INTRODUCERE Operaiunile de pia monetar (operaiuni open market) reprezint cel mai important instrument de politic monetar al BNR.

Acestea se realizeaz la iniiativa bncii centrale, avnd urmtoarele funcii: ghidarea ratelor de dobnd, gestionarea condiiilor lichiditii de pe piaa monetar i semnalizarea orientrii politicii monetare. Piaa monetar este o component esenial a pieei capitalurilor i are un rol deosebit de important n derularea normal a fluxurilor de pli la ni velul economiei. n ultimele decenii ea a cunoscut transformri profunde, generate de inovaia financiar n domeniu, dar i de dorina autoritilor monetare de a perfeciona i a eficientiza instrumentele de politic monetar i de a potena concurena pe piaa creditului. In primul rand, politica de ,,open market este de natura contractuala, nu reglementara. Ea se realizeaza pe o anumita piata, unde se formeaza un anumit pret, si anume pe piata monetara. Pe aceasta piata, unde se schimba pe titluri lichiditatile create de banca centrala, aceasta din urma initiaza vanzarea sau cumpararea unor titluri, generand, astfel, o cerere sau o oferta de moneda legala. Initiativa respective nu intalneste adeziunea la schimb a celeilalte parti decat la un anumit nivel al pretului, acarui variatie reflecta starea lichiditatii pietei. Or, prin aceasta, procedura se deosebeste mult de cea a rescontului, care - cel putin in forma sa simpla - este mai rigida, in sensul ca banca centrala monetizeaza toate efectele comerciale care ii sunt prezentate, la o dobanda pe care o stabileste unilateral. In al doilea rand, politica de ,,open-market" este aplicabila

deopotriva bancilor comerciale ,,aflate in Banca" sau ,,aflate in afara Bancii",

1

pe cand politica de rescont nu se aplica decat bancilor aflate in prima situatie. Politica de ,,open market" este, deci, reversibila; achizitionarea de efecte de catre banca centrala duce la cresterea lichiditatii bancare, iar vanzarea de efecte, la reducerea sa. Prin aceasta, politica de ,,open market" este superioara politicii de rescont, care nu poate sa ,,inchida" sau sa ,,deschida" ,,robinetul" de alimentare cu lichiditati a sistemului bancar comercial. Astfel, cele doua deosebiri esentiale dintre politica de ,,open market" si politica de rescont sunt, pe de o parte, flexibilitatea efectului-pret al celei dintai si rigiditatea efectului-pret al celei din urma, iar pe de alta parte, reversibilitatea efectului cantitativ al celei dintai si ireversibilitatea efectului cantitativ al celei din urma.

Capitolul I Piaa monetar: concept, evoluii, funcii, actori

Piaa monetar este o component important a pieei creditului alturi de piaa financiar care este o pia a capitalurilor pe termen lung i piaa valutar. Cele trei piee se individualizeaz prin instituiile funcionale i prin modul de derulare a tranzaciilor. Graniele dintre cele trei componente ale pieei creditului nu pot fi trasate riguros, deoarece legturile dintre acestea sunt foarte strnse, iar unele evenimente sau tendine de pe una dintre piee pot influena tendinele celorlalte piee. Piaa monetar este o pia a capitalurilor pe termen scurt i foarte scurt pentru toate organismele de credit bancare. Ea este o pia delocalizat, tranzaciile ncheindu-se prin telefon, fax sau telex. Piaa monetar este o pia a monedei centrale (numerarul, biletele de banc i disponibilitile deinute de bnci la banca central), deoarece operaiunile de mprumut se deruleaz ntre bncile creatoare de moned, precum i ntre acestea i banca de emisiune i se realizeaz numai n moneda bnci centrale1. Piaa monetar reprezint un mecanism important n sistemul monetar i financiar al unei ri, att ca urmare a faptului c ea joac un rol deosebit n redistribuirea resurselor de creditare din economie, ct i datorit faptului c acesta reprezint locul n care intervine banca de emisiune n scopul controlr ii volumului de lichiditi al pieei sau al influenrii nivelului ratei dobnzii care se formeaz zilnic pe aceasta. Piaa monetar se identifica pn acum cteva decenii cu piaa interbancar, o pia a specialitilor restrns doar la nivelul operaiunilor de mprumut realizate ntre banca de emisiune i bncile comerciale agreate la refinanare de ctre acesta sau ntre acestea din urm. Acest tip de pia se caracteriza n principal prin operaiuni frecvente i automate de refinanare a

1 Turliuc Vasile, Cocri Vasile Moned i credit Ed. Ankarom , Iai, 1999 , p. 189

bncilor comerciale de ctre banca de emisiune pe calea rescontrii efectelor de comer. Dezavantajele principale ale funcionrii pieei interbancare erau numeroase: compartimentarea pieei capitalurilor, automatismul refinanrii bncilor comerciale de ctre banca de emisiune, existena unui monopol excesiv al bncilor comerciale n sfera creditului, eficiena redus a politicii monetare a bncii centrale. Aceste dezavantaje au fost depite o dat cu trecerea la piaa monetar deschis (open market). Lrgirea pieei monetare o dat cu accesul agenilor nebancari i al marilor ntreprinderi a fcut ca piaa monetar s devin impl icit o pia a monedei bancare. n noile condiii refinanarea bncilor comerciale nu se mai face automat de ctre banca de emisiune, aceasta putnd interveni pe pia n mod discret n vederea controlrii lichiditilor pieei i a influenri nivelului ratei dobnzii. Pe lng funcia de finanare a bncilor comerciale, piaa monetar mai ndeplinete i funcia de compensare a deficitului cu excedentul de lichiditi al acestora. Pe piaa monetar bncile comerciale i acord mprumuturi sau i ramburseaz credite acordate anterior. De asemenea, pe aceast pia au loc zilnic decontri interbancare care se realizeaz numai n moneda bncii centrale. Aceste decontri sunt determinate de fluxurile de lichiditi din conturile clienilor bncilor, adic ncasrile i plile zilnice efectuate n i din conturile clienilor unei bnci, de la i ctre clieni care au conturi deschise la alte bnci 2. n fiecare zi au loc astfel de fluxuri monetare ntre agenii nefinanciari care au
2

Basno Cezar, Dardac Nicolae Operaiuni bancare. Instrumente i tehnici de plat, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1996, p. 79

conturi deschise la bnci diferite, fluxuri care conduc la modificarea raporturilor dintre bnci, care devin n urma acestor operaiuni fie debitoare, fie creditoare fa de celelalte bnci. La sfritul zilei, fiecare banc devine n consecin, per sold, debitoare sau creditoare fa de celelalte bnci. Pe piaa monetar are loc zilnic stingerea acestor datorii ntr-un cadru organizat. Actorii pieei monetare sunt bncile comerciale, casele de economii, societile financiare, casele de titluri, trezoreria statului, banca de emi siune etc. Instituiile care mobilizeaz economiile bneti de la agenii economici i populaie, denumite generic investitori instituionali, sunt structural creditoare. Ele dein un excedent de lichiditi i apar pe aceast pia n postura de ofertani de capitaluri pe termen scurt. Din categoria acestora fac parte casele de economii, cooperativele de credit, fondurile de pensii, societile de investiii, societile de plasament, companiile de asigurri etc. Solicitatorii de capitaluri sunt instituiile structural debitoare care i plaseaz de regul resursele pe termene mai lungi i au nevoie de lichiditi (bncile i instituiile de credit, societile de leasing)3 etc. Principalii actori ai pieei sunt totui bncile comerciale care apar pe aceast pia fie n postura de mprumuttori, fie n cea de mprumutai. Pe piaa monetar deschis un actor esenial este i banca de emisiune, care are un rol regulator deosebit de important. Funcionarea eficient a pieei monetare presupune i prezena intermediarilor (curtieri sau case de rescont), care asigur fluidizarea tranzaciilor realizate pe aceast pia i furnizeaz informaii numeroase privitoare la evoluia sa zilnic. Aceti intermediari sunt fie reprezentai ai marilor bnci care lucreaz n contul acestora (curtierii), fie societi financiare care opereaz pe cont propriu (casele de rescont) i care

Turliuc Vasile, Cocri Vasile op. cit., p. 194 - 195

obin venituri din diferena de dobnd aferent creditelor acordate sau primite i din operaiunile de arbitraj asupra titlurilor pieei.

Potrivit reglementrilor n vigoare, principalele categorii de operaiuni de pia monetar aflate la dispoziia BNR sunt:

operaiuni repo - tranzacii reversibile, destinate injectrii de lichiditate, n cadrul crora BNR cumpr de la instituiile de credit active eligibile pentru tranzacionare, cu angajamentul acestora de a rscumpra activele respective la o dat ulterioar i la un pre stabilit la data tranzaciei; atragere de depozite - tranzacii cu scadena prestabilit, destinate absorbiei de lichiditate, n cadrul crora BNR atrage depozite de la instituiile de credit; emitere de certificate de depozit - tranzacii destinate absorbiei de lichiditate, n cadrul crora BNR vinde instituiilor de credit certificate de depozit; operaiuni reverse repo - tranzacii reversibile, destinate absorbiei de lichiditate, n cadrul crora BNR vinde instituiilor de credit active eligibile pentru tranzacionare, angajndu-se s rscumpere activele respective la o dat ulterioar i la un pre stabilit la data tranzaciei;

acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare - tranzacii reversibile destinate injectrii de lichiditate, n cadrul crora BNR acord credite instituiilor de credit, acestea pstrnd proprietatea asupra activelor eligibile aduse n garanie; vnzri/cumprri de active eligibile pentru tranzacionare tranzacii destinate absorbiei/injectrii de lichiditate, n cadrul crora BNR vinde/cumpr active eligibile pentru tranzacionare, transferul

proprietii asupra acestora de la vnztor la cumprtor fiind realizat prin mecanismul "livrare contra plat";

swap valutar - const n dou tranzacii simultane, ncheiate cu aceeai contrapartid, prin care BNR:
o

injecteaz lichiditate cumprnd la vedere valut convertibil contra lei i vnznd la o dat ulterioar aceeai sum n valut convertibil contra lei; absoarbe lichiditate vnznd la vedere valut convertibil contra lei i cumprnd la o dat ulterioar aceeai sum n valut convertibil contra lei.4

Pn de curnd (n perioada 1997 - trimestrul III 2008), operaiunile de pia monetar ale BNR au fost utilizate aproape n exclusivitate n scopul drenrii excedentului de lichiditate din sistemul bancar. ncepnd din ultima parte a anului 2008, odat cu schimbarea poziiei nete de lichiditate a bncilor din excedent n deficit, operaiunile de pia monetar destinate injeciilor de lichiditate au devenit predominante, BNR trecnd astfel n poziia de creditor al sistemului bancar.

1.1 Principalele categorii de credite de refinanare a bncilor comerciale de ctre BNR

Piaa monetar n Romnia, aflat n curs de formare, comport refinanarea bncilor comerciale de ctre BNR. Principalele categorii de credite de refinanare practicate de BNR sunt: creditul structural, creditul de licitaie, creditul special i creditul lombard (overdraft).
4

***www.BNR.ro

Creditul structural este creditul acordat de BNR n cadrul unui plafon stabilit pentru fiecare banc comercial i pentru fiecare tip de garanii. Creditele sunt garantate cu efecte comerciale sau publice. Creditul structural prefaeaz creditul reescont, iar dobnda perceput anticipeaz taxa oficial a scontului. Totui, dei creditul comercial i emiterea de nscrisuri cambiale au fost legal autorizate, recursul la acestea, n structura actual de proprietate i a prezenei blocajului financiar att de extins, nu este posibil n mod obiectiv. Creditul de licitaie reprezint actualmente principala cale de refinanare a bncilor comerciale. El prefigureaz operaiunile de open market. Acest credit se acord pentru maximum 15 zile, este garantat cu titluri de stat, se acord n cadrul unui plafon, la rate de dobnzi rezultate la licitaie. Dar mecanismul operaiunilor pe piaa liber nu poate funciona corespunztor ntr -o economie n care titlurile se emit doar ocazional, iar piaa bursier nu are capacitatea efectiv de a le evalua. De aici i evoluiile incoerente discrepante ale nivelului ratelor de dobnzi cu efecte perturbatoare pentru gestiunea bancar i activitatea financiar a ntreprinderilor. Creditul special se acord bncilor comerciale aflate n criz de lichiditate pe o perioad de pn la 30 de zile n condiiile unor garanii financiare i n active reale, cu condiia prezentrii de programe eficiente de redresare. Creditul lombard (overdraft) sau creditul de pe o zi pe alta (day-to-day) este menit s susin efectuarea plilor zilnice exigibile ale unei bnci comerciale aflate n criz. Se acord la nivelul soldului debitelor al contului curent al bncii la BNR n limita a 75% din fondurile proprii ale bncii beneficiare n condiiile garantrii cu anumite hrtii de valoare. Dobnzile practicate de ctre banca central pentru refinanarea sistemul bancar i implicit a economiei naionale au devenit n absena predominrii
8

economiei de pia i n condiiile unui sistem bancar etatist cel puin n anumite perioade ale anilor 1994 - 1995 i cu deosebire la nceputul anului 1997, excesiv de pozitive dac nu chiar abuzive, depind cu mult rata inflaiei fiind prohibitive pentru majoritatea agenilor economici. Imp actul lor asupra gestiunii curente a ntreprinderilor i mai ales asupra investiiilor a fost puternic resimit. Terapia prin mijloace monetare a inflaiei se impune a se asocia cu aciunea asupra cauzelor structurale ale dezechilibrului inflaionist. Variaia nivelurilor de dobnzi, rar ntlnit n alte ri n asemenea proporii, este expresia instabilitii vieii noastre economice, a lipsei de sensibilitate a ntreprinderilor etatiste la terapia prin instrumente valorice, a necesitii unor msuri hotrte de restructurare a economiei romneti. n condiiile actuale pe piaa noastr interbancar se efectueaz mai ales operaiuni de refinanare i mai puin operaiuni de creditare interbnci. O dat cu creterea ponderii proprietii private n economie, criteriul eficienei va predomina, iar lichiditile economiei vor crete. BNR va dobndi posibiliti mai largi de intervenie prin operaiunile de open market. n cadrul acestor operaiuni banca central cumpr i vinde pe pia titluri ale mprumut urilor publice, cu scopul de a lrgi sau restrnge lichiditile bncilor, de a influena volumul creditelor i evoluia general a cursurilor titlurilor pe pia. n msura n care banca central cumpr titluri de pe pia, ea distribuie moned, lichiditi. n situaia invers, are loc un reflux de moned i astfel scad lichiditile de pe pia. Tranziia la pia monetar deschis presupune privatizarea bncilor comerciale, ntrirea dominaiei nete a unora dintre ele, creterea numrului de bnci, dezvoltarea reelei bancare.

1.2 Trecerea de la piaa interbancar la piaa monetar deschis

Tranziia de la piaa interbancar la piaa monetar deschis va presupune glisarea formelor actuale de finanare spre formele consacrate pe plan internaional. Se are n vedere introducerea reescontului, operaiune prin care bncile comerciale i transform o parte a portofoliului lor de efecte de comer n lichiditi prin banca central: introducerea operaiunilor de open market ca alternativ fa de reescont i instrument mai eficient de influenare a dobnzilor n economie. Piaa deschis este o pia pe care toi agenii care dispun de capitaluri pe termen scurt pot s le ofere tuturor celorlali ageni care au nevoie de lichiditii pe termene scurte. Are loc astfel o finanare direct nemediat. Deschiderea pieei monetare a reprezentat un mijloc de lupt mpotriva unei excesive compartimentri a pieei banilor, ntruct diferiii mprumuttori de capitaluri i debitori pentru capitaluri de aceeai natur fie c sunt instituii financiare, trezoreria statului sau ntreprinderi sunt supui acelorai condiii. Aceast reaezare a pieei banilor permite reducerea ponderii intermediarilor financiari, un enorm i costisitor angrenaj de acordarea a creditelor. Deschiderea pieei monetare este subordonat dezideratului de a permite tuturor debitorilor s emit titluri cu scadene diferite pe o pia la care au acces toi creditorii. Deschiderea pieei asigur tuturor ofertanilor posibilitatea a arbitra ntre plasamentele pe termen lung i cele pe termen scurt, potrivit anticiprilor asupra evoluiei ratei dobnzii. Piaa monetar este deschis ntreprinderilor, trezoreriei statului i tuturor instituiilor financiare. Unii dintre aceti ageni au primit dreptul de a emite instrumente financiare pe termen scurt negociabile. Noile instrumente ale pieei monetare sunt: certificate de depozit, bilete de trezorerie,

10

bonuri de tezaur negociabile, bonuri negociabile ale instituiilor financiare, bonuri ale societilor financiare i ale caselor de titluri. Politica de open market exercit dou efecte: un efect cantitativ asupra mrimii masei monetare n circulaie i un efect-pre asupra ratei dobnzii predominante n economie. Politica de open market acioneaz continuu asupra politicii de creditare a bncilor comerciale. Aceasta afecteaz tot timpul supralichiditatea bancar conferind astfel bncii centrale posibilitatea de a influena destinaia excedentelor respective de lichiditi: cumprri de titluri de la banca central fr emisiune monetar sau acordarea de credite economiei cu emisiune monetar.

11

Capitolul II Efectele politicii de ,,open market" 2.1. Efectul cantitativ Efectul cantitativ al politicii de ,,open market" este evident:banca centrala cumpara sau vinde titluri pe piata monetara, titluri pe care, in modul acesta, le monetizeaza sau demonetizeaza.5 Rezultatul acestor tranzactii este, dupa caz, cresterea cantitatii de moneda legala in circulatie (cumpararea de titluri) sau scaderea acestei cantitati (vanzarea de titluri). Ori, moneda bancii centrale este o moneda fundamentala (,,high-powered money") in raport cu moneda bancilor comerciale, iar ca urmare, variatiile cantitatii de moneda legala se traduc, prin jocul multiplicatorului creditelor, prin variatii ale intregii mase monetare. Consecintele exacte ale acestor operatiuni efectuate pe piata monetara sunt insa diferite, dupa cum banca centrala tranzactioneaza titluri cu bancile comerciale sau cu agentii din sectorul nebancar. Sa presupunem ca banca centrala cumpara titluri. In cazul in care titlurile sunt cumparate de la bancile comerciale, operatiunea respectiv determina cresterea lichiditatii in moneda legala a acestora din urma cu o suma egala cu valoarea titlurilor achizitionate si, cresterea la multiplu a posibilitatilor bancilor comerciale de a acorda noi credite. In cazul in care titlurile sunt cumparate de la agentii din sectorul nebancar, va creste lichiditatea in moneda legala a agentilor nebancari, si nu lichiditatea bancilor comerciale. Insa sectorul nebancar nu are puterea de a crea moneda, si, prin urmare, respectiva emisiune de moneda legala nu poate servi ca baza pentru o emisiune ulterioara de moneda scripturala, aceasta avand loc numai in masura in care clientii bancilor depun in conturile lor curente bancare aceasta cantitate noua de moneda legala, conferind, astfel, bancilor comerciale posibilitatea unei cresteri la multiplu a creditelor pe care le acorda. Se impune insa precizarea ca posibilitatea bancilor comerciale de a
5

Basno C. ''Moneda, Credit, Banci'' Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1995, pag 330- 333.

12

creste la multiplu volumul creditelor acordate este mai redusa decat in cazul precedent, deoarece bancile trebuie sa sterilizeze sub forma de rezerve obligatorii o parte din moneda bancii centrale pe care o primesc sub forma de depuneri. De asemenea, deoarece agentii nebancari manifesta de obicei, o preferinta marginala pozitiva pentru moneda legala, este de asteptat ca bancile comerciale sa nu recupereze sub forma de depuneri intreaga cantitate de moneda legala emisa de banca centrala cu ocazia cumpararii de titluri de la agentii nebancari, ceea ce reduce si mai mult capacitate de creatie monetara a bancilor comerciale. Rezulta ca efectul cantitativ exercitat asupra marimii masei monetare este mai puternic in cazul in care banca centrala monetizeaza titluri achizitionate de la bancile comerciale, si mai slab, in cazul in care monetizeaza titluri achizitionate de la agentii nebancari. Astfel, efectul cantitativ al politicii de ,,open market" se exercita asupra lichiditatilor bancare, atat la inceput, cat si ulterior, prin jocul multiplicatorului creditelor. Exista, deci, o deosebire esentiala fata de politica de rescont, care nu face altceva decat sa insoteasca pasiv cresterea masei monetare. Politica de ,,open market" este o politica preventive, spre deosebire de politca de rescont, care este una de conformare, ceea ce consituie un evident avantaj, deoarece bancile comerciale nu mai dispun de o marja de manevra in afarea spatiului controlat de banca centrala. Intr-adevar, chiar si o banca ,,in afara Bancii", care poate iesi de sub incidenta politicii de rescont a bancii centrale, se afla tot timpul sub incidenta politicii sale de ,,open market". Efectul-pret. La fel ca efectul cantitativ, efectul- pret al politicii de ,,open market" este evident. Banca centrala intervine pe piata monetara fie in calitate de vanzator de

13

titluri, fie in calitate de cumparator de titluri, influentand, astfel,6 pretul de echilibru al pietei respective. Astfel, in cazul in care banca centrala vinde titluri, preturile (cursurile) acestora scad, iar in cazul in care cumpara titluri, preturile (cursurile) lor cresc. Nu exista, asadar, nici o deosebire fata de comportamentul altor piete. In situatia de echilibru, stocul de titluri existent este distribuit in mod ideal in portofoliul institutiilor bancare. In cazul in care, din diverse motive, un agent doreste sa modifice marimea sau structura portofoliului sau de titluri, el va incerca sa vanda sau sa cumpere titluri, modificand, astfel, oferta sau cererea de titluri de pe piata. Echilibrul pietei se restabileste in cazul in care oferta de titluri din partea agentului in cauza gaseste o cerere din partea altor agenti - sau invers.: cererea de titluri din partea agentului in cauza gaseste o oferta corespunzatoare de titluri din partea altor agenti. Este evident ca aceasta modificare a stocurilor de titluri detinute in portofoliu de catre diversi agenti economici, cu actele de cerere si oferta carora le dau nastere, determina variatii ale preturilor (cursurilor) titlurilor. Preturile (cursurile) titlurilor sunt legate insa de rata dobanzii aferenta creantelor respective. Dupa cum se stie, aceasta legatura este exprimata prin relatia:

R=ixP unde: R - venitul adus de un anumit titlu,

** Este insa de remarcat ca limitarea cererii de refinantare a bancilor comerciale nu duce neaparat la reducerea
lichiditatii pietei monetare, intrucat aceasta poate fi alimentata de afluxurile de capitaluri flotante straine, atrase de cresterea remuneratiilor aferente titlurilor.

14

P - cursul (pretul) titlului, i - randamentul titlului(exprimat, de obicei, sub forma ratei dobanzii) Venitul adus de un anumit titlu R, este o marime predeterminata, iar ca urmare i x P = constant, ceea ce inseamna ca, in conditii ,,caeteris paribus", cresterea pretului (cursului) unui titlu determina o scadere de egala valoare a randamentului (ratei dobanzii) sau, si invers. Rezulta ca efectul pret al politicii de ,,open market" se exercita atat asupra cursului titlurilor negociate pe piata monetara, cat si asupra ratei dobanzii aferente acestora. De altfel, in practica, bancile centrale isi definesc politica de ,,open market" prin stabilirea ,,nivelului de interventie" atins de rata dobanzii de pe piata monetara. In cazul in care banca centrala decide sa reduca acest ,,nivel de interventie", ea va incita bancile comerciale sase refinanteze de la banca centrala, ceea ce va duce la ameliorarea lichiditatii bancare. Invers, in cazul in care banca centrala decide sa majoreze ,,nivelul de interventie", ea va frana cererea bancilor comerciale de a se refinanta de la banca centrala. O prima consecinta a efectului- pret descris mai sus este modificarea costului datorita agentilor economici, la fel ca in cazul politicii de rescont. Pe de o parte, variatiile ratei dobanzii de pe piata monetara, la care bancile comerciale pot obtine lichiditatile bancii centrale, (ce le sunt necesare, reamintim, pentru operatiunile lor de creditare), se repercuteaza asupra dobanzilor pe care bancile comerciale le pretind de la clientii lor pentru operatiunile de scont si de acordare de credite pe care le efectueaza cu acestia din urma. A doua consecinta a efectului- pret este modificarea ,,costului optiunii" (,,opportunity cost") aferent plasamentelor bancare. La urma urmelor, bancile comerciale au de ales intre, pe de o parte, a cumpara titluri de la banca centrala (sau de la ceilanti participanti la piata monetara), iar pe de alta parte, a accepta
15

creante sectorului nebancar pe calea scontului si a acordarii de credite. In cazul in care rata dobanzii de pe piata monetara este ridicata, iar ratele dobanzii pe care le pot incasa de la clienti sunt relative mici (tinand seama si de prima de risc aferenta creditelor pe care le acorda), bancile comerciale isi vor reduce oferta de credite si, deci, creatia lor monetara, cumparand in schimb titluri prin ,,open-market". Invers, in cazul in care ratele dobanzii de pe piata monetara sunt relative mai mici decat ratele dobanzii pe care le pot practica in relatiile cu clientii lor, bancile comerciale vor vinde titluri la ,,open market" si vor folosi lichiditatile obtinute pe aceasta cale pentru a se angaja in operatiunile de creditare solicitate de sectorul nebancar. In modul acesta,, politca de ,,open market" modifica elementele de calcul ale optiunilor pe care bancile comerciale le fac intre, pe de o parte, acordarea de credite agentilor nebancari si cedarea de titluri de catre banca centrala, iar, pe de alta parte, achizitionarea de titluri de la banca centrala si neacordarea de credite sectorului nebancar. Este usor de inteles ca,daca rata dobanzii de pe piata monetara creste, bancile vor dori sa-si utilizeze lichiditatile (daca le au) pentru plasamente pe aceasta piata si ca, deci, din cauza cresterii generale a dobanzilor, vor acorda, probabil, mai putine credite sectorului nebancar. Invers, daca piata monetara se destinede, bancile comerciale vor dori sa faca mai putine plasamente pe piata respective, utilizandu-si lichiditatile pentru a efectua operatiuni de creditare a sectorului nebancar pe o scara crescatoare la multiplu. Implicatia efectului- pret asupra ,,costului optiunii", descrisa mai sus, este insotita si de o consecinta patrimoniala asupra valorii titlurilor detinute in portofoliu, care intensifica efectul amintit. Astfel, cresterea ratei dobanzii pe piata monetara determina scaderea valorii titlurilor detinute in portofoliu si,7 in consecinta, refuzul bancilor de a vinde in pierdere si, dorinta lor de a cumpara titluri, pentru ca - in ipoteza ca anticipeaza o apropiata inversare a situatiei - sa
7

Basno Cezar ''Moneda credit banci''. Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti 1995.

16

poata efectua o optiune favorabila. Invers, scaderea ratei dobanzii determina reprecierea titlurilor negociabile si, in consecinta, refuzul bancilor de a cumpara si dorinta lor de a vinde titluri, pentru a realize un castig. Rezulta ca efectulavere, rezultat din consecintele patrimoniale pe care rata dobanzii le exercita asupra varorii portofoliului de titluri (reprecierea sau deprecierea portofoliului), confirma bancilor corectitudinea politicilor de creditare pe care le-au adoptat ca urmare a efectului-pret, sporind astfel, intensitatea acesteia din urma. In concluzie, efectul-pret influenteaza intr-o maniera conjugate atat vointa de a acorda credite a sectorului bancar, cat si vointa de a angaja credite a sectorului nebancar, atat ,,costul optiunii" aferent plasamentelor bancare, cat si costul datoriilor fata de bancile ale sectorului nebancar. In analiza de mai sus, efectul- pret a fost separat de efectul cantitate. Se impune insa precizarea ca aceasta disociere a fost determinata exclusiv de dorinta simplificarii expunerii si ca, in realitate, cele doua efecte amintite coexista si se potenteaza reciproc. Astfel, o politica de cumparare de titluri adoptata de catre banca centrala duce la cresterea lichiditatii bancare si la scsderea ratei dobanzii, care, la randul lor, actioneaza conjugat in directia accelerarii cresterii masei monetare. Invers, o politica de vanzare de titluri dusa de catre banca centrala are ca rezultat o reducere a lichiditatii bancare si o crestere a dobanzilor, care determina, laolalta, incetinirea cresterii masei monetare. In principal, datorita conjugarii acestor efecte, politca de ,,open market" are o certa eficacitate in ceaa ce priveste controlul cantitatii de moneda.

17

2.1 Aplicarea politicii de ,,open market" 2.1.1. Eficacitatea politicii de ,,open market" Eficacitatea politicii de ,,open market" este mult mai mare decat cea a politcii de rescont. Intensitatea mai mare a efectului- cantitate exercitat de politica de ,,open market" comparativ cu efectul-cantitate exercitat de politica de rescont se explica prin caracteristicile deja mentionate ale acestor doua instrumente: rescontul nu este decat o modalitate de refinantare a bancilor comerciale, in timp ce ,,open market" este o modalitate de control a lichiditatii bancare. Politica de ,,open market" actioneaza continuu asupra politicii de creditare a bancilor comerciale, pe cand politica de rescont actioneaza intermittent. Supralichiditatea bancara este in afara incidentei politicii de rescont a bancii centrale; numai din momentul in care aceasta supralichiditate se epuizeaza in diverse actiuni de creditare, bancile comerciale inceteaza sa mai fie independente. Spre deosebire de aceasta, politica de ,,open market" afecteaza tot timpul supralichiditatea bancara, conferind, astfel, bancii centrale posibilitatea de a influenta destinatia excedentelor respective de lichiditati: 1) 2) cumparari de titluri de la banca centrala, fara creatie monetara; sau acordarea de credite economiei - cu creatie monetara.

Intensitatea mai mare a efectului-pret exercitat de politica de ,,open market" in comparative cu efectul similar exercitat de politica de rescont decurge din flexibilitatea celei dintai si rigiditatea celei din urma. Taxa de rescont impusa de banca centrala pentru refinantarea bancilor comerciale nu tine seama de acuitatea nevoilor de fonduri ale acestora din urma, desi, prin modificarile sale discontinue, banca centrala incearca sa afapteze taxa de
18

rescont la situatia lichiditatilor bancilor. Insa adaptarea aceasta este foarte aproximativa: un nivel prea mic al taxei de rescont nu pune nici un fel de probleme de lichiditate bancilor comerciale si, deci, nu are nici un efect, in vreme ce un nivel prea ridicat creeaza mai multe probleme decat rezolva. Din aceasta cauza, in unele tari, refinantarea bancara se realizeaza

la o scara de taxe de rescont crescatoare, a carei structura se reamenajeaza periodic in functie de conjunctura. Inovatia respective, desi folositoare, nu anuleaza insa valabilitatea afirmatiei ca politica de ,,open market" este mai fertila. Intr-adevar, fiind o politica de natura contractuala, nu reglementara, politica de ,,open market" se realizeaza pe o piata specifica (piata monetara), la a carei conjunctura se adapteaza instantaneu. Astfel, restrangerea lichiditatii pietei monetare determina cresterea dobanzilor de pe piata respective, ceea ce face ca bancile sa fie, pe de o parte, mai putin inclinate sa vanda titluri ,,la liber" pentru a finanta creditele distribuite economiei, iar pe de alta parte, mai putin inclinate sa cumpere titluri ,,la liber" pentru a-si plasa sigur si rentabil excedentele de trezorerie. Insa banca centrala poate nu numai sa se adapteze la situatia pietei monetare, ci poate sa o modifice in sensul obiectivelor sale. De exemplu, in cazul in care considera ca lichiditatea pietei este prea mare, banca centrala va face sa creasca dobanda pietei, si anume, prin vanzarea de titluri pana cand bancile incep sa efectueze plasamente pe piata monetara, si, astfel, sa-si epuizeze lichiditatile excesive. In caz contrar, cand are loc cresterea lichiditatii pietei monetare, aceasta duce la scaderea dobanzilor,8 ceea ce face ca bancile, acum mai putin doritoare sa cumpere titluri ,,la liber'', sa incerce sa-si amplifice creditele acordate economiei. Totusi, banca centrala poate si in acest caz sa creeze situatia dorita a pietei monetare. Astfel, in ipoteza ca apreciaza ca lichiditatea pietei monetare este prea mica, banca centrala va cumpara titluri ,,la liber" pana in momentul in care bancile comerciale vor incepe sa dispuna de reserve excedentare, iar dobanzile de pe piata monetara vor scadea suficient de
8

N Dardac Floricel C. Basno Cezar "Moneda credit banci " Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1995.

19

mult pentru a deveni mai putin interesante decat dobanzile aferente creditelor acordate economiei. Politica de ,,open market" poate, deci, sa modifice, prin mici aproximari successive, conditiile de echilibru ale pietei monetare, ceea ce politica de rescont, cu actiunea sa discontinua, nu poate face. Din aceasta cauza, in tarile in care ,,bancile sunt in Banca", iar, ca urmare, rescontul ramane important, acesta este practicat impreuna cu operatiunile de ,,open market", ceea ce permite o anumita modulare a ratelor dobanzii. Cu toate ca politica de ,,open market" este mai eficace decat politica de rescont, ea se bazeaza, la fel ca rescontul, pe procesul de refinantare bancara. De aceea, eficacitatea sa poate fi diminuata de factorii deja mentionati ca fiind in general susceptibili sa reduca eficacitatea efectului-pret: 1) 2) inelasticitatea cererii de credite in raport cu dobanda; si afluxurile de capitaluri flotante straine sunt atrase de dobanzile

ridicate de pe piata autohtona.

20

BIBLIOGRFIE 1. Basno Cezar, Dardac Nicolae Operaiuni bancare. Instrumente i tehnici de plat, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1996, p. 79

2. Basno C. ''Moneda, Credit, Banci'' Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1995, pag 330- 333.

3. Basno Cezar ''Moneda credit banci''. Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti 1995.

4. N Dardac Floricel C. Basno Cezar "Moneda credit banci " Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1995. 5. Turliuc Vasile, Cocri Vasile Moned i credit Ed. Ankarom , Iai, 1999 , p. 189 6. Turliuc Vasile, Cocri Vasile op. cit., p. 194 - 195

**Este insa de remarcat ca limitarea cererii de refinantare a bancilor comerciale nu duce neaparat la reducerea lichiditatii pietei monetare, intrucat aceasta poate fi alimentata de afluxurile de capitaluri flotante straine, atrase de cresterea remuneratiilor aferente titlurilor.

***www.BNR.ro

21

22