METODICA ACTIVITĂȚ ILOR DE EDUCARE A LIMBAJULUI Capitolul 1.

1.INTERACȚ IUNEA SOCIALĂ PRIN COMUNICARE I. Interacț iunea ca formă de relaț ie socială
Viața în societatea umană se bazează pe crearea unor relaționări între indivizi. Interacț iunea este locul unde relația socială se construiește continuu. Instrumentul interacțiunii superioare este comunicarea prin limbaj. Interacțiunea socială se înfăptuiește prin schimbul organizat de mesaje, fie că ele se realizează face to face, fie intermediat cu ajutorul telefonului, computerului sau al altor mijloace pe care tehnica ni le pune la dispoziție. Indiferent de formele concrete în care ea se înfăptuiește, comunicarea produce prin circularitatea ei o influențare reciprocă a persoanelor intrate în contact. Interacțiunea a fost abordată: 1. din perspectivă psihologică și psihiatrică de către Școala de la Palo Alto,1972, (J.Helmick Beavin, D.D.Jackson) unde sau cercetat comunicarea normală și disfuncțiile ei, solicitând soluții terapeutice
2.

etnografia comunicării (D.Hymes, J. Gumperz, 1984) preocupată de competențele comunicative, de ansamblul normelor de funcționare a interacțiunii sociale. Etnometodologia , ca un curent sociologic (H.Sacks, G. Jefferson, 1974) studiază procesele prin care se creează și se însușesc interacțiunile, regulile de călăuzire a interacțiunii sociale. Interacțiunea verbal ă este un proces complet de coordonare a acțiunilor, având forme practice de concretizare. Se recurge la curentele din lingvistică ce studiază aspectele comunicative și pragmatice ale limbii. Interacționismul simbolic consideră interacțiunea drept un proces social esențial pentru viața socială, un proces cu funcție identitară

3.

4.

5.

Dramaturgia, de care vorbește E.Goffman, 1967, ilustrează interacționismul simbolic, bazat pe poziționarea reciprocă în construcția relației sociale, concepută ca act ritualic. Participanții la interacțiune sunt ca niște actori în scenă, adaptându- și rolul la situația concretă care este creată și revendicându- și o identitate specifică. Interacțiunea funcționează după anumite norme, prin puseuri succesive, devenite schimburi care sunt tot atâtea unități rituale. Teoria schimbului, care socotește viața socială un proces de tocmeală și negociere, astfel că interacțiunea presupune anumite costuri ca timp și energie, drept care ei vor avea și unele beneficii, fiind apreciați pe o scară de la acord mutual la afecțiune (sau dezacord). Comunicarea se bazeză pe coprezența indivizilor intrați în dialog, astfel că ea asigură condiții ca atât la polul producerii mesajului cât și la cel al receptării sale să se efectueze procese conversaționale, care au norme și reguli precise, ce susțin activitatea de interacțiune în societate. Se creează astfel competențe comunicative, se combat disfuncțiile relațiilor familiale, problemele copiilor schizofrenici etc.

6.

Interacțiunea poate fi: - verbală și - nonverbală. Interactanții își pot exprima prin acte verbale și nonverbale punctul lor de vedere, atitudinea fiecăruia față de ceilalți și să țină cont de situație, adică de context. În funcție de situație se alege tema de discuție, formele de adresare, chiar și nivelul limbii, stilul și vocabularul adecvate comunicării. Ele diferă la grupa mare de grădiniță de clasa a IV-a, aceasta deosebindu-se demodul adresării la clasele de liceu sau la studenții din universitate. Interacțiunea se realizează după opinia lui E. Goffman printr-un ansamblu de elemente conversaționale: -scopul conversației, care poate fi ocazională sau focalizată pe anumite obiective educaționale, ca cea de la clasa cu elevi, sau profesională, într-o instituție, etc. -participanț ii la interacțiune, fiecare cu anumite caracteristici individuale, având stabilite anumite relații mutuale. Ei se disting prin caracteristici de vârstă

(copil, adult ) ca număr, (conversația solicită minimum doi participanți la dialog), de sex, de statut intelectual, profesional și social, etc. -rolul, căci fiecare actant își asumă în conversație, fie ea specializată sau ocazională, atât rol de emițător cât și de receptor. Este emițător sau locutor, adresându-se unui singur receptor în comunicarea diadică, sau mai multor receptori, în comunicarea triadică și în cea polilogală. Cele două roluri sunt complementare. Conversația presupune un emitent și un deținător al mesajului, un alocutor, care este acceptat de locutor ca partener de interacțiune. Relaționarea lor se stabilește cu ajutorul unor indici verbali, ca termeni de adresare, și de indici nonverbali, concretizați ca poziționare corporală, ca orintare a privirii. Destinatarul mesajului emis poate fi direct (privilegiat) sau indirect (neprivilegiat), care apare în conversația triadică și polilogală. E. Goffman introduce conceptul de auditoriu, căci participanții latenți la conversație în care nu intervin, rămânând spectator, observați sau nu de locutor. -spaț iul, conversația presupunând proximitatea, ca el să devină interactiv. -cadrul temporal, căci conversația se construiește, ținând cont de condiții de oportunitate a intervenției fiecărui participant la dialog. Momentul interacțiunii dă statutul de actual, pentru locutorul care vorbește și latent, ca poziție a interlocutorului. II.DEFINIREA CONCEPTELOR DE LIMBĂ- LIMBAJ-VORBIRE LIMBA este “principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități, alcătuit din sistemul gramatical și lexical. Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor ideile și sentimentele. Limba surdo-muților. Vorbă, cuvânt; grai, glas”1Așadar, limba este forma de comunicare inteligentă interumană, diferită de sunetele prin care comunică animalele și păsările. Descartes caracteriza ființa umană înzestrată cu rațiune drept”o trestie, dar o trestie gânditoare.” Rațiunea cu care suntem înzestrați noi, oamenii, ne ajută să folosim inteligent limba moștenită de la înaintașii noștri. Pe ea, ca instrument complex și superior de comunicare, o mânuim, primind elementele de noutate și îndepărtând ceea ce este prea vechi și nefolositor.Se renunță la arhaisme,care ies din uz odatră cu anumite ocupații, obiecte nemaiutilizate ( postelnic, vornic, paharnic, ca dregătorii ale evului mediu, după cum sunt pe cale de dispariție mașina de scris, zețarul din tipografia clasică ) la regionalism, neacceptate în șlimba literară, ptrecum clisă, sclănină, barabule etc. “ Limba este un sistem de sisteme care generează, în actul lingvistic, structuri specifice dar interdependente. Numite în mod curent, în lingvistică, nivele de organizare, ierarhică și integratoare, a sistemului general al limbii, fonetica,
D. Macrea și colectiv, Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei Române, București, 1958, p.457458.
1

care sunt limba națională. cel mai necesar dicționar explicativ actualizat al limbii române. Este limba “ca un figure de miere”. București. a II-a revizuită și adăugită. gramaticale și lexicale. Au existat opinii diferite despre legitimitatea unor schimbări. cum afirma cu evlavie poetul Alexei Mateevici. În funcție de această devenire s-a stabilit ortografia și ortoepia ei. așa cum observa Titu Maiorescu la Academia Română. memorialistică. p. le impuneau nu lingviștii. ca limba. Introducere în gramatică. care aveau alte specialități decât filologia. sintaxa au caracter de sistem al fiecărui nivel în parte și al limbii în ansamblu. Limba naț ională este limba folosită de un popor. Există la fiecare popor o limbă literară. p. este necesar să promovăm în exercițiul nostru didactic normele actuale impuse de Gramatica Academiei. Dumitru Irimia. 1966.. și de reguli fonetice. Limba națională a evoluat.2 Limba are sub raport tipologic mai multe caracteristici subdivizionare. 1997.15. limba lucrărilor științifice. lexicul. în Australia. cuvintele. ca mijloc de comunicare interumană. suntem. divizată în cea beletristică. De aici concluzia lui Dumitru Irimia la fine de secol XX că “Modificările nu au întemeiere științifică“3. cunoscut drept DOOM. limbajul este o activitate psihică de comunicare prin intermediul limbii. Iași. pe care. a verbului a fi cu formele: sunt.10 3 . 1953 și 1993 au condus exprimarea și scrierea limbii române spre o formă care să ilustreze latinitatea ei. Iași. ed. în S. pretutindeni se vorbește românește în comunitățile conaționalilor noștri care au conservat diferite stadii din evoluția limbii române. ortoepic și de punctuație al Academiei Române ed. În Valea Timocului din Serbia. ci uneori membrii Academiei Române. 1904.U. atât sub raport fiziologic. 2 Dumitru Irimia. cât și psihologic. 2010 de Dicționarul ortografic. Editura Polirom. LIMBAJUL este schimbul organizat de mesaje. în Gramatica limbii române. Cuvântul autorului. Indiferent căreia dintre teorii îi dăm credit. ca un organism viu și dinamic. nu de mult înființată. prin scrierea. limba vechilor cazanii”. adică un idiom armonios. spre exemplu. 2005. pe care îl putem consulta și online în oricare moment. în Gramatica limbii române. cum îl definea Eminescu. 1923. 1997. Reformele din 1881. limba sfântă. între granițele țării și oriunde viețuiesc etnicii aparținători. a publicsiticii. sunteți. De pe masa de lucru a unui cadru didactic nu trebuie să lipsească nici DEX-ul. mereu conectată la viața societății. Editura Univers Enciclopedic. cea populară. Limbajul nu este un fenomen social. ci unul individual.A. oratorică. a II-a revizuită și adăugită. actualizată în Gramatica de bază a limbii române publicată la Univers Enciclopedic Gold. influențată de istorie. București. Fiecare din aceste sisteme există și funcționează în interiorul raportului om-limbă-lume“. Editura Polirom. în statele europene. diferind ca manifestare de la un individ la altul. în care s-a înlocuit î cu u. Spre deosebiree de limbă care este un sistem armonios și bine structurat de semne.morfologia. cea administrativă.

Astfel se configurează 3 funcții esențiale ale limbajului: 1. La copii în primele luni de viață structura limbajului este simplificată prin identificarea funcției cu utilizarea. prin care bebelușul dorește să-și satisfacă unele nevoi imediate. funcțiile semnului lingvistic se ierarhizează. Jakobson. În transmiterea mesajului. Buhler a pus semnul identității între antiteza lui Saussure limbă-vorbire cu dihotomia limbă-gândire. astfel conștientizându-se structura semantică prin trecerea de la simple cuvinte izolate la structuri mai complexe. Dacă limba este un fenomen extraindividual. care se identifică în fapt cu autoreflexivitatea.După opinia lui S. Aceste funcții ale limbajului se află. Cele două opinii sunt complementare. destinatarul și conținutul comunicat. astfel el manipulând comportamentul persoanelor din preajma sa. locutorul. dată de unele comenzi imperative de tip vreau/ nu vreau.L. -funcția poetică a semnului lingvistic. -funcția metalingvistică. una devenind preponderentă. În epoca modernă psihologul K. Limbajul uman îndeplinește mai multe funcții.Rubinstein „limbajul este limba în acțiune”. după opinia lui R. Raportul dintre comunicare și limbaj este fertil și legic. ține cont de raportul dintre semnul lingvistic și canalul prin care acesta se propagă. prin care semnul lingvistic este semnal pentru destinatar -de reprezentare. într-o interdependență logică. în care semnul lingvistic este simptom al vorbitorului -de apel. discursurile și textele integrale. dar întărită de celelalte. limbajul se bazează pe transformarea elementelor limbii în elemente proprii. el identifică cele 3 funcții ale acestuia: -expresivă. 2. în cadrul căreia semnul lingvistic este un simbol al realității identificate. ca propozițiile și frazele. nu comunicarea ei. Funcțiile semnului lingvistic sunt sporite de el cu încă altele trei: -funcția fatică.După opinia lui Wilhelm von Humboldt din Germania rolul fundamental al limbajului este reprezentarea gândirii umane. Funcția instrumentală. Pornind de la cele trei elemente structurante ale semnului lingvistic. Fucția de reglare. Astfel în secolul al XIX-lea s-au configurat două poziții distincte: -Școala de la Port Royal considera că funcția esențială a limbajului este aceea de comunicare a gândurilor între oameni. . Așa apare imperativul: tu să faci ce-ți spun eu . prin care se face diferența dintre limbă/obiect și metalimbaj. prin care copilul recurge la limbaj cu scopul de a controla comportamentul celuilalt.

Nonvocal-nonverbal = expresia feței . astfel că sistemul său lingvistic devine mai eficient. al conceptelor și al ideilor constituite prin mecanismul informațional-operațional se valorifică prin comunicare. El este capabil de abstractizări în plan lingvistic. 4.funcția comunicativă. Vocal-verbal = cuvântul fonetic ca unitate lingvistică 2. calitatea vocii.Vorbirea și raționamentul.funcția noologică. La vârsta de un an și jumătate copilul începe să socializeze. după opinia lui sociologului român Traian Herșeni. Mijloacele de comunicare sunt: 1. Conținutul comunicării este divers. declanșări ori stopări ale un or acțiuni. prin care se transmite experiența acumulată. 2.funcția cumulativă. el acționând și atunci când nu se constituie un proces de comunicare interumană. atitudinile Limbajul depășește sfera comunicării. care satisface nevoia contactului cu cei din apropierea copilului.3. gesturile. înțeleasă ca act tranzacțional de mare eficiență în plan social. cu efecte de acceptare ori de refuz. Vocal-nonverbal = intonația. precum inițiative. limba prezintă patru funcții distincte: 1. îndemnuri aparținând unui conținut motivațional. satisfăcând cerințele individului socializat. Se dezvoltă inventarul activităților lui funcționale. cu rol definitoriu în nașterea și dezvoltarea spiritului uman. Sistemul imaginilor. idei. sunt într-o permanentă interdependență. comunicarea se realizează și dincolo de limbajul verbal. aspirații. 3. a judecăților și raționamentelor. Cu cât se maturizează copilul în anii următori activitatea sa semiotică este tot mai fecundă. prin care se consemnează și se conservă experiența colectivă. mai elaborată. funcția formativă. Funcția interacțională. Comunicarea este o formă particulară a relației de schimb între două sau mai multe persoane. întrucât prin el se produce procesul de abstractizare. de relevare a unor situații și probleme. VORBIREA este procesul de exteriorizare a limbajului. ca formă de manifestare a gândirii. având rol important în procesul de socializare a individului. Nonvocal-verbal = cuvântul scris ca unitate lingvistică 4. de concordanță sau neconcordanță. . de generalizare. Se pot comunica trebuințe. Se transmit prin limbaj sentimente. Pe de altă parte. emfaza rostirii 3. El cuprinde imagini la concepte. Totodată există în comunicare elemente ale unui conținut volitiv. În plan social. care constituie conținutul informațional. care constituie conținutul afectiv-emoțional. Limbajul este un instrument de formare a noțiunilor. Formulările verbale stau la baza memorărilor de durată. noțiuni.

Cel care a dat o fundamentare teoretică și practice-experimentală caracterului operatoriu al gândirii a fost J. care exprimă conținutul prin informații despre obiecte. Numai prin limbaj se pot forma noțiuni. RESORTURILE PSIHICE ALE LIMBAJULUI J. de preocupări. Limbajul nu se oprește în momentul întreruperii comunicării. în care el se mișcă. care se realizează cu ajutorul relaționării prin comunicare 5.Piaget. limbajul are funcția de a restructura funciar activitatea psihică a ființei umane. De Vito stabilea în 1988 cele cinci scopuri esenț iale pe care le are comunicarea: 1. care prin rostirea verbală se generalizează. el ajunge la concluzia că “Trăsătura esențială a gândirii logice este de a fi operatorie. schimbarea atitudinilor și comportamentelor.de aspirațiile sale 4. jocul și distracțiile. Prin formulări verbale se asigură memorările pe termen lung. în funcție de nevoile sale lăuntrice.”(J. judecăți. limbajul trebuie înțeles ca fiind un ax al sistemului psihic uman. Ce sunt ele? Structurile . Însăși personalitatea omului se manifestă prin cuvântul rostit. influențând nu numai sinele personal. Prin autoreglare verbală se manifestă voința individului. creând structurile cognitive ale gândirii. întrucât în timpul comunicării fiecare persoană se descoperă în relație cu ceilalți. ci sunt într-o legătură strânsă. III. adică de a prelungi acțiunea. gândirea are două component definitorii: -informațională. Cele două laturi ale gândirii nu acționează autonom. stabilind ceea ce are comun și ce este distinctive. având nevoie de repere existențiale.autodescoperirea. se relevă probleme. Ca atare.A. -operațională. la reprezentări.stabilirea relațiilor cu sens. întrucât prin el se produce fenomenul conștientizării. raționamente. evenimente. p. ci el se permanentizează pe tot parcursul stării de veghe a omului.În cercetarea sa. personalitatea umană se manifestă prin limbaj. El acționează ca un mediator în desfășurarea tuturor mecanismelor psihice. spre a se adapta la mediu. realizându-se tot prin comunicare. de la percepție.În plan psihologic. ce dobândește o semnificație. Piaget în lucrarea sa Psihologia inteligenței. definindu-i individualitatea. Ca manifestare de tip superior. 1971. ci și pe cel al semenilor lui. 1947. se abstractizează și se realizează generalizări. de obicei ca limbaj interior. interiorizând-o. Desigur că cele 5 scopuri ale comunicării se îmbină între ele. care face posibil fenomenul de conștiență. fenomene. care poartă și ele amprenta personalității fiecăruia. și chiar și în timpul somnului. care transformă informația. 86) În principiu. 3. descoperirea lumii exterioare. în care a aplicat metoda genetică. Cuvintele sunt purtătoare de imagini. 2.

experiență dobândită. Respectiv. 2007. este necesar să exprimăm ceea ce gândim. eșuând. Atât evoluția filogonetică cât și cea ontogenetică atestă faptul că dezvoltarea limbajului se produce odată cu dezvoltarea gândirii. lipsei de suplețe a structurilor cognitive ale gândirii. . care dă nume prin substantive.cognitive ale gândirii sunt sisteme organizate de informații și operații. Din punct de vedere genetic și structural. dar maniera de acțiune rămâne de o direcție anterioară. păstrată perseverent. așezate dezordonat. cultură. Fenomenul stereotipiei gândirii. atunci când situația se schimbă. consdtând în imposibilitatea de a deosebi esențialul din cauza unei multitudii de date superflue. gândirea supraveghează limbajul. aceasta din urmă determinând evoluția limbajului. Asemenea disfuncționalități se datorează rigidității. în situația în care nu se manifestă mobilitatea de a te adapta la alte utilități decât cele normale. verbe și adverbe elementelor și acțiunilor din natură și din societate. Fenomenul de orbire a gândirii. 4. Tulburările limbajului scris-citit. 3. ceea ce se întâmplă la copiii debili mintal. Fenomenul fixității funcționale. Așadar. De conspectat din Georgeta Burlea. acționând independent. caz în care se produc: 1. de instrucție. . coerența și operativitatea lor. Logica gramaticii depinde de logica gândirii. care asigură organizarea și diferențierea interioară a elementelor constitutive. Pentru a comunica un mesaj. Ambele progresează în funcție de vârstă. mediind și filtrând intrările în gândire. ascunse 2. gândirea ca raționament și limbajul prin vorbire sunt două procese distincte. limbajul obligă la raționalizarea și socializarea gîndirii. Ele mijlocesc asocierea cu alte sisteme cognitive ale intelectului. p.Dimpotrivă. 26-49. adjective. Seminar: Dezbatere pe tema Bazele neurofiziologice în cadrul procesului de producere și organizare a comunicării prin limbaj oral și scris. ele pot perturba operția de depășire a dificultăților.În funcție de corectitudinea lor acestea pot facilita acțiunea de depășire a dificultăților. .

a conţinuturilor fiecărei specialităţi în procesul de învăţământ.FORME DE MANIFESTARE A LIMBAJULUI. pe care el. ea creează un sistem de acţiuni menite să realizeze obiectivele stipulate curricular cu scopul utilizării diferenţiate. Spre deosebire de pedagogia preșcolară. metodica educării limbajului mijloceşte dialogul dintre două personalităţi. Microsituațiile sociale în care el trăiește îi influențează devenirea. care se ocupă în general de apropierea profesorului de copilul preșcolar și de cel al claselor primare ținând cont de particularitățile lor de vârstă și individuale. ca instrument de comunicare. etapă după etapă. chiar spirituală. marchează decisiv achizițiile limbajului. Ghiglione în 1986 acest concept. fie ea favorizață sau defavorizată. crescut la oraș. despre care vorbeşte tradiţia înţelepciunii noastre populare.Capitolul 2 2. Celor „şapte ani de acasă”. Cu alte cuvinte. metodica educării limbajului are drept obiectiv principal eficientizarea procesului instructiv-educativ prin valorificarea metodelor care pot asigura o cât mai corectă însușire a limbii. Un copil crescut într-un mediu urban. vulpi și jderi sau alte sălbăticiuni. ROLUL MEDIULUI EDUCAȚ IONAL ÎN ACTIVITATEA DE CULTIVARE A LIMBAJULUI ÎN GRĂDINIȚ Ă Omul comunicant. al activităților de la stâna cu oi. a văzut lupi și urși. având cultul computerului. grădiniţa şi şcoala primară le adaugă dimensiuni cognitive şi . care are în centrul său elevul cu aspiraţiile şi cu solicitările specifice. ea creează și perfecționează un instrument de lucru necesar tututor celorlalte discipline ce susțin învățarea. le cunoaște numai din filme și din cărți. Pe baza proiectării pedagogice a activităţilor instructiv-educative. dar crescut în mediul natural al satului. este o ființă care apelează la limbă spre a se construi spiritual pe sine într-un context intercomunicațional permanent. I. după cum a introdus R. Mediul are o influență hotărâtoare asupra evoluției copilului ca dezvoltare intelectuală. întrucât clasa de apartenență. este încântat să vadă animalele domestice dintr-o gospodărie rurală și trăiește o adevărată uimire să afle că un elev de aceeași clasă cu el. ASPECTE METODOLOGICE GENERALE ȘI SPECIFICE ALE ACTIVITĂȚ II DE CULTIVAREA LIMBAJULUI LA COPII Metodica educării limbajului este o disciplină aplicată ce face parte din domeniul larg al pedagogiei. emoţională şi morală. cea a formatorului şi cea a copilului aflat la începutul procesului de edificare spirituală. Făcând parte din sistemul științelor pedagogice. îndeobște steril.

Au telefoane-jucărie prin care unul ascultă ceea ce citește altul dintr-o carte. Numai astfel se pot doza corect cunoștințele transmise. Vârsta preșcolară este perioada celei mai intense creșteri fizice și psihice. ținând cu autoritate și competență seama de particularitățile lor generale de vârstă și de cele individuale. beneficiind de sistemele de lecţii stabilite pe zile. Corelarea corectă a activităţilor componente ale sistemului de învăţământ asigură dezvoltarea optimă intelectuală şi psihocomportamentală a elevilor. Un altul refuza să dea mâncare căţeluşului său. mie îmi plac ştecărele şi prizele. Se solicită multă răbdare. un copil se simte oare cu adevărat protejat. trăirile. bunico. „Vreau să cresc mic!” –suna alarmant dorinţa unui copil care se temea instinctiv de asprimea vieţii mature. Pedagogia preșcolară. Atunci când cei mari din jurul său nu-i acceptă ideile. de altfel. mai apoi în cea pregătitoare. Abordarea sistemică a procesului de învăţământ are drept bază regândirea dintr-o perspectivă modernă a obiectivelor educaţionale în funcţie de care se vor corela conţinuturile învăţării cu metodele şi procedeele cele mai eficiente pentru acolada constituită din procesul de predare. după cum copilul trece de la grupa mică la cea mijlocie şi intră în cea mare. Acum se formează legături temporare. Cum se simte acel copil. De ce? Ca să nu crească. acum când se croieşte plămada genuină a personalităţii omului matur de mai târziu. învăţare şi evaluare. lipsit de griji? “Ştii. semestre. Se dezvoltă limbajul contextual. De aceea aportul cadrului didactic implicat în acest proces este unul decisiv. Alții se joacă efectiv cu figurine.formative ce asigură copilului deschideri ample în formarea sa viitoare. Învățătoarea observă preferințele fiecăruia și va ține cont de ele în actul didactic. nici educatoarea nu i-au dat un răspuns mulţumitor. fiecare cu iniţiativele lui formative. La nivelul învățământului preșcolar. curricula sau programa şcolară şi particularităţile de vârstă ale elevilor. se vor forma deprinderi corecte de comunicare. aparate. ani. în care al său nu-şi găseşte loc? În prima oră a zilei la clasa a II-a într-o școală americană elevii se îndeletnicesc cu exact ceea ce dorește fiecare. aidoma cu cea primară. tact. intenţiile. se dezvoltă formele inhibiției condiționate. Sistemul nervos se maturizează în mod vizibil de la un an la altul. pivotează pe capacitatea profesorului de a se apropia de cei mici. ca să treacă în clasele I-IV ale şcolii primare. Cadrul didactic este chemat să predea conţinuturile literare şi lingvistice pe care micuţii elevi şi le vor însuşi în timp.” suna o mărturisire la care nici mama. deschidere sufletească spre problemele vârstei copilului. privindu-i pe cei mari. nici tata. Unii citesc câte o carte din biblioteca clasei. Ca formatorul să influenţeze în mod benefic procesul evoluţiei lor este nevoie de vocaţie pedagogică. Se constituie sentimentele intelectuale. pentru că el îl dorea mic şi drăgălaş. morale și estetice. proiectele sale personale. Repere sunt noţiunile definitorii ale specialităţii. mașinuțe. unul dintre obiectivele esențiale ale actului didactic se identifică în mod semnificativ cu cele ale predării limbii . cu propriile proiecte de viitor. nu un dulău care îi provoca spaimă.

Pe de altă parte. Ele sunt o bază indispensabilă pentru pregătirea preșcolarului. El realizează mental începând de la 3 ani. diferența dintre sandalele și hăinuțele anotimpului cald de cizmulițele. dar s-a dovedit a fi indispensabil pentru o bună. anume la procesul instructiv-educativ din grădiniță. alternează cu funcția informațională și cu cea formativ-educativă. prin care se reglează mecanismul formării reflexelor condiționate. desigur într-o fază incipientă. clare și durabile.) tot în funcție de anotimp. pedagogia școlară. formele de relaționare optimă în grupul de copii. De acum copilul memorează poezii. Se stimulează prin diferite activități disponibilitățile de acțiune ale copiilor. o eficientă strategie didactică. zăpada. psihiatria. imaginația creatoare. igiena preșcolară. vorbitul și cititul. copilul raportându-se la o situație viitoare. bocancii și șalopeta cu jacheta groasă pe care le va îmbrăca iarna. intercondiționându-se. precum anatomia și fiziologia copilului. se ține seama de particularitățile de vârstă și la cele individuale ale fiecărui copil. În această primă treaptă de pregătire a copilului mic. Toate datele pe care le furnizează asemenea științe se cer reorganizate sub aspect metodic. Metodica educării limbajului face parte din sistemul științelor pedagogice. îl concretizează. Acum se pun bazele deprinderii de a selecta elementele necesare pentru a rezolva o problemă. Prin apelul la aceste discipline se formează instrumentele muncii intelectuale. care să se integreze în prima clasă a ciclului primar. . Cunoștințele și deprinderile pe care le formează metodica dezvoltării limbajului trebuie să fie corecte.române la nivel școlar. încurajându-se spiritul de inițiativă. de focalizare a atenției spre un obiectiv precis. spre a asigura condiții cât mai bune și necesare în vederea dezvoltării vorbirii copiilor. El se bucură de jocurile la care folosește diferite materile (frunze uscate. de pictură și de muzică. Capacitatea de muncă intelectuală și fizică a preșcolarului se evaluează corect numai de către educatorul care cunoaște particularitățile dezvoltării fizice a copiilor și regulile igienei preșcolare. în formarea capacității de concentrare. funcția instrumentală în faza incipientă. metodica educării limbajului nu se poate lipsi de gramatică și literatură. Acest scop general nu poate fi atins dacă educatorul nu ține seama de particularitățile volitive și afective de vârstă preșcolară și primară sau dacă nu cunoaște legile fundamentale ale activității nervoase superioare. Educatorul va îmbina metodica clasică cu cea modernă în activitatea de memorare sistematică. Abordarea acestui obiectiv se face cu prudența necesară. chiar înainte de a reuși să povestească basmul care i se prezintă după imagini sau i se citește. psihologia copilului. anume el fiind formarea instrumentelor muncii intelectuale. ceea ce nu este ușor. domenii care nutresc actul didactic. În faza incipientă la care ne referim. crenguțe înmugurite etc. Ea se nutrește din domeniile limitrofe. Factorii de mediu sunt repere importante ale actului didactic.

de efectuare a jocului didactic . astfel asigurându-se eficiența dobândirii de cunoștințe prin receptarea de informații logico-verbale. de descriere a fenomenului fizic. de asemenea. învăţător sau profesor. iar răspunsul dat celor mai neaşteptate situaţii şi implicaţii pe care le comportă desfăşurarea dinamică şi complexă a procesului de învăţământ depinde de experienţa şi de puterea creativă a fiecărui cadrul didactic în parte. Planificarea pe termen lung se referă la repartizarea anuală a conţinuturilor învăţării. deprinderi corecte de exprimare pe baza exercițiilor lexicale. Este important să se constate cât de mult se îmbogățește vocabularul copilului în urma lecțiilor de povestire și de memorare. II. Ea evidenţiază modalităţile de transmitere a învăţăturii de către cadrul didactic de profil. care să reflecte noile imperative educaţionale europene. Punctul de plecare este proiectarea. Rezultanta acestei proiectări este planul calendaristic. Se cere revizuită însăşi Legea învăţământului românesc.O preocupare-cheie a educatorului este evaluarea randamentului activității sale didactice. urmărindu-se şi activitatea de preluare. . acea “ prefigurare a unei acţiuni de instruire şi a rezultatelor ei“. care trebuie să fie modelate înfloritor. care îmbogățesc vocabularul și fluidizează formulările. fără a rupe legătura cu tot ce are sănătos tradiţia naţională. care este educator. Compatibilizarea sistemului educativ românesc cu cel european De la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării se cer trasate direcţiile de dezvoltare şi de promovare a unor politici şi strategii care să asigure calitatea serviciilor educaţionale. Ele se bazează pe conlucrarea eficientă a copilului cu profesorul. ceea ce va compatibiliza sistemul de învăţământ naţional cu cel european. al cărui obiect este sufletul şi mintea copilului. iar planificarea pe termen scurt. cea pe termen mediu –la repartizarea săptămânală. cu scop formativ. constituie proiectarea propriu-zisă. cum o definea I. Evaluarea se face după criterii ce derivă din programa de dezvoltare a vorbirii. Se formează. în vederea transmiterii cunoştinţelor spre elevi. privind conceperea şi realizarea detaliată a lecţiilor. Cerghit. de asimilare şi de cunoaştere a acestora. adică a gradului de transferare a cunoștințelor dobândite spre zona de utilizare a acestora. Metodica este un meşteşug elevat.

și cele ale producerii de capital. Asigurarea mijloacelor de transport va facilita participarea copiilor din mediul rural la învăţământul preşcolar. inclusiv cei cu dezabilităţi. Tinerii migrează spre țări care produc străpungeri tehnologice. -Oricare copil este născut liber şi egal în demnitate şi în drepturi.Delimitări conceptuale raportate la noile exigenţe ale Uniunii Europene Trăim într-o perioadă de criză. iar elevilor proveniţi din cele mai dezavantajate grupuri sociale să li se asigure sprijinul prin soluţii de comunicare şi proiecte bazate pe subvenţiile Uniunii Europene. se numără: -Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile legate de copii. când se prăbușește un sistem tradițional. II. după modelul greierului. -Copiii au dreptul la un start cât mai bun în viaţă -Toţi copiii trebuie să aibă acces şi să absolve învăţământul primar gratuit. Se cere stabilită o reţea de informare a opiniei publice despre necesitatea vitală a educaţiei timpurii. care asigură viabilitatea noului sistem educaţional. ca țările nord europene. -Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei. cel al greierului și furnicii. ca cea americană sau a Greciei. mediul. astfel încât să fie câte una la 5000 de locuitori. Reprofesionalizarea este comentată de prof. pentru care se cer înfiinţate instituţii pe baza unor criterii clare şi standarde ştiinţific stabilite. Printre principiile importante. La educaţie trebuie să aibă acces în mod egal toţi copiii ţării. Europa anului 2020 vizează și România. armonizate într-o firească fluidizare. cultura umanistă. Cel mai important lucru este ca strategia de reformă a învăţământului românesc să nu neglijeze nici-una dintre verigile sistemului. noua cercetare socio-umanistă. Statul trebuie să creeze echilibru între ele. -La nivel naţional şi internaţional se vor aloca resurse suplimentare pentru situaţiile de urgenţă şi pentru nevoile speciale ale copiilor. Cartea România după criză. adică cu nevoi speciale. obligatoriu şi de bună calitate. stabilind că între cele 9 domenii importante se află energia.Principiile pe care se bazează Programul Naţional de Reformă şi Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România au fost menţionate în Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunuilor Unite la cea de-a XXVI-a Sesiune Specială din 10 mai 2002. infrastructura. interesați nu numai de retribuție. sănătatea. începând de la cel preşcolar şi până la acela post-universitar. ce nu lasă loc sincopelor sau golurilor. . care acum are o economie precară.1. Ionel Haiduc. unde locul cercetării este privilegiat. ci de asigurarea condițiilor de activitate. Există în lume culturi de credit.

în timp ce în Germania este 90%. cineaști. România trebuie să se situeze în aceste sisteme. Să mobilizăm forțele spre rezolvarea problemelor colectivității. care să anime instituțiile democratice. Aceste ţări vor coopera în scopul dezvoltării unor politici care să asigure mai multe locuri de muncă. La noi se măresc impozitele. armonizând forţa de muncă într-un climat de transparenţă totală. care să modernizeze spațiul rural. unde este găzduit și noul institut tehnologic european. să nu ne mulțumim doar cu rezolvări individuale. Ca atare. când a devenit membru NATO și UE. Din 2007. Factorul uman este principalul element de progres. așa ca în Spania. ca o condiție sinequa non. Acum capacitatea de a gândi strategic este amputată. Se regândesc sistemele asistenței sociale. cu insule de excelență. creşteri economice durabile. Mediul de afaceri trebuie să devină cât mai flexibil. Spre a capitaliza acești bani. . profesori universitari chimiști. dezvoltarea tehnologică. Avem un raport nesănătos între pensionari și populație activă. ca la noi în țară. care să fie dotat. infrastructura. și experții domeniilor. în care trebuie investit. este la noi 5%. România este o țară necontributoare și fără șansa de a folosi fondurile. La Măgurele se derulează un proiect de dezvoltare a lasărului. În Consiliul European de la Barcelona s-au trasat liniile unei creşteri a calităţii în sistemele educaţionale şi formative. se cere o inteligență practică. Se cere stabilirea unui dialog corect între politic. Europa anului 2020 va fi mai competitivă şi mai dinamică din punct de vedere economic faţă de perioada precedentă. incapabil să ajungă la un numitor comun diminuează șansa succesului. astfel ca să poată încuraja mobilitatea pe piaţa transnaţională a muncii. Un proces politic cu animozități mari. Particularitățile unei țări cu aspect de subdezvoltare. Rezultatele învăţării pe plan naţional şi sectorial din fiecare ţară europeană vor fi evaluate într-un meta-cadru numit Cadrul European al Calificărilor ( EQF-European Qualification Framework). Pe plan internaţional s-au stabilit norme clar concepute privitor la calitatea serviciilor şi care vizează şi instituţiile de învăţământ. EQF va facilita transferurile şi recunoaşterea calificărilor dobândite în urma învăţării. Din 2004 se derulează proiectul concurenței cu un consiliu european. Educaţia şi formarea profesională devin un obiectiv esenţial al reformei ce se implementează în ţările Comunităţii Europene. care va încerca să echilibreze situaţia. oameni de teatru. Un exit de ordin financiar presupune valorificarea multor surse. Realitatea este că piața liberă trebuie educată. fondurile europene. structuri social-politice mai eficiente.Cum își protejează România consumatorii? Clasa mijlocie. astfel ca impozitele să se micșoreze ca venitul să crească. aşa cum prevedea Consiliul de la Lisabona. Expresia ”Săracă țară bogată“ ne definește. Parlamentul european a lansat conceptul de piață unică. O populație bine educată și informată nu poate fi manipulată.iar relația între om și natură se cere restudiată.Există comisari și foruri europene care activează la noi. Produsul intelectual românesc este valoros.

2.. Perioada de la 0 la 6-7 ani este denumită a copilăriei timpurii.Limba română nu este o disciplină de învățământ ca celelalte. Abia în prezent se face simţită preocuparea de a crea o reţea de asistenţă socială dublată de una de asistenţă medicală.poetul Nichita Stănescu considera limba română drept patria sa. a bolilor. drept care neglijenţele şi omisiunile produse acum vor fi greu de recuperat mai apoi. aplicându-se noi strategii de intervenţie în cazul violării drepturilor acestora şi ale familiilor. însă nu organizează nici-o formă de educaţie timpurie. Originile acestui abandon inuman se află în politicile pro-nataliste ale comunismului românesc. Totodată. care. cu mult înainte de a păși în prima clasă a școlii. ea stimulează dezvoltarea personalităţii pruncului cu abilitatea de a învăţa. cu profesionişti care deservesc unităţi de profil atât în regim public cât şi în regim privat. întrucât până în 2015 se vor implementa obiective ale proiectului Mileniu pentru Dezvoltare. când sărăcia care ameninţa mamele fără soţi era dublată de lipsa unor servicii compensatoare ce puteau fi puse de stat la dispoziţia lor. scăpând de efectele devastatoare ale instituţionalizării la care îi expune practica abandonării pruncilor în maternităţi. în condiţiile în care la noi abia acum se conturează o politică coerentă cu referire la educarea timpurie a copiilor. căci. Calitatea îngrijirii şi cea a protecţiei asigură diminuarea morţii infantile. Practica abandonului nu a fost stăvilită nici în următoarele două decenii care s-au scurs de la Revoluţia din 1989. În aşanumita copilărie mică el se poate bucura de serviciile asigurate de sistemul de creşe. copilul are o dezvoltare rapidă. În lumina noile prevederi. unde a fost demarat un proiect amplu de configurare a unui învăţământ compatibil cu cel vest-european. spitale sau locuri publice.Exigenţe ale educaţiei timpurii a copilului în context european România a semnat şi ea aceste normalizări. Convenţia pentru Drepturile Copilului a stipulat anumite prevederi legale referitor la educaţia timpurie a copilului cu vârstă între 0 şi 3 ani. copilul folosește limba învățată de la bun început de la părinți și toți cei care îi înconjoară. s-au creat condiţii de realizare a unui sistem coerent de educaţie şi instruire timpurie a copiilor din România. de a-şi forma deprinderi şi priceperi indispensabile creşterilor spirituale şi afective ulterioare. După iniţierea programului „Generalizarea grupei mari pregătitoare în învăţământul preşcolar românesc” din anul 2002. Este verificat adevărul că până la 2 ani copilul creşte mai bine protejat în ambianţa familiei. care se aplică şi în ţara noastră. conducând pe termen lung la evoluţia noii generaţii în plan social şi profesional. În această primă etapă.. a întârzierilor de creştere. a crescut grija pentru dezvoltarea şi siguranţa tuturor copiilor. II. Legea . Funcţionarea României ca stat integrat Comunităţii Europene include şi o nouă reformă la nivel de educaţie. când a coborât vârsta de şcolarizare de la 7 la 6 ani. Limba este un mijloc esențial de comunicare specific umană..

000 de copii. Ionel. prin concediul maternal sau paternal.Caragiale are perfectă dreptate să ridicularizeze pretenţiile de bun pedagog ale doamnei Popescu. Incapacitatea părinţilor de a asigura supravegherea copiilor în programul extraşcolar şi extrafamilial duce spre libertinajul adolescenţilor şi tinerilor de mai târziu. Personalul din creşe nu este profesional pregătit spre a efectua servicii de educaţie printr-un sistem de pregătire continuă. de tipul celei teoretizate de Maria Montesori. O cercetare iniţiată de UNICEF a demonstrat că în creşele din România numai 0. Metodele non-violente de educare.000 de copii. Pedepsele fizice nu mai constituie astăzi o formă de disciplinare a celui mic de către adult. Totuşi practica a demonstrat că nu totdeauna părinţii au reuşit să se ridice la nivelul de pregătire pedagogică cerut de solicitările la care i-a supus copilul. creşte carnea!” nu mai funcţionează azi ca o soluţie coercitivă cu efecte benefice.5% asistente medicale. for care a sprijinit Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România să elaboreze în anii 2005-2006 strategia de educare timpurie. de la spălatul feţei şi dinţilor la folosirea WC-ului.4 % este personal calificat. prietena sa. privitoare la sănătate. protagonistul schiţei Vizită. Dacă până în 1990 funcţionau în România 902 creşe cu un total de 90. solicită priceperi pedagogice neîntâlnite la părinţii noştri.L. ele devenind anacronice. s-a concluzionat pe baza unei cercetări că în perioada 1989-1995 el a fot . care oricât de încântată se arată de timpul petrecut cu devotament matern alături de fiul ei. Educaţia preşcolară nu are în prezent drept beneficiari decât 29% dintre copiii vârstei între 2 şi 7 ani. proiect care a stabilit coordonatele de bază ale unui sistem ce se implementează în prezent şi se extinde până în anul 2013. Privind istoric evoluţia trendului în domeniu. Copilul zilelor noastre trebuie să fie determinat să înţeleagă singur de ce este bine să respecte anumite reguli de comportare. el fiind constituit din 42% îngrijitori şi 32. Parametrii educaţiei preşcolare în România de azi La începutul de drum al educaţiei copilului se află îndeobşte familia. Această situaţie privilegiată explică şi scăderea drastică a numărului creşelor în anii de după Revoluţie. Vechea zicală „Unde dă mama. nu izbuteşte să demonstreze decât adevărul că era depăşită de o asemenea sarcină. întrucât tradiţionala ascultare faţă de părinţi.3. Astfel părinţilor le revine responsabilitatea unor iniţiative de acest gen. cărora nu era cuvenit să li se iese din cuvânt. la salutul membrilor familiei etc. rar asigurat în alte ţări. la ştersul pe picioare la intratul în casă. de higienă. În multe cazuri familiile sărace de la oraş sau cele numeroase de la sate nu au izbutit să dea pruncilor aflaţi în stadiul copilăriei mici acele impulsuri care să-i orienteze spre calea cea bună în educaţie. Dezvoltarea timpurie integrată a copiilor este un obiectiv prioritar al UNICEF-ului. este înlocuită astăzi de motivarea oricărei măsuri care priveşte pe copil.asigură copilului până la 2 ani prezenţa unui părinte. în prezent sunt active 287 creşe cu 11.I. II.

2% dintre copiii rromi au fost înregistraţi la grădiniţă. În felul acesta educatorul va ocupa în cadrul colectivului şcolii un loc la fel de important ca şi profesorii. O diminuare a numărului grădiniţelor din ţară s-a datorat schimbării patronajului lor. în condiţiile în care ei refuză să trimită copilaşii la grădiniţă.1% dintre copiii ţării noastre care merg la grădiniţă. rromii nu depăşesc nivelul de 20% dintre copiii lor înregistraţi în învăţământul preşcolar din România. Un asemenea reviriment are la bază principiul că o etapă atât de importantă pentru dezvoltarea copilului nu poate fi lăsată în . se prezintă la serbare spunând poezii şi cântând. fiind privaţi de şansa unei instruiri instituţionale de profil educativ.Un gol încă neremediat în România este faptul că personalul care se ocupă în creşe de cei mai mici copii nu beneficiază de nici-o formă de profesionalizare. Statisticile realizate dovedesc că faţă de 66. care să-şi sporească şi calitatea. În comunităţile lor se înregistrază cea mai scăzută rată de copii care nu pot fi înregistraţi în grădiniţe. în anii 1997-1998 numai 17. Copiii din mediul rural şi mai ales cei din zonele defavorizate. cu cât tradiţiile lor nu îi încurajează la iniţiative de socializare. dar lentă.descendent. pentru care se plăteşte între 80 şi 100 lei pe lună. Se cere precizat că educaţia parentală este şi ea tratată cu multă superficialitate în România de către organele abilitate. De pildă. Frecvenţa redusă a micuţilor la grădiniţă este explicată prin costul prea mare solicitat unui copil. unde copilul se familiarizează cu colectivul. adică de formare iniţială sau de formare continuă. Locul absolvenţilor de liceu pedagogic îl iau licenţiaţii din universităţi particulare sau de stat. ele trecând prin descentralizare în custodia administrativă a forurilor locale. programe implementate în alte state şi devenite deja de câteva decenii tradiţionale. ceea ce reprezintă aproape 40% din venitul minim garantat pe economie. învăţătura primită de la părinţi în acei primi ani de formare se cere dublată de programele profesionalizate ale grădiniţelor. sunt exploatate bunele relaţii familiale. astfel că micuţii sunt lăsaţi în seama bunicilor şi a altor rude. Într-o formulă ideală. ca apoi să înregistreze o creştere constantă. În ceea ce priveşte calitatea profesională a educatoarelor care lucrează în grădiniţe. ceea ce a creat perturbări grave în ritmul activităţii educative pe plan naţional. Efectul a fost o tot mai severă diminuare a numărului de locuri în grădiniţele de stat. datorită izolării şi a lipsei mijloacelor de transport. perspectivă valabilă şi pentru învăţătorii ciclului primar. În această situaţie de perpetuată sărăcie. dacă avem în vedere programele de pregătire a tinerilor părinţi şi a femeilor gravide. Zi după zi el se obişnuieşte cu un orar mai riguros decât cel urmat în viaţa familiei. În seama organizaţiilor nonguvernamentale a rămas sarcina iniţiativelor de a spori competenţele parentale. iar rromii cu atât mai mult. nu beneficiază de şansa de a merge la grădiniţă. în anii aceştia se implementează o reformă de natură să dea un nou prestigiu misiunii de formatori a cadrelor didactice care activează în acest domeniu. ceea ce măreşte decalajul educativ dintre ei şi celelalte categorii etnice din ţara noastră.

Ele vor constitui metodologic obiectul lecţiilor de profil. istorie. În România postdecembristă sunt la modă grădiniţele cu program în limba engleză. cu dinamica evoluţiei lor. -În sens larg. franceză sau germană. poeziile sunt spuse în limba respectivă. muzică etc. intervenind de obicei în programul orarului de grădiniţă sau în cel al familiei care apelează prin iniţiativă privată la elevi. . de la mediul înconjurător. Un concept-cheie uzitat în ultimul timp în ştiinţele educaţiei din România. geografie. studenţi sau chiar profesori de specialitate. Predarea acestei discipline în învăţământul preşcolar şi primar urmăreşte familiarizarea viitoarelor cadre didactice din acest sistem de învăţământ cu preliminarele noţiuni de limbă şi de literatură naţională. botanică. căci poveştile. ea putând să fie dublată încă din copilărie de alte limbi străine. ca să înflorească gândirea şi sufletul celor mici? În acest proces complex intervine la fiecare nivel de vârstă metodica. astronomie. văzute ca sistem şi având ca scop tehnicile de studiu. stabilite de părinţi şi însuşite cu aportul unor profesionişti ai domeniului. perfecţionarea limbajului. Cum trebuie propuse spre inducere celor mici asemenea elemente de cunoaştere. obiective precise. de predarea şi de învăţarea regulilor pe care se edifică exprimarea orală şi cea scrisă cât şi evaluarea. limbi străine.seama unor absolvenţi de liceu. care se desfăşoară cu o deschidere multilaterală. ca ele să se fixeze. aşadar. Capitolul 3. geologie. ştiinţele limbii şi ale literaturii române privite prin lentila predării practice la cei mai mici elevi vor fi abordate cu scopul valorificării în lecţie şi în alte activităţi desfăşurate cu elevii a celor mai recente noutăţi din domeniul specialităţii cât şi în cel al disciplinelor pedagogice. 3. care are un sens larg şi unul restrâns. De asemenea. care devin cadre didactice numai cu o pregătire medie. metodica predării limbii şi literaturii române are funcţii. fizică. care se sincronizează terminologic cu Europa şi întreaga lume este cel de curriculum. Metodica perfecţionării limbajului-pivot al creşterilor spirituale Scopul învăţării este. matematică. ca pivot al creşterilor viitoare în plan spiritual. cum este limba oficială a ţării precum şi cele de circulaţie internaţională. metode şi principii fundamentale. Literatura secondează îmbogăţitor fiecare etapă a studierii unei limbi. pe care o definesc drept meşteşugul activităţii didactice de implementare spirituală. Ca orice disciplină ştiinţifică. căci cu ajutorul limbajului copilul dobândeşte cunoştinţe în domenii varii. Limba maternă este un pivot general al cunoaşterii. el denumeşte ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare a elevului şcolar.

c. ce se defineşte prin structurarea la elev a competenţei de comunicare scrisă şi orală. limba şi literatura română constituie o disciplină de învăţământ unică. obiectivele de referinţă. în care se includ şi limbile materne ale minorităţilor naţionale. e. Toate aceste discipline ale respectivei arii curriculare se bazează pe modelul comunicativ-funcţional. normele metodologice care dau dozarea şi regulile statutare ale predării. În locul vechii departajări care se crea între disciplina limba română. ori gramatica şi literatura română sau lecturile literare. obiectele de studiu şi resursele de timp necesare realizării acestora. care au înlocuit pe cele clasice. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă. el desemnează ansamblul de documente şcolare menite să ilustreze datele esenţiale ale proceselor educative şi experienţelor de învăţare pe care le oferă elevului. programele şcolare. planurile –cadru de învăţământ pentru clasele I-XIII. manualele alternative ale ultimelor două decenii. standardele curriculare de performanţă prescrise fiecărei discipline din planurile-cadru de învăţământ. d. ce face parte din aria curriculară Limbă şi comunicare. pe vehicularea unor culturi ce se cer adaptate la realităţile societăţii contemporane şi pe conştientizarea identităţii naţionale ca premisă a dialogului intercultural şi a integrării europene a poporului respectiv. ghidurile metodice puse la dispoziţia cadrelor didactice ale fiecărui nivel de studiu şi ale fiecărei discipline. în care se stabilesc ariile curriculare. care vor fi . acela de model comunicativ-funcţional. în care se concretizează condiţiile aplicării şi monitorizare procesului curricular. b. în noul curriculum se promovează un concept mai modern. destinat structurării capacităţilor de comunicare socială. f. unitare dinainte de Revoluţia din decembrie 1989 din şcoala românească. Ele sunt: -Limbă şi comunicare -Matematică şi Ştiinţele naturii -Om şi societate -Arte -Educaţie fizică şi sport -Tehnologii -Consiliere şi orientare Astfel.-În sens restrâns. alături de limbile moderne. în care se precizează obiectivele-cadru. conţinuturile învăţării. materiale –suport. În învăţământul românesc preuniversitar s-au configurat 7 arii curriculare. stabilite pe baza unor principii şi a unor criterii epistemologice şi psiho-pedagogice. Astfel. Scopul studierii limbii şi literaturii române este consolidarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare verbală şi scrisă a elevilor. în curriculum sunt cuprinse: a.

. În felul acesta.cât şi noţiuni de logică. profesionale şi private. şi cunoaşterea literaturii. care sporeşte sensibilitatea la frumosul mediului ambiant şi la valorile esteticii. vor gândi mai sensibil şi chiar mai matur. în stare să rezoneze cu preocupările şi idealurile copiilor. Obiectivele vor fi focalizate pe formarea capacităţii de utilizare a limbii în împrejurări concrete de comunicare. metodica acestei specialităţi se îmbogăţeşte permanent din însăşi substanţa activităţii aplicative concrete. Ei vor reuşi mai uşor în competiţiile la care vor fi obligaţi să participe. Ca disciplină de frontieră între conţinutul actului de transmitere a cunoştinţelor din domeniul limbii şi literaturii române. lansate pe plan naţional şi chiar internaţional. iar conţinuturile vor fi adaptate nivelului de vârstă şi intereselor celor tineri. Relaţia metodicii cu alte discipline de învăţământ Metodica acestei specialităţi îşi ia substanţa din câteva discipline precum: .ştiinţele limbii române. -exprimarea scrisă. la studiul literaturii se propun textele cele mai semnificative şi accesibile.teoria şi istoria literaturii române .psihopedagogia vârstelor . în stare să înţeleagă lumea din preajma sa. de la lingvistică la gramatică . studierea limbii şi literaturii române îşi va împlini menirea de a forma etapă de etapă un tânăr cu o cultură comunicaţională esenţială. I. Stăpânirea limbii române. ajută tinerii să-şi desăvârşească personalitatea. ca mijloc de comunicare. pentru fiecare etapă de vârstă a elevilor.iniţiaţi în tehnica abordării şi analizei textelor literare şi nonliterare. aflate în fuziune: -receptarea mesajului oral. În studiu se va muta accentul de pe exprimarea reproductivă pe cea a producerii unor mesaje proprii. Elevul astfel format se va integra în contextul viitorului parcurs şcolar. Se vor dezvolta cele 4 capacităţi ale comunicării. pe de alta. -receptarea mesajului scris. pe de-o parte. în şcoală. filosofie şi sociologie. bazate pe experienţa de fiecare zi a cadrelor didactice şi pe contactul continuu cu noutăţile domeniului. să comunice şi să rezoneze cu idealurile semenilor săi. Tocmai în sensul adaptării obiectivelor studiului la imperative obiective de cunoaştere.didactica generală . Indiferent de profesia aleasă. Chiar şi raportul între exprimarea scrisă şi cea orală se cere reechilibrat. -exprimarea orală. şi psihopedagogia vârstelor. tânărul care stăpâneşte forma corectă a limbii române are şanse sporite de a-şi valorifica în mod creator propriile capacităţi de rezolvare a unor probleme concrete ale vieţii cotidiene.

prin care să se preconizeze acele strategii în stare să optimizeze procesul transmiterii cunoştinţelor şi cel al formării deprinderilor necesare utilizării limbii române ca mijloc de comunicare. Metodica îşi are un dinamism specific. deosebit de analiza literară de mai târziu. împrospătându-şi atât terminologia cât şi conţinutul în sincronie cu mutaţiile produse la nivelul conceptului internaţional de metodică.o simplă debitare a unor date din partea educatoarei sau învăţătorului. compus din concepte de bază. din termeni. cursul de faţă se bazează pe interdependenţa dintre obiectivele predării limbii şi literaturii române cu conţinuturile sale specifice şi metodele de predare şi cele de evaluare. Se apelează la cea mai modernă tehnologie didactică a specialităţii. de la clasele superioare ale gimnaziului şi liceului. se cer stabilite cele mai adecvate metode de lucru cu elevii şi fixate momentele lecţiei în care acestea să fie utilizate. De aceea. Astfel se va adapta cerinţelor vârstei elevilor mici conceptele de comentariu literar. care cunosc în mod practic modul cum se corelează obiectivele predării cu activitatea de asimilare a conţinuturilor de către elevii aflaţi la primele experienţe cu care debutează aventura cunoaşterii. astfel ca pentru lecţie ei să selecteze cu intuiţie didactică şi cu mult discernământ profesional obiectivele. formatorul este nu numai un actant al didacticii. adică de la teoria generală a procesului de învăţământ. un îndreptar practic pentru formatorii de diferite vârste. Această activitate nu constă într. Acesta trebuie să se raporteze la disciplinele psihopedagogice. ci presupune participarea nemijlocită a cadrului didactic. care se implică în procesul de asimilare de către elevi a cunoştinţelor prevăzute în curriculă.Metodica relaţionează principiile pedagogiei cu datele esenţiale ale limbii şi literaturii române. Prin urmare. Însăşi activitatea de elaborare şi apoi de revizuire periodică a programelor şcolare are la bază iniţiativele şi experienţele cadrelor didactice. conţinuturile predării. În concluzie. fundamentat atât pe tradiţia clasică a . pe care le transformă în obiect al predării eficiente în lecţie. reguli de utilizarea limbii. pe care se bazează repartizarea pe etape de studiu a conţinutului predării. De aceea. Ca atare este benefică organizarea unor cercuri metodice. cărora le asigură un mod de lucru mai riguros. în care se face un schimb de experienţă foarte profitabilă pentru fiecare formator dornic să cunoască cele mai moderne concepte şi practici ale domeniului. Pornind de la didactică. definiţii. norme şi exemplificări bogate. încă din faza studenţiei viitorii formatori se înarmează cu cunoştinţele metodice moderne necesare. metodica poate fi concepută drept o pedagogie a specialităţii. aplicând în mod creator metodica predării limbii şi literaturii române. ci şi un cercetător solicitat să efectueze un studiu continuu. astfel ca lecţia să conducă la formarea elevului cu o personalitate puternică. pe care să le raporteze la particularităţile de vârstă ale elevilor. Teoria limbii şi cea a literaturii oferă formatorului noţiunile de bază pe care se structurează conţinutul lecţiilor. aceasta fiind pasibilă de o permanentă îmbogăţire în funcţie de experienţa profesională a fiecăruia. Fiecare cadru didactic poate inova tehnicile didactice.

an de an. Cadrul didactic în şcoală. Se ştie că la grupa mică un copil se poate concentra cu adevărat un sfert de oră în întreaga zi de prezenţă la programul unei grădiniţe. Priceperea sa profesională este dovedită prin modul cum el reuşeşte să dozeze cunoştinţele ce se cer transmise pe ani şcolari. educatoarei i se solicită o putere de concentrare şi de fascinaţie demnă de amintirea unui prestidigitator pentru ca în acelaşi moment al programului să li se inducă tuturor copiilor din grupa respectivă o aceeaşi stare de atenţie. E un examen pe care-l dai săptămânal. În plus. II.? Trezirea interesului pentru cunoaştere. În mod neîndoios aici. Captarea atenţiei celor mici la lecţie se realizează în acest prim stadiu al procesului de instruire după reguli şi prin strategii cu totul specifice. se cofigurează bazele personalităţii tânărului de mai târziu. s-ar pretinde ca omul de la catedră să aibă continuu sentimentul unei oficieri. A semăna în minţile copiilor aflaţi la începutul unei aventuri a cunoaşterii acea îndoială între un „da” şi un „nu” este cel mai curat izvor din care se va nutri mintea sa în toţi anii de căutare ce vor urma. „A sta la catedră. pe cicluri de învăţământ şi pe lecţii. să devii o simplă maşinărie de tocat date şi informaţii. familie şi societate Cadrul didactic în calitatea lui de formator trebuie să fie înzestrat cu calităţile unui om de ştiinţă în germene.” (Mircea Zaciu. dar şi extrem de spinoasă situaţie.domeniului cât şi pe experienţa novatoare a fiecărui profesionist al actului didactic. la grădiniţă şi în clasele ciclului primar. Metodei la care se recurge i se cere să fie adecvată vârstei învăţăceilor. el manifestând o vie curiozitate pentru tot ce apare nou în domeniul profesiei sale. Întreaga activitate se bazează doar pe inducere verbală şi pe contactul vizual cu imaginile.. în timp ce dascălul trebuie să proiecteze în gând care va fi produsul activităţii de . el adecvând permanent cunoştinţele pe care le transmite celor mici la particularităţile de vârstă şi la cele individuale ale elevilor. De aceea. e o nobilă.. nici temperatura pasiunii puse în ceea ce rosteşti. O adevărată artă a dialogului cu cei mici se cere stăpânită de către cadrul didactic prin valorificarea celor mai pertinente întrebări în dialogul său cu cei mici. necesară asimilării unor cunoştinţe. nu ai voie adică să cedezi rutinei. stimularea curiozităţii la cei mai mici dintre învăţăcei reprezintă pentru cadrul didactic un obiectiv general care îi solicită întreaga iscusinţă didactică. Ca practician al educaţiei noilor generaţii el trebuie să manifeste o reală virtuozitate a actului didactic valorificându-şi ingeniozitatea în îmbinarea cunoştinţelor de limbă şi literatură pe de-o parte cu cele ale psihopedagogiei. nici tracul profesional. pe semestre. şi nu ai voie să-i suprimi emoţiile. corelării unor aspecte din realitate şi chiar a memorării unor versuri de poezie. când eşti un simplu muritor şi nu o maşină electronică. Lancea lui Ahile) Cine poate uita momentul când a făcut primii paşi în şcoală purtând în spate povara ghiozdănelului viu colorat.

povestitorul Ion Creangă – preot şi dascăl. captându-le atenţia. Gheorghe Asachi-referendar al şcolilor. astfel poetul nepereche Mihai Eminescu – inspector şi revizor şcolar. atent. Ion Heliade Rădulescu . ci ea va deveni vizibilă doar mai târziu. etc. Activitatea dascălului nu se rezumă la efectuarea lecţiilor. edificând în adevărat sistem educaţional până la nivel superior. sociabil. Lucian Blaga şi Tudor Vianu – cadre didactice universitare. Alexandru Odobescu –director în Ministerul de resort. Profilul dascălului nu poate fi conturat fără înţelegerea adevărului că ţinta muncii sale nu poate fi atinsă în planul imediat al activităţii sale. prietenos. etc. prin studiu permanent şi de cercetare cu scopul formării elevului. Crearea primelor manuale şi însuşirea cursurilor şcolare au generat forţa generaţiilor care au urmat. povestirea unui basm sau numărarea unor obiecte. prin modul corect în care se comportă în societate. Există copii foarte curioşi care pun întrebări în cascadă. dar nu-l pot degreva de sarcina de a răspunde la ele. Învăţarea pe baze ştiinţifice prin conştiinciozitate şi răspundere. Calitatea de cadru didactic se realizează prin permanenta profesionalizare.profesor. ctitor de şcoală românească. Eugen Lovinescu – profesor. Ion Luca Caragiale-revizor şcolar. stimularea sau delăsarea interesului faţă de disciplină fiind în relaţie directă cu acţiunea dascălului. urmărind propăşirea neamului românesc prin cultură. responsabil faţă de persoanele cu care intri în contact în familie. . spirituală şi morală a învăţăcelului. prin conduita responsabilă în viaţa de familie.modelare emoţională. adică atunci când în evoluţia sa elevul îşi poate dezvălui personalitatea prin reuşita la competiţiile care îl aşteaptă. ci la implicarea sa în mediul familial şi social în care trăieşte şi există elevul. etc. De la început se impun norme şi exigenţe în funcţie de care se stabilesc canoane şi recomandări în desfăşurarea lecţiilor. Gheorghe Lazăr – dascăl. chiar cu riscul de a relua de la început conţinutul unei descrieri. finalitatea actului didactic constă în deschiderea drumului spre „a învăţa să fii”: cuminte. În acest caz obiectivele propuse pentru lecţia respectivă nu pot fi considerate ca atinse dacă dascălul nu are preocuparea şi capacitatea de a le cuceri interesul. la locurile de joacă. s-au aflat toţi în slujba formării generaţiilor şi asigurării unei educaţii continue. Conduita didactică se impune în funcţie de personalitatea elevului. Universul literaturii noastre ilustrează prin numeroşi scriitori această profesie aleasă. pe stradă. Alţi elevi par a fi absenţi de la dialogul întemeiat cu membrii grupei de grădiniţă sau elevii clasei ciclului primar. cadrul didactic înţelege că în practica actului pedagogic conţinuturile cognitive sunt asimilate neuniform şi într-un ritm particular. prin sensibilitatea afirmată în receptarea valorilor estetice. Ioan Slavici -profesor. cinstit. ce pot obosi cadrul didactic de specialitate. Instruirea elevilor ciclului primar este diferenţiată şi individualizată în funcţie de ereditatea fiecăruia dintre învăţăcei. atât din partea cadrului didactic cât şi a elevului rămâne principiul de bază al reuşitei pedagogice.

respectiv de nici un alt factor care determină conduita. cultivarea unui stil de muncă intelectual şi dezvoltarea creativităţii. a abilităţilor şi a deprinderilor. simţirea şi puterea de gândire a celor mai mici şcolari. printr-o activitate de modelare a personalităţii celor mici. sceptrul pe care el domneşte peste împărăţia clasei a-întâia primară. Îndeobşte.. tulburătoare rădăcină a celorlalte înţelesuri. „O-I. Este şi aceasta o dovadă că edificarea personalităţii copilului îşi găseşte în lucrarea didactică din anii dintâi o fundamentare esenţială pentru ceea ce va urma. după bunica lui. etc.. pe care trebuie să o resimtă atât profesioniştii actului educativ cât şi familiile copiilor îndrumaţi.Comportamentul intelectual are în vedere însuşirea de către elevi a cunoştinţelor literare şi lingvistice fundamentale. dezvoltarea capacităţilor cognitive ale elevilor. OI. pentru copilărescul şi magnificul O-I. . a aptitudinilor. În era modernă dascălul este iniţiat în utilizarea calculatorului. Cunoaşterea profilului psihologic al elevului. această pozitivă <alienare> a copilului prin O şi I. resimţit ca formator. aici unde se înalţă cea mai de seamă construcţie şi cea mai durabilă: sentimentul ţării. căci ceea ce spune el nu poate fi contestat de nimeni altcineva. iată sceptrul invizibil al învăţătorului. educatorul şi apoi învăţătorul vor ocupa în ierarhia axiologică a copilului un loc fruntaş. imediat după mama şi. Iată o activitate de mare responsabilitate şi cu totul nobilă prin finalitatea ei. în metodele psihologiei şi pedagogiei teoretice şi aplicate în conformitate cu ultimele cercetări. Cartea de recitire) Aşadar. avea să inspire pagini tulburătoare în evocări ca cea a lui Ion Creangă în Amintiri din copilărie sau a lui Mihail Sadoveanu din Domnu’ Trandafir. pentru felul cum mânuiesc această revelaţie. dezvoltarea resurselor afectiv-motivaţionale ale învăţării. eventual. O asemenea indestructibilă legătură spirituală şi nu mai puţin de suflet stabilite între învăţăcel şi dascălul său dintâi. scopul final al demersului său fiind performanţa pregătirii elevilor. În educaţia instituţională ei realizează ceea ce în familie şi în paralel cu aceasta se numeşte a da „cei şapte ani de acasă”. Se cuvine o profundă stimă pentru anonimii savanţi. Dascălul este prin excelenţă intelectualul ce-şi asumă responsabilitatea unui poartă însemnele unui deschizătorde drumuri ale cunoaşterii la viitoarele generaţii. Se cuvine o emoţionantă laudă pentru litera O şi pentru litera I. educatorul şi apoi învăţătorul sunt primele cadre didactice care înfăptuiesc în mod concret reforma învăţământului. Tocmai de aceea. respectiv a pune piatra de temelie care va susţine întreg edificiul viitoarelor personalităţi. învăţătorii clasei întâi primare!” (Nichita Stănescu. învăţătorilor clasei I primare. adică a generaţiilor viitoare. autoritatea educatorului devine absolută. constituie trepte necesare pentru stabilirea metodelor necesare în procesul educativ. Se cuvine o pioasă şi perpetuă recunoştinţă pentru mânuitorii lui O şi I.

deprinderi şi abilităţi noi. -vorbirea despre texte cunoscute din ascultarea unor povești sau lectura lor -vorbirea în public.Există o logică internă a asimilării limbajului. A. Vorbirea la preșcolar și la școlarul mic este mijlocul de comunicare directă cu familia. uzitându-se elementele componente legate de tehnica vorbirii. acestea fiind raportate la specificul fiecărei discipline din curriculum. despre viața în familia lor. Ca cel mai activ aspect al didacticii. echilibru. în fața colegilor sau a publicului invitat la spectacole. despre activitatea la grădiniță sau la școală. trăirile și sentimentele copiilor. cu respectarea unor legături logice între idei despre ei înșiși. Metodele de învăţământ utilizate în procesul de instruire din învăţământul preşcolar constituie o variabilă ce răspunde în mod concret de rezultatele activităţii şcolare. III. ele se cer adecvate scopurilor instrucţiei şi educaţiei. ca o componentă a personalității elevului. despre colegi. Prin convorbire educatorul sporește structurile și conținuturile stimulative pentru dezvoltarea limbajului. curriculumul asigură o abordare armonios-sistematică a disciplinelor de studiu şi a tipurilor de activităţi de învăţare.Metode şi procedee de predare a limbii şi literaturii române în învăţământul preşcolar La nivelul învăţământului preşcolar. prin progresie şi continuitate accentul să se pună nu pe materie. La vârsta preșcolară și a școlarului mic se inițiază adresare către adulți și . de specificul lecţiei şi chiar de particularităţile clasei de elevi. Ele funcţionează ca nişte instrumente cu ajutorul cărora educatorul îşi atinge în lecţie obiectivele propuse. diferenţiere. Din Antichitate s-a stabilit importanța comunicării dialogate în relațiile interumane. Convorbirea sau conversaț ia Convorbirea este cea mai veche metodă didactică a lumii. cu schimbarea emițătorului cu receptorul .III. relevanţă. acelea de a conduce elevii spre dobândirea de cunoştinţe. Rolul convorbirii în activitatea de educare a limbajului B. ci pe elevul care să-şi formeze anumite competenţe. Metoda aleasă de educator mai depinde şi de genul operei literare analizate. Se cere făcută distincția între vorbire și convorbire. cu colegii. prin care se dezvoltă expresivitatea. Actul vorbirii se perfecționează în 5 direcții esențiale: -transmiterea informațiilor cu character instructive-educativ -vorbirea în grupuri. cu profesorul. capacitatea de interpretare a unor roluri în dramatizări și scenete scurte.1. astfel ca prin extensie.vorbirea despre experiențele.

Atunci când profesorul ciclului preșcolar antrenează elevii săi în actul verbalizării. grădinița etc. dar are la bază cunoştinţele dobândite de copii pe parcursul celorlalte activităţi. Convorbirea se organizează şi se desfăşoară pe plan verbal. În grădiniţă. Convorbirea. El nu reușește să rețină esențialul. consoanele. să caute formulări potrivite pentru a reda cele gândite. în absenţa oricărui material concret. a poziției spațiale. a distanțelor. a pronumelor de politețe. deprinderi necesare atât în conversaţia uzuală. camera cu jucării. contribuie prin intermediul metodei conversaţiei la creşterea calitativă a posibilităţilor de exprimare corectă a copiilor. să-şi controleze vocabularul. în flexionarea verbelor. La vârsta preșcolară și școlară mică se configurează percepția formei. a mărimii obiectelor. dar în acelaşi timp se pot organiza şi convorbiri libere. o formă. diftongii. În această etapă de creștere se constituie reprezentările. ca activitate frontală. Acum se parcurge drumul de la percepția neorganizată la cea dirijată spre scopul precis al învățării. a principalelor părți de vorbire neflexibilă îi ajută pe copii la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corectă. tata. neprecise spre reprezentări bogate în conținut. puterea de generalizare consolidându-se. mai selective ca înainte. copiii își perfecționează percepția care trece de la analiză spre sinteză. cu un număr restrâns de copii. Pe măsură ce trec de la o vârstă bilogică la alta. în folosirea corectă a celorlalte categorii gramaticale. Esența metodei convorbirii este dialogul. fragmentare. Stăpânirea flexiunii nominale și verbale. Formarea deprinderii de vorbire dialogată consolidează formele corecte de plural. copiii își dezvoltă auzul fonematic. Convorbirea are rolul de a învăţa pe copii cum să opereze . ajung să construiască corect diferite propoziţii. percepând și pronunțând corect vocalele. de acord al subiectului cu predicatul și al adjectivului cu substantivul. cât mai fidel şi într-o formă corectă. convorbirea se desfăşoară ca activitate frontală. un procedeu care contribuie la fixarea. În procesul de formare multilaterală a copiilor. precizarea. convorbirea constituie un mijoc cu eficienţă maximă în educarea limbajului. Acest tip de activitate îi obligă pe copii să folosească adecvat cuvintele. grupurile de sunete dinn lșimba maternă. a direcției. Întrebările educatoarei sunt un exemplu de exprimare corectă a numărului şi cazurilor la substantive. aprofundarea. simple şi complexe. dar reprezentările individuale cele mai frecvente sunt cele despre ființele. adică a imaginilor evocate mintal în absența acestora pe baza percepțiilor anterioare. Copilul parcurge drumul de la reprezentări sumare. Ei învață să facă pauze necesare în timpul vorbirii. cât şi în activitatea şcolară. silabele. verificarea cunoştinţelor şi la activizarea vocabularului copiilor.Prin convorbire bagajul reprezentărilor sporește. sistematizarea. obiectele și fenomenele cele mai apropiate:mama. în diferite momente ale zilei.tehnica ascultării celuilalt.

pe câmp? Ce pregătiri fac oamenii pentru iarnă? În această activitate se creează o atmosferă propice dezbaterii. jocuri didactice. Introducerea în activitate se realizează printr-o ghicitoare: „Frunzele pe ramuri au îngălbenit. pentru că mănânc mere. Cine a venit?” Apoi se trece la desfăşurarea activităţii. În prima parte a micii școlarități reprezentările anticipative sunt mult mai complexe. se desfăşoară activităţi de observare. „La cules de vie” şi chiar o memorizare Toamna. după un ciclu de activităţi cu aceeaşi temă. „Eu iubesc toamna. plouă întruna. Atenţia . în prealabil. Unele aspecte ale organizării şi desfăşurării activităţii de convorbire Activităţile de convorbire se planifică la perioade mai lungi de timp. Astfel. livezi. copiii pot da mai multe răspunsuri. „Mie îmi place toamna. bazate numai pe intervenția operațiilor gândirii și pe imaginație. Organizarea şi desfăşurarea acestora necesită din partea educatoarei o pregătire temeinică. fie de pe la clasa I-a cu transformările suferite de obiect. De exemplu. lecturi după imagini. de educatoare). Plouă. prin care copilul evocă obiecte și fenomene percepute în timp. cu ajutorul întrebărilor (chestionarul fiind întocmit. dând posibilitatea copiilor să formuleze mai multe răspunsuri la o întrebare. cea mai grea formă de activitate din grădiniţă. ca să vin la grădiniţă”. la un moment dat. sesizând schimbările nepercepute. pentru a sintetiza cunoştinţele copiilor. lecturi după imagini: „Munca oamenilor toamna”. „Legume de toamnă”. de a fixa şi de a verifica cunoştinţele dobândite în legătură cu o categorie de obiecte. ca: „Eu aştept cu bucurie toamna.pe plan mintal şi de aceea este considerată din punct de vedere al structurii. fiind apropiată de lecţia din şcoală. struguri”. Jean Piaget distingea reprezentările reproductive. De ce aşteptăm cu bucurie toamna? De ce au îngălbenit frunzele? De ce cad frunzele. pentru că este cea mai bogată”. pere. convorbirea „Toamnă. în prealabil. având posibilitatea să-şi exprime cât mai diverse păreri. fie reflectate static. În desfăşurarea activităţii de convorbire sus-numite se poate folosi diafilmul Frunza de Emil Gârleanu. B. activităţi sau fenomene. toamna? Unde au plecat păsările călătoare? De ce? Ce flori apar în acest anotimp? Ce fac oamenii în grădini. copiii sunt stimulaţi să formuleze cât mai multe răspunsuri. toamnă harnică şi de toate darnică” poate fi planificată după un şir de activităţi de observare ca: „Fructe de toamnă”. după ce. povestire. Pentru fiecare întrebare. la întrebarea: „De ce aşteptăm cu bucurie toamna?”.

zăpadă. cisme. De exemplu. colindători. În urma folosirii acestei metode. spre modul de formulare a răspunsurilor. palton. coerente. Vocabularul lor se îmbogăţeşte. stimulează copiii în găsirea celor mai originale şi plăcute soluţii. Rândunica cea voioasă La noi iarăşi a sosit. Jocul didactic îndeplineşte multe funcţii într-o convorbire şi introducerea lui într-un moment bine ales contribuie la crearea unei atmosfere de destindere. viscol. În cadrul unor convorbiri poate fi folosită metoda asaltului de idei (brainstorming) care oferă posibilitatea unor discuţii libere. patine. în convorbirea cu tema „Ce ştim despre iarnă?”. cadouri. prin întrebările formulate se stimulează vorbirea copiilor. după ce-o cunoaşteţi voi?” . perfecţionarea exprimării corecte. în care copiii îşi formulează cu fantezie dorinţele în întâmpinarea serbării pomului de iarnă. Crăciun. educatoarea interpretează cu copiii cântece de primăvară. fulgi.fiecărui copil i se cere să caracterizeze printr-un cuvânt anotimpul iarna. De aceea trebuie să fim mai pretenţioşi în ceea ce priveşte vocabularul folosit în dialogul cu ei şi nu mai puţin cu privire la exprimarea viitorilor elevi. Astfel. în propoziţii şi fraze. schiuri. ghete (referitoare la îmbrăcăminte). fără prea mare efort. om de zăpadă (referitoare la jocurile copiilor în acest anotimp). omăt (referitoare la caracteristicile iernii). Pentru sintetizarea celor discutate şi pentru a crea o atmosferă favorabilă. Aceasta are drept scop sistematizarea cunoştinţelor referitoare la diferite aspecte caracteristice ale acestui anotimp. pom de iarnă. datorită caracterului său spontan. recurgându-se la folosirea unor cuvinte şi expresii pe care copiii şi le-au însuşit în alte activităţi. prin versurileîntrebare: „A venit iarna la noi. Asemănător se poate proceda şi în convorbirea cu tema „Ce doreşti să-ţi aducă Moş-Crăciun?”. copiii găsesc foarte multe cuvinte. la grupa mare-pregătitoare. Pentru că la grupa mare copiii dispun de cunoştinţe mai bogate. însă. Moş Crăciun. poate fi organizată o convorbire cu tema: „Ce ştim despre primăvară?”. recită poezii împreună cu ei. Activitatea poate începe prin versurile lui Vasile Alecsandri: „A trecut iarna geroasă. frig. Astfel.educatoarei trebuie să fie îndreptată. mănuşi. Câmpul iată a-nverzit. Copiii vor fi antrenaţi să folosească cât mai multe cuvinte noi pentru ca acestea să intre în vocabularul lor activ. activizarea vocabularului copiilor. cu ajutorul unui semafor în .” În desfăşurarea activităţii. poate fi iniţiat. care să fie corecte din punct de vedere gramatical. după o serie de activităţi ce au vizat anotimpul primăvara. sanie. pluguşor (referitoare la datini şi obiceuri). ei au posibilitatea de a înţelege cu mai multă uşurinţă diferite aspecte ale mediului înconjurător. în convorbirea cu tema „Atenţie la semafor!”. derdeluş. căciulă. fular. ca de exemplu: ger. gheaţă.

a unor ghicitori sau a unui cântec.miniatură. păpuşă. se poate spune că jocurile copiilor sunt o formă de activitate în care se reflectă. Pentru un copil sănătos. dacă poţi. apoi a-i pune în situaţia să vorbească din ce în ce mai mult. jocul este distracţie. Prin întrebări adresate întregii grupe. copiii sunt solicitaţi să enumere mijloacele de locomoţie cu care putem călători pe uscat. mai ales. au cunoştinţe suficiente şi ştiu să le folosească în situaţii adecvate. Jocul didactic A. şi nu în ultimă instanţă îmbogăţirea şi activizarea vocabularului. lexical şi gramatical. sub toate cele trei aspecte: fonetic. tablou. se exprimă în propoziţii corect formulate. un joc aplicativ cu aceeaşi temă care să antreneze majoritatea copiilor. au un vocabular bogat. Ghiceşte.” „Are motor şi două roţi. Jocul didactic este: . se poate face o clasificare a lor în funcţie de mediul în care se deplasează. dar mai ales exprimarea în propoziţii şi fraze corect formulate din punct de vedere gramatical. În concluzie. Bine organizate şi desfăşurate. Locul şi importanţa jocului în activitatea instructiv-educativă din grădiniţa de copii Jocul este principala formă de activitate în grădiniţa de copii. merge pe şine. în mod specific. este învăţătură. 2. fără ca spontaneitatea copilului să fie stingherită. este muncă. în aer. dar. pe apă. mai ales. Formulările copiilor ne dau posibilitatea să constantăm că. a unor versuri. prin introducerea unor elemente de joc. mijloc eficient de cunoaştere a lumii înconjurătoare şi de educare a limbajului. Jocul este tot atât de necesar dezvoltării multilaterale a copilului ca şi lumina soarelui.” „Trage multe vagoane şi face: u-u-u” etc. în diferite momente ale activităţii. printr-o siluetă. La activitatea de convorbire cu tema „Cu ce călătorim?” se urmăreşte verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor referitoare la mijloacele de locomoţie. Preşcolarii pot formula o serie de ghicitori ca: „Are vagoane. în majoritate. convorbirile oferă prilejul verificării exprimării copiilor. unele relaţii între oameni şi. li se cere să alcătuiască scurte ghicitori despre mijloacele de locomoţie. III. nimic nu este mai impropriu decât starea de apatie şi nemişcare. relaţii de muncă. Pentru copil. dar nu e tren. mijloc prin care se educă. Având în vedere adevărul că majoritatea copiilor cunosc principalele mijloace de locomoţie. Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult. Considerăm că activităţile de convorbire pot fi optimizate şi înviorate prin introducerea bine gândită. urmărind în felul acesta exprimarea copiilor.

la însuşirea unor construcţii gramaticale necesare formării deprinderii de citire şi scriere în clasa I. 2. Clasificarea jocurilor didactice de educarea limbajului Considerând exigenţele programei în vigoare în învăţământul preşcolar. sarcina didactică (problema intelectuală). Specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv şi educativ cu cel distractiv. în special la grupa mare şi la grupa pregătitoare. Conţinutul. Jocuri didactice pentru precizarea şi activizarea vocabularului. fără ca el să conştientizeze acest efort. Deseori. Se aduce o contribuţie la îmbunătăţirea pronunţiei. se poate conferi experienţă sporită jocului didactic de dezvoltarea limbajului şi exersare a vorbirii. etc. se poate realiza o grupare a jocurilor didactice după cum urmează: 1. la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor. regulile şi acţiunile de joc (ghicire. le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical. copiii sunt pregătiţi în următoarele direcţii: . mişcare. ţinându-se seama de greşelile tipice constatate la preşcolari. 3. educatoarea îşi propune să îmbogăţească conţinutul unor jocuri didactice de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale descrise în literatura de specialitate şi să creeze unele variante noi. Pornindu-se de la cunoaşterea dezvoltării psihofizice a copilului preşcolar. înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor. Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preşcolari. Prin folosirea jocurilor didactice astfel grupate. Prin intermediul lui se fixează. de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului şi a posibilităţilor de adaptare a fiecăreia dintre aceste cerinţe. Jocul didactic constituie un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea şcolarizării. menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi obiectivelor programei. precizează şi verifică cunoştinţele predate copiilor. Eficienţa jocurilor didactice faţă de celelalte activităţi frontal dirijate constă în faptul că la desfăşurarea lor participă toţi copiii din grupă. Astfel obiectivele dezvoltării limbajului şi comunicării orale se realizează la un nivel optim prin variante de jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit. Tip de joc prin care educatorul consolidează. B.1. se precizează şi se activizează vocabularul copiilor. 2. la fixarea unor noţiuni. în special a limbajului acestuia. cunoscându-se cerinţele programei clasei I.) conferă jocului didactic un caracter specific. dacă se folosesc metodele activ-participative. depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare. deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia propusă în cadrul fiecărui joc. surpriză. Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului.

-să folosească în vorbire cuvinte care denumesc obiecte şi fenomene din mediul înconjurător (substantive). pot fi amintite: -repetarea într-o formă corectă a răspunsului copilului. Pentru formarea unor comportamente verbale corecte la copiii preşcolari. Ea ştie că ponderea jocurilor didactice cu material faţă de jocurile didactice verbale este mai mare la această vârstă.-să pronunţe corect toate sunetele limbii române. activizante. -să exprime corect acordurile gramaticale. Folosindu-se asemenea procedee. cât şi pe cele moderne. -activizarea tuturor copiilor. se pot pune în evidenţă comportamentele verbale specifice preşcolarilor mari. -repetarea formei corecte de către copil. în scopul participării. trecut. o determinare numerică sau ordinea obiectelor prin numărare (numerale). se poate folosi o strategie didactică ce implică atât metode şi procedee tradiţionale. -tratarea diferenţiată a copiilor. cuvinte care exprimă un număr.copil. -să folosească formele articulate şi nearticulate ale substantivelor la singular şi la plural şi terminaţiile cazurilor substantivelor – mai ales la genitiv şi dativ. analitico-sintetică. cuvinte care ţin locul unor nume (pronume). activă şi corelată cu interesele şi trebuinţele copilului. În acest fel va fi respectată principala cerinţă a învăţământului intuitiv. greşelile tipice de ordin gramatical săvârşite de aceştia. -să folosească în contexte diferite numeralele cardinale şi ordinale. . -să schimbe formele verbului după persoană şi număr şi să deosebească timpurile verbului (prezent. Educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită asigurării materialului ilustrativ necesar desfăşurării jocului didactic. Dintre procedeele folosite. Corectarea vorbirii şi cultivarea limbii române se realizează în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală. -corectarea ori de câte ori a fost nevoie a copilului care a greşit. antrenării şi stabilirii unor relaţii între educatoare .situativ al gândirii preşcolarilor. Pentru buna desfăşurare a jocurilor didactice organizate la grupă. Astfel intuiţia poate să fie dirijată spre a fi sistematică. -prezentarea în toate împrejurările a unor modele de exprimare corectă sub aspect gramatical.copii. viitor). copil. e necesar să se asigure un cadru stimulativ. dat fiind caracterul corect. cuvinte care denumesc acţiuni (verbe). -adresarea cererii de a-şi exprime singur răspunsul într-o formă corectă. cuvinte de legătură. copil-grupă. de interacţiunea dintre obiectimagine mentală-cuvânt. Necesitatea utilizării materialului didactic este determinată de relaţiile existente între cunoştinţele copilului şi limbaj. -să realizeze analize fonetice prin metoda fonetică.

fixarea şi sistematizarea unor cunoştinţe. Eficienţa lui sporită faţă de celelalte activităţi constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi copiii.asigurarea cerinţelor pe care să le îndeplinească mijloacele de învăţământ.raportarea acestuia la particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. depunând acelaşi efort de gândire şi exprimare. mai ales. de consolidare şi fixare a cunoştinţelor şi deprinderilor. şi jocul didactic trebuie pregătit din vreme şi cu multă atenţie. Jocul didactic se desfăşoară în grădiniţă cu grupa întreagă sau individual.planificarea judicioasă a jocurilor didactice. . reuşita jocului didactic depinde de buna lui organizare şi de conducerea metodică. ţinând cont de tematica propusă de programă. în grupe mici. Jocul didactic are un conţinut variat şi o funcţionalitate multiplă: însuşirea. de formare a deprinderilor de exprimare orală a preşcolarilor. cât şi de modalităţile prin care ajung să fie însuşite de copii. potrivit principalelor lui momente (etape): . formarea unor deprinderi şi aplicarea lor în practică. . Obiectivele jocului didactic sunt în interdependenţă cu obiectivele celorlalte forme de activitate din grădiniţă. precum şi cu strategia aleasă. având rolul de pregătire a unor activităţi şi. priceperilor şi deprinderilor. se va analiza gradul de realizare a obiectivelor propuse şi nivelul de însuşire a conţinutului. Metodica organizării şi desfăşurării jocului didactic Eficienţa procesului instructiv-educativ din grădiniţă depinde atât de stabilirea adecvată a conţinutului cunoştinţelor. pentru a asigura buna lui desfăşurare şi mai ales pentru a ne asigura că finalul lui va fi o reuşită. a) Pregătirea jocului didactic Ca orice activitate organizată cu copiii. Capitolul 4.pregătirea grupului de copii. Aşadar.întocmirea proiectului de activitate sau a unei schiţe cu principalele obiective urmărite.cunoaşterea amănunţită a jocului diactic planificat. cât şi după parcurgerea unui grup de jocuri didactice. jocul didactic este cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea gândirii şi vorbirii preşcolarilor. . Dintre măsurile prealabile luate în acest sens. fiind o parte componentă a unui sistem de activităţi. b) Desfăşurarea jocului didactic Indiscutabil. .Atât în cadrul desfăşurării jocurilor. amintim pe cele mai importante: . . 4.

Anunţarea temei activităţii simplu şi concis formulată. prin paşi mărunţi. . pe alte căi. Planificarea acestui gen de exerciţii se face paralel cu proiectarea celorlalte activităţi de educarea limbajului. chiar şi frontal.. care îşi împlinesc funcţia loor formatoare Exerciţiile. adaptaţi ritmului individual al fiecărui copil (tratare diferenţiată). în scopul pregătirii verbale a activităţilor dirijate. J. introducerea unor noi variante de joc. de acelaşi grad de dificultate. dar şi informativă. în care educatoarea face pe deplin înţelese atât acţiunea jocului cât şi regulile care îl reglementează. În acelaşi timp. El îndeplineşte o funcţie fonetică.Pentru a se asigura dacă preşcolarii au înţeles explicaţiile. sprijinirea celor care nu reuşesc să efectueze corect sarcina. Ele au calitatea de a putea fi adaptate nivelului de dezvoltare a limbajului fiecărui copil şi de a permite repetarea exerciţiului de atâtea ori cât este necesar. venind în sprijinul realizării obiectivului general (pregătirea copilului pentru activitatea şcolară). Jocuri-exerciţiu este denumirea convenţională dată unei categorii de exerciţii de vorbire îmbinate cu elemente de joc. pentru a se obţine saltul calitativ pe o treaptă superioară de dezvoltare a copilului. educatoarea desfăşoară „jocul de probă”. în care dirijează şi explică fiecare acţiune.exerciţiu constă în repetarea pentru plăcerea activităţii însuşite. prin alternanţa unor sarcini cu altele. în scopul adaptării”.Prezentarea şi intuirea materialului în întregime sau parţial. . Atractivitatea se obţine prin formele noi sub care se prezintă aceeaşi sarcină.Explicarea jocului ce urmează să se desfăşoare.joc se desfăşoară în grupuri mici de copii şi în muncă individuală. a activităţilor psihice. îmbrăcând o haină atractivă. Astfel se trezeşte interesul copiilor pentru executarea unei sarcini didactice şi se întreţine efortul necesar executării ei. . Ea indică modul de folosire a materialului. . precizează sarcinile copiilor. Este o angajare atât pe verticală. Suscitarea interesului pentru ea se face în momentul familiarizării cu tema respectivă. îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele instructive. pregătirea copiilor pentru autoconducerea jocului. îndeplinirea corectă a sarcinii didactice. urmărindu-se progresiv obiectivele acesteia. atragerea în joc a tuturor copiilor. însoţit de o mimică adecvată. fiind acela ce angajează plenar copilul. reamintirea lor atunci când este necesar.Piaget atestă adevărul că „jocul. . prin folosirea altor materiale didactice. cât şi pe orizonală. Metodica desfăşurării acestor exerciţii este următoarea: . ele permit trecerea de la uşor la mai greu. folosind un limbaj simplu.Executarea jocului are loc sub conducerea educatoarei care urmăreşte mai multe probleme: respectarea regulilor.Introducerea în joc are rolul de a crea copiilor dispoziţia necesară pentru activitate. complicarea lui.

Aceste forme de desfăşurare pot alterna pe tot parcursul activităţii. În desfăşurarea jocurilor didactice. desfăşurat la grupa mare . În grupuri şi individual Evaluarea activităţii Individual 5. Recunosc animalele şi puii. pentru familiarizarea copiilor cu expresiile. a cărui imagine o trage din cutia cu surprize. frontală şi pe grupuri. De obicei. analizează şi apreciază munca preşcolarilor. Exemplu: Eu am pronunţat cuvântul „rac”. pe lângă forma clasică frontală. Ex: Înaintea jocului didactic „Cu ce sunet începe sau se sfârşeşte cuvântul?”. Ex: „Animalele şi puii lor” are ca obiectiv de referinţă pronunţarea unor onomatopee. plasându-se în momente prielnice ale jocului didactic. sub supravegherea educatoarei.a) copii sunt introduşi în mod atractiv în exerciţiul-joc. Pronunţă onomatopee. care are ca obiectiv recunoaşterea şi pronunţarea literelor. am trecut la îmbinarea formelor: individuală. jocurile-exerciţiu precedă jocurile-didactice. b) educatoarea explică şi demonstrează exerciţiul pe care copiii îl au de realizat. iar copiii au substituit sunetul (r) cu sunetul (l) . 5 copii aleg imaginile unor animale şi pronunţă fiecare onomatopeele. reprezentând graiul animalelor: Etapele activităţii Captarea atenţiei Reactualizarea cunoştinţelor Dirijarea învăţării Formele de activizare Frontal Individual Acţiunea copiilor Privesc. Fiecare copil pronunţă glasul animalului sau a puiului. se poate organiza în activitatea de dimineaţă jocul-exerciţiu: „Priveşte şi citeşte”. ascultă. prin trezirea şi menţinerea interesului pentru el. pentru o mai bună activizare a tuturor copiilor. d) educatoarea sintetizează materialul verbal exersat. pentru imprimarea unui ritm activ de participare a lor la joc. cuvintele sau imaginile folosite în timpul acestuia. Modele de jocuri didactice Prin jocul „Păcăleşte-mă pe mine!” copiii au fost solicitaţi să găsească cuvinte care să se deosebească de cuvântul meu printr-un singur sunet. c) copiii execută exerciţiul.

”... privind ilustraţia respectivă. Copiii au fost solicitaţi să formuleze propoziţii. Ştiind că jocurile în care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea capacităţii de analiză şi sinteză fonetică. începând cu cele care cere un efort mai mic (găsirea subiectului.. este necesară o înlănţuire. . „peisaj de primăvară”.. în jocuri de constituire de imagini. Exerciţiile de completare a propoziţiilor se face gradat.”... predicatului). „Cenuşăreasa. Astfel. Exemplu: „. Concluzii: a) În completarea propoziţiilor din care lipsea subiectul – din 24 de copii prezenţi.rezultând cuvântul „lac” (loz-roz.. dirijând observaţia copiilor spre legăturile ce se stabilesc între cuvintele unei comunicări. participarea lor activă la procesul instructiv-educativ. bere-pere). trecând apoi la cele mai puţin dificile (complement. citeşte o carte. Exemplu: „Profesorul. „Mama.. „jocul fetiţei în grădină”).”. întrucât copiii cuprinşi în experiment au frecventat 4 ani grădiniţa. având în vedere că nivelul grupei (6-7 ani) a fost corespunzător. Pentru îmbogăţirea vocabularului. Le-am solicitat să folosească cuvinte cunoscute din mediul înconjurător pentru a alcătui verbal. am organizat jocuri didactice de completare a propoziţiilor cum sunt: .„Continuaţi ce spun!” . având în vedere particularităţile individuale ale copiilor. liber. atribut).”.. pentru a alcătui o propoziţie. Astfel. „.”. o relaţie logică între cuvinte.3%).”. pentru a forma deprinderea copiilor de a se exprima corect. dându-le de fiecare dată alte sarcini.. o imagine reprezintă aspecte din poezia (cunoscută de copii) „Zdreanţă” de T. paie-baie. 22 au sesizat cuvântul care lipsea (92. Jocul s-a desfăşurat fără material. În scopul de a-i introduce pe copii în tehnica exprimării corecte. pot fi antrenaţi copiii în jocuri de sortare a imaginilor după anumite criterii.„Ce cuvânt lipseşte?” Se urmăreşte astfel o omogenizare relativă a grupei de copii. coase un ciorap.” b) În completarea propoziţiilor din care lipsea predicatul.. am desfăşurat jocul în care am folosit ilustraţii care să-i ajute să înţeleagă faptul că. rufele păpuşii. face o injecţie.„Fii atent şi completează!” . propoziţii. „... Pentru înţelegerea noţiunii de propoziţie. apoi le-am cerut să alcătuiască propoziţii după alte ilustrate mai puţin cunoscute (ilustraţii: „camera fetiţei”. Arghezi. 24 au sesizat cuvântul care lipsea (100 %). din 24 de copii prezenţi.. pentru a-i obişnui pe copii cu o exprimare corectă.. i-am antrenat într-un viu dialog despre povestirile cunoscute. copiii şi-au îmbogăţit vocabularul cu cuvinte pe care le-au raportat la imaginile corespunzătoare. „” „Câinele.

Din cei 24 de copii.apă. educatoarea începe versurile..c) În completarea propoziţiilor ce necesitau introducerea unui complement. situaţia a fost: din 24 de copii. în special.. silitor.” „Sar broscuţele în lac. dar care să însemne altceva decât „bloc de locuit”.. De exemplu: „bloc de desen”. atunci când cuvintele care au rol de complement şi. dar au înţelesuri diferite. d) Introducerea atributului (jocul:„Ce cuvânt lipseşte?”) a fost sesizată mai greu. împreună cu copiii. chiar în aceeaşi propoziţie sau în propoziţii diferite. Versurile de mai jos. Exemplu: „Oaia mănâncă. 17 au găsit cuvântul potrivit. boabe). deprinzându-i să creeze şi ei versuri scurte cu asemenea cuvinte. Astfel. copiii operează cu ele mai greu. sunt folosite mai rar. jocuri de creaţie ori altele. Versurile create împreună cu copiii au fost însoţite de imagini corespunzătoare. în care s-au folosit omonime: „Eschimoşii ne învaţă Cum se stă-ntr-un . bloc de gheaţă. de atribut..stimulând gândirea şi imaginaţia creatoare a copiilor. Într-un bloc. Lucind mobila de lac. 16 au găsit cuvântul potrivit. exemplificând că un cuvânt ca „lac” poate însemna „lac”.. ea poate desfăşura jocul „Să găsim alt înţeles”. Se explică jocul.” „Leul care stă în cuşcă Se preface că nu muşcă. Iată exemple de versuri create cu copiii. Dar şi noi le arătăm. care pot fi jocuri de construcţie. cuminte). iarbă. Te-ai făcut de apă lac. Îmi fac unghiile cu lac.” (răspunsul a fost: mâncare. Educatoarea continuă să-i stimulez şi să-i dirijez pe copii şi în timpul jocurilor alese.unghii.mobilă. cu ajutorul unor ilustraţii. s-au efectuat sistematic exerciţii pentru înţelegerea sensului cuvintelor. 3 copii adăugat complement în loc de atribut („elevul îşi scrie lecţiile frumos acasă”). copiii pot fi ajutaţi să creeze şi alte versuri cu omonime. în care s-a folosit omonimul „bloc”. De aici se trage concluzia că. Ca să-ţi fiu ţie pe plac. îşi scrie lecţiile frumos” (harnic. fân. Leul cel din portofel . După consolidarea deprinderii copiilor de a construi corect propoziţii. Astfel. Exemplu: „Elevul. „bloc de gheaţă”.. ei continuă şi se pot obţine versuri frumoase. Pornind de la aceste exemple. „lac”. Stropind pantofii de lac. ce bine stăm. „lac”. explicându-se că unele cuvinte se pronunţă la fel.

.”. Mânuirea materialului.respectarea acordului între subiect şi predicat. pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii. expresiv. În activităţile alese se introduc în joc propoziţii eliptice de subiect. în joc se utilizează imagini ce desemnează anumite obiecte. lexical. altul: „Ursul doarme în bârlog. „Sora mea se spală.”. au fost cuprinse în chiar desfăşurarea activităţii respective. spunând mai departe: „Ursul doarme. -să alcătuiască o propoziţie cu respectivul cuvântul. ca şi alte elemente de joc.”. „Costel se spală. pentru verificarea performanţei.Se preface-n fel de fel. pe tema „Ce putem face cu mâinile?” O activitate desfăşurată în urma unei vizite întreprinse la şcoală cu câteva zile înainte cu copiii grupei pregătitoare.”. cerându-li-se copiilor: -să denumească cuvinte.”.. intenţionat. care au ca subiect jucăria respectivă. „. dialogurile dintre Albă ca Zăpada şi oglindă.”. se spală”.. -să despartă cuvântul în silabe. „Pisica se spală”. .”.”.”. aplauzele. Răspunsurile copiilor au fost numeroase: „Mama se spală.”. pornind de la acţiunea efectuată de un copil şi completată de alţi copii. s-au omis unele cuvinte semnificative.”. Dacă se reia jocul în alte activităţi.” Prin jocul didactic „Spune mai departe” pot fi urmărite obiective precum: . În acest sens. în mod special. ascultând povestea. După finalizarea jocului. „Sora mea merge repede la şcoală.” etc.activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens şi . După epuizarea tuturor posibilităţilor de completare se schimbă jucăria..”.rapiditatea în gândire. Exemplu: „. Ca material didactic. Exemplu: „urs” – următorul copil completează. copiii formulând propoziţii. Participarea activă a copiilor dovedeşte că ei cunosc foarte bine conţinutul poveştii şi. gramatical. dintre mama vitregă şi Albă ca Zăpada. merge repede. spre exemplu. se poate cere copiilor să deseneze sub imaginea de pe fişă tot . -să spună cu ce sunet începe cuvântul. la textul povestirii „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” din care. copiii au dat dovadă de multă atenţie. se pot folosi jucării. prin unele cuvinte. „Ursul mănâncă miere. În timpul jocului. avea drept target să reactualizeze cunoştinţele cu privire la rechizitele şcolare şi la modul lor de utilizare în diferite contexte. se recurge. „Maşina merge repede pe şosea. „Trenul merge repede.. dintre pitici şi Albă ca Zăpada. „Ursul este jucăuş. „Ursul merge greu. acţiunea.să găsească omonime cu ajutorul imaginilor afişate pe panou. „Eu merg repede la grădiniţă. Prin jocul didactic „De-a şcoala” se urmăreşte evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale a preşcolarilor sub aspect fonetic.

atâtea liniuţe câte silabe are cuvântul, iar cu o culoare roşie să încercuiască silaba care începe cu un anumit sunet (t, m, c etc. ). Prin jocurile desfăşurate în scopul însuşirii tehnicii de despărţire a cuvintelor în silabe, copiii se obişnuiesc să separe cuvintele. În mod concret, însoţind pronunţia prin ţinerea sub barbă a dosului palmei pentru a sesiza de câte ori se deschide gura când este despărţit un cuvânt în silabe, se urmăreşte, deci, numărul de silabe din care se alcătuieşte cuvântul pus în discuţie. Pentru a-i stimula şi antrena cât mai mult să participe la activitaea prin care să înveţe, să se deprindă cu despărţirea în silabe, se pot crea versuri semnificative pentru cuvânt cu o silabă, cu două, trei şi patru silabe. Grupajul de versuri este semnificativ începând chiar cu versurile care îndeamnă copiii la răspunsuri, la creativitate. „De veţi fi atenţi la mine, Mă veţi întrece, ştiţi bine. Cuvinte dintr-o silabă Vă rostesc acum degrabă: (ac, ou, şa, om, sac,...) Dar voi ştiţi cu mult mai multSă despărţiţi un cuvânt. Spuneţi dar, fără zăbavă, Cuvinte dintr-o silabă.” Cuvintele găsite de către copii au fost aşezate în grupajul de versuri în ordine alfabetică şi însoţite de imagini semnificative. Pentru cuvintele alcătuite din două silabe se pot folosi versurile: „Puneţi mânuţa sub barbă Şi rostiţi acum cu mine: ma-mă; Dac-ai deschis gura bine Numără şi apoi spune: Câte silabe conţine?” (două) „Vreţi să-mi spuneţi mai departe Vorbe din două silabe?” Pentru a atinge un obiectiv-cheie cum este formarea la copii a deprinderii de exprimare orală corectă, se pot alege cele mai potrivite metode şi mijloace. Activizându-se copiii în procesul cunoaşterii, se cultivă dialogul viu: educatoare- copil, copil-educatoare, spre a se cunoaşte individualitatea fiecăruia.

Spre a asigura o participare activă, creativă a copiilor, cărora trebuie să li se capteze şi să li se menţină interesul, se folosesc procedee prin care copiii sunt solicitaţi emoţional de către educator. Indiferent de obiectivele urmărite în jocurile didactice, esenţială este asigurarea prezentării sarcinilor diadactice într-o formă atractivă, saturată de elemente de joc. Astfel se facilitează rezolvarea optimă a acestora, pentru a stimula gândirea copiilor, trezind la aceştia dorinţa de a-şi comunica gândurile şi impresiile, plăcerea de a se juca. În funcţie de nivelul determinat de posibilităţile mentale specifice, se recurge la povestirile, convorbirile, jocurile libere ale copiilor în activităţile din grădiniţă. Pentru ca acestea să ajungă şi să se menţină la parametrii doriţi, este necesar ca vorbirea copilului să fie susţinută şi stimulată şi în familie şi în grădiniţă. Odată cu dezvoltarea limbajului şi a inteligenţei, copilul are posibilitatea să-şi însuşească noi modele de conduită verbală şi, prin aceasta, o necesară experienţă socială. Urmărind ca obiectiv formarea şi dezvoltarea creativităţii verbale la copiii de 6-7 ani, care au nevoie de un exerciţiu permanent cu cuvintele, cu propoziţiile şi cu frazele, se dezvoltă capacitatea lor de a se manifesta liber, pentru a dispune de un vocabular bine dezvoltat, pentru a avea un bogat volum de cunoştinţe în ideea pregătirii pentru şcoală. Astfel, se consideră necesar ca, prin jocurile didactice planificate, să se formeze copiilor deprinderea de a povesti întâmplări, evenimente şi cea de a expune idei cu uşurinţă, coerent şi logic, folosind un limbaj adecvat. De aceea, când se planifică jocurile didactice care le solicită copiilor să relateze corect întâmplări scurte, constituind propoziţii sau fraze cu acorduri corecte între părţile de propoziţie, se ţine seama ca la data respectivă copiii să aibă reprezentările necesare la care face apel jocul, corelându-se jocul didactic cu celelalte activităţi din grădiniţă. Se ştie că la vârsta preşcolară copiii au o deosebită bucurie de a asculta basme şi povestiri. Pentru ca întreaga grupă de copii să aibă o vorbire coerentă şi expresivă, se urmăreşte să le formez următoarele deprinderi: - de a reproduce cu uşurinţă poveşti cunoscute fără deviere de la subiect, păstrând o notă de originalitate; - de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător conţinutului; - de a interpreta rolul personajelor. Spre atingerea unor asemenea targeturi educatorul trebuie să se apropie de copii cât mai mult, să-i înţeleagă, să le ofer exemplul personal în exprimare, în expunerea unor povestiri sau întâmplări, în scopul de a-i stimula să-şi exprime gândurile şi să se manifeste liber în activităţile lor variate. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţe şi deprinderi necesare însuşirii logice a unor idei prin povestire, se poate organiza jocul didactic „Să facem o poveste”.

Pentru desfăşurarea jocului se folosesc ca mijloace de învăţământ jetoanele corespunzătoare unei ilustraţii mai mari, pusă pe panou. Copiii sunt rugaţi să povestească, folosind cuvinte şi expresii pe care le cunosc din alte activităţi. Ca elemente de joc, se valorifică întrecerea, aplauzele, mişcarea, mânuirea jetoanelor. Regulile jocului- copilul care avea imaginea (jetonul) cu un element corespunzător ilustraţiei a răspuns. Exemplu: copilul care a avut un jeton pe care era desenat un om de zăpadă, la îndemnul „Să facem o poveste după imaginea care corespunde jetonului tău”, a mers la panou, unde se află ilustraţia corespunzătoare imaginii de pe jetonul său şi a răspuns: „Omul de zăpadă l-au făcut şi copiii din tablou, în care se vede că este anotimpul iarna”. Pentru că răspunsul corect a fost apreciat, copilul respectiv a avut voie să fixeze jetonul său pe ilustraţia de pe panou. Alţi copii au formulat şi ei propoziţii diverse. S-au utilizat toate ilustraţiile afişate pe panou şi toate jetoanele copiilor. Deci jocul se poate desfăşura prin asocierea imaginii reprezentative la ilustraţiile corespunzătoare, respectând regulile jocului. Toţi copii, având câte o imagine în care a fost redat un aspect dintr-un anumit anotimp au urmărit: - ce imagine va fi prezentată la panou; - dacă au o imagine care poate fi asociată cu cea prezentată; - să treacă la panou pentru a asocia imaginile şi pentru a formula propoziţii care exprimă conţinutul acestora. Pentru a ajunge la un nivel de dezvoltare corespunzător în formularea propoziţiilor, s-a început prin jocuri didactice mai simple, concrete. Astfel, la început, s-au folosit jocuri în care imaginile au fost mult apropiate particularităţilor psihice şi vârstei copiilor (jetoane cu jucării, păpuşi, ursuleţi, imagini din poveşti şi basme cunoscute, etc.) şi ilustraţii care să corespundă jetoanelor, solicitând ca fiecare să formuleze propoziţii sau fraze scurte şi logice, cu expresii frumoase, referindu-se la imaginea respectivă. Pentru a verifica în ce măsură copiii stăpânesc cunoştinţele şi deprinderile necesare unei însuşiri logice a ideilor, sub aspectul fonetic, gramatical, lexical, al alcătuirii de propoziţii se pot introduce între jetoane şi alte imagini care nu au avut legătură cu tema jocului şi cu conţinutul său. Într-o altă variantă, s-a solicitat copiilor să înlănţuie o serie de propoziţii care au fost formulate, în timp ce imaginile folosite de pe jetoane se afişează pe ilustraţiile mai mari de pe panou, cerându-se să se dea un titlu povestirii alcătuite de ei. Jocurile s-au desfăşurat cu toţi copiii grupei, dar în mod diferit; copiii mai timizi se grupează în activităţi cu copiii mai vioi, mai operativi pentru a-i antrena şi pe ei să răspundă la activităţile de joc didactic.

aplicate pe verticală la toate clasele şi pe orizontală la toate disciplinele. când pedagogul polonez W. Desigur că dificultatea este construită de către educator. adică preconceptuale. iar în România se utilizează mai ales termenii de “problematizare” şi de “învăţare problematizată”. la început rezultatele au fost mai slabe.3. “predare pe probleme”. ca să-şi exprime cu uşurinţă gândurile prin formulare de propoziţii şi fraze. le recompune şi le înţelege însuşirile şi stabileşte criteriile pe baza cărora ele pot fi examinate. gândirea elevului este dirijată spre găsirea sau spre descoperirea unor soluţii edificatoare. imaginaţia. pe care le analizează. copilul preşcolar ca dezvoltare psiho-intelectuală se află în stadiul inteligenţei preoperatorii. în diferite forme. activizând elevii şi contribuind plenar la realizarea unui învăţământ formativ. III. Etapele activităţii didactice se structurează astfel: . desfăşurată sub îndruparea educatorului-formator. care cuprinde etapa 2-7/8 ani. problematizarea a început să fie teoretizată abia de la mijlocul secolului al XXlea. “instruire problematizată”. au fost integraţi chiar şi copiii timizi. Dacă alte metode au o vechime milenară. memoria. le descompune mintal în elementele componente.Prin punerea unor probleme didactice. Ea se cere fructificată de la o vârstă cât de timpurie a elevului. după 5 ani în schimb copilul începe să se detaşeze de obiecte. În literatura de specialitate problematizarea este identificată prin termeni ca: “învăţământ problematizat”. astfel ca adevărul căutat de cei mici să nu fie numai transmis. pentru că din primii ani de viaţă ai copilului începe formarea şi dezvoltarea personalităţii sale. experienţe. prin care el dobândeşte noi cunoştinţe. gândirea şi limbajul legate strâns de contextul concret şi practic obiectual. valorificând spontaneitatea asociaţiilor. Dacă la începutul acestei perioade copilul are procese cognitive precum percepţia. astfel ca elevul să o depăşească trecând peste nişte obstacole. Okon a elaborat o concepţie modernă despre învăţământul problematizat. deprinderi şi abilităţi. problematizarea are nebănuite resurse educative. s-a procedat în continuare ca în etapele de dimineaţă sau după-amiază să se valorifice cunoştinţele copiilor însuşite în mediul social. dar cu timpul din dorinţa copiilor de a fi ascultaţi. Astfel.Urmărind obiectivul unei verbalizări adecvate şi creatoare. Pivotul îl constituie o dificultate de natură teoretică sau practică. ci redescoperit de ei. Pentru a-i încuraja mai mult. pe care elevul este chemat să o rezolve prin activitatea sa de cercenare. Este etapa de vârstă când educatoarea trebuie să stimuleze gândirea celor mici prin recurgerea la metode active. aplicat la diverse discipline. Problematizarea Datorită strategiilor sale. Premisa esenţială este crearea de situaţii problemă de către educator.

să ordoneze. ci şi unele productiv-creative. Pokorny a stabilit o succesiune gradată a utilizării diferitelor metode şi procedee de instruire în care este implicată problematizarea. Elevilor li se demonstrează drumul urmat spre descoperirea adevărului ştiinţific în care ei sunt antrenaţi. ca ea să se extindă la grupa mare şi la cea pregătitoare. Dialogul problematizat ia forma conversaţiei euristice. Problematizarea poate fi implicată în mai multe metode de învăţământ. anunţându-şi criteriile de evaluare. iar scopul atins astfel nu este numai dobândirea de noi cunoştinţe.Organizarea situaţiilor-problemă Formularea problemelor ivite Sprijinirea elevilor în rezolvarea acestora Sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor dobândite Materialul cognitiv folosit pe parcursul acţiunii de problematizare a fost asimilat anterior sau pe traseul activităţii. orientându-le atât gândirea cât şi exprimarea verbală care va fi astfel activizată. prin conceperea de întrebări-problemă sau prin recurgerea la întrebări cognitiv-productive din metoda de tip interogativ. în care educatorul poate recurge la una sau la mai multe metode de instruire. Elemente de problematizare introduse în alte metode apar în situaţia comunicării din metodele expozitive. Prin conversaţie euristică se sintetizează în final. aminalul care dă lapte. În lipsa cunoaşterii directe. Ca să bea un pahar cu lapte. Se poate recurge la un mulaj cu vaca. să descifreze sensurile unor imagini dând răspunsuri la întrebări. stabilindu-se ce produce vaca pentru oameni. educatorul enunţând problema şi dezvăluind contradicţiile interne ce apar în rezolvarea ei. vacă şi bou. a discuţiei în care elevii înşişi pun - . Implicarea problematizării depinde de factori multipli precum: -Conţinutul şi obiectivele acţiunii de instruire -Particularităţile de vârstă şi posibilităţile lor de receptare -Interesele cognitive ale elevilor vizaţi Pedagogul ceh J. Astfel. comentată şi de prof. Copiii sunt încurajaţi să facă singuri observaţii independente. să măsoare. Dialogul problematizat presupune comunicarea didactică între participanţii la acţiunea de instruire în căutarea unei soluţii. magar. 2. Percepţia copiilor este stimulată. spre a observa ca ea este singurul animal între cele menţionate care are uger cu lapte. În activităţile de observare şi de lectură după imagini. se compară aceste animale. să realizeze experienţe simple. să utilizeze corect unele informaţii. descoperindu-se ce au comun şi prin ce se deosebesc. cu grade sporite de independenţă şi de participare activă. bazate pe percepţia dirijată de către educatoare. Strategia problematizării este recomandată în grădiniţă cu începere din grupa mijlocie. univ Gheorghe Tomşa în studiul Modalităţi de problematizare în cadrul activităţilor de observare şi lectură după imagini: 1. prin conversaţie euristică educatoarea realizează împreună cu copiii o investigaţie sub forma unui schimb de idei şi informaţii. Monologul problematizant se utilizează ca metodă a expunerii problematizate. copilul ajuns la fermă trebuie să aleagă între cal. 3.

V. precum: Cine? Care este? Care sunt? Când? 3. ipotetice. O tehnică importantă în plan didactic este cea a punerii întrebărilor la care să răspundă copiii. în activitatea de observare de la grupa mică. Ea are ca actant pe elev. presupune ca fiecare participant să-şi asume rolul stabilit iniţial ca sarcină didactică. de tipul: De ce? Dacă. La clasele mai mari ale liceului şi apoi ale facultăţii. productiv-cognitive. motivele. comparare şi gândire în mod cu totul independent. care se pretează eficient sau nu la această practică în funcţie de particularităţile de vârstă şi de cunoştinţe ale elevilor. care pot fi eterogene sau omogene ca nivel de pregătire.? Asemenea formulări interogative stârnesc curiozitatea epistemică. Metoda problematizării pe grupe. stimulând o activitate de căutare. în schimb. spre exemplu. care stabilesc relaţii cauzale. îndrumat de educatorul care pune copilul în situaţia de a descoperi singur adevărul ştiinţific căutat cu ajutorul raţionamentului... Zabotin. capacităţile. 6. ca: Ce este? Ce aţi avut ? 2. elevii antrenându-se activ faţă de problemele ce se pun.. cu rol de a forma noţiuni. aflată la graniţa dintre necunoscut şi cunoscut şi care precede raţionamentele şi noţiunile noi şi ca atare contribuie la formarea acestora. “o formă deosebită de gândire. Întrebarea este. . după opinia lui V. Soluţia optimă aparţine ca opţiune elevului. el recurgând la operaţiuni de examinare.atunci ? Ce s-ar întâmpla dacă.. pe baza cărui elevul este pus într-o situaţie educaţională de natură să-i sporească astfel cunoştinţele şi să realizeze tema respectivă prin propriul efort. al deducţiei. 4. 5. Selectarea şi aplicare diferitelor metode şi procedee de problematizare este dictată de conţinutul învăţământului. Elevul are autonomia alegerii soluţiilor pentru rezolvarea problemei asumate. Metoda problematizării propriu-zise presupune rezolvarea independentă a problemelor. anuale şi chiar la proiecte de diplomă. ca în cazul punerii în funcţiune a unui circuit electric. “ După funcţia lor predominantă el distinge întrebări : 1. metoda aceasta este folosită pentru lucrări semestriale. care fuseseră preferate. ipoteticodeductive.. al analogiei etc. Metoda proiectelor presupune conceperea iniţială a unui plan dat. Valorificarea şi evaluarea rezultatelor activităţii fiecărui grup pot fi realizate independent sau colectiv.întrebările-problemă sau ia aspectul dialogului pe grupe. reproductiv-cognitive.. iar verificarea soluţiilor şi a rezultatului aparţine educatorului. al intuiţiei. priceperile şi deprinderile lor. Fiind problematice şi ca atare recomandate în activitatea educatoarei cu grupa mare şi cea pregătitoare. cu interesele. evaluare. asemenea întrebări surclasează pe cele reproductivmnemotehnice şi reporductiv-cognitive. Chiar noile cunoştinţe se introduc din dicuţia educator-copil sub forma situaţiei problemă. stimulând operaţii superioare ale gândirii. care îndeplinesc o funcţie predominant cognitivă. reproductiv-mnemotehnice.

precum: Ce s-ar întâmpla dacă nu am hrăni câteva zile peştii din acvariu sau păsările din colivie? Ce s-ar întâmpla dacă nu am alimenta autoturismul cu benzină ? Ce s-ar întâmpla dacă autobuzul nu ar avea faruri ? d. precum: După ce ne dăm seama că aceşti copii iubesc animalele şi plantele? După ce ne dăm seama din imagine că vremea este caldă? . Întrebări care solicită motivarea unor acţiuni ( De ce şterge mama praful în casă? sau De ce udă copiii plantele de la colţul naturii ? De ce se culeg fructele din pomi toamna? ) c. aşa ca: Ce culori foloseşte pictorul pentru a reda anotimpurile anului? e. Gh. se recurge la întrebări de tipul: După ce putem cunoaşte că lupul este un animal sălbatic? Ce părţi ale corpului iepuraşului au formă alungită ? În cadrul lecturilor după imagini se recurge la acelaşi gen de întrebări. Tipologic ele se divid în: a. prof. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a sintetiza şi generaliza.În activitatea de observare. Chiar dacă nu este posibil ca un copil preşcolar să interpreteze perfect o imagine. Pentru a încuraja copiii să se orienteze spre tehnici de investigare. ca: Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar culege grâul de pe câmp? Această întrebare va fi continuată logic de o alta: Pentru cine muncesc oamenii aflaţi pe câmp? d. De aceea este foarte important ca întrebările să ducă la atingerea obiectivelor lecţiei. cu specificarea deosebirii create de aspectele vizate ori descoperite prin intuirea materialului ilustrativ şi de specificul lecturii după imagini. se folosesc întrebări precum: De ce se rostogoleşte nuca? În mod logic se trece la o altă caracteristică prin întrebarea: De ce se aude zgomot la rostogolirea nucii şi de ce nu se aude zgomot la rostogolirea unei prune? b. Pentru a dirija gândirea copiilor spre generalizări simple. Tomşa distinge în funcţie de situaţii următoarele tipuri de întrebări: a. Când dintr-o experienţă sau dintr-o acţiune dată se deduce o însuşire. se face apel la întrebări ca: Ce trebuie să facem ca să ştim ce se află sub coaja portocalei? Ce trebuie să facem pentru a şti dacă prunele sunt zemoase? Ce trebuie să facem ca să ştim cum este blana iepurelui? Ce trebuie să facem spre a afla ce se află sub coaja mărului? c. el reuşeşte să răspundă întrebărilor puse cu profesionalism şi cu iscusinţă de către educatoare. Întrebări ce stimulează capacitatea copiilor de a stabili relaţii între elementele tabloului şi realitatea obiectivă pe care ele o reprezintă ( După ce ne putem da seama că tabloul reprezintă un sat în timpul iernii? Apoi o altă întrebare care solicită logica şi experienţa de cunoaştere a copilului: Cum a ajuns acolo gheaţa ?) b. Întrebări care solicită raţionamentul deductiv. Pentru dezvoltarea gândirii copiilor din grupa mijlocie se recurge la întrebări cu caracter ipotetic. Întrebări care previn consecinţele acţiunilor umane.

.Aşa cum se utilizează în lecţiile de predarea limbii şi literaturii române în grădiniţă. problematizarea potenţează efectul conversaţiei euristice oferind educatoarei posibilitatea de a face o adevărată gimnastică a minţii cu cei mici.

. Metode utilizate în învăţământul primar. morală şi estetică. La clasa a II-a la lecţia despre iarnă. . respectiv cu epitete. -să-şi însuşească conţinutul povestirii. 5.expozitive: povestirea. Povestirea Povestirea a fost. verificate de experienţa didactică a multor generaţii de dascăli. vară sau toamnă textul permite divizarea pe tablouri.Capitolul 5. . o formă de activitate obligatorie în învăţământul preşcolar. De aceea. Recurgem la un prim cadran cu expresii frumoase despre primăvară. Desigur că metodele gândirii critice nu pot fi o permanenţă a fiecărei lecţii de limba română. -să prelucreze textul pentru a-l face comunicabil elevilor (în cazul unor texte mai lungi. In fine.conversative (dialogate): conversaţia. şi o formă de pregătire a preşcolarilor pentru alte activităţi. Un alt cadran are propoziţii lacunare. ce se cer completate cu unele cuvinte din textul dat.1. comparaţii etc. recomandăm îmbinarea dibace a metodelor clasice. problematizarea. încât ei nu mai ies apoi uşor din starea de relaxare produsă. Un alt cadran cuprinde o imagine care i-a impresionat pe copii. adesea folosită în alternanţă cu metoda cadranelor. descrierea. explicarea . ca povestire a educatoarei. întrucât ele creează o dispoziţie specială micuţilor elevi. aşa cum am demonstrat. Metode de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor a) metode de comunicare orală: . pentru a putea să o prezinte copiilor în mod coerent şi atrăgător. lectura independentă. atunci când povestirea este obiectul unei lecţii de sine stătătoare. subordonată obiectivelor lecţiei respective. tradiţionale. învăţătorul va trebui: -să aleagă naraţiunea corespunzătoare vârstei copiilor şi care îndeplineşte condiţii certe de natură cognitivă. b) metode bazate pe lectura textului scris (munca cu manualul): lectura explicativă. 5. În genere. un altul le cere elevilor să alcătuiască propoziţii cu cuvinte date din cuprinsul lecţiei. Şi în învăţământul primar ea poate forma obiectul unei activităţi didactice (lectură) sau constituie o metodă utilizată într-o anumită secvenţă a activităţii. discuţia colectivă. în cadrul orelor de limba română A. cu cele mai recent implementate în învăţământul primar românesc. unele secvenţe vor fi rezumate). primăvară.

?). ?.. fiinţe. precum dragoste. pentru detaşarea propoziţiei dintr-un context. 6. Se pot evidenţia însuşiri ale lucrurilor. are un conducător.2.3. la brainstorming.-să-şi stabilească intervenţiile personale. 2. se discută. El îi va conduce pe elevi înspre formarea capacităţii de a reda prin cuvinte imaginea unui obiect. eficient în lecţiile de recapitulare la explicarea unor cuvinte. Desigur că pe măsură ce puterea de imaginaţie a elevilor se măreşte. Am învăţat. cu sarcini distincte de lucru. înlocuindu-l printr-un cuvânt cunoscut. care îi stimulează şi pe cei timizi sau leneşi. 5. Astfel. Cum . Fiecare grupă are o denumire aparte. prin care se dau 5 versuri.? Când.. de la care se ajunge la ciorchinele. Vreau să ştiu. -să rezolve problema cuvintelor necunoscute. Explicaţia . fenomene ale naturii. etc. analizează. 5. dărnicie. învăţătorul are la îndemână mai multe modalităţi. La clasele a III-a şi a IV-a incitantă este metoda cubului. Descrierea Învăţătorul înfăţişează aspecte ale realităţii înconjurătoare: lucruri. a unei acţiuni. Fiecare grupă învaţă un fragment şi apoi îl spune.. Povestirea se mai utilizează în structura unor lecţii în care ea reprezintă un element auxiliar. Pentru o învăţare activă se fixează 3 tabele. iar ultimul cuprinde ce am învăţat. printr-unul dintre procedeele recomandate: -să elimine cuvântul.. trăsături pozitive sau negative ale personajelor din text.. pricepere etc.aplică. 4.. Grupul stă la o masă. -să adauge cuvântului necunoscut sinonimul cunoscut (în cazul în care cuvântul aparţine vocabularului activ). de la explozia stelară. se aduc noutăţi. descrie. Vreau să ştiu. La finele de lecţie se recurge şi la cvintet. argumentează. 5. ci şi asupra unei mişcări (descriere dinamică). Aruncându-se acel cub. asociază. prin care pornind de la un cuvânt din lecţie copiii pun întrebările cele mai felurite( De ce. se compară. lărgind baza informativă. între care povestirea. pentru a colora afectiv comunicarea. Ea este productivă în lecţia cu tema Ştiu. ca astfel să fie dinamizată acţiunea. La clasa IV-a se poate împărţi clasa în mai multe grupe atunci când pe baza metodei Experţii se realizează tema Ştiu. în al doilea două adjective.. compară. În primul este Ştiu că. povestirea se îmbină cu metode moderne dintre cele mai eficiente. Din fiecare copil trebuie valorificat ceea ce are bun. 3. pe rând elevii trebuie să răspundă sarcinilor menţionate. pe feţele căruia apar cerinţe fixe:1. astfel că în primul este un substantiv. De reţinut că descrierea se realizează nu numai asupra unui obiect (descriere statică). următorul are 3 verbe. Am învăţat. prin realizarea unor scheme.. Se construieşte o propoziţie cu 4 cuvinte şi se ajunge la un cuvânt –sinteză. În predarea sunetului/ literei noi.Altul este Ce aş mai dori să ştiu.

o expresie. b) conversaţia de reactualizare (pentru reamintirea unor cunoştinţe anterioare.cu adresare directă. Conversaţia euristică presupune o serie de întrebări adresate elevilor de către învăţător. Prin harta povestirii. Explicaţia se utilizează şi în lecţia de consolidare. să fie mai frecvent utilizate întrebările de descoperire şi de evaluare. după care analizează conţinutul. se realizează căsuţe. . Dacă la întrebările de identificare şi de descriere răspunsurile nu au nicio culoare personală. . în toate clasele şi la toate obiectele de învăţământ.?. naraţiuni. Astfel se predau noţiunile gramaticale.Învăţătorul prezintă un caz nou (o situaţie. Pentru a putea răspunde rolului formativ al întrebărilor.Cine? Unde? Când? .4. etc. Se explică la un text citit în clasă cuvintele mai grele. . utile însuşirii noilor cunoştinţe). învăţătorul va formula întrebări ajutătoare. Descoperirea se bazează pe cunoştinţele acumulate anterior de către elevi şi pe conexarea lor. Discuţia colectivă constă în schimbul de păreri. spre exemplu. pentru a-i conduce la descoperirea unor informaţii noi. se stabilesc felurile substantivului.. urmate de răspunsuri ale acestora.accesibile. se disting mai multe tipuri de conversaţie: a) conversaţia euristică (pentru însuşirea unor cunoştinţe noi). În funcţie de scopul urmărit. La o lecţie nouă se recurge la conversaţia de spargerea gheţii. ca la ciorchine. 5. cu ajutorul liniuţelor. de impresii sau de informaţii în legătură cu o problemă. cauzele şi semnificaţia. ele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: . Conversaţia Este o metodă de utilizare generală. se recurge la mijloacele audiovizuale. dar se dau numai unele elemente. Pentru potenţarea efectelor.să se limiteze la strictul necesar. Reuşita conversaţiei euristice depinde de caracterul întrebărilor. . mai ales la imaginile din laborator.corecte din punct de vedere gramatical.De ce? Dar dacă era altfel? Cum consideraţi? Ce se poate spune despre. un cuvânt). d) conversaţia de verificare (în cadrul verificării orale a cunoştinţelor). Se cere în final să se propună un alt deznodământ al unei întâmplări. în schimb.să fie concise. Învăţătorul va avea în vedere ca întrebările de tip reproductiv. Dacă elevii nu pot să formuleze răspunsul aşteptat. întrucât ele nu pot depăşi conţinutul informaţional al textului. când prin metoda ciorchinelui. c) conversaţia de fixare (pentru organizarea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite)..

-să rezume ceea ce au citit. Ca activităţi independente. Învăţătorul îi revine răspunderea de a crea ocazii pentru a pune elevul în contact cu textul. -să le treacă într-un caiet special.graficelor. La lecţia Cel mai bun prieten.5.imaginilor. Metode de explorare şi descoperire (de învăţare prin descoperire nedirijată sau dirijată) a) Metode de explorare directă (nemijlocită) a obiectelor şi fenomenelor: observarea sistematică şi independentă.proiecţiilor fixe şi dinamice. B.În schimb. transcrieri de informaţii din reviste pentru copii şi din almanahuri. 5.6. -să delimiteze fragmentele. morala care se desprinde din text este că trebuie să munceşti. 5. Lectura independentă Pentru a se ajunge ca elevii să realizeze lectura în mod independent. Pe lângă des repetata recomandare ca elevii să elaboreze singuri rezumatul celor citite. uneori chiar profund marcate individual. constatări cu privire la calitatea lecturii. învăţătorul îi va pregăti dinainte printr-o suită de activităţi cu manualul. să descopere modul în care este comunicat mesajul şi ce semnificaţie are acesta. cu elevii clasei a II-a sau a IV-a duşi la biblioteca şcolii. în cazul abordării problematizate. există şi alte forme de practicare a lecturii independente: citate din cărţi de literatură şi de ştiinţă popularizată. b) Metode de explorare indirectă prin intermediul substitutelor realităţii: demonstraţia cu ajutorul . Ceea ce caracterizează o asemenea metodă este asocierea citirii cu explicaţiile date de către învăţător sau de către elevi. -să elaboreze idei principale. Pentru fixare aestei idei se face legătura cu proza Banul muncit de Alexandru Mitru. Ei vor fi îndrumaţi: -să citească un text de mai multe ori. asupra căruia să opereze în mod independent. Lectura explicativă Iată o formă de citire. -să selecteze în text unele pasaje de interes. . revin cu cartea la bibliotecar. . la elementele obiective (conţinute în text) se adaugă aprecieri morale. . iar din discuţia cu el se pot face apoi corecturi. prin care se urmăreşte ca elevii să înţeleagă textul.

A. în procesul de învăţământ.8. Apelul la demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. cum se leagă literele într-un cuvânt. vârsta elevilor. La clasa I. sarcinile de observare sunt egale pentru fiecare elev.structura unui sistem.7. Modelul conduce astfel la cunoaşterea realităţii în mod indirect. despre un monument sau o casă mai veche din localitatea lor. Radu. etc. vor comunica informaţiile şi impresiile. se practică demonstraţia acţiunilor de executat/cum se realizează semnul grafic sau litera în aer. prin faptul că îngăduie asemănări cu procesul/obiectul pe care-l reprezintă. Dacă se aplică prima formulă. Popescu. Vlăsceanu. de exemplu. demonstraţia cu ajutorul proiecţiilor fixe sau dinamice/se prezintă diapozitive despre poziţia corectă a elevului în bancă. se justifică prin capacitatea mare de comunicare pe care o au acestea: elevii reţin 20% din ceea ce ascultă. ei vor observa obiectul pe baza unui plan dat de învăţător. îmbracă forme variate după obiect. care poate fi urmărit într-un anume moment al existenţei sale sau de-a lungul unei perioade de timp. algoritmi operaţionali. 89) 5. . De exemplu. Tot cu ajutorul modelelor se poate reprezenta structura unei propoziţii. în special filmul. filme despre poziţia corectă a elevilor în timpul scrisului. Când elevii îşi pregătesc o compunere despre pădurea de la marginea satului. Când se aplică sistemul muncii pe grupe. el poate realiza reprezentarea grafică a partenerilor de dialog şi a relaţiilor comunicative dintre ei. 5. (Cerghit.9.la scară. Întorşi în clasă. pentru a cădea de acord asupra unui plan comun de întocmire a compunerii. Modelele didactice reprezintă. demonstraţia figurativă/se arată elevilor planşa cu litera descompusă şi cu litera întreagă. Observarea Presupune un obiect. fiecare grupă primeşte o sarcină aparte de îndeplinit. În activitatea didactică. acţiuni. Modelarea Presupune un sistem care reproduce. Observarea se poate realiza individual sau în grup. 30% din ceea ce văd şi 65% din informaţiile primite prin auz şi văz. puncte de pornire în obţinerea unor informaţii sau elemente de confirmare a informaţiilor dobândite în procesul de cunoaştere. Metode bazate pe acţiune: -metode de învăţare prin acţiune reală: exerciţii.5. Demonstraţia A demonstra înseamnă a prezenta obiecte. Modelele didactice sunt elaborate de către instituţii specializate. dar şi învăţătorul poate concepe şi realiza modele didactice. demonstraţia cu ajutorul desenului la tablă/cum se execută litera. în funcţie de scopul utilizării lor.

exerciţiile se grupează în două categorii: -exerciţii motrice. cu varianta . Exerciţiul Exerciţiul presupune efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni. Se pot simula simulare sunt jocurile didactice şi apară adevărat ceva inexistent. Dacă una din operaţii nu este realizată. care conduce la rezolvarea corectă a unei sarcini didactice. principiu).învăţare a cunoştinţelor). Pentru ca exerciţiul să-şi îndeplinească rolul. Metode de simulare A simula înseamnă a facă să intenţionat o impresie falsă. Ei îl vor caracteriza pe baza următoarelor operaţii: ce fel de substantiv. şi până în clasa a IV. astfel ca elevii: -să cunoască scopul exerciţiului propus. învăţătorul trebuie să iniţieze actanţii. Metoda algoritmizării Un algoritm reprezintă o succesiune de operaţii desfăşurate întotdeauna în aceeaşi ordine.11. de ce gen.10. care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. În legătură cu substantivul. În cadrul obiectului limba română din ciclul primar. din perioada învăţării citit-scrisului. -exerciţii operaţionale. al consolidării cunoştinţelor dobândite. a căror dominantă este componenta motrice. 5. 5. imediat după rezolvare. pentru a-l însuşi. la ce număr este.-metode de învăţare prin acţiune fictivă (simulată): jocuri didactice. 5. exerciţiul se practică din clasa I. a da în mod preface (lat. -să-l execute de câteva ori. -să înţeleagă modelul acţiunii. analiza gramaticală nu este completă. fenomene. -să cunoască la ce pot apela pentru rezolvarea lui (regulă. al dezvoltării operaţiilor gândirii şi a capacităţilor creatoare ale elevilor. Metodele de învăţământul prin dramatizare. în scopul formării de priceperi şi deprinderi motrice şi intelectuale.12. a se asemenea altuia). elevii învaţă (pe baza sistemului concentric de predare. Este o metodă care poate fi aplicată pe toată durata şcolarităţii. Algoritmii se pot prezenta sub forma regulilor gramaticale şi ortografice.a. prin care se formează priceperi şi deprinderi. Simulare = a face un lucru procese. de la exerciţii simple la exerciţii cu un grad de complexitate mai mare: -să beneficieze de verificări. -să parcurgă exerciţiile în mod gradat. ca să-şi reprezinte identificarea lui. În funcţie de capacitatea vizată. învăţare dramatizată. acţiuni.

prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă. graţie aceloraşi valenţe: . . -asigură înţelegerea de către copii a relaţiilor de cauzalitate din viaţă. prin înţelegerea şi exprimarea ideilor referitoare la ceea ce se prezintă. în forme potrivite vârstei.. -dezvoltă capacitatea de ascultare.13. povestiri). cât şi în învăţământul primar. Adesea se intră î lecţie prin brainstorming. -dezvoltă capacitatea de comunicare. când se utilizează metoda Pălăriilor gânditoare. Întrebările posibile generate de observarea acţiunii sunt: -Ce ar fi trebuit să facă pentru . Pe de altă parte.? -Cum ar fi trebuit să procedeze pentru . din partea fiecărui participant..asigură învăţarea fără eforturi vizibile în cazul celorlalte activităţi. să se comporte ca o altă persoană. Jocurile didactice îmbină jocul cu efortul presupus de procesul învăţării.jocului de rol. Primele se practică atât în învăţământul preşcolar. 5. -îi pune în situaţia să caute căi alternative de rezolvare a unei probleme. cu implicaţii în sfera morală. în mod obligatoriu. pe baza unor fabule. Interpretul va încerca să înţeleagă atitudinile şi reacţiile unei persoane aflate într-o anumită circumstanţă de viaţă. Jocul de rol Presupune. care pretind din partea spectatorilor exprimarea şi argumentarea. ele aduc în procesul de învăţământ o atmosferă de voioşie. Învăţarea prin dramatizare se practică sub forma citirii pe roluri sau a interpretării unor scenete (preluate din literatura dramatică pentru copii sau create de către învăţător. în relaţie directă cu universul de viaţă al elevilor.? -Ce se poate întâmpla mai departe? Metoda jocului/interpretării de rol are efecte pozitive în mai multe direcţii: -dezvoltă capacitatea de comunicare. a unor atitudini. Scenele prezentate vor fi. disponibilităţii spre joc a acestor vârste şi dorinţei de cunoaştere a copiilor. Este o activitate practicabilă şi la copiii de vârstă şcolară mică. în egală măsură. . -dezvoltă deprinderile elevilor de a purta discuţii între ei.se adresează. Organizarea jocului de rol este o posibilitate de analiză a unor situaţii – problemă. de mişcare şi de relaxare... pentru rezolvarea unei probleme. cu anumite modificări.

6. Lynne Murihead fixează structura unei secvenţe de joc de rol. Rezolvarea iniţială a problemei După ce problema a fost identificată. 1. Învăţătorul îndeamnă elevii observatori să urmărească cu atenţie ceea ce li se prezintă.Jocul de rol este considerat o componentă majoră a jocurilor de simulare potrivite pentru copiii aflaţi în clasele primare. coerent de către învăţător. Întrebările sunt: S-ar fi putut întâmpla aşa acest lucru? De ce ? Cum se vor simţi celelalte persoane? 7. elaborată de Fannie Schaftel şi George Schaftel. Căutarea alternativei a. b. c. cât şi spectatorii. discută împreună ceea ce vor face. Interpretarea unui rol Copilul care a dat soluţia acceptată de către cei mai mulţi colegi de clasă este invitat să interpreteze rolul persoanei aflate în situaţia respectivă. Pe baza indicaţiilor cuprinse într-o serie de broşuri People in action/Oameni în acţiune/. Discutarea soluţiei şi a consecinţelor ei Se discută modul în care a fost rezolvată problema. întrucât ei posedă capacităţile verbale necesare pentru interpretarea de roluri. clar. . este identificată problema: Care este problema cu care s-a confruntat persoana respectivă? Fiecare dintre voi este de acord că aceasta este problema? Mai trebuie să avem ceva în vedere? 4. Pregătirea pentru prezentarea situaţiei – problemă Învăţătorul previne grupul. la discuţii participând atât „actorii”. pentru a putea comenta. Identificarea problemei Pe bază de întrebări. 3. se cer soluţii pentru rezolvarea ei: Ce credeţi că ar trebui să facă în această împrejurare acea persoană? Între ce şi ce poate să aleagă? 5. Prezentarea situaţiei Elevilor li se prezintă situaţia respectivă pe un mijloc audio-vizual sau este povestită. El alege şi interpreţii celorlalte roluri. Secvenţa cuprinde nouă „paşi”. reamintind o experinţă anterioară: -Ce s-a întâmplat? -Când s-a întâmplat? -De ce s-a întâmplat aşa? 2.

se pun bazele unor comportamente. ia parte la activităţi). 6. învăţătorul va ţine seama de câteva cerinţe: a. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită . *gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii. Capitolul 6. Printre metodele care activizează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii. 9. 8. Cere compararea lor şi luarea deciziei. “învăţarea activă înseamnă. îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. Preda Mihaela Raluca de la Şcoala Generală nr. răspunde la întrebări. elevul îndeplineşte sarcini care îl vor conduce la înţelegere). În organizarea acestui tip de activitate. Luarea deciziei Învăţătorul reaminteşte elevilor soluţiile propuse. să ajute elevii. În cadrul învăţării active. inclusiv să interpreteze un rol. conform dicţionarului. să aleagă probleme adecvate vârstei şi experienţei copiilor. pe baza selectării celei mai bune alternative de rezolvare a problemei.METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE ACTIVĂ În prezentarea inst. *construirea cunoştinţelor (în loc să fie pasiv. de altfel observabile: *comportamente ce denotă participarea (elevul e activ. c. b.Elevii sunt întrebaţi dacă există şi alte căi prin care ar fi putut acţiona persoana din situaţia dată. care a devenit indispensabil activităţii şcolarilor. 5 din Petrila. La toate acestea se adaugă iniţierea pe calculator. dacă observă că ei întâmpină greutăţi. Explorarea alternativelor prin „interpretarea unui rol” şi prin discuţii Alternativele propuse de către elevi vor fi reprezentate printr-o interpretare suplimentară de roluri şi prin discuţii asupra acestor alternative. propune noi interpretări). chiar şi a celor cu caracter negativ. *învăţarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de învăţare într-o anumită instanţă de învăţare). procesul de învăţare calibrat pe interesele/ nivelul de înţelegere/ nivelul de dezvoltare al participanţilor la proces. să permită exprimarea tuturor opiniilor.

dupa funcţia principală didactică în : a)Metode de predare –învăţare interactiva in grup : -metoda predării / invăţării reciproce(Reciprocal teaching –Palinscar) -metoda “mozaicului”( Jigsaw) -citirea cuprinzătoare -metoda “Cascadei” (Cascade) -metoda învăţării pe grupe mici (“STAD-Student Teams Achievement Division”) -metoda “turnirului între echipe”(“TGT-Teams/Games/ Tournaments”) -metoda schimbării perechii (“Share-Pair Circles”) -metoda “Piramidei” -invăţarea dramatizată b)Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare : -harta cognitivă / conceptuală -matricile -”Lanţurile cognitive” -”Scheletul de peşte” -diagrama cauzelor şi a efectului -”pânza de păianjen” -”Tehnica florii de nufăr” -”Cartonaşe luminoase” c)Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii : -”Brainstorming” -”Explozia stelară” -”Metoda pălăriilor gânditoare” -”Caruselul” -”Multi-voting” -”Masa rotundă” -interviul de grup -studiul de caz -”Incidentul critic” -”Phillips 6/6” -”Tehnica 6/3/5” -”Controversa creativă” -”Tehnica acvariului” -”Tehnica focus-grup” -”Patru colţuri” .denumirilor foarte uşor de reţinut. caracterului ludic şi oferind alternative de învăţare cu “priză” la copii. Metodele si tehnicile interactive de grup se clasifică.

dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. galben. iar cele şase pălării să fie frumos colorate. Pălăria roşie •lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor. •este neutră. avertismentul. pesimiste. grija.-”Metoda Frisco” -Sinectica -”Buzz-groups” -”Metoda Delphi” d)Metode de cercetare în grup : -tema / proiectul de cercetare în grup -experimentul pe echipe -portofoliul de grup. Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. Pălăria galbenă •oferă o pespectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei. participanţii fiind liberi să spună ce gândesc. verde. sumbră asupra situaţiei în discuţie. Copiii se împart în şase grupe. Pălăria albă •este obiectivă asupra informaţiilor. să-i atragă pe elevi. fiecare având câte o culoare: alb. •este impulsivă. •culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui. Pălăria neagră •exprimă prudenţa. •reprezintă o bogată paletă a stările afective. •reprezintă perspectiva gândirii negative. Fiecare culoare reprezintă un rol. Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare. că rolurile se pot inversa. constructivă pe un fundament logic. •poate însemna şi supărare sau furie. optimismul. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE Acest nou tip de metodă de predare. Pălăria verde • exprimă ideile noi. Fiecare. pentru şase pălării. strălucirea. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. stimulând gândirea creativă. •oferă o pespectivă întunecoasă. tristă. roşu. bineînţeles. judecata. . albastru şi negru.învăţare este un joc în sine. •este gândirea optimistă. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat.

• este preocuparea de a controla şi de a organiza. Albul (absenţa culorii) indică neutralitatea. Pălăria albastră • exprimă controlul procesului de gândire. adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. în mod obiectiv şi să relateze exact datele. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. Pălăria roşie (psihologul) : Purtând pălăria roşie. Nu este o argumentare ci o încercare . Calculatorul este neutru şi obiectiv. Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi: pălăria albă – pălăria roşie pălăria neagră – pălăria galbenă pălăria verde – pălăria albastră Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare: Pălăria albă (povestitorul): Cel ce poartă pălăria albă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie. • albastru a rece. ceea ce induce culoarea fiecăreia. care sunt riscurile. gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. este culoarea cerului care este deasupra tuturor. Nu pălăria în sine contează. incorect şi care sunt erorile. atotvăzător şi atotcunoscător. pericolele. gânditorul trebuie să imite computerul. ci ceea ce semnifică ea. Când “poartă” pălăria albă. să se concentreze strict pe problema discutată. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie. gândind din perspectiva ei.• este simbolul fertilităţii. inovatoare. concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. exprimare lor. Nu oferă interpretări şi opinii. Ea face posibilă vizualizarea. întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”. greşelile demersurilor propuse. • supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii. Pălăria neagră (criticul) : Este pălăria avertisment. al producţiei de idei noi.

reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Cere un efort de creaţie. Pălăria albastră → clarifică Pălăria albă → informează Pălăria verde → generează ideile noi şi efortul Pălăria galbenă → aduce beneficii creative Pălăria neagră → identifică greşelile . renaşterea. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. valoareaseminţelor. Verdele exprimă fertilitatea. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările. Oferă sugestii. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şI trebuie căutate. Pălăria verde (gânditorul) : Simbolizează gândirea creativă. În cazul unor idei noi. pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii. noi posibilităţi. al optimismului. are în vedere beneficiile. valoarea informaţiilor şI a faptelor date. dar prin simple interjecţii. este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii. acestea fiind domeniul pălăriei verzi. Poate să atragă atenţia celorlalte pălării. Cere un efort de gândire mai mare. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. E gândirea despre gândirea nevoită să exploreze subiectul. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii. Pălăria galbenă (creatorul) : Este simbolul gândirii pozitive şi constructive. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şI practice pentru aceste beneficii şi valori. Exprimă speranţa. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. propuneri concrete şi clare. de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge. noi variante. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. acestea aparţinând pălăriei roşii. dar nici nu…” Gânditorul nu exprimă sentimente negative. Intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit. după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene.obiectivă de a evidenţia elementele negative. Chiar dacă are rolul conducător. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor. Se pot folosi formulări negative. aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Pălăria albastră (moderatorul) : Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate.

Pe ce se Care sunt Putem Şansa informaţii mi pălăria bazeză erorile? să succesului avem? roşie. F C G .Pălăria roşie → spune ce simte despre Un exemplu de întrebări / comportamente posibile în acest joc este: Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria Pălăria albă roşie galbenă neagră albastră verde Ce Punându. informaţiile aşa… să o altă ? sigur vom ne explicaţie? ajunge la concentră rezultatul m bun! asupra…. nu credeţi? Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice. TEHNICA LOTUS (Floarea de nufăr) (LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE)* Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei. asemeni petalelor florii de nufăr. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale. inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale. concepte. pornind de la o temă centrală. uite aceste Ce ne rezumăm? este dacă… idei? Ce cum împiedică? Care e Cum informaţii privesc eu Care fi La ce următorul poate lipsesc? lucrurile… sunt altfel riscuri ne pas? atacată Ce Sentiment avantajele expunem? Care informaţii ul meu e ? Ne permite sunt ideile problema am vrea să că… Pe ce regulamentul principale ? avem? drum o ? ? Nu-mi Putem Cum place felul luăm? Să nu face asta şi putem cum s-a Dacă pierdem în alt mod? obţine începem timpul şi Găsim şi procedat.

.: Diagrama Lotus Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale.B tema D H E A Fig. 1: Reprezentarea direcţiei de organizare a Tehnicii Lotus Fig. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare. pentru alte 8 flori de nufăr. 2. urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale.

2. − modalităţile de organizare a colectivului. Evaluarea ideilor cu privire la stimularea şi dezvoltarea potenţialului creativ poate avea şi o utilitate practică. drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane (“flori de nufăr”) 5. sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte. publicat de Ten Speed Press. 3. 4. − relaţia elev-elev. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane. 6. Etapa evaluării ideilor. Tema centrală: plantele medicinale Cele 8 idei secundare: sunătoare. * Adaptat după “Thinkpak” de Michael Michalko. Scrierea temei centrale în centrul diagramei. mentă. pelin. − modalitatea de evaluare. rostopască. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Construirea diagramei. în sensul acelor de ceasornic. Astfel. în conformitate cu expectaţiile elevilor: se poate decora clasa cu picturi făcute de elevi. cu fotografii din timpul copilăriei. gălbenele. creându-se astfel un “laborator al creativităţii”. se poate reamenaja sala de curs. − relaţia profesor-elev. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. Tema centrală: modalităţi de stimulare a potenţia-lului creativ al elevilor Cele 8 idei secundare: − conduita creativă a profesorului. tei. − climatul creativ din clasă. pornind de la o temă centrală. − atitudinea cretivă a profesorului. muşeţel. cu peisaje desenate sau . conform figurii prezentate. ţinându-se cont de sugestiile oferite. 2. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile viitoare. coada şoricelului. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală. Folosirea celor 8 idei deduse.Atfel. ETAPELE TEHNICII FLORII DE NUFĂR: 1. (“flori de nufăr”). Exemple: 1. de la A la H. 1994. − cerinţele şcolare.

Câte puncte au obţinut în total ? Joc pentru cunoaşterea atitudinii elevului faţă de mediu – urmăreşte conştientizarea problemelor de mediu. materiale video cu activităţi creative sau spectacole realizate de ei sau de colegii lor. În funcţie de atitudinea pe care o au faţă de o problemă trebuie să răspundă la nişte comenzi ca: Dacă în familia voastră se fumează. bateţi dinpalme! Dacă aruncaţi gunoiul pe stradă.fotografiate. clipiţi din ochi! Dacă zbieraţi pe coridor sau în clasă. puneţi mâna pe umăr! Dacă adunaţi deşeuri de hârtii. A . iar cea a fetelor cu 30 de puncte mai puţin. lăsaţi privirea în jos! 15 . cu cărţi ilustrate (pentru cei mici) sau cărţi însoţite de teste şi jocuri creative (pentru cei mai mari). acoperiţi-vă ochii cu mâna! Dacă rupeţi foi din caiete. ridicaţi mâna dreaptă! Dacă aveţi un animal pe care îl îngrijiţi. tema centrală ar putea fi întrebarea: “Ce ţi-ai dori să studiezi?”. Ţinta. ca un exerciţiu de stimulare a creativităţii şi de autoevaluare. De exemplu. Este un test de sinceritate la care participă toţi elevii. Cu roşu s-a notat punctajul care se poate realiza în funcţie de locul unde au lovit ţinta. cu jucării/jocuri menite să stimuleze creativitatea şi alte materiale didactice. C. Tehnica Lotus poate fi desfăsurată cu succes în grup. frecaţivă nasul! Dacă lăsaţi apa să curgă când vă spălaţi pe mâini. Echipa băieţilor a obţinut 65 de 5 puncte. Care este diferenţa dintre punctajul minim care s-ar obţine din 3 lovituri şi punctajul minim al lui Radu. omul de zăpadă. 5 10 Ce punctaj putea obţine ( toate soluţiile) B. ridicaţi o mână! Dacă rupeţi crengile copacilor sau florile din parcuri. fiind adaptabilă unor largi categorii de vârstă şi de domenii.Radu a aruncat 3 bulgări de 1 zăpadă dar au atins ţinta numai cu doi.Există şi posibilitatea dezvoltării unui Lotus individual. la care s-ar putea propun Jocul didactic :         Copiii au organizat un concurs de tras la ţintă cu bulgări de zăpadă.

. imagini cu ctitorii etc.numerele 1 • Obţinerea tronului Moldovei. în ordine iniţială. Citesc fragmentul primit . Se explică subiectul pus în discuţie. Ei pot folosi şi material didactic disponibil. fragmente din legende şi povestiri istorice.numerele 3 • Ctitorii .4. iar dacă sunt nelămuriri poate interveni şi învăţătorul .numerele 2 • Politica internă şi externă. învăţător şi elev. dezvoltă abilităţi de comunicare. .3. după care primeşte o fişă ce cuprinde o parte dintr-un material mai amplu ( materialul are atâtea părţi câte grupe s-au format ). Se poate interveni la final cu un test . ajungându-se la reconstituirea întregului. Ei pot primi şi întrebări. Elevii vor fi pregătiţi cu diverse materiale: portretul lui Ştefan. citate din cronici. aşa cum şi-au însuşit-o în cadrul grupului de experţi. astfel formate vor dezbate temele puse în discuţie. În etapa a treia. Fiecare membru primeşte un cartonaş cu un număr de la unu la patru. . învăţătorul adresează întrebări pentru a verifica gradul de înţelegere a informaţiilor şi pentru a aplica şi un test. urmând ca elevii să prezinte din nou. fiecare parte a materialului. Pentru lecţia Ştefan cel Mare şi Sfânt se poate împărţi tema în patru subteme: • Copilăria lui Ştefan. Grupele prezintă rezultatul studiului întregii clase. În a doua etapă. în acest moment. Fiecare parte a întregului este prezentată într-o ordine logică. toţi elevii cu numărul 1 se vor grupa separat. răspunderea individuală de grup. învăţătorul reaminteşte tema studiată. stimulând încrederea în forţele proprii a participanţilor. Grupele de experţi. . Fiecare primeşte un număr de la 1 la 4 şi se formează noile grupe. Experţii se întorc la echipa iniţială unde transmit cunoştinţele colegilor.Dacă omorâţi insecte sau chinuiţi animale ca să vă distraţi. Fiecare elev va fi. pe parcursul orei. La fel vor proceda şi numerele 2. închideţi ochii! Mozaicul este o strategie care se bazează pe învăţarea în echipă. harta Moldovei. încercând să fie cât mai convingători. se consultă între ei şi hotărăsc cum vor prezenta informaţiile colegilor de la grupele iniţial. – numerele 4 Elevii formează grupe de câte patru. pentru că fiecare va preda fragmentul său colegilor de grup şi va învăţa de la aceştia părţile pe care ei le vor prezenta. La final. Clasa se împarte în echipe de câte patru elevi. Din acest moment ei devin experţi. după ce experţii şi-au încheiat activitatea fiecare se întoarce la grupa iniţială şi le predă celorlalţi fragmentul pregătit.

Metoda poate fi folosită şi ca joc concurs între grupuri. adresează întrebări învăţătorului dacă este cazul. o reformulează pentru a fi înţeleasă de fiecare membru al grupului.. stimulează eficienţa învăţării şi gândirea logică.interogatorul – solicită idei legate de modul de rezolvare a sarcinii de la membrii grupului. Iată şi o aplicaţie pentru tema “Vegetaţia şi animalele” Descrie . . de câmpie). le va nota şi le va comunica întregii clase. formelor de relief Analizează . Asociază . Text suport: .Ce puteţi face voi pentru protejarea plantelor şi animalelor pe cale de dispariţie? . realizându-se abordarea complexă şi integratoare a unei teme.rezumatorul . la ce te gândeşti? • Analizează: de ce crezi că în alte provincii romane nu s-a produs o rapidă romanizare. prin ce se aseamănă dacii şi romanii? • Asociază: cunoscând procesul de romanizare al dacilor.cititorul – rostogoleşte cubul şi anunţă grupului cerinţa înscrisă pe faţa de deasupra. pe feţele căruia să fie scrisă câte o sarcină de lucru sub diferite forme. va trage concluziile..ascultătorul activ/cercetaşul – repetă sarcina. Este necesar un cub mare.va fi .Dovedeşte cum s-au adaptat la mediu unele animale. .Asociază animalele sălbatice. Compară . Dacia în timpul stăpânirii romane” • Descrie: organizarea Daciei în timpul srăpânirii romane • Compară: ca mod de viaţă.Compară pădurea de fag cu pădurea de brad şi molid.Cubul Prin această metodă se explorează ( cercetează) un subiect sau o situaţie din mai multe perspective. aşa cum s-a întâmplat în Dacia? • Aplică: cum explici organizarea Daciei unui elev de clasa a III-a? • Argumentează: cucerirea daciei de către romani şi romanizarea acesteia a fost un lucru bun? De ce da? De ce nu? Se împarte clasa în şase grupuri de câte patru elevi şi se stabileşte rolul fiecărui membru din grup: .Descrie vegetaţia din zonele de munte (de deal. . Permite diferenţierea sarcinilor de învăţare. Aplică . raportorul grupului”. Se va insista pe formularea unor răspunsuri reprezentative pentru grup şi nu individual.

acţiuni se numeşte substantiv. cumpărături– substantiv comun. Toţi copii s-au aşezat pe pământ să privească iarba. lucruri. fenomene ale naturii. Cvintetul reprezintă o modalitate de sintetizare a informaţiilor.(scund) 5. în perechi sau în grup şi respectă următoarele repere: • Titlul ( un singur cuvânt – substantiv). Descrie partea de vorbire: substantiv Partea de vorbire care denumeşte fiinţe. genul feminin. 2. Compară în exemplele următoare felul substantivelor. 4. .. număr) Maria – substantiv propriu. Şi-a cumpărat suveniruri pentru cei de acasă. Argumentează de ce cuvintele subliniate în propoziţia următoare sunt substantive: Elevii merg la şcoală. (substantiv propriu) Copiii scriu frumos. .se numără: un elev – doi elevi.(nou) băieţi…. *lucruri: şcoală. .(ascultătoare) cântece…. de evaluare a înţelegerii şi creativităţii copiilor şi mijlocul de exprimare a creativităţii lor. (fel. gen. (denumeşte un lucru) 3.Argumentează Care este părerea ta despre căile de pro şi contra protejare a plantelor şi animalelor? Aceeaşi metodă aplicată la lecţia „ Substantivul” 1... (acţiune – verb) Scrisul este o necesitate.(harnici) băiatul…. frumoasa şcoală. o şcoală – două şcoli. Ea vede multe lucruri interesante. Este o poezie de cinci versuri care se elaborează individual. (denumeşte o fiinţă) Cartea este interesantă. (substantiv comun) Planeta Pământ are mulţi locuitori. Asociază substantivelor următoare adjective: fata…… (frumoasă) fetele….denumesc * fiinţe: elevii.(interesante) cântecul….li se poate adăuga un adjectiv: elevii harnici. stări sufleteşti. Ce bucuroasă este fata că a mers în excursie ! 6. Maria a plecat în excursie. genul feminin. numărul plural. . numărul singular. Aplică utilizând într-un scurt text (dialog) 5/10 substantive pe care să le subliniaţi. (denumirea acţiunii – substantiv) Pisica toarce pe sobă. Analizează substantivele subliniate din propoziţia: Maria merge la cumpărături.

cucerind A fost mare împărat Erou” Metoda ciorchinelui Este o metodă didactică. Completarea schemei până la expirarea timpului. enunţ). iscusit Luptând. • Sentimente ( patru cuvinte – construcţie. pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii.. Scrierea unui cuvânt/ a unei propoziţii-nucleu 2. utilizată individual sau în grup. învingând. • Esenţa subiectului ( un cuvânt cheie). . ind”). 4. • Acţiune ( trei cuvinte – verbe terminate în . Trasarea unor linii de la cuvânt / propoziţie – nucleu către cuvintele / sintagmele noi. 3. ETAPE: 1..• Descriere ( două cuvinte – adjective). Exemplu: .Traian Viteaz. Găsirea unor cuvinte/sintagme în legătură cu termenul pus în discuţie (noţiuni generale). care constă în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei.

Ca educatori avem sarcina să-i învăţăm pe elevi să înveţe. să-i abilităm cu diferite tehnici de învăţare eficientă. pregătindu-i în acelaşi timp pentru autoînvăţare şi educare permanentă. . căutând activităţi cât mai variate. ACTIVITĂŢI DE TIMP LIBER Am constatat cã sunt pãrinţi care petrec mult timp cu copiii lor.„Cărţile au suflet” format conţinu t mesaje învă ţătur i emoţii inform aţii texte coperţ i foi im agi ni simbo luri de se ne inter esan te ut il e pagini anexe nonl itera re liter are frumoas e reclam a artic olul în proză liric e mari Majoritatea acestor activităţi presupun o abordare inter şi transdisciplinară a noţiunilor studiate.

în folosul comunităţii (acţiuni pentru: copiii străzii. ornamente. table. Cu unele dintre acestea puteţi chiar decora casa. Acestea dau culoare zilei. 6. poezii. desene pentru membrii familiei. Acordaţi-vă timp pentru a inventa împreună tot felul de reţete culinare. Voluntariatul. Mai ales pentru copiii mici povestea. www. enunţuri. desene. Vă propunem câteva sugestii pentru petrecerea în comun a timpului liber: 1. Piticot.”4 4 Mihaela Raluca Preda. lucru care contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă în familie. afişe. animaţia sunt metode utile pentru stimularea imaginaţiei şi a proceselor de cunoaştere. origami etc. Folosind vopseluri speciale. puzzle. Concursuri pe teme din desene animate. plasat la vedere. în activităţi de volutariat. jocul.). 7.didactic. 3. Putţþi colecţiona. bătrâni..) poate fi o modalitate plăcută de relaxare şi o posibilitate de comunicare afectivă. persoane cu nevoi speciale. 9. În grădină.Aceste activităţi stimuleazã activităţile sociale ale copilului. Campionatele familiei: cărţi. îngrijirea plantelor (flori. legume etc. pe care sã puteţi nota diverse mesaje.ro . cele mai variate obiecte. Realizaţi împreună diverse produse artistice (colaje pe diverse teme. Realizaţi un mic panou. iniţiate de diverse organizaţii nonguvernamentale. podoabe de pom. dezvoltă sentimentul de apartenenţă al acestuia. părinţi şi copii. obiecte artizanale. 4. 2. vă puteţi bucura alături de copii de imaginaţia şi creativitatea lor. Produse artistice. Implicaţi-vă împreună. În bucătărie. frate!”. Colţul vesel. împreună cu copiii dvs. „Nu te supăra. Monopoly etc. 8. Pentru cei care beneficiază de o „bucată de pământ”. Pictatul pe faţă şi corp. remy. Colecţia familiei. cântece. stimulează ambiţia şi voinţa 5. caricaturi. şah. bolnavi cronici etc. sau diverse campanii de prevenire). Orice joc trezeşte la copii spiritul de competiţie. scrabble. spiritul de iniţiativă. însemnări.

funcţia de control. sistemul de notare. În mod concret. hazardul. ea a fost considerată mult timp o activitate care se realizează de la sine. notarea. examen). s-a indicat faptul că evaluarea trebuie să ţină seama şi de realitatea de ordin psihologic. În învăţământ. în urma controlului şi aprecierii. o personalitate din punct de vedere psihologic). controlul (verificarea). DECISIVĂ A 7.ca finalitate a actului didactic În procesul activităţii didactice. evaluarea are mai multe funcţii: 1. Pe aceste baze apare şi se dezvoltă o ştiinţa docimologică (gr. cântărire. elevul fiind solicitat să aplice informaţia stocată în circumstanţe variabile. evaluarea reperează factorii activi care influenţează rezultatele pozitive sau negative. . Evaluarea implică trei componente sau operaţii interdependente: a. Evaluarea trebuie să se realizeze pe baza unor criterii obiective. Prin această funcţie. subiectivitatea. În mod eronat. comportamentele examinatorilor şi ale celor examinaţi. „dokime”. Evaluarea cunoştinţelor . Astfel. Testele şi probele de evaluare deplasează centrul de interes dinspre memorie spre gândire. Abia din secolul al XX –lea. evaluarea reprezintă un domeniu major al valorificării rezultatelor. a nivelului şi a performanţelor cunoştinţelor dobândite de elev. se stabileşte unde se situează aceste rezultate în raport cu obiectivele proiectate. b. de constatare şi de apreciere a activităţii şi a rezultatelor obţinute în procesul de învăţământ. odată cu dezvoltarea psihologiei experimentale (care a demonstrat că fiecare elev este o individualitate.1.este operaţiunea de estimare a valorii.presupune măsurarea şi validarea pregătirii elevului. având un rol de feed-back (autoreglator). aprecierea. ecuaţia personală examinat-examinator reprezintă pericole în direcţia evaluării.este operaţiunea de constatare de către profesor a volumului şi a calităţii cunoştinţelor teoretice şi practice dobândite de elev.EVALUAREA-CA ETAPĂ ACTIVITĂȚ II DIDACTICE Capitolul 7. care studiază metodologia verificării şi evaluării rezultatelor şcolare.probă.7. c. Ea stabileşte şi admiterea (promovarea) sau respingerea (nepromovarea) celui evaluat şi înscrierea lui pe o anumită treaptă de evaluare.

2. funcţia de reglare a sistemului- constă în demersurile comune ale profesorilor şi elevilor pentru a face corecţiile necesare în stilul de conducere a lecţiei, respectiv în activitatea de învăţare; 3. funcţia educativă - urmăreşte stimularea obţinerii de performanţe superioare în pregătirea elevilor, ca urmare a influenţelor psihomotivaţionale şi sociale ale rezultatelor ce le obţin prin evaluare. Succesul şcolar bucură, oferă satisfacţie, dinamizând sporirea rezultatelor bune la învăţătură, în timp ce insuccesul şcolar supără, determină insatisfacţie, dar, dacă este conştientizat ca fiind corect şi obiectiv, poate dinamiza înlăturarea nereuşitei la învăţătură; 4. funcţia de predicţie şi de orientare- încearcă prefigurarea desfăşurării activităţii în sistem şi anticiparea rezultatelor, ca urmare a măsurilor preconizate; 5. funcţia selectivă- este funcţia de competiţie şi asigură ierarhizarea şi clasificarea elevilor sub raport valoric şi al performanţelor în cadrul grupului; 6. funcţia socială, prin care se realizează informarea familiei, a societăţii, etc. asupra rezultatelor obţinute de elevi, eficienţa învăţământului influenţând hotărârile factorilor decizionali cu privire la dezvoltarea şi la perfecţionarea învăţământului, în funcţie de calitatea „produsului” şcolii. Evaluarea trebuie să respecte următoarele cerinţe psihopedagogice: a. compararea pregătirii elevilor în raport cu obiectivele de referinţă ale disciplinei Limba şi literatura română şi cu cele operaţionale ale fiecărei lecţii. b. diminuarea hazardului în evaluare, prin formularea întrebărilor care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia parcursă. c. caracterul evaluării trebuie să fie stimulator fără a demotiva elevul, ca o sarcină firească a acestuia. Notarea nu trebuie făcută după fiecare evaluare, ci la un moment apreciat optim şi relevant de către profesor.

7.2. Forme de evaluare
În învăţământul primar schimbarea sistemului de evaluare a fost determinată de luarea în considerare a unor realităţi pregnante. Notele acordate elevilor se explicau nu atât prin aplicarea unor criterii ferme de măsurare a cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor, cât pe experienţa fiecărui cadru didactic. În sistemul de notare, cu o scară cu 10 trepte, era imposibil de conturat criterii clare şi precise, relevante pentru fiecare din aceste 10 unităţi. Oricine poate constata că este dificil, poate chiar imposibil, să se elaboreze criterii care să admită o discriminare reală între notele de 6 şi 7 sau 8 şi 9. Acordarea notei 6 în relaţie cu nota 7 sau a acesteia în relaţie cu nota 6 este o decizie care se susţine cu dificultate, pentru că explicaţiile trebuie date până la detaliu. Din aceste considerente, pentru clasele de ciclu primar s-a adoptat sistemul de evaluare prin calificative, pe o scară de patru trepte.

Pentru învăţământul primar, în 1998 s-a procedat la înlocuirea sistemului de notare cifrică prin calificative (bazate pe descriptori de performanţă): foarte bine, bine, suficient, insuficient. Descriptorii de performanţă se elaborează în relaţie cu capacităţile şi subcapacităţile pe care elevii trebuie să le deţină după o perioadă de instruire. A stabili descriptorii de performanţă înseamnă a descrie ceea ce elevul ştie să facă pentru a obţine unul dintre cele patru calificative. Exemplificăm printr-o situaţie din comunicarea scrisă, capacitatea vizată fiind redactarea unor texte funcţionale/scrisoarea, la clasa a IV – a: FOARTE BINE -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul în cele trei părţi: introducere, cuprins, încheiere; -utilizează adecvat formulele de adesare: introducere şi încheiere; -transmite coerent informaţii esenţiale, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă ideile corect, limpede, într-un limbaj corespunzător; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie îngrijit şi lizibil. BINE -redactează scrisoarea, structurându-i, parţial corect, conţinutul în trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, relativ adecvat, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite, cu unele erori, ideile, respectând majoritatea regulilor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă într-o formă estetică scrisoarea, respectând aşezarea în pagină; -scrie mai puţin îngrijit şi lizibil. SUFICIENT -redactează scrisoarea, structurându-i conţinutul parţial corect, în cele trei părţi: -introducere, cuprins, încheiere; -utilizează, cu unele erori, formulele de adresare, introducere şi încheiere; -transmite imprecis informaţii, în cadrul comunicării propriu-zise (cuprinsul scrisorii); -exprimă parţial corect şi într-un stil greoi ideile, respectând, cu unele erori, regulile gramaticale, ortografice şi de punctuaţie; -prezintă corect forma scrisorii, respectând relativ aşezarea în pagină; -scrie parţial îngrijit şi lizibil.

După modul de integrare a evaluării în desfăşurarea procesului didactic se disting trei forme de evaluare: a) Evaluarea iniţială Se efectuează la începutul unor etape de instruire şi are ca scop să determine nivelul de pregătire a elevilor într-un anumit moment al existenţei lor şcolare. Evaluarea iniţială se practică pentru a stabili în ce stadiu se află elevii înaintea trecerii la etapa următoare de învăţare. b) Evaluarea sumativă ori cumulativă Se realizează prin verificările parţiale, de la finele unei unităţi de învăţare, pe parcursul programului de învăţare, asupra rezultatelor obţinute de elevi (a modului în care aceştia şi-au însuşit materia) pe perioade lungi.Unitatea de învăţare este de maxim 20 de ore, după care se dau testele de evaluare. c) Evaluarea continuă sau formativă Se practică pe secvenţe temporale mai mici, ceea ce oferă învăţătorului posibilitatea de a cunoaşte nivelul la învăţătură al fiecăruia dintre elevii clasei şi de a lua măsurile necesare de îndreptare. d. Evaluarea finală se realizează la finele de an. Asupra periodicităţii acestei forme de evaluare există păreri diferite: unii sunt pentru o evaluare desfăşurată după fiecare lecţie, alţii propun ca verificările să fie realizate după un timp mai îndelungat. Cele mai multe păreri susţin oportunitatea organizării acestui tip de evaluare pe parcursul unui sistem de lecţii, cum ar fi unitatea de învăţare a trei lecţii, după care urmează o dictare, spre exemplu. Dar utilitatea lor este de netăgăduit şi după lecţii cu un rol important în ansamblul obiectului respectiv. Ceea ce se mai obţine prin intermediul evaluării continue, pe lângă verificarea tuturor elevilor sub aspectul calităţii modului în care s-a realizat asimilarea materiei parcurse, este şi posibilitatea ca elevii să-şi cunoască nivelul atins.

7.3. Metode şi procedee evaluativ-stimulative
Observarea şi aprecierea verbală Are în vedere gradul de implicare a elevilor în activitatea de învăţare şi calitatea rezolvării sarcinilor primite în cadrul orelor. Învăţătorul are posibilitatea să constate acestea în mai multe etape ale lecţiei, nu numai într-una singură. Informaţiile obţinute se concretizează în aprecieri verbale de tipul: scrie mai frumos, e bine, corectează aici, ai uitat să notezi ceva. Acestea trebuie să fie în concordanţă cu calitatea prestaţiei elevilor, să-i încurajeze, să le ofere sugestii, să nu-i lase pe un traseu greşit ori să-i descurajeze. Important este ca elevul să realizeze ce progres face învăţând. Chestionarea orală

potrivit relaţiei adevărat-greşit. De exemplu. ceilalţi elevi vor fi atenţi. explicare. într-o măsură mai mare sau mai mică. Întrebările pot fi de două tipuri: a) cu răspunsuri deschise. al unui semestru. răspunsurile elevilor se raportează la o scară etalon.Se practică două forme: curentă şi finală. comunicată elevilor.simpla reproducere a cunoştinţelor. argumentare. Elaborarea corectă a unui test docimologic ridică două probleme importante: a) stabilirea întrebărilor b) măsurarea şi evaluarea răspunsurilor. elevilor. iar rezultatul se va dobândi prin însumarea punctelor obţinute. pentru verificarea capacităţii de comprehensiune (înţelegere) a mesajelor de către elevi se aplică testul de . Teste docimologice Testul docimologic este un set de probe sau de întrebări. 3. Chestionarea finală se practică la sfârşitul unui capitol. dintre care doar un răspuns este corect.modul în care sunt formulate întrebările şi . care presupun un singur răspuns. aplicat cu scopul de a verifica şi evalua nivelul asimilării cunoştinţelor şi capacitatea de a opera cu ele. a interveni cu scopul completării sau al corectării. Aplicarea testelor este şi o modalitate de verificare a competenţelor elevilor în domeniul comunicării. care dau posibilitatea elevilor să-şi formuleze răspunsul pe baza achiziţiilor personale.interpretarea şi prelucrarea lor. O formă a acestui tip de întrebare este varianta cu răspunsuri la alegere. Prin natura lor. obiectele de învăţământ acceptă. 2. pe rând. evaluarea cunoştinţelor prin teste. Răspunsurile se raportează la o scară de apreciere elaborată de învăţător. ea adresându-se întregii clase sau. După aplicarea testului. pentru a putea confirma răspunsul.capacitatea de a opera cu ele. b) cu răspunsuri închise. Aceste întrebări solită elevii în activităţi de interpretare. Se dau 2-3 răspunsuri posibile. să nareze o întâmplare trăită de ei.ce se urmăreşte cu precădere: 1. Se aplică mai uşor şi prezintă garanţia obiectivităţii la gramatică. Acestea se transformă apoi în calificative. obişnuindu-i pe copii să expună un subiect. 4. Eficienţa metodei depinde de: . de a le aplica în practică. Prima se aplică în fiecare oră. dar mai complicat/subiectiv la citire sau compunere. Chestionarea orală este mai potrivită vârstelor mici. Chiar şi atunci când conversaţia de chestionare se desfăşoară cu un elev.

sunt mai adecvate decât testele în care omiterea s-a produs periodic. Pentru a obţine materialul necesar aplicării testului.4.1. prin item se înţelege şi tipul de răspuns aşteptat. Se apreciază că testele de completare. atunci fără înţelegerea lui. Itemii Itemii sunt elemente componente ale unui instrument de evaluare şi sunt de mai multe tipuri. puternic metaforizată. chiar dacă un cuvânt. nici mesajul nu va putea fi înţeles. al cincilea. care sunt mai accesibile. Exemple: Clasa I Obiectivul evaluat Itemul de evaluare .completare. la întâmplare sau periodic.Să despartă corect în Uneşte printr-o linie silabe cuvintele din coloana A cu răspunsurile posibile din coloana B. Itemi tip pereche: au în vedere operaţii de tip factual şi urmăresc dezvoltarea capacităţilor de asociere în gândirea elevilor. într-o clasificare care are la bază tipul de răspuns aşteptat şi gradul de obiectivitate a notării. Itemi obiectivi Se caracterizează prin obiectivitate şi se raportează la zona inferioară a achiziţiilor cognitive. Oricum. În aplicarea acestui test. se ia un text. nu se recurge în scopul acesta la texte din literatura artistică. care au în vedere omiterea substantivelor. în care se omit cuvinte. A B apă trei silabe grădină patru silabe învăţător două silabe ceas o silabă .4. Utilizarea acestui procedeu se bazează pe faptul că un mesaj poate fi înţeles în totalitatea lui. În sens larg. Prin aplicarea acestui test se compară comprehensibilitatea mesajelor şi felul de reacţie a diverşi elevi din punctul de vedere al gradului de înţelegere a mesajului. al şaptelea sau al zecelea cuvânt este înlocuit de un spaţiu gol sau de un alt semn. Să urmărim tipurile de itemi. Dacă cuvântul respectiv are un rol esenţial în construcţia textului. 7. este doar ghicit. 7. spre exemplu. ci la texte neutre din punctul de vedere al expresivităţii.

Itemul de evaluare Încercuieşte litera A dacă afirmaţia este adevărată sau litera B . Clasa I Obiectivul evaluat . castele şcolăriţă Singular bec câmpii Plural grădiniţe ploaie carte Uneşte fiecare verb din coloanele A şi C cu timpul corespunzător.a II . da/nu. A Harnic .a .Să distingă timpul în care se desfăşoară acţiunea unui verb.a . A B C va fi sunt a avut voi avea pleacă prezent am plecat voi trecut desenez Itemi cu alegere duală: oferă elevilor posibilitatea să aleagă răspunsul corect din două alternative: corect/incorect.Să precizeze numărul substantivelor a IV . din coloana B.Să încadreze cuvintele date în clase lexicogramaticale (elemente pregramaticale) a III . cinci silabe Indică prin săgeată ce denumeşte fiecare cuvânt din coloana A.Să distingă sensul de singular – plural al unui substantiv dat.a .denumeşte un lucru Zece – exprimă o acţiune Aleargă – exprimă un număr Masă – exprimă o însuşire Indică prin săgeţi numărul fiecărui substantiv din coloană.

şi cuvântul NU. amărui. Răspunde prin DA. curat. cuvântul fereastra răspunde la întrebarea „Cine?” Înscrie cuvintele din lista următoare în coloana corespunzătoare: cartofi. dacă afirmaţia este corectă. mititel. DA NU trei zeci DA NU optusprezece DA NU paişpe DA NU doisprezece a IV – a . (Elemente pregramaticale) a III – a Să deosebească adjectivul care exprimă o însuşire sufletească de substantivul care denumeşte o însuşire sufletească. În propoziţia „Vântul deschide fereastra!. dulceag.F. (Cunoştinţe de limba română) .Să identifice cuvântul care răspunde la întrebarea „Cine?” întro propoziţie dată.Să pronunţe şi să scrie corect numeralele cardinale compuse. dacă scrierea este incorectă. A. Dacă ai întâlnit forme incorecte. dacă este falsă (neadevărată). dacă afirmaţia este incoerentă. televizor. prăjitură. Substantive Adjective Încercuieşte cuvântul DA. Cuvântul creioane denumeşte un singur lucru.(Elemente pregramaticale) a II – a . sau prin NU. scrie alături formele corecte. prietenie. cinstit. cinste. dacă scrierea este corectă. potrivit.

păpădie. . acestea au fost aranjate în ordinea aşezării literelor în alfabet? Încercuieşte cifra corespunzătoare variantei pe care o consideri corectă.Topîrceanu) a II – a . 1. avion. vagon.Să ordoneze cuvintele după litera iniţială. rac. pornesc furnicile la drum. Acoperişuri veştede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum. ceas. barcă.Să recunoască versul. dovleac. zidar. mac. grădină. bloc. Itemul de evaluare În care dintre listele de cuvinte de mai jos. ciorap. Pe jos. brad. pantofi. dosar. ac.Itemi cu alegere multiplă: solicită elevii să identifice răspunsul corect dintr-o listă de răspunsuri posibile. Clasa I Obiectivul evaluat . din grădină. Ferestre amorţite se deschid Să intre-n casă soarele şi vântul. (G. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Şi ies gândaciiDomnului pe zid. potrivit ordinii alfabetice. ridiche. 2. Se dă textul: strofa şi silabele finale Se –nalţă abur moale ale versurilor. joc.apă. 3.

.. două.1.. Itemi semiobiectivi Elevii construiesc răspunsul...Câte versuri are textul dat? a... Clasa I Obiectivul evaluat .... versul 1 cu 2 şi 3 cu 4.... trei.. opt versuri... purcel........ cineva...........itemi cu răspuns scurt... 2...... c. grupurile de litere învăţate...............Să identifice. gingaş.. Câte strofe cuprinde? a..Care cuvânt conţine grupul de litere ce? (... Itemul de evaluare Câte silabe are cuvântul televizor? (...............Să distingă silabele din care se compun cuvintele......................... ... în cuvintele date. se dă un concept şi se cere elevilor să-l definească.............de exemplu: se dă o parte din definiţie şi se cere elevilor să o completeze.) 2.... b.....................) Citeşte următoarele cuvinte: genunchi.....Care cuvânt conţine grupul de litere ge? (.... patru versuri.......... Cum rimează versurile în strofa care începe cu „Se-nalţă.Care cuvânt conţine grupul de litere ci? (..”? a..) 3...... 1.... şase versuri...... c..) a II –a .... 3... una.... b....... .

. să prezinte sau să explice anumite chestiuni.. fenomene.... pornind de la un text.. să descrie.a III – a -Să definească substantivul Să identifice atributele şi complementele într-o propoziţie dată. Completează afirmaţiile: a.... Întrebări structurate (sunt formate din mai multe întrebări de tip obiectiv şi semiobiectiv.... -fiecare întrebare să se sprijine pe materialul lingvistic propus....Care cuvânt conţine grupul de litere gi? (.. Ei reprezintă forma mai cunoscută de evaluare şi..... etc.. legate printr-un element comun).. a IV.. În elaborarea lor trebuie să se ţină seama de următoarele recomandări: -succesiunea întrebărilor să se desfăşoare de la simplu spre dificil.... se va lăsa câte un spaţiu liber după fiecare întrebare.a . b.) Completează definiţia: Substantivul este partea de vorbire care denumeşte. -fiecare întrebare va fi autoconţinută.. -pe suprafaţa de scris pe care lucrează elevul.Să realizeze portretul unui personaj. Itemul de evaluare Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onişor ieşise cu şase oi la mugurul proaspăt al . Tipurile de itemi cu răspuns deschis sunt: itemi tip rezolvare de probleme Clasa Obiectivul evaluat a IV.... Complementele din această propoziţie sunt..... elevii au posibilitatea să formuleze... sunt mai uşor de aplicat. stabilit în funcţie de dimensiunea răspunsului aşteptat. pe lângă casele primitoare ale oamenilor buni... -printr-o întrebare se pot viza unul sau mai multe obiecteive..a 4......Atributele din această propoziţie sunt. iarna... nedepinzând de corectitudinea răspunsului la întrebarea anterioară.... Animalele sălbatice vin adesea... de aceea.. observaţii...... Itemi cu răspuns deschis Prin ei.

Sadoveanu – Un om necăjit) Se citeşte textul şi se va răspunde următoarelor întrebări: a.Care sunt însuşirile sufleteşti desprinse din text? c.Se ştie ceva despre condiţia de viaţă a familiei copilului? Itemi tip eseu . Îmi dădu bună ziua c-un glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie. îndemnându-le spre crâng. Ridică spre mine ochii trişti învăluiţi ca-ntr-o umbră cenuşie şi-şi scoase cu anevoie din cap pălărioara veche pleoştită ca o ciupercă. (M.Care sunt însuşirile fizice desprinse din text? b. Era un copilaş palid şi mărunţel şi târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate mai mare. acoperindu-se ridică deasupra oilor toiegelul alb.primăverii. apoi.

chiar cu dispreț sau amuzându-te atunci când vezi un cetățean deplasându-se cu dificultate. fiind nevăzători sau având cocoașă... eseu cu răspuns restrâns Compunerea unui text dialogat Pe baza unor ilustraţii din manual sau dintr-o carte de poveşti. chiar consumatori ai unor valori materiale greu de suportat de ceilalți cetățeni.. atunci când societatea nu era dispusă în principiu să investească într-o asemenea categorie socială de cetățeni.... socotiți inutili vieții comunitare. eseu liber Se prezintă o întâmplare hazlie din timpul vacanţei de vară sau elevul este solicitat să imagineze o întâmplare cu.eseu structurat Elevilor li se dau problemele pe care trebuie să le aibă în vedere în realizarea unei compuneri despre. Reticența unora față de copiii cu CES(cu cerințe educative speciale) provine din neînțelegerea faptului că ei sunt produsul eredității și al mediului social... astfel ca ei să se poată considera . Elevii trebuie să fie astfel instruiți ca să manifeste discreție. nu este cuviincios să privești insistent. ea diferind de la o civilizație la alta în funcție de cultura statului respectiv și de valorile pe care acesta le promova. Capitolul 8 8.. ei fiind percepuți foarte diferit în funcție de educația făcută chiar în școală.Un elev poate să înțeleagă că pentru acei oameni handicapul produce o stare specială...EDUCAREA COPIILOR CU DEFICIENȚ E ÎN Ș COALA MODERNĂ În societățile tradiționale ale secolelor trecute atitudinea oamenilor față de copiii cu deficiențe era foarte diferită față de prezent. elevii sunt invitaţi să imagineze dialogul dintre personajele înfăţişate. b.a. Astfel.. ca să dau numai aceste exemple destul de frecvente în peisajul cotidian. d. eseu cu răspuns extins Caracterizarea unui personaj dintr-o naraţiune.. Nu au lipsit în Antichitate și în Evul Mediu măsuri extreme. despre.. c.În țările civilizate cetățenilor deficienți li se acordă toată atenția.. de ucidere a pruncilor născuți cu deficiențe fizice sau psihice.. la nevoie să-și ofere ajutorul sau să fie toleranți cu asemenea persoane care se urcă mai greu în autobuz și în tren sau traversează strada cu dificultate. Oameni cu deficiențe se găsesc în jurul nostru la tot pasul.. amintindu-i de. Se cere ca elevii să compună un text în care să înfăţişeze trăsăturile fizice şi sufleteşti ale personajului. fie că ei socotesc dezastruoasă condiția lor de deficienți sau numai drept inconvenient.

copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul autistic. dimpotrivă. dizabilităţi mintale. Iată cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la copii: Dislalia (gr. emoţionale (anxietatea. care îngreunează comunicarea. paralizia cerebrală). Din autocarul sosit din Danemarca.Niciodată nu am văzut în România o asemenea atitudine. pentru că la noi se consideră că o persoană dezavantajată de soartă ca aceea este condamnată la izolare socială. dar pănă în acel moment eu nu meditasem asupra justeței unui asemenea aspect. tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă. integrarea în viața comunității. Se disting astfel: .copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare. fie după un accident ivit mai târziu. Dys= dificil şi labein= a vorbi) este o tulburare de vorbire care constă în greutatea de articulare a cuvintelor. iar în sens restrâns dislalia desemnează tulburarea ce constă în imposibilitatea de pronunţare corectă a unor sunete. unii având montate chiar perfuzii la vedere. Pe stradă se deplasează în căruciare speciale oameni paralizați. În spectacolele americane. considerați egalii celorlalți. tulburări de auz. 8. spre exemplu.copiii cu handicap asociat. depresia.Tulburări de vorbire Ceea ce ne interesează în mod deosebit acum sunt tulburările de vorbire. mutism selectiv. întârzieri în dezvoltarea limbajului). Copiii pot fi într-o situație specială de deficiență fizică ori psihică. tulburări de opoziţie şi rezistenţă). care își pot face singuri cumpărăturile.egalii celorlalți concitadini. . La nedumerirea mea de atunci. . . . Mai concret. comportamentale (tulburări de conduită. dislexia. sindromul Asperger.copiii cu deficienţe mintale.copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale. în activitatea profesională de mai târziu. am văzut coborând la Muzeul Ermitaj din Rusia 40 de turiști în cărucioare. mi s-a făcut observația că și Oamenii cu handicap au nevoie de cultură.1.copiii cu tulburări afective. . cât de repede și atent ei pot să fie integrați în societatea de astăzi. ci. . bulimia nervoasă. atacul de panică. fără ca cineva să se amuze de această imagine. Le-am dat dreptate.În școli și facultăți sunt profesori și elevi sau studenți cu dizabilități locomotorii. fie din naștere. ceea ce nu înseamnă să renunțe la viață socială. tulburări de stres posttraumatic. discalculia. cooperarea. dispraxia). sindromul Down. pe scenă un cor de sute de artiști are în primul rând poziționați coriștii handicapați locomotor. supra-alimentarea). hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD. socotită firescă. de excursii turistice. în sens larg ea denumeşte orice fel de abatere de la vorbirea obişnuită.

. care pot fi corectate cu ajutorul onomatopeelor. pe care trebuie să le diferenţieze în tulburări uşoare sau patologice.Exigenț e ale educaț iei incluzive Unii elevi deficienți au nevoie de o terapie a tulburărilor de vorbire şi de limbaj şi de psihoterapie individuală şi de grup pentru sprijinirea integrării pe plan social. copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor. îndeosebi a lui s şi z. care se pronunţă mai greu şi apare mai târziu ca altele. dislalia simplă sau parţială. Pornine de la situația concretă a fiecăruia. ținta generală a întregii activități didactice. de tipul p-p-p-poporul Ca formator profesionalizat. 1. care se rdesfășoară în școlile de profil. care altfel va fi traumatizat şi tensiunea între el şi cei din jur va deveni insuportabilă. Există două tipuri de bâlbâială: -clonică sau de formă primară. ce se cer atrenuate şi chiar iradicate. care este înlocuită cu altele.8. Rotacismul este omisiunea sau denaturarea sunetului r. apoi în silabe şi apoi în cuvinte şi în propoziţii întregi. respectiv complexă. dislalia generală. întrucât vocalele solicită o capacitate de articulare mai redusă. Cele mai afectate sunete sunt consoanele. Tratamentul va ţine conte de manifestarea emotiv-nervoasă pe care maladia aceasta o implică. în care este solicitat respectivul sunet pronunţat deficient. Pararotacismul este imposibilitatea pronunţării consoanei r. şuierătoarelor şi a africatelor. de tipul po-po-po-porul -tonică sau de formă secundară. 8.Tipologia dislaliilor După gradul de extindere există a. învăţătorul va acţiona asupra cauzelor. Pentru a asigura eficența acestei activități. Sigmatismul constă în pronunţarea defectuoasă a siflantelor. întrucât are şanse mai slabe şi ceva mai târzii de redresare. fără a admonesta copilul. caz în care se pronunţă defectuos numai anumite sunete.1.2. Bâlbâiala se mai numeşte barbism sau logonevroză. Ea se deosebeşte de celelalte tulburări. b. Exersarea lor devine eficientă atunci când se recurge la zicători şi proverbe sau scurte povestiri. Învăţătorul începe corectarea cerând elevilor să pronunţe consoana singură. ele fiind mai simple. Familia este chemată să coopereze cu învăţătorul. elevul va primi în activitatea şcolară conţinuturi şi sarcini simplificate. Activităţile ludice cu toţi copiii grupei de grădiniţă sau ai clasei de şcoală sunt o bună ocazie de a exersa cu elevii care prezintă asemenea tulburări. când mai multe sunete se pronunţă defectuos.

De o reală importanță sunt trategiile şi intervenţiile utile din partea cadrului didactic. bineînțeles. . creşterea autonomiei personale. -Crearea unui climat afectiv. rerspectiv: -Crearea în clasa în care elevii deficienți sunt incadrați alături de cei normali a unui climat afectiv-pozitiv. laude. programe de terapie. astfel încât consultarea psihologului. Atât elevii deficienți cât și familiile lor beneficiază de consiliere școlară și vocațională. acestea fiind solicitate cu calitățile lor profesionale. de la familie la cadre didactice. cu implicarea tuturor factorilor educaţionali. asistenţă psihoterapeutică. Consilierii şcolari sunt şi ei de un real ajutor. Fără îndoială că cei mai buni profesori sunt aceia care au abilităţile necesare pentru a-i ajuta pe elevii deficiență să izbândească în acest efort. cu experiența acumulată în anii. rampe de acces pentru deplasare. necesită programe şi modalităţi de predare adaptate cerinţelor lor educative. -Încurajarea prin activarea elevilor deficienți a eforturilor. confortabil. a medicului neuropsihiatru şi terapia să fie făcute cât mai precoce. Necesare sunt. Deficiențele de limbaj nu sunt sigura țintă a învățământului incluziv. astfel încât să fie încurajat şi evidenţiat cel mai mic progres al elevului deficient. realizabile -Folosirea frecventă a sistemului de recompense. şcoala . -Încurajarea independenţei. -Adaptarea metodelor şi mijloacelor de învăţare. -Sprijin. asigurată personal elevului și familiei sale. încurajări. care să asigure o atmosferă de normalitate. -Încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor. ei beneficiază de programe speciale de învățare ți evaluare. tratamentele logopedice.etc. ei oferind în mod ritmic și continuu consultarea elevuluişi sfătuirea familiei aparținătoare. -Sarcini împărţite în etape mai mici. adaptate la etapa de asimilare a scris-cititului și calculului la care se află fiecare dintre ei. fără a crea dependenţă. întărirea pozitivă. și programele de terapie lingvistică. cu pasiunea lor pentru deficiențele care se cer atenuate. care exclude izolarea elevilor deficienți. asistenţă medicală specializată. -Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare. Categoria aparte a copiii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie din timp identificată. Tocmai pentru aceasta. încurajare şi apreciere pozitivă în realizarea sarcinilor şcolare.De aceea. care conduce spre rezultate sigure în situați aceasta. Prin abordarea incluzivă se susţine că şcolile de profil au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi să depăşească barierele din calea învăţării. formarea unei atitudini pozitive a colegilor. Elevii cu tulburări vizuale și de auz. ca și cei cu dizabilităţi fizice. evaluare. -Folosirea învăţării afective.

conform temei stabilite în programa şcolară şi într-o unitate de timp bine delimitată. părinţii şi reprezentanţii comunităţii în vederea desfășurării unei activități concertate având un asemenea target. ca cea mai eficientă formă de instrucţie. tandemul elev-cadru didactic. ca ei să nu fie rupţi de natură. tehnic. În această ambianţă. Numai astfel poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv în care copiii să discute cu lejeritate despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aibă curaj să cearăajutor. Totuşi ceea ce se cere menţionat este faptul că sistemul învăţământului pe lecţii şi pe clase a fost instaurat de către Comenius (1592-1670). el impunânduse în întreaga lume. se pot stabili relaţii de colaborare cu autorităţile locale. evoluând în funcţie de factori diverşi. Astfel se realizează în condiţii optime interacţiunea între factorii procesului de învăţământ. ca în antichitatea egipteană a Ptolemeilor în familiile regale şi nobiliare sau în spaţii anume amenajate în acest scop. Clasa şcolară este cadrul organizatoric constituit ca unitate didactică esenţială. Alteori s-a recurs la improvizarea de către preoţi sau de alţi oameni cu minţi luminate ai satului a unor chilii ale bisericii. Instrucţia copiilor bogaţi s-a realizat în condiţii selecte. alcătuită din grupe constante de elevi. pe care lecţia . climateric şi nu în ultimă instanţă ştiinţific. Lecţia reprezintă forma de activitate desfăşurată de către cadrul didactic cu elevii clasei cu scopul asimilării cunoştinţelor şi a formării unor deprinderi. In evul mediu şcolile erau apanajul mânăstirilor şi al cureţilor nobiliare. Chiar şi în debutul secolului al XXI-lea o şcoală din capitala ţării noastre diferă ca dotare tehnică de una a satelor de munte din Apuseni. Capitolul 9 Proiectarea activităţii didactice De-a lungul secolelor care s-au scurs între antichitate şi zilele noastre formele de organizare a procesului de învăţământ s-au schimbat. aşa cum relata la mijlocul secolului al XIX-lea Ion Creangă în nemuritoarele sale Amintiri din copilărie despre lumea Moldovei.trebuie să dispună de strategii funcţionale spre a aborda măsuri practice care să faciliteze îndepărtarea barierelor cu care se confruntă elevii în calea participării lor la educaţie. stabilite pe bază de vârstă.În India s-a impus ideea centrării colectivului de elevi în jurul unui copac. Negreșit. care sunt: scopul. stadiu de dezvoltare intelectuală şi progres şcolar. conţinutul. în care se înfiinţau astfel primele şcoli rurale. metodele şi tehnologia didactică. de ordin material. în vederea autocorectării deficiențelor lor.

concepută ca proces de anticipare a ceea ce cadrul didactic îşi propune să realizeze împreună cu elevii lui prin lecţie. a trăsăturilor psiho-sociale. Analiza sarcinilor de instruire ale disciplinei de limba şi literatura română şi fixarea obiectivelor-cadru: . strategii cu componentele instruirii. Etapele proiectării didactice 1. 9.proiectarea eşalonată (se realizează anual. 2. prin proiectarea sistemului de lecţii). grupată sau individuală.1. -organizarea metodică a activităţii instructiv.3. Conţinutul proiectării pedagogice curriculare cuprinde: -obiectivele şi conţinutul procesului de predare-învăţare -pregătirea psihopedagogică şi metodică a cadrului didactic pentru lecţie -metodologia şi formele de activitate cu elevii. şi relaţiile dintre acestea. conţinuturi.2.Documentele de lucru ale educatorului sau învăţătorului În activitatea sa.Funcţiile proiectării pedagogice sunt: -anticiparea rezultatelor aşteptate. a intereselor. . a motivaţiilor.proiectarea globală (concretizată în planuri de învăţământ şi programe analitice). cadrul didactic va trebui să apeleze la cele mai importante documente care ordonează activitatea în domeniul respectiv: -Legea învăţământului din România -Statutul personalului didactic .ca formă de bază a organizării procesului didactic o instituie. ce conţin obiective.analiza condiţiilor materiale existente în clasă. extinse pe parcursul întregului an şcolar la disciplina respectivă. 9. fie ea frontală. se împlinesc obiectivele instruirii şi ale educaţiei. constituit din programe de instruire.analiza nivelului dezvoltării structurilor cognitiv raţionale. în conformitate cu obiectivele programei de profil. -evaluarea cu procedeele specifice în funcţie de tipul lecţiei şi de momentul procesului instructiv-educativ 9. a deprinderilor şi a tehnicilor de învăţare utilizate de elevii clasei. Analiza resurselor umane (psihologice şi pedagogice) şi materiale: . . a nivelului de pregătire. Proiectarea didactică este o activitate complexă.educative -evaluarea rezultatelor acestei activităţi -reglarea şi optimizarea procesului instructiv-educativ Proiectarea didactică se realizează printr-un sistem de operaţii. care să se încadreze într-un sistem mai amplu de activităţi similare. semestrial şi zilnic.

9.-Regulamentul de funcţionare şi organizare a învăţământului preprimar şi respectiv primar -Ghidul de aplicare a programei pentru învăţământul preşcolar şi primar -Scrisori metodice pentru aplicarea programei instructiv-educative în grădiniţe.. în funcţie de nivelul de pregătire al elevilor şi de motivaţia lor pentru studiu. care este mai complex şi mai bine articulat decât vechiul plan de lecţie. Proiectarea se face pe unităţi de învăţare. ce constau în:-consolidare. succesiunea capitolelor şi a temelor. stabilirea numărului de ore specific fiecărei unităţi de conţinut şi repartizarea acestui timp pe tipuri de activităţi (predare.Proiectele semestriale se bazează pe teme şi acestea se raportează la unităţile de învăţare. aşa cum am mai precizat la începutul cursului în capitolul 2. -ameliorare.4. Contribuţia cadrului didactic constă în stabilirea ponderilor atribuite aanumitor teme. explozia stelară”) SCOPUL ACTIVITĂŢII: . numit scenariu sau proiect didactic.Proiectarea unei lecţii Este o activitate mentală de anticipare amănunţită a ceea ce va face cadrul didactic în lecţie în vederea realizării obiectivelor prevăzute curricular. definirea obiectivelor generale. stabilindu-se desfăşurarea. Fiecare dintre aceste targeturi trebuie să aibă resurse specifice. -evaluare. cu un număr de ore distribuite la toate lecţiile. perioadele de timp afectate. Proiectarea se concretizează printr-un document. La baza întocmirii acestui proiect stă programa şcolară. evaluare). aceasta fiind o operaţiune dintre cele mai detaliate şi decisive pentru reuşita demersului didactic. EXEMPLUL 1 GRUPA: Mare INSTITUTOR: Vezure Dana Eugenia CATEGORIA ACTIVITĂŢII: Cunoaşterea mediului MIJLOC DE REALIZARE: Lectură după imagine TEMA: „Tablou de toamnă” TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidarea de cunoştinţe ( prin aplicarea metodei . . recapitulare şi sinteză. Proiectarea didactică anuală preconizează. accentele punându-se pe trei obiective.stimularea creativităţii prin formularea unor întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri. Obiectivele specifice vor fi consemnate la începutul documentului. Se cer menţionate titlurile celor 15 teme propuse.

dialogul.Ce”.De ce”. . . Evenimentul didactic Co nţinutul ştiinţific Strategia didactică Metode şi Mijloace procedee de învăţare elementul surpriza Evaluare. .Forma de organizare: frontal.Locul de desfăşurare: sala de grupă. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: .5..Cine”. . 9.să se organizeze pe grupuri..să analizeze un tablou de toamnă. folosind pronumele interogative.Când”.explozia stelară”. pe grupuri. cunoştinţelor Poştaşul” care va aduce 3. enumerarea. . . analiza. ... .Cum”.Reactualizarea activităţii ..Mijloace de învăţământ: o stea mare. . .să formuleze întrebări corecte din punct de vedere gramatical pe care să le adreseze celorlalte grupuri de copii.Când”.Ce”..Cum”. tablou cu aspecte de toamnă.Dirijarea toamnă... . prin folosirea metodei interactive . descrierea.să alcătuiască întrebări pe baza conţinutului unei imagini. explicaţia..Anunţarea copiilor o temei şi imagine în obiectivelor care sunt propuse ilustrate aspecte de 4.Strategia didactică: .De ce” pe baza conţinutului unei imagini. cinci steluţe mici.Captarea atenţiei Va sosi în clasă elementul surpriză al 2. ( Instrumente şi indicatori ) 1. . .să se exprime corect în propoziţii clare şi concise.. -proba orală : comversaţia -tablou de recunoaşterea toamnă unor aspecte ale anotimpului toamna . problematizarea.să păstreze ordinea şi disciplina pe tot parcursul activităţii. Cine”.familiarizarea copiilor cu strategia elaborării de întrebări de tipul .Metode şi procedee: conversaţia euristică. să colaboreze între ei şi să manifeste spirit de echipă..

-analiza ..Obtinerea performantei -se organizează colectivul de preşcolari sub formă de semicerc.. imaginea despre -se anunţă -conversaţia anotimpul copiii că se va toamna desfăşura o activitate de cunoaştere a mediului: .Toamna” mici.se poartă o mare şi discuţie despre cinci anotimpul steluţe . In mijloc este aranjată o steluţa mare.Tablou de toamnă Proba orală : descrierea materialului pregătit şi a sarcinilor de lucru 5.învăţării -steluţa . iar în mijlocul lor se aranjează steluţele. Celelalte cinci -expunerea enumerarea -descrirea interpetarea Proba orală : formularea de întrebări realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup şi individual pentru rezolvarea unei probleme. iar peste ea se aşează o imagine ce reprezintă aspecte ale anotimpului toamna.

.CE ‘’ este scrisă cu roşu . atenţionând copii ca pe fiecare steluta este scrisa cate o intrebare cu culori diferite.Comunicarea întrebărilor . CINE cu culoarea verde. împreună trebuie să găsească mai multe întrebări . Astfel copiii enumerarea vor reţine că întrebarea . Poştaşul alege cinci copii. CUM cu culoarea galbenă CÂND cu culoarea albastru şi DE CE cu culoarea portocalie.6.Observarea comportamentului .care la rândul lor aleg trei –patru parteneri cu -sinteza care formează o echipă.Evaluarea activităţii steluţe mici se aşează în jurul steluţei mari.

7.Toţi copiii analizează tabloul şi formulează în grup câteva întrebări timp de cinci minute .Incheierea activităţii referitoare la imaginea prezentată folosind intrebarea de pe steluţa aleasă.se revine în semicerc şi fiecare grup comunică întrebările elaborate împreună. La un semn . CE CINE CUM -dialogul -Aprecieri verbale -dialogul -Stimulente TABLOU DE TOAMNA DE CE CÂND Pe rând fiecare grup vine .

-Cine nu mai încălzesşte cu atâta putere ca .-Ce fac copiii după terminarea vacanţei mari atunci când începe acest anotimp? 3-.-Ce haine îmbracă copiii în anotimpul toamna? CINE: 1.lângă margine şi adresează întrebările celorlalte grupuri. CE : 1.-Ce se întâmplă cu vegetaţia în anotimpul toamna? 5. aceştia răspund.-Ce anotimp este prezentat în imagine? 2.Ce fac păsările călătoare în anotimpul toamna? 4.

în anotimpul precedent? 2.-Cine suflă mai cu putere şi scutură frunzele din copaci? 4.-Cine sunt cei care se pregătesc pentru venirea frigului făcând provizii? CUM: 1.-Cum sunt frunzele în anotimpul toamna? 2.-Cum se pregătesc oamenii pentru venirea anotimpului friguros? 3.-Cine lasă cuiburile goale şi pleacă în ţările calde? 3.-Cum este ziua faţă de noapte? 4.-Cine alungă păsările în ţările calde? 5.-Cum este vremea în .

-Cum pregătesc oamenii grădinile ţi ogoarele în anotimpul toamna? CÂND: 1.-De ce este toamna? 3.De ce nu pleacă toate păsările în ţările calde? .-De ce pleacă păsările în ţările calde ? 2.-Când pleacaă păsările în ţările calde? 3.-Când încep copiii sşcoala? 2.-Când se coc gutuile? DE CE: 1.-De ce culeg oamenii legumele şi fructele? 4.acest anotimp? 5.-Când seamănă oamenii grâul? 4.-Când se culeg viile? 5.

-De ce cad frunzele? Se apreciază întrebările copiilor. se apreciază cele mai corecte şi mai interesante întrebări care vor fi scrise şi afişate la panoul „dialog cu părinţii” Educatoarea aduce cuvinte de laudă asupra modului de cooperare şi interacţiune dintre membrii aceleiaşi echipe. Se aminteşte şi denumirea metodei de .5. modul de exprimare în propoziţii. Copiii vor da un titlu tabloului pe care l-au studiat.

predare DURATA: 30 Minute SCOPUL: Formativ: . Profesii şi meserii CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului TEMA ACTIVITĂŢII: „Ce miros au meseriile” de Gianni Rodari FORMA DE REALIZARE: Memorizare TIPUL ACTIVITĂŢII. In incheiere activitatea va fi completată în conţinut de un cântecel despre anotimpul toamna ”A! A! A! Acum e toamna da ! Copiii vor fi recompensaţi pentru buna desfaşurare a activităţii. Anieş EDUCATOARE: Bob Ioana Maria GRUPA: Mare TEMA SĂPTĂMÂNII: Mediul social şi cultural SUBTEMA.consolidarea deprinderii copiilor de a reproduce expresiv prin exersarea funcţiilor memoriei. Transmitere de cunoştinţe. . 2.2007 INSTITUŢIA: Grădiniţa nr. EXEMPLUL 2 DATA: 27.03.grup folosită „explozia stelară”.

dezvoltarea memoriei voluntare şi a atenţiei..frontală . .demonstraţia b) Materiale şi mijloace didactice: .formarea deprinderii de a recita cursiv şi expresiv o poezie pe strofe şi integral. O2 – să indice titlul şi autorul poeziei. a unor meserii.planşe . O5 – să indice meseriile părinţilor lor.individuală d) Tipuri de învăţare: .îmbogăţirea cunoştinţelor referitoare la meseriile pe care şi le vor alege când vor fi mai mari. O9 – să participe cu interes la activitate.educarea dragostei faţă de muncă şi faţă de părinţi prin cunoşterea unor „ocupaţii”.îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresive noi.exerciţiul . .explicaţia . Obiective operaţionale O1 – să recite clar. Educativ: . Strategii didactice a) Metode şi procedee didactice: .ursuleţi c) Forme de organizare: . O7 – să se exprime corect în propoziţii din punct de vedere gramatical.ghicitori . O6 – să indice importanţa fiecărei meserii. O3 – să răspundă corect la ghicitori. O8 – să „citească” planşele cu ajutorul întrebărilor adresate.textul poeziei . Informativ: . corect şi expresiv pe strofe şi integral poezia.conversaţia . O4 – să dea exemple de anumite meserii.

editura didactică şi pedagogică. Editura „Grigore Tălvăcaru”. Iar un halat de medic A doctori.chestionarea orală Bibliografie: 1) Ghid metodic pentru dezvoltarea vorbirii şi în grădiniţă de copii şi în clasele I şi a II-a 2) Ghicitori pentru cunoaşterea mediului înconjurător. În orice tâmplărie. copii! A pâine şi plăcinte Miroase-n brutării.ghid metodic. Ilie I Mirea. Editura didactică şi pedagogică.” . Laurenţia Culea. Liviu Chiscop.. Bucureşti.evaluare curentă b) Metode de evaluare: .inteligibilă SISTEM DE EVALUARE a) Forma de evaluare: . Bucureşti.receptiv – reproductiv . Stela Anghel. Filofteia Grama. 1976 3) „Culegere de texte literare pentru copii”.observarea curentă . 1994 4) „Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar”. În sat sau la oraş A scânduri moi miroase A vrafuri de talaş.amară.2000 „Ce miros au meseriile De Gianni Rodari Oricare meserie Are un miros. Miroase cofetarul A nuci şi scorţişoară.

nu mai avem orar. ÎN CONCORDANŢĂ CU NOUL CURRICULUM-2008 . adica din ce stiu eu ca se abordeaza la aceasta varsta cu prescolarii si nu mi-a intrat in temele proiectelor).ordinul MECT pt. . trei sunt pasii importanti: 1 . ideile pe care le-au avut in cadrul proiectelor.se aduna colectivul gradinitei (Comisia metodică) în cadrul Zilei metodice (care trebuie să se desfăşoare obligatoriu. „La nivelul Comisiei metodice. încă o data. După citirea cu atenţie a noului curriculum. .lucrand astfel. pe fiecare nivel de varsta in parte) si 3 . PRECIZĂRI PRIVIND PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII SĂPTĂMÂNALE. cel puţin o zi pe săptămână va fi dedicată efectuării celor 3 ore de activitate metodică în unitate.” 2 . avem doar programul zilnic de activitate . să desfăşuram activitati integrate. ce proiect e inainte si ce proiect urmeaza etc. pe format electronic sau listat.cand ne apucam de planificare.edu. de la un an la altul. va precizăm clar. şi a Scrisorii metodice –2008.ro/prescolar/noutati site www. in functie de ceea ce constat ca mi-a ramas neacoperit (ca si continut al curriculumului. ce evenimente ar fi.pentru saptamanile ramase fara proiect. materialele folosite. sa facem o planificare chiar mai putin coerenta. următoarele: .se citeste cu atentie continutul (descriptivul) temelor mari de studiu din programa si se stabilesc astfel temele de proiecte (cu durata fiecaruia. . orientandu-m si dupa perioada din an in care se afla saptamanile respective. care pot fi consultate pe: site www. Stimate colege.ro/curriculum/invatamantprescolar forum directori la toate Cercurile pedagogice şi la nivelul Comisiilor metodice.isjmm. în fiecare săptămână. cu curaj. asa cum am inteles noi programa si sa discutam cu celelalte colege etc. experienta acumula Vă recomandăm următoarele etape: 1. se stabilesc teme independente. cu toate educatoarele din Comisia metodică. sa abordam teme îndrăzneţe de proiecte.2008. colegele vor avea posibilitatea de a-si transmite una alteia.putem încerca. dar gandita de noi. noul curriculum are nr. continutul. asa cum intelegem acum.EXEMPLUL 3. 5233 din 1 sept.

recomandăm STABILIREA CONŢINUTURILOR PENTRU FIECARE TEMĂ. astfel încât să avem o evidenţă clară a unităţii de timp alocate unei teme.planificarea temelor pe săptămâni-grupa mică nr TEMA Nr. de săptămâni 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? 5 8 5 5 5 6 Din care. efectuez PLANIFICARE ANUALĂ A PROIECTELOR ÎN CADRUL TEMELOR DE STUDIU . Nu este obligatoriu într-un an să planificăm toate temele (minim 4) De exemplu :într-un an şcolar sunt 34 săptămâni tabel 1. de săptămâni alocate temei 10 10 0 0 8 6 Din care. pentru Proiecte alte conform subte metodei me proiectelor 3 7 4 6 0 0 0 0 1 2 7 4 1 2 3 4 Cine sunt/suntem? Cand/cum şi de ce se întâmplă? Cum este/a fost şi va fi pe pamânt? Cine şi cum planifică/organizează o activitate? 5 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? 6 Ce şi cum vreau sa fiu? Exemplu grupa mare nr TEMA Nr. urmată de PLANIFICAREA TEMELOR DE STUDIU. în funcţie de vârsta copiilor. pentru proiecte alte subte me 3 2 5 3 2 3 1 4 2 3 3 3 2.

(modificărimea. fie aspecte care ţin de interesele de moment ale grupului de copii exemplu pentru fiecare grupă: Teme Cine Cand/ Cum este/ a Cine şi cum sunt/ cum şi de fost şi va fi planifică/org suntem? ce se pe pamânt? anizează o Grupa întâmplă? activitate? Mică Cu ce şi Ce şi cum cum vreau sa exprimăm fiu? ceea ce simţim? Proiect: Proiect Proiect: Proiect: „În Proiect: „Ştiu transsemes „Case şi grădiniţa „Cântecul cine trial: oameni” noastră” lunii” sunt?” „Anotimpu (grădiniţa şi (activităţi în (simţul (corpul rile” casa/camera grădiniţă. familie. le din tipuri de unei activităţi. temele săptămânale vor abor fie aspecte legate de proiectul transsemestrial. el se va derula de-a lungu anului şcolar (vezi datele din planificarea calendaristică). De asemenea. diferite planificarea al auzului. văzului şi uman. pentru perioadele în care nu se derulează proiecte.Cine Cand/cum şi Cum este/a sunt/ de ce se fost şi va fi suntem întâmplă? pe pamânt? ? Proiect Proiect: : Proiect Cine şi Cu ce şi cum cum planifică/ exprimă organizeam ceea ză o ce activitate simţim? ? Proiect: Proiect: Ce şi cum vreau sa fiu? Proiect: Proiect: PERIO PERIOADA PERIOADAPERIOA PERIOA PERIOA PERIOA DA DA DA DA NOTĂ: Pentru proiectul transsemestrial nu se poate stabili perioada. culori şi .

pă.24 oamenilor ianuarie răsplata) 3 . ce de ce prin excursie. activfamilie şi e pe care unei excursii. dintre alţii. ne specifice anotimp. cum se . materiale. cărţile cu pasiv şi cu acestea le cum se poveşti şi muncăprietenii.roluri/act natură în case/constru reguli de sunete care ivităţi fiecare cţii. general. principalele şi ce ne familie/gru relaţii în schimbăril momente ale spun ele. pot suferi planifică o cartea în lene. ale excursie şi (ce sunt (activităţi familie şi diferitelor care sunt poveştile în prieteni.30 noastre şi 6 . mo este familie/p men sau a observarea întâmplare responsabil rieteni) omului.14 octombr legate de 2009 noiembrie ie 2008 anotimpuri 2008 . ţara comportare. mea. lucrări fructe şi caselor/ţării cum ne artistice flori şi relaţiile ajutăm unii pe care specifice. înseamnă avem acţiunea reguli de cum să fii de nevoie unui comportare în transformă folos. aspectelor reală într-o itatea. cum folos) mat.) tură) se spune o poveste. cum impresione ) legume locuitori ai cooperăm şi ază. rezultate exprimă activităţi aceştia) ale activităţii mesaje) ale 5 . tradiţii şi 20 aprilie – 8 obiceiuri) mai 2009 Mijloc Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: ie „Tu şi „Material „Haideţi în „În „Vreau să eu” e” excursie!” (ce lumeapove fiu de (corpul (proprietăţi este o ştilor folos” uman. cum scopuri ale importante poveste şi când utilizării din dintr-o suntem de diferitelor comunitate/na carte. ce de obiect/feno grup.

muncă şi simţuri. dans/alte muncii. poluarea. cu ea. noastră” prin lumea bun” (corpul surse de pământul şi (hrana largă” (ce (meserii şi uman şi lumină. cele cinci soarele şi lui. hrană este profesii. de igienă şi lumii şi munca şi şi viaţa încălzirea reguli de exprimarearăsplata importan omului. unelte şi arte. relaţii în de reacţii şi cum se contempora producţie al lor prin procesul corelate produce ne: alimentelor. munca în acestea. reguli popoarele echipă. protecţia propriilor muncii ţa lor în umbre şi – discuţii şi muncii) valori prin împlinite) viaţa de urme) soluţii) dans) zi cu zi şi în relaţiile cu cei din jur) 3 – 21 24 noiembr noiembrie 23 februarie – 13 martie . reguli de şi diferite lumină.Mare face o 9 6 . ce probleme alimentare. pe „În paşi „Harnic. simţurile surse de viaţa.24 5 – 16 carte) februarie octombr ianuarie 3 – 21 – 6 martie ie 2008 2009 20 aprilie – noiembrie 2009 15 mai 2009 2008 Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: „De Proiect: Proiect: „Cele „Lumini şi „Explorator pe câmp. luna ca care ăntreţin preparată. importanţa dispariţia maşini. tipuri de învăţătură. miracolele omului. produsele dansuri. exprimareacomportare moduri este umbra ale lumii procesul de sentimente . simţurile luminii în speciilor. factorii crudă şi hrană dansul. cinci umbre” ii” (ce sunt masa de dans cinstit şi simţuri” (diferite exploratorii. globală etc.

a lungul exprimar combustibi naţionale... oameni. idei/credi materie definitorii. un artist cărţi. întâlnim.” mişcă. este şi cum cărţile şi nţe.georgrafic. obiceiuri locomoţie. însemne artă populară. . munca fizică şi munca intelectual ă.. cum drepturi valorificarea vorbim. cum e între nemişcare) minorităţile popular/meşte scriem. naţionale) şugar. unelte şi istoriei.. tranziţia şi legătura şcoalămuncărezultate) 24 noiembrie -5 12 ianuarie – 3 – 21 decembrie 13 februarie noiembrie 11 – 29 2008 2009 2008 mai 2009 . ea li. materie trăsături şi instrumente tipuri de propriilor vievalori utilizate. munca în calitate de angajat şi munca în calitate de patron.” sunt că sunt populari şi şi scrieri” (credinţe (mijloace român!” meşteri (ce este şi de (românii şi făurari” (ce scrisul. comunică mesajul artei m. oamenilo mecanismetimpurilor. Romania de-este arta unde îl ale alte a lungul populară. ce scris.ie 2008 – 12 2009 decembrie 5 ianuarie – 6 – 24 2008 6 februarie octombrie 2009 2008 Pregăt Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: Proiect: itoare „Eu „Cum se „Mândru „Artişti „Scrisuri cred. spaţiul poţi să devii tipuri de diferenţel mişcare . populare) mesajul) 13 aprilie – 8 mai 2 – 20 2009 martie 2009 Proiect: „O istorie personal ă” 13 aprilie – 15 mai 2009 Proiect: „Patron şi angajat” (meserii şi profesii. şi muncii cum obligaţi) acestuia. obiecte de scrisul der. moartă.

pentru întreg anul şcolar. strămoşii omului. arborele genealog ic. ce ştim despre înregistra rea evenime ntelor istorice/p ersonale) 6 – 17 octombr ie 2008 2. în care este precizată săptămâna.5. şi stabilesc în cadrul fiecărei teme . familia. efectuez o planificare calendaristică săptămânală. tema de studiu (din cele 4. evenime nte din viaţa personală . evenime nte istorice specifice poporulu i nostru împărtăşi te de apropiaţi din familie.(persoan a proprie.6 pe care ni le-am planificat la punctul 1).

Exemplu.subtema proiectului (respect numărul de săptămâni precizate în tabelul 1 şi 2). grupa mică TEMA Cine sunt/suntem? (exemplul este corelat cu cele din tabelele 1. sau tema în afara proiectului (respect numărul de săptămâni din tabelul 1).2) N Data Tema de studiu r 1 15-19 Cine sept sunt/suntem? 2 3 4 22-26 sept 29sept -03 oct 06-10 oct Cine sunt/suntem? 13-17 oct Cine sunt/suntem? 20-24 oct Cine sunt/suntem? 27-31 vacanţa oct 03-07 nov 10-14 nov 17-21 nov 24-28 Cine nov sunt/suntem? 01-05 dec 08-12 dec Subtema (tema proiectului) Teme în afara proiectelor „Eu la grădiniţă”. Proiect: „Ştiu cine sunt?” 5 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 6 Proiect: „Ştiu cine sunt?” 7 8 9 10 11 12 13 „Eu şi familia mea” - .

14 15-19 Cine dec sunt/suntem? 15 22-26 vacanţa dec 16 29 dec. .vacanţa 02 i 17 05-09 ian 18 12-16 ian 19 19-23 ian 20 26-30 ian 21 02-06 febr 22 09-13 febr 23 16-20 febr 24 23-27 febr 25 02-06 Cine martie sunt/suntem? 26 09-13 martie Cine sunt/suntem? 27 16-20 martie 28 23-27 martie 29 30 martie03 apr 30 06-10 apr 31 13-17 - „Sănătoşi fericiţi” şi - „ Eu şi mama” - „Eu şi prietenii mei”.

copiii trebuie implicaţi în procesul de evaluare (fie stabilesc ei împreună cu educatoarea care pot fi criteriile. fie se autoevaluează. vreau. . ce ştim şi ce vrem să aflăm decât atunci când avem un proiect. Pentru planificarea săptămânală. aşa cum sugerăm pe .se stabilesc conţinuturi. 5. etapa din an. la indemână în planificare). In plus. vârsta copiilor. Căutaţi ultima scrisoare metodicaă din anul şcolar trecut şi recitiţi-o cu atenţie (acolo se găsesc mai multe opţiuni cu privire la înregistrarea datelor privind progresul copilului).nu evaluăm pe bază de calificative. în funcţie de prevederile programei.nu completăm partea de început cu obiective de referinţă (pe care le putem trece şi codifica dacă nu avem suficient loc. dar având grija să le avem printate. . fie construiesc împreună cu ea o fişă şi se evaluează reciproc.32 33 34 35 36 37 apr 20-24 apr 27 apr01 mai 04-08 mai 11-15 mai 18-22 mai 25-29 Cine mai sunt/suntem? - „Eu pot. materialele pentru centre.la fel se poate proceda cu toate temele propuse. trebuie” eu eu 38 01-05 Cine iun sunt/suntem? 39 08-12 iun - „O minune de copil…” 4. -pentru temele independente se completează doar partea de tabel cu activităţile de învăţare şi semnătura şi casetele cu munca metodică aferente.

zilnice -activitate pe ateliere prin care vom exersa tipuri de planificare anuală. vom discuta despre: -modalităţi de planificare a activităţii anuale. săptămânale.: La Cercul pedagogic din primul semestru.ultimele fişe transmise ca exemplu etc. roluri şi activităţi specifice) îşi adapteze comportamentul la normele de convieţuire socială însuşite reprezinte prin desen/pictură/modelaj corpul uman Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ . semestrială. vârstă. săptămânală. semestriale. cognitiv. socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte (nume.domenii de dezvoltare: limbaj. Inspectori şcolari de specialitate Marcela Pop Georgeta Pop TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . aspect fizic) vorbească despre familia lui (componenţă. prezenţa) -completarea Caietului de planificare Vă rugăm sa ne contactaţi oricând simţiţi că aveţi nevoie de vreo clarificare. zilnică -exemple de practici europene -exemple concrete de abordare a unor rutine (calendar.

muzică. desen. Tematica seminariilor şi bibliografia . cuvinte Însemnări ale educatoarei:_________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ Nr. crt. cognitiv.___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________ Data:___________________ TEMA: „Cine sunt/suntem?” (EVALUARE . socio-emoţional) __________________________poate să: se prezinte răspundă la întrebarea „Câţi ani ai?” identifice şi să numească părţi ale corpului propriu vorbească despre ceea ce îi/nu îi place îşi exprime sentimentele proprii prin gesturi.domenii de dezvoltare: limbaj.

-Sîrghie Anca. Comunicarea scrisă. 2001. Editura Compania. Bucureşti.Proiect de activitate: povestirea şi repovestirea. Bucureşti. 2001 Sîrghie Anca. 1999. II. Sibiu. Editura Compania. Comunicarea scrisă. Comunicarea scrisă. 2009. Comunicarea scrisă. 2 Dumitrana. 2008. Editura Compania. Comunicarea orală. I. Editura Compania. I. Bibliografie: -Curriculum pentru educaţia timpurie. Magdalena. Editura Compania. Comunicarea scrisă. 7 Dumitrana. 3 Dumitrana. Sibiu. Comunicarea orală. Editura Compania. Comunicarea scrisă. Copilul. 1 -Dumitrana. I. 2008. Editura Compania. 1999. II. Magdalena. Proiect de activitate: convorbirea. -Dumitrana. Dumitrana. II. Magdalena. Magdalena. Sîrghie Anca. Dumitrana. Bibliografie: 4 Curriculum pentru educaţia timpurie. Copilul. Sîrghie Anca. Editura Alma Mater. Magdalena. Comunicarea orală. Dumitrana. 1999. 1999. Editura Alma Mater. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Bucureşti. Sibiu. Editura Compania. Sibiu. Dumitrana. 2001. -Sîrghie Anca. I. Magdalena. 2009 Proiect de activitate: memorizarea. 2008. II. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. 2000. 1999. Bucureşti. 1999. Bucureşti. Bucureşti. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Comunicarea orală. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. II. familia şi grădiniţa. Bucureşti. Copilul. 2001. Copilul. familia şi grădiniţa. Proiect de activitate: Copiii dictează şi educatoarea scrie –. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Editura Alma Mater. II. Sibiu. 2009 SEMINAR FINAL . I. Editura Alma Mater. 2008. Editura Compania. Bucureşti. 2000. 2009 Proiect de activitate: povestirile copiilor. Comunicarea scrisă. 2008. 2000. 2000. I. Editura Compania. I. 5 Dumitrana. Proiect de activitate: lectura după imagini. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Magdalena. Bibliografie: 6 Curriculum pentru educaţia timpurie. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Editura Alma Mater. Dumitrana. familia şi grădiniţa. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. II. 2001. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 2001. Magdalena. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Comunicarea orală. 2001. 2008. Comunicarea orală. 2008. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Magdalena. familia şi grădiniţa. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. Bibliografie: Curriculum pentru educaţia timpurie. 1999. Comunicarea orală. Magdalena. 2009 Proiect de activitate: jocul didactic. Editura Compania. Magdalena.

Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească. 1. Intenţia este excelentă. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată întrun depozit de informaţie inutilă. să înfrunte riscuri. copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. iar excesul acesteia blochează . şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. „Părinţi străluciţi. dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. jucăriile cumpărate.Dezbateți textul de mai jos: Dr. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare. cu toate acestea. Dr. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie.Augusto Cury Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. să sufere decepţii. profesori fascinanţi . internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria. Părinţi străluciţi. de cele mai multe ori inutilă. Învaţă să rezolve probleme de matematică. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii. să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi. muzică. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană. În cartea sa. dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. televizor şi calculator. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. însă părinţii nu au înţeles că televizorul. noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice. informatică. ci pentru a repeta informaţii. Augusto Cury. psihiatru şi psihoterapeut. dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. şcoli. tradusă şi în română. haine. în care copilul are nevoie să inventeze. 2. profesori fascinanţi“. plimbări.

Fac petreceri pentru aniversări. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi. fobii sau agresivitate. de război. le cumpără pantofi. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare. . Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni. ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor. mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. experienţele lor. mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului. 3. fără ca ei să facă vreun efort. să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. lacrimile lor. sindroame de panică. dorinţele copiilor lor. dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află. povestea vieţii lor. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. care îi transportă pe tineri. În plus. instabile şi nemulţumite. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă. Toate acestea generează personalităţi fluctuante. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri. politice sau sentimentale. părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă. preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii. timpul lor. ci doar îi informăm. haine. şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun. însă acestea nu produc persoane care gândesc. produse electronice. gata preparaţi. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici. Pe de altă parte. Iată prima dintre ele: · Părinţii buni dau cadouri. alcool şi droguri. în mijlocul diverselor aventuri – sportive. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. în măsura posibilităţilor lor economice. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. organizează excursii. trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. timiditate.

trebuie să ne acceptăm limitele. Dacă problemele se pot rezolva. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru. să caute succesul în studiu. căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi” · Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze. Pentru acest sistem.· Părinţii buni alimentează corpul. autoritari şi angoasaţi. vor fi rezolvate. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. părinţii inteligenţi alimentează personalitatea Astăzi. părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. în muncă. pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”. Părinţii buni spun: „ Greşeşti”. a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără . ci un consumator. nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala. părinţii buni cresc copii zbuciumaţi. dar nu vă opriţi aici. apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii. copilul vostru nu este o fiinţă umană. pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici. A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei. eu te iubesc şi te respect mult”. în relaţiile sociale. Nu există podium fără înfrângeri. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească. · Părinţii buni corectează greşelile. ce conţin critici mai vechi. Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. înstrăinaţi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”. pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o. iar dacă nu. Pentru părinţii inteligenţi. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole. părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi.

Atunci. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. bani sau putere. Ea este scumpă. Tu ai lumina proprie. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa. chiar dacă este acoperit cu nori. Înainte. ci un prieten foarte bun. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră. a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. nu prin autoritate. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina. pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra. vor încolţi. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire. „Scuzămă”. una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE. Odată. dar. Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. dacă seminţele sunt bune. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău. · Părinţii buni vorbesc. am adăugat. astăzi sunt copiii. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. pierderile şi frustrările personale. Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului. . · Părinţii buni dau informaţii. Peste 50% din părinţi nau avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile. nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. el străluceşte. părinţii erau autoritari.După ce am auzit povestea ei. alţii preferă un soare real. „Am nevoie de tine”. părinţii inteligenţi povestesc istorioare Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră. Se simţea tristă şi respinsă. a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. aţi trecut testul. părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia. · Părinţii buni oferă oportunităţi.greşeli. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară.

1. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei. fără a da explicaţii 5. mâine explozivi. De exemplu.Tipul de lecţie adecvat obiectivelor operaţionale spre a configura prin învăţare anumite sporuri cognitive şi tipuri de comportamente . Trăim vremuri grele.Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor.Conţinutul procesului de instrucţie şi de educaţie . A nu te ţine de cuvânt 7. emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili. proiectul didactic se cere înţeles drept o sinteză a esenţializării educaţiei ca proces. conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de referinţă . Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie 6. în care generaţiile viitorului din România se vor integra în mod obiectiv şi legic. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat 4.Metode şi alte forme ale strategiei didactice în funcţie de tipul lecţiei alese .Proiectul educaţional didactic-ca sinteză a actului instructiv şi În principiu. a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare nenegociabil. CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI 1.Obiectivele de referinţă. Proiectul didactic al fiecărei lecţii cuprinde în structura sa: -Obiective generale -Resurse şi condiţii de desfăşurare a procesului didactic . A pedepsi la furie şi a pune limite. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. El etalează un mod de gândire personală asupra problemelor concrete ale procesului instructiv-educativ. conforme imperativelor Comunităţii Europene. în stare să elaboreze noi forme de conduită profesională şi socială. A corecta în public 2. A exprima autoritatea cu agresivitate 3. În caz contrar. A distruge speranţa şi visele Capitolul 10 Concluzii 10.

Cum vom călăuzi primii săi paşi în universul cunoaşterii? Metodica presupune o strategie didactică. chiar singulare uneori pentru disciplina respectivă. avid să cunoască lumea. planurile urmărind concretizarea acestora. Plecând de la planul de învăţământ şi de la programa disciplinei. care se manifestă în lumea exerciţiului didactic. fără de care efectul dialogului euristic se diminuează sau poate deveni chiar nul. care este gata să-i împărtăşească zi de zi câte ceva din preaplinul experienţei sale de cunoaştere şi de simţire? Metodica. metodica ajută cadrele didactice în operaţiunea de selectare a conţinuturilor specifice în elaborarea obiectivelor lecţiei de literetura română. prezentând atât modele de proiecte didactice cât şi pe cele de evaluare. . astfel ca prin vorbit într-o primă etapă şi apoi prin scris şi citit elevul aflat pe primele trepte ale evoluţiei sale spirituale să-şi perfecţioneze instrumentele muncii lui intelectuale. La o ultimă întrebare se cuvine să răspundă fiecare educator sau învăţător înainte de a păşi peste pragul clasei:Cum se oglindeşte în mintea copilului imaginea lăuntrică a formatorului său. Încă din ciclul preşcolar şi primar studierea limbii române are ca finalitate cultivarea formelor de comunicare verbală şi scrisă. Cum se poate stabili un dialog fertil între cele două personalităţi cu preţul trasării unor punţi peste vârste? Metodica este în fapt o artă. metodele gândirii critice ale ultimilor ani propune sisteme de lecţii de limba şi literatura română. ţinând seama atât de particularităţile de vârstă cât şi de cele individuale ale elevilor. Metodele de învăţământ se aplică în funcţie de tipul lecţiei. Astfel. acestea contribuind la atingerea obiectivelor generale şi a finalităţilor studiului limbii şi literaturii române în şcoală. fie ele de predare sau de consolidare. ce implică în mod nemijlocit copilul în procesul predării. Ea defineşte metodele de predare şi de evaluare folosite de respectiva disciplină de învăţâmînt. Dar ea este totodată o tehnică subtilă. Ea se concretizează prin structura curriculumului şcolar. In cel mai modern sens al accepţiei. este corelată cu alte discipline. oferind modele structurale de studiere a textului literar precum şi metodologia utilizată în acest scop. văzută ca o tehnică de transmitere a mesajelor educative.Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute Metodica predării limbii şi literaturii române stabileşte. de la care îşi ia din punct de vedere tematic substanţa şi îşi stabileşte finalitatea particularizantă. La nivelul fiecărui ciclu de învăţământ ea fixează obiective intermediare specifice. dar formele concrete de aplicare sunt particulare. cu precizie atât conţinutul cât şi formele de organizare a activităţilor instructiv-educative din lecţia de profil. ca tehnică fundamentală a activităţii intelectuale. cu regulile ce se cer respectate.. metodica recomandă şi exemplifică modurile concrete de predare. Se prezintă o clasificare a lecţiilor şi metodica organizării lor e la pregătire la desfăşurare. bazată pe principii şi reguli precise şi care face posibilă acceptarea mesajului educativ de către copilul. Fiecare disciplină ştiinţifică aflată în programul instructiv-educativ îşi are propria sa metodică. aşadar. Principiile pot fi generale pentru mai multe discipline.

Editura V&I Integral. vol. Lucia. Texte şi materiale ajutătoare. Bucureşti. Introducere în pedagogia preşcolară. Ramona.) -PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR DE EVALUARE A PERFORMANȚELOR LINGVITICE ALE COPIILOR BIBLIOGRAFIE GENERALĂ : Bibliografie generală 1. Bucureşti. Bucureşti. Magdalena.M. I. Bucureşti .Buda. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 1979. 2002. Petroşani.10. Comunicarea orală. Editura Aramis. Editura PROGnosis. Bucureşti. Tatiana. Aramis Print SRL. stiluri şi strategii. Ghid de practică pedagogică. Petrovan.Dumitrana. în Didáctica (Lengua y Literatura).Glava.Teme de cercetare ș tiinț ifică: -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA VERBALĂ.2002. Álvarez Angulo. *** Ghid tematic pentru aplicarea programei. -EDUCAREA LIMBAJULUI ÎN COMUNICAREA SCRISĂ. 11. Bucureşti. Învăţarea activă. Copilul. *** Educarea limbajului la preşcolari. Comunicarea scrisă. Ioan. ghid pentru formatori şi cadre didactice . Editura Aramis. 3. familia şi grădiniţa. Texte pentru educaţia limbajului la preşcolari. 8. Bucureşti. Bucureşti. Glava. 7. 11. 2005. Cătălin. Ed. Editura Compania. 12. 13.C.TIPURI DE ACTIVITĂȚI CONDUSE DE EDUCATOARE(povestirea. Îndrumător pentru educatoare.Bizdună. 2007. Ghid metodic de aplicare a programei activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii (Grupa mare şi de pregătire pentru şcoală). 1999. Sisteme de instruire alternative şi complementare. 2001 4*** Pregătirea pentru şcoală în grădiniţa de copii. 6.Cerghiţ. jocul didactic. pp. lectura după imagini. Maria. Editura Dacia . 2008. II. 2000. 2001.TIPOLOGIA JOCURILOR INTERACTIVE CENTRATE PE SCRIS -ROLUL EDUCATOAREI ÎN EDUCAREA LIMBAJULUI. Bucureşti. sine anno. Bădică. EDP. structuri. 2000. Adina.Dumitrana. 1999. memorizarea. 1999. Editată de Tribuna Învăţământului. -CONSOLIDAREA DIFERITELOR TIPURI DE DE COMUNICARE VERBALĂ -STRATEGII DE DOBÂNDIREA A STRUCTURILOR VERBALE DE CĂTRE COPII ȘI DE UTILIZZARE CORECTĂ A LOR. 10. Alexandrina Neagu.E.2. La descripción en la enseñanza de la lengua. 15-42. Editura Focus. 2. Însemnări pentru educatoare. 2000. Bucureşti. Editura Compania. 5*** Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii şi regulamentul învăţământului preşcolar. conversația. Teodoro. Magdalena. 9.

Leonte. E. Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar românesc. Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad. Editura Universităţii „Aurel 16. 2001. Monica. 18. 14. Emilia. Bacău. Bucureşti.). Urgenţa 2000: pariul limbajului şi al comunicării. Pedagogie pentru învăţământul preprimar. Ilica. 31. Sibiu. 28. Gabriela. Ghid de parteneriat şi consiliere. Metodica activităţilor de educare a limbajului. Bucuresti. Anton. Anton. Copilul vremurilor noastre: învăţarea timpurie. Mitu. Didactică preşcolară. 2008. Vlaicu”Arad. Editura Pro Humanitas. Mateiaş. Bucureşti. 2005. Jurcău. Kelemen. Ezechil. Preda. Bucureşti. 2002. 19. Copiii preşcolari. Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului (etapa preşcolarităţii). Didactica Publishing House. Rafailă. Sîrghie Anca. Kelemen. educatoarele şi părinţii. Laborator preşcolar. Voiculescu. Elisabeta. Angelica. 17. O metodică a activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii. 25. de Felicia Rădulescu. Educaţia preşcolară în România. Secrete metodice în didactica preşcolară. 26. Pedagogie preşcolară. Rovimed Publishers. Mătăsaru. Mateiaş. Nicolae. 20. Florica. Bucureşti.). Editura Compania. Editura Institutul European. Contribuţii independente şi în echipă la dezvoltarea teoriei şi practicii managementului educaţional. Rodica. Editura Omfal Esenţial.D. trad. 15. 2004. Copilul şi grădiniţa. Didactica învăţământului preşcolar. Iaşi. Elena.Livingstone. 2000. Tessa.. 1989. Iucu. Păun. Strategii activ – participative de predare-învăţare în ciclul primar”. 2003. Emil. EDP. 2003. Liliana.). 2008.Educaţional. Editura Polirom. Viorica. 2002. Alexandra.. Bacău. 23. Bucureşti. Jurcău.P. 2007. Maria (coord. 1999. Gabriel ( coord. Hobjilă. 2009. 27. Stanciu.Lespezeanu. 2004. 24. Editura Alma Mater. Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Ilica. Bucureşti. Bucureşti. 22. 2009. Păişi-Lazarescu. Editura Aramis. . 2002. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Schulman Kolumbus. Mihai . Metodica activităţii instructiv-educative. Romiţă (coord. Cum să valorifici potenţialul maxim al copilului tău. Editura V&I Integral. Bucureşti. Editura Dacia. 29. 30. Emilia. Bucureşti. Editura Aramis. 21. Elinor. Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar. Editura V&I Integral. Editura Casei Corpului Didactic. 2000. Cum vorbesc copiii noştri. 2001. traducere şi adaptare Magdalena Dumitrana. Iaşi. Alexandra.