Capitolul lll: Pozilia originard

20. Natura argumentului in favoarea concepliilor

dreptilii

Ideea intuiriva a teoriei dreptrigii ca impa4ialitate este de a reprezenta principiile prime ale dreprigii ca fiind ele insele obiectul unui acord originar intr-o situatie inilialn adecvat

definita. Aceste principii sunt acelea pe care indivizii ragionali, preocupati sd-gi promoveze interesele, le vor accepta in aceastd pozigie de egalitate penffu a stabili termenii debazd ai asocierii lor. Trebuie aritat, atunci, cd celc doui principii reprezinta solLrtia la problema alegerii pe care o pune pozitia originarri. Pentrn aceasta, trebuie stabilit ca un acord asupra acestor principii, avdnd in vedere situatia in care se afle p:irtilc, precum $i informatia de care dispLrn, credingcle si intere sele lor, este cea mai bund cale, in raport cu celclalce alternative disponibile, pentrll ca fiecare individ sa-si atingd scopurile. I)ar, evident, nimeni nu poate obpine orice cloreste; simplul fapt al existentei celorlalgi impiedici acest lucnr. Rinele absolut pentru oricc om ar fi ca toti ceilalti sd se asocicze cu el pentru a-si realiza propria sa concepfie despre bine indiferent care ar fi aceasta. Sarr, dacri nu, ca tofi ceilalgi si fie obligagi si actioneze in mod corect Qustly),in cimp ce el sa poatd actiona asa cum doreste. Dar. din moment ce nimeni nu va fi niciodati de acord cu Asemenea termeni de asociere, aceste forme de egoism trebuie eliminate. in schimb, celc doud principii ale <Jrcptrigii par si fie o propunere rezonabili. De fapt, as \rrea sa demonstrez ci aceste doui principii sunt, ca sd zicem asa, cel miri
btrn rispuns al fiecdrtria la cerintele corespunzatoare ale celorlllti. in lcest sens, alegerea acesrei concepgii a dreptigii cste unica soh-rtie la problema pusd de pozilia originari. Acest mod dc argumentare Llrmaireste trn procedeLr cunoscut din teoria sociala.

Acela dc a descric o siruatie simplificariin care indivizi rationali, avind anumite scopuri gi anumite relatii unii cu ceilalpi, trebuie sd aleagd intre diferitele forme de actiune, in lumina cunostintelor lor despre context. Ceea ce vor facc ace$ti indivizi este apoi derivatinrr-o manieri strict deduccivd din aceste supozigii despre credinpclc gi interesele lor, despre situatia 9i opgiunilc pc care le au dispozigie. C<lnduita lor este rezulraml opozitici clintre preferinpe si obsracole, ca sli folosim expresia lui Pareto.l7 in teoria pretului, de exemplu, echilibrul piegelor concurente este concepllt ca rezultnnd din

" ,llanae/ d'lcortotnie po/)tique (Paris, 1909), cap. III, $ 23. Pareto sprrne: ,,Echilibnrl rczulti cu precizie din accasti opozitie dintre preferinte qi obstacole".
Pozilia

originari

49

situagia in care mai mulgi indivizi, fiecare urmdrindu-gi propriile interese, renunfa unii in favoarea altora la lucrurile de care se pot lipsi cu ugurinta. pentru a obgine in schimb ceea ce i;i doresc cel mai mult. Echilibrul este rezultatul ingelegerilor liber incheiate intre comercianpii dispugi la acest lucru. El reprezintd' cea mai bund situatie la care poare ajunge orice individ prin intermediul schimbului liber, situapie compatibile cu

dreptul Ei libertatea celorlalpi de a-gi urmdri interesele in acelagi mod. 'focmai din acest motiv aceasti stare de lucruri este un echilibru, una care va persista dacd nu vor exista modificdri ulterioare ale circumstantelor. Nimeni nu are nici un motiv s-o modifice.

Daci o indepartare de echilibrul este stabil.

la aceastd situagie declanEeazd tendinge care o restabilesc, atunci

Desigur, faptul cd situatia este una de echilibru, chiar gi unul stabil, nu inseamnd implicit cd ea este corectd din punct de vedere moral sau dreaptd. inseamna doar cd datd fiind evaluarea pe care oamenii o fac pozigiei lor, ei vor acliona concret pentru prezervarea ei. Desigur, qi un echilibrubazat pe animozitate si ostiliate poate fi unul stabil; fiecare ar putea gindi cd o schimbare posibila ar fi mai reu. it-r cel mai bun caz, ceea ce fiecare poate realiza pentm el este mai degrabd o condipie mai pugin nedreaptd, decAt una mai bund. Evaluarea morald a situagiilor de echilibru depinde de circumsrantele de baza care le derermina. Tocmai datorita acestui aspect conceptia pozigiei originare contine trasdturi specifice teoriei morale. in timp ce. s:i spunem. teoria
pregului incearcd sd dea o explicapie a fluctuagiilor piegei plecAnd de la supozigii despre tendinlele actuale, interpretarea avantajoas'i din punct de vedere filozofic a situapiei inipiale incorporeazi conditii despre care se consideri cd este rezonabil si fie impuse in alegerea principiilor. Scopul ei, prin contrast cu cel al teoriei sociale, este sd caracterizeze aceasta situapie in aga fel incAt principiile care vor fi alcse, indiferent care ar fi ele, sd fie acceptabile dincr-un punct de vedere moral. Pozilia originari este astfel definita incit ea sd reprezinte un status quo in care orice acord realizat cste corect si echitabil. Este o stare de lucruri in care p:irgile sunt reprezentate in mod egal ca persoane morale, iar ceea ce se obtine nu este influenpat de contingengele arbitrare sau de balanEa relarivd a forgelor sociale. Astfel, teoria dreptdtii ca impargialitatc este capabila sa foloseascd ideea de dreptate procedurala purd chiar de la inceput. Atunci, este evident cit pozigia originard reprezintd o situapie pur ipoteticd. Nu este nevoie ca ceva asemdnetor ei sti se realizeze vreodati, de;i putcrn urmAnd deliberat constrAngerile pe care le exprimd sd simuldm reflecgiile pargilor. Conceptia pozigiei originare nu intenlioneaza sa explice comportamentul uman, cu exceptia situagiei in care incearcd intr-o anumita mdsurd sd ofere o interpretare a judecdgilor noastre morale ;i ne ajutd sd explicAm faptul cd avem un simg al dreptdlii. Dreptatea ca irnpargialitate este o teorie a sentimentclor noastrc morale ca expresie a judeciqilor nclastre bine chibzuite in echilibru reflecriv. DLrpd cAte s-ar putea presupunc, acestc senrimentc ne inflrrenteazd parpial gAndirea ;i acgiunea. Astfel, dcgi concepgia pt-,2-igici ,rriginlrc este parte a teoriei comportamentului, aceasta nLr irnplicd deloc faptul ci cxisti situagii realc asemdnetoare. Estc neccsar ca principiile care vor fi alesc, si joacc rolul cerut in rapionarnentul si comportamentul nostru mclral. (. . . )

50

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politic6 a lui John Rawls

O rcmarcd finali. Dupa cum am ardrat, existi mai mtrlte interpretdri posibile ale situagiei inigiale. Aceasta conccplie variaza in funcgic de cum sunt concepute pdrgile contractoare, de ceea ce se considerd a fi credintele si interesele Ior, de alternativele pe care le au la dispozigic, s.a.rn.d. in ac.rt sens, exista diferite teorii ale contractului. Teoria dreptalii ca impargialitate este doar una dintre ele. lar problema justificarii este rezolvata, in mdsura in care acest lucrLl este posibil, ariitind cd existd o singurii interpretare a situagiei inigiale care exprirni cel rnai bine conditiile ce sunt considerare suficient de rezonabile pcntru a fi impusc in alegerea principiilor ;i care, in acelaqi timp, conduc catre o conceptic ce caracterizeazd judecdgile noastre bine chibzuite in echilibrtr reflectiv. Interpretarea cea mai avantajoasd, sau standard, la care md voi referi este cea u pozitici originare. (...) 24.

Vilul de ignoranli

Ideea de pozigie originara are rolul de a stabili o procedrrri corecta ii echitabila, astfel incAt orice principii asul'rra carora se va cidea de acord vor fi drepte. Scopul este de-a folosi notiunea de droptate procedurala purd (purz froceduralju-rtice) ca bazA a reoriei. J'rebuie sd anuldm, intr-un fel oarecare, efectelc col'rtingentelor spccifice care ii pun pe oameni in dezacord, si ii indean-rnd sa exploatezc circumstangele sociale si naturale in folosul propriu. Pentru a face acest lucrtr, voi presupune ci pdrgile sunt situate in spatele unui val de ignorant:i. Ele nu stiu cum vor afecta diferitele alternative situaria lor particulara, ;i sunt obligate sd evaluezc principiile numai pe baza considcratiilor gencralc.lu Se presupr-rne, apoi, cd piirgile nu cunosc anumite tipuri dc fapte parriculare. in primuf rAnd, nimeni nll stic care este locr-rl sarr in societate, p<tzigia de clasa sau statutnl sau social; nu stie nici care este sansa sa in distributia inzestrarilor si abiliutilor naturale, adica intcligenga si puterea sa, si altele asemandtoare. Nimeni nu ftie, de rrscmenca, care este conceptia sa despre bine, aspectele concrete alc planului s:iu ragional dc Viat6, si nici mdcar trastturile speciale ale psihologiei sale precum avcrsinnea pentnl risc seu inclinatia ciitre optimism sau pesimism. N'Iai mulr, presuptrn cd pdrgile nu cunosc circumstantele concrcte arlc propriei lor societiiti. Adica, ele nu cunosc sittratia ei
\'alLLl de ignorantd esrc O conditie atit dc naturali, incAt multorir trebuie si le fi trecut prin mintc ceva xscm'.inzitor. Iiormularea din text se g,lsc$te implicit in doctrina kantiand a inrpcrativulrri caregoric, rttit prin manictrt in care este dcfinit acest criteriu procccltrral, cdt si prin nroclul in care il folosc$te Kant. r\stfel, cind Kant ne spune sii uc tcstam nraxinra actiunii, luir-rd in consideratie siruatia in care ea ar fi o lcge universala a narurii. cl trebuie sd prcsupund ci noi nu stinr elre nc csrc loctrl in accst imaginat sistcm al natLrrii. \-ezi, dc crcmplu, comerrtariul siu despre rilrilrnea pracricii din Ihe 0ritique rlf Practira/ Rnraz, Academv lldition, vol. \', pp. 6u-7? (Ed. ron't., Ori/itrr Ratiunii Practire, rrad. dc Nicolae Bagdasar, Bucure;ti, lid. $tiintifica, 1972, yt1't..39-:t3 - n. coord.). O restrictie similarii astrpra infornratici poate fi gasita in J.C. llarsanyi, ,,Cardinal Urility in Wclfarc Economics and in thc'l'heorv of Risk-taking", Journa/ o.f Po/itirn/ Econon.y. vol. 61 (1953). Crr toiltc acestea! celelalre'ispccte ale tet.rrici ltti Harsanvi slrnt oarecum difcritc $i cl foloseste rcstritril pcnrru a dezvolra o teoric utilitaristii. \'czi Lrltimtrl paragraf din $ 27.
r8

Pozilia originare

economicd sau politicd, sau nivelul de civilizagie si de culturd la care a fost capabild sd ajungd. Persoanele din pozigia originard n-au nici un fel de informagie despre generafia cdreia ii aparlin. Aceste restricEii mai generale asupra cunoasterii sunt partial justificate, deoarece apar controverse intre generafii, precum si in cadrul lor, legare de dreptatea sociald, de exemplu, controversa legati de rata adecvatd de economisire a capitalului, gi cea privitoare la conservarea resurselor naturale Ei a mediului inconjurdtor. Exist'i de asemenea, macar teoretic, controversa legatd de o politica rezonabili in domeniul geneticii. La fel Si in aceste caztri, pentru a duce la capdt ideea de pozigie originari, pdrpile nu trebuie sd cunoascd contingenlele care le situeazd in opozigie. Ele trebuie sd aleagd principiile cu ale cdror consecinle sunt pregdtite sd traiascd indiferent de generagia cdreia ii vor aparline. in mdsura in care este posibil, singurul fapt concret pe care il cunosc pargile este cd societatea lor este supusd circumstangelor dreptdgii, cu tot ce implica acest fapt. Oricum, se considerd ca de la sine ingeles faptul cd ele cunosc aspectele generale referitoare la societate umand. Ele ingeleg problemele politice qi principiile teoriei economice; ele cunosc baza organizdrii sociale qi legile psihologiei umane. De fapt, se presupune cd pargile cunosc toate faptele generale care influengeazd alegerea principiilor drepratii. Nu existd nici un fel de restricgii asupra informagiei generale, adica, asupra legilor si teoriilor generale, de vreme ce concepliile despre dreptace trebuie sd fie adaptate caracteristicilor sistemelor de cooperare sociald pe care trebr,rie sd le reglementeze, si nu avem nici un motiv si elimindm aceste cuno$tinie. Existd, de

exemplu, o opinie potrivnicd teoriei dreptdpii dupd care, din perspectiva legilor
psihologiei morale, oamenii nu vor avea doringa sa aclioneze conform acesrei reorii, chiar gi atunci cind institugiile societdgii lor ii satisfac ceringele. Ca urmare, in aceastd situagie, va fi dificil sd se asigure stabilicatea cooperdrii sociale. O rrisdturd importantd a unei conceplii a dreptapii esre aceea cd ea va trebui sd-;i producd propriul suport. Principiile sale trebuie sd fie astfel concepute incit, atunci cdnd sunt incorporate in structura debazd a societiigii, oamcnii vor tinde sd dobindeasci un simg al dreptatii corespunzdtor, Ei isi vor dezvolta doringa de acgiona in conformitate cu principiile ei. in aceastd situagie conceplia dreptdlii este stabild. Acest tip de informapie generald esre admisibil in pozigia originard. Nopiunea de vdl de ignoranra creesza mai multe dificultagi. lJnii pot obiecta cd excluderea a aproape tuturor informagiilor particulare face dificili ingelegerea a ceea ce inseamnd pozilia originari. Astfel, ar putea fi util sd observdm ca una sau mai multe persoane pot intra in orice moment in aceasti pozigie sau, chiar mai mult, pot simula deliberarile din aceasta situagie ipotericd, ra[ionand pur si simplu in conformitate cu restricgiile specifice. CAnd pleddm pentru o conceplie a dreptdgii trebuie sd fim siguri cd se afld printre alternativele permise si cd satisface ceringele formale stipulate. Nu pot fi avansate nici un fel de consideradi in favoarea sa, cu exceplia celor asupra cdrora ar fi raEional sd insiscdm, avdnd in vedere cd lipsegte tipul de cunoqtinle exclus de valul de ignoranpd. Evaluarea principiilor trebuie fdcutd in termenii consecingelor generale ale recunoaEterii lor publice qi ale aplicdrii lor universale, presupunAndu-se ci togi vor

52

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politici a lui John Rawls

cd o anumitd conceplie a dreptigii va fi aleasa in pozipia originard, este echivalent cu a spune ce o deliberare rationald, satisfdcand anumite condipii qi restriclii, va ajunge la o anumitd concluzie. Dacd este necesar, rationamentul care conduce la acest rezttltat poate fi exprimat mai formal. Oricurn, voi vorbi in continuare in termenii nopiunii de pozigie originard. Este un mod mai economic gi mai sugestiv, gi evidengiazd anumite trdsdturi esen[iale peste care altminteri s-ar putea trece

fi de acord cu ele. A spune

usor cu vederea.

Aceste remarci arutd cA pozipra originard nu trebuie conceputd ca o adunare generala, care include pe togi cei care vor trai la un moment dat; ;i, cu atat mai pugin. ca o adunare a tuturor celor care ar putea trdi la un moment dat. Nu este o adunare a tuturor persoanelor actuale sau posibile. Dacd ne-am imagina pozigia originard in oricare din aceste moduri, aceasti conceplie ar inceta sd mai fie un ghid firesc pentru intuigie, si nu ar mai avea un sens clar. in orice caz, pozigia originard trebuie astfel interpretate incdt cineva se poate adopta perspectiva ei in orice moment. Trebuie sd nr-r aiba nici o importanpa momentul in care cineva adoptd aceastd perspectivd, sau cine o adopta: restricpiile trebuie sd fie de aqa naturd incAt intotdeauna sd fie alese aceleasi principii. VAlul de ignorantd este o condipie cheie pentru realizarea acestei cerinle. El ne asigurd nu numai cd informagia disponibild este relevantd, dar qi ce este intotdeauna aceeagi. Se poate obiecta ca ceringa vdlului de ignorangd este iragionald. Desigur. unii pot

obiecta cd principiile trebuie alese in lumina intregii cunoagteri disponibile. Se pot da diferite replici la aceastd pretenlie. Voi schipa, aici, pe acelea care subliniazd simplificdrile ce trebuie fdcute, dacd este sd avem o teorie in cele din urmd. (Cele bazate pe interpretarea kantianii apoztgieioriginare sunt date in $ 40) in primul rand, este limpede cd de vreme ce pargile nu cunosc diferengele dintre ele, qi toate sunt la fel de rationale si situate in aceeasi pozipie, fiecare dintre ele este convinsd de acelagi fel de argumente. Prin urmare, putem sd privim acordul din pozigia originard din punctul de vedere al unei singure persoane, aleasd la intAmplare. Daci oricare dintre pdrpi va prefera, dupd o maturd chibzuintd, o concepfie a dreptdgii in detrimentul alteia, atunci toate o vor prefera pe aceasta, qi se va putea ajunge la un acord unanim. Putem sd ne imagindm, pentru a face lucrurile mai vii, cd pti4ilor li se cere sd comunice intre ele printr-un arbitm ca intermediar, si cd acesta va trebui si comunice ce alternative au fost propuse qi ce ragiuni au fost oferite in sprijinul lor. El va interzice tentativele de a forma coaligii, si va informa pd4ile cAnd au ajuns la o ingelegere. Dar un asemenea arbitru este in fapt de prisos, dacd presupunem cd deliberdrile pdrgilor trebuie sd fie identice. De aici, decurge consecinga foarte importanta cd pnrgile nu o au obazdt, pentru o tnrguiald in accepgiunea obiqnuitd. Nimeni nu-gi cunoaqte situapia in societate si nici inzestrarea sa naturald si, in consecingd, nimeni nu este in pozigia si adapreze principiile in avantajul sdu. Putem sd ne imagindm cd una dintre pdrgile contracroare ameningd cd nu se va da batutd pAnd cAnd ceilalpi nu vor fi de acord cu principiile favorabile ei. Dar cum va stii ea care principii sunt in mod special in favoarea ei? Acelagi lucru este valabil qi in cazul formdrii de coaligii: dacd un grup a decis sd se uneascd in detrimentul celorlalli, membrii acestui grup nu vor $ti cum sd-si asigure un avantaj
Pozilia originard

principiilor. Chiar dacd vor reusi sd-i convingd pe ceilalgi sd fie de acord cu propunerea lor, tot nu vor avea nici o garan;ie cd aceasta a fost in favoarea lor, de vreme ce nu pot sd se identifice pe ei inqiqi nici dupd nume, nici dupd descriere. Singurul caz in care nu se aplicd aceasti concluzie este cel referitor la chestiunea economisirii. AtAta timp cAt persoanele din pozigia originard qriu cd sunt contemporane
?n alegerea

(avAnd in vedere timpul preze nt al interpretdrii intrdrii), ele pot sd favorizeze generalia lor refuzind sd facd orice fel de sacrificiu pentru generaliile viitoare; ele pur qi simplu iau de bun principiul cd nimeni n-are datoria de a economisi pentru posteritate. (...) Prin urmare, restricgiile impuse asupra informagiilor particulare in pozigia originarii sunt de o importantd capitald. Fdrd ele nlr vom fi de loc in stare sii elaboram o teorie concludentd a dreptdfii. Va trebui sa ne multumim cu o formula vaga ce afirmd cd dreptatea este ceva asupra careia s-ar putea conveni, fard sd fim in stare sd spunem prea mult, sau chiar nimic, despre insdqi substanga acordului. Restricgiile formale cuprinse in conceptul care define;te ceea ce este corect din punct de vedere moral (concept of rigltt), acelea care se aplicd in mod direct principiilor, nu sunt suficiente pe ntru scopul nostru. Vdlul de ignorangd face posibila alegerea unanimi a unei conceptii particulare a dreptdlii. Fdri aceste limite impuse cunoagterii, problema negocierii din pozipi.a originard ar fi extrem de complicatd. Chiar daca ar exista o solugie teoreticd, nu vom fi in stare, cel pugin in momentul actual, s-o determindm. Nogiunea vdlului de ignorangd este, cred, implicita in etica lui Kant ($ 40). Totusi, problema definirii nivelului de cunoa$tere al pdrlilor gi caractertzarea alternativelor pe care acestea le au la dispozigie au fost deseori neglijate, chiar qi de catre teoriile contractualiste. Siruagia definitorie pentru deliberarea morald este prezentata, uneori, intr-un mod atAt de imprecis, incAt nu vom putem stabili cum se va desfaqura ea. Astfel, doctrina lui Perry este fundamental contractualistd: el sustine cd inregrarea sociald qi cea individuald trebuie sd se desfdqoare dupd principii total diferite, ultima prin prudengi rafionald, prima prin asentimentul persoanelor de buni credinpi. El pare sa respingd utilitarismul cam din aceleagi motive ca cele sugerate mai devreme: adica, acesta extinde nejuscificat principiul alegerii in cazul unei singure persoane, la alegerea pe care trebuie s-o facd societatea. Cursul adecvat al actiunii este descris ca fiind unul care avanseazd geluri sociale de genul acelora care pot fi formulate printr-un acord reflectiv, dat fiind faptul cd pdrpile au o cunoagtere completd a condiEiilor gi sunt animate de o pornire altruist:i fapi de interesele celuilalt. Oricum, nu se face nici un efort pentru a se preciza in vreun fel eventualele rezultate ale unui asemenea acord. (...) Iatd motivele pentru care vdlul de ignorangd este mai mult decAt doar o simplificare. Noi vrem sd definim pozigia originard in aga fel incit sd ajungem la solugia doritd. Dacd se admite o cunoagtere a situagiilor particulare, atunci rezultatul va fi influengat de circumstanEe arbitrare. Dupd clrm am vdzut deja, a trata pe fiecare funcgie de cAt de puternic este avantajul sdu nu este un principiu al dreptngii. Dacd esre ca pozigia originard sA producd acorduri care sunt drepte, atunci pdrpile trebuie sd fie situate intr-o pozigie corectd gi echitabild, qi tratate in mod egal ca persoane morale. Arbitrarul lumii trebuie corectat prin modificarea circumstantelor situagiei contractuale inigiale.

54

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politicd a lui John Rawls

In plus, dac:i in alegerea principiilor am pretins unanimitate, chiar ;i atuncl c1nd existii o informatie completd, sc va putea lua o dccizie nnmai in pugine cazuri, in special in cele care sunc evidcnte. O conccpgie a drepriilri l>azati pe unanimitate in acestc circumstante ar fi intr-adeviir inconsistenrii si banala. Dar, de indata ce excludem informagia, ccrinpa trnanirnitagii nrr mai este ncfireasca 9i faptul ce poate fi satisfiicutd csre de mare importanta. Ea nc permite sa spunem desprc conceptia drepr:igii aleasi cii reprczinta o rceoncilicre genuini a intcreselor. O rcmarcii finala. Voi presupune cd dc cele mai multe ori pirgile posedii toate informagiile generalc. Nici un fapt general nrr le estc inaccesibil. Am acccptat acest lLrcru in spccial pentrll a cvita complicaliilc. Cu toatc acestea, o conceptie a dreptagii trebuie sd fic baza publicri a termcnilor coopcrarii sociale. l)e vreme ce ingelcgerea comunri necesita anumite limitiri ale aspectelor complexe ale principiilor, ar putea cxista, de asemcnea, limite ale folosirii cunoaf terii teoretice in pozigia originarri. Evident. va fi dificil sa clasificdm si sri sortdm diferitclc tipuri dc fapte gcncrale pi sa le evalurm complexitatea. Nu r-oi face nici o tcntativa in acest sens. Oricum, noi recunoastem o constmctie teoretica complicatd atunci cind o intilnim. Astfel, parc rezonabil sri spunem ca cste dc preferar o conccptie a drcptdpii in raport cu alra, celclalte considcratii fiind egale, dacri ea cste fundamentatii pe fapte gcnerale extrcm de simple, iar alegcrea ei nLr depindc de calcule elaborate in lumina unei vaste serii dc posibilitepi definitc teorctic. Estc de doricca fundanrcnrele trnei conccpgii publice a drepcrigii si fie evidente pentru oricine, atunci cind circumstantele permit acesr lucru. Presrrpun ca acestc consideragii plcdeazi in favoarea cclor dorul princi;rii ale drcptrigii

in raporr ctr criteriul utilititii. 25. Ralionalitatea pa4ilor Am presupus pAni acum ca persoanele din pozigia originara sunt rafionale. Dar am prcsupus, de asemcnea, ci ele nu stiu carc cste conccptia lor despre bine. Accasra inscamni cd, desi ele $titr ca au un anumit plan de viatil rational, nu cLrnosc detaliile
acestui plan, scopurile gi ir.rtcresele particulare care trebnie promovate. Atr-rnci, cLrm vor putea si decidi care conccptii ale dreptigii sunt ccle mai avancajoase pcntru ele? Sau, ar trebui sd prcsupunem cd ele sunt reduse doar la situatia dc a ghici? Pentru a face fata acestei dificulta;i, am rllansat ipoteza cii ele acccptd interpretarea data binelui in capitolul anterior: ele vor prefera, in mod normal, sa aiba mai degrabd mai multe bunuri sociale primare decit mai pLltine. Dcsigur, o darri ce valul de ignorantii este inliiturat, s-ar plrtea intAmpla ca trnelc dintre ele sd ntr doreascii, din motive religioase sau de altd natrlra, o cantitate mai mare din aceste bunuri. Dar, din puncttrl de vedere al pozitiei originare, este rational ca piirgile se presupunii ca vor vrea sa aiba o parte mai marc de bunr-rri, din moment ce oricnm nu sunt c<lnscr0nse si accepte mai mult dacd nu vor. Astfel, chiar daca pdrpile sunt lipsite de infonnagia despre scopurile lor particularc, ele
ar-r

totugi suficiente infon-natii penrru a clasifica alternativelc. Ele griu in general

ca

trebr-rie s'i-si prorcjeze libertagile, sii-si spore ascd sanscle, 9i sri-giimbog,iteasce mijloaccle Pozitia originari

pentru atingcrca scoprrrilor lor, oricarc ar fi acestc:-r. Iiiind crilluzitc cle tcoria dcspre bine ;i dc faprcle gcneralc ale psihologiei nroralc, deliberirile lor nu vor nrai fi o chcstirrne de ghicit. [,)lc pot sd ia o c]ccizic rationalii in sensrrl obisnuit. (.onccPtrrl de trrtiortirlit:rtc in\ o(ilt aici cstc. e u cxccIril rutci sirrgure rrilsitrrri cscrttialc, cel stanclarcl din teorirr sociala.r" Astfcl, in sens obisntrir, rrn indivicl rational estc conccput ca avind u11 set c()crel-rt de pref'erinte tltl dc optiunile I)c carc le arc la dispozitic. Iil clasiflclr acestc o1)tiuni in ftrnctie dc cit clc bine ii pr'omoveaza scopurilc; si va urtuu plarrttl carc ii va satisluce clt mai mulrc din dorinlcle sllc. si crre rrrc o Srulsa n'trimarc de rcalizarc. Ipotcza prrrticulrrii pc carc o a\anscz, cstc cri un ir-rdii id rational ntt sttferit de invidic. El nrr se grirbeste sa ilcce[)te o pierclcre pcntnr cl dolr dacri Si ceilalti au strferir o picrdcrc. lll nu cste dcprimat la gnndul ci ccilalli sr.urt in poscsia trr-nri indice r-t-tui nrarc dc brrnuri socillc prinrare. Srrr-r ccl pLltin acest lucrrr cstc adevirat, atetrl vreurc cit dif'crcn;clc dir-rtre cl si ccilllti nrr deprisesc anlrmitc lirritc,5i cAt timp cl ntr crccle ci incgalitiicilc existentc sLlnt detcmrinate dc nedreptarc sau ca sunr reztrltrttrrl actirrnii hazardrrlLri, lird sd cxistc vreuu scol) social conrpensrrtor ($ 80). l)resu1-runcrca cli partilc nu sunt r-notirrrte dc inr-iclie riclicd anLrnritc problcme. Ar trcbtri proLra[ril sri prcsLrptrnenr. dc irsemcnea, cil cle nrr srrnt predispuse nici la'.rlte scr)tilrentc prccLul rusinca si rrn'rilintrr ($ 67). O incer'pretalc satisfiicatoare a dreptirgii vl trcbLri cvcr-rtrral si fircii firlrt si rcestol probleme. dar pcntnr nrourcnr rrri l'isa deopalrc accste courplicrrtii. O altd obiectic la proccdtrra noastrii sc rcferi la f);rrrrl ci c:jte prea ncrcalistri. Oanreuii sunt firii incloiali af-ecrari dc aseureneir sentirnentc. C)urn poate rltr.urci o c()ncel)tie a dreptilrii sri ignore acest faptl Voi rdspLrndc la accasta chestirrne irr-rpdrtinrl argrrnrentul in faroarca principiilor circpt:itii in doud piirli. in prinrr I-rrrtc, principiilc sunt clcrivlrte din srrpozitia cti nrr exisri invidic; in timl'r cc in a dorra parte, vtinr anlliza claca conccl'rtia lit carc s-a irjtrns cstc una viabilri din perspectiva circ trr nstlrnrelt,r victii ()nrcnesti. Iina clir-r ratitrrrilc Pentru irceaste Procedrrrd este ca irrvidia are tcndinta de rr thcc Pe oricinc r-t-titi nirr. it-t,t..tt sens, crl cste clczi.irantajoasi in rnod colcctir'. A prcsuptrnc irbscnta cj, inscirnrnd c presupunc c'.i in alegcrezr principiilor oanrcnii vor rationa stiind c'.i rLr propriul lor plan de r iatri cilre estc suflcienr in sirrc. Ei rrtr rrn siurt sigrrr al propliei lor r"alorii, astf'el ir-rcit nlr vor ti cleloc clis;rtrsi si rcnunte la vrerrntrl din sco;lLrrile lor. chirrr clacri ceilnlti au urai putine urijlorrce pclltnr rr 5i lc pronror a pc'.rle lrlr. \'oi clabora o conceptic a drcptatii pe brrza rrcestci stiprrlatii, pentru rr v'eclea cilre sunt consccintcle.

" Pcnrnt accltstii acccyrtirrnc e rutionalitritii, r'ezi rcf'crinrelc ll .Sen sir\trou'c{e nrrti sus. $ 2.i. notr 9. listc clc irsefrcncir rclcrrrntri irici discrrtiir clin I.\l.l). t.ittlc, lfu 0ritiqtc o.fll'ilfntv l..i rrrnrics. c(liriir e clotra (Ortirrd, (ll,trcnclon Press, 19.57). crp. II Pcntrtr aJc.qcrca ragionalii in conditii tic inccrtitLrclinc,
rezi $ 16. norir 1fi. II..\. Sinron discutri clesprc lrrritiirilc inrprrsc clc conccpgiilc clasicc ale rrrrionalitLitii si rlcsprc ncroin rrrrci tcorii nrr.ti rellisre in ,,A llcirai'iorrrl l\lorlel of Rarion;tl (lhoiee". ()uatkrl.1, .lr.tttttrt/ of l,.ronouir.s. vol.6c) (19.5-5). l)entru clisctrtiile filozofiec, rczi [)onrltl l)rrviclsorr,..\ctiolrs. Rcrrsons, rrnrl CrrLrses". Ir.turttrt/ r.tf l)/ti/o.;op/ty,."ol. 60 (196.1); O.(). Hcnrpcl. ).r1>tx ol',lritnri/it l,',.tphtntiort (Ncrl York,'l'hc ["rcc l)rcss, 19(r.5). pp. -16.3-4ti6; .lonlthan l]cnnctt, Rntiota/in' (l,onclon. Routf cdgc rrnd Kcgrrn I)rrLrl. l9(r-l). si .l [). Nl'.rl;bott. ..Rerson antl l)esirc", l'/ti/osop/t1'. rol. ]8 (19.53).

56

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politicd a lui John Rawls

Dupii aceea, voi incerca sd arat cd atunci cind principiile adoptate sunt puse in practicd, ele conduc la aranjamente sociale in care este pufin probabil ca invidia sau alte sentimenre distnrctive sd mai fie la fel de puternice. Conceppia dreptagii elimind condigiile care dau nastcre atitudinilor distructive. De accea, ea este intrinsec subild
($s 80-81).

Atunci, supozipia dezinteresului reciproc este redus'i la urmitoarea afirmatie: persoanele din pozipia originard incearci szi recLrnoasca principiile care le promovcaza pe cAt posibil sistemLrl lor de scopuri. Ele fac acest lucru incercAnd sd obpin:i pentru ele insele cel rnai mare indice de bunuri sociale primare, intrucit acesta le va permire sa-si promovcze cel mai eficient concepfia despre bine, oricare ar fi aceasta. Parpile nu incearcd s:i-;i aducd beneficii reciproce sau sd-si producd prcjudicii una alteia; ele nn sunt determinate dc afecgiune sau de ranchiuni. Nici nu incearci sd cAgtige una in detrimentul celeilalte; ele nu sunt invidioase sau vanitciase. PunAnd problema in termenii Lrnui joc, am putea spune cri ele se vor strridui sd obtind Lln scor absolut cAt de ridicat
p,rsihil. Ele nu doresc un scor mai mare sru mai mic pentru adversarii lor. si nici nu cauta sa mareascd sau sd micsoreze difercnga dintre succcscle lor gi cele ale celorlalti. Dar ideea de joc nu se aplici in realitate, deoarece parpile nu sunt interesate sd cAqtige, ci, judecAnd dupii propriul lor sistem de scopuri, sd obpin:i cAt de multe punctc posibile. E,xista o supozipie suplimentari pentru garantarea conformitdpii stricte la principiile dreptdgii. Se presupune cd pergile sunt in stare si aibd un simg al dreptdgii, iar aceasra reprezintd pentru ele o informagie publicd. Rolul acestei condigii este sti asigure integritatea acordului realizat in pozigia originarii. Asta nu inseamnd cd pdrpile, in deliberirile lor, apeleaza la anumite conceptii ale drept:ipii, pentru cd aceasta ar intra in contradicgie cu supozigia motivafiei. Ea inseamnd, mai degrabd, cd pdrgile pot sA se bazeze una pe cealaltii pentru a inpelege si a acgiona in concordantd cu oricare ar fi principiile asupra cdrora se va ajunge in final la un acord. O datii ce principiile sLrnr recunoscute, pirgile pot sa aiba incredere una in cealalte pentru a se conforma lor. Attrnci, in realizarea unui acord, ele gtiu cd angajamentul lor reciproc nu este in zadar'. capacitatea lor de a avea un simg al dreptdgii garanteaza cd principiile alese vor fi respectate. Oricum, este esenlial sd se remarce ci aceasti supozipie permite totusi sd se ia in consideratie capacitatea oamenilor de a acliona pebaza unor concep[ii diferire ale dreptdgii. Faptele generalc ale psihologiei trmane 9i principiile educaliei morale sunt chestiuni relevante pe care prirgile trebuie sa le examineze.Dacd este plrfin probabil ca o conceprie a dreptdgii sd-qi genereze propriul fundament, sau dacd ii lipse5te stabilitatea, aceste fapte nu trebuie trecute cu vederea. Pentm cd atunci ar purea fi preferatd o alta concepgie a dreptdgii. Presupozigia avansatd afirmd doar cd pdrgile au o inclinagie pentru dreptate intr-un sens pur formal: luAnd in consideragie toate faptele relevante, inclusiv faptele generale ale psihologiei morale, pdrpile vor adera la principiile alese in cele din urmd. Ele sunt ralionale pentru cd nn vor intra in acorduri pe care stiu ca nu pot sd le respecte, sau ca pot sd le respecte numai cu mare greutate . Ele vor tine cont, impreund cu alte consideragii, de cerintele angajamentulr-ri ($ 29). Astfel, in evaluarea concepfiilor despre dreptate, persoanele din
Pozi!ia originard

pozilia originari trebuie sa presupuna ce se vor conforma cu strictege celei pe care o vor alege. Consecingele acordului lor trebuie examinate pornind de la aceastdbazd. impreund cu observaliile anterioare despre ragionalitatea qi despre motivagia pdrgilor, descrierea pozipiei originare este aproape completd. Putem sd rezumdm aceasta descriere prin urmdtoarea listd de elemente ale situagiei inigiale gi ale variagiilor lor (asteriscurile marcheazd, i nterpretdrile care com pun pozigia originard): Natura pdrtilor ($ 22) cate reprezinta continuitatea familiei (capii de familie sau liniile genetice)

* a. persoane
b. indivizi

1.

c. asociagii (state, biserici, sau alte organisme colective) 2. Subiectul dreptafii ($ 2) * a. structura debazA a societdgii b. regulile asociapiilor comunale c. dreptul napiunilor 3. Prezentarea alternativelor ($ 21) * a. Iista mai scurtd (sau mai lungd)

b. caracterizarea generald a posibilicapilor

4. Momentul intrerii ($ 24) * a. orice moment (de-a lungul vArstei rapionale) pentru persoanele in viagd b. toate persoanele concrete (care triiesc la un moment dat) in acelagi timp c. toate persoanele posibile care rrdiesc in acelagi timp, oricind in istorie
5. Circumstanpele dreptdlii (S 22) " a. condigiile humeene ale deficitului rezonabil (de resurse) b. condigia (a) plus mdsuri exrreme suplimentare 6. Conditiile formale ale principiilor ($ 23) * a. generalitate, universalitate, cunoa$tere publicd, capacitate de ordonare, si calitatea de instangd supremd* b. condiliile de mai sus minus, sd spunem, cunoa$terea publica

Generalitaten inseamni ci predicarele conlinnte in enungul principiilor crebuie sI exprime proprietnli gi relagii generale; uniz'ersalitatea se referd la aplicabilicatea lor, ele sunt acceptate gi urmate de fiecare individ in vircutea calitdgii sale de persoani morali; minya cunoa;terii publice a fost explicata la prima ei ocurenga in cexc; capacitatea de ordonare consti in evaluarea si acomodarea revendicdrilor conflictuale; principiile funclioneazd ca o instanfti sapremd in raTionamenrelc practice, in arbitrarea revendicdrilor avansate (n, coord.).

58

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politicd a lui John Rawls

7. Cunoaqtere

qicredinte ($ 24)

de ignorange b. informagie completd c. cunoasrere pargiald

a.

vilul

8. Motivalia partilor ($ 25)

a. dezinteresul reciproc (altruismul

limitat)

b. elemenre de solidaritate sociala $i de bundvoint:i

c. altruismul perfect

9. Ragionalitatea ($$ 25,28)

a. folosirea mijloacelor adecvate pentru scopurile propuse, rmpreuna cu

agteptarile unificate gi cu interpretarea obiectiva a probabilitagii b. punctul (a) minus aqtepcdrile unificate, dar folosind principiul ratiunii insufi

ciente.

(ins uficien

reas

n)

10. Condigia acordului ($ 24) a. unanimitatea perpetuata

b. acceptul majoritagii, sau ceva similar, pentru o perioada limitata

11. Condigia conformitagii ($ 25)
a.

conformitatea strictd

b. conformitatea partiale, in grade diferite

12. Situatia de non-acord ($ 23) a. egoismul general

b. srarea naturald Putem sd revenim acum la alegerea principiilor. Dar, mai intAi, voi menliona cAreva neingelegeri care trebuie evicate. inainte de toate, trebuie sa reginem cd pirgile in pozipia originard sunt indivizi definiti teoretic. Ragiunile consimgdm0ntului lor sunt precizate de descrierea situapiei contractuale gi de opgiunea lor pentru bunurile primare. Astfel, a spune cd principiile dreptdgii vor fi adoptate, echivaleaza cu a spune cum vor decide aceste persoane sub influenga factorilor descri;i de interpretarea noasffa. Desigur, cdnd vom incerca sd simuldm pozt pia originard in viaga de zi cu zi, adicd, atunci cAnd vom incerca sa ne comportdm noi inEine gindnd cont de constrdngerile argumentului moral, vom descoperi, probabil, cd reflecgiile si judecdtile noastre sunt influenlate de atitudinile si inclinagiile noastre particulare. Se va dovedi ce este dificil sa ne corectam diferitele propensiuni si aversiuni pentru a ne stradui sd ne conformrim condigiilor acestei situadi
Rawls se referd la fapcul ca pdrgile trebuie si aleagi in condilii de inccrtitudine, in care lipsegte informatia relcvantd, urmind principiul lui Laplace, astfcl incdt fiecdrei posibiliteti i se arribuie
aceeasi probabilitatc (n. coord.). -

Pozitia originard

59

idealizate. Dar nici rrntrl din aceste lucmri nrr afecteazi afirmatia c'i in pozigia originrrri persorrnele rationale, astfel caracterizate, r,'or lua o anumitri dccizic. Aceasti afirmaric rpilrtinc teorici drept'itii. in cc miisrrra,ramenii pot sa-si asume accst rol in orienrarea rationamentelor lor practice, estc o cu totul altd chestiune. De vreme cc se prcsupune cii indivizii in pozitia originara nlr sunt preocupati dc interescle celrrilalt (dc;i pot sd fie prcocupagi de terte pirti), se poate credc c'.i teorirr dreptagii ca impargialitrrte estc ea insrisi egoista. Desigur, nu l:stc vorba de nici Lrnl din cele trei forme dc cgoism mentionate mai devreme, dar se poate gAndi, asa cull credca Schopenhauer dcspre doctrina lrri Kant, ca este, cu toate acestea, una cgoisti.2() Aici este vorba de o ncintelegcrc. Chiar daca pirgile in pozitia originard sLrnt caracterizate ca fiind dczintercsate reciproc, accst fapt nu inscamni automat cii indivizii in viata obisnuiti, sau intr-o societate bine-ordonata, care rccunosc principiilc alcse. vor fi la f-el dc dezinteresati unul fagd de cclilalt. Esce evidenc ca cele doua principii ale dreptrigii gi principiile obligatiei si datoriei natr-rrale ne obligi sa luiim in consideratie drepturile si revendicerilc celorlalti. Iar simgul drcptapii cste in mod obi;nr-rit o dorintA efcctiva dc a te ccinforma acestor restrictii. N{otiva[ia persclanelor din pozitil originara nr-r trcbr.rie confundatd cu motivatia indivizilor din zilnica, care acceptd principiilc "'iaga dreptagii, si care au trn simg al dreptdgii corespunziitor. in chestiunile practice un indir.'id posedi o cunoastere a propriei situatii si poate, dacri vrca, sa exploateze imprcjurarile in avantajul sdLr. Dacd simtul s'.iu de dreptate il va determina sd actionezc pc baza principiilor a ceea cc este corect din punct dc vederc moral (ltrincip/es of rigit) ce vor fi trdoptate in pozigirr originari. amnci, cu sigtrrantd, doringele ;i scopurile salc nu sunt cgoiste. Iil accepta voluntar restricliilc indicatc de accastd interprctare a punctu-

Itri dc vedcre moral. Astfel, la un mod mai gencral, motivatia pdrtilor din pozigia
originara nu determind in mod direct motivatia oamenilor dintr-o societate dreapti. Pentru cd, in acest clin urmd caz. noi presupunem cd membrii ei cresc $i traiesc in cadrrrl unei stnrctnri debaza dreptc, confcrrmd crr exigentelc celor doua principii; apoi, vom incerca sa dcterminlim ce fel de conccptie despre binc si scntimentc m<lrale l'clr dobAndi ei (ca;r. VIII). De aceea, dezinteresul reciproc al prirqilor influenteazd celclaltc motivatii numai in mod indirect, adicd, prin efcctele pc carc le are asupra acordulLri referitor la princitr'rii. Tocmai aceste principii, impreunr cu legile psihologiei (aga cum functioneazd acestea in conditiile institutiilor drcpte), sunt acclea carc modeleazii scopurile si sentimentelc moralc ale ceritenilor rrnei socictdgi bine-ordonate. O datd ce lrrdm in consideratie ideea unei teorii a contractullri, cste tentant sd gindim cri ea nu va produce principiile pc care le dorim, daca pirtile nll sunt animatc, cel putin intr-o anumita mesuri, dc altruism sau de o preocupare pentru interesele celuilak. Pcrry, dtrpa cum am vizut, crede ci scandardcle ;i dcciziile corectc din punct dc vederc moral srrnt acelcrr care promovealii scopurilc la care sc ajungc in trrma untti acord reflectiv, in condigii carc favorizeaza impargialitatea si bunavoinga. Dar combinatia dintre dezintercsul reciproc si vdlul de ignoranti atinge aproape acelasi scop ca si altruismul.
2\tYezi On t/te IJasis of I'.t/tirs, (1u40), tracl. f).1'.J. Pal nc (Ncz York. 1965), pp.89-92.

The Libcral Art

Press, Inc.,

60

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politici a lui John Rawls

Pentru cd aceasti combinagie de condigii obligii fiecare persoani din pozigia originard sd ia in consideragie binele celorlalti. Atunci, in teoria dreptagii ca impargialitate, efectele bund.voingei sunt clbginute prin conlucrarea mai mnltor conditii. Sentimentul ca aceaste conceplie a dreptd;ii este egoistd este unul in;eldtor, indus de luarea in consideragie doar a unuia din elementele pozigiei originare. N4ai mult, aceste doud presupozirii au avantaje enorme in comparagie cu cele ale altruismului qi cunoa;terii. Dupd cum am menlionat, ultima combinagie este atat de complexd incir nr-r va putea fi elaboratd sub nici o formd o teorie exacta. Nu numai datorita complicaqiilor caxzate de atnt de multd informapie insurmontabila., dar qi pentru cd supozipia despre motivxtie necesira clarificare. De exemplu, in ce constd eficacitatea relativd a predispoziEiilor altruiste? Pe scurt, combinagia dintre supozigia dezinteresului reciproc si cea a vilului de ignorangi are meritul simplicitagii qi al claritagii qi, in acelaqi timp, oferi o garan[ie pentru consecingele unor supozigii care par, la prima vedere, mai acractive din punct de vedere moral. In sfAr;it, dacd pirgile sunt concepute ca fecAnd ele insele propuneri, ele n-au nici un motiv si propund principii lipsite de sens sau arbitrare. De exemplu, nici una nu va susfine cd trebuie acordate privilegii speciale celor de 1,80 m, sau celor ndscuti intr-o zi insorira. Nimeni nll va susline principiul cd drepturile fundamentale trebuie sd depindd de culoarea pielii sau de calitatea p:imlui. Nimeni nu va putea spune daci asrfel de principii vor fi in avantajul siiu. N{ai mult, oricare din aceste principii constituie o limitare a libertdgii de actiune, iar astfel de restricgii nu rrebuie sd fie acceptare fdra o ra[iune. Desigur, putcm sa ne imaginiim circumstanfe particulare in care aceste caracteristici sd fie relevante. Cei ndscugi intr-o zi insoritd pot sd fie dotagi cu un temperament

fericit, iar aceasta poate si fie o calitare pentru anumite pozitii de autoritate. Dar niciodatri asemenea distincgii nu vor fi propuse in cadrul primelor principii, pentru ci acestea trebuie sd aiba o anumiti legiturd ragionali cu promovarea intcreselor Llmane definite in sens larg. Ragionalitatea pa4ilor qi situagia lor in pozigia originari garanteazd
cd

principiile etice qi concepdile dreptdtii au acest continut general.2l Atunci, inevitabil, discrimindrile rasiale si sexuale pleacd de la presupozigiacd anumigi indivizi detin o pozigie privilegiat:i in sistemul social pe care sunt dispuSi s-o exploateze in avantajul lor. Din punctul de vedere al persoanelor care ocupa o pozipie egald intr-o situagie initiali, care este corectd qi echirabila, principiile doctrinelor rasiste explicite nll sunr numai nedrepce. Ele sr-rnt iragionale. Din acest motiv, putem spune cd acestea nu snnt de loc conceplii morale, ci doar mijloace de represiune. Ele nu au un loc intr-o listd rezonabilii de concepgii tradigionale ale dreptdgii.22 Desigur, aceastd afirmagie nll este de loc o
problemd de definiqie. Este, mai degrabd, o consecingii a condigiilor ce caracterizeazd
:t Pentru un mod diferit de
a ajrrnge la

aceasti concluz.ie, vezi Philippa Foot, ,,Nloral Argnmenrs",

si

.Llind,v<tl.67(1958),9i,,Moral Beliefs", Proceedingsof theAistotelian,lociery,vol.59(1958-1959);

R.W. Beardsmore, Moral Reasoning (New York, Schocken Books, 1969), in spccial cap. IV. Problema conpinutului este discrrtati pe scurt Ei in G.F. Warnock, Contempornr.y tl:[ora/ Phi/osoplr1 (London, N{acmillan, 1967), pp. 55-61.

Pentru un punct de vedere similar, vezi B.A.O. Williams, ,,The Idea of Equality", Plilrxopfu, Po/itirs, and Socie4', Sccond Series, ed. Pecer Laslect 9i W.G. Runciman (Oxford, Basil Blacku.ell,
1962), p. r13.

t2

Pozi!ia originard

61

pozitia originara, in special condi;iilc ragionaliagii pdrgilor si ale valLrlui de ignoranta. Faptr-rl ci diferitele conceptii despre ceea ce este corect din punct vedere moral an un anumit continut, ti cli cle exclud principiile arbitrarc si lipsite de sens, estc. prin Lrrmare, o implicatie logica a ceorici.

26. Ralionamentul care conduce la cele

doui principiiale dreptetii

in aceastri sectiune, si in urmatoarelc doui, r'oi examina alegerea facut'i intre cele dotrii principii ale dreptatii si principiLrl utilitdtii medii. Determinarea preferingei rationale intre aceste dor"ra opgiuni estc, probabil, problema centrala in dezvolrarea tcoriei
dreptdtii ca impartialitate, ca o alternativd viabila la traditia utilitarismtrlrri. Voi incepe,

in aceasrii sectiune, prin prezentarca cAtorva remarci intuitive in far'<larea celor dorrd principii. De asemcnea, voi discuta, pe scurt, stmctr-rra calitativa a argumentului ce ar trebtri construit dacd este ca interpretarca celor douA principii sd fie una concluzivii.
Sd ludm in disctrlic, acum, plrnctul de vedere al cuiva din pozipia originara. Nn existri nici o cale ca el sa obtini avantaje speciale. Nu existii, pe de alte parte, nici motive ca

el sd accepte dezavantaje spcciale. At0ta vreme cdt nu oste rezonabil ca cl s.i se astepte la mai mult decAt la o parte egala ctr a cclorlalti in distribtrtia bunurilor socialc primare, si atita vreme cit nu cste rational ca el sa acceptc mai pLrgin, este dc btrn simt sa recunoastcm, ca un prim pas! un principiu al dreptagii carc impune o distribLrlie egala. Intr-adevdr, acest principitr esre atat de evident, datoriczi simetriei pirgilor, incir esre la indemina oricui. Astfel, prirgilc pornesc de la un principirr care impune libertagi debazA egale pentru toatil lLlmea, precllm si cgalitatea corecta si echitabila a sanselor si distribugia egala a venitului si avutiei. Dar, chiar dacii insistdm ferm asupra prioritalii libertalilor dc baza ;i a egalitagii corectc qi echitabilc a sanselor, nu existd nici o ratiune pcntru carc aceasta recunoastere initiala ar trebui sa flc definita. Socictatea va trebr-ri sa ia in consideratic cerintele eficicntei economice si alc colabonirii organizationale ;i tehnologiei. Daca existii inegalitAti de venit si ar.utie, si dif'erente de autoritate si de gradc dc rcsponsabilitate, carc tind sd amclioreze situatia tuturor in comparatic cu criterir-rl egalitagii, de ce sii nu lc acceptdrl? Putcm gAndi cd indivizii, in mod idcal, vor dori sa fie fblositori unrrl celuilalt. Dar, dc vremc cc se presuptrnc ca pargile sunt dezintcrcsate rcciproc, accel)trrrea acestor incgalitdri cconomice ;i institugionale inscamnd doar recunoasterea relatiilor dc opozilie in care se afle oamenii in cadnrl circumstantelor drcptagii. hlle nu aLr nici un temei sd sc plingri de motivclc celorlalpi. Astfel, pargilc vor fi de acord cu aceste diferente, ntrmai daci nu vor fi dezamdgitc de simpla informagie sau pcrceptie ca algii strnt mai bine
situapi; dar am presLrpus cd decizia lor nu este influentatll de invidie. Dc aceea, strllccura

deba'zit va permite arcestc inegalitagi atAta vreme cit clc vorimbundtati sitLralia tutrlror, inclusiv pe cca r cclor mai putin avlntajari. cu conditia ca ele sd fie consistenrc cu principitrl libcrtatilor de baza egale pentnr toti si al cgalrtagii corecte si echitabile a sanselor. Deoarcce pdrgilc pomesc dc la o impdrgirc egala a tuturor brrnurilor sociale primare, cei cirrc vor profitzr mai prrpin \-or aveJ, ca sd zicem asa, un drcpt de ,r"tn. in felrrl acesta

62

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politicd a lui John Rawls

ajungem la principiul difercngei. Drrcri lLninr cgalitatca ca bazii a cor.uparariei, cci carc au cdgtigat mai nrtrlr trcbrrie s-o fl facrrtin telr-ncni carc sunt jtrstificabili pcrttrLl cei care atr cAstigat nui ptrgir.t. Attrnci, printr-un r'.rrionarrent dc accst tip, prirgile ar trcbui sri ajtrnga la celc doud principii alc drcptigii ordonate lexicll. Nu r'oi inccrca, aici, sii justific rccasti ordine, dar

<lbscnariile cc urmcrtz2i vor pLrtcrl sugera idcer intrriti\ri. Prcsupun cri piirgile se imagincazd ca fiind pcrsoanc libere carc arr scopuri si intercsc fitnclrttrtctrtale in numele carora considcri ca cstc legitinr si cn.ritri rcrcndic:.iri und asupra cclcihltc, privitoare la nrodrrl de cor-rccpcrc a structurii dc baz.i a socictiitii. Inrcrcsrrl rcligios cstc un cunoscut exer.r.rplu istoric al accstei legitimlri; trn alrul cste intcresrtl lcgat clc intcgritatea pcrsclanei. ir-r pozipia rlriginari, ptirgile nrr stir.r cc tirrurc prrticttlare iau accste intcrese; dar
cle prcsupun cii au asemeneu intercsc li ci libcrr'.itilc de bazil neccsilrc pcrttrtt protcctia Ior surrt gJrilr)(Jrc dc prirrrrrl print ipirr. irrtrrrt'it clc trclrtric :ri-si prczcrr c il( e \tc intcrcse. vor clasiflca principiilc asrfcl incit Prinrrrl sri-l Prcccrrtltr pc ccl dc-al cloilca. ,'\rgtrmcntul in faroarea cclor dorrri principii poatc ti int:.lrit prin crirnrinarcl in rlcrllitr rl tx)tiunii de persoana libcrl. in linii gencrale! putcnl considcrrt tri prirtilc sc conccl) pc clc inselc ca avind rrn intcrcs dc ltrir.n tndin (li,q/tt.;l-otrh't'itt/r'r't.sll lcgrtt tlc ntotlul irt care tttate cclelalrc intcrcse alc lor, inclrrzintl r'lrirrl si pe cclc fttntliuncnritlc, strrrt rr-r<ldclate si detcrminatc dc instiruliile socialc. l.,lc ntr sc \ or conccpc pc clc insclc ca f rind inevitabil legatc dc urrrdrirea vre Lrnrri complcr prrrticrtlrtr tlc itrtercsc firntlurtrcrrtalc, l)c carc s-'.rr purcrr sa-l aibi la trrr motrcnt dlt, surr clr itlcrrrif icintlrr-sc trr rrrrrtilrircrt i.tccstor scopttri, chiar daca r or sii ailtrl drcptLrl tlc rt prorttor';.t ilsr.:n)cncir itttct-csc (c tr totttlirilt ca ele se fie adnrisibile). I)crsoanclc libcrc, sc eorr:itlcrit. rrrri rlcgrrrlrrt, liirtte ertt-c pot sri-,,i rer-izttirtscill si sa-;i modiflcc scoPLrrilc flnalc, si cirrc ircortlrt Irri,,rit.rtc rrrirlitrrl Plcz.crviirii libcrcagii in accstc chcstiuni. ir-r consccinti. clc rru rrrrrtt:.tieit rrrr st,rlrrli lirrirlc pe carc in principitr srrnr libere si le trrntarcascii srtu sa lt: rcspirtgit, tlrr loirrlirrrtcit irtilirrl:.i si crltttintta devoriunc penrru accstc scol)uri tlc[rLrie srl se lirtrrrcz-c :i srl :t' .rl'irrrrt'irt t orrtlitii tlc libertatc. .\titt tinip cit cclc doui llrirrtillti :rrigrrr.t llr .u.url,ur( rrt :,, irtl ( irIc rlle tttirlc ilecstc eorrdilii clc rol fi trcecptute, rr:rr (l(pr.rli,t.,l,(.tt l,rr( rlrrrrl trtilrt,ttii Ntrrrriri dltoritd acestrri acord partile vor putc:,r ti sigrrru t.t r.r lr !,.u.ur.rt rrt('rcsul lor tlc llrint ttrtlitt ca
pcrsoane libcrc.

Prioritarca libcrtritii ir.rscr.rnrni cjr utunci cind libcrtatilc dc baz-ri pot s:i fic instituite cfeerir. o lillcrtltc dinrinrr'ati \Jll unrr (rrrc llr cstc rtcccrtsi l)clrtru toti nu prurc fi schinrlrlta in flrvorrca rrnci t rcstcri rr lrrrrrrtslrtlii ccorronritc. Nttrniti atrrnci cAnd circrrrlrstlntclc socillc ntr pclrrrit irtstitrrircrr clee tir ir ir i.rccstr)r lilrcrtrrti tlc brtz-r.t, sc poate adrr-ritc lin-ritarca lor; dar, chiar ri atrrnci, accstc rcstlicgii por fi adnrisc nttnrai in mdsura in care sunt ncccsirrc pcntru a prcgriti nrorncntttl cincl ntt vor trri fi dc loc jtrstificate. \cgarcrt liltcrrarrilor dc birz-ri egrlc pcntrrr toti poirtc fi jtrstit'icrrtrt nunri.li 'rtunci cind

cstc cscntiirlri I)cntru schinrbirruir corrtliriilor tlc e ir ilizrrtie , irstlcl irrcit, lir ttttlt'ttctrtul ltorrir it, toli srr sc l)orttrl l)u( urrr tlc rtt'stt'lrlrr'rtrtti I )r'itrccrt. irtlrrptirttl ortlitrclt lericali I cclor douii principii, ptrrgilc l)rcsul)un crt circrrrnstttn[clc socict,ttii lor, oricarc rrr fi acesrea, pcrnrit rcirliz.arcir ctcctir it rr libcltrrtilor rlc baz.rr cgalc. Slttr, dacit ntt pcrr-t-tit
Pozifia originari
63

acest lucru, circunrstantclc sunt tottrsi srrflcicrrr clc thvonr[rilc. incit Prioritltcrr primtrlLri principitr sri indice celc nrrri rrrgcnte sclrirrbriri si calea ol)tinrii clitrc stare2r socialri in carc sa l)oati fl instituite pc tlcplin torrtc libcrtltilc rlc brrzl. l{ealizlrcl complcti a cclor douii principii ordonatc lcxical cstc o rcnrlintri pc tcrnrcn lLrng a rrccstci relagii cle ordinc, ccl purin in conditii sLrficicrrt rlc f ar orabilc. Din rtccste observatii prrlc c:i cclc tlourt prirrcipii constitr.lie ccl prrrin cr cor.rccptie plauzibilf a drcpritii. (lrr tozrre accstcrr, pro[rlcrru cstc cunr sc l]oirtc argunrcnru in far'<larca lorincr-trn mod rnui sistcmutic. Pcntru Jccasrrr cxistri 0 scric clc r-neroclc. Se pot analiza consccinrele lor pentrtr irrstitrrtii. si sc pot obscrlir inrplicrrtiile lor pcntnr Polititit sotillli dc lrlrzli. irr lc'ltrl itccsti.t, clc rrrrr( t('st:uc Prirrc,rrnl,rrrrrric t rr jrrtlccritilc noastrc binc chilrztritc clcsprc clre;.rtlrtc. Itirrtce u tlrrrur cstc rlcclicatrl rrccstci problcmc. D:rr sc Poilte inccrcil, de lscnrcrtcr,t, s:.i sc griscrrscii Nrgr.nlrcntc in llrr orrrca lor ctrrc srrnt

decisive din ptrncrtrl dc rcclcrc ll Pozitiei oriuirralc. ['cntrrr rr rcrlcu cur]r [)oxte fi realizat ltccst lLrcrLr, estc util, ca proccrlcu errrisric, sri consitlcrtirn ccle dotui principii drcl-rt solLrtia "mltxirnin" lrr 1-rlo[rlcrrlr drcptrigiisociulc Jtxisti-r o re lirric intre cclc cloud principii si regtrlir nraxinrin I)cntru i.rlcgcrc in corrrliriitlc irrccrtiturlinc.it Accrrrr,r cste evicicnrd datoritll trrptrrltri ci'r ccle clorrii prinripii srrrrt urclcrr pc cirfc () pcrsoirnii le-ar irlegc ltcntnt configurrrrca rrnci socie tiiti in crrc rrrlr e rsarrrl sritr rrclltric sri-i srabilcascti loctrl. l{cgula mltxinrin nc ccrc sri'.rrurririrn solrrriilc rltrpri rczrrlrutclc lor posibilc cclc tnai rclc: trcbuic sii alegcnr solLrtin rrl clirci ccl rniri rrirr rczrrlrrrt cstc srrpcrior cclt-,r nr:ri relc rezttltace llc cclorIalrc.''' [)esigLrr, irrdivizii rlirr pozitiir origintrri nu vor prcsul)unc

cdloctrlinitial insocictatcrrtirstclccistlctrnutlicrsiu ltO tliscutie.rcccsibili dcsprc

lroatc fi grisitiin \\'..1.llatLnrol,

ri-iu\oitor.f)trpricul-nrenlilrcurilr

lr Sli consiclcrrinr trtblottl picrdcrilor si trlstigrrrilor rlc rn,ri jos lrl rcprczintri picrtlcrilc si cistigtrrilc l)entru o sirttttic crrc nr csrc rrrr i,,r rlc strirtc{i( \irrrt'rri rrrr joitcrt ir.lP,'11i111 Pcrsr,;tnci crlre ia dcciz.ia: ir sclrinrb, et sc corrfrtrntri trr nliri rnrrltc tirt rrnrstrrntc Posilrile cirrc l){rt sru nLl \ii rlPilr:i. (ilrc circutnsterttc scintirnplli sri sc rcllizczt'. rrrr tlr,f irrrlc rlr rctlr tc rlt rlccirlc l)crsoillritcrrrc rtlcgc. satr clc frtpttrl drrcri crt isi \ rl ilnuntrt rlirltirrrc rrlcgcrilc \rrrrrt rclc rlirr trrlrcl rcprczirrtli r lrlori nrortctlrrc (in stttc dc dolirri) irr rirl)ort Llr il ilnililritir.itrrirtie irritirrlri rlrrtri ( istigLrl (g) clcIintlc dc dccizilr indii icluirlrt (d) si tlc circrrnsrrrrrtc (c) \stli l ri l'(rl. r ) l'rt irrpurrirrtl trt cristri trci decizii llosibilc si trci circtrrstanrc posibilc. \'onl:r\cu rrrn);itonrl t:rlrlorr rrl picrrlcrilor-si-cisrigrrrilor:
( lit( ililr\t.urt(
|

tonriirii de inccrtirrrtlinc lur/1'tis, ctl.'.r ciorn (Flnglcrrood (lliffs, I. I)rcrrticc-Hull lnc.. 196.5). crrP. ?J lllrrrnrol rlri o irrtcrIre rrrrc gconrctricri ir rlccstor rcgrrli. crre inclLrclc diitgranrlr tirlositit ir $ I 3 lrcrrrrrr rr ilrrstrrr prirrr iprrrl tlili'rcrrtt i. \ czi, clc irscnrcuclt, l)cnrru o inrcrlrtcritrc conrPlctr'i. lL.l). l,rrtc si Horr rrrrl lllriflr. (,rrlrrrr rrrtr/ l)rt l:ittt (Ne rr ] ork, fohn \\ ilcr rrntl Sons, Tnc,, 1957), crrrr XII I
rrecusrr si tlcsprc rrltc rcgrrli rrlc rrlcscrii in

lirntottir'l lotyrtrtr/()1n'ru/iott

)ccizi

cl
-7
c 5

,l
s

tl

rl

ll.
t+

Rc{ttlitrnrrinrirncccTcsri lrrrlnrrr trcilr rlccizic l'r'rrtrrrrlrinlrccsrcltz. ltrcrrrlccl nrti nitr crrresc poatcirrritnplrrestccrcinc\irsri tisriuccirrtisrrrctlctlr,lrui.rcclcccsrcnrrri bincclcciirccNn)I)utclr
64

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politicd a lui John Rawls

jos, ei n-ar trebui se rafioneze pornind de Ia premise false. Valul de ignorangd nu contravine acestei idei, in masura in care lipsa de informagie nu este o informagie trunchiata. Dar faptul cd cele doud principii ar fi alese daca pargile ar fi forgate sI se protejeze impotriva unei asemenea imprejurdri, explicd in ce sens aceaste concepgie este solugia maximin. Aceastd analogie sugereazd ca dacd, pozipia originard a fosr descrisd asfel incit este ralional ca pirgile s6 adopte atitudinea conservatoare exprimata de aceasta reguli, poate fi conscruit in mod efectiv un argument concluziv in favoarea acestor principii. Evident, regula maximin nu este, in general, un ghid adecvat pentru alegere in condigii de incertimdine. Ea este valabil5 numai in situagiile caracterizate prin anumite trdsdturi particulare. Atunci, scopul meu este sA ardt cd se poate gdsi un argument solid in favoarea celor doud principii, fundamencat pe faptul cA pozigia originari intrunegte aceste trasaturi intr-un grad inalt. (...)

obgine ludnd celelalre decizii, cAnd am putea pierde;apte sau opt sute de dolari. Asrfel, alegerea lui d3 maximizeaza f (d, c) pentru valoarea c care, pcntru un d dar, minimizeazd f. Tcrmenul naximin inseamni rnaximum minimorum (maximizarea ninimului- n. coord.); iar regula ne direcgioneazd rtengia cicre cel mai rarr lucru care sc poaceintdmplain orice acgiune propusri, qi ne decermina sd decidem in lumina acesrui fapt.

Pozifia originari

65

PARTEA A lll-A: SCOPURI

Capitolul lX: Dreptatea ca bine

79. fdeea de uniune

sociali (social union)

Am vdzut deja cd, in pofida caracteristicilor individualiste ale teoriei dreptdtii ca imparpialirate, cele doud principii ale dreptdpii ofera un punct arhimedic pcntru evaluarea institupiilor existente, precum qi a doringelor 9i aspiragiilor pe care ele le genereaze. Aceste criterii oferd un standard independent pentru ghidarea cursului
apel la o conceptie perfecpionista sau organicd despre societate ($ 41). Dar rdmine deschisd problcma daci doctrina conrractului reprezintA un cadru sarisfecator pentru intelegerea valorilor comunit:itii, si pentru alegerea aranjamentclor sociale in vederea rea\izdrii lor. Este firesc si presupunem cd congnlenta dintrc ceea ce este corect din punct de vedere moral si perspectiva individual:i despre binc depinde, intr-o mare mesure, de faptul dacd o societate bine-ordo nata realizeaza binele comunitagii. Voi examina cAteva aspecte ale accstei problemc in secpiunea de fard si in rrrmdtoarele trci. Putem incepe prin a ne aduce aminte ca una din conditiile poziliei originare escc aceea ca pnrpile $tiLl ca sunt supuse circumstantelor drepulii. Ele presupun cli fiecare are o concepfie despre binele propriu in virtutea cdreia emite revendicdri care se referd la ceilalgi membri ai grupului. Astfel, degi pargile concep societatea ca pe o intreprindere cooperativd pentru avantajul reciproc, ea este caractctizatA ?ntr-un mod specific atAt de un conflicr al intereselor, cAt ;i de o identitate a lor. Existri doue modalitati de a examina acesre srrpozitii. Prima. estc cea propusd de teoria dreptdgii: ideea este sa derivam principii satisfacatoare din celc mai slabe premise posibile. Prcmisele teoriei trebuie sa fie conditii simple si rezonabile pe carc lc-ar rectrnoaste oricine sau aproape oricinc. si pentru care pot fi produse argumente filozofice convingdtoare. in acelagi timp, cu cAt cste rnai mare conflictul inigial al revendicarilor, in carc principiile ar putca introduce o ordine acceptabile, cu atdt este mai probabil ca teoria sa fie mai cuprinzdtoare. Prin Lrrmare, se presupune ca avem un profund conflict de interese. Cealaltd cale de tratarc a ecesror supozigii. este se lc privim ca descriind un anumir tio dc crrdine sociala. sau un anumit aspect al stnrcrurii dabazA care este reahzat cfcctiv.

schimbarii sociale, ferd

sa facd

Dreptatea ca bine

Astfcl, sLrntcm condusi citre notiunca de socictate a indivizilor izolall- (pioate.socie4,).2e 'I'rdsatrrrile ei principale sunt urmdtoarele: in primul rind, persoanelc care fac parte din ea, indiferent dacd sunt indivizi sau asociatii, au propriile lor scopuri particulare care sllnt fie in competitie, fie independente, dar, in nici un caz, nLl sunt complementare;

in al doilea rind, insticutiile nu sunt conceputc

ca ar.dnd vreo valoare

in sine,

a fi angajat in activitatea lor fiind considerat, mai curind, ca o povard. Astfel, fiecare persoand va considera aranjamentele sociale doar ca simple mijloace pentrll promovarea intcreselor particulare. Nimeni nu va tinc cont de bincle celorlalti, sau

faptul de

de ceea ce poseda acestia; mai degraba, fiecare va prefera schema cea mai eficienci care siiii confere cea mai mare parte din buntrrile disponibile. (...) Dc asemenea, pLrtcm sa presupunem c:i actuala repartitie a avirntajelor este determinatd, in mare mesrlrii, de raportul de forge si de pozitiile strategice rezultate din circumstangele existente. Desigur, aceaste repartitie ar putea sa fie pcrfect corecrd $i

cchitabili ;i si satisfacd cerintelc reciprociratii. Printr-o intAmplare fericira s-ar purer sd se ajungii la un asemcnea reznltat. Bunurilc publice sunt constituite in mare parte din acele mijloace si condifii puse la dispozitia fiecartria de cdtre stat, pentru a le folosi pentru scopurile proprii dupa cum ii ingaduie resursele sale, in acelasi fel in care
fiecare are propria sa destinagie cAnd merge pe o autostrad'i. Teoria piegelor concurentiale este o descriere paradigmaticii a acestlri tip de societate. De vreme ce membrii acestei sociedqi nu sunt motivati dc dorinta de a actionain mod corect, stabilitarea aranjamentelor sociale drepte si eficiente, in mdsura in care ele exista, impune in mod normal folosirea dc sanctiuni. Armonizarea incereselor particulare ctr cele coleccive
este, prin Llrmare, rczultatul aplicirii proccdurilor institutionale stabilizatoare in cazul indivizilor care se irfli in opozitic unii cu altii ca forge indiferente, daca nu chiar <lstile.

Cocziunca unei socictipii a indivizilor izolagi nu se rcalizeazd datoritit rrnei convingeri ptrblice cri aranjamcntele ei firndamentale sunt drcpte;i bune in sine, ci datorite calculelor fiecdruia, satt ale unei majoriciigi suficiente pentru a men[inc sistemul, ca orice schimbare realiz.abile ar rcdr-rce cantitatea de miiloacc prin care isi urm'iresc scopurilor lor personalc.
Se sr-rspine, uneori, cd doctrina concractului implice ideea ci societatea indivizilor izolati cste trn ideal, cel pulin atunci cAnd rcp^rtizarca avantajelor satisface Lln standard de reciprocitate acceptabil. Dar accst lucru nu estc adevarat, dupd cum ne arara notiunea de societatc bine-ordonati. Duprl cum am menlionar dcja, ideea pozi;iei
O af t:i variant:l pcntnr traducerea sintagmei pricate-rorie1' ar purea -I'homas I)ogge, societatea indivizilor solitari (n. coord.).
2e

fi, dupri ctrm mi-rt sugerer

Nogiunea de socictare a indivizilor izolati, sau ceva ascminiiror, poate fi gisita in mulre locuri. Exemplcle binc-cunoscute pot fi gisite la Plaron, 'l'fie Republic,369-372, si la Hcgcl, Pli/osopfiy of Rig/tt, r-rad. 'l'.\1. Knox (Oxfort, Clarcndon Press, 19.12), S$ 182-187, sub dcnunrirea dc socierirre civila. In nrod obisnuit, irccasti notiunc poate fi inr'ilnird in teoria cconomici (nrodclul echilibrului general), si in analiza pc care o frce Hegcl cirrii lrrj Adam Smith 'l'fieII'ea/t/t oJ Nations.

80

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politici a lui John Rawls

originare ne ofera o alta explicagie. De asemenea, teoria slabd a binelui- si natura sociald a umanitegii necesite o interpretare diferita. Caracterul social al fiingelor omeneQti nu trebuie ingeles intr-un mod banal. El nu implica pur 9i simplu faptul cd societatea este necesara pentrll viata omeneasca, sau cii trdind intr-o societare oamenii dobdndesc nevoi gi interese care ii indeamna sa lucreze impreuni, pentru avantajul reciproc, in anumite maniere specifice autorizate qi incurajate de institugiile lor. $i nici nu este exprimat de truismul ci viata sociale este o condigie pentru dezvokarea capacitdpii de a vorbi pi de a gAndi, ;i de a participa la activitdgi sociale si culturale comune. Fdre indoiala, chiar conceptele pe care le folosim pentru a ne descrie planurile 9i situagiile, qi pentru a ne exprima doringele gi scopurile personale, presupun de cele mai multe ori un cadru social, precum gi un sistem de credinge pi gAnduri care sunt rezultatul eforturilor colective ale unei indelungate tradipii. Desigur, aceste fapte nu sunt lipsite de importanld; dar a le folosi pentm a caructeriza legdturile noastre unii cu ceilalEi, inseamnd a da o interpretare banala caracterului social al fiingelor omene$ti. Pentru cd toate aceste lucruri sunt valabile, in aceeagi mesura, si pentru persoane care au o viziune pur instrumentale asupra relatiilor lor. Natura sociali a umanitagii este cel mai bine inpeleasd prin contrast cu ideea societatii indivizilor izolaEi. Oamenii, in fapt, impirtdgesc scopuri finale 9i valorizeazA institugiile si activitelile lor comune ca bunuri in sine. Avem nevoie unii de algii ca parteneri care se ang^ieazd in diferire moduri de viagd pentru valoarea lor in sine, iar reugirele si fericirea celorlalgi sunt necesare si complementare cu propriul nostru bine. Acesre chestiuni sunt suficienr de evidente, dar cer o anumitii detailare. in teoria slabd a binelui ajungem la concluzia familiard cd planurile rationale de viagd favorizeaza, in mod normal, dezvoltarea a cel pugin unora din facultagile individului. Principiul aristotelic-- merge in aceascd directie. Totugi, una din tresdrurile fundamentale ale fiingei umane este ca nici o persoana nu poate sd facd tot ceea ce ar fi in stare sd facd; qi nici nu poate, a fortiori, sd facd orice poate alta persoand sd facd. Potengialitagile fiecirui individ sunt mai mari decdt acelea pe care el poate spera sd le realizeze; si ele nu sunt nici pe departe pe masura capacitdgilor oamenilorin general. Astfel, fiecare crebuie sd aleagi pe care din abilitapile si interesele sale posibile doreste sa pi le dezvolte; el trebuie sd-si planifice cultivarea si exercitarea lor, gi sa-gi programeze realizarea lor intr-un mod sistematic. Indivizi diferiti, dar cu abilicati asemendtoare sau complementare, pot coopera, ca sii
Tle a(ou nt of goodn*s n-r ralionalih' sa.u t/te tlin t/teory of tle good se refera la definirea b ine I u i (u nci persoane) in funcgie de principiile a ceea ce este corect din punct dc vedere moral. Dar pentru srabilirea acestor principii ca prioritare in raport cu binele individrral trebuie si pornim de la ccea ce ar reprezenta bincle in general pcnrnr orice individ. Pe baza acestei noriuni (si ceorii) slabe l binelr.ri se va purea elabora apoi o teoric tare (complctd) a binelui (n. coord.). -

formularea 5i denrrmirca acestui principiu Rau4s se bazcazi pe ciceva comentarii din EricLr Nicomahici, cartea YII, cap. 1l-1'1, si carrea X, cap.1-5. Rawls il formuleazzi astfcl: ,,... oamenii isi gisesc sarisfacria in cxercirarea capaciricilor lor realizate (a abilitarilor lor inniscute sau exersate), iar aceasrA satisfactie esre cu acAt mai mare clr cit caprrciracel respectivri este mri rcalizat. sau mai complexi", vczi A Theo4' ofJustice, cditia a doua, 1999, p. 374 (n. coord.).

.'in

Dreptatea ca bine

81

spunem asa, pentru realizarea naturii lor comune sau complementare. Atr-rnci cAnd oamenii se pot bucrlra in siguranta de cxercitarea propriilor capacitapi, sunt dispusi sa aprccicze perfbrmantelc cclorlalgi, n.rai alcs cind diferitele lor calititi au un loc bine stabilitin cadrul unci forme dc viaga ale c'irci gclrrri sunt acceptate de toti. UrmAndu-l pe Humbold, plrtem spune ca tocmai printr-o uniunc sociala fr-rndamentata pe nevoilc 5i potengialitatile membrilor s'ii fiecare individ poate participa la suma totale a atuurilor naturalc rcaltzate ale celorlalpi. Ajtrngcm, astfcl, la ideea unci con)unitati a umanitatii (coutuuni4,oJ'hunnnlinr{), ai c'irei membri beneflciazi de calitatile si personrtlitatea celorlalgi, pLrse in valoare de inscitr-rtiile liberc, si carc rccllnosc ca bincle fiecdnria este rrn clement al unci activitafi completc a ciirei schcmti estc acceptata de cogi si care procltrce satisfac[ie tuturor. (...) Predeccsorii no5tri ne lasa sii decidern daca continuam, sau nu, ceca cc au inceptrt ci; rcalizirile lor nc influcntcazd in alegerca intreprinderikrr noirstre gi dcfincsc un background mai larg in comparagie cu cere pot fi intelcse scopurile noastrc. A sptrnc c'i omul estc o fiinc:i istoricd, cste similar cu a spune ca rcalizarca capacitatilor indivizilor care triicsc la trn momcnt clat implica cooperarea rnai mrrltor generatii (sarr chiar socictriti) de-a lungul rrnei lungi pcrioade de timp. I)e asemcnea, implicri faptr,rl ci accastii coopcrare este ciildrrzitri. in fiecare moment! de ingclegcrea a ceea ce a fost rcalizat in trecut in confonnitltc crr intcrpret:.rrel
datri de traclicia sociali. Prin contrast ctr speciir umanA, fiecare animal arc cupeeitrttea sd fac'i, si in ccle mai multe caztrri face cfectir,, tot ccca ce este in stare sri facti, la fcl si oricare alt animal din acceasi specie crre triicste in acelasi tirnp. Ganra capacitatilor realizate ale unrri indir.id dintr-o spccie nu estc in general mai rcdusri. din punct de vedcre substantial. declt potentialitatile cclorlalli indivizi din aceeasi s;recie. Erceptia frapanta cstc cea care priveste diferenla dintre sexe. Aceasta explicri probabil de ce atractia sexuali csre cel mai concludcnt cxcmplu al nevoii pe carc o au indir,'izii, atAr oamcni cAt si animalc, trnii de algii. Dar aceast'i atractie poate lua doar o forma instmmentali, fiecarc inclivid tratAndu-l pe celdlalt ca un mijloc dc satisfacere a proprici placeri sau cil r-ln mijloc cle perpetLrare. Daca acest ata$ament nu 'u'ir fi insolit dc afcctiLrne gi prictenie, nu \a pLrnc in evidcntti trasiiturilc caractcristice ale rrnei uniuni sociale. Nlrrlte frrrme de viat:i poseda caracteristicile trnei uniuni sociale. im;riirtascsc scoptrri finale si activitalti comune apreciatc pcntnr r.'aloarea lor in sine. Exemplc in acest sens ne oferd stiinta si arta. La fel si familia, cercrrl de pricteni, gi alte grupuri socialc. strnt excmple de comrrnitati sociale. Dar este urai avantajos sri luiim ca excnrpllr simplu jocurilc colcctive. Aici, putem sa distingcm usor patru tipuri de obiective: scopLrl joculr-ri, asa cLrm e dcfinit dc regulile sale, sri spuncm de a marca cAt mai mtrltc punctc; diferitcle motivalii ale jucitorilor, pliicerca dc a juca rccl joc, doringa dc-a thcc excrci!ii, s.a.m.d., care pot fi dif'erite pentru fiecare in partc; sc<lptrrilc sociale pe care le indepiinc5te jocr-rl, si carc pot si fic ncintentionate si nectrnoscute pentnr jrrcdtor. sau pentru oricine altcinevir din socictrrte, acestea fiind chcstiuni pe carc le descoperri observirtorttl in urma reflectiei: si, in sfirrit, scopul comun, doringl comLrna a tuturor jtrcatorilor de a jrrca bine. Accst scop corlun poatc fi realizat numai dacd partida este jucatil corcct in conformitate
cu rcgtrlile, daci echipele sunt cam dc acceasi valoare, si daca toti jLrcritorii au sentimentLll

82

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politici a lui John Rawls

cajoaca bine. Iarcind acest scop este reahzar, fiecare igi obgine placerea gi satisfacgia din exact acelasi lucru. LIn meci bine jucat cste, ca sa spunem asa, o realizare colectiva care ncccsltd cooPcrarea tuttrror. Or, scopul impdrtaqit de o uniune sociald nu este in mod evident numai o doringa comund pcntru acela5i lucru particular. Grant;i Lee au avut aceeasi doringd de a ocupa orasul Richmond, dar aceastd dorintd n-a fost suficientd pentru a se stabili o comunirate intre ei. In general, indivizii doresc lucrr-rri similare, libert'iti si sanse, proreclie $i hrani, dar aceste dorinle pot fi surse de conflicte intre ei. Pentru a sti daca indivizii au un scop comun, trebuie sa cunoa$tern mai amanuntit caracteristicile activitetii cdrre care ii condr-rc intercselc lor, in mdsura in care acestea snnt reglementate dc principiile dreptdpii, Trebuie sd existe o schema de conduita acceptata in care calitagile 5i satisfacgiile fiecdruia sunt complementare cu binele tuturor. Fiecarc poate astfel sd-si obgina satisfacpia din acqiunea celorlalti, pentrll cdrealizeazdimprennd nn proicct acceptabil pentru toate lumea. in pofida laturii concurenliale, multe jocuri colective ilustrcaza acest fel de scop intr-nn mod clar: dorinta publici de a realiza un joc bun si corcct trebuie sd fie una dominantd gi conformi cu regulile jocului, pentru a evita ca entuziasmul 5i pliicerea tuturor sa scade. Cam in acelapi fel trebr-rie sd vedem si evolutia artei gi qtiingei, a religici li a diferitclor riprrri de culturd. invegind din eforturile celorlalgi gi apreciind numeroaselc lor contribugii, oamenii gi-au construit progresiv nn sistem de ctrnoastere li de credinte; ci au inventar tehnici de lucru recunoscute si stih-rri rafinatc de sensibilitate si expresic. in aceste caztri, scopul comun este de cele mai multe ori profund gi complex, fiind definit de respectiva traditie artistica, ;tiingificd sau religioasd; iar ingelegcrea acestui scop necesita uneori ani de disciplina si srudiu. [isential este sd existe un scop final impartiigit gi mijloace acceptate de promovare a lui care sd permitd recunoa$terea publica a rcalizarilor fiecaruia. CAnd acest scop este atins, fiecare igi gdsepte satisfactia in exact acelasi lLrcru; iar acest fapt, impreund cu natura complementard a binelui indiviziior, consolideazii legriturile comunit'jtii. (. . . ) Pornind de la aceste observacii, ca o introducere, putem sa vedem cum slrnt legatc principiilc drcptagii de caracterul social al fiingei omenegti. Ideea principala este plrr si simplu c'i o societate bine-ordonatd (corespunzdtoare dreptdpii ca impargialitate) este ea insiisi o formd de asociatie. De fapt, este o unitrne de uniuni sociale (a social union of -rocio/ unions), Ea poseda ccle doua trdsituri caracteristicc: scopul final al tuturor membrilor societzitii este functionarea cu succes a institugiilor drepte, iar aceste forme institutionale sunt aprcciare ca bunc in sine. Sa exarnindm pe rAnd accste caracteristici. Prima, este aproape evidcnta. Aproapc in acelagi fel in care jucatorii au ca scop impdrtasit sa realizeze trn joc bun gi corect, si membrii unei societdti bine-ordonate au ca scop comLln sa coopereze pentru a-gi implini propria natrlrd in modalitdgi ingdduite de

principiile dreptagii. Aceastd intentie colectivri este consecinga faptului cd fiecare poseda run simt al dreptagii adecvat. Fiecare cetatean doreste ca toata lumea (inclusiv el) sri aclioneze pebaza principiilor asupra cerora s-a ajuns la un acord gencral, intr-o situalie inigiala de egalitate. Aceastd dorinld este imperativd, dLrpri cum o impune condiqia dc
Dreptatea ca bine

instanga suprema a principiilor morale; iar cAnd fiecare aclioneaza ipi gdsesc satisfacgia in exact acelasi lucru.

in mod corect, to[i

Explicapia celei de-a doua tresdturi esre un pic mai complicata, dar suficient de limpede din ceea ce s-a spus deja. Trebuie doar sd identificam diferitele feluri in care institugiile fundamentale ale societagii, constitugia dreaptd gi elemenrele principale ale ordinii legale, pot fi considerate bune in sine, o datd ce ideea de uniune sociala este aplicatd la structura debazd luatd ca un intreg. Interprerarea kantiana ne permire sd spunem, inainte de toate, ce este spre binele fiecdruia ca roti sa aclioneze pentru apirarea institugiilor drepte. Fiingele umane au doringa de a-gi exprima narura lor de persoane morale, libere pi egale, qi pot face acest lucru in modul cel mai adecvat
acgionAnd pebaza principiilor pe care le vor recunoaste in pozigia originard. Cind toli se straduiesc se se supund acestor principii, si fiecare reufe$te, atunci se realizeazi pe deplin natura lor de persoane morale, in mod individual 9i colectiv, gi o dati cu ea si

binele lor individual si colectiv.

in plus, principiul aristotelic se aplicd institugiilor precum gi oricdrei ahe forme de activitate umand. Din aceastd perspectivd, o ordine constitulionald dreapta, atunci cAnd se coreleazd cu asociagiile mai mici ale viegii cotidiene, furnizeaza un cadru pentru aceste numeroase asociagii pi faciliteazd activiutile cele mai complexe si mai diverse ale tuturor. intr-o societate bine-ordonate, fiecare persoand ingelege principiile prime, care gLrverneazd intreaga schemd, ca rrebuind sd fie realizate de-a lungul mai mtrltor generadi; Si togi au dorinpa fermd de a include aceste principii in planul lor de viagd. Astfel, planul de viapi al fiecaruia capete o structure mai ampla gi mai bogatd decAt ar avea altminteri; el se potriveqte cu planurile celorlalgi gragie principiilor reciproc satisfacatoare. Viata privatd a fieciruia este, ca se spunem aga, un fel de plan in interiorul altui plan, iar acest plan mai vast se realizeaza in cadrul institupiilor publice ale societdtii. Dar acest plan mai vast nu stabilegte un scop dominant, precum cel al unirapii religioase sau al celei mai mari performante in cultur:i, si cr,r atit mai pugin unul al afirmarii forgei 9i prestigiuh-ri national, cdruia i se subordoneazd obiectivele tuturor indivizilor si asociatiilor. Inten[ia publica imperativd are in vedere mai degraba faptul cd ordinea constitulionala ar crebui sA realizeze principiile dreptapii. Iar aceastd activitate colectiva, dacd principiul aristotelic este intemeiat, ar trebui experimentatd ca un lucru bun. Am vdzut ci vinudle morale sunt calitati, atribute ale personalititii morale, pe care este ralional ca indivizii si qi le doreasc'i pentru ei inqigi, sau pentru ceilalci, ca lucruri apreciate pentrrf valoarea or in sine, sau altminteri ca ceva manifestat in activitati care ftrnizeaza o sacisfaclie in sine ($$ 66-67). Or, este evident ca aceste calitagi se manifesr'i in viaga publica a unei societati bine-ordonate. Prin urmare! principiul complemenrar celtri ariscotelic implica fapcul cd oamenii apreciazA aceste atribute in mdsura in care se manifescd in activitatea comuna pentru afirmarea institugiilor drepce. De aici decurge ca acgiunea colectivd a dreptigii este cea mai importantd formii a progresului fiinlelor omenesti. Pentru ca, in condigii favorabile, rocmai prin sustinerea acestor aranjamente publice, oamenii i9i exprimd mai bine propria naturi si realizeaz1, cele mai cuprinzdtoare calicrtgi regulacive de care fiecare este in rtrr". in acela5i cimp, instirutiile drepce favorizeazigi incurajeazii viata
f

84

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politici a lui John Rawls

incernd a diverselor asociagii in care indivizii i;i realizeazd obiectivele lor partictrlare. Realizarea publica a dreptdgii reprezinti astfel o valoare a comunitdpii. As vrea sa remarc, ca un comentariu final, ca o societate bine-ordonatd nu desfiingeazA diviziunea mnncii in sensul cel mai general. Desigur, putem sa surmontem aspectele cele mai diundtoare ale acestei diviziuni: nu existd nici o ratiune ca cineva sd fie dependent in mod servil de ceilalgi qi sd trebuiasca sd aleagd ocupa[iile monotone $i de rutina care ruineazd gindirea si sensibilitatea. Trebuie sd i se poatd oferi fiecdrr-ria o varietate de sarcini, astfel incat diferitele elemente ale naturii sale sa-$i gdseascd o exprimare porrivita. Dar, chiar $i atunci cAnd munca devine interesanta pentru toti, nu putem sd surmontdm dependenga noastrd de ceilalti, si nici n-ar trebui s-o dorim. intr-o societate pe deplin dreaptd, oamenii isi cautd binele in maniere specifice lor, si se bizuie pe partenerii lor pentru a face lucruri pe care singuri n-ar fi putut sd le facd, precum si pentnr a face lucruri pe care le-ar fi plltnt face dar nu le-ar-r fdcut. Flste tentant se presupunem ce to[i indivizii igi pot realiza pe deplin capacitagile 5i ca cel pugin Lrnii pot deveni exemplare perfecte ale umanitdtii. Dar acest lncru este imposibil. Iiste specific caracterului social al umanitdlii ca noi sd nu ne plrtem realiza prin noi insine decAt ca o parte a ceea ce am putea fi. Trebuie sd tinem cont de ceilalli pentru a realiza calitdtile pe care nu ar trebui sd le luim in considcratie, san care lipsesc cu desdvArqire. Activitatea colectivd a societiigii, numeroasele asociagii si viata publice a celei mai largi comunitdti care le guverneazd, este cea care susline eforturile noastre si pune in evidenla contribupia noastra. Dar binele obginut prin cultura comund depdseste cu mult munca noastrd, in sensul ca incetdm sd mai fim simple fragmente: acea parte din noi pe care o realizdm in mod direct se leaga de un sistem mai larg 9i drept ale cdmi obiective noi le susginem. Divizitrnea muncii este depasiti nu pentnl cd fiecare devine o fiinga desdvir5itd in sine, ci datorita unei activitdri neconstrangetoare si interesante in cadrul unei uniuni drepte de uniuni sociale, la care fiecare poate participa liber in funcgie de inclinatiile sale.

82. Raliunile in favoarea prioritelii

libertilii
ea

Am discutat deja despre semnificapia prioritagii libertagii si despre cum este

incorporatd

in diferite reguli de prioritate ($$ 39, 46). Avnnd ordonate acum roare

elemcncele principale ale doctrinei contractului, putem sd examindm ragiunile esentiale ale acestei prioritagi. Am facut supozigia cd. dacd persoanele din poziEia originari qtiu cd libertedle lor de bazA pot fi exercitate efectiv, ele nu vor accepta un grad mai mic de libertate in schimbul unor avantaje economice mai mari ($ 26). Numai cAnd condigiile sociale nu permit instituirca deplina a acestor drepturi se poate accepta limitarea lor. Libertdgile de bazd egale pentnr toti pot fi contestate numai atunci cAnd este necesard o schimbare a calitagii civilizatici, astfel incat, in timp, oricine sd se bucure de acestc drepturi. Realizarea efectiva a tuturor acestor libertriti intr-o societate bine-ordonate, reprezintd tendinga pe termen lung a celor doud principii 9i a regulilor de prioritate, atunci cAnd ele sunt urmdrite consecvent in conditii suficient de favorabile. Problema noastre. aici. este de a rezuma
Dreptatea ca bine

si de a gmpa ratiunile in faloarea priorititii liberratii inrr-o sricietate bine-ordonard! asa cum sc prezincli ele din puncruI dc vcderc al pozitiei originare. Sa inccltem prin a rear.ninti rapiunilc crrprinse in prirna parte a argumentului in fat orrrea celor doud principii. O societirre bine-ordonatd este dcfinici ca una care csre guvcrnati efectiv de o conoeptie publici a dreptdpii ($ 69). Nlembri rrnei :rscfcl de socicrati sunr, si sc consider'i ei ingisi ca fiind, persoane moralc libere si egalc. Adica, rori eu, pi sc considcri ci insigi ca avind, obiccrive si interese ftrndamentale in numcle ciirora considcr:i cri cstc legirim sd-si exprime revendiciri unii in raport ctr ceilalli; ei au, si sunr c.onstienci de acest lttcrtt, un drept egal la respcct si consideratie in determinirrea principiilor dupzi care trebuie si fie guvernat.i stnlctlrra debazda societdtii [or. De asemenel, ei an un simr al drc;ltalii care le decenninri in mod obisntrit conduita. Pozigia originar:i esre asrfcl conccpt.lti ir)car si incorporcze o reciprocitate 5i o cgalirlte ldec|ari incrc fcrsr,tnc; si dat fiind faprr-rl cri clbicctivele si intercselc lor ftrndamentalc sunc protejrrce dc libcrtatile inclusc in primul principiu, r'or rlcorda priorirare acestui principiu. (...) O societ:rte binc-ordonati reilizeazti, de :rsemenca, interesul dc prim ordin al pirpilor, carc privestc modul in care celclalte interese, chiar si celc fundamcntalc, sunt configurate si controlatc de instittrciile sociale (S 26) Partile se considerii ele insele persoane libere, care pot sA-si schimbe si sai-;i modifice scopurile finale, pi care dau

priorirate prezcrvirii libertaCii lor in aceastri privingi. Nlaniera in care principiile

drcptagii gr-lverncaza structura dc bazi, asa cLlm a fosc ilustratd de inrerprerarea d:rtti '.rtttonomici 9i obieccivicilii ($ 78), dcmonstreazii ca acest inreres de prim ordin estc implinit intr-o societate bine-ordonata. Persoanele din pozigia originarri sunt motivate, ascfel, de o anumiti ierarhie a intereselor. Ele rrebuie mai intii sii-qi protejcze interesul de prim ordin si obiectivelo fundamentalc (a cdror doar forma generald le este cunosclrte), iar acest fapt este reflect'.rt dc prioritacea pc carc o dau liberrdgii; dobindirea de mijloacc carc sa lc pcrmitzl sa-si promoveze cclelalte dorinte si scoprrri are rrn rol strbordonac. Chiar dacri inreresele lcgatc de libercate au un obiectiv bine definit, si'lnunte, instituirezr et'ectivri a libcrtdrilor de baza, s-ilr putci.l ci.l rccstc inrerese sa nu apar2i intotdearrna ca fiind doninante. Realizarea accsror inrercse poatc necesita antrmite conditii sociale si un '.rnumit grad de satisfhcere a nevoilor materiale, si rrccasta explicri dc ce libertatile de baz'i pot nncori si fic limitate. Dar, o datii ce sunt realizate condigiile sociale necesare si un rrnumit nivel de satisfacere ir ner.'oilor maceriale, asa cum este cazul intr-o societate bine-ordonaciin conditii favorabilc, interesele de prim ordin devin de-acum incolo regulative. intr-arlevdr, aga cum a prcsupus XIill, aceste intcresc devin miri ptrternice dup:i cum sitr-raria socictrigii le permite sri fie cxprimate efectiv, astfel incit, in final, devin rcgtrlativc si isi reler'a rolr-rl lor prioritrrr.tt'Atunci, strLrctura debazit,
'r0 \'czi I.S. \lill, Princip/e.r o.f ?olitica/ Etonorn.y, editati de \Y.S. Ashlev (Lontlon, Longmans Grcen, 1909). p.210. Rcferincr este la prinra prrrc clin Lrltinrul paragrrrf al $ 3, cap.1, cartca II. Dacri cicim accst pasaj in asa fcl incit se implicc ideca de ierarhie a interesclor. clre trimitc ll o orclonarc lexicali. pnncrul dc vedcre pc cirrc l-am exprrinrlr in tcxt este escnlial irsenrinitor cu ccl al lLri \lill. Argttnrenttrl ltti exprimirt aici sc porrivestc crr pasajul din (rtilixtrianisrz, cap. 1 1, parag. 6-8, pc carc l-am cititt, impreur.rii cu irlte rcf'erinre, in nora 2.i. cap. I.

86

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politici a lui John Rawls

rrebuie sd garanrezc viata internd libera a difcritclor comunitiri de interesc in care indivizii qi grupurile cauta sa-si implincasc'i scoptrrilc qi calitapile de care srrnr interesaci, sub forma unei uniuni sociale consistcnte cLr principiul libertadlor de bazd egalc penrrlr toti ($ 79). Oamenii doresc s'i exercite controluI asnpra legilor qi regulilor care le guverneazii asociaria, fie luAnd parte direct la treburile ci, fic indirect prin rcprezentanti de care sunt afiliapi prin legdturi culturale 9i socialc. Arn spus desrul dcspre raliLlnilc in favoarea prioritatii libertagii cuprinse in prima parrc a argumentului pentru cele doui principii alc dreptritii.'l'rebuie szi revenim actrm la partea a dor.ra a argumenrulr-ri, si sa ne intreblim dacii nu cLlmva accasti priorirare va fi sr.rbminatd de diferitele sentimcnte sau atitudini care este probabil sa fie generate incr-o sociecate bine-ordonata ($ 80). Or, s-ar perea ca, chiar si atunci cAnd sunt sarisfecute nevoile esentiale si sunt obtinute mijloacele materiale necesare, va persista intcresul oarnenilor pentru pozipia lor relativii in distribugia avuliei. Asrfel, dacd prestrpunem ca fiecare va dori o parte propor[ional mai mare, rezultatul ar putea fi o dorinri crcscatoilre pcntru abrrndenta materialii cu orice pret. inrrrrcac ficcarc naztrieqtc catre un scop care nu poace fi realizat colectiv, este de presupus ca socierarea ar putca deveni din ce ln ce mai preocupatd de cresterea prodtrctivitdtii si dc imbr-rndtagirea cficienEei economice . Iar aceste obiectivc pot deveni atat de dominante inclt si submineze prioricatea libertatii. [Jnii au obicctat impotriva tendintei cdtre egalicate tocmai din acerstd ratiune, si antrme, ca trezeste in indivizi o obsesie legate de partea lor relativii din avugia sociald. Dar, degi cste adevarat cd intr-o societate bine-ordonatii exisrd probabil o tendintd citre un grad mai mare de egalitate, membrii ei lu efecrir un inreres mai scizut pentru ltozitia lor relativa. Dupd cum lm vdzut. ei nu sunr prca mult influenlati de invidie sau gelozie si, in cele mai multe cazuri, fac ceca pare a fi ccl mai bine pencru ei, judecAnd din pcrspecriva propriului lor plan de r.ia!i $i din accla al asociatiilor lor, fare sd se simti lezari de confortnl si satisfactiilc mai mari de care se buctrrd ceilalgi, mai bine situagi social dec6t ei. Astfel, nu existd nici un fel de tentacii purernice care sa le impund s:l-si reduczi libertalile de dragul unei mai mari bunilstiiri economice , absolute sau relativc. Desigur, de aici, nu decurge ci incr-o societate dreaptd nimeni nu este interesat de sratntul sar.r social. Incerpretarea respectului de sine (se/f-rcspect), care este probabil bunul

primar cel mai importanr, a pus in evidenga semnificagia deosebitri pe care o are pentnr noi modr-rl in care ne apreciazd ceilalgi. Dar, ?ntr-o societarc trine-ordonatzi, nevoia de statut este satisficlrre prin reclrnoa;rerea publica a institupiilor drepte, impreuna cu recunoasterea vieqii interne bogate si diverse a numeroaselor comunitriti de interese, pe care le factliteazd libcrtegile de bazd egale pentru toti. Baza respectultri de sineintr-o societate dreapta nu <:ste, atunci, partea de venit pe care o arc cinevl. ci distributia public recllnoscuta a drepttrrilor 9i libertegilor fundamentale. Si, pentnr c'i aceasta distributie este egald, fiecare arc un sratur ilscmdndtor si garantat, atunci cand toli sc reunesc pcntnl a dirija chcstiunile comune ale societadi in ansamblu. Nimeni nu are tcntalia de a c'iuta mijloace politicc suplimentare pentru garantarea statutului sau, dincolo de recunoasrerea consritutionali a egalitapii. Pe de alca parre, oamenii nu sunt nici dispuqi sa rcccpre o
Dreptatea ca bine

libertate mai restrAnsd decAt cea afirmatd de principiul libertagilor debazd egale pentru togi. intr-un anumit sens, dacd ar accepta aceasta situatie ar fi in dezavantajul lor gi le-ar slabi pozigia polidca. De asemenea, ar avea ca rezultat recunoaiterea publici a inferioritagii lor astfel definitd de structura debazd a societ:ipii. Aceastd pozitrie de subordonare in viaga publice ar fi intr-adevar umilitoare si catastrofale pentnl respectul de sine. Astfel, accepdnd o libertate mai restrAnsd decit cea afirmatd de principiul libertdgilor de bazd egale pentru toti, se poate pierde la ambii poli. Este posibil ca aceastd situagie sd fie indeosebi adevirad in mdsura in care o societate devine mai dreaptd, deoarece dreprurile egale 9i atitudinile publice de respect reciproc au un rol esential in menginerea unui echilibru politic gi in a le recunoaste cetetenilor propria valoare. Astfel, de;i este pugin probabil ca diferengele sociale si economice dintre diferitele sectoare ale societagii, pe care le putem considera precum grupurile care nu pot fi comparate, sa genereze animoziteti, totusi nedreptdgile care apar datorite inegalitatii politice si civice, si datorita discrimindrii culturale si etnice, nu pot fi acceptate cu usurintd. Cdnd nevoia de statut social este satisfdcuta tocmai datoritd poziliei de egalitate in drepturi a cetdtenilor, atunci prioritatea principiului libertdgilor debazA egale pentru toti devine cu atat mai necesard. Fiind aleasd o conceptie a dreptdgii care incearcd sd elimine importanta avantajelor economice $i sociale relative pe care se sprijina increderea oamenilor in ei insisi, este esenlial ca prioritatea libertdtii sd fie sustinutd cu tdrie. Atunci, intr-o societate bine-ordonatd respectul de sine este garantat de afirmarea publicd a pozipiei de egalitate in drepturi a tuturor cetetenilor; distribugia mijloacelor materiale se desfdsoard de la sine in acord cu dreptarea procedurald purd reglementatd de institutiile drepte fundamentale care restrdng gama inegalitatilor, astfel incAt nu apare invidia justificatd. Aceastd modalitate de abordare a problemei statutului are o serie de avantaje. Sa presupunem cd modul in care cineva este apreciat de ceilalgi a depins de pozigia sa relativd in distribulia venitului si avugiei. in acest caz, a ayeaLtn statut superior inseamnd a degine mai multe mijloace materiale decAt o mare fractiune a societdtii. Nu toatd lumea poate sd aibd statucul cel mai inalt, iar a imbundtdti statutul ctriva ?nseamnd a inriiutdgi pozigia altcuiva. Cooperarea sociala in vederea sporirii condigiilor de afirmare a respectului de sine este imposibil de realizat. IVlijloacele care definesc statutul sunt, ca se spunem a;a, fixe, iar cAqtigul cniva inseamna paguba altuia. Evident, aceaste situatie este nefericitri. Indivizii intra in conflict unii cu altii, incercAnd sd-qi afirme respectul de sine. Datd fiind prioritatea acestui bun primar, pd4ile din pozigia originard nu vor dori sd se geseasce ele insele intr-un asemenea conflict. Va exista tendinga de a face dificila, dacd nu chiar imposibile, realizarea binelui comunitalii. Cea mai bund solugie este protejarea pe cAt posibil a bunului primar care este respectul de sine, prin distribugia libertdtilor de bazd efectiv in mod egal, conferind tuturor acelasi statut. in acelagi timp, distribr-rgiei relative a mijloacelor materiale i se atribuie o pozigie strbordonatd. Ajungem, asdel, la o alta ratiune pentru divizarea ordinii sociale in dor-ui

pdrgii,

inegalitalile

dupi cum au indicat principiile dreptapii. De;i aceste principii ingdduie in schimbul contribupiilor care sunt in beneficiul tuturor, prioritatea
Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politic6 a lui John Rawls

libeftedi implicd egalitate in privinga bazelor sociale ale respectului de sine.

88

si de actiunilc si conflictele grtrprrrilor sociale. [)csi strnr rccunoscute conscringerile na-

trrralc, oamenii nu sunc lipsigi de capaciratea dc ir-si construi propriile aranjlmcnrc sociLrle. Aceastd prcsupozitie face dc asemenea partc din fundamentnl teoriei dreptigii. Reztrlti ca anumite moduri dc a face fata invidici sau altor tendinte aberanre nu sunr

pcrmise intr-o societatc bine-ordonatii. De cxemplu, ele nn vor putea fi stopatc prin promulgarea rrnor crcdintc false sau ncfondate. Pentru cri, problema noastra este cllm ar trebui organizat'i societatca dacd este ca ea sa sc crinformeze principiilor pe carc pcrsoane rationale, aYnnd credinte gencrale adev'.ir:rtc, lc-ar accepta in pozigizr originrrri. Conditia cunoasterii pLrblicc insc:rmnd ca pdrcile sa prcsupund cd, in calitate de membri ri s<lcietdtii, vor cllnoastc dc asemenea faptelc genertrle. Racionamentul carc a condus la acordul inirial crebtrie sri fie accesibil pcntrr-r intelegerea publicd. Desigtrr, attrnci cAnd decidem ce sunt de fapt principiilc nccesare trebtric sei ne bazim pe cunoasterea obisnuit2r, '.rsa cum este ea recunoscLrta de simtul comun, si pe consensul stiingific exiscent. Dar nu existri nici o altii alternativii rezonabila pentru a face acest lucrtr. \-a trcbtri sii admitem cd asa cum se schimha crcdintele bine stabilitc, cstc posibil sa se schimbe gi principiile dreptatii care prrc rational si fie acceptatc. Ascfel, arunci cAnd este abandonatd credinta intr-o ordinc nilturala fixa carc sancfioneazri o socierate icrarhicd, prcsupunind ci accastd credintd nu este adcvdratd, se stabilestc o tcndinpi in directia celor dor-rd ;lrincipii ale dreptitii orclonate lexical. Protejarca cf'cccivd a libert:itilor de bazii egalc pcntrll toci devine din cc in ce mai importanttr pentrlr garantarea respectultri dc sine, iar rtceasta afirma prioritate a primului principiu.

87. Remarci finale despre justificare

Nr-r voi inccrca sd rezum prezentarca teoriei

drepritii. in schrmb,

as \-rcA sd

incl.rei

cr-r

citeva comentarii dcspre ti;lrrl de argument folosit in tavoarea acestcra. (... ) in mod obi$nuit, filozofii incearci si jusrificc tcoriilc ccice intr-unul din urmdtoarclc doud moduri. Uneori, inccarcd sa gaseascii principii self-cvidcntc din care sa poirt,.i fi dedus un ansamblu sut-rcient de criterii 9i prccepte carc sa dea socoteald de judcczitile noastre bine chibzuite. O justificare dc accst fcl poate fi considerard drept trna cartezian:i. Ea presupunc c'.i principiile prime pot fi concepute ca llind adcv'irate, clrirr necesar xdetir:ltc: lr1-loi. prin rutionamcnt dcdtrctir'. sc transfcril accdsti convingere de la premisc ll concluzie, A doLra calc (denumitd printr-un abuz de limbaj, naturalism), estc dc a introdrrce definitii alc conceptelor morale in termenii unor conceptc prcsupllsc non-morale si, apoi, dc a ardca, cu ajLrtorul nnor proceduri acccptatc
de simqul comLln si de rtiinte,

ci

propozigiile carc formeazd in felLrl acesta trn cuplrr

ctr jrrdeczilile morale rsertrttc sunt adevarate. Desi

in

ace:tsta vizitrnc

principiilc prime

alc cticii lllr sllnt self'-er idcntc, justificarea convingcrilor morrtlc nu ridicd nici trn fel

dc dificultiiti particularc. Accstc principii pot

fi

stabrlire, date fiind definitiilc. in

itccc'.rsi manierurin care sc proccdcazi si cn alte pr'<.rpozitii desprc lume.

N-am adopcac nici trna clin aceste procedr-rri dc jtrstificare. Pcntm ci, dc$i auttmite prir-rcipii morale pot pirea naturale sau chiar er.,idcntc, existi dificult.iti scrioasc in ir

90

Dreptate sau moralitate? O introducere in filozofia politici a lui John Rawls