Formele comunicarii nonverbale Comunicarea non-verbala are un mare impact asupra ntelegerii mesajului.

impactul componentelor mesajului oral asupra ascultatorului: cuvintele 7%; tonul vocii 38%; gesturi 55% (ultimele doua sunt limbaje non-verbale) Forme de comunicare non-verbala: Mediul fizic (distanta fata de interlocutor - spatiile intim 45-125cm, social 1.25-3.60m, public ->3.60m, teritoriul personal, asezarea fata de interlocutor) Limbajul corpului (postura, gesturi, mimica, zmbet, contactul privirii etc.) Comunicarea prin expresia fetei include mimica (incruntarea, ridicarea sprancenelor, incretirea nasului, tuguierea buzelor, etc.), zambetul (prin caracteristici si momentul folosirii), si privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii, etc.). Fata este cea mai expresiva parte a corpului si expresia acesteia constituie un mijloc de exprimare inestimabil. Cateva elemente ale limbajului gesturilor ar fi: strangerea pumnilor - denota ostilitate si manie, sau, depinzand de context, determinare, solidaritate, stres; brate deschise - sinceritate, acceptare; mana la gura - surpriza si acoperirea gurii cu mana - ascunderea a ceva, nervozitate. Atribute personale (nfatisarea fizica, caracteristici vocale - ton, timbru, forta, accent etc., atingerea, cum ar fi strngerea minii) Sensibilitatea fata de semnalele NV este importanta pentru (1) a ntelege interlocutorul si (2) pentru a ne permite noua nsine sa evitam sa ne prejudiciem propria pozitie (ex.: evitnd semnalele agresive). Un semnal NV izolat este greu de interpretat corect (ex.: cascat poate nsemna lipsa de interes, oboseala sau ambele). sansa interpretarii corecte creste din corelarea mai multor semnale NV (ex.: evitarea privirii si clipit din gene ntareste semnificatia de nesinceritate). Comunicarea non-verbala are, datorita ponderii ei mari in cadrul comunicarii realizata de un individ, un rol deosebit de important. Limbajul nonverbal poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala. Mesajul nonverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului si este cel caruia i se acorda de catre interlocutor atentia cea mai mare.