 octombr ie 2008 2.5. pentru întreg anul şcolar. evenime nte istorice specifice poporulu i nostru împărtăşi te de apropiaţi din familie. tema de studiu (din cele 4. arborele genealog ic. şi stabilesc în cadrul fiecărei teme .

sau tema în afara proiectului (respect numărul de săptămâni din tabelul 1). Proiect: „Ştiu cine sunt?” 5 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 6 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 7 8 9 10 11 12 13 „Eu şi familia mea” - .2) N Data Tema de studiu r 1 15-19 Cine sept sunt/suntem? 2 3 4 22-26 sept 29sept -03 oct 06-10 oct Cine sunt/suntem? 13-17 oct Cine sunt/suntem? 20-24 oct Cine sunt/suntem? 27-31 vacanţa oct 03-07 nov 10-14 nov 17-21 nov 24-28 Cine nov sunt/suntem? 01-05 dec 08-12 dec Subtema (tema proiectului) Teme în afara proiectelor „Eu la grădiniţă”.subtema proiectului (respect numărul de săptămâni precizate în tabelul 1 şi 2). grupa mică TEMA Cine sunt/suntem? (exemplul este corelat cu cele din tabelele 1. Exemplu.

vacanţa 02 i 17 05-09 ian 18 12-16 ian 19 19-23 ian 20 26-30 ian 21 02-06 febr 22 09-13 febr 23 16-20 febr 24 23-27 febr 25 02-06 Cine martie sunt/suntem? 26 09-13 martie Cine sunt/suntem? 27 16-20 martie 28 23-27 martie 29 30 martie03 apr 30 06-10 apr 31 13-17 - „Sănătoşi fericiţi” şi - „ Eu şi mama” - „Eu şi prietenii mei”. .14 15-19 Cine dec sunt/suntem? 15 22-26 vacanţa dec 16 29 dec.

vârsta copiilor.se stabilesc conţinuturi.nu evaluăm pe bază de calificative. . Pentru planificarea săptămânală. materialele pentru centre. vreau. fie construiesc împreună cu ea o fişă şi se evaluează reciproc.la fel se poate proceda cu toate temele propuse. la indemână în planificare).32 33 34 35 36 37 apr 20-24 apr 27 apr01 mai 04-08 mai 11-15 mai 18-22 mai 25-29 Cine mai sunt/suntem? - „Eu pot. trebuie” eu eu 38 01-05 Cine iun sunt/suntem? 39 08-12 iun - „O minune de copil…” 4. Căutaţi ultima scrisoare metodicaă din anul şcolar trecut şi recitiţi-o cu atenţie (acolo se găsesc mai multe opţiuni cu privire la înregistrarea datelor privind progresul copilului). In plus. -pentru temele independente se completează doar partea de tabel cu activităţile de învăţare şi semnătura şi casetele cu munca metodică aferente. dar având grija să le avem printate.nu completăm partea de început cu obiective de referinţă (pe care le putem trece şi codifica dacă nu avem suficient loc. etapa din an. ce ştim şi ce vrem să aflăm decât atunci când avem un proiect. 5. . fie se autoevaluează. aşa cum sugerăm pe . în funcţie de prevederile programei. copiii trebuie implicaţi în procesul de evaluare (fie stabilesc ei împreună cu educatoarea care pot fi criteriile.

vârstă. aspect fizic) vorbească despre familia lui (componenţă. zilnică -exemple de practici europene -exemple concrete de abordare a unor rutine (calendar. vom discuta despre: -modalităţi de planificare a activităţii anuale. zilnice -activitate pe ateliere prin care vom exersa tipuri de planificare anuală. roluri şi activităţi specifice) îşi adapteze comportamentul la normele de convieţuire socială însuşite reprezinte prin desen/pictură/modelaj corpul uman Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ . Inspectori şcolari de specialitate Marcela Pop Georgeta Pop TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE .ultimele fişe transmise ca exemplu etc. săptămânală. semestriale. socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte (nume. prezenţa) -completarea Caietului de planificare Vă rugăm sa ne contactaţi oricând simţiţi că aveţi nevoie de vreo clarificare.domenii de dezvoltare: limbaj. cognitiv.: La Cercul pedagogic din primul semestru. semestrială. săptămânale.

cognitiv.domenii de dezvoltare: limbaj.___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . desen. socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte răspundă la întrebarea „Câţi ani ai?” identifice şi să numească părţi ale corpului propriu vorbească despre ceea ce îi/nu îi place îşi exprime sentimentele proprii prin gesturi. crt. muzică. cuvinte Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ Nr. Tematica seminariilor şi bibliografia .

II. I. Comunicarea scrisă. Bucureşti. Editura Compania. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Comunicarea scrisă. II. 2001. 2000. 2001. Editura Compania. 7 Dumitrana. Editura Alma Mater. 2009 Proiect de activitate: povestirile copiilor. familia şi grădiniţa. -Sîrghie Anca. Comunicarea orală. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Bucureşti. 1999. Comunicarea orală. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Copilul. Comunicarea orală. Sibiu. 2001. 2001. Dumitrana. I. Bucureşti. Comunicarea scrisă. familia şi grădiniţa. 1999. Dumitrana. Magdalena. Comunicarea orală. Bucureşti. Bibliografie: 4 Curriculum pentru educaţia timpurie. 3 Dumitrana. 2008. II. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Comunicarea orală. Editura Compania. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. 2008. Dumitrana. Proiect de activitate: Copiii dictează şi educatoarea scrie –. Magdalena. Bucureşti. Sîrghie Anca. 2001 Sîrghie Anca. Bucureşti. Comunicarea scrisă. Bucureşti. Bibliografie: 6 Curriculum pentru educaţia timpurie. Magdalena. Magdalena. 2000. Dumitrana. 2001. Sibiu. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 1999. Editura Compania. Magdalena. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. familia şi grădiniţa. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. II. 2008. Copilul. Sibiu. 2001. Dumitrana. Editura Alma Mater. Editura Compania. Bucureşti. Magdalena. 2009 Proiect de activitate: memorizarea. Editura Compania. 2008. Copilul. Magdalena. Comunicarea scrisă. Comunicarea orală. 2000. Magdalena. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Proiect de activitate: lectura după imagini. I. Bucureşti. Editura Compania. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Editura Alma Mater. Editura Compania. familia şi grădiniţa. Editura Compania. 2009 SEMINAR FINAL . 5 Dumitrana. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. I. 1999. Editura Alma Mater. Proiect de activitate: convorbirea. Comunicarea scrisă. 2008. Magdalena. 1999. Editura Compania. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. -Sîrghie Anca. Sibiu. 2009. Sîrghie Anca. I. 1999. 2008. I. Magdalena. Comunicarea scrisă. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Comunicarea orală. 1999. 2009 Proiect de activitate: jocul didactic. 2008. Editura Compania. II. Magdalena. Bucureşti. Copilul. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Editura Alma Mater. I. Bucureşti. 2 Dumitrana. 2000. II. Sibiu. 1 -Dumitrana.Proiect de activitate: povestirea şi repovestirea. II. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. -Dumitrana. Bibliografie: -Curriculum pentru educaţia timpurie.

jucăriile cumpărate.Augusto Cury Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării. noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi. să sufere decepţii. copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare. profesori fascinanţi . Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană. informatică. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii. Dr. profesori fascinanţi“. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată întrun depozit de informaţie inutilă. 1. să înfrunte riscuri. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice. ci pentru a repeta informaţii. „Părinţi străluciţi. şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. însă părinţii nu au înţeles că televizorul. în care copilul are nevoie să inventeze. plimbări. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie. iar excesul acesteia blochează . de cele mai multe ori inutilă. internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească. cu toate acestea. Învaţă să rezolve probleme de matematică. dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. 2. În cartea sa.Dezbateți textul de mai jos: Dr. dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Intenţia este excelentă. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. şcoli. tradusă şi în română. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. muzică. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine. televizor şi calculator. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Părinţi străluciţi. psihiatru şi psihoterapeut. haine. Augusto Cury.

ci doar îi informăm. povestea vieţii lor. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri. Toate acestea generează personalităţi fluctuante. lacrimile lor. gata preparaţi. preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii. 3. instabile şi nemulţumite. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat. haine. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor. . dorinţele copiilor lor. în măsura posibilităţilor lor economice. Iată prima dintre ele: · Părinţii buni dau cadouri. părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă. trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni. În plus.inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. timiditate. le cumpără pantofi. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi. mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află. timpul lor. care îi transportă pe tineri. să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. Pe de altă parte. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. organizează excursii. fobii sau agresivitate. experienţele lor. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. însă acestea nu produc persoane care gândesc. ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. politice sau sentimentale. fără ca ei să facă vreun efort. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă. produse electronice. în mijlocul diverselor aventuri – sportive. tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. sindroame de panică. mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi. de război. alcool şi droguri. Fac petreceri pentru aniversări.

copilul vostru nu este o fiinţă umană.· Părinţii buni alimentează corpul. a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără . ci un consumator. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”. trebuie să ne acceptăm limitele. părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. dar nu vă opriţi aici. apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Părinţii buni spun: „ Greşeşti”. pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”. Pentru părinţii inteligenţi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor. iar dacă nu. părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi” · Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze. înstrăinaţi. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala. în muncă. eu te iubesc şi te respect mult”. declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective. Dacă problemele se pot rezolva. · Părinţii buni corectează greşelile. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. în relaţiile sociale. părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Pentru acest sistem. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. autoritari şi angoasaţi. părinţii buni cresc copii zbuciumaţi. să caute succesul în studiu. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o. vor fi rezolvate. Nu există podium fără înfrângeri. părinţii inteligenţi alimentează personalitatea Astăzi. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru. pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor. A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa. ce conţin critici mai vechi. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici.

ci un prieten foarte bun. astăzi sunt copiii. . nu prin autoritate. pierderile şi frustrările personale. Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului. · Părinţii buni vorbesc.greşeli. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina. Atunci. vor încolţi. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. părinţii erau autoritari. aţi trecut testul. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. · Părinţii buni dau informaţii. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. dar. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră. am adăugat. Înainte. el străluceşte. Ea este scumpă.După ce am auzit povestea ei. chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău. părinţii inteligenţi povestesc istorioare Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. dacă seminţele sunt bune. a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe. bani sau putere. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră. părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară. „Scuzămă”. · Părinţii buni oferă oportunităţi. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”. mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa. nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE. „Am nevoie de tine”. una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Tu ai lumina proprie. Odată. a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia. părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra. chiar dacă este acoperit cu nori. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Se simţea tristă şi respinsă. alţii preferă un soare real. Peste 50% din părinţi nau avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea.

Proiectul educaţional didactic-ca sinteză a actului instructiv şi În principiu. A nu te ţine de cuvânt 7. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi.Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare nenegociabil. conforme imperativelor Comunităţii Europene. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei. Trăim vremuri grele. El etalează un mod de gândire personală asupra problemelor concrete ale procesului instructiv-educativ. CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI 1. A corecta în public 2. fără a da explicaţii 5.Obiectivele de referinţă. în care generaţiile viitorului din România se vor integra în mod obiectiv şi legic. în stare să elaboreze noi forme de conduită profesională şi socială. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă . mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie 6.1.Tipul de lecţie adecvat obiectivelor operaţionale spre a configura prin învăţare anumite sporuri cognitive şi tipuri de comportamente . Proiectul didactic al fiecărei lecţii cuprinde în structura sa: -Obiective generale -Resurse şi condiţii de desfăşurare a procesului didactic . În caz contrar. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat 4. A pedepsi la furie şi a pune limite.Conţinutul procesului de instrucţie şi de educaţie . emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili. A exprima autoritatea cu agresivitate 3. De exemplu. proiectul didactic se cere înţeles drept o sinteză a esenţializării educaţiei ca proces.Metode şi alte forme ale strategiei didactice în funcţie de tipul lecţiei alese . A distruge speranţa şi visele Capitolul 10 Concluzii 10.

Se prezintă o clasificare a lecţiilor şi metodica organizării lor e la pregătire la desfăşurare. Plecând de la planul de învăţământ şi de la programa disciplinei. Cum se poate stabili un dialog fertil între cele două personalităţi cu preţul trasării unor punţi peste vârste? Metodica este în fapt o artă. care se manifestă în lumea exerciţiului didactic. metodele gândirii critice ale ultimilor ani propune sisteme de lecţii de limba şi literatura română. oferind modele structurale de studiere a textului literar precum şi metodologia utilizată în acest scop. Principiile pot fi generale pentru mai multe discipline. avid să cunoască lumea. Încă din ciclul preşcolar şi primar studierea limbii române are ca finalitate cultivarea formelor de comunicare verbală şi scrisă. In cel mai modern sens al accepţiei. fără de care efectul dialogului euristic se diminuează sau poate deveni chiar nul. ţinând seama atât de particularităţile de vârstă cât şi de cele individuale ale elevilor. aşadar. chiar singulare uneori pentru disciplina respectivă. cu regulile ce se cer respectate. Cum vom călăuzi primii săi paşi în universul cunoaşterii? Metodica presupune o strategie didactică. este corelată cu alte discipline. Ea se concretizează prin structura curriculumului şcolar. Ea defineşte metodele de predare şi de evaluare folosite de respectiva disciplină de învăţâmînt. astfel ca prin vorbit într-o primă etapă şi apoi prin scris şi citit elevul aflat pe primele trepte ale evoluţiei sale spirituale să-şi perfecţioneze instrumentele muncii lui intelectuale.. ca tehnică fundamentală a activităţii intelectuale. de la care îşi ia din punct de vedere tematic substanţa şi îşi stabileşte finalitatea particularizantă. Metodele de învăţământ se aplică în funcţie de tipul lecţiei. fie ele de predare sau de consolidare. Fiecare disciplină ştiinţifică aflată în programul instructiv-educativ îşi are propria sa metodică. La o ultimă întrebare se cuvine să răspundă fiecare educator sau învăţător înainte de a păşi peste pragul clasei:Cum se oglindeşte în mintea copilului imaginea lăuntrică a formatorului său. acestea contribuind la atingerea obiectivelor generale şi a finalităţilor studiului limbii şi literaturii române în şcoală. La nivelul fiecărui ciclu de învăţământ ea fixează obiective intermediare specifice. metodica ajută cadrele didactice în operaţiunea de selectare a conţinuturilor specifice în elaborarea obiectivelor lecţiei de literetura română. văzută ca o tehnică de transmitere a mesajelor educative. planurile urmărind concretizarea acestora. prezentând atât modele de proiecte didactice cât şi pe cele de evaluare.Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute Metodica predării limbii şi literaturii române stabileşte. metodica recomandă şi exemplifică modurile concrete de predare. dar formele concrete de aplicare sunt particulare. Dar ea este totodată o tehnică subtilă. care este gata să-i împărtăşească zi de zi câte ceva din preaplinul experienţei sale de cunoaştere şi de simţire? Metodica. . Astfel. cu precizie atât conţinutul cât şi formele de organizare a activităţilor instructiv-educative din lecţia de profil. ce implică în mod nemijlocit copilul în procesul predării. bazată pe principii şi reguli precise şi care face posibilă acceptarea mesajului educativ de către copilul.

2000. 11. Bucureşti.Buda.Bizdună. Ramona. structuri. Glava. Texte şi materiale ajutătoare. II.Cerghiţ. Sisteme de instruire alternative şi complementare. Ghid de practică pedagogică.C. *** Ghid tematic pentru aplicarea programei. Editura PROGnosis. Editura Compania. 2001.Dumitrana. 6. 8. ghid pentru formatori şi cadre didactice . Petrovan. Însemnări pentru educatoare.Dumitrana. Bucureşti. lectura după imagini. 2. Alexandrina Neagu. 1999. Maria. Álvarez Angulo. 2008. I. Copilul. Editura Focus. 2001 4*** Pregătirea pentru şcoală în grădiniţa de copii. jocul didactic. 1999. stiluri şi strategii.2. memorizarea. Comunicarea scrisă.2002. -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA SCRISĂ. Editura Aramis. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Cătălin. 1999. familia şi grădiniţa.) -PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR DE EVALUARE A PERFORMANȚELOR LINGVITICE ALE COPIILOR BIBLIOGRAFIE GENERALĂ : Bibliografie generală 1.Glava. Îndrumător pentru educatoare. Comunicarea orală. 11. 2000. Editura Aramis.10. *** Educarea limbajului la preşcolari. vol. La descripción en la enseñanza de la lengua. Bucureşti. Introducere în pedagogia preşcolară. EDP.M. 1979.E. -CONSOLIDAREA DIFERITELOR TIPURI DE DE COMUNICARE VERBALĂ -STRATEGII DE DOBÂNDIREA A STRUCTURILOR VERBALE DE CĂTRE COPII ȘI DE UTILIZZARE CORECTĂ A LOR. pp. 2000. 2002. Adina. Editura Dacia .TIPOLOGIA JOCURILOR INTERACTIVE CENTRATE PE SCRIS -ROLUL EDUCATOAREI ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI. 13. 15-42. 7. Bucureşti. Aramis Print SRL. 9. Petroşani. Ioan. Bucureşti. Bucureşti. 3. Bucureşti. Lucia. 10. 2007. Teodoro. Ed. Magdalena. Bucureşti. Ghid metodic de aplicare a programei activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii (Grupa mare şi de pregătire pentru şcoală). Editată de Tribuna Învăţământului. Editura Compania. 12. Tatiana. Magdalena. conversația. în Didáctica (Lengua y Literatura).Teme de cercetare ș tiinț ifică: -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA VERBALĂ. 5*** Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii şi regulamentul învăţământului preşcolar. Editura V&I Integral. sine anno. 2005. Bucureşti .TIPURI DE ACTIVITĂȚI CONDUSE DE EDUCATOARE(povestirea. Bădică. Texte pentru educaţia limbajului la preşcolari. Învăţarea activă. Bucureşti.

Lespezeanu. Bucureşti. Editura Pro Humanitas. 2001. Editura Universităţii „Aurel 16. 20. Mateiaş. Cluj-Napoca. 2004. 2000. 2005. Educaţia preşcolară în România. Iaşi. Kelemen. 18. Anton. Bucureşti. Editura Compania. Vlaicu”Arad. 2002. Bucureşti. 23. 17. Maria (coord. Romiţă (coord. Elena. Jurcău. Editura V&I Integral. Alexandra. Editura Alma Mater. 2002. Angelica. Pedagogie pentru învăţământul preprimar. 24. 2009. Editura V&I Integral. Cum să valorifici potenţialul maxim al copilului tău. Editura Aramis. 30. Tessa.P. Bucureşti. Păişi-Lazarescu. Cum vorbesc copiii noştri. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar românesc.Livingstone. Preda. Kelemen. 2003. Bucureşti. Jurcău. Florica. Bacău. Rovimed Publishers. Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad. 31. Editura Dacia. Secrete metodice în didactica preşcolară.). Didactica Publishing House. 2002. Laborator preşcolar. Leonte. Emilia. Urgenţa 2000: pariul limbajului şi al comunicării. Anton. Contribuţii independente şi în echipă la dezvoltarea teoriei şi practicii managementului educaţional. Bucureşti. Cluj-Napoca. Monica. Rodica. Liliana. Iaşi. Elisabeta. Sîrghie Anca. 2004. Bacău. Editura Omfal Esenţial. Stanciu. 19. Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Gabriel ( coord. Editura Polirom. Alexandra. Schulman Kolumbus. Copilul vremurilor noastre: învăţarea timpurie. 14. 26. Ezechil. Voiculescu. Mătăsaru. Emil. . Mitu.. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Didactică preşcolară. 2000. 2009. Bucuresti. 1999. Nicolae. 29. 21.D. Rafailă. Păun. 25. Metodica activităţilor de educare a limbajului. 2007. educatoarele şi părinţii. Editura Aramis. Bucureşti. Metodica activităţii instructiv-educative. O metodică a activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii. Sibiu. Ghid de parteneriat şi consiliere. 2008. Hobjilă. 2001. traducere şi adaptare Magdalena Dumitrana. 28. Copiii preşcolari. de Felicia Rădulescu. 2003.Educaţional.. trad. 1989. Ilica. 27. Strategii activ – participative de predare-învăţare în ciclul primar”. Editura Institutul European. Emilia. Pedagogie preşcolară. Editura Casei Corpului Didactic. 22. Mihai . Ilica. Bucureşti. Iucu.). Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului (etapa preşcolarităţii). Copilul şi grădiniţa. Gabriela. 15. Elinor. 2008.). Mateiaş. E. EDP. Viorica. Didactica învăţământului preşcolar. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful