CONTINUITATE NTRE NVMNTUL PREsCOLAR sI NVMNTUL PRIMAR LA MATEMATIC 2.1.

Continuitate ntre finalitati Reforma nvatamntului romnesc vizeaza transformari la nivelul structurii si functionarii sistemului att pe verticala, ct si pe orizontala: pe verticala, prin asigurarea continuitatii ntre treptele de nvatamnt, pe orizontala, prin conceperea continuturilor ntr-o perspectiva inter- si transdisciplinara, deschisa valorilor specifice educatiei permanente. Continuitatea ntre treptele de nvatamnt trebuie privita ca o armonizare a obiectivelor, resurselor, continuturilor, formelor si mijloacelor de realizare, ct si a strategiilor didactice utilizate. Ca agenti ai reformei, educatorii si nvatatorii deopotriva trebuie sa cunoasca finalitatile educative ale celor doua cicluri de nvatamnt. Potrivit noilor programe instructiveducative, finalitatile urmarite sunt urmatoarele: Finalitatile nvatamntului prescolar * asigurarea dezvoltarii normale si depline a copiilor prescolari, valorificnd potentialul fizic si psihic al fiecaruia, tinnd seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale afective si de activitatea sa fundamentala - jocul; * mbogatirea capacitatii copilului prescolar de a intra n relatiile cu ceilalti copii si cu adultii, de a interactiona cu mediul, de a-l cunoaste si de a-l stapni prin explorari, ncercari, exercitii, experimente; * ndrumarea propriei identitati si formarea unei imagini pozitive de sine; * ndrumarea copilului prescolar pentru a dobndi cunostinte, capacitati si atitudini necesare activitatii viitoare n scoala. . Finalitatile nvatamntului primar * asigurarea educatiei elementare pentru toti copiii; * formarea personalitatii copilului, respectnd nivelul si ritmul sau de dezvoltare; * nzestrarea copilului cu acele cunostinte, capacitati, aptitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la nivelul social si natural si sa permita continuarea educatiei. Ciclul achizitiilor fundamentale din gradinita si primele clase primare 747i89h are ca obiective majore acordarea la sistemul scolar si alfabetizarea initiala. Aceste obiective vizeaza: - stimularea copilului n perceperea, cunoasterea si stapnirea mediului apropiat; -stimularea potentialului creativ al copilului, a intuitiei si a imaginatiei;

-formarea motivatiei pentru nvatare; Urmarindu-se finalitatile educative, att de conturate, adaptarea progresiva a copiilor la exigentele activitatii didactice din ciclul primar se realizeaza mult mai usor si eficient prin trecerea treptata de la activitati centrate pe jos si forme care vizeaza natura fireasca a copilului, n nvatamntul prescolar, la o forma de activitate intelectuala - nvatatura. Grupa pregatitoare, cuprinznd copiii de vrste ntre 5 si 7 ani de gradinita, reprezinta puntea de legatura ntre nvatamntul prescolar si cel primar. Aceasta ar trebui sa aiba caracter obligatoriu, pentru o mai buna conturare a atitudinii de scolaritate, pentru crearea premiselor integrarii copiilor, cu sanse sporite de reusita n activitatea scolara. Este necesara proiectarea unui continut optim si coerent de instruire si educare menit sa vizeze dezvoltarea capacitatilor intelectuale, educarea afectivitatii, sociabilitatii si a motivatiei, dezvoltarea psiho-motorie a copilului si sa contribuie la maturizarea scolara a acestuia. Prin influentele formative la care sunt supusi copiii, pe fondul activitatii ludice si optionale, al interrelatiilor promovate, se nregistreaza mari progrese n cele trei domenii ale activitatii psihice: cognitive, afectiv-motivationale si dezvoltarea vointei si a conduitei socialmorale. La intrarea n scoala, copilul va dispune de un comportament cognitiv conturat care, desi dependent de caracteristicile vrstei, contituie o premisa pentru asimilarile viitoare. Se cuvine ca educatorul si nvatatorul sa cunoasca ndeaproape copilul, fiinta activa, entitate cu particularitati riguros individualizate, sa nvete sa-l observe, sa-i asculte dorintele, sa-i acorde sprijin, dndu-i n acelasi timp ncredere n fortele proprii, ncurajndu-i tendinta de independenta si autonomie n actiune, sa cultive aspiratia, motivatia, interesul pentru nvatatura si pentru orice fel de activitate. O data cu capacitatile perceptive se dezvolta si reprezentarile. Perceptia se detaseaza de situatii concrete determinate prin intermediul actiunilor cu obiectele. Copilul nvata sa observe, sa examineze obiectele, opernd cu diverse criterii: forma, marime, culoare, volum; percepe raporturile ntre marimi si obiecte diferite, raportul spatial - pozitional al obiectelor asezate n ordine crescatoare si descrescatoare a sirului numeric, aspect foarte important pentru psihogeneza elementelor gndirii matematice. n nvatamntul prescolar activitatea matematica contribuie la trecerea treptata la gndirea logica, abstracta, pregatind copiii pentru ntelegerea si nsusirea matematicii n clasa nti. Rolul activitatilor matematice nu este de a-i nvata pe copii anumite notiuni abstracte, ci de a pune bazele formarii deprinderii de munca intelectuala, de a-i face apti sa nteleaga si sa descopere relatii abstracte. n nvatamntul prescolar rolul activitatilor matematice este de a initia copilul n procesul de matematizare. Procesul de matematizare este conceput ca o succesiune de activitati: observare, deducere, concretizare, abstractizare, fiecare conducnd la un anumit rezultat.

Cercetarile n domeniul psihologiei nvatarii matematice evidentiaza necesitatea actiunii concrete cu obiecte, att n nvatamntul prescolar, ct si n nvatamntul primar, pentru interiorizarea operatiilor, precum si pentru utilizarea proprietatilor de comutativitate si asociativitate n scopul nsusirii constiente si depline a operatiilor aritmetice. Programa activitatilor matematice din nvatamntul prescolar are obiective cadru, obiective de referinta si continuturi specifice diferitelor grupe de vrsta. Acestea sunt structurate n conformitate cu noua conceptie a studierii matematicii n ciclul primar. n clasa I principalele cunostinte, priceperi si deprinderi matematice pe care le dobndeste elevul se refera la numarul natural si la operatiile de adunare si scadere, n gradinita copiii nsusindu-si cunostintele pregatitoare pentru ntelegerea acestora. Realizarea activitatii din gradinita impune nevoia actiunii convergente educator grupa pregatitoare - nvatator - clasa I - pentru realizarea telului comun - trecerea treptata si fireasca a copilului de la gradinita la scoala. Avnd un rol cu preponderenta formativ, nvatamntul prescolar dezvolta gndirea, inteligenta, spiritul de obervatie al copiilor, exersnd operatiile de analiza, sinteza, comparatie, abstractizare, generalizare. Prin mnuirea materialului didactic n gradinita, copiii nvata sa formeze multimi de obiecte, descopera proprietatile lor caracteristice, stabileste relatiile dintre ele, efectueaza operatii cu ele. n cadrul jocurilor matematice, copiii sunt familiarizati cu unele notiuni elementare despre multimi si relatii. Rezolvnd exercitii de gndire logica pe multimi concrete (figuri geometrice), ei dobndesc pregatirea necesara pentru ntelegerea numarului natural si a operatiilor cu numere naturale, pe baza multimilor si a operatiilor cu multimi (conjunctia, disjunctia, echivalenta multimilor). Astfel, se desfasoara exercitii de clasificare, comparare si ordonare a multimilor de obiecte. Exercitiile de formare a multimilor dupa o nsusire comuna, apoi gradual, dupa doua sau mai multe nsusiri (culoare, forma, marime, grosime), contribuie la dezvoltarea proceselor psihice: gndirea, atentia, spiritul de observatie. Exercitiile de comparare a multimilor i ajuta pe copii sa stabileasca, fara a utiliza numaratul, relatiile dintre multimi. Astfel, ei apreciaza ca multimile pot avea tot attea elemente, mai multe sau mai putine comparativ cu multimea data. Exercitiile de ordonare a elementelor unei multimi, mai nti dupa un model dat, apoi dupa criterii stabilite (forma, marime, culoare), conduc la pregatirea copiilor pentru compararea numerelor si ntelegerea sirului de numere naturale. Activitatile cu continut matematic desfasurate n gradinita pe baza unui bogat material didactic contribuie la dezvoltarea capacitatilor intelectuale, asigurndu-se astfel integrarea optima a copiilor n activitatea de tip scolar. 2.2. Continuitate ntre obiective. ,, Formularea obiectivelor este o ,,tehnologie" n masura n care ea regrupeaza ntr-un ansamblu rational mijloacele care permit obtinerea unui produs determinat (de exemplu achizitionarea de competente si cunostinte) optimiznd resursele mobilizate n acest sens"4

Aptitudinea pentru matematica este mai complexa dect pare la prima vedere, chiar atunci cnd este vorba despre notiunile elementare predate n nvatamntul prescolar si cel primar. Astfel, copilul trebuie sa nteleaga conceptul de numar natural, sa cunoasca locul fiecarui numar n sirul numerelor naturale, sa stapneasca simbolurile matematice, sa se familiarizeze cu unitati etalon sau empirice pentru masurarea lungimii, masei, volumului, timpului, sa se initieze n operatii aritmetice, sa se deprinda a aplica toate aceste notiuni n solutionarea problemelor din viata curenta. Cercetarile n domeniul nvatarii matematicii evidentiaza necesitatea actiunii concrete cu obiecte att n nvatamntul prescolar, ct si n nvatamntul primar, pentru interiorizarea operatiilor, precum si pentru utilizarea proprietatilor de comutativitate si asociativitate n scopul nsusirii constiente a operatiilor matematice si a celorlalte informatii si deprinderi prevazute n programa. n clasa I principalele cunostinte, priceperi si deprinderi matematice pe care le dobndeste elevul se refera la numarul natural si la operatiile de adunare si scadere, n nvatamntul prescolar copiii nsusindu-si cunostinte pregatitoare pentru ntelegerea acestora. Programa activitatilor matematice pentru nvatamntul prescolar contine aspecte de continut, capacitati adecvate diferitelor grupe de vrsta si sistematizate n functie de modalitatile de realizare, stabileste obiective cadru si de referinta ce urmaresc pregatirea corespunzatoare a copiilor pentru scoala. nvatamntul primar pastreaza unele metode, procedee si forme de organizare a activitatii, respectnd specificul treptei de nvatamnt, dar obiectivele si continutul sunt riguros stabilite, fiind lipsite de flexibilitate si transparenta specifice gradinitei.

Hameline, D.- Les objectifs pedagogiques,ESF, editeur, Paris, 1998, p 42

Vom prezenta n continuare obiectivele cadru si de referinta n programa activitatilor matematice la grupa pregatitoare si a matematicii la clasa I, pentru a putea sesiza unitatea si continuitatea lor. A. nvatamntul prescolar Obiectivele urmarite prin activitatile matematice: ordonarea si clasificarea grupurilor de obiecte dupa criterii alese sau date (forma, marime, culoare, lungime); observarea si identificarea formelor geometrice din lumea nconjuratoare (naturala si artificiala), construirea cu ajutorul obiectelor sau grafic a formelor geometrice; compararea grupurilor de elemente omogene sau neomogene pe baza unui criteriu (de exemplu, mai multe, mai putine), precum si prin corespondenta unu la unu; nvatarea numeratiei n limitele 1 - 20 n functie de etapele de dezvoltare; cunoasterea si scrierea cifrelor;

 efectuarea operatiilor de adunare si scadere, utiliznd obiecte si simboluri matematice; utilizarea obiectelor si instrumentelor n scopul masurarii. Obiectivele de referinta urmarite prin activitatile matematice: sa construiasca siruri de obiecte pe orizontala si pe verticala; sa construiasca serii de obiecte; sa sorteze obiectele; sa clasifice obiectele; sa cunoasca forme geometrice (cerc, patrat, triunghi, dreptunghi); sa numere, sa construiasca grupuri de elemente; sa recunoasca si sa scrie n limitele 1 - 20; sa compare grupurile de obiecte prin apreciere globala (mai multe, mai putine) sau prin corespondenta unu la unu; sa efectueze operatii de adunare si scadere cu numere ca o unitate si doua unitati si sa utilizeze simbolurile lor; sa rezolve si sa compuna probleme n limitele 1 - 20; sa utilizeze semnule,,+", ,,- " =" ; sa utilizeze unitati de masura etalon si empirice pentru lungime, masa, timp, volum. B. n clasa I Obiective urmarite la obiectul matematica: cunoasterea si utilizarea conceptelor matematicii; dezvoltarea capacitatii de explorare / investigare si rezolvare de probleme; formarea si dezvoltarea capacitatilor de a comunica utiliznd limbajul matematic; formarea interesului si a motivatiei pentru studiul si aplicarea matematicii n contexte variate. Obiective de referinta urmarite la obiectul matematica: sa nteleaga sistemul pozitional de formare a numerelor din zeci si unitati, utiliznd obiecte pentru justificari; sa scrie, sa citeasca si sa compare numerele naturale de la 1 la 100;

sa utilizeze corect simbolurile "<", ">", "=" n compararea numerelor; sa efectueze operatii de adunare si scadere: n limtele 0 - 20 cu trecere peste ordin; n limitele 0 - 30 fara trecere peste ordin; n limitele 0 - 100, fara trecere peste ordin.

sa recunoasca forme plane si forme spatiale; sa sorteze si sa clasifice dupa forme, obiecte date; sa stabileasca pozitiile relative ale obiectelor n spatiu; sa masoare si sa compare lungimea, capacitatea sau masa unor obiecte, folosind unitati de masura nestandardizate, aflate la ndemna copiilor; sa recunoasca orele fixe pe ceas; sa exploreze modalitati de a descompune numere mai mici ca 20 n suma si diferenta; sa sesizeze asocierea dintre elementele a doua categorii de obiecte, desene sau numere, mai mici dect 20, pe baza unor criterii date; sa estimeze numarul de obiecte dintr-o multime si sa verifice prin numarare estimarea facuta; sa rezolve probleme care presupun o singura operatie din cele nvatate; sa compuna oral exercitii si probleme cu numere de la 0 la 20; sa verbalizeze n mod constant modalitati de calcul folosite n rezolvarea exercitiilor; sa manifeste disponibilitate si placere n a utiliza numere.

Studiind obiectivele activitatii cu continut matematic din nvatamntul prescolar la cele patru categorii de vrsta, observam ca acestea sunt structurate n conformitate cu noua conceptie a studierii matematicii n ciclul primar. Astfel, att n nvatamntul prescolar, ct si n cel primar se urmareste formarea deprinderii de a construi multimi de obiecte diferite dupa anumite criterii. Compararea multimilor global si prin corespondenta se realizeaza numai pe baza concreta, att n gradinita, ct si n scoala, ca exercitii pregatitoare pentru ntelegerea conceptului de numar. n nvatamntul prescolar se realizeaza numeratia n limitele 1 - 10 si chiar 20, n clasa I se realizeaza numeratia n limitele 1 - 30 si chiar pna la 100. Formarea reprezentarilor complexe despre imaginea sirului crescator si descrescator a grupelor de obiecte asigura nvatarea si compararea numerelor naturale, asezarea lor n ordine

crescatoare si descrescatoare, intuirea locului fiecarui numar concret n raport cu numarul precedent si cel imediat urmator. Operatiile simple de calcul oral, de adunare si scadere 1 - 2 elemente, simbolurile "+", "-", "=" utilizate n nvatamntul prescolar constituie baza pentru nsusirea corecta a celor doua operatii cu numere naturale, a relatiilor dintre numerele naturale n nvatamntul primar. Apar denumirile de "termeni", "suma", "diferenta", "descazut", "scazator". Reprezentarile despre formele geometrice: disc (cerc), patrat, triunghi, dreptunghi, formele n nvatamntul prescolar si dobndite n cadrul jocurilor logico-matematice constituie baza nsusirii elementelor de geometrie plana si n spatiu n ciclul primar. Prin initierea copiilor n ordonarea elementelor unei multimi dupa anumite criterii: dimensiune, volum, masa, nsusirea corecta a limbajului matematic, consolidarea reprezentarilor privind pozitiile spatiale, formarea deprinderilor de munca independenta, se asigura un suport real pentru nsusirea matematicii n clasa I. De asemenea, viitorul scolar va sti sa rezolve sarcini matematice n situatii noi si sa le verbalizeze. Colaborarea dintre cele doua cicluri de nvatamnt n ceea ce priveste unitatea de cerinte se realizeaza asigurndu-se din mers sistemul de influente pedagogice. n vederea asigurarii continuitatii dintre cele doua cicluri de nvatamnt este necesara o perfectionare comuna a educatorilor si a nvatatorilor limitata numai la cea de specialitate (n domeniul matematicii) - aceasta nu pentru a se substitui unul altuia, ci pentru a sti fiecare n domeniul lui cum sa lucreze, ct sa lucreze pentru a nu exista suprapuneri si pentru a asigura eficienta muncii cu fiecare categorie de copii cu care lucreaza. Pentru copiii de 6 - 7 ani trebuie sa concepem o mai larga utilizare a modului scolar, fara a ngradi nsa libertatea de actiune a copilului. Continutul va fi structurat preponderent pe directia pregatirii copilului pentru nsusirea cunostintelor celor doua programe. Metodele, procedeele si formele de organizare a procesului instructiv - educativ trebuie sa constituie o medie ntre climatul "non-directiv" a grupelor de 3 - 7 ani si cel "directiv" al scolii. Libertatii de actiune si de miscare i se substituie treptat un climat de disciplina libera consimtita. n cadrul ntregii activitati trebuie sa se mpleteasca aspectul formativ cu cel informativ. Jocul va avea n continuare o larga arie de aplicare. De asemenea, se vor folosi procedee care permit individualizarea nvatarii, activitatea ntregului colectiv de copii si integrarea lor treptata n ritmul adecvat muncii scolare. Toate problemele pe care le implica trecerea copiilor de la gradinita la scoala pot fi rezolvate numai n cazul n care educatorul si nvatatorul iubesc si respecta copilul, profesia, statutul de dascal, aplicnd n mod creator exp erienta pedagogica acumulata. Realitatea activitatii n nvatamntul prescolar impune nevoia activitatii convergente educatoare - grupa pregatitoare - clasa I, respectiv educator - nvatator.

De aceea, un imperativ al nvatamntului l constituie realizarea continuitatii si unitatii celor doua cicluri de nvatamnt n actul instructiv - educativ. Deoarece educatia prescolara reprezinta prima treapta a nvatamntului romnesc, este firesc ca pregatirea prescolarului pentru scoala sa se nscrie ca unul dintre obiectivele majore. Dupa cum se stie, indicele acestei pregatiri l constituie criteriul scolarizarii, respectiv disponibilitatea copilului de a se integra fara dificultati deosebite n mediul scolar institutionalizat. De fapt, acesta este criteriul asimilarii rolului de elev, n cadrul caruia nvatarea sistematica devine activitatea predominanta, conducatoare si definitorie a vrstei. Vom puncta cteva conditii optimale ale dezvoltarii si pregatirii temeinice a prescolarului pentru scoala, ca expresie finalizata a muncii instructiv - educative din gradinita. Prin obiectivele urmarite, metodele, procedeele, continuturile, sistemul de atitudini si valori, gradinita este locul unde copilul si construieste personalitatea din punct de vedere cognitiv, afectiv, socio - uman si volitiv - actional. Climatul pedagogic din gradinita este formativ - informativ; deci copilul nvata nu numai sa priveasca, dar si sa vada, nu numai sa perceapa, dar si sa nteleaga, sa gndeasca. Gradinita este locul unde copilul nvata sa actioneze, nu sa fie actionat, unde nvata sa creeze, iar nu sa copieze automat explicatiile si demonstratiile educatorului. Gradinita este locul unde copilului i se propun, iar nu i se impun diverse activitati. Metodele si procedeele folosite sunt formativ - creative; pe baza lor copilul ajunge, pornind de la informatii cunoscute, la informatii noi, pna atunci necunoscute, dar descoperite prin eforturi personale. 2.3. Elementele de geometrie plana. Studiul elementelor de geometrie ofera elevilor posibilitatea perceperii directe a obiectelor lumii reale sau a imaginii lor.Prin natura si caracterul lor, cunostintele de geometrie plana, de nvatare dominant intuitiva, nzestreaza copiii cu un sistem de cunostinte coerent si bine structurat viznd formele lumii reale, marimea si proprietatile acestora, efectuarea masurilor, stabilirea marimilor si a distantelor, efectuarea unor calcule etc., care constituie, de fapt, fundamentul pentru nvatarea n clasele urmatoare a unui curs sistematic si logic de geometrie. Aceasta componenta a matematicii are si un pronuntat aspect educativ, prin aportul ei la dezvoltarea facultatilor mintale si prin evidente valente formative (spirit de observatie, rafinarea operatiilor de analiza si sinteza viznd legaturile dintre proprietatile figurilor, gasirea unor cai de rezolvare a problemelor sau de verificarea adevarului - geometrice). Daca se face o sinteza ntr-o viziune pedagogica, obiectivele prevazute de programa au n vedere pregatirea copiilor n urmatoarele trei planuri: - dobndirea de cunostinte stiintifice despre spatiul nconjurator ca fiind nesfrsit, despre forme, marimi, proprietati etc. - dezvoltarea capacitatii de a aplica cunostintele de geometrie materializata prin rezolvarea unor probleme, prin masuratorile directe efectuate asupra realitatii corespunzatoare etc.

- dezvoltarea rationamentului matematic si a motivatiei specifice acestuia, si anume gndirea concreta bazata pe strategii de tip structural spatial, concomitent cu educarea unor trasaturi psihice pozitive (interese, motivatii, gust estetic etc.) n procesul de cunoastere, de dobndire a elementelor de geometrie trebuie sa nceapa cu intuirea, adica cu perceperea nemijlocita a mai multor cazuri particulare de obiecte care evidentiaza notiunea geometrica ce urmeaza a fi nsusita. Apoi, cu ajutorul cuvntului si dirijnd atent observatia obiectului, se va ajunge la notiunea geometrica (denumirea) si apoi la convertirea la limbaj matematic, cnd intuitia geometrica si calea devin, din scopuri, mijloace pentru atingerea scopului propus. Elementele de geometrie plana n gradinita

Pentru a putea nlesni contactul cu trusa Dienes, copiii trebuie mai nti sa cunoasca nemijlocit obiectele din mediul nconjurator si sa la denumeasca: obiecte de mobilier, animale, planete, obiecte de uz personal, jucarii etc. n activitatile cu continut matematic, prescolarul trebuie ajutat sa-si sistematizeze cunostintele pentru a distinge marimea, culoarea, forma obiectelor, precum si pentru recunoasterea pozitiilor si relatiilor spatiale. El exprima de regula mai usor marimea relativa a obiectelor precum si culorile lor, n timp ce forma este perceputa mai greu (cerc, patrat, dreptunghi, triunghi). Prescolaritatea este etapa de initire n notiunea de figura geometrica, iar n perceperea ei se porneste de la obiecte de forma rotunda (luna plina, capac de canal, gura de pahar), patrata (foaie de caiet, batista), triunghiul (acoperisul casei), dreptunghiul (cartea, caramida). Cu mult tact, rabdare si perseverenta educatorul poate si trebuie sa-i ajute pe copii sa se desprinda de imaginea predominanta n drumul spre notiune si sa-i asocieze termenul corespunzator. n continuare, vom face referire la tipurile de jocuri logico - matematice prin intermediul carora se dezvolta reprezentarile copiilor referitoare la figurile geometrice plane: A. Jocuri pentru sesizarea si nsusirea lucrurilor, de exemplu: "Ce stii despre mine", "Cum este si cum nu este aceasta piesa". n aceste tipuri de jocuri copii exprima nsusirile figurilor verbaliznd (este triunghi, mare, albastru si gros), dar exprima si nsusirile pe care nu le are figura aleasa prin comparatia cu celelalte (nu este patrat, nu este mare, nu are culoarea galbena, albastra, nu este subtire). B. Jocuri de formare a unor multimi dupa unu, doua sau mai multe atribute (multimea patratelor rosii si mari, multimea patratelor rosii, mari si subtiri etc.). Jocurile logicomatematice se pot clasifica n 8 tipuri distincte: I. II. III. IV. Jocuri libere pregatitoare Jocuri pentru construirea multimilor Jocuri de aranjare n tablou Jocuri cu diferente

V. VI. VII. VIII.

Jocuri cu cercuri Jocuri de formare a perechilor Jocuri de transformari Jocuri- exercitii cu multimi echivalente (echipotente).

Programele de la nvatamntul prescolar si clasa I nu pot cuprinde proiectarea tuturor jocurilor propuse, de aceea cadrele didactice trebuie sa se orienteze n planificarea lor, n functie de vrsta, facndu-le accesibile. Aceasta categorie de jocuri si demonstreaza valoarea formativa daca are n vedere urmatoarele principii: Rolul copilului nu este acela de a contempla situatia n care a fost pus, el reflecteaza asupra acestei situatii, si imagineaza diferite variante de rezolvare, actioneaza, si confrunta parerile cu ale unor colegi, rectifica eventuale erori. Copilul studiaza diverse variante de rezolvare, alegnd-o pe cea mai avantajoasa. Copilul nvata foarte mult corectndu-si propriile greseli; daca nu se poate corecta singur, l vor ajuta colegii. Educatoarea nu poate interveni dect cu sugestii. Copilul are libertatea deplina n alegerea variantelor de rezolvare; el trebuie totusi sasi motiveze alegerea. n desfasurarea jocului, contributia esentiala de continua cautare, de descoperire a solutiilor, verbalizarea actiunilor exprimarea rezultatelor obtinute se situeaza pe acelasi plan cu activitatea. Ca exemplu pentru ultimul principiu se poate da jocul "Saculetul fermecat", care solicita copiilor sa ghiceasca piesa care a fost extrasa. Acest joc nu se desfasoara automat, copiii nu denumesc piesa la ntmplare, ci n mod logic, prin deductii. Atunci cnd piesa poate fi identificata (cazul primei piese), trebuie sa aiba n vedere ca doar culoarea trebuie ghicita, nu si forma, care poate fi perceputa prin pipait. n determinarea formei pieselor adeseori se fac confuzii ntre patrat si dreptunghi.

Pentru a preveni confuzia formei, copiii trebuie ndrumati sa plimbe palma pe conturul piesei si apoi sa o denumeasca. naintea primei faze a jocului (determinarea formei unei piese) s-a facut analiza piselor scoase pe masa. De exemplu: dupa ce a fost scoasa pe masa o piesa galbena, s-a cerut copiilor sa motiveze verbal denumirea culorii piesei pe care o vor scoate din saculet: "piesa de pe masa este galbena, n saculet nu mai sunt piese galbene. Deci eu am n mna o piesa albastra sau rosie". Jocurile logico-matematice desfasurate la grupa mare se organizeaza de obicei frontal si pe echipe, n functie de scopul propus, de nivelul de pregatire a copiilor si de specificul jocului.

Prin jocurile pentru construirea multimilor ("Ghiceste cum este" sau "Spune unde pot locui" sau "Te rog sa-mi dai" sau "Biblioteca"), copiii reusesc sa nteleaga procesul de formare a multimilor pe baza unor proprietati caracteristice, exersnd procesele gndirii (analiza, sinteza, comparatia, generalizarea si abstractizarea) si opernd cu conjunctii, negatii si deductii logice. Spre exemplificare propunem jocul logic "Biblioteca", utilizat n scopul consolidarii cunostintelor n legatura cu atributele unei piese si formarea unor deprinderi de comportare civilizata, precum si evidentierea unor abilitati artistice (recitire, interpretarea unor cntece, povestirea unor texte literare scurte). Pentru realizarea acestei activitati se creaza o atmosfera specifica bibliotecii (un dulap-etajera pe care se aseaza figuri geometrice). Rolul bibliotecarei pentru nceput i va reveni educatoarei, iar ulterior unui copil. Regulile jocului sunt: sa salute; sa ceara politicos cartea utiliznd cele patru atribute; sa astepte pna este nregistrata pe computer si sa repete ce carte este n mna lui. Se poate crea o situatieproblema, oferindu-i copilului o alta carte, aceasta fiind nevoit sa sesizeze greseala. Fixarea jocului poate cuprinde urmatoarea sarcina: sa spuna ce poveste a citit, ce cntec sau respectiv ce poezie a nvatat si sa le prezinte n fata grupei. Astfel de jocuri se pot organiza pe diferite categorii de vrsta, tinndu-se cont ca la grupa mica se identifica cercul, la grupa mijlocie cercul si patratul,la grupa mare si pregatitoare cercul, patratul, triunghiul si dreptunghiul. n continuare, ne vom referi la modul n care se desfasoara jocul "Tabloul tricolor" la grupa mare sau pregatitoare, n scopul construirii de multimi cu doua nsusiri comune realizate simultan si fixarea culorilor din drapelul Romniei. Pentru realizarea acestui joc, fiecare copil va primi trusa LOGI II si un tabel din carton pe care sunt desenate 3 x 8 = 24 patrate. n intuirea materialului se va mai cere copiilor sa numere coloanele si liniile tabloului. Sarcina didactica va impune aranjarea pieselor mici astfel nct pe fiecare coloana sa se afle piese de aceeasi culoare, iar pe linii sa se afle piese asezate dupa grosime, alternativ (un rnd groase, un rnd subtiri). n complicarea jocului, sarcina este de a aranja piesele, modificnd ocuparea locurilor liniilor (primele patru rnduri vor fi ocupate de pise subtiri, pastrnd aceeasi culoare pe coloane, iar urmatoarele patru rnduri vor fi ocupate de piesele mici si groase. n cadrul acestui joc, evaluarea performantei se va realiza prin itemul: desenati n tabelul de pe fisa tabloul

tricolor netinnd cont de grosime. Dintre jocurile de diferente vom exemplifica "Trenul cu o diferenta", care se organizeaza cu scopul de a sesiza, cu ajutorul conjunctiei si a negatiei, deosebirile dintre caracteristicile a doua piese ntre care exista o deosebire (diferenta) si negatia unui atribut. Jocul se poate desfasura cu figurile geometrice ale trusei Dienes (48 piese). Sarcina didactica este de a aranja piesele ntr-o anumita ordine si succesiune care sa le diferentieze ntre ele (de cea anterioara) printr-un singur atribut. Sarcina didactica este de a aranja piesele ntr-o anumita ordine si succesiune care sa le diferentieze ntre ele (de cea anterioara) printr-un singur atribut. n desfasurarea jocului se procedeaza astfel: educatorul aseaza pe masa o piesa (dreptunghi mare, gros si albastru) pe care o numeste "locomotiva" si o marcheaza cu o bulina, apoi cere copiilor sa-i alature o alta piesa care se diferentiaza de prima printr-un atribut: forma, marime si culoare. Deci copilul are multe posibilitati sa ataseze primul "vagon". Schimbnd forma piesei se poate aseza un patrat, un cerc sau un triunghi, cu conditia ca acesta sa fie mare, gros si albastru; se poate la fel de bine sa se ia un dreptunghi mic, gros si albastru; daca se schimba grosimea, se alege un dreptunghi mare, subtire si albastru, iar daca se schimba culoarea se aseaza un dreptunghi mare, gros si rosu. Al doilea vagon se deosebeste de primul tot printr-un singur criteriu. Daca primul vagon este un cerc mare, gros si albastru, al doilea vagon va fi un cerc mic, gros si albastru (se schimba numai marimea). La fel se va proceda si cu urmatoarele "vagoane". Dupa ce trenul este format si se ntmpla sa ramna piese care nu pot fi atasate (se ntmpla de cele mai multe ori) pentru ca nu se ndeplineste conditia ceruta, se impun manevre care au ca scop utilizarea figurilor geometrice n formarea ct mai multor vagoane (de exemplu, patratul mic, subtire si albastru poate fi plasat ntre cerc si triunghi, daca acestea sunt tot mici, subtiri si albastre). Dupa ce se vor face fixarea si aprecierile jocului se va iesi n pauza pe melodia "Trenul". La scoala, optional, vor fi reluate jocurile de constituire a multimilor, jocurile de verificare a atributelor figurilor geometrice, de asezare n tablou, la care se vor adauga jocurile de transformari si cele de multimi echivalente. Dintre jocurile desfasurate cu scolarii mici, recomandam: "Tot attea" si "Formeaza perechi". Pentru intersectia a doua multimi sunt recomandate jocurile logice "Jocul drumurilor", "Jocul strazilor ncrucisate" etc. Pentru jocurile cu transformari care i vor ajuta pe scolarii mici sa rezolve operatii de adunare si scadere, se pot organiza: "Sa faci si tu ca mine", "Schimba marimea (forma, grosimea, culoarea)" etc.

De exemplu, n jocul logic "Schimba marimea" ntlnim la baza sa o transformare simpla, si anume: sa schimbe piesele mari din modelul racheta cu piesele mici, pastrnd neschimbate celelalte atribute (jocul poate fi organizat n mai multe variante, modelul pastrnd aceeasi forma). Prin forme plane, respectiv spatiale (conform programei de matematica pentru clasa I), vom ntelege figuri geometrice n plan (ca de exemplu: patratul, dreptunghiul, triunghiul,

cercul) si respectiv corpuri geometrice n spatiu (cubul, paralelipipedul, piramida, cilindrul, conul, sfera). Exista figuri geometrice care admit o axa de simetrie sau se pot construi figuri geometrice simetrice n raport cu o dreapta numita axa de simetrie. De exemplu, patratul are ca axe de simetrie diagonalele sale, precum si mediatoarele laturilor lui. Cercul admite ca axa de simetrie orice diametru al sau. Aceste cunostinte de geometrie pot folosi nvatatorului pentru a le adapta la cerintele din programa, respectndu-se terminologia si limbajul corespunzator. n continuare vom prezenta modul n care se realizeaza doua teme cu elemente de geometrie plana si n spatiu la clasa I. Pentru realizarea temei "Figuri geometrice plane" se foloseste ca material didactic un patrat, un dreptunghi, un triunghi, un cerc maro pentru nvatator. La fiecare banca se vor folosi 4 patrate, 4 dreptunghiuri, 4 triunghiuri si 4 cercuri de diferite marimi si 10 betisoare. Scopul lectiei l constituie identificarea si discriminarea figurilor geometrice. Sarcinile si metodologia lectiei sunt urmatoarele: - sa aseze, pe banca, n partea dreapta patratele, n stnga dreptunghiurile, n centru triunghiurile si putin mai sus cercurile; - sa sesizeze care este deosebirea dintre un cerc si celelalte figuri pe care le au pe banca; - sa construiasca un castel toate figurile care le au pe banca; - sa dea exemple de obiecte din clasa unde pot recunoaste forma de patrat, dreptunghi, triunghi, cerc. Partea a doua a lectiei cuprinde constructii dirijate: - sa ia 10 betisoare si sa construiasca cu ele un triunghi care sa aiba fiecare latura formata din cte un betisor. Se pune ntrebarea "Cte betisoare ramn?"; - sa construiasca cu betisoarele ramase alte triunghiuri la fel ca primul. n realizarea celei de-a doua teme se foloseste ca material didactic "Trusa de corpuri geometrice" (cub, paralelipiped, piramida). Scopul este identificarea si discriminarea corpurilor geometrice. Sarcinile acestei lectii de predare - nvatare sunt: - sa identifice si sa descrie un cub; - sa identifice si sa descrie un paralelipiped; - sa identifice si sa descrie o piramida; - sa recunoasca aceste corpuri n mediul nconjurator Activitatea aplicativa impune sarcina construirii unui cub mare din cuburi mici. n acest mod se procedeaza si cu urmatoarele corpuri geometrice: sfera (mingea, portocala),

cilindrul (pahar, cutie de vopsea), con (coif, caciula de schi), ocazie cu care trebuie sa le denumeasca (recunoasca) att n trusa, ct si n mediul nconjurator. Totul se realizeaza mult mai usor prin joc! nca de la vrsta prescolara , n conditiile jocului ca activitate dominanta , educatoarea mizeaza pe elemente ale muncii de nvatare. Prin urmare , nvatatura , dominanta a vrstei scolare , este prezenta n diferite forme si la vrsta prescolara. Ea izvoraste din necesitatea de a satisface interesul , curiozitatea copilului pentru cunoastere. Astfel ca prescolaritatea nregistreaza ritmurile cele mai pregnante n dezvoltarea individualitatii umane si unele din cele mai semnificative achizitii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltarii sale n ciclul primar si chiar mai departe. De aceea , ca educatoare , imi propun sa mentin dinamismul , impetuozitatea si expresivitatea vrstei prescolarilor , acel freamat launtric permanent ce confera copiilor note specifice de dinamism creativ. Noi , educatoarele formam la copii caracteristici si trasaturi noi , interese , abilitati , ndemnari , aptitudini , trasaturi de caracter si comportament creativ. Toate acestea se realizeaza cu ajutorul trairilor prin jocul didactic , att de ndragit de fiecare copil. Jocul , actiune " distractiva " petrecuta ntre copii este magnific , pentru ca promoveaza manifestarea libera a acestora n nvatare , recurgnd de cele mai multe ori la activitatea n grup. Jocul , practicat zilnic de prescolari , reprezinta cel mai eficient mijloc de formare a notiunilor de care au nevoie copiii mai trziu , n ciclul primar. Jocurile de creatie nvata prescolarii sa se identifice cu diverse roluri socioprofesionale ale adultilor , ceea ce reprezinta o foarte mare importanta pentru formarea Eului , a imaginii de sine prezente si viitoare. Chiar daca n realitate rolurile copilului nu depasesc stadiul fanteziei l apropie pe copil de viitoarele roluri profesionale pentru care va trebui sa opteze si sa ia decizii n viitor. Jocul cu multiplele lui valente reprezinta cel mai eficient mijloc de transmitere a cuvintelor si de formare a notiunilor de care copiii au nevoie n clasa I . Jocurile colective , cu dialoguri ntre copii , mbogatesc lexicul , educa rabdarea , perseverenta , perspicacitatea , atentia , memoria. Socotesc ca cele mai sus enumerate reprezinta suficiente argumente pentru care consideram ca activitatile de joc din gradinita reprezinta " ferestre deschise " spre activitatea de nvatare din scoala - asigurnd procesul continuu n educatia permanenta. Odata cu intrarea copilului n scoala se mentine si jocul ca activitate ce asigura un echilibru necesar , o continuitate fireasca ntre nvatamntul prescolar si primar si n acelasi timp o adaptare treptata la activitatea scolara. nceputul

scolarizarii va nsemna , nsa , deplasarea treptata a ponderii spre nvatatura. La nceputul clasei I , jocul constituie o forma de nvatare , dar si un mijloc de relaxare , stimulnd interesul si curiozitatea scolarilor. Jocul didactic este inclus n sistemul de metode de nvatamnt cu rezultate deosebite n captarea atentiei elevilor si pentru nlaturarea plictiselii , a dezinteresului facndu-i pe cei timizi sa devina activi , curajosi , sa capete ncredere n capacitatile lor