kit

pedagogic
pentru
cadre didactice
– n i ve l p r i m a r -

București 2020
 © 2020 Fundația Agenția Împreună
Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau transmisă în niciun mod,
sub nicio formă, fără consimțământul scris al deținătorilor de copyright.
Cuprins

Cuvânt-înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Jos etichetele! . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Cartea super-erolior . . . . . . . . . . . . . . 18

Cunoști clopotul după sunet

și omul după vorbă . . . . . . . . . . . . . . . 22

Zurali, colega mea . . . . . . . . . . . . . . . . 28

Cum ar fi dacă aș fi... . . . . . . . . . . . . . . 34

Învârtind rotița inimii . . . . . . . . . . . . . . 38

Povești în imagini . . . . . . . . . . . . . . . . 44

Prietenia este ca o prăjitură . . . . . . . . . 50

Adevăr sau fantezie . . . . . . . . . . . . . . . 54

Pot fi Gică Sămânțosul . . . . . . . . . . . . . 60

Cuvânt-înainte

UNICEF a implementat între 2015 și 2019 Programul pilot

„Educație Incluzivă de Calitate” (EIC), împreună cu partenerii
săi, Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Științe ale
Educației, Centrul pentru Educație și Dezvoltare Profesională
Step-by-Step România și Fundația Agenția de Dezvoltare
Comunitară „Împreună”, în județul Bacău, cu sprijinul Consiliului
Județean Bacău și al Inspectoratul Școlar Județean Bacău.

Prin acest Programt pilot, UNICEF a dorit să dezvolte un model

de intervenție în educație prin care să implice în mod activ copii,
școli, familii și comunități pentru reducerea absenteismului și
abandonului școlar și pentru transformarea școlii într-un mediu
prietenos, care să ofere educație incluzivă și de calitate pentru
toți copiii și pentru fiecare copil în parte. Cuvintele-cheie ale
Programului „Educație Incluzivă de Calitate” sunt: acces, partici-
pare, echitate, incluziune și abordare integrată.

Una din componentele acestui program, construit modular astfel

încât să poată fi adaptat la nevoile concrete ale diferitelor uni-
tăți de învățământ preuniversitar și ale comunităților lor, este
componenta pentru dezvoltarea abilităților socio-emoționale
ale copiilor sau elevilor, prin promovarea modelelor de succes,
implementată cu sprijinul Agenției de Dezvoltare Comunitară
„Împreună”.

Reprezentanța UNICEF în România are plăcerea, alături de par-

tenerii săi, să pună la dispoziția cadrelor didactice și a elevilor din
România întreaga serie de materiale educaționale și instrumente 5
 didactice realizate în cadrul acestei componente. Acest demers
reprezintă o materializare a eforturilor organizațiilor noastre
pentru promovarea dezvoltării abilităților socio-emoționale (abi-
lități non-cognitive) ale copiilor și elevilor, ca o premisă necesa-
ră pentru succesul și reziliența școlare și pentru urmarea unui
parcurs educațional cât mai lung. Până de curând, sistemele de
educație din toată lumea puneau un accent aproape exclusiv pe
dezvoltarea abilităților cognitive (memorie, limbaj, procesarea
vizuală și spațială, funcțiile executive etc.). Mai nou, din mo-
mentul în care cercetarea educațională s-a concentrat pe rostul
și evaluarea abilităților socio-emoționale (cum ar fi motivația,
autocontrolul, persistența, stima de sine, inteligența emoțională,
empatia etc.), dezvoltarea echilibrată a ambelor tipuri de abilități
la copii se conturează ca o direcție strategică în numeroase sis-
teme de educație din lume, inclusiv în sistemul de educație din
România.

Rezultatele cercetărilor, tot mai numeroase și riguroase, ne arată

că dezvoltarea armonioasă a celor două tipuri de abilități contri-
buie determinant la succesul școlar și pe piața muncii. Contează
să înveți (competența de a ști să înveți), dar contează în aceeași
măsură și de ce înveți ceva (motivația pentru învățare), după
cum a avea încredere în forțele proprii (stima de sine) are un
impact determinant asupra învățării. Cercetătorii au identificat
că „personalitatea, perseverența, motivația și farmecul personal
contează pentru succesul în viață” (Heckman, Stixrud și Urzua,
2006). Abilităţile non-cognitive reprezintă acele atribute psiho-
logice personale (atitudini, emoţii, comportamente), distincte
de inteligență/abilitățile cognitive, care s-au dovedit a fi pre-
dictori importanți ai succesului şi sănătății mentale (Heckman,
2008). Așa cum se sublinia și într-o cercetare recentă realizată
de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în parteneriat cu
Reprezentanța UNICEF în România, persistența și autocontrolul
(capacitățile de auto-reglare) pot face diferența în ceea ce priveș-
te succesul în viață: prezența acestor atribute favorizează chiar și
persoanele cu un nivel de inteligență generală scăzut, în schimb
absența lor poate duce la eșec chiar și în cazul persoanelor cu un
coeficient de inteligență superior. Valoarea lor predictivă dar și
6 maleabilitatea abilităților non-cognitive, în perioada copilăriei,
adolescenței și chiar la vârsta adultă, fac ca ele să reprezinte o
miză importantă a intervențiilor de optimizare a dezvoltării.

Proiectul EIC susține diversitatea și dreptul la șanse egale de

dezvoltare pentru toți copiii din România. În contextul în care
discriminarea și prejudecățile (pe criteriul etnic, pe criteriul diza-
bilității, pe criteriul statutului socio-economic al familiilor sau pe
cel al mediului de rezidență al elevilor) continuă însă să afecteze
accesul egal și participarea la educație, Programul EIC a continuat
o abordare inovativă a acestei teme, prin promovarea modelelor
de succes. Promovarea acestor modele dorește să contribuie la
creșterea stimei de sine a copiilor romi, a copiilor cu dizabilități
sau a copiilor din familiile afectate de sărăcie, la lărgirea orizon-
tului lor în ceea ce privește posibilitățile pe care le oferă educația
și, nu în ultimul rând, la combaterea și reducerea discriminării.

Seria materialelor educaționale și a instrumentelor didactice

elaborate în ultimii ani în cadrul Componentei privind Modelele
de Succes, cuprinde patru povești pentru preșcolari și elevi
în învățământul primar, pentru a putea oferi astfel de resurse
educaționale în aceste cicluri de educație. Cele patru povești -
Zuralo și rotița fermecată, Cântecul lui Zurali, Mario Încurcă
Tot și Sperietoarea promovează nu doar importanța educației în
sine, importanța reușitei în viață prin educație, ci și valorizarea
calităților fiecărui copil. Ele promovează respectul pentru diver-
sitatea socioculturală și pentru incluziunea educațională și sunt
destinate tuturor copiilor ca surse de inspirație. Poveștile sunt
însoțite de acest Kit pentru educatori dar și de un Caiet al elevu-
lui. Cele două instrumente (unul pentru cadrele didactice, unul
pentru copii/elevi) urmăresc să faciliteze folosirea materialelor
educaționale în diferite contexte de învățare.

Aceste materiale educaționale și instrumente fac parte din efor-

tul constant al Reprezentanței UNICEF în România de a sprijini
elaborarea și introducerea în sistemul de educație din România a
unor materiale resursă în toate ciclurile de educație preuniversi-
tară de la ciclul de educație (ante)preșcolară la ciclul de educație
secundară, astfel încât dezvoltarea abilităților socio-emoționale
ale copiilor să devină o realitate pedagogică. 7
 UNICEF își exprimă recunoștința față de specialiștii care au făcut
posibilă această publicație și urează succes cadrelor didactice care
le vor folosi în activitățile lor didactice (curriculare și extra-curri-
culare). Pentru fiecare copil o educație incluzivă de calitate!

UNICEF în România

8
Cursa numită viață

„Nu avem bani, domnu’! Suntem amărâți și doar dacă ținem de

obicei, lucrurile pot merge: fata să stea acasă, să învețe să fie fe-
meie și băiatu’ să-nvețe să se descurce și să aibă grijă de familie!”.
Dacă aș avea un bănuț pentru fiecare dată când am auzit asta,
aș fi destul de bogat. Am auzit-o de la oameni din toate colțurile
țării și de cele mai multe ori vedeam că ceea ce ei defineau ca fiind
sărăcie, era cu mult peste ceea ce aveau ai mei acasă.

În România, principalul motiv invocat pentru a nu trimite copiii

la școală este sărăcia. Familia consideră că lipsa banilor pentru a
cumpăra haine, pantofi, rechizite sau un pachet de mâncare este
un motiv suficient să omori copilăria celui care este nevoie să-l
ajuți să-și atingă potențialul maxim de dezvoltare. În loc să se
ducă la școală, și acolo să învețe să devină „om mare” indiferent
ce o însemna asta, familia și societatea îl învață „să se descurce”
și „să facă bani”, indiferent cum face asta. Prea puțini realizează
că pentru a „da brânci sărăciei” de azi, îl aruncă pe copil într-un
cerc vicios al sărăciei care va conduce către o alta sărăcie, poate
mai mare decât cea de azi.

Cei 20 de ani de experiență de lucru în teren m-au învățat că ceea

ce este perceput drept sărăcie este atât de relativ încât sărăcia
reală este, pe nedrept, de cele mai multe ori considerată ca fiind
cauza unor decizii, pe care cei care trăiesc în această situație le-au
luat. Pentru unii, a fi sărac înseamnă să nu ai o coajă de pâine
pe masă, iar pentru alții să nu poți cumpăra mașina pe care ți-o
dorești. Pentru unii, sărăcia înseamnă un mod de gândire care
nu-ți permite să vezi viitorul și nevoia de a investi în el, pentru 9
 alții echivalează cu votatul care în schimbul alegerii sale primește
un litru de ulei. În realitate, sărăcia este o stare și cei care o ex-
perimentează au ajuns și din cauza, dar nu exclusiv, tăinuirii și
complicității noastre.

În ultimii ani, am avut marea plăcere să lucrez cu sute de cadre

didactice din învățământul preuniversitar. Cu fiecare grupă în
parte am discutat despre nevoia de a construi relații solide cu ele-
vii, de a considera părinții niște parteneri în procesul de educație
a copiilor și nicidecum o piedica, despre echitate, despre bătălia
cu limitele pe care fiecare le avem, despre zâmbete și povești, și
despre nevoia ca fiecare copil să aibă parte de un adult care să se
bată pentru ca acesta să-și atingă potențialul maxim.

Mai toate cadrele didactice lucrau în comunități în care sărăcia a

împins zeci de mii de părinți să-și lase copiii în grija altora și să
plece oriunde în lume, cu speranța că banii pe care vor reuși să-i
trimită acasă vor suplini lipsa lor. Din gura tuturor profesorilor
am auzit povești despre separarea (segregarea) copiilor în clase
și clădiri în funcție de etnie, statut social, performanță și diza-
bilitate și mai toți se rușinau că mult prea mulți copii „amărâți”
au parte de cele mai slabe resurse, pe care sistemul le pune la
dispoziție și ajung să eșueze. Am auzit despre adolescente mino-
re care rămân însărcinate și care, în loc de sprijin pentru a face
fața acestei provocări și a își continua dezvoltarea, primesc șuturi
în suflet până cedează și atunci nu reușesc decât să confirme,
pentru mulți din comunitatea locală, o serie de prejudecăți. Mi
s-a povestit despre copiii care vin mult prea obosiți, flămânzi și
terorizați de adulții din viață lor la școală pentru a mai reuși să-și
dezvolte potențialului, dar și despre incapacitatea sistemului să
asigure justiția socială pe care ministerul de linie și-a asumat-o
în titulatură. Nu în ultimul rând, mi s-a povestit despre profesorii
care refuză să predea unor astfel de copii / în astfel de școli, fie
pentru că se consideră nepregătiți profesional-academic pentru a
face față, fie pentru că „valorile” pe care le au îi fac să îi considere
pe cei din fața lor sub-oameni.

Am lucrat zile întregi cu aceste cadre didactice și i-am îndemnat

10 să devină ei înșiși sprijinul de care astfel de copii au nevoie. I-am
încurajat să le ofere exemplu lor de putere pentru a-i ajuta să
treacă peste greutățile vieții și de a le întări stima de sine, respec-
tul și dorința de a strânge din dinți fără de care nu vor putea sa
treacă peste tot ceea ce-i așteaptă. Le-am arătat ce au făcut alte
școli pentru a face față provocărilor aduse de nevoia de a oferi un
sistem echitabil și centrat pe nevoile copilului și cum au reușit să
arate copiilor că fiecare poate spera să ajungă „sus” dacă reușește
să-și pună în mișcare cele două rotițe pe care fiecare dintre noi le
are: rotița minții și cea a inimii. Le-am readus aminte că fiecare
dintre noi are cel puțin un adult în viața noastră căruia îi datorăm
mult din ceea ce suntem și care a făcut diferența atunci când a
crezut în noi chiar și atunci când noi înșine nu o mai făceam. Am
discutat despre faptul că rolul unui „dascăl” nu este (numai) de
a ne transmite informații către copil, ci și de a-l echipa cu valori
pe care să le aibă întreaga sa viață și de a-l obișnui cu nevoia de a
continua, mai ales atunci când ii este greu.

Kit-ul de față este un instrument pe care-l punem la dispoziția

cadrelor didactice cu speranța că va fi folosit pentru a promova
educația incluzivă de calitate.

Gelu Duminică

Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”

11
 Jos
etichetele!

Clasa a II-a, a III-a și a IV-a

Domeniu:
literatură, Tema zilei:
dezvoltare Să nu punem
personală etichete
T ipul
activității:
Lectură, joc
didactic

Resurse:

Umane: învățătoare/învățător, copiii de la clasă

Temporale: 45 minute

Scopul activității:

12 Creșterea stimei de sine. Dobândirea încrederii în forțele proprii.

Obiective operaționale:

● descoperirea unor personaje aparți-

nând minorităților;
● demontarea stereotipiilor;
● conștientizarea calităților pe care le
au și proiectarea lor într-un posibil
scenariu de viață;
● reflectarea asupra rolului pe care
diversitatea îl ocupă în viața lor și în
viața comunității din care fac parte.

Strategii didactice:

1. M
 etode și procedee: povestirea, convorbirea, explicația, jocul.
2. M ateriale didactice: cartoane, foi de desen, creioane colorate,
carioci.
3. F orme de organizare: frontal, în grup, individual.

Desfășurarea lecției

Argument: În mod evident, acordarea de etichete e un obicei

răspândit printre copii, chiar dacă puțin recunoscut de către
adulți. Din momentul nașterii, societatea lucrează pentru ca
oamenii să fie împărțiți în categorii bine delimitate. Copiii sunt
învățați ce culori, jucării, jocuri și cărți sunt pentru băieți și care
sunt potrivite pentru fete. Alegerile din prima copilărie sunt fă-
cute de către părinți, iar, în momentul în care copiii sunt puși
să facă propriile lor alegeri, aceștia au învățat deja ceea ce se
așteaptă de la ei și se vor comporta în consecință. Mulți copii se
pot opune acestor constrângeri. Unii vor fi încurajați să facă acest
lucru, dar alții, mulți, vor fi cenzurați de către adulți.

Mai târziu, apar alte etichetele: „femeile sunt proaste”, „bărbații

sunt insensibili”, „copiii sunt neputincioși și cam prostuți”. 13
 Dovada modului în care etichetările au un impact asupra copiilor
și tinerilor este evidentă. Deși unele fete au rezultate școlare mai
bune decât băieții și ajung să fie absolvente de facultate, încre-
derea lor în propriile capacități lasă de dorit. Aceasta se traduce
prin inegalitate de șanse acasă, la locul de muncă sau în socie-
tate în general. Diferențele de remunerare între femei și bărbați
rămân încă greu de schimbat, iar femeile continuă să fie subre-
prezentate în sectoare precum știința, ingineria sau tehnologia.
De asemenea, eforturile de recrutare a bărbaților pentru cariere
didactice sau de asistență medicală au un succes limitat, ei con-
siderând aceste meserii ca fiind de rang inferior, mai potrivite
pentru femei decât pentru bărbați.

Angajarea persoanelor de etnie romă este mai

dificilă pentru că există prejudecata că aceste
persoane ar fi necinstite și mai puțin serioase
decât cele aparținând altor etnii.

Cercetările au demonstrat cum discuțiile

în clase despre prejudecăți și etichete
și utilizarea literaturii ca mijloc de de-
construcție a stereotipurilor pot avea un
impact semnificativ asupra implicării și
învățării în educație precum și asupra
relațiilor dintre copii în cadrul colectivelor
școlare.

Poveștile Zuralo și rotița fermecată, Cântecul

lui Zurali și Mario Încurcă-Tot și Sperietoarea
sunt povești care încearcă să demonteze aceste ste-
reotipuri și etichetări, demonstrând că și copiii de etnie
romă sunt capabili de fapte extraordinare, că pot fi supereroi.

Moment organizatoric

Vom pregăti sala cu toate materialele necesare atelierului.

Anunțăm ce vom face în continuare. Vom discuta despre trei
14 povești care au ca personaje copii romi și copii cu dizabilități.
Întrebări posibile:
• De ce o carte cu eroi copii de etnie romă?
• Pot fi copiii cu dizabilități eroi de poveste?
• Ați citit sau ați văzut filme în care apăreau personaje de etnie
romă sau copii cu dizabilități?
• Cum erau reprezentați în carte/în film acei copii, acele persoane?
• Ce se spune despre copiii romi?
• Ce se spune despre copiii cu dizabilități?

Activitate de încălzire

Pot da exemple de personaje de etnie romă sau de personaje cu

dizabilități din cărți și din filme. Se pot proiecta anumite secvențe
și apoi pot fi întrebați copiii cum sunt acele personaje.

Întrebări posibile:
• E rușinos să fii rom? De ce?
• E rușinos să ai o dizabilitate? De ce?
• Cum ar fi dacă v-ați fi născut rom sau dacă ați fi avut o diz­abili­tate?
• Cum v-ar fi plăcut să se vorbească despre voi?

Desfășurarea activităților

Activitate 1. Alegere de meserii

Pe tablă se desenează patru coloane aparținând celor patru

categorii: români, romi, femei, persoane cu dizabilități. Copiii
primesc bilețele pe care sunt înscrise diverse meserii. Trebuie să
aleagă care sunt meseriile potrivite pentru fiecare dintre aceste
categorii. Printre meserii sunt atât meserii care necesită o califi-
care înaltă cât și din cele care nu necesită o calificare.

Întrebări posibile:
• De ce o meserie este mai potrivită pentru un băiat?
• De ce o meserie este mai potrivită pentru o fată?
• De ce o meserie e mai bună pentru o persoană de etnie romă?
• De ce o meserie poate fi potrivită pentru o persoană cu dizabilități? 15
 Activitate 2. Ce calități trebuie să ai pentru a practica o
meserie?

Se adună calități necesare pentru diverse meserii.

Toate aceste activități sunt menite să stârnească întrebări care,

după sine, vor aduce răspunsuri. Niște răspunsuri care nu vor
fi enunțate de către învățător/învățătoare, ci vor veni din partea
copiilor, în urma unui proces de reflecție și conștientizare.

Copiii vor primi alte cartonașe. Pe acestea sunt trecute calități și

defecte. Vor hotărî dacă acestea se potrivesc mai mult romilor,
majoritarilor, fetelor sau oamenilor cu dizabilități. În practică,
s-a observat că cel mai adesea cuvântul „plângăcios” a fost acor-
dat fetelor, cel de „șmecher” a fost desemnat băieților, cel de
„puturos” a fost dat romilor, cel de „fraier” a fost dat persoanelor
cu dizabilități.

Discuții despre motivația pentru care un cartonaș a fost acordat

unei categorii sau alteia. Contraexemple din viața de zi cu zi.
Livrare de mici istorii cu personaje care nu se încadrează în tipul
construit de ei.

Există astfel de personaje care nu corespund „etichetei” în poveș-

tile cu Zuralo, Zurali și Mario.

Activitate 3. Lectură povești:

Discuție post-lectură despre cum li se par poveștile.

• Ce sentimente le trezesc?
• Cum li se par aceste personaje?
• Ce calități au personajele din povești? (racord Activitate 2)

Activitate 4. Învățăm un nou cuvânt: STEREOTIP

Ce înseamnă stereotip? Este o idee generală pe care o avem des-

16 pre o întreagă categorie de indivizi sau despre anumite moduri
de comportamente. Aceste idei sau opinii pot sau nu să reflecte
realitatea.

Exemple de stereotipuri:
Femeile nu știu să conducă mașina. (E adevărat/fals?)
Băieții nu plâng niciodată. (E adevărat/fals?)
Romii sunt hoți. (E adevărat/fals?)

Activitate 5. Scrieți S în fața propozițiilor din caietul

elevului care reprezintă clișee/etichete (stereotipuri)

Activitate 6. Dezlegați rebusul din caietul elevului pentru

a descoperi acest cuvânt.

Activitate 7. Descoperiți în cele trei povești exemple de

idei clișeistice (stereotipuri).

Cine le spune? Reprezintă ele adevărul? Dezbateți, în grupuri,

următoarele enunțuri:
• „E prost, doamnă, e prost!” (Ana din Mario Încurcă-Tot)
• „Nu-i bun de nimic.” (Dănuț din Mario Încurcă-Tot)
• „Nu știe nimic, merită să fie pedepsit.” (Ana din Mario
Încurcă-Tot)
• „Fotbaliștii sunt cei mai tari de pe pământ.” (Dănuț din Mario
Încurcă-Tot)
• „N-am văzut oameni mai proști.” (Împărăteasa Ciordela, Zuralo
și rotița fermecată)
• „Nu vezi cât ești de mic? Crezi că o să vii de hac vulpilor?”
(Smaranda, Zuralo și rotița fermecată)

17
 Cartea
super-eroilor

Clasa I, a II-a, a III-a și a IV-a

Domeniu:
Literatură, Tema zilei:
dezvoltare Și eu sunt
personală T ipul super‑erou
activității:
Formare și
consolidare de
cunoștințe, priceperi,
deprinderi

Resurse:

Umane: învățătoare/învățător, copiii de la clasă

Temporale: 45 minute

Scopul activității:

18 Întărirea încrederii în sine a elevilor.

Obiective operaționale:

● conștientizarea de către fiecare copil a calităților și capacităților

intelectuale și fizice de care dispune;
● înțelegerea și îndeplinirea corectă a sarcinilor;
● observarea efectelor pozitive ale cooperării cu colegii;
● aplicarea de tehnici de comunicare eficientă în relaţia cu colegii.

Strategii didactice:

1. M
 etode și procedee: povestirea,
convorbirea, explicația, exercițiul,
observația, jocul.
2. M ateriale didactice: cartoane, foi de
desen, creioane colorate, carioci.
3. F orme de organizare: pe grupe, în
perechi, individual.

Desfășurarea lecției

Mulți copii au nevoie să capete încredere în ei, să știe că pot să re-

ușească să facă anumite lucruri și să înțeleagă că nereușitele sunt
parte din procesul de învățare. De prea multe ori copiii trăiesc în
ceea ce literatura de specialitate numește „neputință învățată”,
adică li se repetă de atâtea ori că „nu pot să facă”, „nu au minte
să facă”, „nu sunt în stare să facă”, încât ajung să creadă aceste
lucruri.

Proiectul de lecție Cartea Supereroilor își dorește să facă exact

inversul. Cum ar fi ca cei mici „să poată să facă”, „să fie în stare să
facă”, „să aibă minte să facă”?

Timp de 45 de minute (în funcție de abilitățile copiilor de la clasă,

proiectul se poate extinde pe mai multe zile), copiii vor avea ca
proiect rezolvarea unei probleme din clasă, școală sau comuni-
tate. Punctul de plecare îl reprezintă povestea Zuralo și rotițele
fermecate. 19
 Activitatea 1. Se citește povestea în clasă

Se verifică oral sau printr-un mic chestionar scris felul în care a

fost înțeleasă povestea.

Întrebări posibile:
• Cine era Zuralo?
• Avea o constituție solidă, venea dintr-o
familie bogată?
• Care era dorința lui, ce își dorea să schim-
be în Țara Caselor Verzi-Albastre?
• A fost ajutat de familie în aventura lui
de cineva?
• Care era puterea lui ascunsă?
• Cum și-a pus în mișcare rotița minții?
• De ce le-a alungat pe vulpi?
• Care erau trăsăturile lui de caracter?
• Îi era frică de vulpi?
• L-a împiedicat frica să facă ceea ce și-a
pus în cap?

Activitatea 2.

Învățătorul/Învățătoarea le va spune copiilor că

fiecare dintre ei este, la fel ca Zuralo, un supererou și
că fiecare dintre ei poate ajuta la rezolvarea unei probleme (învă-
țătorul/învățătoarea numește problema).

Exemple de probleme: prea multe gunoaie pe stradă, în curtea

școlii, in clasă; un om din comunitate are nevoie de ajutor; ceva
trebuie reparat; un mesaj anume trebuie să ajungă să fie cunos-
cut; un copil din clasă are nevoie de ajutor; înființarea unui club
de dans/teatru/gătit/un ziar al clasei; realizarea unei grădini a
școlii, construirea unui drum etc.).

Elevii sunt stimulați să se gândească la ei și la calitățile lor.

Dezbatere despre cum calitățile lor pot fi folosite într-un proiect
20 comun menit să rezolve problema enunțată la Activitatea 2.
În caietul elevului, pe coloana CUM MĂ VĂD EU, fiecare copil
va scrie lucrurile pe care le poate face și calitățile de care crede că
dispune și despre care crede că ar fi folositoare pentru rezolvarea
„problemei”.

Sunt citite de către fiecare copil cu voce tare. Ceilalți copii aduc
completări, enumerând calități ale celui care citește și dând exem-
ple de momente în care copilul a folosit acele calități. Acestea vor
fi adăugate pe coloana CUM MĂ VĂD CEILALȚI.

Ex: Ionuț spune despre el că e agil (joacă fotbal și dă multe go-

luri) și că e vesel (spune glume la care râd toți copiii). Ceilalți pot
adăuga că Ionuț este bun (îi ajută să facă diverse, împarte lucruri
cu ei) și că dă dovadă de compasiune, știe cum să se comporte cu
animalele (are un câine de care are grijă).

Activitatea 3.

După ce toți copiii au spus care sunt calitățile lor, sunt împărțiți
în grupuri de câte cinci/șase copii și fac un plan pe o foaie de tip
flipchart în care fiecare echipă să încerce să rezolve parțial/total
problema expusă.

Planurile (cinci sau șase) sunt expuse în fața clasei. Se unesc toa-
te ideile într-un plan mare.

Activitatea 4.

Individual, fiecare copil va scrie, în caietul elevului, povestea sa de

supererou și se va desena în postură de supererou. Pentru copiii
care încă nu pot să scrie, activitățile se pot desfășura oral. Fișele
se vor aduna într-o carte a supereroilor clasei... și se poate ridica
online pentru a fi model și pentru alte clase și/sau comunități.

21
 Cunoști clopotul după
sunet și omul după
vorbă

Clasa a II-a, a III-a și a IV-a

Domeniu:
dezvoltare socio- Tema zilei:
emoțională Cum comunicăm
între noi
T ipul
activității:
Joc didactic;
lectură

Resurse:

Umane: învățătoare/învățător, copiii de la clasă

Temporale: 45 minute

Scopul activității:

Crearea în rândul elevilor a abilităților de bază pentru a-și co-

munica diferențele de opinie și dezacordurile într-o manieră
22 civilizată.
Obiective operaționale:

● conștientizarea faptului că a avea opinii

diferite nu este ceva rău;
● însușirea abilității de a comunica dez-
acordul într-o conversație într-un mod
respectuos;
● exprimarea de către fiecare copil a unor
emoții sănătoase.

Strategii didactice:

Metode și procedee: povestirea, convorbirea, explicația, jocul.

Materiale didactice:
● cartoline (fiecare copil va primi un set de patru cartoline);
1. C
 ARTOLINA AFIRMAȚIE – ex: Câinele cel mai viteaz
este.../ Cea mai mică pasăre este...
2. C ARTOLINA ACORD – Pe verso: Sunt de acord cu tine
pentru că...
3. C
 ARTOLINA DEZACORD – Pe verso: E simpatic ce
spui, dar nu sunt de acord. Eu cred că...
4. CARTOLINA CLARIFICARE – Pe verso: Foarte intere-
sant ceea ce ai spus. Poți să îmi povestești mai multe?
● pietre albastre;
● borcan cu apă.

Forme de organizare: frontal, în grupe de patru elevi.

Desfășurarea lecției

Argument: Respectul față de ceilalți combină o multitudine de

abilități sociale pe care cei mici trebuie să și le însușească. Uneori
se întâmplă ca cei mici să intre în conflict din cauza unor păreri
diferite. Ei trebuie să învețe că o comunicare sănătoasă are la
bază și compromisul și că fiecare situație de dezacord trebuie
abordată dintr-o perspectivă pozitivă, concentrându-se asupra
cooperării și colaborării. 23
 Activitatea 1

Învățătorul/învățătoarea pornește prin a le arăta cum sună niște

clopote, clopoței și talăngi. Unele sună neplăcut, altele sună ar-
monios. Învățătorul îi roagă să lege fiecare sunet de un sentiment
(enervare/iritare, veselie, ură, tristețe). Încearcă, apoi, împreună
să descifreze sensul proverbului din titlu: Cunoști clopotul după
sunet și omul după vorbă.

Apoi, învățătorul îi întreabă pe elevi dacă știu ce înseamnă co-

municarea. Poate cineva să-mi spună ce înseamnă comunicarea?
Copiii vor da diverse răspunsuri.

Învățătorul oferă și el un răspuns. Comunicarea înseamnă să

trimitem și să primimim mesaje. Putem comunica prin cuvintele
noastre, prin acțiunile noastre, prin scris, dar și prin artă sau
muzică.

Întrebări posibile
• Puteți să-mi dați un exemplu de comunicare prin vorbe?
• Puteți să-mi dați un exemplu de comunicare în scris?
• Puteți să îmi dați un exemplu de comunicare prin desene?
• Puteți să-mi dați un exemplu de comunicare prin muzică?
• Ați fost vreodată într-o situație în care ați avut o comunicare
prietenoasă și bună cu altcineva?

Învățătorul/învățătoarea dă un exemplu personal.

Întrebări:
• Vrea cineva să împărtășească exemplul lui?
• Cum ne simțim când avem o comunicare amabilă care merge
bine și la care toată lumea participă, în care înțelegem ceea ce
spunem?
• Ați fost într-o situație în care ați avut un dezacord cu cineva?
• Ce s-a întâmplat când tu și cealaltă persoană ați avut idei diferi-
te despre ceva sau când nu v-ați înțeles?
• Când nu ați fost de acord ați simțit că e o comunicare priete-
24 noasă sau ați simțit că persoana cealaltă este dușmanul vostru?
Și eu am un exemplu. Învățătorul/învățătoarea oferă un exemplu.

Nu este indicat să-i întrebați pe copii despre experiențele lor per-

sonale, deoarece s-ar putea crea o situație dificilă în care un elev
împărtășește ceva despre un alt coleg de clasă.

Învățătorul le spune copiilor că, și în situația în care nu suntem

de acord cu cineva, putem avea în continuare o comunicare bună.
Neînțelegerile nu trebuie să fie experiențe negative. Toată comu-
nicarea poate fi pozitivă dacă vrem să fie așa.

Pentru asta avem nevoie de trei lucruri:

1. să dăm o șansă celuilalt de a avea dreptate;
2. să dăm o șansă celuilalt de a avea un cuvânt de spus;
3. să dăm o șansă celuilalt de a avea un drept la replică.

Trebuie, de asemenea, să ne cerem scuze când am greșit sau am

jignit pe cineva. Acest lucru ne ajută să avem o relație bună și
respectuoasă cu ceilalți, chiar și atunci când nu suntem de acord.
Vom citi o poveste despre cum niște copii nu au au reușit să co-
munice bine între ei.

Activitatea 2. Lectură din povestea Mario Încurcă-Tot

Întrebări posibile:
• Cum au comunicat copiii din clasa lui Mario atunci când el a
greșit pronunțarea cuvântului cărăbuș?
• Cum îi spune Ana lui Mario?
• Cum credeți că se simte Mario când aude cum îl numește Ana?
• Ce spune Mihai despre Mario?
• Există o cauză pentru care Mario nu este bun la fotbal?
• Cum se comportă Adi cu Mario?
• Cum v-ați simți dacă ați fi fost în locul lui Mario și colegii s-ar fi
comportat așa?
• Cum ar fi trebuit să comunice copiii cu Mario? Ce ar fi putut să-i
spună?

25
 Activitatea 3.

Luați dialogul din carte si transformați-l astfel încât să fie o

conversație bună (caietul elevului).

Activitatea 4. Jocul didactic: de acord/ nu-s de acord/

spune-mi mai multe

Această activitate va oferi elevilor o șansă de a comunica sănătos

unii cu alții, oferind celorlalți o șansă de a avea dreptate, de a
avea un cuvânt de spus și de a avea dreptul la replică.

„Cartolinele cu afirmații” au o propoziție incompletă pe ele și ele-

vii trebuie să termine propoziția. Ceilalți pot să nu fie de acord cu
privire la modul în care își încheie propoziția, dar asta este bine.
Acesta este ideea! După ce elevul își citește propoziția, o com-
pletează potrivit propriei opinii. Apoi, ceilalți trei elevi au șansa
de a-și susține una din cartolinele lor: ACORD, DEZACORD,
CLARIFICARE.

Pe fiecare cartolină este scrisă, pe verso, o formulă de adresare:

ACORD – Sunt de acord cu tine pentru că...
DEZACORD – E simpatic/ interesant/ surprinzător ceea ce spui,
dar nu sunt de acord. Eu cred că...
CLARIFICARE – Foarte interesant ceea ce ai spus. Poți să îmi
povestești mai multe?

Odată ce fiecare persoană a avut ocazia să răspundă, următorul

elev își poate citi propoziția de pornire și așa mai departe, până
când se citesc toate cardurile cu afirmații.

Exemplu de conversație:
Primul elev a tras o cartolină cu afirmația: Cea mai bună mașină
din lume este... (elevul completează cu Dacia Duster)

Al doilea elev se hotărăște să folosească cartolina ACORD și

spune: Sunt de acord cu tine pentru că și noi avem o astfel de
26 mașină și funcționează foarte bine.
Al treilea elev folosește cartolina CLARIFICARE și spune: E foar-
te interesant ce ați spus, dar puteți să îmi spuneți mai multe
despre Dacia Duster?

Primul copil aduce argumente în plus. Și al doilea poate aduce

argumente.

Al patrulea folosește DEZACORD și spune: E simpatic ce spu-

neți, dar nu sunt de acord. Eu cred că Dacia Duster nu este cea
mai bună mașină din lume. Sunt alte mașini cu motoare mai
bune, construite cu mai multă grijă etc.

După ce fiecare a avut ocazia sa-și spună opinia, se trece la urmă-

toarea afirmație.

Activitate 5. Concluzii

Învățătorul îi întreabă pe elevi cum s-au simțit într-o conversație

în care toată lumea a avut un cuvânt de spus, o șansă de a avea
dreptate și posibilitatea de a nu fi de acord cu ceilalți.

Întrebare: Cum v-ați simțit folosind formulele de pe cartoline?

V-au ajutat să comunicați mai bine?

Având o comunicare calmă, chiar dacă nu suntem de acord, este

un mare câștig pentru orice colectiv. Dacă elevii învață de la cele
mai mici vârste să vorbească unii cu alții cu bunăvoință, acest
lucru va aduce mai multă armonie în clasă și în interacțiunile
dintre ei.

De câte ori învățătorul va vedea elevi care oferă altora o șansă de

a-și exprima opinia, chiar dacă aceasta este diferită, va pune o
piatră albastră în borcanul de bunătate.

Sugestie de activitate: Realizarea unei întreceri: Să vedem câte

pietre albastre de respect pot fi puse în borcanul de bunătate de-a
lungul unei luni.
27
 Colega mea,
Zurali

Clasa a III-a și a IV-a

Domeniu:
dezvoltare socio- Tema zilei:
emoțională Eu și ceilalți
T ipul
activității:
Formare și
consolidare de
cunoștințe, priceperi,
deprinderi

Resurse:

Umane: învățătoare/învățător, copiii de la clasă

Temporale: 45 minute

Scopul activității:

Formarea atitudinilor și comportamentului tolerante în

28 colectivitate.
Obiective operaționale:

● definirea noţiunii de toleranţă;

● întărirea respectului de sine şi faţă de
ceilalţi;
● identificarea caracteristicilor care descriu
comportamentul tolerant/intolerant;
● lucrul în echipă în mod constructiv;
● realizarea diferenţei dintre o persoană
tolerantă şi una intolerantă;
● aprecierea diversităţii personalităţii fie-
căruia dintre noi.

Strategii didactice:

1. M
 etode și procedee: conversaţia, brainstorming, dezbaterea,
jocul didactic.
2. M ateriale: creioane, siluetă de hârtie Zurali, coș de gunoi, flip-
chart, cartoane sau post-it-uri colorate.
3. F orme de organizare: frontal, individual, pe grupe.

Desfășurarea lecției

Argument: Pentru a avea un învățământ de calitate este nece-

sar ca elevii să fie toleranţi unii cu alții, să se înţeleagă şi să se
respecte. De multe ori, în clasele noastre se nasc conflicte între
copii cauzate de diferențele sociale sau/și de diferențele etnice
etc. Copiii vin la școală cu bagajul de valori și atitudini din fami-
lie. Nu de puține ori, în acest bagaj cadrele didactice descoperă
lucruri pe care nu și le-ar dori: disprețul pentru cei săraci, pentru
cei cu dizabilități, ura față de reprezentanții altor etnii, atitudini
de discriminare etc.

Învățătorul/învățătoarea anunță copiii că azi vor citi o lecție des-

pre o fetiță de etnie romă, numită Zurali. Copiii sunt întrebați
dacă au cunoscut vreodată o persoană de etnie romă și ce știu
despre aceste persoane. 29
 Activitate 1. Discuție

Întrebări posibile:
• Ați cunoscut oameni de etnie romă?
• Cum sunt, cum vorbesc, unde locuiesc?
• Ce ați auzit spunându-se despre ei?
• Credeți că este adevărat ceea ce ați auzit?
• Sunt la fel ca noi sau sunt deosebiți?
• Credeți că a fi diferit este un lucru bun sau un lucru rău?

Activitate 2. Colega mea, Zurali

Învățătorul/învățătoarea are desenată pe hârtie o siluetă cu o

fetiță care este de etnie romă. Poate are culoarea tenului mai
închisă, poate nu are haine foarte frumoase, poate
are o șosetă de un fel și alta de alt fel. Li se spune
copiilor că aceea este eroina din poveste și că ea
a venit în clasă. Că nu este așa de veselă și nici
nu vorbește foarte mult pentru că e timidă/
pentru că nu cunoaște limba română/ pen-
tru că este tristă. Învățătorul/învățătoarea
le cere copiilor să se gândească la vorbele
pe care i le-ar putea adresa niște copii răi.

Copiii vor spune vorbele pe care de multe

ori un astfel de copil le aude. În cazul în
care copiii nu îndrăznesc să spună, învă-
țătorul va fi cel care îi va întreba.

De exemplu: Este posibil ca un copil ră-

utăcios să-i spună: „Nu vreau să mă joc
cu tine.”/ „Pleacă de aici.”/ „Ești ciudată.”/
„Miroși urât.”

De fiecare dată când sunt pronunțate vorbele rele, în-

vățătorul/ învățătoarea rupe o mână, un picior sau capul figurinei
de hârtie. Este o modalitate prin care copiii își pot da seama de
30 importanța vorbelor și a felului în care ne comportăm unii cu alții.
 La final, copiii sunt întrebați cum ar putea repara
răul făcut lui Zurali. Unii copii vor spune că își
pot cere scuze. Cum ar putea suna aceste scuze?

De exemplu: „Iartă-mă!”/ „Am greșit. Nu

mai fac altă dată.”/ „Nu am vorbit serios. Îmi
pare rău că te-am supărat.”/ „Aș vrea să fim
prieteni.”

De fiecare data când copiii verbalizează scuze

sau vorbe care exprimă regret și compasiune,
învățătorul/învățătoarea pansează rănile lui
Zurali (le lipește cu adeziv sau poate cu plas-
turi). La final ea va fi oarecum întreagă.

Învățătorul/învățătoarea îi întreabă pe copii dacă

Zurali este la fel ca la început. Copiii vor detecta di-
ferența și vor spune că este diferită. În acest moment
învățătorul/învățătoarea va puncta că aceasta se întâmplă
cu fiecare dintre noi atunci când suntem jigniți/umiliți. Rănile
din suflet rămân chiar dacă la exterior părem la fel.

Activitate 2. Lectura poveștii Cântecul lui Zurali.

Povestea va fi citită dramatic, expresiv, cu inflexiuni ale vocii.

Personajele vor căpăta voci diferite (mai groase, mai subțiri)
pentru a fi ușor de identificat. Lectura va fi făcută frontal, cu
cartea deschisă spre copii, în așa fel încât ei să poată vedea ilus-
trațiile. Învățătorul/învățătoarea va face o lectură anticipativă.
Se va opri din când în când pentru a verifica dacă povestea a fost
înțeleasă și pentru a întreba copiii cum cred ei că se vor desfășura
lucrurile în continuare. Este bine ca învățătorul/învățătoarea să
citească în prealabil povestea de mai multe ori pentru a asigura o
cursivitate a lecturii.

Verificarea înțelegerii textului – După lectură, învățătorul/

învățătoarea îi întreabă pe copii dacă le-a plăcut/nu le-a plăcut
povestea, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut. 31
 Întrebări posibile :
• Cine era Zurali?
• Unde locuia?
• Cum arăta?
• De ce era tristă?
• Cine o ajută?
• Ce spune bunicul despre Zurali?
• Cum se încheie povestea?
• Seamănă cineva cu Zurali?
• Cum vi se par faptele ei?
• V-ar plăcea să fiți ca ea?

Activitate 3. În lumea lui Zurali.

După ce au cunoscut-o pe Zurali, prin intermediul poveștii, copiii

se pregătesc să interacționeze cu ea. Invățătorul/învățătoarea
desenează pe o coală de flipchart silueta lui Zurali (doar conturul,
fără detalii). Învățătoarea/învățătorul împarte copiilor cartoane
colorate și îi roagă să îi scrie un mesaj lui Zurali. După ce sunt
scrise, biletele sunt citite cu voce tare, iar copiii, pe rând sunt
invitați să le lipească pe silueta lui Zurali. Va rezulta
o siluetă veselă, colorată.

Învățătorul/învățătoarea îi va întreba
pe copii cum arată Zurali. Le va atrage
atenția că, atunci când suntem tratați
cum trebuie, ne simțim bine și parcă
înflorim.

Apoi, învățătorul/învățătoarea va lua

niște bilete scrise în prealabil și care cu-
prind mesaje injurioase. Îi va întreba pe
copii dacă să lipească aceste mesaje ală-
turi de biletele lor sau să le arunce la gunoi.
Biletele vor fi aruncate pe rând la gunoi.

32
Activitate 4. Cum este colegul tău (caietul elevului).

O anagramă cu prenumele colegului de bancă. De fiecare literă

din numele colegului va fi legată o calitate a acestuia. Astfel, elevii
vor fi stimulați să gândească dincolo de aparențe și să găsească
lucrurile bune din celălalt.

Activitate 5. Scriere creativă (caietul elevului)

Scrieți o mică povestire cu tema: Dacă te-ai întâlni cu Zurali, cum

ai ajuta-o să aibă curaj? (8 rânduri).

33
 Cum ar fi
dacă aș fi...

Clasa a III-a și a IV-a

T ipul
activității:
Domeniu: Transmiterea
dezvoltare socio- de cunoștințe și
emoțională deprinderi noi

Tema zilei:
Cine sunt?
Cine suntem?

Resurse:

Umane: învățătoare/învățător, copiii de la clasă

Temporale: 35 minute

Strategii didactice:

1. M
 etode și procedee: problematizarea, povestirea, convorbirea,
observația, explicația, exercițiul, jocul.
2. M ateriale: creioane colorate, carioci, cartoane.
34 3. F orme de organizare: pe grupe, în perechi, individual.
Scopul activității:

Formativ. Formarea unei atitudini corecte față de colegii cu ne-

voi speciale, față de persoanele cu dizabilități. Educarea copiilor
în sensul aceptării diversității. Cultivarea spiritului de dreptate.

Informativ. Dezvoltarea trăsăturilor de caracter cu ajutorul

povestirii și aplicarea acestora în viața socială.

Educativ. Educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți, de a

comunica și coopera, de a participa la acțiuni realizate individual
și în echipă.

Obiective operaționale:

● identificarea anumitor calități personale care pot face din oa-

menii cu dizabilități o persoană deosebită;
● cultivarea respectului față de cei diferiți;
● educarea și folosirea empatiei în relația cu ceilalți.

35
 Desfășurarea lecției

Învățătorul/învățătoarea îi va anunța pe copii că vor asculta

două povești despre persoane cu nevoi speciale. Urmează lectu-
ra poveștii Sperietoarea. Citirea se va face clar, cu intonație, cu
interpretarea, prin modularea vocii, a personajelor din poveste.

Activitatea 1. Verificarea înțelegerii textului

Întrebări (oral sau în scris):

• Ce credeau copiii când au văzut casa?
• Ce le povestește Mihai?
• Este real ceea ce povestește Mihai?
• Ce descoperă copiii în casă?
• Copiii descoperă altceva decât ceea ce
se așteptau să găsească?
• Cum reacționează?
• Cine locuia acolo? Existau fantome în
casă?
• Ce se întâmplase cu Mălina? De ce era
într-un scaun cu rotile?
• De ce nu mergea la școală? Este înte-
meiat motivul pentru care nu mergea la
școală?
• Vi s-a întâmplat vreodată să nu vreți să mer-
geți la școală? De ce?
• Ce soluții găsesc copiii pentru a o trimite la școală
pe Mălina?
• Credeți că este o soluție bună?
• În final, reușește Mălina să rezolve problemele? Cum?

Activitatea 2.

Învățătorul/învățătoarea îi întreabă pe copii dacă ei cred că po-

vestea Mălinei este reală sau fantastică. În caietul de activități
trebuie să aleagă care sunt elementele reale și care cele fantastice
36 din poveste.
Activitatea 3.

Există și povești reale ale unor oameni care luptă cu dizabilitatea.

Se citește din caietul de activități povestea Campioană într-un
picior, poveste despre o tânără fără un picior care a ajuns cam-
pioana de schi.

Întrebări posibile:
• Cum vi se pare povestea Laurei Văleanu (caietul elevului)?
• Cum seamănă această poveste cu povestea Mălinei ?
• Ce au în comun cele două fete?

Activitatea 4.

În caietul de activități aveți patru situații de dizabilități (un om

care nu vede, un om care nu aude, un om care stă într-un scaun
cu rotile, un om care nu poate vorbi). Imaginați-vă că persoana
respectivă este prietenă cu voi. Povestiți pe scurt cum decurge o
zi din viața acelei persoane în satul/orașul vostru. Cum se trezeș-
te, cum își face micul dejun, cum ajunge la școală sau la serviciu,
cum își cumpără lucruri, cum urcă scările, cum se poate distra,
cum interacționează cu ceilalți.

Citiți poveștile și discutați în perechi ce ar putea fi făcut pentru ca

viața acestor oameni să fie mai ușoară.

Activitatea 5. (suplimentară)

Să caute povestea unei personalități care a reușit să depășească o

dizabilitate și a devenit o persoană cunoscută. Să prezinte colegi-
lor povestea acelei persoane.

37
 Învârtind
rotița inimii

Clasa I și a II-a

Domeniu:
dezvoltare socio- Tema zilei:
emoțională Toți putem fi
T ipul curajoși
activității:
Formare și
consolidare de
cunoștințe, priceperi,
deprinderi

Resurse:

Umane: învățătoare/învățător, copiii de la clasă

Temporale: 45 minute

Scopul activității:

38 Dezvoltarea capacității de a recunoaște și de a valoriza curajul.

Obiective operaționale:

● identificarea curajului lui Zurali din

povestea Cântecul lui Zurali;
● dobândirea încrederii copiilor în
forțele proprii;
● creșterea stimei de sine a copiilor;
● detectarea situațiilor reale în care ei
au fost curajoși;
● exprimarea emoției pe care au încercat-o atunci când au reușit
acest lucru;
● povestirea unei situații în care ei sau alții au fost curajoși (oral/
în scris).

Strategii didactice:

1. M
 etode și procedee: problematizarea, povestirea, convorbirea,
explicația, exercițiul, observația, jocul.
2. M ateriale didactice: cartoane, foi de desen, creioane colorate,
carioci, imagini din povestea Cântecul lui Zurali.
3. F orme de organizare: frontal, pe grupe, în perechi, individual.

Desfășurarea lecției

Moment organizatoric: Se pregătește sala de clasă și

materialele care vor fi necesare activității.

Captarea atenției: Învățătoarea trebuie să suscite interesul

copiilor pentru activitatea care urmează. (ex: Vor auzi o poveste
cu o supereroina care, deși este mică, reușește să facă lucruri
uluitoare, ieșite din comun etc.)

Anunțarea temei și a obiectivelor: Copiii află că vor citi

mai întâi o poveste din care vor afla cum poți să fii curajos, iar
apoi vor construi fiecare, individual, o ROTIȚĂ A CURAJULUI. 39
 Lectura poveștii Cântecul lui Zurali. Povestea va fi citită
dramatic, expresiv, cu diverse modulări ale vocii. Personajele vor
căpăta voci diferite (mai groase, mai subțiri) pentru a fi ușor de
identificat de către copii. La început, cartea va fi arătată copiilor.
Vor fi întrebați dacă pot să-și dea seama după desenele de pe co-
pertă și după titlu despre ce este vorba în poveste. Apoi, lectura
va fi făcută frontal, cu cartea deschisă spre copii, în așa fel încât
ei să poată vedea imaginile. Învățatoarea/învățătorul va face o
lectură anticipativă. Se va opri din când în când pentru a verifica
dacă povestea a fost înțeleasă și pentru a întreba copiii cum cred
că se vor desfășura evenimentele mai departe în poveste. Este
bine ca învățatoarea/învățătorul să citească în prealabil povestea
de mai multe ori pentru a asigura cursivitatea lecturii.

Verificarea înțelegerii textului. Învățătoarea/învățătorul

pune întrebări despre ceea ce se întâmplă în text astfel încât să
sublinieze felul în care personajul principal a fost curajos.

Exemple de întrebări:
• Zurali era mare sau mică?
• De ce îi era frică?
• De ce era tristă?
• Cine a ajutat-o?
• Care era puterea ei?
• Ce îi lipsea ca să reușească să facă
lucruri?
• Ce a aflat la școală?
• E nevoie să fii bogat, să fii
puternic, să te naști în-
tr-un anumit loc ca să fii
curajos?
• De unde pornește cu-
rajul, de la rotița inimii
sau de la rotița minții?

40
Activitatea 1. Învățătoarea/învățătorul îi va întreba pe
copii ce alte personaje curajoase din povești mai cunosc.

În grupe de câte patru, copiii primesc personaje decupate din

basme/povești cunoscute. Unele sunt curajoase, altele nu sunt.
Împreună, copiii trebuie să le grupeze pe cele curajoase în-
tr-o parte, iar pe cele care nu sunt curajoase în alta (caietul de
activități).

Activitatea 2: Când am fost curajos?

În perechi, doi câte doi, copiii își spun când au fost curajoși și în
ce fel. Apoi, pe o pagină, în caietul de activități, copiii vor povesti
un episod în care au fost curajoși (au luat apărarea unui coleg,
au trecut printr-o haită de câini, au mers la medic, s-au dat in
tiribombă, au fost la stomatolog, au încercat un lucru nou, și-au
recunoscut o greșeală).

Activitatea 3: Copiii, individual, decupează din carton un

inel care sugerează ROTIȚA INIMII.

Poate avea diverse culori. Copiii vor fi încurajați să explice de ce

au ales o culoare sau alta. Învățătoarea/învățătorul va sublinia
faptul că, deși sunt de culori diferite, toți copiii pot fi curajoși.
Se va sublinia faptul că a fi curajos nu înseamnă doar să fii erou.
Fiecare poate fi curajos într-o măsură mai mare sau mai mică.
Copiii vor perfora aceste rotițe. De fiecare gaură vor agăța un fir
cu un cartonaș pe care copilul va scrie/desena un lucru pentru
care a avut nevoie de curaj (noaptea, câinele, tiribomba, mânca-
rea necunoscută).

La final, toate rotițele vor fi montate pe perete, într-o instalație.

De câte ori un copil va dovedi curaj, va mai agăța ceva la rotița lui
de pe perete.
41
 La finalul activității învățătoarea va întreba:
• Rotițele arată la fel sau sunt diferite?
• Ne e frică de același lucru sau de lucruri diferite?
• Ce înseamnă dacă rotițele sunt diferite? Înseamnă că cineva e
mai curajos decât altcineva? Înseamnă că fiecare are alt fel de
curaj?
• Cum arată Cenușăreasa că este curajoasă? Dar Zurali?
• Cum arătăm că suntem curajoși?
• Este bine să încercăm lucruri noi?
• Sunt curajoși doar băieții sau pot fi și fetele?
• Trebuie să fii bogat/ mare/născut în altă țară pentru a dovedi
că ai curaj?
• Cum își propun copiii de la grupă să fie curajoși în săptămâna
aceea?

Această activitate are potențial de a fi dezvoltată și extinsă la ni-

velul unității școlare.

42
43
 Povești
în imagini

Clasa a III-a și a IV-a

Domeniu:
T ipul
limba și
activității:
literatura
Formare și
română
consolidare de
cunoștințe, priceperi,
deprinderi

Resurse:

Umane: învățătoare/învățător, copiii de la clasă

Temporale: 50 minute

Scopul activității:

Căpătarea de cunoștințe și competențe legate de textul multi-

44 modal și de banda desenată.
Obiective operaționale:

● identificarea părților componente ale unei benzi desenate;

● identificarea ideilor principale ale unui text narativ, pe care să
le transforme într-o bandă desenată;
● ordonarea cronologică a evenimentelor în banda desenată;
● participarea activă la oră.

Strategii didactice:

1. M
 etode și procedee didactice: lec-
tura, conversația, învățarea prin
descoperire, dialogul, exercițiul.
2. M ateriale: fișe de lucru, markere,
coli, tablă.
3. F orme de organizare: frontal,
individual, pe echipe.

Competențe vizate:

● participarea la interacțiuni verbale în diverse situații de comu-

nicare, prin receptarea și producerea textului oral;
● receptarea textului scris de diverse tipuri;
● redactarea textului scris de diverse tipuri;
● utilizarea corectă, adecvată și eficientă a limbii în procesul co-
municării orale și scrise.

Competențe specifice:

● identificarea temei, a unor informații esențiale și de detaliu,

a intențiilor de comunicare explicite și/sau a comportamen-
telor care exprimă emoții din texte narative, monologate sau
dialogate;
● realizarea unei interacțiuni verbale cu doi interlocutori, fo-
losind strategii simple de ascultare activă și manifestând un
comportament comunicativ politicos față de interlocutor(i); 45
 ● identificarea informațiilor importante din texte literare, conti-
nue, discontinue și multimodale;
● observarea atitudinilor manifestate în procesul redactării unui
text, identificând aspectele care necesită îmbunătățire;
● utilizarea achizițiilor sintactice și morfologice de bază ale limbii
române standard pentru înțelegerea și exprimarea corectă a
intențiilor de comunicare.

Argument: Banda desenată prezintă fapte și întâmplări, oferin-

du-ne un șir de imagini sugestive, care sunt completate cu replici
ale personajelor scrise în bule.

De ce e indicat să fie folosite benzile desenate în procesul didactic?

Iată câteva dintre motivele pentru care ar fi bine să le includeți:
● benzile desenate sunt distractive, interesante și motivante;
● benzile desenate fac apel la o mare varietate de aptitudini: cog-
nitive, intelectuale, sociale și culturale;
● pot fi folosite cu elevii de vârste diferite;
● pot fi folosite pentru a preda diferite discipline școlare;
● pot ajuta elevii să dezvolte abilități de gândire de ordin superior
(secvențiere, predicție, deducere, sintetizare, analiză, evaluare
etc);

46
● introduc elevii în textele multimodale;
● conținutul ilustrat vizual este mult mai ușor de procesat, de
înțeles și de amintit de către elevi;
● benzile desenate pot fi folosite pentru a preda abilități de citire,
scriere, ascultare și vorbire.

Participând la realizarea de benzi desenate, elevii conștienti­zea­ză

mijloacele multimodale prin care sunt construite și comunicate
semnificații.

Desfășurarea lecției

Se va porni de la povestea Zuralo și rotița fermecată. Este citită

povestea, iar apoi copiii sunt împărțiți în grupe pentru a lucra îm-
preună la realizarea acestei povești sub formă de bandă desenată.

Învățătorul/învățătoarea le arată alte tipuri de benzi desenate și

le explică modul în care se realizează o bandă desenată simplă.

Activitatea 1.

Se realizează întâi un scenariu după o poveste, iar apoi, pe baza

acestui scenariu, va fi realizată banda desenată. Textul poveștii
se împarte mai întâi în episoade. Copiii sunt instruiți să reducă
fragmentele de text la o singură idee.

Exemplu:
1. Un sat sărac cu case verzi-albastre este stăpânit de vulpile rele.
2. Vulpile își bat joc de oameni.
3. Zuralo se hotărăște să înfrunte vulpile.
4. Smaranda, sora lui, îi spune că un băiețel nu poate alunga
vulpile.
5. Frații, de asemenea, își bat joc de el.
6. Calul Trifoi îi vorbește și îl sfătuiește să meargă la bunic.
7. Bunicul îi povestește de rotițele fermecate.
8. Zuralo se duce la școală.
9. Zuralo îi construiește aripi lui Trifoi. 47
 10. Zuralo alungă vulpile.
11. Zuralo devine erou în satul lui.

După ce textul este împărțit în secvențe, elevii hotărăsc în grup

dacă pentru fiecare secvență au nevoie de o casetă sau de două
casete.

Activitatea 2. Desenele

Întâi sunt inventariate toate personajele care apar în banda de-

senată. Se realizează schițe ale acestora. Copiii sunt încurajați să
le deseneze exprimându-și emoțiile: bucuria, tristețea, deznădej-
dea, înverșunarea, calmul.

După ce s-a hotărât numărul, copiii vor realiza conturul casetelor,

care vor deveni cadrul poveștii. Unele vor fi mai mari, altele mai
mici, în funcție de lucrurile pe care vor să le scoată în evidență.

Se va trece apoi la desenarea scenelor.

După ce acestea au fost desenate, se va realiza colorarea lor.

Bulele de dialog.
Acestea sunt ultimele care vor fi adăugate în banda desenată.
Copii vor fi încurajați să descopere multitudinea de fonturi care
pot fi folosite. Se pot folosi interjecții care redau mirarea, durerea
personajelor etc.

48
Activitatea 3.

În caietul elevului veți găsi niște cadrane în care sunt puse doar
niște bule cu dialoguri. Cunoscând poveștile, hotărâți voi care
sunt personajele care vorbesc și ce imagini ar trebui să se regă-
sească în cadrane.

49
 Prietenia este
ca o prăjitură

Clasa I, a II-a, a III-a și a IV-a

Domeniu:
dezvoltare socio- Tema zilei:
emoțională Cum ne alegem
prietenii
T ipul
activității:
Joc didactic

Resurse:

Umane: învățătoare/învățător, copiii de la clasă

Temporale: 35 minute

Scopul activității:

● creșterea stimei de sine;

● creșterea încrederii în ceilalți
● conștientizarea faptului că, deși suntem diferiți, putem fi
50 prieteni.
Obiective operaționale:

● conștientizarea de către fiecare copil

că are calități;
● descoperirea de către copii, prin
intermediul jocului didactic, a unor
calități ale celorlalți, de care nu era
conștient;
● exprimarea de către fiecare copil a
unor emoții sănătoase;
● dobândirea încrederii în forțele
proprii.

Strategii didactice:

1. M
 etode și procedee: povestirea, convorbirea, explicația, jocul.
2. M ateriale didactice: cartoane, foi de desen, creioane colorate,
carioci.
3. F orme de organizare: frontal.

Desfășurarea lecției

Activiatea 1.

Li se va spune copiilor că vor asculta o poveste despre un copil

special. Lecturarea poveștii Mario Încurcă Tot.

Activiatea 2.

Învățătorul/învățătoarea va face o scurtă verificare a cunoștințe-

lor. Îi va întreba pe copii dacă știu să explice ce înseamnă să fii
„special” și dacă ei sunt speciali în vreun fel. In perechi, copiii vor
spune cum/în ce fel sunt/nu sunt ei speciali. Dezbatere a felului
fiecăruia de a fi „special”. 51
 Activiatea 3.

Învățătorul/învățătoarea le spune copiilor că aceste calități

sunt ca ingredientele într-o prăjitură și că fiecare dintre ei are
o prăjitură preferată și alta care nu le prea place. Unora le plac
prăjiturile însiropate, altora cele cu cremă, iar unora doar cele cu
nuci și semințe de mac. Nici una dintre prăjituri nu este greșită.

Activiatea 4.

Copiii vor rezolva fișa Rețeta prieteniei (caietul elevului), iar

această activitate îi va ajuta să-și dea seama ce face din ei niște
prieteni buni și ce caută la ceilalți atunci când își fac prieteni.
Este o activitate simplă cu un singur rând de instrucțiuni.

„Prietenia e ca o prăjitură. Indică lista trăsăturilor (calități și de-

fecte) pe care ar trebui să le aibă prietenul/prietena ta.”

Apoi, copiii vor completa cinci trăsături pe care ar trebui să le

aibă prietenul sau prietena, argumentând/explicând în scris/
oral și de ce sunt importante pentru ei. Această activitate va oferi
spațiu copiilor pentru a reflecta la nevoile și la personalitatea lor.
Cei mai mici vor avea nevoie de ghidarea învățătorului.

52
Activiatea 5.

La final, copiii din clasele mai mari vor analiza care dintre copiii
din clasă se potrivesc cel mai bine rețetei.

Vor vedea că nu întotdeauna rețeta este perfectă. Chiar dacă ci-

neva are toate ingredientele, este posibil să nu ne placă (are prea
mult zahăr sau prea multă cacao) și că este foarte importantă
cantitatea ingredientelor. Pe fișa din caietul elevului se va lipi
fotografia prietenului sau se va desena chipul lui.

Activiatea 6.

Fiecare copil va scrie un bilet prietenului sau prietenei în care îi

va spune de ce îl/o apreciază.

Activitate suplimentară: Fiecare copil îi va scrie lui Mario un bilet

în care se va oferi, pe baza calităților pe care le are, să-l ajute să
se integreze în clasă.

53
 Adevăr sau
fantezie

Clasa a III-a și a IV-a

Domeniu:
literatură, Tema zilei:
dezvoltare Ce sunt
personală T ipul prejudecățile?
activității:
Lectură,
joc didactic,
scriere creativă

Resurse:

Umane: învățătoare/învățător, copiii de la clasă

Temporale: 45 minute

Scopul activității:

54 Demontarea prejudecăților.
Obiective operaționale:

● descoperirea unor personaje cu dizabilități în

clasă/școală/oraș;
●d  emontarea prejudecăților legate de persoa-
nele cu dizabilități;
● c onștientizarea că nu întotdeauna ceea ce își
închipuie sau aud de la alte persoane este real;
● r eflectarea asupra rolului pe care diversitatea
îl ocupă în viața lor și în viața comunității din
care fac parte.

Strategii didactice:

1. M
 etode și procedee: povestirea, convorbirea, explicația, jocul.
2. Materiale didactice: creioane, creioane colorate, coli de hârtie.
3. F orme de organizare: frontal, în perechi, în grup.

Desfășurarea lecției

Argument: Mediile educaționale care reflectă diversitatea

existentă în rândul comunităților ajută la creșterea unor copii
cu minți deschise. Cercetările au arătat că prejudecățile dispar
atunci când în școli și în sălile de clasă sunt favorizate gândirea
critică, dezvoltarea empatiei și a respectului de sine.

Educația împotriva prejudecăților este o abordare cuprinzătoare

a învățării, destinată să conteste activ stereotipizarea și toate
formele de discriminare. Crearea unei atmosfere incluzive în
sălile de clasă, în care copiii mici să se simtă confortabil vorbind
despre probleme dificile, dar importante, ar trebui să fie un efort
continuu în școlile noastre. Cu o educație anti-prejudecăți, copiii
vor dobândi următoarele abilități:

• vor înțelege diferitele fațete pe care identitatea le poate lua

și vor aplica această înțelegere în formarea mentalității și
com­por­tamentului; 55
 • copiii vor înțelege mai bine termenii de prejudecată și discri-
minare și vor aplica această înțelegere în interacțiunile lor cu
ceilalți;
• copiii vor înțelege importanța comunicării non-violente și vor
aplica această înțelegere în interacțiunile lor cu ceilalți;
• copiii își vor dezvolta capacitatea de a recunoaște intimidarea,
prejudecățile și discriminarea în comportamentul lor sau al
altor personane, dar și în cadrul instituțiilor;
• copiii vor dezvolta și vor acționa împotriva bullyingului, discri-
minării, a atitudinilor părtinitoare.

Moment organizatoric

Vom pregăti sala cu toate materialele necesare lecției. Anunțăm

ce vom face în continuare. Vom citi și vom discuta despre o po-
veste care are un personaj cu dizabilități.

Întrebări posibile:
• De ce a fost oare scrisă o carte care are ca eroină o fetiță cu
dizabilități?
• Ce înseamnă să ai o dizabilitate?
• Pot fi copiii cu dizabilități personaje de poveste?
• Ați citit sau ați văzut filme în care apăreau personaje copii cu
dizabilități?
• Cum erau reprezentate în carte/ în film acele persoane?
• Cunosc în realitate pe cineva care suferă de o dizabilitate?
• Cum este acea persoană? Cum se aseamănă și cum diferă față
de ei?
• Cum au auzit pe alții vorbind despre copiii cu dizabilități?
• Cred că oamenii care suferă de o dizabilitate sunt inferiori? De
ce? Aduceți argumente pro și contra.
• De ce se numește povestea Sperietoarea?
• Este un nume frumos sau urât? Le-ar plăcea să fie porecliți
astfel?
• De ce credeți că un om primește această poreclă?
• Cum credeți că se simte un om care este numit astfel?
• Mai știți din realitate oameni care au primit porecle? Cum le-au
56 primit? Cum credeți că se simt?
Desfășurarea activităților

Activitate 1. Lectură poveste

Povestea va fi citită dramatic, expresiv, cu inflexiuni ale vocii.

Personajele vor căpăta voci diferite (mai groase, mai subțiri)
pentru a fi mai ușor de identificat de către copii. Lectura va fi
făcută frontal, cu cartea deschisă spre copii, în așa fel încât ei să
poată vedea ilustrațiile.

Cadrul didactic va face o lectură anticipativă.

Se va opri din când în când pentru a verifica
dacă povestea a fost înțeleasă și pentru a în-
treba copiii cum cred ei că se vor desfășu-
ra lucrurile în continuare. Recomandăm
cadrului didactic să citească în prealabil
povestea de mai multe ori pentru a asi-
gura o cursivitate a lecturii.

Verificarea înțelegerii textului – După

lectură, cadrul didactic îi întreabă pe
copii dacă le-a plăcut sau nu povestea,
ce le-a plăcut sau nu.

Activitate 2. Discuție post-lectură

Posibile întrebări:
• Cum li s-a părut povestea?
• Ce sentimente le-au trezit personajele?
• Cum li se par aceste personaje?
• Cunosc în viața reală pe cineva care seamănă cu vreunul dintre
personaje?
• Cum este Mia?
• Cum este Rafael?
• Cum este Mălina? Cunosc pe cineva care să fie în situația
Mălinei? Cum este acea persoană? 57
 Activitate 3. Joc didactic

În perechi, copiii vor juca ADEVĂR SAU FANTEZIE.

Pe o foaie de hârtie vor face două coloane. Pe prima coloană vor

trece doar lucrurile pe care și le închipuie copiii din poveste, iar
pe a doua coloană vor trece lucrurile care se dovedesc a fi reale.

Ce pot scrie copiii:

FANT EZIE:

• casa este bântuită;

• în casă trăiesc fantome;
• mașina infernală a fantomei este un cărucior;
• toți cei din casă au fost mâncați de vulpi, cu excepția bunicului;
• sufletele celor morți se întorc să plângă în nopțile cu lună plină;
• cuptorul este Poarta Iadului;
• fantomele călăresc mașini infernale.

REALITAT E:

• în casă locuiesc un bunic și nepoata lui;

• Mălina nu este o fantomă, ci o fetiță care nu are un picior;
• familia nu a fost mâncată de vulpi, ci părinții au plecat să mun-
cească în țări străine;
• Mălina a fost bolnavă și i s-a amputat piciorul;
• Mălina nu se duce la școală pentru că ceilalți copii o discrimi-
nează și i-au pus eticheta Sperietoarea.

Exercițiul este menit să îi facă pe copii să înțeleagă că uneori cre-

dem despre alte persoane lucruri care nu sunt reale. Acest lucru
se întâmplă pentru că nu există o bună comunicare. Atunci când
judecăm pripit pe ceilalți există șansa să îi tratăm urât, închipu-
indu-ne lucruri neadevărate despre ei.

58
Activitate 4. Exercițiu de scriere

Povestiți în 10-15 rânduri o întâmplare în care ați judecat pe ci-

neva fără să îl cunoașteți.

Răspundeți la următoarele întrebări.

• Despre cine este vorba? Când și unde a avut loc întâmplarea?
• Cum arăta acel om, ce ați auzit despre el, ce impresie aveați?
• Ce calități/ defecte fizice avea omul?
• Cum s-a dovedit a fi în realitate?

Activitate 5. Joc în echipă

Există cineva în clasă/ școală/ sat/ oraș care seamănă cu Mălina?

De ce dizabilitate suferă? Cum credeți că se descurcă în fiecare zi
acel om?

În grupuri de cinci persoane, copiii vor concepe pe o foaie de hâr-

tie un plan în care să spună cum ar putea să-l ajute pe acel om. Ce
ar putea face pentru a-i ușura viața? Când ar putea să-l ajute? De
ce cred copiii că are nevoie ?

Exercițiul este menit să le arate copiilor că oamenii cu dizabilități

au nevoi materiale, spirituale sau de suport psihologic. Uneori,
oamenii nu au nevoie de bani și alimente, ci de încurajare, timp
petrecut împreună sau vorbe bune.

Cadrul didactic va folosi exemplul din poveste pentru a le ară-

ta copiilor că ajutorul pe care l-a primit Mălina nu a fost unul
material.

59
 Pot fi Gică
Sămânțosul

Clasa a III-a și a IV-a

T ipul
activității:
Domeniu:
Proiect tematic –
dezvoltare socio-
ce și cum aș vrea
emoțională,
să fiu
abilități
practice
Tema zilei:
Cine sunt?
Cine suntem?

Resurse:

Umane: învățătoare/învățător, copiii de la clasă

Temporale: 35 minute

Strategii didactice:

1. M
 etode și procedee: povestirea, convorbirea, observația, expli-
cația, exercițiul, jocul.
2. M ateriale didactice: șosete de nailon culoarea pielii, rumeguș,
pământ de flori, semințe de gazon și de flori, creioane colorate,
60 hârtie creponată, cartoane.
Scopul activității:

Formativ: Formarea unei atitudini corecte referitoare la carac-

teristicile morale și pozitive pe care este de dorit să și le însușeas-
că copiii, mai ales stima de sine, bunătatea, altruismul, dreptatea.

Informativ: Dezvoltarea trăsăturilor de caracter cu ajutorul

povestirii și aplicarea acestora în viața socială.

Educativ: Dezvoltarea abilității de a intra în relație cu ceilalți,

de a comunica și coopera, de a participa la acțiuni realizate indi-
vidual și în echipă.

Obiective operaționale:

● observarea și indicarea de către copii a

calităților și minusurilor pe care le au;
● reflectarea asupra calităților proprii și
identificarea acelora care îi pot ajuta
să devină persoane care se pot pune în
slujba altora.

Desfășurarea lecției

Moment organizatoric: se pregătesc sala de clasă și materia-

lele necesare activității.

Captarea atenției: cadrul didactic trebuie să suscite interesul

copiilor pentru activitatea care urmează. (ex: Vor auzi o poveste,
Sperietoarea, despre o fetiță care, în ciuda unei dizabilități pe
care o are, reușește să învețe multe lucruri.

Lecturarea poveștii Sperietoarea

Povestea va fi citită dramatic, expresiv, cu inflexiuni ale vocii.
Personajele vor căpăta voci diferite (mai groase, mai subțiri)
pentru a fi ușor de identificat. La început, cartea va fi arătată
copiilor. Vor fi întrebați dacă își pot da seama după desenele de 61
 pe copertă și după titlu despre ce este vorba în poveste. Apoi,
lectura va fi făcută frontal, cu cartea deschisă spre copii, în așa fel
încât ei să poată vedea imaginile. Cadrul didactic va face o lectură
anticipativă. Se va opri din când în când pentru a verifica dacă
povestea a fost înțeleasă și pentru a întreba copiii cum cred că se
vor desfășura lucrurile în continuare în poveste. Recomandăm
cadrului didactic să citească în prealabil povestea de mai multe
ori pentru a asigura o cursivitate a lecturii.

Activitate 1. Verificarea înțelegerii textului

După ce este citită povestea, cadrul didactic verifică, prin între-

bări, dacă a fost înțeles textul.

Posibile întrebări:
• Unde are loc acțiunea?
• Cine este personajul principal?
• Cum a ajuns Mălina în căruciorul cu rotile?
• Cine are grijă de ea?
• Ce cred copiii că se află în casa Mălinei? Care este realitatea?
• De ce nu vrea Mălina să se ducă la școală?
• Cum au poreclit-o copiii de la școală pe Mălina?
• Cum s-a simțit fetița?
• Cum hotărăsc copiii să o ajute pe Mălina?

Activitate 2.

Cadrul didactic le spune copiilor că fiecare om are calități și

slăbiciuni. Se face un tur al clasei în care copiii spun care sunt
punctele tari și slabe ale fiecăruia.

După ce fiecare copil are ocazia să se exprime, cadrul didactic le

spune că fiecare dintre ei poate ajuta pe cineva, dar și poate primi
ajutor din partea altcuiva.

Copiii sunt încurajați să facă perechi în funcție de abilitățile fi-

62 ecăruia. Astfel, un copil talentat la matematică îl poate ajuta pe
unul care e mai bun la literatură și viceversa, iar un copil cu ta-
lente muzicale îl poate ajuta pe cel care nu se descurcă prea bine
la această disciplină. Și tot așa.

Activitate 3. Fiecare copil își va construi un

Gică Sămânțosul. Așa cum și-l imaginează.

Metodă: Într-o șosetă de nailon sunt introduse semințe, pământ

de flori și rumeguș. Șoseta se strânge apoi formând o bilă care
devine capul lui Gică Sămânțosul. Apoi, fiecare copil îl decorează
cu ochi, nas gură și corp, în funcție de abilitățile fiecăruia.

Activitate 4.

Cuplurile de învățător-învățăcel descoperite la Activitatea 2. fac

schimb de marionete și promit să se ajute. Împreună, vor uda și
vor avea grijă de înflorirea marionetelor, ajutându-se zilnic la lec-
ții. Marioneta nu poate fi udată dacă cei doi nu se ajută reciproc.

Copiii vor învăța că se pot ajuta unii pe alții și că unele minusuri

pot fi corectate cu ajutorul celorlalți. Va fi încurajată și munca de
echipă și vor fi întărite legăturile afective dintre copii.

63