Vulpea i Veveria de Jean de la Fontaine Ori peste cine vezi c-a dat npasta, De nimeni s nu rzi pe lumea asta.

Chiar dac n-ai pcate sau cusururi, Au crezi c fericirea ta-i de-a pururi? Esop ne d i el la fel pova, Dar astzi iau o pild chiar din via. Fcea cumtra Vulpe, odat, mare haz De-o Veveri mic, ajuns la necaz, Ce se juca-ntr-un paltin, cu toat voioia, Cnd din senin o prinse, n ramuri, vijelia. - Cu coada ta stufoas n van i-acoperi mutra (Striga la ea de jos, din ierburi, cutra), C vntul te snopete cu ct te sui mai sus! Nu-i mai aduci aminte, surato, ce i-am spus? Umblai dup nalturi cu trsnetul vecine. Vezi ce pii, neghioabo? Mai bine e de mine: Dau fuga, la nevoie,-n vizuin. Dar mai atept puin acum, vecin, Ca s te vd zdrobit la tulpin! i, dnd trcoale-ncoace i-ncolo dup pui, Mai gtui destui. Avea ndat vntul mnia s i-o curme

i iar trona n slvi seninul soare. Un Vntor din preajm, pornind la vntoare, Zri lng brlogul Cumetrei nite urme. "Aci erai? (i zise-n gndul lui). Stai c te satur eu de pui: Am s-i atrn, Cumtr, blana-n cui!" i puse-ndat cinii brlogul s i-l scurme. Vznd-o pe Cumtra-nhat de grumaz, i Veveria noastr putea s fac haz, Dar se-nvase minte din propriul ei necaz.