METODICA ACTIVITĂȚ ILOR DE EDUCARE A LIMBAJULUI Capitolul 1.

1.INTERACȚ IUNEA SOCIALĂ PRIN COMUNICARE I. Interacț iunea ca formă de relaț ie socială
Viața în societatea umană se bazează pe crearea unor relaționări între indivizi. Interacț iunea este locul unde relația socială se construiește continuu. Instrumentul interacțiunii superioare este comunicarea prin limbaj. Interacțiunea socială se înfăptuiește prin schimbul organizat de mesaje, fie că ele se realizează face to face, fie intermediat cu ajutorul telefonului, computerului sau al altor mijloace pe care tehnica ni le pune la dispoziție. Indiferent de formele concrete în care ea se înfăptuiește, comunicarea produce prin circularitatea ei o influențare reciprocă a persoanelor intrate în contact. Interacțiunea a fost abordată: 1. din perspectivă psihologică și psihiatrică de către Școala de la Palo Alto,1972, (J.Helmick Beavin, D.D.Jackson) unde sau cercetat comunicarea normală și disfuncțiile ei, solicitând soluții terapeutice
2.

etnografia comunicării (D.Hymes, J. Gumperz, 1984) preocupată de competențele comunicative, de ansamblul normelor de funcționare a interacțiunii sociale. Etnometodologia , ca un curent sociologic (H.Sacks, G. Jefferson, 1974) studiază procesele prin care se creează și se însușesc interacțiunile, regulile de călăuzire a interacțiunii sociale. Interacțiunea verbal ă este un proces complet de coordonare a acțiunilor, având forme practice de concretizare. Se recurge la curentele din lingvistică ce studiază aspectele comunicative și pragmatice ale limbii. Interacționismul simbolic consideră interacțiunea drept un proces social esențial pentru viața socială, un proces cu funcție identitară

3.

4.

5.

Dramaturgia, de care vorbește E.Goffman, 1967, ilustrează interacționismul simbolic, bazat pe poziționarea reciprocă în construcția relației sociale, concepută ca act ritualic. Participanții la interacțiune sunt ca niște actori în scenă, adaptându- și rolul la situația concretă care este creată și revendicându- și o identitate specifică. Interacțiunea funcționează după anumite norme, prin puseuri succesive, devenite schimburi care sunt tot atâtea unități rituale. Teoria schimbului, care socotește viața socială un proces de tocmeală și negociere, astfel că interacțiunea presupune anumite costuri ca timp și energie, drept care ei vor avea și unele beneficii, fiind apreciați pe o scară de la acord mutual la afecțiune (sau dezacord). Comunicarea se bazeză pe coprezența indivizilor intrați în dialog, astfel că ea asigură condiții ca atât la polul producerii mesajului cât și la cel al receptării sale să se efectueze procese conversaționale, care au norme și reguli precise, ce susțin activitatea de interacțiune în societate. Se creează astfel competențe comunicative, se combat disfuncțiile relațiilor familiale, problemele copiilor schizofrenici etc.

6.

Interacțiunea poate fi: - verbală și - nonverbală. Interactanții își pot exprima prin acte verbale și nonverbale punctul lor de vedere, atitudinea fiecăruia față de ceilalți și să țină cont de situație, adică de context. În funcție de situație se alege tema de discuție, formele de adresare, chiar și nivelul limbii, stilul și vocabularul adecvate comunicării. Ele diferă la grupa mare de grădiniță de clasa a IV-a, aceasta deosebindu-se demodul adresării la clasele de liceu sau la studenții din universitate. Interacțiunea se realizează după opinia lui E. Goffman printr-un ansamblu de elemente conversaționale: -scopul conversației, care poate fi ocazională sau focalizată pe anumite obiective educaționale, ca cea de la clasa cu elevi, sau profesională, într-o instituție, etc. -participanț ii la interacțiune, fiecare cu anumite caracteristici individuale, având stabilite anumite relații mutuale. Ei se disting prin caracteristici de vârstă

(copil, adult ) ca număr, (conversația solicită minimum doi participanți la dialog), de sex, de statut intelectual, profesional și social, etc. -rolul, căci fiecare actant își asumă în conversație, fie ea specializată sau ocazională, atât rol de emițător cât și de receptor. Este emițător sau locutor, adresându-se unui singur receptor în comunicarea diadică, sau mai multor receptori, în comunicarea triadică și în cea polilogală. Cele două roluri sunt complementare. Conversația presupune un emitent și un deținător al mesajului, un alocutor, care este acceptat de locutor ca partener de interacțiune. Relaționarea lor se stabilește cu ajutorul unor indici verbali, ca termeni de adresare, și de indici nonverbali, concretizați ca poziționare corporală, ca orintare a privirii. Destinatarul mesajului emis poate fi direct (privilegiat) sau indirect (neprivilegiat), care apare în conversația triadică și polilogală. E. Goffman introduce conceptul de auditoriu, căci participanții latenți la conversație în care nu intervin, rămânând spectator, observați sau nu de locutor. -spaț iul, conversația presupunând proximitatea, ca el să devină interactiv. -cadrul temporal, căci conversația se construiește, ținând cont de condiții de oportunitate a intervenției fiecărui participant la dialog. Momentul interacțiunii dă statutul de actual, pentru locutorul care vorbește și latent, ca poziție a interlocutorului. II.DEFINIREA CONCEPTELOR DE LIMBĂ- LIMBAJ-VORBIRE LIMBA este “principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități, alcătuit din sistemul gramatical și lexical. Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor ideile și sentimentele. Limba surdo-muților. Vorbă, cuvânt; grai, glas”1Așadar, limba este forma de comunicare inteligentă interumană, diferită de sunetele prin care comunică animalele și păsările. Descartes caracteriza ființa umană înzestrată cu rațiune drept”o trestie, dar o trestie gânditoare.” Rațiunea cu care suntem înzestrați noi, oamenii, ne ajută să folosim inteligent limba moștenită de la înaintașii noștri. Pe ea, ca instrument complex și superior de comunicare, o mânuim, primind elementele de noutate și îndepărtând ceea ce este prea vechi și nefolositor.Se renunță la arhaisme,care ies din uz odatră cu anumite ocupații, obiecte nemaiutilizate ( postelnic, vornic, paharnic, ca dregătorii ale evului mediu, după cum sunt pe cale de dispariție mașina de scris, zețarul din tipografia clasică ) la regionalism, neacceptate în șlimba literară, ptrecum clisă, sclănină, barabule etc. “ Limba este un sistem de sisteme care generează, în actul lingvistic, structuri specifice dar interdependente. Numite în mod curent, în lingvistică, nivele de organizare, ierarhică și integratoare, a sistemului general al limbii, fonetica,
D. Macrea și colectiv, Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, București, 1958, p.457458.
1

în care s-a înlocuit î cu u. prin scrierea. 1997. le impuneau nu lingviștii. între granițele țării și oriunde viețuiesc etnicii aparținători. în statele europene. în S. limba lucrărilor științifice. așa cum observa Titu Maiorescu la Academia Română. gramaticale și lexicale. în Gramatica limbii române. a publicsiticii. 2010 de Dicționarul ortografic. 1953 și 1993 au condus exprimarea și scrierea limbii române spre o formă care să ilustreze latinitatea ei. ca mijloc de comunicare interumană. influențată de istorie. cea administrativă. a II-a revizuită și adăugită. Limba naț ională este limba folosită de un popor. Editura Univers Enciclopedic. pe care îl putem consulta și online în oricare moment. cunoscut drept DOOM. Cuvântul autorului. ci uneori membrii Academiei Române. 2005. De pe masa de lucru a unui cadru didactic nu trebuie să lipsească nici DEX-ul. atât sub raport fiziologic. Iași.15. Iași. Fiecare din aceste sisteme există și funcționează în interiorul raportului om-limbă-lume“. Reformele din 1881. nu de mult înființată. spre exemplu. ca limba. București. pe care. și de reguli fonetice. cum îl definea Eminescu. Editura Polirom. cât și psihologic. Dumitru Irimia. cea populară. Există la fiecare popor o limbă literară. ci unul individual. 1997. este necesar să promovăm în exercițiul nostru didactic normele actuale impuse de Gramatica Academiei. 2 Dumitru Irimia. adică un idiom armonios.morfologia. în Australia. În funcție de această devenire s-a stabilit ortografia și ortoepia ei. limba sfântă. lexicul. sintaxa au caracter de sistem al fiecărui nivel în parte și al limbii în ansamblu. p. sunteți. oratorică. 1904. Au existat opinii diferite despre legitimitatea unor schimbări. 1966.2 Limba are sub raport tipologic mai multe caracteristici subdivizionare. a verbului a fi cu formele: sunt. În Valea Timocului din Serbia. LIMBAJUL este schimbul organizat de mesaje. actualizată în Gramatica de bază a limbii române publicată la Univers Enciclopedic Gold. divizată în cea beletristică. Limba națională a evoluat. ortoepic și de punctuație al Academiei Române ed. limbajul este o activitate psihică de comunicare prin intermediul limbii.U. Limbajul nu este un fenomen social.. De aici concluzia lui Dumitru Irimia la fine de secol XX că “Modificările nu au întemeiere științifică“3. cel mai necesar dicționar explicativ actualizat al limbii române.10 3 . care sunt limba națională. ed. Indiferent căreia dintre teorii îi dăm credit. 1923. București. Este limba “ca un figure de miere”. a II-a revizuită și adăugită. cuvintele. limba vechilor cazanii”. Spre deosebiree de limbă care este un sistem armonios și bine structurat de semne. Editura Polirom. Introducere în gramatică. pretutindeni se vorbește românește în comunitățile conaționalilor noștri care au conservat diferite stadii din evoluția limbii române.A. p. ca un organism viu și dinamic. cum afirma cu evlavie poetul Alexei Mateevici. care aveau alte specialități decât filologia. memorialistică. diferind ca manifestare de la un individ la altul. suntem. mereu conectată la viața societății. în Gramatica limbii române.

Jakobson.Rubinstein „limbajul este limba în acțiune”. 2. La copii în primele luni de viață structura limbajului este simplificată prin identificarea funcției cu utilizarea. Limbajul uman îndeplinește mai multe funcții. una devenind preponderentă. dată de unele comenzi imperative de tip vreau/ nu vreau. În transmiterea mesajului. el identifică cele 3 funcții ale acestuia: -expresivă. ca propozițiile și frazele. Fucția de reglare. în care semnul lingvistic este simptom al vorbitorului -de apel. Dacă limba este un fenomen extraindividual. Așa apare imperativul: tu să faci ce-ți spun eu . -funcția poetică a semnului lingvistic. astfel el manipulând comportamentul persoanelor din preajma sa.După opinia lui S. dar întărită de celelalte. . Raportul dintre comunicare și limbaj este fertil și legic. prin care bebelușul dorește să-și satisfacă unele nevoi imediate. Aceste funcții ale limbajului se află. prin care se face diferența dintre limbă/obiect și metalimbaj. care se identifică în fapt cu autoreflexivitatea. discursurile și textele integrale. Astfel în secolul al XIX-lea s-au configurat două poziții distincte: -Școala de la Port Royal considera că funcția esențială a limbajului este aceea de comunicare a gândurilor între oameni. astfel conștientizându-se structura semantică prin trecerea de la simple cuvinte izolate la structuri mai complexe. ține cont de raportul dintre semnul lingvistic și canalul prin care acesta se propagă. destinatarul și conținutul comunicat. Pornind de la cele trei elemente structurante ale semnului lingvistic. într-o interdependență logică. în cadrul căreia semnul lingvistic este un simbol al realității identificate.L. -funcția metalingvistică. locutorul. prin care semnul lingvistic este semnal pentru destinatar -de reprezentare. după opinia lui R. Astfel se configurează 3 funcții esențiale ale limbajului: 1. Funcția instrumentală. În epoca modernă psihologul K. funcțiile semnului lingvistic se ierarhizează. Funcțiile semnului lingvistic sunt sporite de el cu încă altele trei: -funcția fatică. Buhler a pus semnul identității între antiteza lui Saussure limbă-vorbire cu dihotomia limbă-gândire. limbajul se bazează pe transformarea elementelor limbii în elemente proprii. nu comunicarea ei. Cele două opinii sunt complementare. prin care copilul recurge la limbaj cu scopul de a controla comportamentul celuilalt.După opinia lui Wilhelm von Humboldt din Germania rolul fundamental al limbajului este reprezentarea gândirii umane.

Se dezvoltă inventarul activităților lui funcționale. idei. satisfăcând cerințele individului socializat. funcția formativă. VORBIREA este procesul de exteriorizare a limbajului. Totodată există în comunicare elemente ale unui conținut volitiv. El cuprinde imagini la concepte. înțeleasă ca act tranzacțional de mare eficiență în plan social. de generalizare. noțiuni. emfaza rostirii 3. 3. 4. de relevare a unor situații și probleme. El este capabil de abstractizări în plan lingvistic. Comunicarea este o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane. cu efecte de acceptare ori de refuz. Nonvocal-nonverbal = expresia feței . a judecăților și raționamentelor. având rol important în procesul de socializare a individului. 2. sunt într-o permanentă interdependență. Vocal-nonverbal = intonația. La vârsta de un an și jumătate copilul începe să socializeze. cu rol definitoriu în nașterea și dezvoltarea spiritului uman. calitatea vocii. prin care se consemnează și se conservă experiența colectivă. În plan social. atitudinile Limbajul depășește sfera comunicării.3. precum inițiative. Funcția interacțională. Sistemul imaginilor. limba prezintă patru funcții distincte: 1.Vorbirea și raționamentul. al conceptelor și al ideilor constituite prin mecanismul informațional-operațional se valorifică prin comunicare. îndemnuri aparținând unui conținut motivațional. ca formă de manifestare a gândirii. Formulările verbale stau la baza memorărilor de durată. Se transmit prin limbaj sentimente. Vocal-verbal = cuvântul fonetic ca unitate lingvistică 2. mai elaborată. de concordanță sau neconcordanță. comunicarea se realizează și dincolo de limbajul verbal. care satisface nevoia contactului cu cei din apropierea copilului. Pe de altă parte. . Limbajul este un instrument de formare a noțiunilor. Conținutul comunicării este divers. Nonvocal-verbal = cuvântul scris ca unitate lingvistică 4. Mijloacele de comunicare sunt: 1. după opinia lui sociologului român Traian Herșeni. gesturile. astfel că sistemul său lingvistic devine mai eficient. declanșări ori stopări ale un or acțiuni. care constituie conținutul afectiv-emoțional. Cu cât se maturizează copilul în anii următori activitatea sa semiotică este tot mai fecundă.funcția comunicativă.funcția noologică. care constituie conținutul informațional. Se pot comunica trebuințe. el acționând și atunci când nu se constituie un proces de comunicare interumană.funcția cumulativă. întrucât prin el se produce procesul de abstractizare. prin care se transmite experiența acumulată. aspirații.

personalitatea umană se manifestă prin limbaj. -operațională. Ca manifestare de tip superior. care face posibil fenomenul de conștiență. adică de a prelungi acțiunea. raționamente. se abstractizează și se realizează generalizări. stabilind ceea ce are comun și ce este distinctive.”(J.autodescoperirea. evenimente. jocul și distracțiile. în funcție de nevoile sale lăuntrice. el ajunge la concluzia că “Trăsătura esențială a gândirii logice este de a fi operatorie.În plan psihologic. schimbarea atitudinilor și comportamentelor. interiorizând-o. gândirea are două component definitorii: -informațională. Cuvintele sunt purtătoare de imagini. definindu-i individualitatea. care exprimă conținutul prin informații despre obiecte. se relevă probleme. Desigur că cele 5 scopuri ale comunicării se îmbină între ele. de la percepție. influențând nu numai sinele personal. și chiar și în timpul somnului. realizându-se tot prin comunicare. Cel care a dat o fundamentare teoretică și practice-experimentală caracterului operatoriu al gândirii a fost J. limbajul trebuie înțeles ca fiind un ax al sistemului psihic uman.Piaget. III. întrucât în timpul comunicării fiecare persoană se descoperă în relație cu ceilalți. 86) În principiu. care prin rostirea verbală se generalizează. ce dobândește o semnificație. ci sunt într-o legătură strânsă. care poartă și ele amprenta personalității fiecăruia. 3. Ce sunt ele? Structurile . 1947. 2. spre a se adapta la mediu.A. Prin formulări verbale se asigură memorările pe termen lung. RESORTURILE PSIHICE ALE LIMBAJULUI J. în care a aplicat metoda genetică. p.stabilirea relațiilor cu sens. fenomene. ci și pe cel al semenilor lui. descoperirea lumii exterioare. limbajul are funcția de a restructura funciar activitatea psihică a ființei umane. în care el se mișcă.În cercetarea sa. Cele două laturi ale gândirii nu acționează autonom. Piaget în lucrarea sa Psihologia inteligenței. judecăți. ci el se permanentizează pe tot parcursul stării de veghe a omului. la reprezentări. care se realizează cu ajutorul relaționării prin comunicare 5. El acționează ca un mediator în desfășurarea tuturor mecanismelor psihice. Ca atare. având nevoie de repere existențiale. care transformă informația. de obicei ca limbaj interior.de aspirațiile sale 4. creând structurile cognitive ale gândirii. Însăși personalitatea omului se manifestă prin cuvântul rostit. Prin autoreglare verbală se manifestă voința individului. întrucât prin el se produce fenomenul conștientizării. Limbajul nu se oprește în momentul întreruperii comunicării. 1971. de preocupări. Numai prin limbaj se pot forma noțiuni. De Vito stabilea în 1988 cele cinci scopuri esenț iale pe care le are comunicarea: 1.

4.Dimpotrivă. Ele mijlocesc asocierea cu alte sisteme cognitive ale intelectului. Seminar: Dezbatere pe tema Bazele neurofiziologice în cadrul procesului de producere și organizare a comunicării prin limbaj oral și scris. care asigură organizarea și diferențierea interioară a elementelor constitutive. Logica gramaticii depinde de logica gândirii. . . de instrucție. Fenomenul de orbire a gândirii. 26-49. care dă nume prin substantive. gândirea ca raționament și limbajul prin vorbire sunt două procese distincte.În funcție de corectitudinea lor acestea pot facilita acțiunea de depășire a dificultăților. Ambele progresează în funcție de vârstă. experiență dobândită. Fenomenul stereotipiei gândirii. este necesar să exprimăm ceea ce gândim. . ceea ce se întâmplă la copiii debili mintal. limbajul obligă la raționalizarea și socializarea gîndirii. dar maniera de acțiune rămâne de o direcție anterioară. cultură. De conspectat din Georgeta Burlea. Respectiv. Asemenea disfuncționalități se datorează rigidității. aceasta din urmă determinând evoluția limbajului. ele pot perturba operția de depășire a dificultăților. lipsei de suplețe a structurilor cognitive ale gândirii. atunci când situația se schimbă. caz în care se produc: 1. Tulburările limbajului scris-citit. așezate dezordonat. ascunse 2. păstrată perseverent. p. Din punct de vedere genetic și structural. Pentru a comunica un mesaj. 2007.cognitive ale gândirii sunt sisteme organizate de informații și operații. consdtând în imposibilitatea de a deosebi esențialul din cauza unei multitudii de date superflue. verbe și adverbe elementelor și acțiunilor din natură și din societate. în situația în care nu se manifestă mobilitatea de a te adapta la alte utilități decât cele normale. 3. coerența și operativitatea lor. Fenomenul fixității funcționale. gândirea supraveghează limbajul. eșuând. Atât evoluția filogonetică cât și cea ontogenetică atestă faptul că dezvoltarea limbajului se produce odată cu dezvoltarea gândirii. adjective. mediind și filtrând intrările în gândire. Așadar. acționând independent.

emoţională şi morală. care se ocupă în general de apropierea profesorului de copilul preșcolar și de cel al claselor primare ținând cont de particularitățile lor de vârstă și individuale. etapă după etapă. Un copil crescut într-un mediu urban. ASPECTE METODOLOGICE GENERALE ȘI SPECIFICE ALE ACTIVITĂȚ II DE CULTIVAREA LIMBAJULUI LA COPII Metodica educării limbajului este o disciplină aplicată ce face parte din domeniul larg al pedagogiei. metodica educării limbajului are drept obiectiv principal eficientizarea procesului instructiv-educativ prin valorificarea metodelor care pot asigura o cât mai corectă însușire a limbii. îndeobște steril. Cu alte cuvinte. este încântat să vadă animalele domestice dintr-o gospodărie rurală și trăiește o adevărată uimire să afle că un elev de aceeași clasă cu el. a văzut lupi și urși. Microsituațiile sociale în care el trăiește îi influențează devenirea. le cunoaște numai din filme și din cărți. Pe baza proiectării pedagogice a activităţilor instructiv-educative. al activităților de la stâna cu oi. care are în centrul său elevul cu aspiraţiile şi cu solicitările specifice.Capitolul 2 2. ROLUL MEDIULUI EDUCAȚ IONAL ÎN ACTIVITATEA DE CULTIVARE A LIMBAJULUI ÎN GRĂDINIȚ Ă Omul comunicant. pe care el. este o ființă care apelează la limbă spre a se construi spiritual pe sine într-un context intercomunicațional permanent. Făcând parte din sistemul științelor pedagogice.FORME DE MANIFESTARE A LIMBAJULUI. după cum a introdus R. Ghiglione în 1986 acest concept. grădiniţa şi şcoala primară le adaugă dimensiuni cognitive şi . chiar spirituală. I. dar crescut în mediul natural al satului. fie ea favorizață sau defavorizată. despre care vorbeşte tradiţia înţelepciunii noastre populare. cea a formatorului şi cea a copilului aflat la începutul procesului de edificare spirituală. metodica educării limbajului mijloceşte dialogul dintre două personalităţi. Spre deosebire de pedagogia preșcolară. crescut la oraș. întrucât clasa de apartenență. ea creează un sistem de acţiuni menite să realizeze obiectivele stipulate curricular cu scopul utilizării diferenţiate. ca instrument de comunicare. marchează decisiv achizițiile limbajului. Celor „şapte ani de acasă”. Mediul are o influență hotărâtoare asupra evoluției copilului ca dezvoltare intelectuală. având cultul computerului. a conţinuturilor fiecărei specialităţi în procesul de învăţământ. vulpi și jderi sau alte sălbăticiuni. ea creează și perfecționează un instrument de lucru necesar tututor celorlalte discipline ce susțin învățarea.

Atunci când cei mari din jurul său nu-i acceptă ideile. Unii citesc câte o carte din biblioteca clasei. Se solicită multă răbdare. fiecare cu iniţiativele lui formative. De aceea aportul cadrului didactic implicat în acest proces este unul decisiv.formative ce asigură copilului deschideri ample în formarea sa viitoare. cu propriile proiecte de viitor.” suna o mărturisire la care nici mama. după cum copilul trece de la grupa mică la cea mijlocie şi intră în cea mare. Se dezvoltă limbajul contextual. ani. trăirile. unul dintre obiectivele esențiale ale actului didactic se identifică în mod semnificativ cu cele ale predării limbii . intenţiile. de altfel. Ca formatorul să influenţeze în mod benefic procesul evoluţiei lor este nevoie de vocaţie pedagogică. Pedagogia preșcolară. morale și estetice. mie îmi plac ştecărele şi prizele. Au telefoane-jucărie prin care unul ascultă ceea ce citește altul dintr-o carte. Cadrul didactic este chemat să predea conţinuturile literare şi lingvistice pe care micuţii elevi şi le vor însuşi în timp. aidoma cu cea primară. La nivelul învățământului preșcolar. un copil se simte oare cu adevărat protejat. ca să treacă în clasele I-IV ale şcolii primare. Numai astfel se pot doza corect cunoștințele transmise. „Vreau să cresc mic!” –suna alarmant dorinţa unui copil care se temea instinctiv de asprimea vieţii mature. De ce? Ca să nu crească. se vor forma deprinderi corecte de comunicare. proiectele sale personale. Vârsta preșcolară este perioada celei mai intense creșteri fizice și psihice. semestre. bunico. Un altul refuza să dea mâncare căţeluşului său. curricula sau programa şcolară şi particularităţile de vârstă ale elevilor. mai apoi în cea pregătitoare. nici tata. Se constituie sentimentele intelectuale. Abordarea sistemică a procesului de învăţământ are drept bază regândirea dintr-o perspectivă modernă a obiectivelor educaţionale în funcţie de care se vor corela conţinuturile învăţării cu metodele şi procedeele cele mai eficiente pentru acolada constituită din procesul de predare. deschidere sufletească spre problemele vârstei copilului. învăţare şi evaluare. pentru că el îl dorea mic şi drăgălaş. nici educatoarea nu i-au dat un răspuns mulţumitor. lipsit de griji? “Ştii. ținând cu autoritate și competență seama de particularitățile lor generale de vârstă și de cele individuale. mașinuțe. tact. Sistemul nervos se maturizează în mod vizibil de la un an la altul. aparate. în care al său nu-şi găseşte loc? În prima oră a zilei la clasa a II-a într-o școală americană elevii se îndeletnicesc cu exact ceea ce dorește fiecare. nu un dulău care îi provoca spaimă. Învățătoarea observă preferințele fiecăruia și va ține cont de ele în actul didactic. Acum se formează legături temporare. privindu-i pe cei mari. se dezvoltă formele inhibiției condiționate. pivotează pe capacitatea profesorului de a se apropia de cei mici. Repere sunt noţiunile definitorii ale specialităţii. beneficiind de sistemele de lecţii stabilite pe zile. Cum se simte acel copil. acum când se croieşte plămada genuină a personalităţii omului matur de mai târziu. Alții se joacă efectiv cu figurine. Corelarea corectă a activităţilor componente ale sistemului de învăţământ asigură dezvoltarea optimă intelectuală şi psihocomportamentală a elevilor.

spre a asigura condiții cât mai bune și necesare în vederea dezvoltării vorbirii copiilor. anume el fiind formarea instrumentelor muncii intelectuale. El realizează mental începând de la 3 ani. . prin care se reglează mecanismul formării reflexelor condiționate. Educatorul va îmbina metodica clasică cu cea modernă în activitatea de memorare sistematică. igiena preșcolară. desigur într-o fază incipientă. Acest scop general nu poate fi atins dacă educatorul nu ține seama de particularitățile volitive și afective de vârstă preșcolară și primară sau dacă nu cunoaște legile fundamentale ale activității nervoase superioare. chiar înainte de a reuși să povestească basmul care i se prezintă după imagini sau i se citește. formele de relaționare optimă în grupul de copii. intercondiționându-se. pedagogia școlară. Cunoștințele și deprinderile pe care le formează metodica dezvoltării limbajului trebuie să fie corecte. Toate datele pe care le furnizează asemenea științe se cer reorganizate sub aspect metodic. Se stimulează prin diferite activități disponibilitățile de acțiune ale copiilor. se ține seama de particularitățile de vârstă și la cele individuale ale fiecărui copil. bocancii și șalopeta cu jacheta groasă pe care le va îmbrăca iarna. Ele sunt o bază indispensabilă pentru pregătirea preșcolarului. care să se integreze în prima clasă a ciclului primar. de pictură și de muzică. îl concretizează.române la nivel școlar. Ea se nutrește din domeniile limitrofe. Pe de altă parte. Metodica educării limbajului face parte din sistemul științelor pedagogice. precum anatomia și fiziologia copilului. de focalizare a atenției spre un obiectiv precis. În faza incipientă la care ne referim. psihologia copilului. zăpada. anume la procesul instructiv-educativ din grădiniță. domenii care nutresc actul didactic. funcția instrumentală în faza incipientă. metodica educării limbajului nu se poate lipsi de gramatică și literatură. Capacitatea de muncă intelectuală și fizică a preșcolarului se evaluează corect numai de către educatorul care cunoaște particularitățile dezvoltării fizice a copiilor și regulile igienei preșcolare. alternează cu funcția informațională și cu cea formativ-educativă. Abordarea acestui obiectiv se face cu prudența necesară. ceea ce nu este ușor. El se bucură de jocurile la care folosește diferite materile (frunze uscate. imaginația creatoare. Factorii de mediu sunt repere importante ale actului didactic. diferența dintre sandalele și hăinuțele anotimpului cald de cizmulițele. Prin apelul la aceste discipline se formează instrumentele muncii intelectuale. vorbitul și cititul. În această primă treaptă de pregătire a copilului mic. o eficientă strategie didactică. în formarea capacității de concentrare. psihiatria. De acum copilul memorează poezii. dar s-a dovedit a fi indispensabil pentru o bună.) tot în funcție de anotimp. încurajându-se spiritul de inițiativă. copilul raportându-se la o situație viitoare. crenguțe înmugurite etc. clare și durabile. Acum se pun bazele deprinderii de a selecta elementele necesare pentru a rezolva o problemă.

de asemenea. Se cere revizuită însăşi Legea învăţământului românesc. al cărui obiect este sufletul şi mintea copilului. privind conceperea şi realizarea detaliată a lecţiilor. fără a rupe legătura cu tot ce are sănătos tradiţia naţională. Punctul de plecare este proiectarea. adică a gradului de transferare a cunoștințelor dobândite spre zona de utilizare a acestora. de efectuare a jocului didactic . care să reflecte noile imperative educaţionale europene. Metodica este un meşteşug elevat. Compatibilizarea sistemului educativ românesc cu cel european De la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării se cer trasate direcţiile de dezvoltare şi de promovare a unor politici şi strategii care să asigure calitatea serviciilor educaţionale. acea “ prefigurare a unei acţiuni de instruire şi a rezultatelor ei“. astfel asigurându-se eficiența dobândirii de cunoștințe prin receptarea de informații logico-verbale. constituie proiectarea propriu-zisă. cum o definea I. Ea evidenţiază modalităţile de transmitere a învăţăturii de către cadrul didactic de profil. II.O preocupare-cheie a educatorului este evaluarea randamentului activității sale didactice. ceea ce va compatibiliza sistemul de învăţământ naţional cu cel european. care îmbogățesc vocabularul și fluidizează formulările. Rezultanta acestei proiectări este planul calendaristic. . care este educator. de asimilare şi de cunoaştere a acestora. învăţător sau profesor. Planificarea pe termen lung se referă la repartizarea anuală a conţinuturilor învăţării. Se formează. cea pe termen mediu –la repartizarea săptămânală. Cerghit. de descriere a fenomenului fizic. cu scop formativ. în vederea transmiterii cunoştinţelor spre elevi. deprinderi corecte de exprimare pe baza exercițiilor lexicale. urmărindu-se şi activitatea de preluare. Evaluarea se face după criterii ce derivă din programa de dezvoltare a vorbirii. care trebuie să fie modelate înfloritor. Ele se bazează pe conlucrarea eficientă a copilului cu profesorul. iar planificarea pe termen scurt. Este important să se constate cât de mult se îmbogățește vocabularul copilului în urma lecțiilor de povestire și de memorare. iar răspunsul dat celor mai neaşteptate situaţii şi implicaţii pe care le comportă desfăşurarea dinamică şi complexă a procesului de învăţământ depinde de experienţa şi de puterea creativă a fiecărui cadrul didactic în parte.

Ionel Haiduc. inclusiv cei cu dezabilităţi. stabilind că între cele 9 domenii importante se află energia. iar elevilor proveniţi din cele mai dezavantajate grupuri sociale să li se asigure sprijinul prin soluţii de comunicare şi proiecte bazate pe subvenţiile Uniunii Europene. ca cea americană sau a Greciei. Tinerii migrează spre țări care produc străpungeri tehnologice. La educaţie trebuie să aibă acces în mod egal toţi copiii ţării. Printre principiile importante. ci de asigurarea condițiilor de activitate. când se prăbușește un sistem tradițional. astfel încât să fie câte una la 5000 de locuitori. se numără: -Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile legate de copii. obligatoriu şi de bună calitate. cel al greierului și furnicii. unde locul cercetării este privilegiat. armonizate într-o firească fluidizare. Reprofesionalizarea este comentată de prof. Statul trebuie să creeze echilibru între ele. după modelul greierului.1. pentru care se cer înfiinţate instituţii pe baza unor criterii clare şi standarde ştiinţific stabilite.Principiile pe care se bazează Programul Naţional de Reformă şi Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România au fost menţionate în Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunuilor Unite la cea de-a XXVI-a Sesiune Specială din 10 mai 2002. cultura umanistă. începând de la cel preşcolar şi până la acela post-universitar. ca țările nord europene. . Se cere stabilită o reţea de informare a opiniei publice despre necesitatea vitală a educaţiei timpurii. -Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei. -Oricare copil este născut liber şi egal în demnitate şi în drepturi. -La nivel naţional şi internaţional se vor aloca resurse suplimentare pentru situaţiile de urgenţă şi pentru nevoile speciale ale copiilor. care asigură viabilitatea noului sistem educaţional. Cartea România după criză. mediul.Delimitări conceptuale raportate la noile exigenţe ale Uniunii Europene Trăim într-o perioadă de criză. II. infrastructura. Există în lume culturi de credit. Cel mai important lucru este ca strategia de reformă a învăţământului românesc să nu neglijeze nici-una dintre verigile sistemului. Europa anului 2020 vizează și România. adică cu nevoi speciale. -Copiii au dreptul la un start cât mai bun în viaţă -Toţi copiii trebuie să aibă acces şi să absolve învăţământul primar gratuit. care acum are o economie precară. și cele ale producerii de capital. interesați nu numai de retribuție. noua cercetare socio-umanistă. Asigurarea mijloacelor de transport va facilita participarea copiilor din mediul rural la învăţământul preşcolar. sănătatea. ce nu lasă loc sincopelor sau golurilor.

Factorul uman este principalul element de progres. este la noi 5%. Aceste ţări vor coopera în scopul dezvoltării unor politici care să asigure mai multe locuri de muncă. incapabil să ajungă la un numitor comun diminuează șansa succesului. Se cere stabilirea unui dialog corect între politic. Particularitățile unei țări cu aspect de subdezvoltare. Spre a capitaliza acești bani. Din 2004 se derulează proiectul concurenței cu un consiliu european. Acum capacitatea de a gândi strategic este amputată. Un proces politic cu animozități mari. cu insule de excelență. La Măgurele se derulează un proiect de dezvoltare a lasărului. oameni de teatru. Produsul intelectual românesc este valoros. unde este găzduit și noul institut tehnologic european. care să modernizeze spațiul rural. O populație bine educată și informată nu poate fi manipulată. infrastructura. care să fie dotat. în timp ce în Germania este 90%. creşteri economice durabile. astfel ca să poată încuraja mobilitatea pe piaţa transnaţională a muncii. așa ca în Spania. Mediul de afaceri trebuie să devină cât mai flexibil. . structuri social-politice mai eficiente. aşa cum prevedea Consiliul de la Lisabona. și experții domeniilor.Cum își protejează România consumatorii? Clasa mijlocie. armonizând forţa de muncă într-un climat de transparenţă totală. Europa anului 2020 va fi mai competitivă şi mai dinamică din punct de vedere economic faţă de perioada precedentă. Ca atare. România trebuie să se situeze în aceste sisteme. Realitatea este că piața liberă trebuie educată. Pe plan internaţional s-au stabilit norme clar concepute privitor la calitatea serviciilor şi care vizează şi instituţiile de învăţământ. ca o condiție sinequa non. cineaști. Expresia ”Săracă țară bogată“ ne definește.iar relația între om și natură se cere restudiată. se cere o inteligență practică. Din 2007. Avem un raport nesănătos între pensionari și populație activă. Se regândesc sistemele asistenței sociale. fondurile europene. La noi se măresc impozitele. România este o țară necontributoare și fără șansa de a folosi fondurile. astfel ca impozitele să se micșoreze ca venitul să crească. Parlamentul european a lansat conceptul de piață unică. care să anime instituțiile democratice. Rezultatele învăţării pe plan naţional şi sectorial din fiecare ţară europeană vor fi evaluate într-un meta-cadru numit Cadrul European al Calificărilor ( EQF-European Qualification Framework). Un exit de ordin financiar presupune valorificarea multor surse. EQF va facilita transferurile şi recunoaşterea calificărilor dobândite în urma învăţării. dezvoltarea tehnologică. profesori universitari chimiști. ca la noi în țară. să nu ne mulțumim doar cu rezolvări individuale. În Consiliul European de la Barcelona s-au trasat liniile unei creşteri a calităţii în sistemele educaţionale şi formative. Educaţia şi formarea profesională devin un obiectiv esenţial al reformei ce se implementează în ţările Comunităţii Europene. Să mobilizăm forțele spre rezolvarea problemelor colectivității.Există comisari și foruri europene care activează la noi. care va încerca să echilibreze situaţia. în care trebuie investit. când a devenit membru NATO și UE.

a crescut grija pentru dezvoltarea şi siguranţa tuturor copiilor. scăpând de efectele devastatoare ale instituţionalizării la care îi expune practica abandonării pruncilor în maternităţi.poetul Nichita Stănescu considera limba română drept patria sa. cu mult înainte de a păși în prima clasă a școlii. copilul folosește limba învățată de la bun început de la părinți și toți cei care îi înconjoară. întrucât până în 2015 se vor implementa obiective ale proiectului Mileniu pentru Dezvoltare. Convenţia pentru Drepturile Copilului a stipulat anumite prevederi legale referitor la educaţia timpurie a copilului cu vârstă între 0 şi 3 ani. Practica abandonului nu a fost stăvilită nici în următoarele două decenii care s-au scurs de la Revoluţia din 1989. copilul are o dezvoltare rapidă. În aşanumita copilărie mică el se poate bucura de serviciile asigurate de sistemul de creşe.. a bolilor. Funcţionarea României ca stat integrat Comunităţii Europene include şi o nouă reformă la nivel de educaţie. aplicându-se noi strategii de intervenţie în cazul violării drepturilor acestora şi ale familiilor. însă nu organizează nici-o formă de educaţie timpurie.Exigenţe ale educaţiei timpurii a copilului în context european România a semnat şi ea aceste normalizări. s-au creat condiţii de realizare a unui sistem coerent de educaţie şi instruire timpurie a copiilor din România. care. Totodată. conducând pe termen lung la evoluţia noii generaţii în plan social şi profesional.. După iniţierea programului „Generalizarea grupei mari pregătitoare în învăţământul preşcolar românesc” din anul 2002. Originile acestui abandon inuman se află în politicile pro-nataliste ale comunismului românesc. Abia în prezent se face simţită preocuparea de a crea o reţea de asistenţă socială dublată de una de asistenţă medicală. În această primă etapă. Este verificat adevărul că până la 2 ani copilul creşte mai bine protejat în ambianţa familiei. ea stimulează dezvoltarea personalităţii pruncului cu abilitatea de a învăţa. Perioada de la 0 la 6-7 ani este denumită a copilăriei timpurii. În lumina noile prevederi. în condiţiile în care la noi abia acum se conturează o politică coerentă cu referire la educarea timpurie a copiilor. a întârzierilor de creştere. Calitatea îngrijirii şi cea a protecţiei asigură diminuarea morţii infantile. unde a fost demarat un proiect amplu de configurare a unui învăţământ compatibil cu cel vest-european. care se aplică şi în ţara noastră. căci. de a-şi forma deprinderi şi priceperi indispensabile creşterilor spirituale şi afective ulterioare. drept care neglijenţele şi omisiunile produse acum vor fi greu de recuperat mai apoi.Limba română nu este o disciplină de învățământ ca celelalte.. Limba este un mijloc esențial de comunicare specific umană. spitale sau locuri publice.2. când sărăcia care ameninţa mamele fără soţi era dublată de lipsa unor servicii compensatoare ce puteau fi puse de stat la dispoziţia lor. II. când a coborât vârsta de şcolarizare de la 7 la 6 ani. cu profesionişti care deservesc unităţi de profil atât în regim public cât şi în regim privat. Legea .

L.000 de copii. Incapacitatea părinţilor de a asigura supravegherea copiilor în programul extraşcolar şi extrafamilial duce spre libertinajul adolescenţilor şi tinerilor de mai târziu. O cercetare iniţiată de UNICEF a demonstrat că în creşele din România numai 0.I. este înlocuită astăzi de motivarea oricărei măsuri care priveşte pe copil. cărora nu era cuvenit să li se iese din cuvânt. Metodele non-violente de educare. II. ele devenind anacronice. protagonistul schiţei Vizită. rar asigurat în alte ţări. În multe cazuri familiile sărace de la oraş sau cele numeroase de la sate nu au izbutit să dea pruncilor aflaţi în stadiul copilăriei mici acele impulsuri care să-i orienteze spre calea cea bună în educaţie. în prezent sunt active 287 creşe cu 11. creşte carnea!” nu mai funcţionează azi ca o soluţie coercitivă cu efecte benefice. privitoare la sănătate.3. întrucât tradiţionala ascultare faţă de părinţi. Totuşi practica a demonstrat că nu totdeauna părinţii au reuşit să se ridice la nivelul de pregătire pedagogică cerut de solicitările la care i-a supus copilul. Parametrii educaţiei preşcolare în România de azi La începutul de drum al educaţiei copilului se află îndeobşte familia. prietena sa. Educaţia preşcolară nu are în prezent drept beneficiari decât 29% dintre copiii vârstei între 2 şi 7 ani. s-a concluzionat pe baza unei cercetări că în perioada 1989-1995 el a fot . Copilul zilelor noastre trebuie să fie determinat să înţeleagă singur de ce este bine să respecte anumite reguli de comportare. Ionel. care oricât de încântată se arată de timpul petrecut cu devotament matern alături de fiul ei.5% asistente medicale. la salutul membrilor familiei etc. la ştersul pe picioare la intratul în casă.000 de copii. prin concediul maternal sau paternal. Dezvoltarea timpurie integrată a copiilor este un obiectiv prioritar al UNICEF-ului. solicită priceperi pedagogice neîntâlnite la părinţii noştri. Pedepsele fizice nu mai constituie astăzi o formă de disciplinare a celui mic de către adult. proiect care a stabilit coordonatele de bază ale unui sistem ce se implementează în prezent şi se extinde până în anul 2013. de tipul celei teoretizate de Maria Montesori. Privind istoric evoluţia trendului în domeniu. el fiind constituit din 42% îngrijitori şi 32. Această situaţie privilegiată explică şi scăderea drastică a numărului creşelor în anii de după Revoluţie.asigură copilului până la 2 ani prezenţa unui părinte. Dacă până în 1990 funcţionau în România 902 creşe cu un total de 90. nu izbuteşte să demonstreze decât adevărul că era depăşită de o asemenea sarcină. Astfel părinţilor le revine responsabilitatea unor iniţiative de acest gen. de la spălatul feţei şi dinţilor la folosirea WC-ului. Vechea zicală „Unde dă mama. Personalul din creşe nu este profesional pregătit spre a efectua servicii de educaţie printr-un sistem de pregătire continuă. for care a sprijinit Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România să elaboreze în anii 2005-2006 strategia de educare timpurie. de higienă.Caragiale are perfectă dreptate să ridicularizeze pretenţiile de bun pedagog ale doamnei Popescu.4 % este personal calificat.

se prezintă la serbare spunând poezii şi cântând. care să-şi sporească şi calitatea. pentru care se plăteşte între 80 şi 100 lei pe lună. Copiii din mediul rural şi mai ales cei din zonele defavorizate. În comunităţile lor se înregistrază cea mai scăzută rată de copii care nu pot fi înregistraţi în grădiniţe. învăţătura primită de la părinţi în acei primi ani de formare se cere dublată de programele profesionalizate ale grădiniţelor. ceea ce măreşte decalajul educativ dintre ei şi celelalte categorii etnice din ţara noastră.descendent. rromii nu depăşesc nivelul de 20% dintre copiii lor înregistraţi în învăţământul preşcolar din România.2% dintre copiii rromi au fost înregistraţi la grădiniţă. O diminuare a numărului grădiniţelor din ţară s-a datorat schimbării patronajului lor. unde copilul se familiarizează cu colectivul. În seama organizaţiilor nonguvernamentale a rămas sarcina iniţiativelor de a spori competenţele parentale. Frecvenţa redusă a micuţilor la grădiniţă este explicată prin costul prea mare solicitat unui copil. dar lentă. Locul absolvenţilor de liceu pedagogic îl iau licenţiaţii din universităţi particulare sau de stat. fiind privaţi de şansa unei instruiri instituţionale de profil educativ. iar rromii cu atât mai mult. ele trecând prin descentralizare în custodia administrativă a forurilor locale. Statisticile realizate dovedesc că faţă de 66. În felul acesta educatorul va ocupa în cadrul colectivului şcolii un loc la fel de important ca şi profesorii. Zi după zi el se obişnuieşte cu un orar mai riguros decât cel urmat în viaţa familiei. Într-o formulă ideală. programe implementate în alte state şi devenite deja de câteva decenii tradiţionale. în condiţiile în care ei refuză să trimită copilaşii la grădiniţă. În ceea ce priveşte calitatea profesională a educatoarelor care lucrează în grădiniţe. perspectivă valabilă şi pentru învăţătorii ciclului primar. cu cât tradiţiile lor nu îi încurajează la iniţiative de socializare. ceea ce a creat perturbări grave în ritmul activităţii educative pe plan naţional.1% dintre copiii ţării noastre care merg la grădiniţă. adică de formare iniţială sau de formare continuă. Se cere precizat că educaţia parentală este şi ea tratată cu multă superficialitate în România de către organele abilitate. De pildă. sunt exploatate bunele relaţii familiale. în anii aceştia se implementează o reformă de natură să dea un nou prestigiu misiunii de formatori a cadrelor didactice care activează în acest domeniu. Un asemenea reviriment are la bază principiul că o etapă atât de importantă pentru dezvoltarea copilului nu poate fi lăsată în . ceea ce reprezintă aproape 40% din venitul minim garantat pe economie. Efectul a fost o tot mai severă diminuare a numărului de locuri în grădiniţele de stat. În această situaţie de perpetuată sărăcie.Un gol încă neremediat în România este faptul că personalul care se ocupă în creşe de cei mai mici copii nu beneficiază de nici-o formă de profesionalizare. în anii 1997-1998 numai 17. ca apoi să înregistreze o creştere constantă. astfel că micuţii sunt lăsaţi în seama bunicilor şi a altor rude. nu beneficiază de şansa de a merge la grădiniţă. datorită izolării şi a lipsei mijloacelor de transport. dacă avem în vedere programele de pregătire a tinerilor părinţi şi a femeilor gravide.

metode şi principii fundamentale. stabilite de părinţi şi însuşite cu aportul unor profesionişti ai domeniului. Un concept-cheie uzitat în ultimul timp în ştiinţele educaţiei din România. Predarea acestei discipline în învăţământul preşcolar şi primar urmăreşte familiarizarea viitoarelor cadre didactice din acest sistem de învăţământ cu preliminarele noţiuni de limbă şi de literatură naţională. matematică. limbi străine. Capitolul 3. metodica predării limbii şi literaturii române are funcţii. poeziile sunt spuse în limba respectivă. cu dinamica evoluţiei lor.seama unor absolvenţi de liceu. fizică. ea putând să fie dublată încă din copilărie de alte limbi străine. ca să înflorească gândirea şi sufletul celor mici? În acest proces complex intervine la fiecare nivel de vârstă metodica. pe care o definesc drept meşteşugul activităţii didactice de implementare spirituală. geografie. studenţi sau chiar profesori de specialitate. Ca orice disciplină ştiinţifică. franceză sau germană. de la mediul înconjurător. Literatura secondează îmbogăţitor fiecare etapă a studierii unei limbi. care are un sens larg şi unul restrâns. el denumeşte ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare a elevului şcolar. astronomie. care se desfăşoară cu o deschidere multilaterală. istorie. de predarea şi de învăţarea regulilor pe care se edifică exprimarea orală şi cea scrisă cât şi evaluarea. care devin cadre didactice numai cu o pregătire medie. Metodica perfecţionării limbajului-pivot al creşterilor spirituale Scopul învăţării este. cum este limba oficială a ţării precum şi cele de circulaţie internaţională. 3. muzică etc. botanică. căci cu ajutorul limbajului copilul dobândeşte cunoştinţe în domenii varii. care se sincronizează terminologic cu Europa şi întreaga lume este cel de curriculum. ştiinţele limbii şi ale literaturii române privite prin lentila predării practice la cei mai mici elevi vor fi abordate cu scopul valorificării în lecţie şi în alte activităţi desfăşurate cu elevii a celor mai recente noutăţi din domeniul specialităţii cât şi în cel al disciplinelor pedagogice. văzute ca sistem şi având ca scop tehnicile de studiu. ca pivot al creşterilor viitoare în plan spiritual. Cum trebuie propuse spre inducere celor mici asemenea elemente de cunoaştere. În România postdecembristă sunt la modă grădiniţele cu program în limba engleză. ca ele să se fixeze. intervenind de obicei în programul orarului de grădiniţă sau în cel al familiei care apelează prin iniţiativă privată la elevi. aşadar. De asemenea. Ele vor constitui metodologic obiectul lecţiilor de profil. obiective precise. Limba maternă este un pivot general al cunoaşterii. geologie. -În sens larg. căci poveştile. perfecţionarea limbajului. .

ce se defineşte prin structurarea la elev a competenţei de comunicare scrisă şi orală. Astfel. în care se precizează obiectivele-cadru. obiectele de studiu şi resursele de timp necesare realizării acestora. limba şi literatura română constituie o disciplină de învăţământ unică. ghidurile metodice puse la dispoziţia cadrelor didactice ale fiecărui nivel de studiu şi ale fiecărei discipline. e. standardele curriculare de performanţă prescrise fiecărei discipline din planurile-cadru de învăţământ. Toate aceste discipline ale respectivei arii curriculare se bazează pe modelul comunicativ-funcţional. care vor fi . acela de model comunicativ-funcţional. normele metodologice care dau dozarea şi regulile statutare ale predării. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă. manualele alternative ale ultimelor două decenii. ori gramatica şi literatura română sau lecturile literare. Scopul studierii limbii şi literaturii române este consolidarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare verbală şi scrisă a elevilor. c. În locul vechii departajări care se crea între disciplina limba română. pe vehicularea unor culturi ce se cer adaptate la realităţile societăţii contemporane şi pe conştientizarea identităţii naţionale ca premisă a dialogului intercultural şi a integrării europene a poporului respectiv. alături de limbile moderne. f. În învăţământul românesc preuniversitar s-au configurat 7 arii curriculare. în noul curriculum se promovează un concept mai modern. planurile –cadru de învăţământ pentru clasele I-XIII. destinat structurării capacităţilor de comunicare socială. obiectivele de referinţă. în care se stabilesc ariile curriculare. în curriculum sunt cuprinse: a. stabilite pe baza unor principii şi a unor criterii epistemologice şi psiho-pedagogice. ce face parte din aria curriculară Limbă şi comunicare. materiale –suport. în care se includ şi limbile materne ale minorităţilor naţionale. el desemnează ansamblul de documente şcolare menite să ilustreze datele esenţiale ale proceselor educative şi experienţelor de învăţare pe care le oferă elevului. programele şcolare. d. Ele sunt: -Limbă şi comunicare -Matematică şi Ştiinţele naturii -Om şi societate -Arte -Educaţie fizică şi sport -Tehnologii -Consiliere şi orientare Astfel. b. conţinuturile învăţării. unitare dinainte de Revoluţia din decembrie 1989 din şcoala românească. în care se concretizează condiţiile aplicării şi monitorizare procesului curricular.-În sens restrâns. care au înlocuit pe cele clasice.

În felul acesta. -receptarea mesajului scris. Chiar şi raportul între exprimarea scrisă şi cea orală se cere reechilibrat. pe de alta. -exprimarea scrisă. Elevul astfel format se va integra în contextul viitorului parcurs şcolar.psihopedagogia vârstelor . lansate pe plan naţional şi chiar internaţional. Tocmai în sensul adaptării obiectivelor studiului la imperative obiective de cunoaştere. Obiectivele vor fi focalizate pe formarea capacităţii de utilizare a limbii în împrejurări concrete de comunicare. şi cunoaşterea literaturii. metodica acestei specialităţi se îmbogăţeşte permanent din însăşi substanţa activităţii aplicative concrete. Stăpânirea limbii române. bazate pe experienţa de fiecare zi a cadrelor didactice şi pe contactul continuu cu noutăţile domeniului. şi psihopedagogia vârstelor. vor gândi mai sensibil şi chiar mai matur.cât şi noţiuni de logică. Ca disciplină de frontieră între conţinutul actului de transmitere a cunoştinţelor din domeniul limbii şi literaturii române. În studiu se va muta accentul de pe exprimarea reproductivă pe cea a producerii unor mesaje proprii. să comunice şi să rezoneze cu idealurile semenilor săi. Se vor dezvolta cele 4 capacităţi ale comunicării. care sporeşte sensibilitatea la frumosul mediului ambiant şi la valorile esteticii. în stare să rezoneze cu preocupările şi idealurile copiilor. Indiferent de profesia aleasă. ajută tinerii să-şi desăvârşească personalitatea.ştiinţele limbii române. I. în stare să înţeleagă lumea din preajma sa.teoria şi istoria literaturii române . -exprimarea orală. aflate în fuziune: -receptarea mesajului oral. pe de-o parte. la studiul literaturii se propun textele cele mai semnificative şi accesibile. .iniţiaţi în tehnica abordării şi analizei textelor literare şi nonliterare. în şcoală. pentru fiecare etapă de vârstă a elevilor. filosofie şi sociologie. iar conţinuturile vor fi adaptate nivelului de vârstă şi intereselor celor tineri. Relaţia metodicii cu alte discipline de învăţământ Metodica acestei specialităţi îşi ia substanţa din câteva discipline precum: .didactica generală . profesionale şi private. Ei vor reuşi mai uşor în competiţiile la care vor fi obligaţi să participe. tânărul care stăpâneşte forma corectă a limbii române are şanse sporite de a-şi valorifica în mod creator propriile capacităţi de rezolvare a unor probleme concrete ale vieţii cotidiene. de la lingvistică la gramatică . ca mijloc de comunicare. studierea limbii şi literaturii române îşi va împlini menirea de a forma etapă de etapă un tânăr cu o cultură comunicaţională esenţială.

Ca atare este benefică organizarea unor cercuri metodice. Prin urmare. deosebit de analiza literară de mai târziu. astfel ca pentru lecţie ei să selecteze cu intuiţie didactică şi cu mult discernământ profesional obiectivele. reguli de utilizarea limbii. definiţii. care se implică în procesul de asimilare de către elevi a cunoştinţelor prevăzute în curriculă. Pornind de la didactică. se cer stabilite cele mai adecvate metode de lucru cu elevii şi fixate momentele lecţiei în care acestea să fie utilizate. metodica poate fi concepută drept o pedagogie a specialităţii. În concluzie.Metodica relaţionează principiile pedagogiei cu datele esenţiale ale limbii şi literaturii române. fundamentat atât pe tradiţia clasică a . în care se face un schimb de experienţă foarte profitabilă pentru fiecare formator dornic să cunoască cele mai moderne concepte şi practici ale domeniului. aplicând în mod creator metodica predării limbii şi literaturii române. Se apelează la cea mai modernă tehnologie didactică a specialităţii. de la clasele superioare ale gimnaziului şi liceului.o simplă debitare a unor date din partea educatoarei sau învăţătorului. Însăşi activitatea de elaborare şi apoi de revizuire periodică a programelor şcolare are la bază iniţiativele şi experienţele cadrelor didactice. împrospătându-şi atât terminologia cât şi conţinutul în sincronie cu mutaţiile produse la nivelul conceptului internaţional de metodică. Teoria limbii şi cea a literaturii oferă formatorului noţiunile de bază pe care se structurează conţinutul lecţiilor. norme şi exemplificări bogate. din termeni. cursul de faţă se bazează pe interdependenţa dintre obiectivele predării limbii şi literaturii române cu conţinuturile sale specifice şi metodele de predare şi cele de evaluare. care cunosc în mod practic modul cum se corelează obiectivele predării cu activitatea de asimilare a conţinuturilor de către elevii aflaţi la primele experienţe cu care debutează aventura cunoaşterii. pe care se bazează repartizarea pe etape de studiu a conţinutului predării. formatorul este nu numai un actant al didacticii. De aceea. ci presupune participarea nemijlocită a cadrului didactic. Acesta trebuie să se raporteze la disciplinele psihopedagogice. Metodica îşi are un dinamism specific. prin care să se preconizeze acele strategii în stare să optimizeze procesul transmiterii cunoştinţelor şi cel al formării deprinderilor necesare utilizării limbii române ca mijloc de comunicare. compus din concepte de bază. astfel ca lecţia să conducă la formarea elevului cu o personalitate puternică. încă din faza studenţiei viitorii formatori se înarmează cu cunoştinţele metodice moderne necesare. De aceea. Astfel se va adapta cerinţelor vârstei elevilor mici conceptele de comentariu literar. Fiecare cadru didactic poate inova tehnicile didactice. un îndreptar practic pentru formatorii de diferite vârste. conţinuturile predării. pe care să le raporteze la particularităţile de vârstă ale elevilor. ci şi un cercetător solicitat să efectueze un studiu continuu. Această activitate nu constă într. aceasta fiind pasibilă de o permanentă îmbogăţire în funcţie de experienţa profesională a fiecăruia. adică de la teoria generală a procesului de învăţământ. cărora le asigură un mod de lucru mai riguros. pe care le transformă în obiect al predării eficiente în lecţie.

Întreaga activitate se bazează doar pe inducere verbală şi pe contactul vizual cu imaginile. familie şi societate Cadrul didactic în calitatea lui de formator trebuie să fie înzestrat cu calităţile unui om de ştiinţă în germene. nici temperatura pasiunii puse în ceea ce rosteşti.? Trezirea interesului pentru cunoaştere. De aceea. e o nobilă. În plus. „A sta la catedră. dar şi extrem de spinoasă situaţie. în timp ce dascălul trebuie să proiecteze în gând care va fi produsul activităţii de . E un examen pe care-l dai săptămânal. necesară asimilării unor cunoştinţe. educatoarei i se solicită o putere de concentrare şi de fascinaţie demnă de amintirea unui prestidigitator pentru ca în acelaşi moment al programului să li se inducă tuturor copiilor din grupa respectivă o aceeaşi stare de atenţie. Ca practician al educaţiei noilor generaţii el trebuie să manifeste o reală virtuozitate a actului didactic valorificându-şi ingeniozitatea în îmbinarea cunoştinţelor de limbă şi literatură pe de-o parte cu cele ale psihopedagogiei. Captarea atenţiei celor mici la lecţie se realizează în acest prim stadiu al procesului de instruire după reguli şi prin strategii cu totul specifice.domeniului cât şi pe experienţa novatoare a fiecărui profesionist al actului didactic. pe semestre. să devii o simplă maşinărie de tocat date şi informaţii. el manifestând o vie curiozitate pentru tot ce apare nou în domeniul profesiei sale.. II.. nici tracul profesional. el adecvând permanent cunoştinţele pe care le transmite celor mici la particularităţile de vârstă şi la cele individuale ale elevilor. pe cicluri de învăţământ şi pe lecţii. se cofigurează bazele personalităţii tânărului de mai târziu. la grădiniţă şi în clasele ciclului primar. A semăna în minţile copiilor aflaţi la începutul unei aventuri a cunoaşterii acea îndoială între un „da” şi un „nu” este cel mai curat izvor din care se va nutri mintea sa în toţi anii de căutare ce vor urma. corelării unor aspecte din realitate şi chiar a memorării unor versuri de poezie. nu ai voie adică să cedezi rutinei.” (Mircea Zaciu. În mod neîndoios aici. când eşti un simplu muritor şi nu o maşină electronică. Se ştie că la grupa mică un copil se poate concentra cu adevărat un sfert de oră în întreaga zi de prezenţă la programul unei grădiniţe. Metodei la care se recurge i se cere să fie adecvată vârstei învăţăceilor. s-ar pretinde ca omul de la catedră să aibă continuu sentimentul unei oficieri. şi nu ai voie să-i suprimi emoţiile. O adevărată artă a dialogului cu cei mici se cere stăpânită de către cadrul didactic prin valorificarea celor mai pertinente întrebări în dialogul său cu cei mici. stimularea curiozităţii la cei mai mici dintre învăţăcei reprezintă pentru cadrul didactic un obiectiv general care îi solicită întreaga iscusinţă didactică. Priceperea sa profesională este dovedită prin modul cum el reuşeşte să dozeze cunoştinţele ce se cer transmise pe ani şcolari. an de an. Lancea lui Ahile) Cine poate uita momentul când a făcut primii paşi în şcoală purtând în spate povara ghiozdănelului viu colorat. Cadrul didactic în şcoală.

. s-au aflat toţi în slujba formării generaţiilor şi asigurării unei educaţii continue. ctitor de şcoală românească. pe stradă. Profilul dascălului nu poate fi conturat fără înţelegerea adevărului că ţinta muncii sale nu poate fi atinsă în planul imediat al activităţii sale. Există copii foarte curioşi care pun întrebări în cascadă. spirituală şi morală a învăţăcelului. astfel poetul nepereche Mihai Eminescu – inspector şi revizor şcolar. etc. Instruirea elevilor ciclului primar este diferenţiată şi individualizată în funcţie de ereditatea fiecăruia dintre învăţăcei. edificând în adevărat sistem educaţional până la nivel superior. Alţi elevi par a fi absenţi de la dialogul întemeiat cu membrii grupei de grădiniţă sau elevii clasei ciclului primar. Ioan Slavici -profesor. În acest caz obiectivele propuse pentru lecţia respectivă nu pot fi considerate ca atinse dacă dascălul nu are preocuparea şi capacitatea de a le cuceri interesul. cinstit. sociabil. Calitatea de cadru didactic se realizează prin permanenta profesionalizare. Alexandru Odobescu –director în Ministerul de resort. prietenos. dar nu-l pot degreva de sarcina de a răspunde la ele. Crearea primelor manuale şi însuşirea cursurilor şcolare au generat forţa generaţiilor care au urmat. responsabil faţă de persoanele cu care intri în contact în familie. etc. Gheorghe Lazăr – dascăl. ci ea va deveni vizibilă doar mai târziu. ce pot obosi cadrul didactic de specialitate. la locurile de joacă. prin conduita responsabilă în viaţa de familie. Activitatea dascălului nu se rezumă la efectuarea lecţiilor. Eugen Lovinescu – profesor. povestitorul Ion Creangă – preot şi dascăl. finalitatea actului didactic constă în deschiderea drumului spre „a învăţa să fii”: cuminte. Ion Heliade Rădulescu . Universul literaturii noastre ilustrează prin numeroşi scriitori această profesie aleasă. atent. Gheorghe Asachi-referendar al şcolilor. cadrul didactic înţelege că în practica actului pedagogic conţinuturile cognitive sunt asimilate neuniform şi într-un ritm particular. atât din partea cadrului didactic cât şi a elevului rămâne principiul de bază al reuşitei pedagogice. captându-le atenţia. etc. De la început se impun norme şi exigenţe în funcţie de care se stabilesc canoane şi recomandări în desfăşurarea lecţiilor.profesor. prin modul corect în care se comportă în societate. adică atunci când în evoluţia sa elevul îşi poate dezvălui personalitatea prin reuşita la competiţiile care îl aşteaptă. urmărind propăşirea neamului românesc prin cultură.modelare emoţională. povestirea unui basm sau numărarea unor obiecte. prin studiu permanent şi de cercetare cu scopul formării elevului. Ion Luca Caragiale-revizor şcolar. Conduita didactică se impune în funcţie de personalitatea elevului. Lucian Blaga şi Tudor Vianu – cadre didactice universitare. Învăţarea pe baze ştiinţifice prin conştiinciozitate şi răspundere. prin sensibilitatea afirmată în receptarea valorilor estetice. stimularea sau delăsarea interesului faţă de disciplină fiind în relaţie directă cu acţiunea dascălului. ci la implicarea sa în mediul familial şi social în care trăieşte şi există elevul. chiar cu riscul de a relua de la început conţinutul unei descrieri.

Comportamentul intelectual are în vedere însuşirea de către elevi a cunoştinţelor literare şi lingvistice fundamentale. autoritatea educatorului devine absolută. etc. pentru felul cum mânuiesc această revelaţie. Dascălul este prin excelenţă intelectualul ce-şi asumă responsabilitatea unui poartă însemnele unui deschizătorde drumuri ale cunoaşterii la viitoarele generaţii. aici unde se înalţă cea mai de seamă construcţie şi cea mai durabilă: sentimentul ţării. Tocmai de aceea. resimţit ca formator. în metodele psihologiei şi pedagogiei teoretice şi aplicate în conformitate cu ultimele cercetări. Cartea de recitire) Aşadar. Se cuvine o emoţionantă laudă pentru litera O şi pentru litera I. Iată o activitate de mare responsabilitate şi cu totul nobilă prin finalitatea ei. Se cuvine o profundă stimă pentru anonimii savanţi. OI. scopul final al demersului său fiind performanţa pregătirii elevilor. În era modernă dascălul este iniţiat în utilizarea calculatorului. O asemenea indestructibilă legătură spirituală şi nu mai puţin de suflet stabilite între învăţăcel şi dascălul său dintâi. imediat după mama şi. eventual. sceptrul pe care el domneşte peste împărăţia clasei a-întâia primară.. Cunoaşterea profilului psihologic al elevului. după bunica lui. Îndeobşte. respectiv a pune piatra de temelie care va susţine întreg edificiul viitoarelor personalităţi.. pentru copilărescul şi magnificul O-I. simţirea şi puterea de gândire a celor mai mici şcolari. învăţătorii clasei întâi primare!” (Nichita Stănescu. iată sceptrul invizibil al învăţătorului. În educaţia instituţională ei realizează ceea ce în familie şi în paralel cu aceasta se numeşte a da „cei şapte ani de acasă”. „O-I. avea să inspire pagini tulburătoare în evocări ca cea a lui Ion Creangă în Amintiri din copilărie sau a lui Mihail Sadoveanu din Domnu’ Trandafir. adică a generaţiilor viitoare. dezvoltarea resurselor afectiv-motivaţionale ale învăţării. a abilităţilor şi a deprinderilor. învăţătorilor clasei I primare. Este şi aceasta o dovadă că edificarea personalităţii copilului îşi găseşte în lucrarea didactică din anii dintâi o fundamentare esenţială pentru ceea ce va urma. cultivarea unui stil de muncă intelectual şi dezvoltarea creativităţii. . a aptitudinilor. educatorul şi apoi învăţătorul sunt primele cadre didactice care înfăptuiesc în mod concret reforma învăţământului. pe care trebuie să o resimtă atât profesioniştii actului educativ cât şi familiile copiilor îndrumaţi. constituie trepte necesare pentru stabilirea metodelor necesare în procesul educativ. printr-o activitate de modelare a personalităţii celor mici. căci ceea ce spune el nu poate fi contestat de nimeni altcineva. această pozitivă <alienare> a copilului prin O şi I. tulburătoare rădăcină a celorlalte înţelesuri. respectiv de nici un alt factor care determină conduita. educatorul şi apoi învăţătorul vor ocupa în ierarhia axiologică a copilului un loc fruntaş. Se cuvine o pioasă şi perpetuă recunoştinţă pentru mânuitorii lui O şi I. dezvoltarea capacităţilor cognitive ale elevilor.

1. Prin convorbire educatorul sporește structurile și conținuturile stimulative pentru dezvoltarea limbajului. A. deprinderi şi abilităţi noi. cu schimbarea emițătorului cu receptorul . cu respectarea unor legături logice între idei despre ei înșiși. Rolul convorbirii în activitatea de educare a limbajului B. Se cere făcută distincția între vorbire și convorbire.Există o logică internă a asimilării limbajului. Din Antichitate s-a stabilit importanța comunicării dialogate în relațiile interumane. astfel ca prin extensie. Ele funcţionează ca nişte instrumente cu ajutorul cărora educatorul îşi atinge în lecţie obiectivele propuse. echilibru. acelea de a conduce elevii spre dobândirea de cunoştinţe. trăirile și sentimentele copiilor. ca o componentă a personalității elevului. curriculumul asigură o abordare armonios-sistematică a disciplinelor de studiu şi a tipurilor de activităţi de învăţare. ele se cer adecvate scopurilor instrucţiei şi educaţiei. cu profesorul. relevanţă. -vorbirea despre texte cunoscute din ascultarea unor povești sau lectura lor -vorbirea în public. despre activitatea la grădiniță sau la școală. ci pe elevul care să-şi formeze anumite competenţe. Ca cel mai activ aspect al didacticii.vorbirea despre experiențele. prin progresie şi continuitate accentul să se pună nu pe materie. despre colegi. Vorbirea la preșcolar și la școlarul mic este mijlocul de comunicare directă cu familia. diferenţiere. despre viața în familia lor.Metode şi procedee de predare a limbii şi literaturii române în învăţământul preşcolar La nivelul învăţământului preşcolar.III. în fața colegilor sau a publicului invitat la spectacole. Actul vorbirii se perfecționează în 5 direcții esențiale: -transmiterea informațiilor cu character instructive-educativ -vorbirea în grupuri. de specificul lecţiei şi chiar de particularităţile clasei de elevi. uzitându-se elementele componente legate de tehnica vorbirii. acestea fiind raportate la specificul fiecărei discipline din curriculum. prin care se dezvoltă expresivitatea. capacitatea de interpretare a unor roluri în dramatizări și scenete scurte. cu colegii. La vârsta preșcolară și a școlarului mic se inițiază adresare către adulți și . Metoda aleasă de educator mai depinde şi de genul operei literare analizate. III. Metodele de învăţământ utilizate în procesul de instruire din învăţământul preşcolar constituie o variabilă ce răspunde în mod concret de rezultatele activităţii şcolare. Convorbirea sau conversaț ia Convorbirea este cea mai veche metodă didactică a lumii.

precizarea. Formarea deprinderii de vorbire dialogată consolidează formele corecte de plural. deprinderi necesare atât în conversaţia uzuală. grupurile de sunete dinn lșimba maternă. în diferite momente ale zilei. dar are la bază cunoştinţele dobândite de copii pe parcursul celorlalte activităţi. copiii își perfecționează percepția care trece de la analiză spre sinteză. Convorbirea. tata. a mărimii obiectelor. El nu reușește să rețină esențialul. a direcției. verificarea cunoştinţelor şi la activizarea vocabularului copiilor. silabele. Copilul parcurge drumul de la reprezentări sumare. copiii își dezvoltă auzul fonematic. percepând și pronunțând corect vocalele. Întrebările educatoarei sunt un exemplu de exprimare corectă a numărului şi cazurilor la substantive. un procedeu care contribuie la fixarea. adică a imaginilor evocate mintal în absența acestora pe baza percepțiilor anterioare. în folosirea corectă a celorlalte categorii gramaticale. sistematizarea. contribuie prin intermediul metodei conversaţiei la creşterea calitativă a posibilităţilor de exprimare corectă a copiilor. simple şi complexe. a pronumelor de politețe. ajung să construiască corect diferite propoziţii. dar reprezentările individuale cele mai frecvente sunt cele despre ființele. ca activitate frontală. camera cu jucării. Stăpânirea flexiunii nominale și verbale. convorbirea se desfăşoară ca activitate frontală. În grădiniţă. în absenţa oricărui material concret. Esența metodei convorbirii este dialogul. Atunci când profesorul ciclului preșcolar antrenează elevii săi în actul verbalizării. obiectele și fenomenele cele mai apropiate:mama.tehnica ascultării celuilalt.Prin convorbire bagajul reprezentărilor sporește. dar în acelaşi timp se pot organiza şi convorbiri libere. să-şi controleze vocabularul. să caute formulări potrivite pentru a reda cele gândite. de acord al subiectului cu predicatul și al adjectivului cu substantivul. puterea de generalizare consolidându-se. Convorbirea are rolul de a învăţa pe copii cum să opereze . cu un număr restrâns de copii. neprecise spre reprezentări bogate în conținut. aprofundarea. în flexionarea verbelor. Convorbirea se organizează şi se desfăşoară pe plan verbal. Acum se parcurge drumul de la percepția neorganizată la cea dirijată spre scopul precis al învățării. a distanțelor. diftongii. grădinița etc. consoanele. Pe măsură ce trec de la o vârstă bilogică la alta. cât mai fidel şi într-o formă corectă. o formă. Ei învață să facă pauze necesare în timpul vorbirii. convorbirea constituie un mijoc cu eficienţă maximă în educarea limbajului. fragmentare. cât şi în activitatea şcolară. În procesul de formare multilaterală a copiilor. La vârsta preșcolară și școlară mică se configurează percepția formei. Acest tip de activitate îi obligă pe copii să folosească adecvat cuvintele. a poziției spațiale. În această etapă de creștere se constituie reprezentările. a principalelor părți de vorbire neflexibilă îi ajută pe copii la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corectă. mai selective ca înainte.

toamnă harnică şi de toate darnică” poate fi planificată după un şir de activităţi de observare ca: „Fructe de toamnă”. la întrebarea: „De ce aşteptăm cu bucurie toamna?”. fie de pe la clasa I-a cu transformările suferite de obiect. povestire. convorbirea „Toamnă. pe câmp? Ce pregătiri fac oamenii pentru iarnă? În această activitate se creează o atmosferă propice dezbaterii. Astfel. „La cules de vie” şi chiar o memorizare Toamna. prin care copilul evocă obiecte și fenomene percepute în timp. Organizarea şi desfăşurarea acestora necesită din partea educatoarei o pregătire temeinică. pentru că este cea mai bogată”. pere. lecturi după imagini. De ce aşteptăm cu bucurie toamna? De ce au îngălbenit frunzele? De ce cad frunzele. după un ciclu de activităţi cu aceeaşi temă.pe plan mintal şi de aceea este considerată din punct de vedere al structurii. activităţi sau fenomene. Plouă. în prealabil. se desfăşoară activităţi de observare. lecturi după imagini: „Munca oamenilor toamna”. În desfăşurarea activităţii de convorbire sus-numite se poate folosi diafilmul Frunza de Emil Gârleanu. copiii pot da mai multe răspunsuri. De exemplu. fie reflectate static. fiind apropiată de lecţia din şcoală. Pentru fiecare întrebare. ca: „Eu aştept cu bucurie toamna. având posibilitatea să-şi exprime cât mai diverse păreri. sesizând schimbările nepercepute. Atenţia . În prima parte a micii școlarități reprezentările anticipative sunt mult mai complexe. toamna? Unde au plecat păsările călătoare? De ce? Ce flori apar în acest anotimp? Ce fac oamenii în grădini. în prealabil. cea mai grea formă de activitate din grădiniţă. Jean Piaget distingea reprezentările reproductive. de educatoare). copiii sunt stimulaţi să formuleze cât mai multe răspunsuri. „Legume de toamnă”. Introducerea în activitate se realizează printr-o ghicitoare: „Frunzele pe ramuri au îngălbenit. pentru a sintetiza cunoştinţele copiilor. bazate numai pe intervenția operațiilor gândirii și pe imaginație. pentru că mănânc mere. la un moment dat. Unele aspecte ale organizării şi desfăşurării activităţii de convorbire Activităţile de convorbire se planifică la perioade mai lungi de timp. de a fixa şi de a verifica cunoştinţele dobândite în legătură cu o categorie de obiecte. „Mie îmi place toamna. livezi. struguri”. după ce. cu ajutorul întrebărilor (chestionarul fiind întocmit. plouă întruna. B. jocuri didactice. Cine a venit?” Apoi se trece la desfăşurarea activităţii. „Eu iubesc toamna. dând posibilitatea copiilor să formuleze mai multe răspunsuri la o întrebare. ca să vin la grădiniţă”.

derdeluş. pom de iarnă. pluguşor (referitoare la datini şi obiceuri). ei au posibilitatea de a înţelege cu mai multă uşurinţă diferite aspecte ale mediului înconjurător. Crăciun. coerente. palton. frig. activizarea vocabularului copiilor. Aceasta are drept scop sistematizarea cunoştinţelor referitoare la diferite aspecte caracteristice ale acestui anotimp. om de zăpadă (referitoare la jocurile copiilor în acest anotimp). la grupa mare-pregătitoare. schiuri. perfecţionarea exprimării corecte. în convorbirea cu tema „Ce ştim despre iarnă?”. În urma folosirii acestei metode. Moş Crăciun. Pentru că la grupa mare copiii dispun de cunoştinţe mai bogate. cu ajutorul unui semafor în . Rândunica cea voioasă La noi iarăşi a sosit. poate fi iniţiat. mănuşi. recită poezii împreună cu ei. poate fi organizată o convorbire cu tema: „Ce ştim despre primăvară?”. care să fie corecte din punct de vedere gramatical. cisme. educatoarea interpretează cu copiii cântece de primăvară. în propoziţii şi fraze. Copiii vor fi antrenaţi să folosească cât mai multe cuvinte noi pentru ca acestea să intre în vocabularul lor activ. Astfel. zăpadă. stimulează copiii în găsirea celor mai originale şi plăcute soluţii. după o serie de activităţi ce au vizat anotimpul primăvara. colindători. Asemănător se poate proceda şi în convorbirea cu tema „Ce doreşti să-ţi aducă Moş-Crăciun?”. sanie. fular. omăt (referitoare la caracteristicile iernii). De exemplu. Astfel. căciulă. Pentru sintetizarea celor discutate şi pentru a crea o atmosferă favorabilă. De aceea trebuie să fim mai pretenţioşi în ceea ce priveşte vocabularul folosit în dialogul cu ei şi nu mai puţin cu privire la exprimarea viitorilor elevi. patine. cadouri. În cadrul unor convorbiri poate fi folosită metoda asaltului de idei (brainstorming) care oferă posibilitatea unor discuţii libere. spre modul de formulare a răspunsurilor.fiecărui copil i se cere să caracterizeze printr-un cuvânt anotimpul iarna.educatoarei trebuie să fie îndreptată. fulgi. însă. în care copiii îşi formulează cu fantezie dorinţele în întâmpinarea serbării pomului de iarnă. prin versurileîntrebare: „A venit iarna la noi. ghete (referitoare la îmbrăcăminte). după ce-o cunoaşteţi voi?” . în convorbirea cu tema „Atenţie la semafor!”. fără prea mare efort. recurgându-se la folosirea unor cuvinte şi expresii pe care copiii şi le-au însuşit în alte activităţi. Câmpul iată a-nverzit. viscol. Vocabularul lor se îmbogăţeşte. ca de exemplu: ger. Jocul didactic îndeplineşte multe funcţii într-o convorbire şi introducerea lui într-un moment bine ales contribuie la crearea unei atmosfere de destindere. datorită caracterului său spontan. prin întrebările formulate se stimulează vorbirea copiilor.” În desfăşurarea activităţii. Activitatea poate începe prin versurile lui Vasile Alecsandri: „A trecut iarna geroasă. copiii găsesc foarte multe cuvinte. gheaţă.

unele relaţii între oameni şi. pe apă. prin introducerea unor elemente de joc. mijloc eficient de cunoaştere a lumii înconjurătoare şi de educare a limbajului. Bine organizate şi desfăşurate. se poate face o clasificare a lor în funcţie de mediul în care se deplasează. copiii sunt solicitaţi să enumere mijloacele de locomoţie cu care putem călători pe uscat. şi nu în ultimă instanţă îmbogăţirea şi activizarea vocabularului. se poate spune că jocurile copiilor sunt o formă de activitate în care se reflectă. Jocul didactic A. a unor versuri. în aer. în mod specific. tablou. în majoritate. este muncă.” „Are motor şi două roţi. Prin întrebări adresate întregii grupe. Ghiceşte. Jocul este tot atât de necesar dezvoltării multilaterale a copilului ca şi lumina soarelui. Pentru copil. Preşcolarii pot formula o serie de ghicitori ca: „Are vagoane. fără ca spontaneitatea copilului să fie stingherită. mijloc prin care se educă. În concluzie. mai ales. convorbirile oferă prilejul verificării exprimării copiilor. La activitatea de convorbire cu tema „Cu ce călătorim?” se urmăreşte verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor referitoare la mijloacele de locomoţie. relaţii de muncă. dar nu e tren. urmărind în felul acesta exprimarea copiilor. dar. jocul este distracţie. Locul şi importanţa jocului în activitatea instructiv-educativă din grădiniţa de copii Jocul este principala formă de activitate în grădiniţa de copii.miniatură. au cunoştinţe suficiente şi ştiu să le folosească în situaţii adecvate. Pentru un copil sănătos. Formulările copiilor ne dau posibilitatea să constantăm că. lexical şi gramatical. III. mai ales. dacă poţi. Având în vedere adevărul că majoritatea copiilor cunosc principalele mijloace de locomoţie. Jocul didactic este: . este învăţătură. Considerăm că activităţile de convorbire pot fi optimizate şi înviorate prin introducerea bine gândită. păpuşă. a unor ghicitori sau a unui cântec. sub toate cele trei aspecte: fonetic. se exprimă în propoziţii corect formulate. nimic nu este mai impropriu decât starea de apatie şi nemişcare. printr-o siluetă. Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult.” „Trage multe vagoane şi face: u-u-u” etc. în diferite momente ale activităţii. dar mai ales exprimarea în propoziţii şi fraze corect formulate din punct de vedere gramatical. un joc aplicativ cu aceeaşi temă care să antreneze majoritatea copiilor. apoi a-i pune în situaţia să vorbească din ce în ce mai mult. merge pe şine. li se cere să alcătuiască scurte ghicitori despre mijloacele de locomoţie. au un vocabular bogat. 2.

Specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv şi educativ cu cel distractiv. depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare. Conţinutul. etc. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical. mişcare. deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia propusă în cadrul fiecărui joc. se poate conferi experienţă sporită jocului didactic de dezvoltarea limbajului şi exersare a vorbirii. Jocuri didactice pentru precizarea şi activizarea vocabularului. copiii sunt pregătiţi în următoarele direcţii: . Tip de joc prin care educatorul consolidează. Eficienţa jocurilor didactice faţă de celelalte activităţi frontal dirijate constă în faptul că la desfăşurarea lor participă toţi copiii din grupă. 2. regulile şi acţiunile de joc (ghicire. Astfel obiectivele dezvoltării limbajului şi comunicării orale se realizează la un nivel optim prin variante de jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit.1. Prin folosirea jocurilor didactice astfel grupate. la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor. Pornindu-se de la cunoaşterea dezvoltării psihofizice a copilului preşcolar. sarcina didactică (problema intelectuală). Clasificarea jocurilor didactice de educarea limbajului Considerând exigenţele programei în vigoare în învăţământul preşcolar. în special la grupa mare şi la grupa pregătitoare. B. 2.) conferă jocului didactic un caracter specific. Deseori. dacă se folosesc metodele activ-participative. Prin intermediul lui se fixează. de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului şi a posibilităţilor de adaptare a fiecăreia dintre aceste cerinţe. precizează şi verifică cunoştinţele predate copiilor. Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preşcolari. Se aduce o contribuţie la îmbunătăţirea pronunţiei. surpriză. Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului. educatoarea îşi propune să îmbogăţească conţinutul unor jocuri didactice de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale descrise în literatura de specialitate şi să creeze unele variante noi. în special a limbajului acestuia. înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor. 3. la însuşirea unor construcţii gramaticale necesare formării deprinderii de citire şi scriere în clasa I. le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. se precizează şi se activizează vocabularul copiilor. la fixarea unor noţiuni. fără ca el să conştientizeze acest efort. menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi obiectivelor programei. cunoscându-se cerinţele programei clasei I. ţinându-se seama de greşelile tipice constatate la preşcolari. Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea şcolarizării. se poate realiza o grupare a jocurilor didactice după cum urmează: 1.

antrenării şi stabilirii unor relaţii între educatoare . -adresarea cererii de a-şi exprime singur răspunsul într-o formă corectă. cât şi pe cele moderne. trecut. -să schimbe formele verbului după persoană şi număr şi să deosebească timpurile verbului (prezent. Educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită asigurării materialului ilustrativ necesar desfăşurării jocului didactic. Dintre procedeele folosite. În acest fel va fi respectată principala cerinţă a învăţământului intuitiv. -să realizeze analize fonetice prin metoda fonetică. e necesar să se asigure un cadru stimulativ.-să pronunţe corect toate sunetele limbii române. activă şi corelată cu interesele şi trebuinţele copilului. activizante. -corectarea ori de câte ori a fost nevoie a copilului care a greşit. analitico-sintetică. de interacţiunea dintre obiectimagine mentală-cuvânt.copii.situativ al gândirii preşcolarilor. copil-grupă. cuvinte care exprimă un număr. se poate folosi o strategie didactică ce implică atât metode şi procedee tradiţionale. . -să folosească în contexte diferite numeralele cardinale şi ordinale. Necesitatea utilizării materialului didactic este determinată de relaţiile existente între cunoştinţele copilului şi limbaj. -să folosească în vorbire cuvinte care denumesc obiecte şi fenomene din mediul înconjurător (substantive). în scopul participării. viitor). Folosindu-se asemenea procedee. dat fiind caracterul corect. -tratarea diferenţiată a copiilor. Corectarea vorbirii şi cultivarea limbii române se realizează în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală. o determinare numerică sau ordinea obiectelor prin numărare (numerale). pot fi amintite: -repetarea într-o formă corectă a răspunsului copilului. -activizarea tuturor copiilor. -să exprime corect acordurile gramaticale. Pentru buna desfăşurare a jocurilor didactice organizate la grupă. cuvinte care denumesc acţiuni (verbe). cuvinte care ţin locul unor nume (pronume). Ea ştie că ponderea jocurilor didactice cu material faţă de jocurile didactice verbale este mai mare la această vârstă. greşelile tipice de ordin gramatical săvârşite de aceştia.copil. Pentru formarea unor comportamente verbale corecte la copiii preşcolari. -repetarea formei corecte de către copil. se pot pune în evidenţă comportamentele verbale specifice preşcolarilor mari. -prezentarea în toate împrejurările a unor modele de exprimare corectă sub aspect gramatical. cuvinte de legătură. -să folosească formele articulate şi nearticulate ale substantivelor la singular şi la plural şi terminaţiile cazurilor substantivelor – mai ales la genitiv şi dativ. Astfel intuiţia poate să fie dirijată spre a fi sistematică. copil.

. pentru a asigura buna lui desfăşurare şi mai ales pentru a ne asigura că finalul lui va fi o reuşită. Dintre măsurile prealabile luate în acest sens. reuşita jocului didactic depinde de buna lui organizare şi de conducerea metodică.planificarea judicioasă a jocurilor didactice. potrivit principalelor lui momente (etape): . b) Desfăşurarea jocului didactic Indiscutabil. depunând acelaşi efort de gândire şi exprimare. . având rolul de pregătire a unor activităţi şi.raportarea acestuia la particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. a) Pregătirea jocului didactic Ca orice activitate organizată cu copiii.asigurarea cerinţelor pe care să le îndeplinească mijloacele de învăţământ. de consolidare şi fixare a cunoştinţelor şi deprinderilor.pregătirea grupului de copii. . fixarea şi sistematizarea unor cunoştinţe. fiind o parte componentă a unui sistem de activităţi. cât şi de modalităţile prin care ajung să fie însuşite de copii. mai ales.Atât în cadrul desfăşurării jocurilor. priceperilor şi deprinderilor. amintim pe cele mai importante: . Jocul didactic are un conţinut variat şi o funcţionalitate multiplă: însuşirea. Jocul didactic se desfăşoară în grădiniţă cu grupa întreagă sau individual. . Eficienţa lui sporită faţă de celelalte activităţi constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi copiii.cunoaşterea amănunţită a jocului diactic planificat. Aşadar. precum şi cu strategia aleasă. 4. Metodica organizării şi desfăşurării jocului didactic Eficienţa procesului instructiv-educativ din grădiniţă depinde atât de stabilirea adecvată a conţinutului cunoştinţelor. în grupe mici. jocul didactic este cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea gândirii şi vorbirii preşcolarilor. formarea unor deprinderi şi aplicarea lor în practică. ţinând cont de tematica propusă de programă. şi jocul didactic trebuie pregătit din vreme şi cu multă atenţie. se va analiza gradul de realizare a obiectivelor propuse şi nivelul de însuşire a conţinutului. cât şi după parcurgerea unui grup de jocuri didactice. . Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu obiectivele celorlalte forme de activitate din grădiniţă.întocmirea proiectului de activitate sau a unei schiţe cu principalele obiective urmărite. Capitolul 4. de formare a deprinderilor de exprimare orală a preşcolarilor.

Pentru a se asigura dacă preşcolarii au înţeles explicaţiile. prin folosirea altor materiale didactice. urmărindu-se progresiv obiectivele acesteia. adaptaţi ritmului individual al fiecărui copil (tratare diferenţiată).Piaget atestă adevărul că „jocul. îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele instructive.exerciţiu constă în repetarea pentru plăcerea activităţii însuşite. Este o angajare atât pe verticală. Metodica desfăşurării acestor exerciţii este următoarea: . . venind în sprijinul realizării obiectivului general (pregătirea copilului pentru activitatea şcolară).. însoţit de o mimică adecvată. În acelaşi timp.joc se desfăşoară în grupuri mici de copii şi în muncă individuală. El îndeplineşte o funcţie fonetică. în scopul pregătirii verbale a activităţilor dirijate. Suscitarea interesului pentru ea se face în momentul familiarizării cu tema respectivă. . sprijinirea celor care nu reuşesc să efectueze corect sarcina. fiind acela ce angajează plenar copilul. pentru a se obţine saltul calitativ pe o treaptă superioară de dezvoltare a copilului. Jocuri-exerciţiu este denumirea convenţională dată unei categorii de exerciţii de vorbire îmbinate cu elemente de joc. în scopul adaptării”. ele permit trecerea de la uşor la mai greu. .Introducerea în joc are rolul de a crea copiilor dispoziţia necesară pentru activitate. Ea indică modul de folosire a materialului. . Astfel se trezeşte interesul copiilor pentru executarea unei sarcini didactice şi se întreţine efortul necesar executării ei. Planificarea acestui gen de exerciţii se face paralel cu proiectarea celorlalte activităţi de educarea limbajului. educatoarea desfăşoară „jocul de probă”. introducerea unor noi variante de joc. chiar şi frontal. îndeplinirea corectă a sarcinii didactice. dar şi informativă. Ele au calitatea de a putea fi adaptate nivelului de dezvoltare a limbajului fiecărui copil şi de a permite repetarea exerciţiului de atâtea ori cât este necesar. pregătirea copiilor pentru autoconducerea jocului. în care dirijează şi explică fiecare acţiune.Explicarea jocului ce urmează să se desfăşoare. complicarea lui. prin alternanţa unor sarcini cu altele. pe alte căi. cât şi pe orizonală. atragerea în joc a tuturor copiilor. a activităţilor psihice.Anunţarea temei activităţii simplu şi concis formulată.Executarea jocului are loc sub conducerea educatoarei care urmăreşte mai multe probleme: respectarea regulilor. reamintirea lor atunci când este necesar. precizează sarcinile copiilor. Atractivitatea se obţine prin formele noi sub care se prezintă aceeaşi sarcină.Prezentarea şi intuirea materialului în întregime sau parţial. care îşi împlinesc funcţia loor formatoare Exerciţiile. J. de acelaşi grad de dificultate. folosind un limbaj simplu. în care educatoarea face pe deplin înţelese atât acţiunea jocului cât şi regulile care îl reglementează. îmbrăcând o haină atractivă. prin paşi mărunţi. .

am trecut la îmbinarea formelor: individuală. pentru familiarizarea copiilor cu expresiile. În desfăşurarea jocurilor didactice. Fiecare copil pronunţă glasul animalului sau a puiului. pe lângă forma clasică frontală. analizează şi apreciază munca preşcolarilor. Recunosc animalele şi puii. reprezentând graiul animalelor: Etapele activităţii Captarea atenţiei Reactualizarea cunoştinţelor Dirijarea învăţării Formele de activizare Frontal Individual Acţiunea copiilor Privesc. De obicei. cuvintele sau imaginile folosite în timpul acestuia. Ex: „Animalele şi puii lor” are ca obiectiv de referinţă pronunţarea unor onomatopee. plasându-se în momente prielnice ale jocului didactic. pentru imprimarea unui ritm activ de participare a lor la joc. desfăşurat la grupa mare . b) educatoarea explică şi demonstrează exerciţiul pe care copiii îl au de realizat. Ex: Înaintea jocului didactic „Cu ce sunet începe sau se sfârşeşte cuvântul?”. prin trezirea şi menţinerea interesului pentru el. Aceste forme de desfăşurare pot alterna pe tot parcursul activităţii. Pronunţă onomatopee. În grupuri şi individual Evaluarea activităţii Individual 5. pentru o mai bună activizare a tuturor copiilor. frontală şi pe grupuri. se poate organiza în activitatea de dimineaţă jocul-exerciţiu: „Priveşte şi citeşte”. jocurile-exerciţiu precedă jocurile-didactice. d) educatoarea sintetizează materialul verbal exersat. c) copiii execută exerciţiul. ascultă. Exemplu: Eu am pronunţat cuvântul „rac”. care are ca obiectiv recunoaşterea şi pronunţarea literelor. sub supravegherea educatoarei. a cărui imagine o trage din cutia cu surprize. 5 copii aleg imaginile unor animale şi pronunţă fiecare onomatopeele.a) copii sunt introduşi în mod atractiv în exerciţiul-joc. iar copiii au substituit sunetul (r) cu sunetul (l) . Modele de jocuri didactice Prin jocul „Păcăleşte-mă pe mine!” copiii au fost solicitaţi să găsească cuvinte care să se deosebească de cuvântul meu printr-un singur sunet.

este necesară o înlănţuire. propoziţii. coase un ciorap. având în vedere că nivelul grupei (6-7 ani) a fost corespunzător. dirijând observaţia copiilor spre legăturile ce se stabilesc între cuvintele unei comunicări.. pot fi antrenaţi copiii în jocuri de sortare a imaginilor după anumite criterii.rezultând cuvântul „lac” (loz-roz. . i-am antrenat într-un viu dialog despre povestirile cunoscute. rufele păpuşii. Pentru înţelegerea noţiunii de propoziţie... „jocul fetiţei în grădină”). am organizat jocuri didactice de completare a propoziţiilor cum sunt: .. Ştiind că jocurile în care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea capacităţii de analiză şi sinteză fonetică... predicatului). Jocul s-a desfăşurat fără material. începând cu cele care cere un efort mai mic (găsirea subiectului. Le-am solicitat să folosească cuvinte cunoscute din mediul înconjurător pentru a alcătui verbal.”.”. „Mama. Concluzii: a) În completarea propoziţiilor din care lipsea subiectul – din 24 de copii prezenţi. În scopul de a-i introduce pe copii în tehnica exprimării corecte.. privind ilustraţia respectivă.. „” „Câinele. „Cenuşăreasa..„Ce cuvânt lipseşte?” Se urmăreşte astfel o omogenizare relativă a grupei de copii.” b) În completarea propoziţiilor din care lipsea predicatul. o relaţie logică între cuvinte.. Exemplu: „Profesorul. liber. Astfel. apoi le-am cerut să alcătuiască propoziţii după alte ilustrate mai puţin cunoscute (ilustraţii: „camera fetiţei”. în jocuri de constituire de imagini. din 24 de copii prezenţi. Exerciţiile de completare a propoziţiilor se face gradat.„Continuaţi ce spun!” . având în vedere particularităţile individuale ale copiilor. atribut). Exemplu: „. pentru a-i obişnui pe copii cu o exprimare corectă..”. „peisaj de primăvară”. întrucât copiii cuprinşi în experiment au frecventat 4 ani grădiniţa... o imagine reprezintă aspecte din poezia (cunoscută de copii) „Zdreanţă” de T.”. pentru a alcătui o propoziţie. face o injecţie. Arghezi.. 22 au sesizat cuvântul care lipsea (92. copiii şi-au îmbogăţit vocabularul cu cuvinte pe care le-au raportat la imaginile corespunzătoare. bere-pere). Astfel. paie-baie. „. pentru a forma deprinderea copiilor de a se exprima corect. am desfăşurat jocul în care am folosit ilustraţii care să-i ajute să înţeleagă faptul că. Pentru îmbogăţirea vocabularului.3%). participarea lor activă la procesul instructiv-educativ. dându-le de fiecare dată alte sarcini. trecând apoi la cele mai puţin dificile (complement. Copiii au fost solicitaţi să formuleze propoziţii. citeşte o carte.”.„Fii atent şi completează!” .”. „. 24 au sesizat cuvântul care lipsea (100 %)..

. s-au efectuat sistematic exerciţii pentru înţelegerea sensului cuvintelor. boabe). educatoarea începe versurile. bloc de gheaţă. Versurile create împreună cu copiii au fost însoţite de imagini corespunzătoare. Iată exemple de versuri create cu copiii. 16 au găsit cuvântul potrivit. Educatoarea continuă să-i stimulez şi să-i dirijez pe copii şi în timpul jocurilor alese. deprinzându-i să creeze şi ei versuri scurte cu asemenea cuvinte. situaţia a fost: din 24 de copii. Leul cel din portofel . Te-ai făcut de apă lac. 3 copii adăugat complement în loc de atribut („elevul îşi scrie lecţiile frumos acasă”). 17 au găsit cuvântul potrivit. Exemplu: „Elevul.. care pot fi jocuri de construcţie. fân. dar care să însemne altceva decât „bloc de locuit”.apă. De exemplu: „bloc de desen”. explicându-se că unele cuvinte se pronunţă la fel.unghii. atunci când cuvintele care au rol de complement şi.” (răspunsul a fost: mâncare. „lac”. ea poate desfăşura jocul „Să găsim alt înţeles”. copiii pot fi ajutaţi să creeze şi alte versuri cu omonime.” „Leul care stă în cuşcă Se preface că nu muşcă. ce bine stăm. silitor. Dar şi noi le arătăm. Într-un bloc.. Versurile de mai jos..mobilă.. Pornind de la aceste exemple. Lucind mobila de lac. Îmi fac unghiile cu lac. După consolidarea deprinderii copiilor de a construi corect propoziţii. Din cei 24 de copii.c) În completarea propoziţiilor ce necesitau introducerea unui complement. îşi scrie lecţiile frumos” (harnic. d) Introducerea atributului (jocul:„Ce cuvânt lipseşte?”) a fost sesizată mai greu.. Se explică jocul. cu ajutorul unor ilustraţii. sunt folosite mai rar.stimulând gândirea şi imaginaţia creatoare a copiilor. „bloc de gheaţă”. de atribut. în care s-a folosit omonimul „bloc”. Exemplu: „Oaia mănâncă.” „Sar broscuţele în lac. exemplificând că un cuvânt ca „lac” poate însemna „lac”. cuminte). împreună cu copiii. în special. ei continuă şi se pot obţine versuri frumoase. în care s-au folosit omonime: „Eschimoşii ne învaţă Cum se stă-ntr-un . Astfel. Ca să-ţi fiu ţie pe plac. chiar în aceeaşi propoziţie sau în propoziţii diferite. Astfel. iarbă. „lac”. Stropind pantofii de lac. jocuri de creaţie ori altele. De aici se trage concluzia că. dar au înţelesuri diferite. copiii operează cu ele mai greu.

ascultând povestea. gramatical. merge repede. acţiunea.”. „Sora mea se spală. -să alcătuiască o propoziţie cu respectivul cuvântul. intenţionat. Ca material didactic. copiii au dat dovadă de multă atenţie. Dacă se reia jocul în alte activităţi. „. „Pisica se spală”. -să spună cu ce sunet începe cuvântul.”.”. aplauzele..”. expresiv. Mânuirea materialului.Se preface-n fel de fel. Exemplu: „urs” – următorul copil completează. pe tema „Ce putem face cu mâinile?” O activitate desfăşurată în urma unei vizite întreprinse la şcoală cu câteva zile înainte cu copiii grupei pregătitoare. se pot folosi jucării. prin unele cuvinte. Exemplu: „.” Prin jocul didactic „Spune mai departe” pot fi urmărite obiective precum: . dintre mama vitregă şi Albă ca Zăpada. „Eu merg repede la grădiniţă. „Ursul mănâncă miere.”..activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens şi .”..să găsească omonime cu ajutorul imaginilor afişate pe panou. „Maşina merge repede pe şosea.respectarea acordului între subiect şi predicat.”.rapiditatea în gândire. „Sora mea merge repede la şcoală. pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii. care au ca subiect jucăria respectivă.”. Participarea activă a copiilor dovedeşte că ei cunosc foarte bine conţinutul poveştii şi. cerându-li-se copiilor: -să denumească cuvinte.”. „Ursul este jucăuş. După finalizarea jocului. spunând mai departe: „Ursul doarme. Prin jocul didactic „De-a şcoala” se urmăreşte evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale a preşcolarilor sub aspect fonetic. se poate cere copiilor să deseneze sub imaginea de pe fişă tot . se spală”.. dintre pitici şi Albă ca Zăpada. în mod special. După epuizarea tuturor posibilităţilor de completare se schimbă jucăria.”. Răspunsurile copiilor au fost numeroase: „Mama se spală. -să despartă cuvântul în silabe.”. . ca şi alte elemente de joc.” etc. „Trenul merge repede. pentru verificarea performanţei. dialogurile dintre Albă ca Zăpada şi oglindă.”. În acest sens. altul: „Ursul doarme în bârlog. În activităţile alese se introduc în joc propoziţii eliptice de subiect. „Costel se spală. „Ursul merge greu. lexical. la textul povestirii „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” din care. în joc se utilizează imagini ce desemnează anumite obiecte. s-au omis unele cuvinte semnificative. se recurge. pornind de la acţiunea efectuată de un copil şi completată de alţi copii. . spre exemplu. copiii formulând propoziţii. au fost cuprinse în chiar desfăşurarea activităţii respective. În timpul jocului. avea drept target să reactualizeze cunoştinţele cu privire la rechizitele şcolare şi la modul lor de utilizare în diferite contexte.

atâtea liniuţe câte silabe are cuvântul, iar cu o culoare roşie să încercuiască silaba care începe cu un anumit sunet (t, m, c etc. ). Prin jocurile desfăşurate în scopul însuşirii tehnicii de despărţire a cuvintelor în silabe, copiii se obişnuiesc să separe cuvintele. În mod concret, însoţind pronunţia prin ţinerea sub barbă a dosului palmei pentru a sesiza de câte ori se deschide gura când este despărţit un cuvânt în silabe, se urmăreşte, deci, numărul de silabe din care se alcătuieşte cuvântul pus în discuţie. Pentru a-i stimula şi antrena cât mai mult să participe la activitaea prin care să înveţe, să se deprindă cu despărţirea în silabe, se pot crea versuri semnificative pentru cuvânt cu o silabă, cu două, trei şi patru silabe. Grupajul de versuri este semnificativ începând chiar cu versurile care îndeamnă copiii la răspunsuri, la creativitate. „De veţi fi atenţi la mine, Mă veţi întrece, ştiţi bine. Cuvinte dintr-o silabă Vă rostesc acum degrabă: (ac, ou, şa, om, sac,...) Dar voi ştiţi cu mult mai multSă despărţiţi un cuvânt. Spuneţi dar, fără zăbavă, Cuvinte dintr-o silabă.” Cuvintele găsite de către copii au fost aşezate în grupajul de versuri în ordine alfabetică şi însoţite de imagini semnificative. Pentru cuvintele alcătuite din două silabe se pot folosi versurile: „Puneţi mânuţa sub barbă Şi rostiţi acum cu mine: ma-mă; Dac-ai deschis gura bine Numără şi apoi spune: Câte silabe conţine?” (două) „Vreţi să-mi spuneţi mai departe Vorbe din două silabe?” Pentru a atinge un obiectiv-cheie cum este formarea la copii a deprinderii de exprimare orală corectă, se pot alege cele mai potrivite metode şi mijloace. Activizându-se copiii în procesul cunoaşterii, se cultivă dialogul viu: educatoare- copil, copil-educatoare, spre a se cunoaşte individualitatea fiecăruia.

Spre a asigura o participare activă, creativă a copiilor, cărora trebuie să li se capteze şi să li se menţină interesul, se folosesc procedee prin care copiii sunt solicitaţi emoţional de către educator. Indiferent de obiectivele urmărite în jocurile didactice, esenţială este asigurarea prezentării sarcinilor diadactice într-o formă atractivă, saturată de elemente de joc. Astfel se facilitează rezolvarea optimă a acestora, pentru a stimula gândirea copiilor, trezind la aceştia dorinţa de a-şi comunica gândurile şi impresiile, plăcerea de a se juca. În funcţie de nivelul determinat de posibilităţile mentale specifice, se recurge la povestirile, convorbirile, jocurile libere ale copiilor în activităţile din grădiniţă. Pentru ca acestea să ajungă şi să se menţină la parametrii doriţi, este necesar ca vorbirea copilului să fie susţinută şi stimulată şi în familie şi în grădiniţă. Odată cu dezvoltarea limbajului şi a inteligenţei, copilul are posibilitatea să-şi însuşească noi modele de conduită verbală şi, prin aceasta, o necesară experienţă socială. Urmărind ca obiectiv formarea şi dezvoltarea creativităţii verbale la copiii de 6-7 ani, care au nevoie de un exerciţiu permanent cu cuvintele, cu propoziţiile şi cu frazele, se dezvoltă capacitatea lor de a se manifesta liber, pentru a dispune de un vocabular bine dezvoltat, pentru a avea un bogat volum de cunoştinţe în ideea pregătirii pentru şcoală. Astfel, se consideră necesar ca, prin jocurile didactice planificate, să se formeze copiilor deprinderea de a povesti întâmplări, evenimente şi cea de a expune idei cu uşurinţă, coerent şi logic, folosind un limbaj adecvat. De aceea, când se planifică jocurile didactice care le solicită copiilor să relateze corect întâmplări scurte, constituind propoziţii sau fraze cu acorduri corecte între părţile de propoziţie, se ţine seama ca la data respectivă copiii să aibă reprezentările necesare la care face apel jocul, corelându-se jocul didactic cu celelalte activităţi din grădiniţă. Se ştie că la vârsta preşcolară copiii au o deosebită bucurie de a asculta basme şi povestiri. Pentru ca întreaga grupă de copii să aibă o vorbire coerentă şi expresivă, se urmăreşte să le formez următoarele deprinderi: - de a reproduce cu uşurinţă poveşti cunoscute fără deviere de la subiect, păstrând o notă de originalitate; - de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător conţinutului; - de a interpreta rolul personajelor. Spre atingerea unor asemenea targeturi educatorul trebuie să se apropie de copii cât mai mult, să-i înţeleagă, să le ofer exemplul personal în exprimare, în expunerea unor povestiri sau întâmplări, în scopul de a-i stimula să-şi exprime gândurile şi să se manifeste liber în activităţile lor variate. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţe şi deprinderi necesare însuşirii logice a unor idei prin povestire, se poate organiza jocul didactic „Să facem o poveste”.

Pentru desfăşurarea jocului se folosesc ca mijloace de învăţământ jetoanele corespunzătoare unei ilustraţii mai mari, pusă pe panou. Copiii sunt rugaţi să povestească, folosind cuvinte şi expresii pe care le cunosc din alte activităţi. Ca elemente de joc, se valorifică întrecerea, aplauzele, mişcarea, mânuirea jetoanelor. Regulile jocului- copilul care avea imaginea (jetonul) cu un element corespunzător ilustraţiei a răspuns. Exemplu: copilul care a avut un jeton pe care era desenat un om de zăpadă, la îndemnul „Să facem o poveste după imaginea care corespunde jetonului tău”, a mers la panou, unde se află ilustraţia corespunzătoare imaginii de pe jetonul său şi a răspuns: „Omul de zăpadă l-au făcut şi copiii din tablou, în care se vede că este anotimpul iarna”. Pentru că răspunsul corect a fost apreciat, copilul respectiv a avut voie să fixeze jetonul său pe ilustraţia de pe panou. Alţi copii au formulat şi ei propoziţii diverse. S-au utilizat toate ilustraţiile afişate pe panou şi toate jetoanele copiilor. Deci jocul se poate desfăşura prin asocierea imaginii reprezentative la ilustraţiile corespunzătoare, respectând regulile jocului. Toţi copii, având câte o imagine în care a fost redat un aspect dintr-un anumit anotimp au urmărit: - ce imagine va fi prezentată la panou; - dacă au o imagine care poate fi asociată cu cea prezentată; - să treacă la panou pentru a asocia imaginile şi pentru a formula propoziţii care exprimă conţinutul acestora. Pentru a ajunge la un nivel de dezvoltare corespunzător în formularea propoziţiilor, s-a început prin jocuri didactice mai simple, concrete. Astfel, la început, s-au folosit jocuri în care imaginile au fost mult apropiate particularităţilor psihice şi vârstei copiilor (jetoane cu jucării, păpuşi, ursuleţi, imagini din poveşti şi basme cunoscute, etc.) şi ilustraţii care să corespundă jetoanelor, solicitând ca fiecare să formuleze propoziţii sau fraze scurte şi logice, cu expresii frumoase, referindu-se la imaginea respectivă. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţele şi deprinderile necesare unei însuşiri logice a ideilor, sub aspectul fonetic, gramatical, lexical, al alcătuirii de propoziţii se pot introduce între jetoane şi alte imagini care nu au avut legătură cu tema jocului şi cu conţinutul său. Într-o altă variantă, s-a solicitat copiilor să înlănţuie o serie de propoziţii care au fost formulate, în timp ce imaginile folosite de pe jetoane se afişează pe ilustraţiile mai mari de pe panou, cerându-se să se dea un titlu povestirii alcătuite de ei. Jocurile s-au desfăşurat cu toţi copiii grupei, dar în mod diferit; copiii mai timizi se grupează în activităţi cu copiii mai vioi, mai operativi pentru a-i antrena şi pe ei să răspundă la activităţile de joc didactic.

aplicate pe verticală la toate clasele şi pe orizontală la toate disciplinele. imaginaţia. Premisa esenţială este crearea de situaţii problemă de către educator. În literatura de specialitate problematizarea este identificată prin termeni ca: “învăţământ problematizat”. la început rezultatele au fost mai slabe. după 5 ani în schimb copilul începe să se detaşeze de obiecte. “instruire problematizată”. activizând elevii şi contribuind plenar la realizarea unui învăţământ formativ. au fost integraţi chiar şi copiii timizi. prin care el dobândeşte noi cunoştinţe. în diferite forme. care cuprinde etapa 2-7/8 ani. le descompune mintal în elementele componente. gândirea elevului este dirijată spre găsirea sau spre descoperirea unor soluţii edificatoare. le recompune şi le înţelege însuşirile şi stabileşte criteriile pe baza cărora ele pot fi examinate. Pivotul îl constituie o dificultate de natură teoretică sau practică. desfăşurată sub îndruparea educatorului-formator. iar în România se utilizează mai ales termenii de “problematizare” şi de “învăţare problematizată”. Este etapa de vârstă când educatoarea trebuie să stimuleze gândirea celor mici prin recurgerea la metode active. Astfel. ca să-şi exprime cu uşurinţă gândurile prin formulare de propoziţii şi fraze. experienţe.Prin punerea unor probleme didactice. deprinderi şi abilităţi. Etapele activităţii didactice se structurează astfel: . Problematizarea Datorită strategiilor sale. problematizarea a început să fie teoretizată abia de la mijlocul secolului al XXlea. valorificând spontaneitatea asociaţiilor. Okon a elaborat o concepţie modernă despre învăţământul problematizat. când pedagogul polonez W. Dacă alte metode au o vechime milenară. dar cu timpul din dorinţa copiilor de a fi ascultaţi. Dacă la începutul acestei perioade copilul are procese cognitive precum percepţia. adică preconceptuale. aplicat la diverse discipline. memoria.3. astfel ca adevărul căutat de cei mici să nu fie numai transmis. pe care le analizează. s-a procedat în continuare ca în etapele de dimineaţă sau după-amiază să se valorifice cunoştinţele copiilor însuşite în mediul social. “predare pe probleme”. pe care elevul este chemat să o rezolve prin activitatea sa de cercenare. Pentru a-i încuraja mai mult. copilul preşcolar ca dezvoltare psiho-intelectuală se află în stadiul inteligenţei preoperatorii. Desigur că dificultatea este construită de către educator.Urmărind obiectivul unei verbalizări adecvate şi creatoare. Ea se cere fructificată de la o vârstă cât de timpurie a elevului. problematizarea are nebănuite resurse educative. ci redescoperit de ei. astfel ca elevul să o depăşească trecând peste nişte obstacole. gândirea şi limbajul legate strâns de contextul concret şi practic obiectual. pentru că din primii ani de viaţă ai copilului începe formarea şi dezvoltarea personalităţii sale. III.

Prin conversaţie euristică se sintetizează în final. să descifreze sensurile unor imagini dând răspunsuri la întrebări. a discuţiei în care elevii înşişi pun - . 2. Implicarea problematizării depinde de factori multipli precum: -Conţinutul şi obiectivele acţiunii de instruire -Particularităţile de vârstă şi posibilităţile lor de receptare -Interesele cognitive ale elevilor vizaţi Pedagogul ceh J. 3. prin conversaţie euristică educatoarea realizează împreună cu copiii o investigaţie sub forma unui schimb de idei şi informaţii. Problematizarea poate fi implicată în mai multe metode de învăţământ. educatorul enunţând problema şi dezvăluind contradicţiile interne ce apar în rezolvarea ei. Percepţia copiilor este stimulată. orientându-le atât gândirea cât şi exprimarea verbală care va fi astfel activizată. iar scopul atins astfel nu este numai dobândirea de noi cunoştinţe. Monologul problematizant se utilizează ca metodă a expunerii problematizate. să utilizeze corect unele informaţii. anunţându-şi criteriile de evaluare. În lipsa cunoaşterii directe. să realizeze experienţe simple. vacă şi bou. Se poate recurge la un mulaj cu vaca. descoperindu-se ce au comun şi prin ce se deosebesc. Copiii sunt încurajaţi să facă singuri observaţii independente. magar. comentată şi de prof. copilul ajuns la fermă trebuie să aleagă între cal. se compară aceste animale. Pokorny a stabilit o succesiune gradată a utilizării diferitelor metode şi procedee de instruire în care este implicată problematizarea. bazate pe percepţia dirijată de către educatoare. să ordoneze. ci şi unele productiv-creative. Dialogul problematizat ia forma conversaţiei euristice. Astfel. Ca să bea un pahar cu lapte. Elemente de problematizare introduse în alte metode apar în situaţia comunicării din metodele expozitive. aminalul care dă lapte. stabilindu-se ce produce vaca pentru oameni. ca ea să se extindă la grupa mare şi la cea pregătitoare. univ Gheorghe Tomşa în studiul Modalităţi de problematizare în cadrul activităţilor de observare şi lectură după imagini: 1. Elevilor li se demonstrează drumul urmat spre descoperirea adevărului ştiinţific în care ei sunt antrenaţi. cu grade sporite de independenţă şi de participare activă. Dialogul problematizat presupune comunicarea didactică între participanţii la acţiunea de instruire în căutarea unei soluţii.Organizarea situaţiilor-problemă Formularea problemelor ivite Sprijinirea elevilor în rezolvarea acestora Sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor dobândite Materialul cognitiv folosit pe parcursul acţiunii de problematizare a fost asimilat anterior sau pe traseul activităţii. să măsoare. Strategia problematizării este recomandată în grădiniţă cu începere din grupa mijlocie. prin conceperea de întrebări-problemă sau prin recurgerea la întrebări cognitiv-productive din metoda de tip interogativ. spre a observa ca ea este singurul animal între cele menţionate care are uger cu lapte. în care educatorul poate recurge la una sau la mai multe metode de instruire. În activităţile de observare şi de lectură după imagini.

Ea are ca actant pe elev. anuale şi chiar la proiecte de diplomă.atunci ? Ce s-ar întâmpla dacă. reproductiv-mnemotehnice. precum: Cine? Care este? Care sunt? Când? 3. spre exemplu. ipoteticodeductive. evaluare. care îndeplinesc o funcţie predominant cognitivă. Zabotin. 5. Metoda problematizării propriu-zise presupune rezolvarea independentă a problemelor. Selectarea şi aplicare diferitelor metode şi procedee de problematizare este dictată de conţinutul învăţământului.? Asemenea formulări interogative stârnesc curiozitatea epistemică... ca în cazul punerii în funcţiune a unui circuit electric. capacităţile. Elevul are autonomia alegerii soluţiilor pentru rezolvarea problemei asumate. . care se pretează eficient sau nu la această practică în funcţie de particularităţile de vârstă şi de cunoştinţe ale elevilor. care fuseseră preferate. ca: Ce este? Ce aţi avut ? 2. de tipul: De ce? Dacă.. al intuiţiei.întrebările-problemă sau ia aspectul dialogului pe grupe. metoda aceasta este folosită pentru lucrări semestriale. al deducţiei. 6. La clasele mai mari ale liceului şi apoi ale facultăţii. O tehnică importantă în plan didactic este cea a punerii întrebărilor la care să răspundă copiii. 4. motivele. cu rol de a forma noţiuni. Fiind problematice şi ca atare recomandate în activitatea educatoarei cu grupa mare şi cea pregătitoare. stimulând o activitate de căutare. iar verificarea soluţiilor şi a rezultatului aparţine educatorului. productiv-cognitive. comparare şi gândire în mod cu totul independent. care stabilesc relaţii cauzale. în activitatea de observare de la grupa mică.V.. al analogiei etc. elevii antrenându-se activ faţă de problemele ce se pun. Soluţia optimă aparţine ca opţiune elevului. “ După funcţia lor predominantă el distinge întrebări : 1. asemenea întrebări surclasează pe cele reproductivmnemotehnice şi reporductiv-cognitive.. după opinia lui V. Metoda problematizării pe grupe.. în schimb. cu interesele. ipotetice. stimulând operaţii superioare ale gândirii. care pot fi eterogene sau omogene ca nivel de pregătire. reproductiv-cognitive. priceperile şi deprinderile lor. Valorificarea şi evaluarea rezultatelor activităţii fiecărui grup pot fi realizate independent sau colectiv. îndrumat de educatorul care pune copilul în situaţia de a descoperi singur adevărul ştiinţific căutat cu ajutorul raţionamentului. “o formă deosebită de gândire. Chiar noile cunoştinţe se introduc din dicuţia educator-copil sub forma situaţiei problemă. presupune ca fiecare participant să-şi asume rolul stabilit iniţial ca sarcină didactică. aflată la graniţa dintre necunoscut şi cunoscut şi care precede raţionamentele şi noţiunile noi şi ca atare contribuie la formarea acestora. el recurgând la operaţiuni de examinare. pe baza cărui elevul este pus într-o situaţie educaţională de natură să-i sporească astfel cunoştinţele şi să realizeze tema respectivă prin propriul efort. Metoda proiectelor presupune conceperea iniţială a unui plan dat. Întrebarea este.

ca: Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar culege grâul de pe câmp? Această întrebare va fi continuată logic de o alta: Pentru cine muncesc oamenii aflaţi pe câmp? d. se face apel la întrebări ca: Ce trebuie să facem ca să ştim ce se află sub coaja portocalei? Ce trebuie să facem pentru a şti dacă prunele sunt zemoase? Ce trebuie să facem ca să ştim cum este blana iepurelui? Ce trebuie să facem spre a afla ce se află sub coaja mărului? c. se recurge la întrebări de tipul: După ce putem cunoaşte că lupul este un animal sălbatic? Ce părţi ale corpului iepuraşului au formă alungită ? În cadrul lecturilor după imagini se recurge la acelaşi gen de întrebări. Pentru a încuraja copiii să se orienteze spre tehnici de investigare. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a sintetiza şi generaliza. precum: Ce s-ar întâmpla dacă nu am hrăni câteva zile peştii din acvariu sau păsările din colivie? Ce s-ar întâmpla dacă nu am alimenta autoturismul cu benzină ? Ce s-ar întâmpla dacă autobuzul nu ar avea faruri ? d. Când dintr-o experienţă sau dintr-o acţiune dată se deduce o însuşire. aşa ca: Ce culori foloseşte pictorul pentru a reda anotimpurile anului? e. cu specificarea deosebirii create de aspectele vizate ori descoperite prin intuirea materialului ilustrativ şi de specificul lecturii după imagini. Întrebări care solicită motivarea unor acţiuni ( De ce şterge mama praful în casă? sau De ce udă copiii plantele de la colţul naturii ? De ce se culeg fructele din pomi toamna? ) c. Gh. precum: După ce ne dăm seama că aceşti copii iubesc animalele şi plantele? După ce ne dăm seama din imagine că vremea este caldă? .În activitatea de observare. Tipologic ele se divid în: a. prof. Tomşa distinge în funcţie de situaţii următoarele tipuri de întrebări: a. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a stabili relaţii între elementele tabloului şi realitatea obiectivă pe care ele o reprezintă ( După ce ne putem da seama că tabloul reprezintă un sat în timpul iernii? Apoi o altă întrebare care solicită logica şi experienţa de cunoaştere a copilului: Cum a ajuns acolo gheaţa ?) b. De aceea este foarte important ca întrebările să ducă la atingerea obiectivelor lecţiei. Întrebări care solicită raţionamentul deductiv. el reuşeşte să răspundă întrebărilor puse cu profesionalism şi cu iscusinţă de către educatoare. se folosesc întrebări precum: De ce se rostogoleşte nuca? În mod logic se trece la o altă caracteristică prin întrebarea: De ce se aude zgomot la rostogolirea nucii şi de ce nu se aude zgomot la rostogolirea unei prune? b. Pentru a dirija gândirea copiilor spre generalizări simple. Pentru dezvoltarea gândirii copiilor din grupa mijlocie se recurge la întrebări cu caracter ipotetic. Chiar dacă nu este posibil ca un copil preşcolar să interpreteze perfect o imagine. Întrebări care previn consecinţele acţiunilor umane.

problematizarea potenţează efectul conversaţiei euristice oferind educatoarei posibilitatea de a face o adevărată gimnastică a minţii cu cei mici. .Aşa cum se utilizează în lecţiile de predarea limbii şi literaturii române în grădiniţă.

b) metode bazate pe lectura textului scris (munca cu manualul): lectura explicativă. Metode de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor a) metode de comunicare orală: . lectura independentă. morală şi estetică. verificate de experienţa didactică a multor generaţii de dascăli.expozitive: povestirea. -să prelucreze textul pentru a-l face comunicabil elevilor (în cazul unor texte mai lungi. şi o formă de pregătire a preşcolarilor pentru alte activităţi.1. atunci când povestirea este obiectul unei lecţii de sine stătătoare. un altul le cere elevilor să alcătuiască propoziţii cu cuvinte date din cuprinsul lecţiei. o formă de activitate obligatorie în învăţământul preşcolar. În genere. unele secvenţe vor fi rezumate). primăvară. în cadrul orelor de limba română A. cu cele mai recent implementate în învăţământul primar românesc. Şi în învăţământul primar ea poate forma obiectul unei activităţi didactice (lectură) sau constituie o metodă utilizată într-o anumită secvenţă a activităţii. La clasa a II-a la lecţia despre iarnă. Un alt cadran are propoziţii lacunare. descrierea. încât ei nu mai ies apoi uşor din starea de relaxare produsă. respectiv cu epitete. . De aceea. problematizarea. explicarea .conversative (dialogate): conversaţia. comparaţii etc. învăţătorul va trebui: -să aleagă naraţiunea corespunzătoare vârstei copiilor şi care îndeplineşte condiţii certe de natură cognitivă. 5. ce se cer completate cu unele cuvinte din textul dat. tradiţionale. Un alt cadran cuprinde o imagine care i-a impresionat pe copii. Metode utilizate în învăţământul primar.. Povestirea Povestirea a fost. -să-şi însuşească conţinutul povestirii. subordonată obiectivelor lecţiei respective. Desigur că metodele gândirii critice nu pot fi o permanenţă a fiecărei lecţii de limba română. discuţia colectivă. Recurgem la un prim cadran cu expresii frumoase despre primăvară. In fine. întrucât ele creează o dispoziţie specială micuţilor elevi. . vară sau toamnă textul permite divizarea pe tablouri. pentru a putea să o prezinte copiilor în mod coerent şi atrăgător. ca povestire a educatoarei. adesea folosită în alternanţă cu metoda cadranelor. aşa cum am demonstrat. recomandăm îmbinarea dibace a metodelor clasice. 5.Capitolul 5.

La clasa IV-a se poate împărţi clasa în mai multe grupe atunci când pe baza metodei Experţii se realizează tema Ştiu. Fiecare grupă învaţă un fragment şi apoi îl spune. Pentru o învăţare activă se fixează 3 tabele. descrie. pentru detaşarea propoziţiei dintr-un context. Din fiecare copil trebuie valorificat ceea ce are bun. Cum . Povestirea se mai utilizează în structura unor lecţii în care ea reprezintă un element auxiliar. 4. înlocuindu-l printr-un cuvânt cunoscut. fenomene ale naturii. argumentează. Vreau să ştiu.. ?. Astfel. Se pot evidenţia însuşiri ale lucrurilor. pe feţele căruia apar cerinţe fixe:1. 2.. are un conducător. 5. precum dragoste. următorul are 3 verbe. cu sarcini distincte de lucru. se compară. între care povestirea. prin realizarea unor scheme.aplică. trăsături pozitive sau negative ale personajelor din text. 6. compară. în al doilea două adjective. În primul este Ştiu că. povestirea se îmbină cu metode moderne dintre cele mai eficiente.? Când. de la explozia stelară. De reţinut că descrierea se realizează nu numai asupra unui obiect (descriere statică). dărnicie.3. printr-unul dintre procedeele recomandate: -să elimine cuvântul. Explicaţia .-să-şi stabilească intervenţiile personale. ca astfel să fie dinamizată acţiunea. etc. Desigur că pe măsură ce puterea de imaginaţie a elevilor se măreşte. pe rând elevii trebuie să răspundă sarcinilor menţionate. învăţătorul are la îndemână mai multe modalităţi. -să rezolve problema cuvintelor necunoscute. Am învăţat. 5. se aduc noutăţi. analizează.. asociază. 5. care îi stimulează şi pe cei timizi sau leneşi. La finele de lecţie se recurge şi la cvintet. Se construieşte o propoziţie cu 4 cuvinte şi se ajunge la un cuvânt –sinteză. ci şi asupra unei mişcări (descriere dinamică). iar ultimul cuprinde ce am învăţat. astfel că în primul este un substantiv. la brainstorming. -să adauge cuvântului necunoscut sinonimul cunoscut (în cazul în care cuvântul aparţine vocabularului activ).. La clasele a III-a şi a IV-a incitantă este metoda cubului. fiinţe. În predarea sunetului/ literei noi. 3.Altul este Ce aş mai dori să ştiu. se discută. prin care pornind de la un cuvânt din lecţie copiii pun întrebările cele mai felurite( De ce.. de la care se ajunge la ciorchinele. Aruncându-se acel cub. Descrierea Învăţătorul înfăţişează aspecte ale realităţii înconjurătoare: lucruri. Ea este productivă în lecţia cu tema Ştiu. pricepere etc.2.. pentru a colora afectiv comunicarea... Fiecare grupă are o denumire aparte. Am învăţat. prin care se dau 5 versuri. Grupul stă la o masă. lărgind baza informativă. eficient în lecţiile de recapitulare la explicarea unor cuvinte. a unei acţiuni.?). El îi va conduce pe elevi înspre formarea capacităţii de a reda prin cuvinte imaginea unui obiect. Vreau să ştiu.

Discuţia colectivă constă în schimbul de păreri. naraţiuni. ca la ciorchine. când prin metoda ciorchinelui. Descoperirea se bazează pe cunoştinţele acumulate anterior de către elevi şi pe conexarea lor.De ce? Dar dacă era altfel? Cum consideraţi? Ce se poate spune despre. Învăţătorul va avea în vedere ca întrebările de tip reproductiv. dar se dau numai unele elemente. întrucât ele nu pot depăşi conţinutul informaţional al textului. utile însuşirii noilor cunoştinţe). pentru a-i conduce la descoperirea unor informaţii noi.4. . Se explică la un text citit în clasă cuvintele mai grele. se realizează căsuţe. . d) conversaţia de verificare (în cadrul verificării orale a cunoştinţelor).cu adresare directă. b) conversaţia de reactualizare (pentru reamintirea unor cunoştinţe anterioare.corecte din punct de vedere gramatical. 5. În funcţie de scopul urmărit.să fie concise. c) conversaţia de fixare (pentru organizarea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite). Prin harta povestirii. Astfel se predau noţiunile gramaticale. cauzele şi semnificaţia. se stabilesc felurile substantivului. după care analizează conţinutul. Pentru a putea răspunde rolului formativ al întrebărilor. se recurge la mijloacele audiovizuale.să se limiteze la strictul necesar.accesibile. în toate clasele şi la toate obiectele de învăţământ. etc. Explicaţia se utilizează şi în lecţia de consolidare.Învăţătorul prezintă un caz nou (o situaţie. Conversaţia euristică presupune o serie de întrebări adresate elevilor de către învăţător. cu ajutorul liniuţelor. urmate de răspunsuri ale acestora. un cuvânt).Cine? Unde? Când? . învăţătorul va formula întrebări ajutătoare. Reuşita conversaţiei euristice depinde de caracterul întrebărilor. ele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: .. se disting mai multe tipuri de conversaţie: a) conversaţia euristică (pentru însuşirea unor cunoştinţe noi). o expresie. de impresii sau de informaţii în legătură cu o problemă. Dacă elevii nu pot să formuleze răspunsul aşteptat. spre exemplu.. în schimb.?. Conversaţia Este o metodă de utilizare generală. . Pentru potenţarea efectelor. La o lecţie nouă se recurge la conversaţia de spargerea gheţii. . Se cere în final să se propună un alt deznodământ al unei întâmplări. mai ales la imaginile din laborator. să fie mai frecvent utilizate întrebările de descoperire şi de evaluare. Dacă la întrebările de identificare şi de descriere răspunsurile nu au nicio culoare personală.

să descopere modul în care este comunicat mesajul şi ce semnificaţie are acesta. Ei vor fi îndrumaţi: -să citească un text de mai multe ori. uneori chiar profund marcate individual. b) Metode de explorare indirectă prin intermediul substitutelor realităţii: demonstraţia cu ajutorul .6. cu elevii clasei a II-a sau a IV-a duşi la biblioteca şcolii.imaginilor. transcrieri de informaţii din reviste pentru copii şi din almanahuri.În schimb. -să rezume ceea ce au citit. . la elementele obiective (conţinute în text) se adaugă aprecieri morale. asupra căruia să opereze în mod independent. în cazul abordării problematizate. Lectura explicativă Iată o formă de citire. . Pentru fixare aestei idei se face legătura cu proza Banul muncit de Alexandru Mitru. La lecţia Cel mai bun prieten. 5. morala care se desprinde din text este că trebuie să munceşti.graficelor. -să le treacă într-un caiet special. Lectura independentă Pentru a se ajunge ca elevii să realizeze lectura în mod independent. 5. -să elaboreze idei principale. . revin cu cartea la bibliotecar. -să selecteze în text unele pasaje de interes.proiecţiilor fixe şi dinamice. există şi alte forme de practicare a lecturii independente: citate din cărţi de literatură şi de ştiinţă popularizată. iar din discuţia cu el se pot face apoi corecturi. Pe lângă des repetata recomandare ca elevii să elaboreze singuri rezumatul celor citite. Ca activităţi independente. -să delimiteze fragmentele. prin care se urmăreşte ca elevii să înţeleagă textul. Ceea ce caracterizează o asemenea metodă este asocierea citirii cu explicaţiile date de către învăţător sau de către elevi. învăţătorul îi va pregăti dinainte printr-o suită de activităţi cu manualul. Metode de explorare şi descoperire (de învăţare prin descoperire nedirijată sau dirijată) a) Metode de explorare directă (nemijlocită) a obiectelor şi fenomenelor: observarea sistematică şi independentă. B. constatări cu privire la calitatea lecturii.5. Învăţătorul îi revine răspunderea de a crea ocazii pentru a pune elevul în contact cu textul.

fiecare grupă primeşte o sarcină aparte de îndeplinit. . Modelele didactice reprezintă. Demonstraţia A demonstra înseamnă a prezenta obiecte. prin faptul că îngăduie asemănări cu procesul/obiectul pe care-l reprezintă. el poate realiza reprezentarea grafică a partenerilor de dialog şi a relaţiilor comunicative dintre ei. Modelarea Presupune un sistem care reproduce.5. puncte de pornire în obţinerea unor informaţii sau elemente de confirmare a informaţiilor dobândite în procesul de cunoaştere. de exemplu. De exemplu. Metode bazate pe acţiune: -metode de învăţare prin acţiune reală: exerciţii. în procesul de învăţământ. Modelul conduce astfel la cunoaşterea realităţii în mod indirect. A. Dacă se aplică prima formulă. Apelul la demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. etc. care poate fi urmărit într-un anume moment al existenţei sale sau de-a lungul unei perioade de timp. demonstraţia cu ajutorul desenului la tablă/cum se execută litera. Observarea se poate realiza individual sau în grup. vârsta elevilor. se justifică prin capacitatea mare de comunicare pe care o au acestea: elevii reţin 20% din ceea ce ascultă. Radu. Observarea Presupune un obiect. filme despre poziţia corectă a elevilor în timpul scrisului. (Cerghit.8.structura unui sistem. în special filmul. Modelele didactice sunt elaborate de către instituţii specializate.la scară. se practică demonstraţia acţiunilor de executat/cum se realizează semnul grafic sau litera în aer. îmbracă forme variate după obiect. Tot cu ajutorul modelelor se poate reprezenta structura unei propoziţii. La clasa I. dar şi învăţătorul poate concepe şi realiza modele didactice. în funcţie de scopul utilizării lor. 30% din ceea ce văd şi 65% din informaţiile primite prin auz şi văz. vor comunica informaţiile şi impresiile. 5. sarcinile de observare sunt egale pentru fiecare elev. algoritmi operaţionali. Când se aplică sistemul muncii pe grupe. acţiuni. Popescu. ei vor observa obiectul pe baza unui plan dat de învăţător. În activitatea didactică.7. Când elevii îşi pregătesc o compunere despre pădurea de la marginea satului. demonstraţia figurativă/se arată elevilor planşa cu litera descompusă şi cu litera întreagă. Întorşi în clasă. 89) 5. pentru a cădea de acord asupra unui plan comun de întocmire a compunerii. despre un monument sau o casă mai veche din localitatea lor. Vlăsceanu. cum se leagă literele într-un cuvânt. demonstraţia cu ajutorul proiecţiilor fixe sau dinamice/se prezintă diapozitive despre poziţia corectă a elevului în bancă.9.

elevii învaţă (pe baza sistemului concentric de predare.11. pentru a-l însuşi. Se pot simula simulare sunt jocurile didactice şi apară adevărat ceva inexistent. care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. la ce număr este. cu varianta . Ei îl vor caracteriza pe baza următoarelor operaţii: ce fel de substantiv. analiza gramaticală nu este completă. de ce gen. de la exerciţii simple la exerciţii cu un grad de complexitate mai mare: -să beneficieze de verificări.12. a da în mod preface (lat.învăţare a cunoştinţelor). Dacă una din operaţii nu este realizată. Metoda algoritmizării Un algoritm reprezintă o succesiune de operaţii desfăşurate întotdeauna în aceeaşi ordine. Exerciţiul Exerciţiul presupune efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni. -să parcurgă exerciţiile în mod gradat. învăţare dramatizată. şi până în clasa a IV. 5. exerciţiile se grupează în două categorii: -exerciţii motrice. imediat după rezolvare. al consolidării cunoştinţelor dobândite. Simulare = a face un lucru procese. a se asemenea altuia).10. care conduce la rezolvarea corectă a unei sarcini didactice.-metode de învăţare prin acţiune fictivă (simulată): jocuri didactice. Este o metodă care poate fi aplicată pe toată durata şcolarităţii. În legătură cu substantivul. -să-l execute de câteva ori. al dezvoltării operaţiilor gândirii şi a capacităţilor creatoare ale elevilor. prin care se formează priceperi şi deprinderi. principiu). acţiuni.a. Metodele de învăţământul prin dramatizare. din perioada învăţării citit-scrisului. -să înţeleagă modelul acţiunii. învăţătorul trebuie să iniţieze actanţii. În funcţie de capacitatea vizată. exerciţiul se practică din clasa I. -exerciţii operaţionale. Algoritmii se pot prezenta sub forma regulilor gramaticale şi ortografice. ca să-şi reprezinte identificarea lui. Pentru ca exerciţiul să-şi îndeplinească rolul. 5. 5. a căror dominantă este componenta motrice. În cadrul obiectului limba română din ciclul primar. -să cunoască la ce pot apela pentru rezolvarea lui (regulă. în scopul formării de priceperi şi deprinderi motrice şi intelectuale. astfel ca elevii: -să cunoască scopul exerciţiului propus. fenomene. Metode de simulare A simula înseamnă a facă să intenţionat o impresie falsă.

disponibilităţii spre joc a acestor vârste şi dorinţei de cunoaştere a copiilor. Este o activitate practicabilă şi la copiii de vârstă şcolară mică. pentru rezolvarea unei probleme.. ele aduc în procesul de învăţământ o atmosferă de voioşie. povestiri). cât şi în învăţământul primar. a unor atitudini.? -Ce se poate întâmpla mai departe? Metoda jocului/interpretării de rol are efecte pozitive în mai multe direcţii: -dezvoltă capacitatea de comunicare. în egală măsură. -dezvoltă deprinderile elevilor de a purta discuţii între ei.se adresează. -îi pune în situaţia să caute căi alternative de rezolvare a unei probleme.13. Primele se practică atât în învăţământul preşcolar. Întrebările posibile generate de observarea acţiunii sunt: -Ce ar fi trebuit să facă pentru .. de mişcare şi de relaxare. pe baza unor fabule. . cu anumite modificări. Pe de altă parte. Interpretul va încerca să înţeleagă atitudinile şi reacţiile unei persoane aflate într-o anumită circumstanţă de viaţă. . Organizarea jocului de rol este o posibilitate de analiză a unor situaţii – problemă.asigură învăţarea fără eforturi vizibile în cazul celorlalte activităţi. Adesea se intră î lecţie prin brainstorming. -dezvoltă capacitatea de comunicare. -asigură înţelegerea de către copii a relaţiilor de cauzalitate din viaţă. Jocul de rol Presupune. să se comporte ca o altă persoană. în relaţie directă cu universul de viaţă al elevilor.jocului de rol. Jocurile didactice îmbină jocul cu efortul presupus de procesul învăţării. prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă. care pretind din partea spectatorilor exprimarea şi argumentarea. graţie aceloraşi valenţe: . prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă.. în mod obligatoriu. Scenele prezentate vor fi. Învăţarea prin dramatizare se practică sub forma citirii pe roluri sau a interpretării unor scenete (preluate din literatura dramatică pentru copii sau create de către învăţător. când se utilizează metoda Pălăriilor gânditoare. din partea fiecărui participant.? -Cum ar fi trebuit să procedeze pentru . în forme potrivite vârstei. -dezvoltă capacitatea de ascultare. 5.. cu implicaţii în sfera morală.

se cer soluţii pentru rezolvarea ei: Ce credeţi că ar trebui să facă în această împrejurare acea persoană? Între ce şi ce poate să aleagă? 5.Jocul de rol este considerat o componentă majoră a jocurilor de simulare potrivite pentru copiii aflaţi în clasele primare. 1. Identificarea problemei Pe bază de întrebări. Lynne Murihead fixează structura unei secvenţe de joc de rol. . Pregătirea pentru prezentarea situaţiei – problemă Învăţătorul previne grupul. Prezentarea situaţiei Elevilor li se prezintă situaţia respectivă pe un mijloc audio-vizual sau este povestită. la discuţii participând atât „actorii”. Secvenţa cuprinde nouă „paşi”. b. coerent de către învăţător. 6. discută împreună ceea ce vor face. 3. Întrebările sunt: S-ar fi putut întâmpla aşa acest lucru? De ce ? Cum se vor simţi celelalte persoane? 7. este identificată problema: Care este problema cu care s-a confruntat persoana respectivă? Fiecare dintre voi este de acord că aceasta este problema? Mai trebuie să avem ceva în vedere? 4. Interpretarea unui rol Copilul care a dat soluţia acceptată de către cei mai mulţi colegi de clasă este invitat să interpreteze rolul persoanei aflate în situaţia respectivă. Discutarea soluţiei şi a consecinţelor ei Se discută modul în care a fost rezolvată problema. c. El alege şi interpreţii celorlalte roluri. Pe baza indicaţiilor cuprinse într-o serie de broşuri People in action/Oameni în acţiune/. cât şi spectatorii. reamintind o experinţă anterioară: -Ce s-a întâmplat? -Când s-a întâmplat? -De ce s-a întâmplat aşa? 2. Învăţătorul îndeamnă elevii observatori să urmărească cu atenţie ceea ce li se prezintă. elaborată de Fannie Schaftel şi George Schaftel. Rezolvarea iniţială a problemei După ce problema a fost identificată. Căutarea alternativei a. clar. pentru a putea comenta. întrucât ei posedă capacităţile verbale necesare pentru interpretarea de roluri.

îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. Explorarea alternativelor prin „interpretarea unui rol” şi prin discuţii Alternativele propuse de către elevi vor fi reprezentate printr-o interpretare suplimentară de roluri şi prin discuţii asupra acestor alternative. inclusiv să interpreteze un rol. propune noi interpretări). ia parte la activităţi). care a devenit indispensabil activităţii şcolarilor. chiar şi a celor cu caracter negativ. Preda Mihaela Raluca de la Şcoala Generală nr. *învăţarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de învăţare într-o anumită instanţă de învăţare). Printre metodele care activizează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii. conform dicţionarului. pe baza selectării celei mai bune alternative de rezolvare a problemei. Luarea deciziei Învăţătorul reaminteşte elevilor soluţiile propuse. Cere compararea lor şi luarea deciziei. să ajute elevii. La toate acestea se adaugă iniţierea pe calculator. *gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii. c. Capitolul 6. 8.Elevii sunt întrebaţi dacă există şi alte căi prin care ar fi putut acţiona persoana din situaţia dată. de altfel observabile: *comportamente ce denotă participarea (elevul e activ. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită . *construirea cunoştinţelor (în loc să fie pasiv. să aleagă probleme adecvate vârstei şi experienţei copiilor. elevul îndeplineşte sarcini care îl vor conduce la înţelegere). dacă observă că ei întâmpină greutăţi. b. 6. 9. În cadrul învăţării active. se pun bazele unor comportamente. 5 din Petrila. În organizarea acestui tip de activitate.METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE ACTIVĂ În prezentarea inst. “învăţarea activă înseamnă. învăţătorul va ţine seama de câteva cerinţe: a. să permită exprimarea tuturor opiniilor. răspunde la întrebări. procesul de învăţare calibrat pe interesele/ nivelul de înţelegere/ nivelul de dezvoltare al participanţilor la proces.

denumirilor foarte uşor de reţinut. Metodele si tehnicile interactive de grup se clasifică. caracterului ludic şi oferind alternative de învăţare cu “priză” la copii. dupa funcţia principală didactică în : a)Metode de predare –învăţare interactiva in grup : -metoda predării / invăţării reciproce(Reciprocal teaching –Palinscar) -metoda “mozaicului”( Jigsaw) -citirea cuprinzătoare -metoda “Cascadei” (Cascade) -metoda învăţării pe grupe mici (“STAD-Student Teams Achievement Division”) -metoda “turnirului între echipe”(“TGT-Teams/Games/ Tournaments”) -metoda schimbării perechii (“Share-Pair Circles”) -metoda “Piramidei” -invăţarea dramatizată b)Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare : -harta cognitivă / conceptuală -matricile -”Lanţurile cognitive” -”Scheletul de peşte” -diagrama cauzelor şi a efectului -”pânza de păianjen” -”Tehnica florii de nufăr” -”Cartonaşe luminoase” c)Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii : -”Brainstorming” -”Explozia stelară” -”Metoda pălăriilor gânditoare” -”Caruselul” -”Multi-voting” -”Masa rotundă” -interviul de grup -studiul de caz -”Incidentul critic” -”Phillips 6/6” -”Tehnica 6/3/5” -”Controversa creativă” -”Tehnica acvariului” -”Tehnica focus-grup” -”Patru colţuri” .

tristă. •este neutră. că rolurile se pot inversa. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat. •este gândirea optimistă. Pălăria galbenă •oferă o pespectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei. grija. bineînţeles. pesimiste. dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. stimulând gândirea creativă. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE Acest nou tip de metodă de predare. •oferă o pespectivă întunecoasă. roşu. •culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui. •reprezintă o bogată paletă a stările afective. Copiii se împart în şase grupe.învăţare este un joc în sine. optimismul. iar cele şase pălării să fie frumos colorate. constructivă pe un fundament logic. fiecare având câte o culoare: alb. pentru şase pălării. Pălăria neagră •exprimă prudenţa. Pălăria albă •este obiectivă asupra informaţiilor. Pălăria verde • exprimă ideile noi. Fiecare culoare reprezintă un rol. albastru şi negru. . Pălăria roşie •lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor. judecata. Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. strălucirea. sumbră asupra situaţiei în discuţie. •este impulsivă.-”Metoda Frisco” -Sinectica -”Buzz-groups” -”Metoda Delphi” d)Metode de cercetare în grup : -tema / proiectul de cercetare în grup -experimentul pe echipe -portofoliul de grup. participanţii fiind liberi să spună ce gândesc. galben. Fiecare. Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare. •reprezintă perspectiva gândirii negative. avertismentul. să-i atragă pe elevi. verde. •poate însemna şi supărare sau furie.

ceea ce induce culoarea fiecăreia. Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie. ci ceea ce semnifică ea. greşelile demersurilor propuse. întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie. Nu oferă interpretări şi opinii. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea. Pălăria roşie (psihologul) : Purtând pălăria roşie. atotvăzător şi atotcunoscător. • supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău. Ea face posibilă vizualizarea. gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. pericolele. exprimare lor. Pălăria neagră (criticul) : Este pălăria avertisment. inovatoare. Pălăria albastră • exprimă controlul procesului de gândire. Când “poartă” pălăria albă. incorect şi care sunt erorile. Albul (absenţa culorii) indică neutralitatea. Nu este o argumentare ci o încercare . Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. în mod obiectiv şi să relateze exact datele. • este preocuparea de a controla şi de a organiza. care sunt riscurile.• este simbolul fertilităţii. Nu pălăria în sine contează. al producţiei de idei noi. • albastru a rece. să se concentreze strict pe problema discutată. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge. adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. este culoarea cerului care este deasupra tuturor. gândind din perspectiva ei. Calculatorul este neutru şi obiectiv. gânditorul trebuie să imite computerul. Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi: pălăria albă – pălăria roşie pălăria neagră – pălăria galbenă pălăria verde – pălăria albastră Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare: Pălăria albă (povestitorul): Cel ce poartă pălăria albă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor.

noi posibilităţi.obiectivă de a evidenţia elementele negative. acestea fiind domeniul pălăriei verzi. Verdele exprimă fertilitatea. de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările. Pălăria albastră → clarifică Pălăria albă → informează Pălăria verde → generează ideile noi şi efortul Pălăria galbenă → aduce beneficii creative Pălăria neagră → identifică greşelile . Oferă sugestii. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. valoareaseminţelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Exprimă speranţa. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii. renaşterea. pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre. Cere un efort de gândire mai mare. are în vedere beneficiile. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive. Pălăria albastră (moderatorul) : Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii. Chiar dacă are rolul conducător. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. acestea aparţinând pălăriei roşii. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. dar nici nu…” Gânditorul nu exprimă sentimente negative. noi variante. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şI trebuie căutate. este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şI practice pentru aceste beneficii şi valori. valoarea informaţiilor şI a faptelor date. Poate să atragă atenţia celorlalte pălării. Se pot folosi formulări negative. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor idei noi. dar prin simple interjecţii. Cere un efort de creaţie. propuneri concrete şi clare. reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Pălăria verde (gânditorul) : Simbolizează gândirea creativă. Intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor. aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. E gândirea despre gândirea nevoită să exploreze subiectul. Pălăria galbenă (creatorul) : Este simbolul gândirii pozitive şi constructive. al optimismului.

pornind de la o temă centrală. informaţiile aşa… să o altă ? sigur vom ne explicaţie? ajunge la concentră rezultatul m bun! asupra…. nu credeţi? Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice. uite aceste Ce ne rezumăm? este dacă… idei? Ce cum împiedică? Care e Cum informaţii privesc eu Care fi La ce următorul poate lipsesc? lucrurile… sunt altfel riscuri ne pas? atacată Ce Sentiment avantajele expunem? Care informaţii ul meu e ? Ne permite sunt ideile problema am vrea să că… Pe ce regulamentul principale ? avem? drum o ? ? Nu-mi Putem Cum place felul luăm? Să nu face asta şi putem cum s-a Dacă pierdem în alt mod? obţine începem timpul şi Găsim şi procedat. F C G . asemeni petalelor florii de nufăr. concepte. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale.Pe ce se Care sunt Putem Şansa informaţii mi pălăria bazeză erorile? să succesului avem? roşie.Pălăria roşie → spune ce simte despre Un exemplu de întrebări / comportamente posibile în acest joc este: Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria albă roşie galbenă neagră albastră verde Ce Punându. TEHNICA LOTUS (Floarea de nufăr) (LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE)* Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei. inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale.

.B tema D H E A Fig.: Diagrama Lotus Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale. pentru alte 8 flori de nufăr. 1: Reprezentarea direcţiei de organizare a Tehnicii Lotus Fig. urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale. 2. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare.

− modalitatea de evaluare. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane. Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală. − climatul creativ din clasă. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile viitoare. în conformitate cu expectaţiile elevilor: se poate decora clasa cu picturi făcute de elevi. − relaţia elev-elev. 2. − relaţia profesor-elev. Scrierea temei centrale în centrul diagramei. gălbenele. cu fotografii din timpul copilăriei. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. Tema centrală: plantele medicinale Cele 8 idei secundare: sunătoare. Exemple: 1. pelin. − modalităţile de organizare a colectivului. 4. − cerinţele şcolare. mentă.Atfel. tei. se poate reamenaja sala de curs. sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte. de la A la H. coada şoricelului. Evaluarea ideilor cu privire la stimularea şi dezvoltarea potenţialului creativ poate avea şi o utilitate practică. ETAPELE TEHNICII FLORII DE NUFĂR: 1. * Adaptat după “Thinkpak” de Michael Michalko. 6. publicat de Ten Speed Press. drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane (“flori de nufăr”) 5. Construirea diagramei. (“flori de nufăr”). Etapa evaluării ideilor. 1994. cu peisaje desenate sau . creându-se astfel un “laborator al creativităţii”. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. 3. în sensul acelor de ceasornic. pornind de la o temă centrală. Folosirea celor 8 idei deduse. ţinându-se cont de sugestiile oferite. 2. conform figurii prezentate. Tema centrală: modalităţi de stimulare a potenţia-lului creativ al elevilor Cele 8 idei secundare: − conduita creativă a profesorului. − atitudinea cretivă a profesorului. rostopască. muşeţel. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. Astfel.

ridicaţi o mână! Dacă rupeţi crengile copacilor sau florile din parcuri. 5 10 Ce punctaj putea obţine ( toate soluţiile) B. iar cea a fetelor cu 30 de puncte mai puţin. Câte puncte au obţinut în total ? Joc pentru cunoaşterea atitudinii elevului faţă de mediu – urmăreşte conştientizarea problemelor de mediu. Cu roşu s-a notat punctajul care se poate realiza în funcţie de locul unde au lovit ţinta. materiale video cu activităţi creative sau spectacole realizate de ei sau de colegii lor. cu jucării/jocuri menite să stimuleze creativitatea şi alte materiale didactice. la care s-ar putea propun Jocul didactic :         Copiii au organizat un concurs de tras la ţintă cu bulgări de zăpadă.fotografiate. A . clipiţi din ochi! Dacă zbieraţi pe coridor sau în clasă. bateţi dinpalme! Dacă aruncaţi gunoiul pe stradă. omul de zăpadă. ca un exerciţiu de stimulare a creativităţii şi de autoevaluare. acoperiţi-vă ochii cu mâna! Dacă rupeţi foi din caiete. ridicaţi mâna dreaptă! Dacă aveţi un animal pe care îl îngrijiţi. Ţinta. Este un test de sinceritate la care participă toţi elevii.Există şi posibilitatea dezvoltării unui Lotus individual. Echipa băieţilor a obţinut 65 de 5 puncte. C. tema centrală ar putea fi întrebarea: “Ce ţi-ai dori să studiezi?”. lăsaţi privirea în jos! 15 .Radu a aruncat 3 bulgări de 1 zăpadă dar au atins ţinta numai cu doi. frecaţivă nasul! Dacă lăsaţi apa să curgă când vă spălaţi pe mâini. Tehnica Lotus poate fi desfăsurată cu succes în grup. cu cărţi ilustrate (pentru cei mici) sau cărţi însoţite de teste şi jocuri creative (pentru cei mai mari). În funcţie de atitudinea pe care o au faţă de o problemă trebuie să răspundă la nişte comenzi ca: Dacă în familia voastră se fumează. puneţi mâna pe umăr! Dacă adunaţi deşeuri de hârtii. fiind adaptabilă unor largi categorii de vârstă şi de domenii. Care este diferenţa dintre punctajul minim care s-ar obţine din 3 lovituri şi punctajul minim al lui Radu. De exemplu.

dezvoltă abilităţi de comunicare. aşa cum şi-au însuşit-o în cadrul grupului de experţi. Citesc fragmentul primit . Ei pot folosi şi material didactic disponibil.numerele 2 • Politica internă şi externă. . iar dacă sunt nelămuriri poate interveni şi învăţătorul . Clasa se împarte în echipe de câte patru elevi. Experţii se întorc la echipa iniţială unde transmit cunoştinţele colegilor. învăţătorul reaminteşte tema studiată. învăţător şi elev. după care primeşte o fişă ce cuprinde o parte dintr-un material mai amplu ( materialul are atâtea părţi câte grupe s-au format ). fragmente din legende şi povestiri istorice. Ei pot primi şi întrebări. Din acest moment ei devin experţi. Pentru lecţia Ştefan cel Mare şi Sfânt se poate împărţi tema în patru subteme: • Copilăria lui Ştefan.numerele 1 • Obţinerea tronului Moldovei.3. fiecare parte a materialului. Fiecare membru primeşte un cartonaş cu un număr de la unu la patru. harta Moldovei. La fel vor proceda şi numerele 2. încercând să fie cât mai convingători. închideţi ochii! Mozaicul este o strategie care se bazează pe învăţarea în echipă. în acest moment. urmând ca elevii să prezinte din nou.Dacă omorâţi insecte sau chinuiţi animale ca să vă distraţi. în ordine iniţială. răspunderea individuală de grup. pe parcursul orei. se consultă între ei şi hotărăsc cum vor prezenta informaţiile colegilor de la grupele iniţial. La final. – numerele 4 Elevii formează grupe de câte patru. . pentru că fiecare va preda fragmentul său colegilor de grup şi va învăţa de la aceştia părţile pe care ei le vor prezenta. învăţătorul adresează întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a informaţiilor şi pentru a aplica şi un test. astfel formate vor dezbate temele puse în discuţie. citate din cronici. Elevii vor fi pregătiţi cu diverse materiale: portretul lui Ştefan. . Se poate interveni la final cu un test .numerele 3 • Ctitorii . toţi elevii cu numărul 1 se vor grupa separat. Fiecare parte a întregului este prezentată într-o ordine logică. Grupele prezintă rezultatul studiului întregii clase. ajungându-se la reconstituirea întregului. În a doua etapă. Fiecare primeşte un număr de la 1 la 4 şi se formează noile grupe. Fiecare elev va fi. . Grupele de experţi. În etapa a treia. stimulând încrederea în forţele proprii a participanţilor.4. după ce experţii şi-au încheiat activitatea fiecare se întoarce la grupa iniţială şi le predă celorlalţi fragmentul pregătit. Se explică subiectul pus în discuţie. imagini cu ctitorii etc.

aşa cum s-a întâmplat în Dacia? • Aplică: cum explici organizarea Daciei unui elev de clasa a III-a? • Argumentează: cucerirea daciei de către romani şi romanizarea acesteia a fost un lucru bun? De ce da? De ce nu? Se împarte clasa în şase grupuri de câte patru elevi şi se stabileşte rolul fiecărui membru din grup: . Metoda poate fi folosită şi ca joc concurs între grupuri.interogatorul – solicită idei legate de modul de rezolvare a sarcinii de la membrii grupului. Compară . . Asociază . Permite diferenţierea sarcinilor de învăţare.va fi . Iată şi o aplicaţie pentru tema “Vegetaţia şi animalele” Descrie . . stimulează eficienţa învăţării şi gândirea logică. de câmpie).Dovedeşte cum s-au adaptat la mediu unele animale.cititorul – rostogoleşte cubul şi anunţă grupului cerinţa înscrisă pe faţa de deasupra. adresează întrebări învăţătorului dacă este cazul. formelor de relief Analizează . le va nota şi le va comunica întregii clase. Text suport: . Aplică . va trage concluziile. Dacia în timpul stăpânirii romane” • Descrie: organizarea Daciei în timpul srăpânirii romane • Compară: ca mod de viaţă.rezumatorul .Compară pădurea de fag cu pădurea de brad şi molid. realizându-se abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Se va insista pe formularea unor răspunsuri reprezentative pentru grup şi nu individual..Descrie vegetaţia din zonele de munte (de deal. la ce te gândeşti? • Analizează: de ce crezi că în alte provincii romane nu s-a produs o rapidă romanizare. prin ce se aseamănă dacii şi romanii? • Asociază: cunoscând procesul de romanizare al dacilor. Este necesar un cub mare. pe feţele căruia să fie scrisă câte o sarcină de lucru sub diferite forme.Asociază animalele sălbatice. .. raportorul grupului”.Cubul Prin această metodă se explorează ( cercetează) un subiect sau o situaţie din mai multe perspective.Ce puteţi face voi pentru protejarea plantelor şi animalelor pe cale de dispariţie? .ascultătorul activ/cercetaşul – repetă sarcina. o reformulează pentru a fi înţeleasă de fiecare membru al grupului.

Este o poezie de cinci versuri care se elaborează individual.Argumentează Care este părerea ta despre căile de pro şi contra protejare a plantelor şi animalelor? Aceeaşi metodă aplicată la lecţia „ Substantivul” 1. numărul plural. genul feminin.(interesante) cântecul…. *lucruri: şcoală. . numărul singular. gen... număr) Maria – substantiv propriu. .. (substantiv propriu) Copiii scriu frumos. Ea vede multe lucruri interesante. (denumeşte o fiinţă) Cartea este interesantă. (substantiv comun) Planeta Pământ are mulţi locuitori. Ce bucuroasă este fata că a mers în excursie ! 6. Şi-a cumpărat suveniruri pentru cei de acasă. de evaluare a înţelegerii şi creativităţii copiilor şi mijlocul de exprimare a creativităţii lor. . Cvintetul reprezintă o modalitate de sintetizare a informaţiilor. (denumirea acţiunii – substantiv) Pisica toarce pe sobă. o şcoală – două şcoli. genul feminin. Compară în exemplele următoare felul substantivelor.(nou) băieţi…. lucruri. Argumentează de ce cuvintele subliniate în propoziţia următoare sunt substantive: Elevii merg la şcoală. Asociază substantivelor următoare adjective: fata…… (frumoasă) fetele….denumesc * fiinţe: elevii. (acţiune – verb) Scrisul este o necesitate. Aplică utilizând într-un scurt text (dialog) 5/10 substantive pe care să le subliniaţi. stări sufleteşti. fenomene ale naturii. Maria a plecat în excursie.(scund) 5. 2. acţiuni se numeşte substantiv. frumoasa şcoală. 4. .li se poate adăuga un adjectiv: elevii harnici. Descrie partea de vorbire: substantiv Partea de vorbire care denumeşte fiinţe.se numără: un elev – doi elevi. Analizează substantivele subliniate din propoziţia: Maria merge la cumpărături.(ascultătoare) cântece…. în perechi sau în grup şi respectă următoarele repere: • Titlul ( un singur cuvânt – substantiv). (fel. Toţi copii s-au aşezat pe pământ să privească iarba. (denumeşte un lucru) 3. cumpărături– substantiv comun.(harnici) băiatul….

utilizată individual sau în grup. . • Sentimente ( patru cuvinte – construcţie. 3. Exemplu: . Completarea schemei până la expirarea timpului.. enunţ). ETAPE: 1.• Descriere ( două cuvinte – adjective). iscusit Luptând. • Esenţa subiectului ( un cuvânt cheie).. ind”). care constă în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei. Trasarea unor linii de la cuvânt / propoziţie – nucleu către cuvintele / sintagmele noi. învingând. • Acţiune ( trei cuvinte – verbe terminate în . Găsirea unor cuvinte/sintagme în legătură cu termenul pus în discuţie (noţiuni generale). Scrierea unui cuvânt/ a unei propoziţii-nucleu 2. 4. pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii.Traian Viteaz. cucerind A fost mare împărat Erou” Metoda ciorchinelui Este o metodă didactică.

ACTIVITĂŢI DE TIMP LIBER Am constatat cã sunt pãrinţi care petrec mult timp cu copiii lor. să-i abilităm cu diferite tehnici de învăţare eficientă. Ca educatori avem sarcina să-i învăţăm pe elevi să înveţe. căutând activităţi cât mai variate. .„Cărţile au suflet” format conţinu t mesaje învă ţătur i emoţii inform aţii texte coperţ i foi im agi ni simbo luri de se ne inter esan te ut il e pagini anexe nonl itera re liter are frumoas e reclam a artic olul în proză liric e mari Majoritatea acestor activităţi presupun o abordare inter şi transdisciplinară a noţiunilor studiate. pregătindu-i în acelaşi timp pentru autoînvăţare şi educare permanentă.

poezii. Pentru cei care beneficiază de o „bucată de pământ”. împreună cu copiii dvs. Mai ales pentru copiii mici povestea. Acestea dau culoare zilei. Piticot. desene..Aceste activităţi stimuleazã activităţile sociale ale copilului. Realizaţi un mic panou. şah. remy. podoabe de pom. În bucătărie.didactic. Colţul vesel. afişe. stimulează ambiţia şi voinţa 5. Putţþi colecţiona. 4. 9. Folosind vopseluri speciale. Implicaţi-vă împreună. lucru care contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă în familie. obiecte artizanale. părinţi şi copii. vă puteţi bucura alături de copii de imaginaţia şi creativitatea lor. bolnavi cronici etc. Monopoly etc. www. Acordaţi-vă timp pentru a inventa împreună tot felul de reţete culinare. frate!”. însemnări. enunţuri. persoane cu nevoi speciale. în activităţi de volutariat. bătrâni. 6. 3. „Nu te supăra. legume etc. 8. Concursuri pe teme din desene animate. 2. cântece.”4 4 Mihaela Raluca Preda. Orice joc trezeşte la copii spiritul de competiţie. dezvoltă sentimentul de apartenenţă al acestuia. ornamente. sau diverse campanii de prevenire). origami etc. animaţia sunt metode utile pentru stimularea imaginaţiei şi a proceselor de cunoaştere. Produse artistice. În grădină. Pictatul pe faţă şi corp. Realizaţi împreună diverse produse artistice (colaje pe diverse teme. puzzle. table. iniţiate de diverse organizaţii nonguvernamentale. spiritul de iniţiativă.ro . desene pentru membrii familiei. Vă propunem câteva sugestii pentru petrecerea în comun a timpului liber: 1.) poate fi o modalitate plăcută de relaxare şi o posibilitate de comunicare afectivă. cele mai variate obiecte. Colecţia familiei. Campionatele familiei: cărţi. în folosul comunităţii (acţiuni pentru: copiii străzii.). scrabble. îngrijirea plantelor (flori. caricaturi. jocul. plasat la vedere. Cu unele dintre acestea puteţi chiar decora casa. 7. pe care sã puteţi nota diverse mesaje. Voluntariatul.

.presupune măsurarea şi validarea pregătirii elevului. evaluarea reprezintă un domeniu major al valorificării rezultatelor. Pe aceste baze apare şi se dezvoltă o ştiinţa docimologică (gr. b. odată cu dezvoltarea psihologiei experimentale (care a demonstrat că fiecare elev este o individualitate. DECISIVĂ A 7. Astfel. controlul (verificarea). ecuaţia personală examinat-examinator reprezintă pericole în direcţia evaluării. notarea. Evaluarea implică trei componente sau operaţii interdependente: a. aprecierea. în urma controlului şi aprecierii. În învăţământ. hazardul. elevul fiind solicitat să aplice informaţia stocată în circumstanţe variabile. În mod concret. sistemul de notare. de constatare şi de apreciere a activităţii şi a rezultatelor obţinute în procesul de învăţământ. „dokime”.1. ea a fost considerată mult timp o activitate care se realizează de la sine. subiectivitatea. având un rol de feed-back (autoreglator). funcţia de control. c. Prin această funcţie. o personalitate din punct de vedere psihologic). s-a indicat faptul că evaluarea trebuie să ţină seama şi de realitatea de ordin psihologic.este operaţiunea de estimare a valorii. se stabileşte unde se situează aceste rezultate în raport cu obiectivele proiectate.este operaţiunea de constatare de către profesor a volumului şi a calităţii cunoştinţelor teoretice şi practice dobândite de elev. Ea stabileşte şi admiterea (promovarea) sau respingerea (nepromovarea) celui evaluat şi înscrierea lui pe o anumită treaptă de evaluare. Evaluarea trebuie să se realizeze pe baza unor criterii obiective. care studiază metodologia verificării şi evaluării rezultatelor şcolare.7. Evaluarea cunoştinţelor . cântărire.EVALUAREA-CA ETAPĂ ACTIVITĂȚ II DIDACTICE Capitolul 7. Testele şi probele de evaluare deplasează centrul de interes dinspre memorie spre gândire. Abia din secolul al XX –lea. evaluarea reperează factorii activi care influenţează rezultatele pozitive sau negative. a nivelului şi a performanţelor cunoştinţelor dobândite de elev.ca finalitate a actului didactic În procesul activităţii didactice. În mod eronat. evaluarea are mai multe funcţii: 1.probă. comportamentele examinatorilor şi ale celor examinaţi. examen).

2. funcţia de reglare a sistemului- constă în demersurile comune ale profesorilor şi elevilor pentru a face corecţiile necesare în stilul de conducere a lecţiei, respectiv în activitatea de învăţare; 3. funcţia educativă - urmăreşte stimularea obţinerii de performanţe superioare în pregătirea elevilor, ca urmare a influenţelor psihomotivaţionale şi sociale ale rezultatelor ce le obţin prin evaluare. Succesul şcolar bucură, oferă satisfacţie, dinamizând sporirea rezultatelor bune la învăţătură, în timp ce insuccesul şcolar supără, determină insatisfacţie, dar, dacă este conştientizat ca fiind corect şi obiectiv, poate dinamiza înlăturarea nereuşitei la învăţătură; 4. funcţia de predicţie şi de orientare- încearcă prefigurarea desfăşurării activităţii în sistem şi anticiparea rezultatelor, ca urmare a măsurilor preconizate; 5. funcţia selectivă- este funcţia de competiţie şi asigură ierarhizarea şi clasificarea elevilor sub raport valoric şi al performanţelor în cadrul grupului; 6. funcţia socială, prin care se realizează informarea familiei, a societăţii, etc. asupra rezultatelor obţinute de elevi, eficienţa învăţământului influenţând hotărârile factorilor decizionali cu privire la dezvoltarea şi la perfecţionarea învăţământului, în funcţie de calitatea „produsului” şcolii. Evaluarea trebuie să respecte următoarele cerinţe psihopedagogice: a. compararea pregătirii elevilor în raport cu obiectivele de referinţă ale disciplinei Limba şi literatura română şi cu cele operaţionale ale fiecărei lecţii. b. diminuarea hazardului în evaluare, prin formularea întrebărilor care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia parcursă. c. caracterul evaluării trebuie să fie stimulator fără a demotiva elevul, ca o sarcină firească a acestuia. Notarea nu trebuie făcută după fiecare evaluare, ci la un moment apreciat optim şi relevant de către profesor.

7.2. Forme de evaluare
În învăţământul primar schimbarea sistemului de evaluare a fost determinată de luarea în considerare a unor realităţi pregnante. Notele acordate elevilor se explicau nu atât prin aplicarea unor criterii ferme de măsurare a cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor, cât pe experienţa fiecărui cadru didactic. În sistemul de notare, cu o scară cu 10 trepte, era imposibil de conturat criterii clare şi precise, relevante pentru fiecare din aceste 10 unităţi. Oricine poate constata că este dificil, poate chiar imposibil, să se elaboreze criterii care să admită o discriminare reală între notele de 6 şi 7 sau 8 şi 9. Acordarea notei 6 în relaţie cu nota 7 sau a acesteia în relaţie cu nota 6 este o decizie care se susţine cu dificultate, pentru că explicaţiile trebuie date până la detaliu. Din aceste considerente, pentru clasele de ciclu primar s-a adoptat sistemul de evaluare prin calificative, pe o scară de patru trepte.

Pentru învăţământul primar, în 1998 s-a procedat la înlocuirea sistemului de notare cifrică prin calificative (bazate pe descriptori de performanţă): foarte bine, bine, suficient, insuficient. Descriptorii de performanţă se elaborează în relaţie cu capacităţile şi subcapacităţile pe care elevii trebuie să le deţină după o perioadă de instruire. A stabili descriptorii de performanţă înseamnă a descrie ceea ce elevul ştie să facă pentru a obţine unul dintre cele patru calificative. Exemplificăm printr-o situaţie din comunicarea scrisă, capacitatea vizată fiind redactarea unor texte funcţionale/scrisoarea, la clasa a IV – a: FOARTE BINE -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul în cele trei părţi: introducere, cuprins, încheiere; -utilizează adecvat formulele de adesare: introducere şi încheiere; -transmite coerent informaţii esenţiale, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă ideile corect, limpede, într-un limbaj corespunzător; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie îngrijit şi lizibil. BINE -redactează scrisoarea, structurându-i, parţial corect, conţinutul în trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, relativ adecvat, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite, cu unele erori, ideile, respectând majoritatea regulilor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie mai puţin îngrijit şi lizibil. SUFICIENT -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul parţial corect, în cele trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, cu unele erori, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite imprecis informaţii, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă parţial corect şi într-un stil greoi ideile, respectând, cu unele erori, regulile gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă corect forma scrisorii, respectând relativ aşezarea în pagină; -scrie parţial îngrijit şi lizibil.

După modul de integrare a evaluării în desfăşurarea procesului didactic se disting trei forme de evaluare: a) Evaluarea iniţială Se efectuează la începutul unor etape de instruire şi are ca scop să determine nivelul de pregătire a elevilor într-un anumit moment al existenţei lor şcolare. Evaluarea iniţială se practică pentru a stabili în ce stadiu se află elevii înaintea trecerii la etapa următoare de învăţare. b) Evaluarea sumativă ori cumulativă Se realizează prin verificările parţiale, de la finele unei unităţi de învăţare, pe parcursul programului de învăţare, asupra rezultatelor obţinute de elevi (a modului în care aceştia şi-au însuşit materia) pe perioade lungi.Unitatea de învăţare este de maxim 20 de ore, după care se dau testele de evaluare. c) Evaluarea continuă sau formativă Se practică pe secvenţe temporale mai mici, ceea ce oferă învăţătorului posibilitatea de a cunoaşte nivelul la învăţătură al fiecăruia dintre elevii clasei şi de a lua măsurile necesare de îndreptare. d. Evaluarea finală se realizează la finele de an. Asupra periodicităţii acestei forme de evaluare există păreri diferite: unii sunt pentru o evaluare desfăşurată după fiecare lecţie, alţii propun ca verificările să fie realizate după un timp mai îndelungat. Cele mai multe păreri susţin oportunitatea organizării acestui tip de evaluare pe parcursul unui sistem de lecţii, cum ar fi unitatea de învăţare a trei lecţii, după care urmează o dictare, spre exemplu. Dar utilitatea lor este de netăgăduit şi după lecţii cu un rol important în ansamblul obiectului respectiv. Ceea ce se mai obţine prin intermediul evaluării continue, pe lângă verificarea tuturor elevilor sub aspectul calităţii modului în care s-a realizat asimilarea materiei parcurse, este şi posibilitatea ca elevii să-şi cunoască nivelul atins.

7.3. Metode şi procedee evaluativ-stimulative
Observarea şi aprecierea verbală Are în vedere gradul de implicare a elevilor în activitatea de învăţare şi calitatea rezolvării sarcinilor primite în cadrul orelor. Învăţătorul are posibilitatea să constate acestea în mai multe etape ale lecţiei, nu numai într-una singură. Informaţiile obţinute se concretizează în aprecieri verbale de tipul: scrie mai frumos, e bine, corectează aici, ai uitat să notezi ceva. Acestea trebuie să fie în concordanţă cu calitatea prestaţiei elevilor, să-i încurajeze, să le ofere sugestii, să nu-i lase pe un traseu greşit ori să-i descurajeze. Important este ca elevul să realizeze ce progres face învăţând. Chestionarea orală

O formă a acestui tip de întrebare este varianta cu răspunsuri la alegere. Elaborarea corectă a unui test docimologic ridică două probleme importante: a) stabilirea întrebărilor b) măsurarea şi evaluarea răspunsurilor. Prin natura lor. ceilalţi elevi vor fi atenţi. De exemplu. 4.modul în care sunt formulate întrebările şi . argumentare. Aceste întrebări solită elevii în activităţi de interpretare. iar rezultatul se va dobândi prin însumarea punctelor obţinute. explicare. într-o măsură mai mare sau mai mică. dar mai complicat/subiectiv la citire sau compunere. ea adresându-se întregii clase sau. de a le aplica în practică. Teste docimologice Testul docimologic este un set de probe sau de întrebări.ce se urmăreşte cu precădere: 1.interpretarea şi prelucrarea lor. Răspunsurile se raportează la o scară de apreciere elaborată de învăţător. care dau posibilitatea elevilor să-şi formuleze răspunsul pe baza achiziţiilor personale. a interveni cu scopul completării sau al corectării. obiectele de învăţământ acceptă. să nareze o întâmplare trăită de ei. Întrebările pot fi de două tipuri: a) cu răspunsuri deschise. pentru verificarea capacităţii de comprehensiune (înţelegere) a mesajelor de către elevi se aplică testul de . aplicat cu scopul de a verifica şi evalua nivelul asimilării cunoştinţelor şi capacitatea de a opera cu ele. 2. răspunsurile elevilor se raportează la o scară etalon. pe rând. pentru a putea confirma răspunsul.Se practică două forme: curentă şi finală. După aplicarea testului. Se dau 2-3 răspunsuri posibile. 3. Chestionarea finală se practică la sfârşitul unui capitol. Prima se aplică în fiecare oră. obişnuindu-i pe copii să expună un subiect. al unui semestru. Aplicarea testelor este şi o modalitate de verificare a competenţelor elevilor în domeniul comunicării. b) cu răspunsuri închise. dintre care doar un răspuns este corect. evaluarea cunoştinţelor prin teste. Se aplică mai uşor şi prezintă garanţia obiectivităţii la gramatică. elevilor. Chiar şi atunci când conversaţia de chestionare se desfăşoară cu un elev.simpla reproducere a cunoştinţelor. Chestionarea orală este mai potrivită vârstelor mici. potrivit relaţiei adevărat-greşit. Acestea se transformă apoi în calificative. care presupun un singur răspuns. Eficienţa metodei depinde de: .capacitatea de a opera cu ele. comunicată elevilor.

într-o clasificare care are la bază tipul de răspuns aşteptat şi gradul de obiectivitate a notării. al cincilea. Se apreciază că testele de completare. În aplicarea acestui test. sunt mai adecvate decât testele în care omiterea s-a produs periodic. prin item se înţelege şi tipul de răspuns aşteptat. Utilizarea acestui procedeu se bazează pe faptul că un mesaj poate fi înţeles în totalitatea lui. 7.4. în care se omit cuvinte. spre exemplu. Itemii Itemii sunt elemente componente ale unui instrument de evaluare şi sunt de mai multe tipuri. Să urmărim tipurile de itemi. 7. nu se recurge în scopul acesta la texte din literatura artistică. care sunt mai accesibile. Pentru a obţine materialul necesar aplicării testului. Itemi obiectivi Se caracterizează prin obiectivitate şi se raportează la zona inferioară a achiziţiilor cognitive. la întâmplare sau periodic. A B apă trei silabe grădină patru silabe învăţător două silabe ceas o silabă . atunci fără înţelegerea lui. Oricum. Prin aplicarea acestui test se compară comprehensibilitatea mesajelor şi felul de reacţie a diverşi elevi din punctul de vedere al gradului de înţelegere a mesajului. În sens larg. este doar ghicit. care au în vedere omiterea substantivelor. Exemple: Clasa I Obiectivul evaluat Itemul de evaluare .4.1.completare. nici mesajul nu va putea fi înţeles. ci la texte neutre din punctul de vedere al expresivităţii.Să despartă corect în Uneşte printr-o linie silabe cuvintele din coloana A cu răspunsurile posibile din coloana B. Dacă cuvântul respectiv are un rol esenţial în construcţia textului. puternic metaforizată. se ia un text. chiar dacă un cuvânt. Itemi tip pereche: au în vedere operaţii de tip factual şi urmăresc dezvoltarea capacităţilor de asociere în gândirea elevilor. al şaptelea sau al zecelea cuvânt este înlocuit de un spaţiu gol sau de un alt semn.

da/nu. castele şcolăriţă Singular bec câmpii Plural grădiniţe ploaie carte Uneşte fiecare verb din coloanele A şi C cu timpul corespunzător.Să precizeze numărul substantivelor a IV . Itemul de evaluare Încercuieşte litera A dacă afirmaţia este adevărată sau litera B . Clasa I Obiectivul evaluat .a .denumeşte un lucru Zece – exprimă o acţiune Aleargă – exprimă un număr Masă – exprimă o însuşire Indică prin săgeţi numărul fiecărui substantiv din coloană.Să distingă timpul în care se desfăşoară acţiunea unui verb.a II . A Harnic .a .Să încadreze cuvintele date în clase lexicogramaticale (elemente pregramaticale) a III . din coloana B.a .Să distingă sensul de singular – plural al unui substantiv dat. A B C va fi sunt a avut voi avea pleacă prezent am plecat voi trecut desenez Itemi cu alegere duală: oferă elevilor posibilitatea să aleagă răspunsul corect din două alternative: corect/incorect. cinci silabe Indică prin săgeată ce denumeşte fiecare cuvânt din coloana A.

Să pronunţe şi să scrie corect numeralele cardinale compuse. DA NU trei zeci DA NU optusprezece DA NU paişpe DA NU doisprezece a IV – a . dulceag. dacă afirmaţia este incoerentă. cinstit. amărui. dacă este falsă (neadevărată). curat. şi cuvântul NU. prietenie.(Elemente pregramaticale) a II – a . dacă scrierea este corectă. sau prin NU. cuvântul fereastra răspunde la întrebarea „Cine?” Înscrie cuvintele din lista următoare în coloana corespunzătoare: cartofi. În propoziţia „Vântul deschide fereastra!. prăjitură. Răspunde prin DA. (Elemente pregramaticale) a III – a Să deosebească adjectivul care exprimă o însuşire sufletească de substantivul care denumeşte o însuşire sufletească. A. mititel.Să identifice cuvântul care răspunde la întrebarea „Cine?” întro propoziţie dată. (Cunoştinţe de limba română) . dacă scrierea este incorectă. Cuvântul creioane denumeşte un singur lucru. dacă afirmaţia este corectă. Dacă ai întâlnit forme incorecte. Substantive Adjective Încercuieşte cuvântul DA.F. scrie alături formele corecte. televizor. cinste. potrivit.

brad. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Şi ies gândaciiDomnului pe zid. ac. dosar. ceas.Să ordoneze cuvintele după litera iniţială. avion.Itemi cu alegere multiplă: solicită elevii să identifice răspunsul corect dintr-o listă de răspunsuri posibile. Itemul de evaluare În care dintre listele de cuvinte de mai jos. (G. mac. zidar. 2. joc. barcă. 1. 3. pantofi. dovleac. rac. grădină. din grădină. vagon. ridiche.apă.Să recunoască versul. Acoperişuri veştede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum. Clasa I Obiectivul evaluat . Se dă textul: strofa şi silabele finale Se –nalţă abur moale ale versurilor. potrivit ordinii alfabetice. acestea au fost aranjate în ordinea aşezării literelor în alfabet? Încercuieşte cifra corespunzătoare variantei pe care o consideri corectă. păpădie. . ciorap. pornesc furnicile la drum. bloc.Topîrceanu) a II – a . Ferestre amorţite se deschid Să intre-n casă soarele şi vântul. Pe jos.

.... se dă un concept şi se cere elevilor să-l definească...... 1.... purcel.............. ..... c...... b..Să identifice...... b............... Clasa I Obiectivul evaluat ...... c........de exemplu: se dă o parte din definiţie şi se cere elevilor să o completeze..Care cuvânt conţine grupul de litere ci? (...itemi cu răspuns scurt........ 2........) 3..... gingaş......Să distingă silabele din care se compun cuvintele.. Cum rimează versurile în strofa care începe cu „Se-nalţă..... 3............Care cuvânt conţine grupul de litere ce? (.. versul 1 cu 2 şi 3 cu 4. două....) 2.... .......... şase versuri...... cineva.”? a.. opt versuri...... grupurile de litere învăţate.....1...... Câte strofe cuprinde? a.. una.... în cuvintele date...Care cuvânt conţine grupul de litere ge? (........ Itemi semiobiectivi Elevii construiesc răspunsul.) Citeşte următoarele cuvinte: genunchi. patru versuri.. trei........ Itemul de evaluare Câte silabe are cuvântul televizor? (..) a II –a .....Câte versuri are textul dat? a..........

. fenomene. Ei reprezintă forma mai cunoscută de evaluare şi. -printr-o întrebare se pot viza unul sau mai multe obiecteive.. În elaborarea lor trebuie să se ţină seama de următoarele recomandări: -succesiunea întrebărilor să se desfăşoare de la simplu spre dificil. Itemul de evaluare Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onişor ieşise cu şase oi la mugurul proaspăt al ...... de aceea... etc.... a IV...a III – a -Să definească substantivul Să identifice atributele şi complementele într-o propoziţie dată. Complementele din această propoziţie sunt..Atributele din această propoziţie sunt... iarna.. Întrebări structurate (sunt formate din mai multe întrebări de tip obiectiv şi semiobiectiv.. se va lăsa câte un spaţiu liber după fiecare întrebare. elevii au posibilitatea să formuleze. Tipurile de itemi cu răspuns deschis sunt: itemi tip rezolvare de probleme Clasa Obiectivul evaluat a IV. stabilit în funcţie de dimensiunea răspunsului aşteptat...) Completează definiţia: Substantivul este partea de vorbire care denumeşte...... b. sunt mai uşor de aplicat..... -pe suprafaţa de scris pe care lucrează elevul. Animalele sălbatice vin adesea.. pornind de la un text.a ...... pe lângă casele primitoare ale oamenilor buni.... Itemi cu răspuns deschis Prin ei. -fiecare întrebare va fi autoconţinută..... -fiecare întrebare să se sprijine pe materialul lingvistic propus..a 4... legate printr-un element comun). Completează afirmaţiile: a. să prezinte sau să explice anumite chestiuni.Să realizeze portretul unui personaj......Care cuvânt conţine grupul de litere gi? (..... observaţii... să descrie. nedepinzând de corectitudinea răspunsului la întrebarea anterioară.

Ridică spre mine ochii trişti învăluiţi ca-ntr-o umbră cenuşie şi-şi scoase cu anevoie din cap pălărioara veche pleoştită ca o ciupercă.primăverii.Care sunt însuşirile sufleteşti desprinse din text? c. (M. Îmi dădu bună ziua c-un glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie.Se ştie ceva despre condiţia de viaţă a familiei copilului? Itemi tip eseu . Era un copilaş palid şi mărunţel şi târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate mai mare.Care sunt însuşirile fizice desprinse din text? b.Sadoveanu – Un om necăjit) Se citeşte textul şi se va răspunde următoarelor întrebări: a. acoperindu-se ridică deasupra oilor toiegelul alb. apoi. îndemnându-le spre crâng.

chiar consumatori ai unor valori materiale greu de suportat de ceilalți cetățeni.. Se cere ca elevii să compună un text în care să înfăţişeze trăsăturile fizice şi sufleteşti ale personajului.. d. Nu au lipsit în Antichitate și în Evul Mediu măsuri extreme..eseu structurat Elevilor li se dau problemele pe care trebuie să le aibă în vedere în realizarea unei compuneri despre.... socotiți inutili vieții comunitare. atunci când societatea nu era dispusă în principiu să investească într-o asemenea categorie socială de cetățeni. la nevoie să-și ofere ajutorul sau să fie toleranți cu asemenea persoane care se urcă mai greu în autobuz și în tren sau traversează strada cu dificultate. Reticența unora față de copiii cu CES(cu cerințe educative speciale) provine din neînțelegerea faptului că ei sunt produsul eredității și al mediului social. chiar cu dispreț sau amuzându-te atunci când vezi un cetățean deplasându-se cu dificultate. Oameni cu deficiențe se găsesc în jurul nostru la tot pasul... b.. eseu liber Se prezintă o întâmplare hazlie din timpul vacanţei de vară sau elevul este solicitat să imagineze o întâmplare cu.Un elev poate să înțeleagă că pentru acei oameni handicapul produce o stare specială. ea diferind de la o civilizație la alta în funcție de cultura statului respectiv și de valorile pe care acesta le promova. astfel ca ei să se poată considera ..EDUCAREA COPIILOR CU DEFICIENȚ E ÎN Ș COALA MODERNĂ În societățile tradiționale ale secolelor trecute atitudinea oamenilor față de copiii cu deficiențe era foarte diferită față de prezent. ca să dau numai aceste exemple destul de frecvente în peisajul cotidian. Elevii trebuie să fie astfel instruiți ca să manifeste discreție. de ucidere a pruncilor născuți cu deficiențe fizice sau psihice.. eseu cu răspuns extins Caracterizarea unui personaj dintr-o naraţiune... fiind nevăzători sau având cocoașă. fie că ei socotesc dezastruoasă condiția lor de deficienți sau numai drept inconvenient. c. Astfel. nu este cuviincios să privești insistent.. despre.. ei fiind percepuți foarte diferit în funcție de educația făcută chiar în școală.a. Capitolul 8 8. elevii sunt invitaţi să imagineze dialogul dintre personajele înfăţişate.În țările civilizate cetățenilor deficienți li se acordă toată atenția.. amintindu-i de.. eseu cu răspuns restrâns Compunerea unui text dialogat Pe baza unor ilustraţii din manual sau dintr-o carte de poveşti.

Se disting astfel: .1. dispraxia). iar în sens restrâns dislalia desemnează tulburarea ce constă în imposibilitatea de pronunţare corectă a unor sunete. fără ca cineva să se amuze de această imagine. sindromul Down. La nedumerirea mea de atunci. bulimia nervoasă. tulburări de opoziţie şi rezistenţă). mi s-a făcut observația că și Oamenii cu handicap au nevoie de cultură. discalculia. Din autocarul sosit din Danemarca. unii având montate chiar perfuzii la vedere. depresia. . ceea ce nu înseamnă să renunțe la viață socială. în sens larg ea denumeşte orice fel de abatere de la vorbirea obişnuită. . fie din naștere. de excursii turistice. dimpotrivă.Tulburări de vorbire Ceea ce ne interesează în mod deosebit acum sunt tulburările de vorbire. emoţionale (anxietatea. socotită firescă. considerați egalii celorlalți. care îngreunează comunicarea. În spectacolele americane. . fie după un accident ivit mai târziu. Copiii pot fi într-o situație specială de deficiență fizică ori psihică.copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul autistic. tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă. Iată cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la copii: Dislalia (gr. hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD.egalii celorlalți concitadini. Dys= dificil şi labein= a vorbi) este o tulburare de vorbire care constă în greutatea de articulare a cuvintelor. întârzieri în dezvoltarea limbajului). am văzut coborând la Muzeul Ermitaj din Rusia 40 de turiști în cărucioare. ci. pe scenă un cor de sute de artiști are în primul rând poziționați coriștii handicapați locomotor. integrarea în viața comunității. dar pănă în acel moment eu nu meditasem asupra justeței unui asemenea aspect.Niciodată nu am văzut în România o asemenea atitudine. spre exemplu. Mai concret.În școli și facultăți sunt profesori și elevi sau studenți cu dizabilități locomotorii. pentru că la noi se consideră că o persoană dezavantajată de soartă ca aceea este condamnată la izolare socială. atacul de panică. . cât de repede și atent ei pot să fie integrați în societatea de astăzi. . paralizia cerebrală). dizabilităţi mintale. sindromul Asperger. mutism selectiv.copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale. în activitatea profesională de mai târziu.copiii cu handicap asociat. Le-am dat dreptate. tulburări de auz. Pe stradă se deplasează în căruciare speciale oameni paralizați. 8. tulburări de stres posttraumatic. comportamentale (tulburări de conduită. supra-alimentarea).copiii cu tulburări afective. dislexia. .copiii cu deficienţe mintale. care își pot face singuri cumpărăturile. cooperarea.copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare.

Rotacismul este omisiunea sau denaturarea sunetului r. dislalia simplă sau parţială. caz în care se pronunţă defectuos numai anumite sunete. pe care trebuie să le diferenţieze în tulburări uşoare sau patologice. dislalia generală. b. care se pronunţă mai greu şi apare mai târziu ca altele. Familia este chemată să coopereze cu învăţătorul. apoi în silabe şi apoi în cuvinte şi în propoziţii întregi. în care este solicitat respectivul sunet pronunţat deficient. îndeosebi a lui s şi z. Învăţătorul începe corectarea cerând elevilor să pronunţe consoana singură. de tipul po-po-po-porul -tonică sau de formă secundară. Sigmatismul constă în pronunţarea defectuoasă a siflantelor. Pararotacismul este imposibilitatea pronunţării consoanei r. care pot fi corectate cu ajutorul onomatopeelor. ele fiind mai simple. care este înlocuită cu altele. când mai multe sunete se pronunţă defectuos. care altfel va fi traumatizat şi tensiunea între el şi cei din jur va deveni insuportabilă. fără a admonesta copilul.1.2. învăţătorul va acţiona asupra cauzelor. Există două tipuri de bâlbâială: -clonică sau de formă primară. de tipul p-p-p-poporul Ca formator profesionalizat. 8. ținta generală a întregii activități didactice. întrucât are şanse mai slabe şi ceva mai târzii de redresare. Cele mai afectate sunete sunt consoanele. elevul va primi în activitatea şcolară conţinuturi şi sarcini simplificate. Tratamentul va ţine conte de manifestarea emotiv-nervoasă pe care maladia aceasta o implică. copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor. Activităţile ludice cu toţi copiii grupei de grădiniţă sau ai clasei de şcoală sunt o bună ocazie de a exersa cu elevii care prezintă asemenea tulburări. Ea se deosebeşte de celelalte tulburări. şuierătoarelor şi a africatelor.8.Tipologia dislaliilor După gradul de extindere există a. respectiv complexă. Pornine de la situația concretă a fiecăruia. Bâlbâiala se mai numeşte barbism sau logonevroză. ce se cer atrenuate şi chiar iradicate. . 1. Exersarea lor devine eficientă atunci când se recurge la zicători şi proverbe sau scurte povestiri. Pentru a asigura eficența acestei activități. care se rdesfășoară în școlile de profil. întrucât vocalele solicită o capacitate de articulare mai redusă.Exigenț e ale educaț iei incluzive Unii elevi deficienți au nevoie de o terapie a tulburărilor de vorbire şi de limbaj şi de psihoterapie individuală şi de grup pentru sprijinirea integrării pe plan social.

și programele de terapie lingvistică. cu pasiunea lor pentru deficiențele care se cer atenuate. acestea fiind solicitate cu calitățile lor profesionale. -Adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare. adaptate la etapa de asimilare a scris-cititului și calculului la care se află fiecare dintre ei. -Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare. -Sprijin. asistenţă medicală specializată. Consilierii şcolari sunt şi ei de un real ajutor.etc. -Folosirea învăţării afective. Deficiențele de limbaj nu sunt sigura țintă a învățământului incluziv. a medicului neuropsihiatru şi terapia să fie făcute cât mai precoce. tratamentele logopedice. confortabil. de la familie la cadre didactice. Elevii cu tulburări vizuale și de auz. încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare. programe de terapie. -Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor. laude. Categoria aparte a copiii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie din timp identificată. care conduce spre rezultate sigure în situați aceasta. asigurată personal elevului și familiei sale. fără a crea dependenţă. Necesare sunt. formarea unei atitudini pozitive a colegilor. evaluare. întărirea pozitivă. astfel încât consultarea psihologului. Fără îndoială că cei mai buni profesori sunt aceia care au abilităţile necesare pentru a-i ajuta pe elevii deficiență să izbândească în acest efort. Atât elevii deficienți cât și familiile lor beneficiază de consiliere școlară și vocațională. astfel încât să fie încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres al elevului deficient. care să asigure o atmosferă de normalitate. realizabile -Folosirea frecventă a sistemului de recompense. ca și cei cu dizabilităţi fizice. rerspectiv: -Crearea în clasa în care elevii deficienți sunt incadrați alături de cei normali a unui climat afectiv-pozitiv. . cu implicarea tuturor factorilor educaţionali. De o reală importanță sunt trategiile şi intervenţiile utile din partea cadrului didactic.De aceea. ei beneficiază de programe speciale de învățare ți evaluare. încurajări. necesită programe şi modalităţi de predare adaptate cerinţelor lor educative. şcoala . ei oferind în mod ritmic și continuu consultarea elevuluişi sfătuirea familiei aparținătoare. -Crearea unui climat afectiv. Tocmai pentru aceasta. Prin abordarea incluzivă se susţine că şcolile de profil au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi să depăşească barierele din calea învăţării. creşterea autonomiei personale. bineînțeles. -Încurajarea independenţei. cu experiența acumulată în anii. asistenţă psihoterapeutică. care exclude izolarea elevilor deficienți. -Sarcini împărţite în etape mai mici. rampe de acces pentru deplasare. -Încurajarea prin activarea elevilor deficienți a eforturilor.

alcătuită din grupe constante de elevi. tandemul elev-cadru didactic. el impunânduse în întreaga lume. climateric şi nu în ultimă instanţă ştiinţific. ca ei să nu fie rupţi de natură. evoluând în funcţie de factori diverşi. ca cea mai eficientă formă de instrucţie. se pot stabili relaţii de colaborare cu autorităţile locale. Numai astfel poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv în care copiii să discute cu lejeritate despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aibă curaj să cearăajutor. În această ambianţă. părinţii şi reprezentanţii comunităţii în vederea desfășurării unei activități concertate având un asemenea target. Astfel se realizează în condiţii optime interacţiunea între factorii procesului de învăţământ. de ordin material. conţinutul. conform temei stabilite în programa şcolară şi într-o unitate de timp bine delimitată. Lecţia reprezintă forma de activitate desfăşurată de către cadrul didactic cu elevii clasei cu scopul asimilării cunoştinţelor şi a formării unor deprinderi.În India s-a impus ideea centrării colectivului de elevi în jurul unui copac. In evul mediu şcolile erau apanajul mânăstirilor şi al cureţilor nobiliare. Clasa şcolară este cadrul organizatoric constituit ca unitate didactică esenţială. stadiu de dezvoltare intelectuală şi progres şcolar. ca în antichitatea egipteană a Ptolemeilor în familiile regale şi nobiliare sau în spaţii anume amenajate în acest scop. care sunt: scopul. tehnic. Capitolul 9 Proiectarea activităţii didactice De-a lungul secolelor care s-au scurs între antichitate şi zilele noastre formele de organizare a procesului de învăţământ s-au schimbat. metodele şi tehnologia didactică. Negreșit. Instrucţia copiilor bogaţi s-a realizat în condiţii selecte. Chiar şi în debutul secolului al XXI-lea o şcoală din capitala ţării noastre diferă ca dotare tehnică de una a satelor de munte din Apuseni. aşa cum relata la mijlocul secolului al XIX-lea Ion Creangă în nemuritoarele sale Amintiri din copilărie despre lumea Moldovei. pe care lecţia .trebuie să dispună de strategii funcţionale spre a aborda măsuri practice care să faciliteze îndepărtarea barierelor cu care se confruntă elevii în calea participării lor la educaţie. stabilite pe bază de vârstă. în vederea autocorectării deficiențelor lor. Alteori s-a recurs la improvizarea de către preoţi sau de alţi oameni cu minţi luminate ai satului a unor chilii ale bisericii. în care se înfiinţau astfel primele şcoli rurale. Totuşi ceea ce se cere menţionat este faptul că sistemul învăţământului pe lecţii şi pe clase a fost instaurat de către Comenius (1592-1670).

2. a nivelului de pregătire. Proiectarea didactică este o activitate complexă. conţinuturi. se împlinesc obiectivele instruirii şi ale educaţiei. în conformitate cu obiectivele programei de profil.educative -evaluarea rezultatelor acestei activităţi -reglarea şi optimizarea procesului instructiv-educativ Proiectarea didactică se realizează printr-un sistem de operaţii.3. 9. 2. Etapele proiectării didactice 1. şi relaţiile dintre acestea.Documentele de lucru ale educatorului sau învăţătorului În activitatea sa. Analiza resurselor umane (psihologice şi pedagogice) şi materiale: . Conţinutul proiectării pedagogice curriculare cuprinde: -obiectivele şi conţinutul procesului de predare-învăţare -pregătirea psihopedagogică şi metodică a cadrului didactic pentru lecţie -metodologia şi formele de activitate cu elevii. semestrial şi zilnic.ca formă de bază a organizării procesului didactic o instituie. Analiza sarcinilor de instruire ale disciplinei de limba şi literatura română şi fixarea obiectivelor-cadru: .Funcţiile proiectării pedagogice sunt: -anticiparea rezultatelor aşteptate. concepută ca proces de anticipare a ceea ce cadrul didactic îşi propune să realizeze împreună cu elevii lui prin lecţie. .1. strategii cu componentele instruirii.proiectarea globală (concretizată în planuri de învăţământ şi programe analitice). extinse pe parcursul întregului an şcolar la disciplina respectivă. -organizarea metodică a activităţii instructiv.analiza nivelului dezvoltării structurilor cognitiv raţionale. a intereselor. 9. . cadrul didactic va trebui să apeleze la cele mai importante documente care ordonează activitatea în domeniul respectiv: -Legea învăţământului din România -Statutul personalului didactic . -evaluarea cu procedeele specifice în funcţie de tipul lecţiei şi de momentul procesului instructiv-educativ 9. constituit din programe de instruire. grupată sau individuală. fie ea frontală. a deprinderilor şi a tehnicilor de învăţare utilizate de elevii clasei. care să se încadreze într-un sistem mai amplu de activităţi similare. ce conţin obiective. a motivaţiilor. a trăsăturilor psiho-sociale.analiza condiţiilor materiale existente în clasă. prin proiectarea sistemului de lecţii).proiectarea eşalonată (se realizează anual.

4.stimularea creativităţii prin formularea unor întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri. -ameliorare.Proiectele semestriale se bazează pe teme şi acestea se raportează la unităţile de învăţare. aceasta fiind o operaţiune dintre cele mai detaliate şi decisive pentru reuşita demersului didactic. Proiectarea se face pe unităţi de învăţare. accentele punându-se pe trei obiective. Fiecare dintre aceste targeturi trebuie să aibă resurse specifice. -evaluare. Contribuţia cadrului didactic constă în stabilirea ponderilor atribuite aanumitor teme. . în funcţie de nivelul de pregătire al elevilor şi de motivaţia lor pentru studiu. numit scenariu sau proiect didactic. aşa cum am mai precizat la începutul cursului în capitolul 2.-Regulamentul de funcţionare şi organizare a învăţământului preprimar şi respectiv primar -Ghidul de aplicare a programei pentru învăţământul preşcolar şi primar -Scrisori metodice pentru aplicarea programei instructiv-educative în grădiniţe. succesiunea capitolelor şi a temelor. recapitulare şi sinteză. stabilirea numărului de ore specific fiecărei unităţi de conţinut şi repartizarea acestui timp pe tipuri de activităţi (predare. Obiectivele specifice vor fi consemnate la începutul documentului. stabilindu-se desfăşurarea. care este mai complex şi mai bine articulat decât vechiul plan de lecţie. EXEMPLUL 1 GRUPA: Mare INSTITUTOR: Vezure Dana Eugenia CATEGORIA ACTIVITĂŢII: Cunoaşterea mediului MIJLOC DE REALIZARE: Lectură după imagine TEMA: „Tablou de toamnă” TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidarea de cunoştinţe ( prin aplicarea metodei . 9. explozia stelară”) SCOPUL ACTIVITĂŢII: . cu un număr de ore distribuite la toate lecţiile.. definirea obiectivelor generale. ce constau în:-consolidare. perioadele de timp afectate. Proiectarea se concretizează printr-un document. La baza întocmirii acestui proiect stă programa şcolară.Proiectarea unei lecţii Este o activitate mentală de anticipare amănunţită a ceea ce va face cadrul didactic în lecţie în vederea realizării obiectivelor prevăzute curricular. Se cer menţionate titlurile celor 15 teme propuse. evaluare). Proiectarea didactică anuală preconizează.

Cine”. .. ... tablou cu aspecte de toamnă. descrierea.. . -proba orală : comversaţia -tablou de recunoaşterea toamnă unor aspecte ale anotimpului toamna .Forma de organizare: frontal.Ce”..Anunţarea copiilor o temei şi imagine în obiectivelor care sunt propuse ilustrate aspecte de 4.familiarizarea copiilor cu strategia elaborării de întrebări de tipul .să alcătuiască întrebări pe baza conţinutului unei imagini. . folosind pronumele interogative.explozia stelară”.să se exprime corect în propoziţii clare şi concise.Când”.De ce”. cunoştinţelor Poştaşul” care va aduce 3. . ...să analizeze un tablou de toamnă.să păstreze ordinea şi disciplina pe tot parcursul activităţii. .. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: .Cine”.Mijloace de învăţământ: o stea mare.Reactualizarea activităţii . . pe grupuri.să se organizeze pe grupuri.Captarea atenţiei Va sosi în clasă elementul surpriză al 2.Dirijarea toamnă.Cum”.Ce”.Cum”. problematizarea. .5.Metode şi procedee: conversaţia euristică. . cinci steluţe mici. . dialogul.De ce” pe baza conţinutului unei imagini. Evenimentul didactic Co nţinutul ştiinţific Strategia didactică Metode şi Mijloace procedee de învăţare elementul surpriza Evaluare....Locul de desfăşurare: sala de grupă.să formuleze întrebări corecte din punct de vedere gramatical pe care să le adreseze celorlalte grupuri de copii. . ( Instrumente şi indicatori ) 1. analiza. .Strategia didactică: . enumerarea.Când”. să colaboreze între ei şi să manifeste spirit de echipă. 9. explicaţia. prin folosirea metodei interactive .

-analiza . In mijloc este aranjată o steluţa mare.Toamna” mici. Celelalte cinci -expunerea enumerarea -descrirea interpetarea Proba orală : formularea de întrebări realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup şi individual pentru rezolvarea unei probleme. iar peste ea se aşează o imagine ce reprezintă aspecte ale anotimpului toamna.Tablou de toamnă Proba orală : descrierea materialului pregătit şi a sarcinilor de lucru 5.. iar în mijlocul lor se aranjează steluţele.. imaginea despre -se anunţă -conversaţia anotimpul copiii că se va toamna desfăşura o activitate de cunoaştere a mediului: .se poartă o mare şi discuţie despre cinci anotimpul steluţe .Obtinerea performantei -se organizează colectivul de preşcolari sub formă de semicerc.învăţării -steluţa .

care la rândul lor aleg trei –patru parteneri cu -sinteza care formează o echipă. împreună trebuie să găsească mai multe întrebări . CINE cu culoarea verde. Astfel copiii enumerarea vor reţine că întrebarea . Poştaşul alege cinci copii..Comunicarea întrebărilor .Evaluarea activităţii steluţe mici se aşează în jurul steluţei mari.6. CUM cu culoarea galbenă CÂND cu culoarea albastru şi DE CE cu culoarea portocalie. atenţionând copii ca pe fiecare steluta este scrisa cate o intrebare cu culori diferite.Observarea comportamentului .CE ‘’ este scrisă cu roşu .

7.se revine în semicerc şi fiecare grup comunică întrebările elaborate împreună.Incheierea activităţii referitoare la imaginea prezentată folosind intrebarea de pe steluţa aleasă. CE CINE CUM -dialogul -Aprecieri verbale -dialogul -Stimulente TABLOU DE TOAMNA DE CE CÂND Pe rând fiecare grup vine .Toţi copiii analizează tabloul şi formulează în grup câteva întrebări timp de cinci minute . La un semn .

-Ce fac copiii după terminarea vacanţei mari atunci când începe acest anotimp? 3-.-Ce haine îmbracă copiii în anotimpul toamna? CINE: 1.-Ce se întâmplă cu vegetaţia în anotimpul toamna? 5.lângă margine şi adresează întrebările celorlalte grupuri.-Ce anotimp este prezentat în imagine? 2.Ce fac păsările călătoare în anotimpul toamna? 4. aceştia răspund. CE : 1.-Cine nu mai încălzesşte cu atâta putere ca .

-Cum este ziua faţă de noapte? 4.în anotimpul precedent? 2.-Cine suflă mai cu putere şi scutură frunzele din copaci? 4.-Cine lasă cuiburile goale şi pleacă în ţările calde? 3.-Cum se pregătesc oamenii pentru venirea anotimpului friguros? 3.-Cum este vremea în .-Cum sunt frunzele în anotimpul toamna? 2.-Cine sunt cei care se pregătesc pentru venirea frigului făcând provizii? CUM: 1.-Cine alungă păsările în ţările calde? 5.

-Când pleacaă păsările în ţările calde? 3.-De ce este toamna? 3.-De ce culeg oamenii legumele şi fructele? 4.De ce nu pleacă toate păsările în ţările calde? .acest anotimp? 5.-De ce pleacă păsările în ţările calde ? 2.-Când încep copiii sşcoala? 2.-Când se coc gutuile? DE CE: 1.-Cum pregătesc oamenii grădinile ţi ogoarele în anotimpul toamna? CÂND: 1.-Când seamănă oamenii grâul? 4.-Când se culeg viile? 5.

-De ce cad frunzele? Se apreciază întrebările copiilor. Copiii vor da un titlu tabloului pe care l-au studiat.5. modul de exprimare în propoziţii. se apreciază cele mai corecte şi mai interesante întrebări care vor fi scrise şi afişate la panoul „dialog cu părinţii” Educatoarea aduce cuvinte de laudă asupra modului de cooperare şi interacţiune dintre membrii aceleiaşi echipe. Se aminteşte şi denumirea metodei de .

predare DURATA: 30 Minute SCOPUL: Formativ: .grup folosită „explozia stelară”.03. . In incheiere activitatea va fi completată în conţinut de un cântecel despre anotimpul toamna ”A! A! A! Acum e toamna da ! Copiii vor fi recompensaţi pentru buna desfaşurare a activităţii. Profesii şi meserii CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului TEMA ACTIVITĂŢII: „Ce miros au meseriile” de Gianni Rodari FORMA DE REALIZARE: Memorizare TIPUL ACTIVITĂŢII.consolidarea deprinderii copiilor de a reproduce expresiv prin exersarea funcţiilor memoriei. EXEMPLUL 2 DATA: 27. Transmitere de cunoştinţe. Anieş EDUCATOARE: Bob Ioana Maria GRUPA: Mare TEMA SĂPTĂMÂNII: Mediul social şi cultural SUBTEMA.2007 INSTITUŢIA: Grădiniţa nr. 2.

formarea deprinderii de a recita cursiv şi expresiv o poezie pe strofe şi integral. O3 – să răspundă corect la ghicitori. O8 – să „citească” planşele cu ajutorul întrebărilor adresate.ghicitori .individuală d) Tipuri de învăţare: . O5 – să indice meseriile părinţilor lor. corect şi expresiv pe strofe şi integral poezia. . . a unor meserii. Educativ: ..conversaţia . Strategii didactice a) Metode şi procedee didactice: .demonstraţia b) Materiale şi mijloace didactice: .educarea dragostei faţă de muncă şi faţă de părinţi prin cunoşterea unor „ocupaţii”. O7 – să se exprime corect în propoziţii din punct de vedere gramatical.planşe . O9 – să participe cu interes la activitate. O6 – să indice importanţa fiecărei meserii. O4 – să dea exemple de anumite meserii. Obiective operaţionale O1 – să recite clar.îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresive noi.explicaţia .dezvoltarea memoriei voluntare şi a atenţiei.frontală .îmbogăţirea cunoştinţelor referitoare la meseriile pe care şi le vor alege când vor fi mai mari.exerciţiul .textul poeziei .ursuleţi c) Forme de organizare: . O2 – să indice titlul şi autorul poeziei. Informativ: .

inteligibilă SISTEM DE EVALUARE a) Forma de evaluare: .evaluare curentă b) Metode de evaluare: ..observarea curentă .” . În sat sau la oraş A scânduri moi miroase A vrafuri de talaş. Ilie I Mirea. Stela Anghel. editura didactică şi pedagogică. Filofteia Grama.ghid metodic. Bucureşti.2000 „Ce miros au meseriile De Gianni Rodari Oricare meserie Are un miros. Laurenţia Culea. copii! A pâine şi plăcinte Miroase-n brutării.chestionarea orală Bibliografie: 1) Ghid metodic pentru dezvoltarea vorbirii şi în grădiniţă de copii şi în clasele I şi a II-a 2) Ghicitori pentru cunoaşterea mediului înconjurător. Miroase cofetarul A nuci şi scorţişoară.receptiv – reproductiv . Liviu Chiscop.amară. În orice tâmplărie. Bucureşti. Editura didactică şi pedagogică. 1976 3) „Culegere de texte literare pentru copii”. Editura „Grigore Tălvăcaru”. 1994 4) „Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar”. Iar un halat de medic A doctori.

ce evenimente ar fi. Stimate colege. sa facem o planificare chiar mai putin coerenta.se citeste cu atentie continutul (descriptivul) temelor mari de studiu din programa si se stabilesc astfel temele de proiecte (cu durata fiecaruia.ro/curriculum/invatamantprescolar forum directori la toate Cercurile pedagogice şi la nivelul Comisiilor metodice. încă o data. în fiecare săptămână. dar gandita de noi. sa abordam teme îndrăzneţe de proiecte.2008.ro/prescolar/noutati site www. va precizăm clar. noul curriculum are nr.cand ne apucam de planificare. cu curaj. orientandu-m si dupa perioada din an in care se afla saptamanile respective. asa cum intelegem acum.” 2 .se aduna colectivul gradinitei (Comisia metodică) în cadrul Zilei metodice (care trebuie să se desfăşoare obligatoriu. să desfăşuram activitati integrate. 5233 din 1 sept.lucrand astfel. se stabilesc teme independente.isjmm. adica din ce stiu eu ca se abordeaza la aceasta varsta cu prescolarii si nu mi-a intrat in temele proiectelor).edu. cel puţin o zi pe săptămână va fi dedicată efectuării celor 3 ore de activitate metodică în unitate. care pot fi consultate pe: site www. continutul. materialele folosite. . pe fiecare nivel de varsta in parte) si 3 . următoarele: . in functie de ceea ce constat ca mi-a ramas neacoperit (ca si continut al curriculumului. După citirea cu atenţie a noului curriculum. asa cum am inteles noi programa si sa discutam cu celelalte colege etc.nu mai avem orar. colegele vor avea posibilitatea de a-si transmite una alteia.EXEMPLUL 3. .pentru saptamanile ramase fara proiect. ideile pe care le-au avut in cadrul proiectelor. cu toate educatoarele din Comisia metodică. experienta acumula Vă recomandăm următoarele etape: 1. avem doar programul zilnic de activitate . de la un an la altul. ce proiect e inainte si ce proiect urmeaza etc.ordinul MECT pt. şi a Scrisorii metodice –2008.putem încerca. „La nivelul Comisiei metodice. . trei sunt pasii importanti: 1 . pe format electronic sau listat. PRECIZĂRI PRIVIND PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII SĂPTĂMÂNALE. ÎN CONCORDANŢĂ CU NOUL CURRICULUM-2008 .

Nu este obligatoriu într-un an să planificăm toate temele (minim 4) De exemplu :într-un an şcolar sunt 34 săptămâni tabel 1. urmată de PLANIFICAREA TEMELOR DE STUDIU. pentru Proiecte alte conform subte metodei me proiectelor 3 7 4 6 0 0 0 0 1 2 7 4 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? Exemplu grupa mare nr TEMA Nr. astfel încât să avem o evidenţă clară a unităţii de timp alocate unei teme. în funcţie de vârsta copiilor. pentru proiecte alte subte me 3 2 5 3 2 3 1 4 2 3 3 3 2.planificarea temelor pe săptămâni-grupa mică nr TEMA Nr. de săptămâni 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? 5 8 5 5 5 6 Din care. de săptămâni alocate temei 10 10 0 0 8 6 Din care.recomandăm STABILIREA CONŢINUTURILOR PENTRU FIECARE TEMĂ. efectuez PLANIFICARE ANUALĂ A PROIECTELOR ÎN CADRUL TEMELOR DE STUDIU .

fie aspecte care ţin de interesele de moment ale grupului de copii exemplu pentru fiecare grupă: Teme Cine Cand/ Cum este/ a Cine şi cum sunt/ cum şi de fost şi va fi planifică/org suntem? ce se pe pamânt? anizează o Grupa întâmplă? activitate? Mică Cu ce şi Ce şi cum cum vreau sa exprimăm fiu? ceea ce simţim? Proiect: Proiect Proiect: Proiect: „În Proiect: „Ştiu transsemes „Case şi grădiniţa „Cântecul cine trial: oameni” noastră” lunii” sunt?” „Anotimpu (grădiniţa şi (activităţi în (simţul (corpul rile” casa/camera grădiniţă. (modificărimea. pentru perioadele în care nu se derulează proiecte. el se va derula de-a lungu anului şcolar (vezi datele din planificarea calendaristică). culori şi . le din tipuri de unei activităţi. văzului şi uman.Cine Cand/cum şi Cum este/a sunt/ de ce se fost şi va fi suntem întâmplă? pe pamânt? ? Proiect Proiect: : Proiect Cine şi Cu ce şi cum cum planifică/ exprimă organizeam ceea ză o ce activitate simţim? ? Proiect: Proiect: Ce şi cum vreau sa fiu? Proiect: Proiect: PERIO PERIOADA PERIOADAPERIOA PERIOA PERIOA PERIOA DA DA DA DA NOTĂ: Pentru proiectul transsemestrial nu se poate stabili perioada. De asemenea. diferite planificarea al auzului. familie. temele săptămânale vor abor fie aspecte legate de proiectul transsemestrial.

aspectelor reală într-o itatea. general. ale excursie şi (ce sunt (activităţi familie şi diferitelor care sunt poveştile în prieteni. înseamnă avem acţiunea reguli de cum să fii de nevoie unui comportare în transformă folos. ce de ce prin excursie. ce de obiect/feno grup. tradiţii şi 20 aprilie – 8 obiceiuri) mai 2009 Mijloc Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: ie „Tu şi „Material „Haideţi în „În „Vreau să eu” e” excursie!” (ce lumeapove fiu de (corpul (proprietăţi este o ştilor folos” uman.) tură) se spune o poveste. mo este familie/p men sau a observarea întâmplare responsabil rieteni) omului.24 oamenilor ianuarie răsplata) 3 . pă. cum folos) mat. dintre alţii. mea. materiale.14 octombr legate de 2009 noiembrie ie 2008 anotimpuri 2008 .roluri/act natură în case/constru reguli de sunete care ivităţi fiecare cţii. cărţile cu pasiv şi cu acestea le cum se poveşti şi muncăprietenii. activfamilie şi e pe care unei excursii. cum scopuri ale importante poveste şi când utilizării din dintr-o suntem de diferitelor comunitate/na carte. pot suferi planifică o cartea în lene. principalele şi ce ne familie/gru relaţii în schimbăril momente ale spun ele. lucrări fructe şi caselor/ţării cum ne artistice flori şi relaţiile ajutăm unii pe care specifice. cum se . cum impresione ) legume locuitori ai cooperăm şi ază. ţara comportare. ne specifice anotimp. rezultate exprimă activităţi aceştia) ale activităţii mesaje) ale 5 .30 noastre şi 6 .

protecţia propriilor muncii ţa lor în umbre şi – discuţii şi muncii) valori prin împlinite) viaţa de urme) soluţii) dans) zi cu zi şi în relaţiile cu cei din jur) 3 – 21 24 noiembr noiembrie 23 februarie – 13 martie . cinci umbre” ii” (ce sunt masa de dans cinstit şi simţuri” (diferite exploratorii. pe „În paşi „Harnic. reguli popoarele echipă. factorii crudă şi hrană dansul. cele cinci soarele şi lui. ce probleme alimentare. poluarea. miracolele omului. unelte şi arte. simţurile surse de viaţa. noastră” prin lumea bun” (corpul surse de pământul şi (hrana largă” (ce (meserii şi uman şi lumină. cu ea. munca în acestea. hrană este profesii. de igienă şi lumii şi munca şi şi viaţa încălzirea reguli de exprimarearăsplata importan omului. reguli de şi diferite lumină. luna ca care ăntreţin preparată.Mare face o 9 6 . simţurile luminii în speciilor. globală etc. relaţii în de reacţii şi cum se contempora producţie al lor prin procesul corelate produce ne: alimentelor.24 5 – 16 carte) februarie octombr ianuarie 3 – 21 – 6 martie ie 2008 2009 20 aprilie – noiembrie 2009 15 mai 2009 2008 Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: „De Proiect: Proiect: „Cele „Lumini şi „Explorator pe câmp. dans/alte muncii. exprimareacomportare moduri este umbra ale lumii procesul de sentimente . muncă şi simţuri. tipuri de învăţătură. importanţa dispariţia maşini. produsele dansuri.

spaţiul poţi să devii tipuri de diferenţel mişcare . populare) mesajul) 13 aprilie – 8 mai 2 – 20 2009 martie 2009 Proiect: „O istorie personal ă” 13 aprilie – 15 mai 2009 Proiect: „Patron şi angajat” (meserii şi profesii.. însemne artă populară. obiceiuri locomoţie. unelte şi istoriei. ce scris. moartă. cum drepturi valorificarea vorbim. ea li. oamenilo mecanismetimpurilor. şi muncii cum obligaţi) acestuia. un artist cărţi. întâlnim. idei/credi materie definitorii. a lungul exprimar combustibi naţionale. materie trăsături şi instrumente tipuri de propriilor vievalori utilizate. tranziţia şi legătura şcoalămuncărezultate) 24 noiembrie -5 12 ianuarie – 3 – 21 decembrie 13 februarie noiembrie 11 – 29 2008 2009 2008 mai 2009 . obiecte de scrisul der.ie 2008 – 12 2009 decembrie 5 ianuarie – 6 – 24 2008 6 februarie octombrie 2009 2008 Pregăt Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: itoare „Eu „Cum se „Mândru „Artişti „Scrisuri cred.. munca în calitate de angajat şi munca în calitate de patron. oameni. .” mişcă.. comunică mesajul artei m. naţionale) şugar. cum e între nemişcare) minorităţile popular/meşte scriem.. Romania de-este arta unde îl ale alte a lungul populară.georgrafic. munca fizică şi munca intelectual ă. este şi cum cărţile şi nţe.” sunt că sunt populari şi şi scrieri” (credinţe (mijloace român!” meşteri (ce este şi de (românii şi făurari” (ce scrisul.

pentru întreg anul şcolar. în care este precizată săptămâna. efectuez o planificare calendaristică săptămânală. arborele genealog ic. tema de studiu (din cele 4. evenime nte din viaţa personală .6 pe care ni le-am planificat la punctul 1). evenime nte istorice specifice poporulu i nostru împărtăşi te de apropiaţi din familie. ce ştim despre înregistra rea evenime ntelor istorice/p ersonale) 6 – 17 octombr ie 2008 2.5. strămoşii omului.(persoan a proprie. familia. şi stabilesc în cadrul fiecărei teme .

subtema proiectului (respect numărul de săptămâni precizate în tabelul 1 şi 2). grupa mică TEMA Cine sunt/suntem? (exemplul este corelat cu cele din tabelele 1. sau tema în afara proiectului (respect numărul de săptămâni din tabelul 1). Proiect: „Ştiu cine sunt?” 5 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 6 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 7 8 9 10 11 12 13 „Eu şi familia mea” - .2) N Data Tema de studiu r 1 15-19 Cine sept sunt/suntem? 2 3 4 22-26 sept 29sept -03 oct 06-10 oct Cine sunt/suntem? 13-17 oct Cine sunt/suntem? 20-24 oct Cine sunt/suntem? 27-31 vacanţa oct 03-07 nov 10-14 nov 17-21 nov 24-28 Cine nov sunt/suntem? 01-05 dec 08-12 dec Subtema (tema proiectului) Teme în afara proiectelor „Eu la grădiniţă”. Exemplu.

.vacanţa 02 i 17 05-09 ian 18 12-16 ian 19 19-23 ian 20 26-30 ian 21 02-06 febr 22 09-13 febr 23 16-20 febr 24 23-27 febr 25 02-06 Cine martie sunt/suntem? 26 09-13 martie Cine sunt/suntem? 27 16-20 martie 28 23-27 martie 29 30 martie03 apr 30 06-10 apr 31 13-17 - „Sănătoşi fericiţi” şi - „ Eu şi mama” - „Eu şi prietenii mei”.14 15-19 Cine dec sunt/suntem? 15 22-26 vacanţa dec 16 29 dec.

la fel se poate proceda cu toate temele propuse. -pentru temele independente se completează doar partea de tabel cu activităţile de învăţare şi semnătura şi casetele cu munca metodică aferente.nu completăm partea de început cu obiective de referinţă (pe care le putem trece şi codifica dacă nu avem suficient loc. la indemână în planificare).se stabilesc conţinuturi. In plus. dar având grija să le avem printate. trebuie” eu eu 38 01-05 Cine iun sunt/suntem? 39 08-12 iun - „O minune de copil…” 4. ce ştim şi ce vrem să aflăm decât atunci când avem un proiect.32 33 34 35 36 37 apr 20-24 apr 27 apr01 mai 04-08 mai 11-15 mai 18-22 mai 25-29 Cine mai sunt/suntem? - „Eu pot. . fie se autoevaluează. Căutaţi ultima scrisoare metodicaă din anul şcolar trecut şi recitiţi-o cu atenţie (acolo se găsesc mai multe opţiuni cu privire la înregistrarea datelor privind progresul copilului). fie construiesc împreună cu ea o fişă şi se evaluează reciproc. vârsta copiilor. 5.nu evaluăm pe bază de calificative. în funcţie de prevederile programei. . aşa cum sugerăm pe . vreau. etapa din an. copiii trebuie implicaţi în procesul de evaluare (fie stabilesc ei împreună cu educatoarea care pot fi criteriile. materialele pentru centre. Pentru planificarea săptămânală.

prezenţa) -completarea Caietului de planificare Vă rugăm sa ne contactaţi oricând simţiţi că aveţi nevoie de vreo clarificare. semestriale.: La Cercul pedagogic din primul semestru. zilnică -exemple de practici europene -exemple concrete de abordare a unor rutine (calendar. cognitiv. semestrială. vârstă. săptămânală. zilnice -activitate pe ateliere prin care vom exersa tipuri de planificare anuală.domenii de dezvoltare: limbaj. aspect fizic) vorbească despre familia lui (componenţă. săptămânale. socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte (nume.ultimele fişe transmise ca exemplu etc. roluri şi activităţi specifice) îşi adapteze comportamentul la normele de convieţuire socială însuşite reprezinte prin desen/pictură/modelaj corpul uman Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ . vom discuta despre: -modalităţi de planificare a activităţii anuale. Inspectori şcolari de specialitate Marcela Pop Georgeta Pop TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE .

___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . Tematica seminariilor şi bibliografia . desen. cognitiv.domenii de dezvoltare: limbaj. muzică. crt. socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte răspundă la întrebarea „Câţi ani ai?” identifice şi să numească părţi ale corpului propriu vorbească despre ceea ce îi/nu îi place îşi exprime sentimentele proprii prin gesturi. cuvinte Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ Nr.

Editura Compania. Bucureşti. Editura Alma Mater. Comunicarea orală. 2009. Comunicarea orală. Sibiu. II. Comunicarea scrisă. Dumitrana. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. 2001. Bucureşti. II. Magdalena. 2009 Proiect de activitate: memorizarea. Sîrghie Anca. Comunicarea orală. Editura Alma Mater. II. 1999. 2009 SEMINAR FINAL . Bucureşti. Magdalena. Comunicarea orală. familia şi grădiniţa. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 2000. Editura Compania. 2001. Copilul. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. I. Sîrghie Anca. Editura Compania. I. -Dumitrana. Comunicarea scrisă. 7 Dumitrana. 1999. 2008. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 1999. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Editura Compania. Editura Alma Mater. 2008. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Bucureşti. 2000. 2000. familia şi grădiniţa. Proiect de activitate: convorbirea. Comunicarea orală. I. Dumitrana. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Bibliografie: 4 Curriculum pentru educaţia timpurie. Magdalena. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 3 Dumitrana. Bibliografie: -Curriculum pentru educaţia timpurie. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Comunicarea scrisă. Sibiu. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 2008. I. 2009 Proiect de activitate: jocul didactic. Sibiu. -Sîrghie Anca.Proiect de activitate: povestirea şi repovestirea. Comunicarea scrisă. I. Bibliografie: 6 Curriculum pentru educaţia timpurie. Bucureşti. II. 2001. Dumitrana. 2001. Editura Compania. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 2008. familia şi grădiniţa. II. Bucureşti. Sibiu. II. I. Editura Compania. Magdalena. 2008. Copilul. 2000. Editura Alma Mater. 5 Dumitrana. 1999. Proiect de activitate: lectura după imagini. 2008. Magdalena. Comunicarea scrisă. I. Comunicarea orală. Comunicarea orală. 2 Dumitrana. -Sîrghie Anca. Editura Compania. Magdalena. Proiect de activitate: Copiii dictează şi educatoarea scrie –. familia şi grădiniţa. Dumitrana. Bucureşti. Magdalena. Sibiu. II. Copilul. Editura Compania. Magdalena. 1999. 1 -Dumitrana. 2008. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 2001. Editura Alma Mater. 2001 Sîrghie Anca. Magdalena. Copilul. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Comunicarea scrisă. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 2001. Comunicarea scrisă. Editura Compania. Editura Compania. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Magdalena. 2009 Proiect de activitate: povestirile copiilor. Bucureşti. Bucureşti. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Dumitrana. Bucureşti. Magdalena. 1999. Editura Compania. Bucureşti. 1999.

iar excesul acesteia blochează . dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii. să înfrunte riscuri. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească. şcoli. cu toate acestea. noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi. dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. profesori fascinanţi“. Învaţă să rezolve probleme de matematică. Dr. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. 1. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare. „Părinţi străluciţi. plimbări. muzică. în care copilul are nevoie să inventeze. însă părinţii nu au înţeles că televizorul. jucăriile cumpărate. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice. Intenţia este excelentă. televizor şi calculator. ci pentru a repeta informaţii. 2. de cele mai multe ori inutilă. informatică. să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană. dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată întrun depozit de informaţie inutilă. copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. tradusă şi în română. Augusto Cury. psihiatru şi psihoterapeut. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. În cartea sa.Dezbateți textul de mai jos: Dr.Augusto Cury Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării. să sufere decepţii. internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria. profesori fascinanţi . haine. Părinţi străluciţi. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie. şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa.

dorinţele copiilor lor. tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun. experienţele lor. lacrimile lor. dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare. părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă. mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. organizează excursii. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri. le cumpără pantofi. Pe de altă parte. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Iată prima dintre ele: · Părinţii buni dau cadouri. ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. în mijlocul diverselor aventuri – sportive. preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii. timpul lor. instabile şi nemulţumite. Fac petreceri pentru aniversări. fobii sau agresivitate. să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi. care îi transportă pe tineri. produse electronice. alcool şi droguri. . Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat. în măsura posibilităţilor lor economice. 3. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. de război. trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici. şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. sindroame de panică.inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. timiditate. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. gata preparaţi. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află. însă acestea nu produc persoane care gândesc. povestea vieţii lor. ci doar îi informăm. politice sau sentimentale. În plus. mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi. haine. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului. Toate acestea generează personalităţi fluctuante. fără ca ei să facă vreun efort.

· Părinţii buni corectează greşelile. părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. în muncă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. să caute succesul în studiu. trebuie să ne acceptăm limitele. dar nu vă opriţi aici. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. vor fi rezolvate. Pentru acest sistem. căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”. a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără . părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi” · Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze. iar dacă nu. ce conţin critici mai vechi. Dacă problemele se pot rezolva. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”. nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. ci un consumator. Nu există podium fără înfrângeri. autoritari şi angoasaţi. apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. copilul vostru nu este o fiinţă umană. Pentru părinţii inteligenţi. părinţii buni cresc copii zbuciumaţi. părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor. pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”. în relaţiile sociale. părinţii inteligenţi alimentează personalitatea Astăzi. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească. părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici. eu te iubesc şi te respect mult”. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii. a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator.· Părinţii buni alimentează corpul. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa. înstrăinaţi. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective. Părinţii buni spun: „ Greşeşti”. A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei.

aţi trecut testul. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. vor încolţi. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina. „Am nevoie de tine”. Atunci. astăzi sunt copiii. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. · Părinţii buni dau informaţii. dar. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. bani sau putere.greşeli. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră. alţii preferă un soare real. părinţii erau autoritari. Ea este scumpă. · Părinţii buni oferă oportunităţi. chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău. Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului. a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe. una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră. mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou. Înainte. . părinţii inteligenţi povestesc istorioare Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră. nu prin autoritate. Odată. pierderile şi frustrările personale. PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire. Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. · Părinţii buni vorbesc. pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra. părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Tu ai lumina proprie. Se simţea tristă şi respinsă. „Scuzămă”. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”. a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. am adăugat. a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia. ci un prieten foarte bun. părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară. chiar dacă este acoperit cu nori.După ce am auzit povestea ei. Peste 50% din părinţi nau avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. dacă seminţele sunt bune. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. el străluceşte. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă.

El etalează un mod de gândire personală asupra problemelor concrete ale procesului instructiv-educativ.Proiectul educaţional didactic-ca sinteză a actului instructiv şi În principiu. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei. De exemplu.Metode şi alte forme ale strategiei didactice în funcţie de tipul lecţiei alese . în care generaţiile viitorului din România se vor integra în mod obiectiv şi legic. fără a da explicaţii 5. proiectul didactic se cere înţeles drept o sinteză a esenţializării educaţiei ca proces. emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili.Conţinutul procesului de instrucţie şi de educaţie .Tipul de lecţie adecvat obiectivelor operaţionale spre a configura prin învăţare anumite sporuri cognitive şi tipuri de comportamente . Proiectul didactic al fiecărei lecţii cuprinde în structura sa: -Obiective generale -Resurse şi condiţii de desfăşurare a procesului didactic . Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat 4.1. Trăim vremuri grele.Obiectivele de referinţă. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie 6. mâine explozivi. A nu te ţine de cuvânt 7. A distruge speranţa şi visele Capitolul 10 Concluzii 10.Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. în stare să elaboreze noi forme de conduită profesională şi socială. În caz contrar. A corecta în public 2. a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare nenegociabil. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. conforme imperativelor Comunităţii Europene. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă . A pedepsi la furie şi a pune limite. CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI 1. A exprima autoritatea cu agresivitate 3.

planurile urmărind concretizarea acestora. fără de care efectul dialogului euristic se diminuează sau poate deveni chiar nul. In cel mai modern sens al accepţiei. ca tehnică fundamentală a activităţii intelectuale. ce implică în mod nemijlocit copilul în procesul predării.. Fiecare disciplină ştiinţifică aflată în programul instructiv-educativ îşi are propria sa metodică.Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute Metodica predării limbii şi literaturii române stabileşte. Astfel. care se manifestă în lumea exerciţiului didactic. cu regulile ce se cer respectate. metodele gândirii critice ale ultimilor ani propune sisteme de lecţii de limba şi literatura română. Cum vom călăuzi primii săi paşi în universul cunoaşterii? Metodica presupune o strategie didactică. acestea contribuind la atingerea obiectivelor generale şi a finalităţilor studiului limbii şi literaturii române în şcoală. astfel ca prin vorbit într-o primă etapă şi apoi prin scris şi citit elevul aflat pe primele trepte ale evoluţiei sale spirituale să-şi perfecţioneze instrumentele muncii lui intelectuale. bazată pe principii şi reguli precise şi care face posibilă acceptarea mesajului educativ de către copilul. Dar ea este totodată o tehnică subtilă. Metodele de învăţământ se aplică în funcţie de tipul lecţiei. fie ele de predare sau de consolidare. văzută ca o tehnică de transmitere a mesajelor educative. metodica ajută cadrele didactice în operaţiunea de selectare a conţinuturilor specifice în elaborarea obiectivelor lecţiei de literetura română. La nivelul fiecărui ciclu de învăţământ ea fixează obiective intermediare specifice. dar formele concrete de aplicare sunt particulare. . metodica recomandă şi exemplifică modurile concrete de predare. Ea se concretizează prin structura curriculumului şcolar. oferind modele structurale de studiere a textului literar precum şi metodologia utilizată în acest scop. avid să cunoască lumea. care este gata să-i împărtăşească zi de zi câte ceva din preaplinul experienţei sale de cunoaştere şi de simţire? Metodica. de la care îşi ia din punct de vedere tematic substanţa şi îşi stabileşte finalitatea particularizantă. Plecând de la planul de învăţământ şi de la programa disciplinei. Principiile pot fi generale pentru mai multe discipline. ţinând seama atât de particularităţile de vârstă cât şi de cele individuale ale elevilor. Se prezintă o clasificare a lecţiilor şi metodica organizării lor e la pregătire la desfăşurare. Ea defineşte metodele de predare şi de evaluare folosite de respectiva disciplină de învăţâmînt. Cum se poate stabili un dialog fertil între cele două personalităţi cu preţul trasării unor punţi peste vârste? Metodica este în fapt o artă. cu precizie atât conţinutul cât şi formele de organizare a activităţilor instructiv-educative din lecţia de profil. este corelată cu alte discipline. aşadar. La o ultimă întrebare se cuvine să răspundă fiecare educator sau învăţător înainte de a păşi peste pragul clasei:Cum se oglindeşte în mintea copilului imaginea lăuntrică a formatorului său. Încă din ciclul preşcolar şi primar studierea limbii române are ca finalitate cultivarea formelor de comunicare verbală şi scrisă. chiar singulare uneori pentru disciplina respectivă. prezentând atât modele de proiecte didactice cât şi pe cele de evaluare.

Introducere în pedagogia preşcolară.Dumitrana. II. Editura Dacia . -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA SCRISĂ.Dumitrana. Ramona. Îndrumător pentru educatoare.2002. conversația. Magdalena.2. 15-42. 2005. 12. Editura V&I Integral. Bucureşti. stiluri şi strategii. Magdalena. Bucureşti. Aramis Print SRL.) -PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR DE EVALUARE A PERFORMANȚELOR LINGVITICE ALE COPIILOR BIBLIOGRAFIE GENERALĂ : Bibliografie generală 1. Editura Compania. La descripción en la enseñanza de la lengua.E. 7. 2007. Bădică. Bucureşti. Bucureşti. 3. Bucureşti.C. Ghid metodic de aplicare a programei activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii (Grupa mare şi de pregătire pentru şcoală). Álvarez Angulo. în Didáctica (Lengua y Literatura). memorizarea. Bucureşti.Bizdună. Ed. 2000. 9. 8. vol. Bucureşti. Tatiana. 1999. Texte şi materiale ajutătoare. pp. Copilul. I. Adina. Bucureşti. 2000.10. Cătălin. Ioan.TIPOLOGIA JOCURILOR INTERACTIVE CENTRATE PE SCRIS -ROLUL EDUCATOAREI ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI. -CONSOLIDAREA DIFERITELOR TIPURI DE DE COMUNICARE VERBALĂ -STRATEGII DE DOBÂNDIREA A STRUCTURILOR VERBALE DE CĂTRE COPII ȘI DE UTILIZZARE CORECTĂ A LOR. Sisteme de instruire alternative şi complementare. 2001. 1979.Cerghiţ. Editura Aramis.M. Petroşani. 11. 2. lectura după imagini. Petrovan. ghid pentru formatori şi cadre didactice . 1999.Glava. 2000. sine anno. jocul didactic. 6. 11. Bucureşti . 5*** Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii şi regulamentul învăţământului preşcolar. Bucureşti. Învăţarea activă. familia şi grădiniţa. 13. Editura Aramis. Editura Compania. Lucia. Comunicarea scrisă. 2002. Editura Focus. 2001 4*** Pregătirea pentru şcoală în grădiniţa de copii. Glava. *** Ghid tematic pentru aplicarea programei. Editată de Tribuna Învăţământului.TIPURI DE ACTIVITĂȚI CONDUSE DE EDUCATOARE(povestirea. Teodoro. Editura PROGnosis.Teme de cercetare ș tiinț ifică: -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA VERBALĂ. Ghid de practică pedagogică.Buda. Maria. *** Educarea limbajului la preşcolari. 10. Texte pentru educaţia limbajului la preşcolari. 2008. Însemnări pentru educatoare. structuri. 1999. EDP. Comunicarea orală. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Alexandrina Neagu.

Păun. Elisabeta. 19. Jurcău. Ilica. 2004. Viorica. Rafailă. Urgenţa 2000: pariul limbajului şi al comunicării. Bucureşti. Didactica Publishing House. Iaşi. 18. 2007. Mătăsaru. Strategii activ – participative de predare-învăţare în ciclul primar”. Educaţia preşcolară în România. Bucureşti. Mateiaş. 21. Rodica. Editura Omfal Esenţial. Metodica activităţilor de educare a limbajului. 2003. O metodică a activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii. Tessa. Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului (etapa preşcolarităţii). Gabriela. 30. Păişi-Lazarescu.D. Emil. Schulman Kolumbus. 28. Kelemen. 2002. Bacău. Nicolae. educatoarele şi părinţii.. 22. Editura Aramis. Bucureşti. . 1999. Editura V&I Integral. 26. Romiţă (coord. Bucureşti. Editura Pro Humanitas. Sibiu. 2003. Hobjilă. Maria (coord. Stanciu. 2004. Bucureşti. Laborator preşcolar. 23. de Felicia Rădulescu. traducere şi adaptare Magdalena Dumitrana. 24. Gabriel ( coord. 2005.). 2000. Cum vorbesc copiii noştri. Editura Universităţii „Aurel 16. Leonte. 2009.Livingstone. Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad. Ilica.). E. 14. Bucureşti. 20. Elena. Voiculescu. Preda. 15. 1989. Copiii preşcolari.. 29. Cum să valorifici potenţialul maxim al copilului tău. 31. Alexandra. Alexandra. EDP. Bacău. Bucureşti. Anton. 2001. Bucureşti. Pedagogie pentru învăţământul preprimar. Copilul şi grădiniţa. 2001. Editura Compania. Secrete metodice în didactica preşcolară. Iucu. Editura Dacia. Contribuţii independente şi în echipă la dezvoltarea teoriei şi practicii managementului educaţional.). Ghid de parteneriat şi consiliere. Vlaicu”Arad. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Anton. Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. 27. Elinor. Liliana. Editura V&I Integral. 2002. Emilia. Jurcău. Cluj-Napoca. 17. Florica. Cluj-Napoca. Editura Institutul European. 2002. Ezechil. 2008. Editura Aramis. Rovimed Publishers. Pedagogie preşcolară. Bucuresti. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar românesc. Editura Casei Corpului Didactic. Monica. trad. Didactica învăţământului preşcolar. Copilul vremurilor noastre: învăţarea timpurie. 2009. Angelica.Educaţional.P. Emilia. Sîrghie Anca. Iaşi. Editura Polirom. Didactică preşcolară. Mitu. Bucureşti. 2000. Metodica activităţii instructiv-educative. Mateiaş. Kelemen. Editura Alma Mater. 25.Lespezeanu. Mihai . 2008.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful